Viata duhovniceasca incepe pe pamant, dar nu se termina aici. Ea continua in eternitate. Aici, insa, pe pamant, incepem demersul eliberarii de patimi si al umplerii de Duhul Sfant, Duh care il face pe Hristos sa traiasca in noi. Fara Hristos nu exista spiritualitate autentica. Or fi frumoase, or fi atragatoare alte spiritualitati orientale, occidentale, de orice tip ar fi ele, dar daca nu-L au in centrul lor pe Hristos, nu sunt spiritualitati autentice, care sa duca realmente, pragmatic, la mostenirea Imparatiei Cerurilor.
Intai de toate, e nevoie sa ne oprim asupra termenului de „spiritualitate”. Se
observa in perioada postmoderna o serioasa reintoarcere a preocuparilor spirituale.
Daca in veacul al XIX-lea si in buna parte din veacul XX se ducea o lupta crancena, declarata, impotriva abordarii religioase a vietii, spre sfarsitul mileniului al II-lea, preocuparile religioase au revenit in actualitate. A cazut si comunismul care avea la temelie conceptia marxist-atee despre lume si viata.
Lucrul acesta il prognosticase prin anii ’60 renumitul pedagog Onisifor
Ghibu. El a scos la lumina o carte numita „Pe baricadele vietii”, care avea mai mult un caracter autobiografic sau memorialistic, dar care, la un moment dat, aborda si problema spiritualitatii. Citam: „Capetele prea infierbantate vor neaparat sa vada astazi o contradictie intre materie si spirit si intre stiinta si religie. Dar eu cred ca va veni vremea cand materia si spiritul, stiinta si religia vor convietui foarte bine si i se va da lui Dumnezeu ce e a lui Dumnezeu, iar Cezarului ce este al Cezarului”
Scriptura si alte carti de invatatura sunt si mai putini.
"De aceea, cu ajutorul lui Dumnezeu, vom incerca in aceasta lucrare sa-i facem constienti pe ascultatorii nostri de adevarata viata spirituala. Dam o definitie, limpede si usoara, pe care o vom mai repeta. Adevarata viata spirituala este o viata noua, cu Hristos si „in Hristos”, condusa de Duhul Sfant. Nu exista viata spirituala fara Hristos si fara Duhul Sfant."
