[ VT ] Vechiul Testament
[ Sir ] Cartea Înţelepciunii lui Isus, Fiul lui Sirah (Ecclesiasticul)
[ Cap. 17 ] | CAPITOLUL 17 Facerea omului. Legământul. Dreptatea şi mila lui Dumnezeu. Îndemn la pocăinţă. |
1 Domnul l-a zidit pe om din pământ |
2 Oamenilor le-a dat zile cu număr şi o anume vreme, |
3 Pe potriva Lui i-a îmbrăcat cu putere |
4 şi frica de om a pus-o'n toată făptura |
5 Au primit în folosinţă cele cinci puteri ale Domnului; |
6 Sfat b şi limbă şi ochi şi urechi le-a dat |
7 Cu ştiinţa cunoaşterii i-a umplut |
8 Ochiul Său l-a aşezat peste inima lor |
9 şi le-a dat ca de-a pururi să-I laude minunile. c |
10 Lăuda-vor numele Său cel sfânt |
11 Şi cunoaştere le-a mai dat |
12 legământ veşnic a încheiat cu ei |
13 ochii lor au văzut măreţia slavei Sale, |
14 El le-a zis: „Feriţi-vă de orice nedreptate“ |
15 Căile lor sunt pururea înaintea Lui, |
16 Încă din copilărie, căile lor îi mână spre rău |
17 Fiecărui neam i-a rânduit un cârmuitor, |
18 întâiul-Său-născut, pe care l-a hrănit cu certare, |
19 Toate lucrurile lor sunt înaintea Lui ca soarele |
20 Nedreptăţile lor nu-I sunt ascunse |
21 Bun este însă Domnul şi-Şi cunoaşte făptura: |
22 Milostenia omului e pentru El ca o pecete g, |
23 Apoi El Se va ridica şi va răsplăti |
24 Dar celor ce se pocăiesc le-a dat întoarcerea |
25 Întoarce-te la Domnul şi părăseşte-ţi păcatele, |
26 Revino la Cel-Preaînalt, întoarce-te de la nedreptate |
27 Pe Cel-Preaînalt, cine-L va lăuda în mormânt i Fc 02:7 Fc 03:19 Fc 18:27 Ps 002:7 Ps 003:19 Ps 006:5 Ps 113:25 Is 38:18-19 Bar 02:17 |
28 De la cel mort – ca de la unul care nu mai este – a pierit lauda; |
29 Cât de mare e milostivirea Domnului |
30 Că omul nu poate să aibă totul, |
31 Ce e mai luminos decât soarele? Şi, totuşi, se întunecă k!: |
32 El veghează oştirea înălţimii cerurilor, |
[ VT ] Vechiul Testament
[ Sir ] Cartea Înţelepciunii lui Isus, Fiul lui Sirah (Ecclesiasticul)
[ Cap. 18 ] | CAPITOLUL 18 Măreţia şi mila lui Dumnezeu. Nimicnicia omului. Cum trebuie să dai. Fii cumpătat în vorbe şi cu luare-aminte împrejur. |
1 Cel ce trăieşte veşnic a zidit totul laolaltă. |
2 Doar Domnul singur e drept. |
3 Nu este un altul în afară de El. |
4 Nimănui nu i-a dat putere să-I vestească lucrurile: |
5 Puterea slavei Sale, cine o va măsura? |
6 În minunile Domnului e peste putinţă să pătrunzi: |
7 Când omul a sfârşit, de fapt atunci începe, |
8 Ce este omul? şi la ce poate fi bun? |
9 Numărul zilelor omului?: cel mult o sută de ani. |
10 O picătură de apă în mare, un grăunte de nisip, |
11 Iată de ce Domnul e răbdător cu ei |
12 El vede, El ştie cât de netrebnic le este sfârşitul |
13 Mila omului lucrează asupra aproapelui său, |
14 El îi miluieşte pe cei ce primesc învăţătura |
15 Fiule, nu-ţi defăima faptele tale cele bune |
16 Oare nu roua îmblânzeşte arşiţa? |
17 Priveşte: nu e mai bună vorba decât o dare bună?: |
18 Nebunul bruftuluieşte ca un bădăran, |
19 Mai înainte de a vorbi, învaţă, |
20 Înainte de a judeca, cercetează-te pe tine |
21 Înainte de a te îmbolnăvi, smereşte-te, |
22 Deschide-i drum făgăduinţei să ţi-o plineşti la vreme |
23 Înainte de a făgădui, pregăteşte-te |
24 Adu-ţi aminte de mânia din zilele sfârşitului |
25 La vreme de belşug gândeşte-te la vremea foametei, |
26 Din zori şi până'n seară, vremea se schimbă |
27 Omul înţelept e'n toate grijuliu |
28 Tot omul isteţ la minte e cunoaşte'nţelepciunea |
