"Dintre acesti convertiti, al cãror zel pentru traditia ortodoxã este foarte mare, s-au ales si o seamã de ctitori de biserici, mãnãstiri si schituri pe cuprinsul Americii, rugãtori in tainã pentru lume, pentru America, pentru toate tãrile si pentru unificarea Bisericilor in traditia si dreapta credintã a Bisericii primare, fãrã inovatii moderniste, credinciosi asezãmintelor celor sapte Sinoade Ecumenice, singurele adevãrate.
Sunt de ani de zile in legãturã duhovniceascã si misionarã cu majoritatea acestor biserici si mãnãstiri. Cunosc lupta lor cu demonul orgoliului si insingurãrii impus de societatea si educatia americanã, cu demonul insubordonãrii la disciplina ierarhicã, rãtãcirile lor, cãderile si ridicãrile lor, mai altfel decat ale noastre, dar si marea lor stãruintã in rugãciune si in strãdania de a invãta ce este ascultarea si ce inseamnã omoforul ierarhicesc pentru o adevãratã Bisericã: fãrã ierarh, nu existã Harul lui Dumnezeu, pentru cã numai prin ierarh curge Harul spre preot. Acum, aproape toate aceste biserici si mãnãstiri se gãsesc sub jurisdictia unor episcopi canonici, fie sarbi, fie bulgari. "
