[ NT ] Noul Testament
[ Lc ] Evanghelia după Luca
[ Cap. 22 ] | Trădarea lui Iuda. Cina cea de Taină. Despre întâietate. Avertizarea lui Petru. Rugăciunea din Muntele Măslinilor. Arestarea lui Iisus. Lepădarea lui Petru. Iisus în faţa sinedriului. |
1 Şi se apropia sărbătoarea Azimelor, care se cheamă Paşti. |
2 Şi arhiereii şi cărturarii căutau cum să-L omoare; că se temeau de popor. Ps 002:1-2 Mt 21:46 Mt 26:1-5 Mt 26:3-5 Mc 11:18 Mc 12:12 Mc 14:1-2 Lc 19:47-48 Lc 20:19 In 05:18 In 07:30 In 11:47-53 FA 04:27 FA 05:26 |
3 Şi-atunci a intrat Satana în Iuda, cel numit Iscarioteanul, care era din numărul celor doisprezece. |
4 Şi el s'a dus şi a stat de vorbă cu arhiereii şi cu căpeteniile oastei a, cum să-L dea în mâinile lor. |
5 Şi ei s'au bucurat şi s'au învoit să-i dea bani; |
6 iar el a primit şi căuta să li-L dea în mână la adăpost de mulţime b. |
7 Şi a sosit ziua Azimelor, în care trebuia să se jertfească Paştile. Ies 12:6 Ies 12:14-15 Dt 16:1 Mt 26:17 Mt 26:17-19 Mc 14:12-16 |
8 Şi i-a trimis pe Petru şi pe Ioan, zicând: „Mergeţi şi ne pregătiţi Paştile, ca să mâncăm“. |
9 Iar ei au zis: „Unde vrei să pregătim?“ |
10 Şi El le-a zis: „Iată, când veţi intra în cetate vă va întâmpina un om ducând un urcior cu apă; mergeţi după el în casa în care va intra |
11 şi spuneţi-i stăpânului casei: Învăţătorul îţi zice: Unde este odaia în care să mănânc Paştile cu ucenicii Mei? |
12 Iar el vă va arăta un foişor mare, aşternut; acolo să pregătiţi“. |
13 Iar ei, ducându-se, au aflat aşa cum le spusese El şi au pregătit Paştile. |
14 Şi când a sosit ceasul, S'a aşezat la masă, şi apostolii cu El. |
15 Şi le-a zis: „Cu dor am dorit să mănânc aceste Paşti cu voi mai înainte ca Eu să pătimesc. |
16 Că vă spun Eu vouă că de-acum nu le voi mai mânca până când se vor plini întru împărăţia lui Dumnezeu“. |
17 Şi luând paharul, mulţumind, le-a zis: „Luaţi-l şi împărţiţi-l între voi; |
18 că vă spun: De acum nu voi mai bea rodul viţei până ce nu va veni împărăţia lui Dumnezeu“. |
19 Şi luând pâinea, mulţumind, a frânt şi le-a dat, zicând: „Acesta este Trupul Meu, cel ce se dă pentru voi; aceasta să faceţi întru pomenirea Mea!“ Mt 26:26-28 Mc 14:22 Lc 24:30 In 06:53 FA 27:35 1Co 10:16 1Co 11:23-25 |
20 Asemenea şi paharul, după ce au cinat, zicând: „Acest pahar este Legea cea Nouă, întru Sângele Meu, cel ce se varsă pentru voi. Ies 24:8 Ir 31:31 Ir 32:40 Za 09:11 Mt 26:26-28 Mc 14:23-24 In 06:53 1Co 10:16 1Co 11:23-25 |
21 Dar iată, mâna celui ce Mă vinde este cu Mine la masă. Ps 040:9 Mt 26:21 Mt 26:23 Mc 14:18 In 13:18 In 13:21 In 13:26 |
22 Că Fiul Omului merge precum a fost rânduit, dar vai acelui om prin care este vândut!“ |
23 Iar ei au început să se întrebe unul pe altul, care dintre ei ar fi acela care avea să facă aceasta. |
24 Şi s'a făcut între ei şi o neînţelegere: Cine dintre ei s'ar părea a fi mai mare? c |