29 Cei ce vorbesc pe înţeles sunt ei înşişi înţelepţi |
30 Nu te lăsa târât de poftele tale: |
31 Dacă-i dai sufletului tău plăcerea poftei lui, |
32 Nu te veseli în multă desfătare |
33 Nu te sărăci făcând ospeţe din împrumuturi |
[ VT ] Vechiul Testament
[ Sir ] Cartea Înţelepciunii lui Isus, Fiul lui Sirah (Ecclesiasticul)
[ Cap. 19 ] | CAPITOLUL 19 Despre înfrânare, limbuţie şi dojană. Adevărata şi falsa înţelepciune. |
1 Lucrătorul beţiv nu se va îmbogăţi; |
2 Vinul şi femeile îi strică pe bărbaţii înţelepţi; |
3 moliile şi viermii îl vor moşteni |
4 Cel ce se încrede cu uşurinţă e un om slab de înger b, |
5 Cel ce se desfată cu răul va fi osândit, |
6 cel ce urăşte vorbăria lunecă pe lângă rău. |
7 Niciodată nu-i repeta altuia ce ţi s'a spus ţie, |
8 prieten sau duşman, nu spune nimănui |
9 te va asculta, se va păzi de tine |
10 Ai auzit o vorbă?: să moară cu tine!; |
11 Pentru o singură vorbă, nebunul e prins de chinuri, |
12 Săgeată înfiptă în coapsă, |
13 Lămureşte-te cu prietenul tău: poate că n'a făcut nimic, |
14 Lămureşte-te cu aproapele tău: poate că n'a spus nimic |
15 Lămureşte-te cu prietenul tău: vorba de rău nu-i rară, d |
16 E câte unul care-o scrânteşte, dar nu cu dinadinsul: |
17 Lămureşte-te cu aproapele tău înainte de a ameninţa |
18 Frica de Domnul e începutul omeniei Lui, e |
19 Cunoaşterea poruncilor Domnului e rânduiala vieţii; |
20 Toată înţelepciunea e frica de Domnul |
21 Servul care-i spune stăpânului: „Nu fac ce mi-ai spus!“, |
22 Ştiinţa răului g, nu aceasta e înţelepciunea; |
23 Există un soi de iscusinţă care e urâciune; |
24 Mai bun e unul cu minte puţină dar cu frică [de Domnul] |
25 Există o iscusinţă subţire, dar totodată nedreaptă, |
26 E câte unul care merge încovoiat de întristare, |
27 îşi ascunde faţa, se face că n'aude |
28 E câte unul prea slab spre a păcătui, |
29 Pe om îl cunoşti după cum arată; |
30 haina omului, dinţii când râde |
[ VT ] Vechiul Testament
[ Sir ] Cartea Înţelepciunii lui Isus, Fiul lui Sirah (Ecclesiasticul)
[ Cap. 20 ] | CAPITOLUL 20 A şti să vorbeşti şi a şti să taci. Felurite zicale. |
1 Există mustrări făcute la netimp |
2 E mai bine să mustri decât să-ţi ţii mânia. |
3 Cel care-şi recunoaşte vina scapă de pedeapsă. |
4 Cel ce vrea să facă dreptate cu bâta a |
5 E unul care tace şi se arată înţelept |
6 E unul care tace fiindcă n'are ce să răspundă |
7 Omul înţelept tace până ce-i vine clipa prielnică, |
8 Cel ce vorbeşte mult devine dezgustător, |
9 E unul care'n nenorocire îşi află mângâiere; |
10 Uneori a da nu-ţi este de nici un folos, |
11 Există o umilinţă care vine din faimă, c |
12 Unul cumpără multe cu puţin, |
13 Înţeleptul se face iubit prin cuvintele sale, |
14 Darul nemintosului nu-ţi va aduce nici un folos, |
15 el dă puţin şi ocărăşte mult, |
16 Nebunul zice: „N'am nici un prieten, |
17 cei ce-mi mănâncă pâinea au limba uitucă“. |
18 Mai bine e să aluneci pe piatră decât să aluneci prin limbă; |
19 Omul grosolan e ca o glumă deşucheată |
20 Din gura prostului să nu primeşti o zicală, |
21 Unul nu poate păcătui din pricina sărăciei |
22 Unul se pierde prin sfiala de oameni: |
23 Unul, de ruşine, îi făgăduieşte prietenului său |
24 Mare pată e pe un om minciuna; |
25 Mai bun e un hoţ decât un mincinos vestit, |
26 Năravul mincinosului îl umple de ocară, |
27 Prin spusele sale îşi capătă cinstire înţeleptul, |
