Sfantul Chiril, Patriarh al Alexandriei intre 412-444, este unul dintre cei mai fecunzi si mai profunzi invatatori ai Bisericii in secolele in care s-a formulat invatatura ei fundamentala. El a formulat cu deosebire invatatura Bisericii despre Persoana lui Iisus Hristos ca Fiul lui Dumnezeu, Care Si-a facut proprie si firea omeneasca, ramanand Unul din Treime, dar facandu-Se acelasi si unul dintre oameni, introducand astfel pe Dumnezeu intre oameni si pe om in Sfanta Treime, pentru ca prin El sa se realizeze cea mai deplina comuniune intre Dumnezeu cel in Treime si oameni. Invatatura aceasta, fidela in mod deplin Sfintei Evanghelii si Noului Testament, a precizat-o Sfantul Chiril in special in lupta impotriva lui Nestorie, incepand de la anul 429, cand acesta, in calitate de Patriarh al Constantinopolului, incepuse sa raspandeasca teoria ca in Iisus Hristos sunt doua persoane unite printr-o relatie, intr-un mod asemanator unirii altor persoane umane cu Dumnezeu. Sfantul Chiril a prezidat Sinodul al III-lea ecumenic de la Efes, care a condamnat aceasta teorie a lui Nestorie. Acolo s-a aprobat si termenul de Nascatoare de Dumnezeu (Theotokos). pentru Sfanta Fecioara, precizandu-se prin aceasta ca Cel ce s-a nascut din ea este Fiul lui Dumnezeu ca om, nu un om deosebit de Fiul lui Dumnezeu. Aceasta invatatura dogmatica fundamentala a Bisericii a expus-o Sfantul Chiril intr-o mare bogatie de opere, dintre care unele sunt comentarii la Sfintele Scripturi, iar altele, expuneri directe ale invataturii dogmatice a Bisericii. „El apare in stralucirea unui mare spirit si caracter, unealta aleasa a Providentei si principal luptator al Bisericii impotriva ereziei lui Nestorie” (Scheeben, in Kirchenlexikon 3, Freiburg i. Br., 1881, p. 1285).
Una dintre cele mai importante scrieri ale Sfantului Chiril este Comentariu la Evanghelia Sfantului Ioan. Ea pare sa fie scrisa inainte de Sinodul al III-lea ecumenic, caci, desi afirma unitatea lui Hristos in cele doua firi, nu folosea expresiile „unire dupa ipostas”, nici pe cea de „Nascatoare de Dumnezeu”, afirmate la Sinodul de la Efes, in 431.
Desi scrierile Sfantului Chiril sunt nu numai dogmatice, ci si exegetice, cele din urma au un caracter profund dogmatic, iar cele dogmatice sunt intemeiate pe bogate texte biblice. Un caracter eminamente dogmatic are si Comentariul la Evanghelia Sfantului Ioan. Gandirea dogmatica a Sfantului Chiril din acest comentariu urmareste in mod esential apararea Dumnezeirii lui Hristos intrupat ca om, impotriva nestorianismului si a arianismului.