25 Iar El le-a zis: „Împăraţii neamurilor domnesc peste ele şi cei ce le stăpânesc se cheamă binefăcători. |
26 Dar între voi să nu fie aşa; ci cel mai mare dintre voi să fie asemenea celui mai mic; şi căpetenia, asemenea celui ce slujeşte. |
27 Căci cine este mai mare: cel ce stă la masă, sau cel ce slujeşte? Oare nu cel ce stă la masă? Dar Eu, în mijlocul vostru, sunt asemenea celui ce slujeşte; |
28 iar voi sunteţi cei ce-aţi rămas cu Mine în încercările Mele; |
29 şi Eu vă rânduiesc vouă împărăţie, aşa cum Tatăl Meu Mi-a rânduit-o Mie, |
30 ca să mâncaţi şi să beţi la masa Mea întru împărăţia Mea şi să şedeţi pe tronuri, judecând pe cele douăsprezece seminţii ale lui Israel. Mt 19:28 Mt 20:21 Mt 25:34 Mc 10:37-38 1Co 06:2 Ap 03:21 Ap 20:4 |
31 Simone, Simone, iată că Satana v'a cerut să vă cearnă ca pe grâu; |
32 dar Eu M'am rugat pentru tine ca să nu-ţi piară credinţa; iar tu, oarecând revenindu-ţi, întăreşte-i pe fraţii tăi“. |
33 Iar el I-a zis: „Doamne, cu Tine sunt gata să merg şi'n temniţă şi la moarte...“. |
34 Iar Iisus i-a zis: „Ţi-o spun Eu ţie, Petre: astăzi nu va cânta cocoşul până ce tu de trei ori te vei fi lepădat de Mine, cum că nu Mă cunoşti“. Mt 26:33-35 Mt 26:75 Mc 14:30-31 Mc 14:30 Mc 14:72 Lc 22:61 In 13:37-38 In 18:27 |
35 Şi le-a zis: „Când v'am trimis fără pungă şi fără traistă şi fără încălţăminte, avut-aţi lipsă de ceva?“ Iar ei au zis: „De nimic“. |
36 Şi El le-a zis: „Acum însă cel care are pungă, să şi-o ia; tot aşa şi traista; şi cel care nu are sabie, să-şi vândă haina şi să-şi cumpere. |
37 Că vă spun că'ntru Mine trebuie să se plinească ceea ce este scris: Şi cu cei fără de lege a fost socotit; căci cele despre Mine au ajuns la sfârşit“. |
38 Şi ei au zis: „Doamne, iată aici două săbii“. Iar El le-a zis: „Sunt de-ajuns!“ d |
39 Şi a ieşit şi S'a dus ca de obicei la Muntele Măslinilor; şi după El s'au dus şi ucenicii Săi. Mt 26:30 Mt 26:36 Mt 26:38-39 Mc 12:46 Lc 21:37 In 06:3 In 18:2 Evr 05:7 |
40 Şi când a sosit în acel loc, le-a zis: „Rugaţi-vă, ca să nu intraţi în ispită“. |
41 Şi S'a depărtat de ei ca la o aruncătură de piatră şi, îngenunchind, Se ruga |
42 zicând: „Părinte, de voieşti, depărtează paharul acesta de la Mine... Dar nu voia Mea, ci voia Ta să se facă!“ Mt 06:10 Mt 26:39 In 05:30 In 06:38 In 18:11 FA 21:14 Evr 05:7 |
43 Iar un înger din cer I s'a arătat şi-L întărea. |
44 Şi'n luptă cu moartea fiind, cu mai mare stăruinţă Se ruga. Şi sudoarea Lui s'a făcut ca nişte picături de sânge ce cădeau pe pământ. |
45 Şi, ridicându-Se din rugăciune, a venit la ucenici şi i-a găsit adormiţi de întristare. |
46 Şi le-a zis: „De ce dormiţi? Sculaţi-vă şi vă rugaţi, ca să nu intraţi în ispită“. |
47 Şi'n timp ce El încă vorbea, iată o gloată; şi'n fruntea ei venea cel care se numea Iuda, unul din cei doisprezece; şi s'a apropiat de Iisus ca să-L sărute. |
48 Iar Iisus i-a zis: „Iuda, prin sărutare-L vinzi tu pe Fiul Omului?...“. |