28 Cel ce lucrează pământul are strânsură bună |
29 Ospitalitatea şi darurile orbesc ochii înţelepţilor |
30 Înţelepciunea ascunsă şi comoara care nu se poate vedea, |
31 Mai bun e omul care-şi ascunde prostia |
[ VT ] Vechiul Testament
[ Sir ] Cartea Înţelepciunii lui Isus, Fiul lui Sirah (Ecclesiasticul)
[ Cap. 21 ] | CAPITOLUL 21 Fuga de păcat. |
1 Fiule, ai păcătuit?: n'o mai lua de la capăt, |
2 Ca din faţa şarpelui să fugi de dinaintea păcatului, |
3 Nelegiuirea e ca o sabie cu două tăişuri; |
4 Zăpăceala şi neruşinarea pustiesc bogăţia; a |
5 Rugăciunea săracului ajunge din gură la urechile Domnului, |
6 Cel ce urăşte mustrarea calcă pe urmele păcătosului, |
7 Vorbitorul bun se cunoaşte de departe, |
8 Cel ce-şi zideşte casa cu banii altuia |
9 Adunarea nelegiuiţilor e ca un vălătuc de câlţi: |
10 Drumul păcătoşilor e aşternut cu pietre, |
11 Cel ce păzeşte legea îşi stăpâneşte pornirile, |
12 Cel neisteţ la minte nu poate învăţa nimic, |
13 Ştiinţa înţeleptului creşte ca un potop |
14 Inima prostului e ca un vas spart: |
15 Dacă un om învăţat aude un cuvânt înţelept |
16 Rostirea prostului e ca o povară la drum, |
17 Gura înţeleptului e mult cerută'n adunare |
18 Ca o casă'n prăbuşire, aşa-i înţelepciunea pentru prost, |
19 Pentru nerod, învăţătura e piedică la picioare |
20 Prostul, când râde, gâlgâie ascuţit, |
21 Pentru înţelept, învăţătura e ca o podoabă de aur |
22 Prostul dă buzna'n casă, |
23 Nebunul se uită'n casă din uşă, |
24 Doar omul prost crescut ascultă pe la uşi; |
25 Buzele flecarilor vorbesc anapoda, |
26 Inima proştilor li se află'n gură, |
27 Când nelegiuitul îl blestemă pe Satana |
28 Cel ce şuşoteşte zâzanii îşi pângăreşte sufletul |
[ VT ] Vechiul Testament
[ Sir ] Cartea Înţelepciunii lui Isus, Fiul lui Sirah (Ecclesiasticul)
[ Cap. 22 ] | CAPITOLUL 22 Leneşii. Copiii răi. Faţă'n faţă cu prostul. Omul hotărât. Prietenia. |
1 Leneşul seamănă cu o piatră îmbălată: |
2 Leneşul seamănă cu o grămadă de bălegar: |
3 Un fiu prost crescut e ruşinea tatălui care i-a dat naştere; |
4 Fiica înţeleaptă îşi va găsi un soţ, |
5 Obraznica îi face de ruşine şi pe tatăl, şi pe soţul ei |
6 Dojana nelalocul ei e ca o muzică în zi de jale. |
7 Copiii care trăiesc cinstit şi au ce mânca |
8 Copiii dispreţuitori, rău crescuţi, |
9 A învăţa un prost e ca şi cum ai lipi cioburi, |
10 Cine stă de vorbă cu un prost vorbeşte unui adormit; |
11 Plângi un mort, că şi-a pierdut lumina; |
12 Pentru un mort, plângerea durează şapte zile; |
13 Cu cel nebun nu te'ntinde la vorbă |
14 Ce e mai greu decât plumbul? |
15 E mai lesne să duci în spate nisip, sare şi fier |
16 O încheietură de lemn legată'n zidărie |
17 Inima rezemată pe gândul înţelept |
18 Gardul înfipt pe vârful dealului |
19 Cel ce înţeapă ochiul îl face să lăcrimeze, |
20 Cel ce dă cu piatra în păsări, le ia la goană, |
21 Dacă scoţi sabia împotriva unui prieten |
22 dacă ţi-ai deschis gura împotriva unui prieten |
23 Câştigă-ţi încrederea prietenului atunci când e sărac, |
24 Aşa cum aburul cuptorului şi fumul se ivesc înaintea focului, |
25 Nu-mi e ruşine să apăr un prieten |
26 şi dacă din pricina lui mi se'ntâmplă vreun rău, |
27 O, cine va pune pază gurii mele |
[ VT ] Vechiul Testament
[ Sir ] Cartea Înţelepciunii lui Isus, Fiul lui Sirah (Ecclesiasticul)
[ Cap. 23 ] | CAPITOLUL 23 Rugăciune. Jurămintele. Grija pentru ce vorbeşti. Femeia adulteră. |
1 Doamne, Părinte şi Stăpân al vieţii mele, |
2 Cine-mi va bate gândurile cu vergi |
3 Pentru ca nu cumva greşalele mele să sporească |
4 Doamne, Părintele şi Dumnezeul vieţii mele, |
5 nu-mi da uitătură trufaşă, |
6 alungă de la mine pornirile nesăţioase, |
7 Fiilor, ascultaţi învăţătura gurii mele; |
8 Păcătosul se prinde prin propriile lui vorbe, |
9 Nu-ţi deprinde gura să facă jurăminte, |
10 căci, aşa cum o slugă mereu bătută |
11 Omul care se jură mult se umple de nedreptate |
12 Există un fel de a vorbi care seamănă cu moartea; |
13 Nu-ţi obişnui gura cu vorbe grosolane, |
14 Când şezi în mijlocul celor mari |
15 Omul obişnuit cu vorbe grosolane, |
16 Două soiuri de oameni înmulţesc păcatele, |
17 Patima fierbinte e ca para focului: |
18 Omul care păcătuieşte în propriul său pat |
19 acela nu se teme decât de ochii oamenilor |
20 Toate făpturile Îi erau cunoscute mai înainte de a le fi făcut, |
21 Un astfel de om va fi pedepsit în văzul cetăţii: |
22 Aşa-i şi cu femeia necredincioasă bărbatului ei, |
23 Mai întâi, a călcat legea Celui-Preaînalt |
24 Fi-va adusă în faţa adunării |
25 Copiii ei nu vor prinde rădăcină, |
26 Amintirea şi-o va lăsa în blestem, |
27 Iar cei de după ea vor şti |
[ VT ] Vechiul Testament
[ Sir ] Cartea Înţelepciunii lui Isus, Fiul lui Sirah (Ecclesiasticul)
[ Cap. 24 ] | CAPITOLUL 24 Lauda înţelepciunii; cuvânt către cei ce o doresc. Înţelepciunea şi Legea. |
1 Înţelepciunea îşi este laudă sieşi a |
2 în adunarea Celui-Preaînalt îşi deschide gura |
3 „Din gura Celui-Preaînalt am ieşit |
4 Întru înălţimi b m'am sălăşluit, |
5 Singură am cutreierat, de jur-împrejur, roata cerului |
6 Stăpână am fost pe valurile mării şi peste'ntreg pământul |
7 Prin toate acestea cătat-am odihnă: |
8 Atunci Făcătorul-a-toate mi-a dat poruncă, |
9 Mai înainte de veacuri, încă de la'nceput, El m'a făcut |
10 În locaşul cel sfânt, în faţa Lui, am slujit |
11 în cetatea cea iubită la fel mi-a dat odihnă |
12 Într'un popor slăvit m'am înrădăcinat, |
13 Ca un cedru m'am ridicat în Liban |
14 m'am înălţat ca un finic în En-Gaddi |
15 Ca scorţişoara şi ca drobiţa f am dat mireasmă |
16 Ca un terebint mi-am întins crengile, |
17 Ca o vie am odrăslit haruri, |
18 Sunt mama iubirii curate, a temerii j, |
19 Veniţi la mine, voi, cei ce mă doriţi, |
20 Căci amintirea mea e mai dulce decât mierea |
21 Cei ce mă mănâncă vor flămânzi din nou, |
22 Cel ce ascultă de mine nu se va ruşina |
23 Toate acestea sunt cartea legământului Dumnezeului Celui-Preaînalt, |
24 Nu încetaţi a fi puternici în Domnul, |
25 [Această lege] sporeşte înţelepciunea precum Fisonul |
26 ca Eufratul revarsă înţelegerea |
27 ca Nilul face să curgă învăţătura, |
28 Cel dintâi n'a cunoscut-o pe toată, |
29 că mai întinsă decât marea îi este gândirea, |
30 Iar eu p, eu sunt ca un braţ de apă al unui fluviu |
31 Am zis: Îmi voi uda grădina |
32 Învăţătura precum zorile o voi face să licărească |
33 învăţătura o voi răspândi ca pe o profeţie |
34 Vedeţi că nu numai pentru mine m'am ostenit, |
[ VT ] Vechiul Testament
[ Sir ] Cartea Înţelepciunii lui Isus, Fiul lui Sirah (Ecclesiasticul)
[ Cap. 25 ] | CAPITOLUL 25 Trei lucruri plăcute lui Dumnezeu şi trei urâte. Nouă lucruri fericite. Femeia rea. |
1 Cu trei lucruri m'am înfrumuseţat |
2 Sunt însă trei feluri [de oameni] pe care sufletul meu îi urăşte |
3 Dacă la tinereţe n'ai adunat nimic, |