49 Iar cei de lângă El, văzând ce avea să se întâmple, au zis: „Doamne, vom lovi cu sabia?...“. |
50 Şi unul din ei a lovit pe sluga arhiereului şi i-a tăiat urechea dreaptă. Mt 26:51 Mt 27:57-61 Mc 14:47 Mc 15:42-43 Mc 15:46-47 In 18:10 In 18:26 |
51 Iar Iisus, răspunzând, a zis: „Pân'aici!, mai mult, nu!“ Şi atingându-Se de urechea aceluia, l-a vindecat. |
52 Şi a zis Iisus către arhiereii, căpeteniile templului şi bătrânii care veniseră asupră-I: „Ca la un tâlhar aţi ieşit, cu săbii şi ciomege. Mt 26:55 Mt 27:57-61 Mc 14:48-49 Mc 15:42-43 Mc 15:46-47 Lc 22:37 FA 05:24 |
53 În toate zilele eram cu voi în templu şi nu v'aţi întins mâinile asupră-Mi... Dar acesta este ceasul vostru şi stăpânirea întunericului!“ Mt 26:55 Mt 27:57-61 Mc 14:48-49 Mc 14:49 Mc 15:42-43 Mc 15:46-47 Lc 19:47 FA 05:24 Col 01:13 |
54 Şi, prinzându-L, L-au dus şi L-au împins în casa arhiereului. Iar Petru Îl urma de departe. Mt 26:57-58 Mt 27:57-61 Mc 14:53-54 Mc 15:42-43 Mc 15:46-47 Lc 22:33 In 18:12-15 In 18:16 In 18:24 |
55 Şi, aprinzând ei foc în mijlocul curţii şi şezând împreună, a şezut şi Petru în mijlocul lor. Mt 26:57-58 Mt 27:57-61 Mc 14:53-54 Mc 15:42-43 Mc 15:46-47 Lc 08:2 Lc 08:23 Lc 08:49 In 18:12-15 In 18:15-18 In 18:16 |
56 Şi o slujnică, văzându-l cum şedea la foc şi cătând asupră-i, a zis: „Şi acesta era cu el!“ Ies 12:16 Ies 20:10 Dt 05:14 Mt 26:34 Mt 26:69-75 Mt 28:1 Mc 14:66-72 Mc 16:1 In 18:15-18 In 18:25-27 |
57 Dar el s'a lepădat, zicând: „Femeie, nu-l cunosc!“ |
58 Şi peste puţin timp, un altul văzându-l, i-a zis: „Şi tu eşti dintre ei!“ Petru însă a zis: „Omule, nu sunt!“ |
59 Şi după ce a trecut cam un ceas, un altul susţinea, zicând: „Negreşit, şi acesta a fost cu el, că e galileean“. |
60 Iar Petru a zis: „Omule, nu ştiu ce spui!...“. Şi îndată, când el încă nu sfârşise vorba, a cântat cocoşul. |
61 Şi întorcându-Se Domnul, a privit spre Petru; şi Petru şi-a adus aminte de cuvântul Domnului, că-i spusese: „Mai înainte de a cânta cocoşul astăzi, tu de trei ori te vei fi lepădat de Mine“. Mt 26:34 Mt 26:69-75 Mc 14:66-72 Lc 22:34 In 18:15-18 In 18:25-27 |
62 Şi, ieşind afară, a plâns cu amar. |
63 Iar bărbaţii care-L păzeau pe Iisus Îl batjocoreau şi-L băteau |
64 şi, acoperindu-I faţa, Îl întrebau, zicând: „Ghiceşte, care este cel ce te-a lovit?...“. |
65 Şi multe altele spuneau împotrivă-I, defăimându-L. |
66 Şi când s'a făcut ziuă s'au adunat bătrânii poporului – arhiereii şi cărturarii – şi L-au dus în sinedriul lor |
67 şi I-au zis: „Spune-ne nouă dacă eşti tu Hristosul“. Şi El le-a zis: „Dacă vă voi spune, nu veţi crede; |
68 dar dacă vă voi întreba, nu-Mi veţi răspunde şi nici nu Mă veţi elibera. |
69 De acum însă Fiul Omului va şedea de-a dreapta puterii lui Dumnezeu“. |
70 Iar ei cu toţii au zis: „Aşadar, tu eşti Fiul lui Dumnezeu?...“. Şi El le-a zis: „Voi o spuneţi, că Eu sunt“. |