4 Cât le stă de bine celor cărunţi să ştie să judece |
5 Cât de frumoasă e înţelepciunea la bătrâni, |
6 Cununa bătrânilor e c'au trecut prin multe, b |
7 Nouă lucruri sunt la care mă gândesc şi pe care le cred fericite, |
8 Ferice de cel ce trăieşte cu o femeie deşteaptă |
9 Ferice de cel ce a aflat înţelepciunea |
10 Cât de mare este cel ce a aflat înţelepciunea!; |
11 Frica de Domnul pe toate le covârşeşte; |
12 Frica de Domnul e începutul iubirii Lui, |
13 Toate rănile, dar nu o rană a inimii!; d |
14 toate nenorocirile, dar nu o nenorocire din partea potrivnicului!; |
15 Nici un venin nu-i mai rău ca veninul şarpelui |
16 Mai bine mi-ar fi să locuiesc cu un leu sau cu un balaur |
17 Răutatea femeii îi schimonoseşte chipul |
18 Bărbatul ei şade la masă în mijlocul vecinilor |
19 Orice răutate e mică pe lângă răutatea femeii: |
20 Urcuş nisipos sub tălpile bătrânului, |
21 Nu te lăsa prins de frumuseţea femeii |
22 E treabă de mânie, de dezgust şi de ruşine |
23 Inimă abătută, chip posomorât |
24 Printr'o femeie a început păcatul |
25 Nu-i da apei nici un loc de ieşire, |
[ VT ] Vechiul Testament
[ Sir ] Cartea Înţelepciunii lui Isus, Fiul lui Sirah (Ecclesiasticul)
[ Cap. 26 ] | CAPITOLUL 26 Femeia virtuoasă şi femeia stricată. Ceea ce poate aduce tristeţe. Primejdiile negoţului. |
1 Fericit e bărbatul unei femei bune; |
2 Femeia vrednică îşi înveseleşte bărbatul |
3 O soţie bună e o parte bună: |
4 Bogat sau sărac, el are inima mulţumită |
5 De trei lucruri mi se teme inima, |
6 dar inimă-rea şi jale e gelozia unei femei pe o alta; |
7 Femeia rea e ca un jug al boilor ce nu se potrivesc; |
8 Mare prilej de mânie e femeia beţivă: |
9 În neruşinarea ochilor şi în gene |
10 Ţine-te bine'n faţa unei fete îndrăzneţe, |
11 Fereşte-te să te iei după un ochi neruşinat |
12 Aşa cum călătorul însetat îşi deschide gura |
13 Farmecul femeii îl încântă pe soţul ei |
14 Femeia tăcută e un dar de la Domnul |
15 Femeia cuviincioasă e un dar peste dar |
16 Ca soarele ridicându-se în înălţimile Domnului, |
17 Ca lumina ce luminează în sfeşnicul cel sfânt, |
18 Ca un stâlp de aur pe postament de argint, |
19 Fiule, păzeşte-te în floarea vârstei tale |
20 Caută ţarina cea mai reavănă din ţara ta d |
21 în acest fel, vlăstarele pe care le laşi după tine |
22 O femeie care se vinde e tot atât cât un scuipat, |
23 Femeia cutră va avea parte de un nelegiuit, |
24 Femeia neruşinată îşi va petrece viaţa în necinste, |
25 Femeia obraznică va preţui cât un câine, |
26 Femeia care-şi cinsteşte soţul va fi văzută de toţi ca înţeleaptă, |
27 Femeia care ţipă şi toacă din gură |
28 Un negustor cu greu scapă de ispită, |
[ VT ] Vechiul Testament
[ Sir ] Cartea Înţelepciunii lui Isus, Fiul lui Sirah (Ecclesiasticul)
[ Cap. 27 ] | CAPITOLUL 27 Primejdiile negoţului (continuare). Cuvântul dat. A căuta dreptatea. Voroava nebunilor. Tăcerea care păstrează prietenii. Făţărnicia. Păcate şi pedepse. |
1 Mulţi păcătuiesc prin pofta de câştig, |
2 Ţăruşul se'nfige între încheieturile pietrelor, |
3 Cel ce nu se ţine cu stăruinţă în frica de Domnul, |
4 Când sita cerne, în ea rămâne tărâţa; |
5 Cuptorul cearcă vasele olarului; |
6 Roada pomului e oglinda pământului din care a crescut; |
7 Nu lăuda pe nimeni înainte ca el să fi vorbit, |
8 Dacă urmăreşti dreptatea, o vei dobândi |
9 Păsările poposesc lângă cele care le seamănă, |
10 Leul îşi pândeşte prada; |
11 Vorba evlaviosului e'ntotdeauna înţelepciune, |
12 În mijlocul proştilor tu pândeşte clipa potrivită; c |
13 Voroava proştilor e ceva de groază; |
14 Vorba celui ce se jură mult îţi face părul măciucă; |
15 Cearta trufaşilor e cu vărsare de sânge, |
16 Cel ce dezvăluie taine nimiceşte încrederea |
17 Îndrăgeşte-ţi prietenul şi fii-i credincios, |
18 căci aşa cum cineva nimiceşte un om omorându-l, |
19 dacă-ţi deschizi mâna şi pasărea zboară, |
20 nu mai umbla după el, că-i foarte departe: |
21 Dacă ai o rană, ea poate fi legată; |
22 Cel ce face cu ochiul urzeşte răul |
23 Când te uiţi la el, gura lui e numai dulceaţă; |
24 Multe lucruri am urât, dar nimic ca pe el; |
25 Cel ce azvârle o piatră'n sus, în capul lui o azvârle, |
26 Cel ce sapă o groapă va cădea în ea |
27 Celui ce face răul, răul va cădea peste el, |
28 A lua peste picior şi a batjocori e treaba celui plin de sine, |
29 Cei ce se bucură de căderea celor buni se vor prinde în plasă |
30 A avea pică pe cineva şi a te aprinde de mânie, iată şi alte lucruri urâte: |
[ VT ] Vechiul Testament
[ Sir ] Cartea Înţelepciunii lui Isus, Fiul lui Sirah (Ecclesiasticul)
[ Cap. 28 ] | CAPITOLUL 28 Păcate şi pedepse (continuare). Certurile. Limba rea. |
1 Cel ce se răzbună va cunoaşte răzbunarea Domnului, |
2 Iartă-i aproapelui tău nedreptăţile |
3 Dacă un om ţine mânie pe un altul, |
4 el n'are nici o milă pentru alt om, aproapele său, |
5 El, care nu-i decât carne, el zilnic poartă pică: |
6 Adu-ţi aminte de sfârşit, şi nu mai urî, |
7 Adu-ţi aminte de sfârşit, şi nu-i mai purta pică aproapelui, |
8 Fugi de ceartă şi vei păcătui mai puţin, |
9 Omul păcătos seamănă tulburare între prieteni |
10 Ce pui pe foc, aceea face flacăra; |
11 O vrajbă pripită aprinde un foc |
12 Dacă sufli într'o scânteie, se aprinde |
13 Pe clevetitor şi pe cel cu vorba'n doi peri a, blestemaţi-i, |
14 Bârfa unui al treilea b pe mulţi i-a clătinat, |
15 Bârfa unui al treilea a alungat femei vrednice, |
16 Cel ce-o ascultă nu află odihnă |
17 Lovitura biciului lasă vânătaie, |
18 Mulţi au căzut sub ascuţişul săbiei, |
19 Fericit cel ce a scăpat de ea, |
20 căci jugul ei e jug de fier |
21 Moarte rea e moartea ei |
22 Dar trecere nu va avea la cei evlavioşi, |
23 ci aceia care-L părăsesc pe Domnul, ei vor cădea în ea, |
24 Vezi şi îngrădeşte-ţi moşia cu spini, c |
25 vorbelor tale fă-le cântar şi greutăţi, |
26 Bagă de seamă, ca nu cumva să aluneci prin ea, |
[ VT ] Vechiul Testament
[ Sir ] Cartea Înţelepciunii lui Isus, Fiul lui Sirah (Ecclesiasticul)
[ Cap. 29 ] | CAPITOLUL 29 Împrumuturi şi chezăşii. Ospitalitatea care umileşte. |
1 Cel ce face milostenie îşi împrumută aproapele; |
2 Împrumută-ţi aproapele când are el nevoie; |
3 ţine-te de cuvânt şi fii cinstit cu el |
4 Mulţi socotesc împrumutul ca pe un chilipir |
5 Până să primească, pupă mâna celui care-i dă |
6 Dacă are noroc, cel ce l-a împrumutat primeşte banii pe jumătate |
7 Mulţi sunt cei ce n'au vrut să împrumute, dar nu din răutate, |
8 Cu toate acestea, fii îngăduitor cu cel umil |
9 De dragul poruncii, sări în ajutorul săracului |
10 Pierde-ţi banii pentru un frate sau un prieten; |
11 Pune-ţi comoara după poruncile Celui-Preaînalt, |
12 În hambarele tale strânge-ţi milostenia, |
13 mai mult decât un scut puternic, mai mult decât o lance grea, |
14 Omul de bine se pune chezaş pentru aproapele său, b |
15 Nu uita binele pe care ţi l-a făcut chezaşul, |
16 Păcătosului nu-i pasă de bunurile chezaşului său, |
17 Chezăşia a sărăcit numeroşi înstăriţi |
18 oameni puternici a scos afară din case |
19 Păcătosul care se îmbie să fie chezaş |
20 Ajută-ţi aproapele după puterea ta |
21 În viaţă nu te poţi lipsi de apă, de pâine, de haină |
22 Mai bună e viaţa săracului într'o colibă de bârne |
23 Că-i mult, că e puţin, fii mulţumit |
24 Tristă e viaţa de a umbla din casă'n casă: |
25 dai de mâncat şi de băut ca să nu ai decât neplăceri |
26 „Vino, străinule, şi pune masa |
27 du-te, străinule, lasă locul unuia mai vrednic, |
28 Iată ce e greu de'ndurat pentru un om cu minte: |
[ VT ] Vechiul Testament
[ Sir ] Cartea Înţelepciunii lui Isus, Fiul lui Sirah (Ecclesiasticul)
[ Cap. 30 ] | CAPITOLUL 30 Învăţătura copiilor. Despre sănătate. Despre bucurie. |
1 Cel ce-şi iubeşte copilul nu-şi cruţă varga, |
2 Cel ce-şi creşte bine copilul a, o face spre folosul lui |
3 Cel ce-şi învaţă copilul stârneşte gelozia duşmanului, |
4 Când un tată moare, e ca şi cum n'ar fi murit, |
5 trăind, l-a văzut şi s'a bucurat, |
6 duşmanilor săi le lasă pe cineva să-l răzbune, |
7 Cel ce-şi răsfaţă copilul îşi va lega rănile |
8 Calul neîmblânzit devine nărăvaş, |
9 Răsfaţă-ţi copilul şi el te va tiraniza; |
10 Nu râde cu el, ca nu cumva să plângi cu el |
11 Cât e tânăr, nu-l lăsa în voia lui; |
12 cât e necopt, gâdilă-i coastele, |
13 Creşte-ţi bine copilul şi fă-l să muncească |
14 Mai bun e un sărac sănătos şi trupeş |
15 Sănătatea şi vigoarea preţuiesc mai mult decât tot aurul, |
16 Nici o bogăţie nu-i mai presus de sănătatea trupului |
17 Mai bună e moartea decât o viaţă amară |
18 Bunătăţi îmbiate unei guri închise, |
19 La ce bun să-i aduci prinoase unui idol |
20 vede cu ochii şi oftează, |
21 Nu-ţi lăsa sufletul pradă tristeţii |
22 Veselia inimii, aceasta-i viaţa omului; |
23 Iubeşte-ţi sufletul şi alintă-ţi inima, |
24 Gelozia şi furia scurtează viaţa, |
25 Dacă stai la masă cu inimă luminoasă şi bună, |
[ VT ] Vechiul Testament
[ Sir ] Cartea Înţelepciunii lui Isus, Fiul lui Sirah (Ecclesiasticul)
[ Cap. 31 ] | CAPITOLUL 31 Despre bogăţie şi sărăcie. Cum să te porţi la petreceri. Vinul: binefaceri şi primejdii. |
1 Nesomnul pricinuit de bogăţie topeşte trupul |
2 Grijile nesomnului nu-l lasă pe om să aţipească, |
3 Bogatul se trudeşte să strângă bunuri |
4 săracul se trudeşte să-şi ducă traiul |
5 Cel ce iubeşte aurul nu va fi îndreptăţit a |
6 Mulţi s'au ruinat din pricina aurului |
7 capcană le e celor ce se dau în vânt după el, |
8 Ferice de bogatul aflat fără pată |
9 Cine e acesta, pe care să-l numim fericit? |
10 Cine a trecut prin această încercare şi a rămas desăvârşit? |
11 Bunurile lui vor deveni statornice |
12 Când ai un scaun la o masă pe cinste, |
13 Adu-ţi aminte că nu e bine să ai ochiul lacom |
14 Nu'ntinde mâna acolo unde se uită el |
15 Judecă-ţi aproapele după tine însuţi |
16 Ca om bine crescut, mănâncă ce ţi se pune dinainte; |
17 Ca un bine crescut, opreşte-te primul |
18 iar dacă eşti la masă cu mai mulţi |
19 Cât de puţin îi trebuie unui om bine crescut!; |
20 La stomac cumpătat, somn sănătos; |
21 Dacă cineva te-a silit să mănânci, |
22 Ascultă-mă, fiule, şi nu mă dispreţui |
23 O gazdă pe cinste îşi aude mare cinstire, |
24 dar o gazdă zgârcită stârneşte murmure'n cetate, |
25 Cu vinul n'o face pe viteazul, |
26 Cuptorul încearcă oţelul călit, |
27 Pentru om, vinul e însăşi viaţa |
28 Bucurie inimii, veselie sufletului, |
29 Amărăciune sufletului, iată ce e vinul băut peste măsură |
30 Beţia îl întărâtă pe prost până la arţag, |
31 La un ospăţ cu vin nu-ţi mustra aproapele |
[ VT ] Vechiul Testament
[ Sir ] Cartea Înţelepciunii lui Isus, Fiul lui Sirah (Ecclesiasticul)
[ Cap. 32 ] | CAPITOLUL 32 A fi în capul mesei. Cum să vorbeşti la ospeţe. Frica de Domnul. |
1 Te-au pus în capul mesei? a: Să nu ţi-o iei în cap, |
2 După ce ţi-ai făcut pe deplin datoria, ia loc |
3 Vorbeşte, bătrâne, că aşa-ţi şade bine, |
4 Când cântă cineva, nu risipi cuvinte |
5 Pecete de diamant pe o podoabă de aur, |
6 pecete de smarald pe un giuvaier de aur, |
7 Vorbeşte, tinere, dacă trebuie s'o faci, |
8 Strânge-ţi cuvântarea: spune mult în cuvinte puţine; |
9 În mijlocul celor mari nu te face egal cu ei, |
10 Fulgerul merge înaintea tunetului: |
11 Când a venit vremea, ridică-te, nu te lungi la vorbă, |
12 Acolo, umple-ţi timpul făcând ce-ţi place, |
13 Pentru toate acestea binecuvintează-L pe Cel ce te-a făcut |
14 Cel ce se teme de Domnul Îi primeşte învăţătura |
15 Cel ce caută legea c se îndestulează cu ea, |
16 Cei ce se tem de Domnul află ce e drept |
17 Omul păcătos se fereşte de mustrare |
18 Omul învăţat nu dispreţuieşte sfatul; |
19 Nu face nimic fără să cugeţi |
20 Nu merge pe un drum desfundat, |
21 Nu te încrede în drumul neted d |
22 şi fereşte-te de copiii tăi. |
23 În tot ce faci, ai încredere în tine, |
24 Cel ce se încrede în lege ia aminte la porunci; |
[ VT ] Vechiul Testament
[ Sir ] Cartea Înţelepciunii lui Isus, Fiul lui Sirah (Ecclesiasticul)
[ Cap. 33 ] | CAPITOLUL 33 Frica de Domnul (continuare). Dumnezeu, Stăpânul a toate. Gândul autorului. Nu-ţi înstrăina bunurile înainte de moarte. Cum să te porţi cu robii. |
1 Celui ce se teme de Domnul nu i se va întâmpla nici un rău, |
2 Omul înţelept nu urăşte legea, |
3 Omul cu minte are încredere în lege: |
4 Pregăteşte-ţi cuvântul, şi astfel vei fi ascultat; |
5 Inima prostului e ca o roată de car |
6 Armăsarul e ca un prieten zeflemist: |
7 De ce o zi e mai lungă decât alta, |
8 Prin ştiinţa Domnului s'au deosebit, |
9 pe unele le-a înălţat şi le-a sfinţit, |
10 Toţi oamenii vin din ţărână, |
11 În nemărginita Sa ştiinţă, Domnul i-a deosebit |
12 din ei, pe unii i-a binecuvântat şi înălţat, |
13 Ca lutul în mâna olarului |
14 Faţă'n faţă cu răul e binele, |
15 Ia seama la toate lucrurile Domnului: |
16 Iar eu, deşi venit la urmă, am stat de veghe |
17 Cu binecuvântarea Domnului, am sosit cel dintâi |
18 Vedeţi că eu nu m'am ostenit doar pentru mine, |
19 Ascultaţi-mă, fruntaşi ai poporului, |
20 Fiului tău, femeii tale, fratelui tău, prietenului tău, |
21 Atât cât trăieşti şi ai în tine suflare, |
22 că e mai bine să se roage de tine copiii tăi |
23 În tot ce faci, poartă-te ca un stăpân, |
24 Doar când zilele vieţii tale s'au mistuit, |
25 Nutreţ, ciomag şi povară măgarului, |
26 Fă-l pe sclav să muncească, iar tu vei afla odihnă; |
27 Jugul şi hamul încovoaie grumazul, |
28 Pune-l la treabă, să nu se'nveţe trândav, |
29 dă-i de lucru, aşa cum i se cuvine, |
30 Dar faţă de nimeni să nu întreci măsura |
31 Ai un servitor?: să-ţi fie cum îţi eşti, |
32 Ai un servitor?: poartă-te cu el ca şi cu un frate, |
33 Dacă tu te porţi rău cu el, iar el o ia la fugă, |