71 Şi ei au zis: „Ce trebuinţă mai avem de mărturie? că noi înşine din gura lui am auzit-o!“ |
[ NT ] Noul Testament
[ Lc ] Evanghelia după Luca
[ Cap. 23 ] | Iisus în faţa lui Pilat şi a lui Irod. Iisus judecat şi osândit la moarte. Răstignirea lui Iisus. Tâlharul mântuit. Îngroparea Domnului. |
1 Şi sculându-se toată mulţimea acestora, L-au dus în faţa lui Pilat. |
2 Şi au început să-L pârască, zicând: „Pe acesta l-am găsit răzvrătind neamul nostru şi împiedicându-l să dea dajdie cezarului şi zicând că el este Hristos Împărat“. Ir 38:4 Mt 17:25 Mt 22:21 Mc 12:17 Lc 20:25 Lc 23:14 In 19:12 FA 17:7 |
3 Iar Pilat L-a întrebat, zicând: „Eşti tu împăratul Iudeilor?“ Iar El, răspunzând, a zis: „Tu o spui“. |
4 Iar Pilat a zis către arhierei şi către mulţime: „Nu găsesc nici o vină în omul acesta“. |
5 Dar ei stăruiau, zicând că El întărâtă poporul învăţând prin toată Iudeea, începând din Galileea până aici. |
6 Iar când Pilat a auzit aceasta, a întrebat dacă omul este galileean. |
7 Şi aflând că este sub stăpânirea lui Irod, L-a trimis la Irod, care era şi el în Ierusalim în acele zile. |
8 Iar Irod, văzându-L pe Iisus, s'a bucurat foarte, că de multă vreme dorea să-L vadă, fiindcă auzise de El şi nădăjduia să vadă vreo minune săvârşită de El. |
9 Şi I-a pus întrebări în vorbe multe, dar El nu i-a răspuns nimic. |
10 Şi arhiereii şi cărturarii erau de faţă, învinuindu-L cu înverşunare. |
11 Iar Irod, împreună cu ostaşii săi, batjocorindu-L şi luându-L în râs, L-a îmbrăcat cu o haină strălucitoare a şi L-a trimis înapoi la Pilat. |
12 Şi în chiar ziua aceea Irod şi Pilat s'au făcut prieteni unul cu altul, că mai'nainte erau duşmani unul altuia. |
13 Iar Pilat, chemând arhiereii şi căpeteniile şi poporul, |
14 a zis către ei: „Pe omul acesta l-aţi adus la mine ca pe unul ce răzvrăteşte poporul; şi iată că eu, cercetându-l în faţa voastră, în omul acesta n'am găsit nici o vină din cele pe care voi le aduceţi împotrivă-i; Mt 27:23 Mc 15:14 Lc 23:1-4 In 18:38 In 19:4 FA 03:13 FA 13:28 |
15 şi nici Irod, căci l-a trimis îndărăt la noi. Şi iată, El n'a săvârşit nimic vrednic de moarte. |
16 Aşadar, după ce-i voi da o pedeapsă b, îl voi elibera“. |
17 Şi el trebuia ca de praznic să le elibereze un vinovat. |
18 Dar ei cu toţii au strigat, zicând: „Ia-l pe acesta şi eliberează-ne pe Baraba!“ – |
19 care era aruncat în temniţă pentru o răscoală făcută în cetate şi pentru omor. |
20 Iar Pilat, vrând să-L elibereze pe Iisus, le-a vorbit din nou, |
21 dar ei strigau, zicând: „Răstigneşte-l! Răstigneşte-l!...“. |
22 Iar el le-a zis a treia oară: „Ce rău a făcut acesta? N'am găsit în el nici o vină vrednică de moarte. Aşadar, după ce-i voi da o pedeapsă, îl voi elibera“. |
23 Dar ei stăruiau, cerând cu strigăte mari să fie răstignit; şi strigătele lor au biruit. |
24 Şi Pilat a hotărât să li se'mplinească cererea. |
25 Şi le-a eliberat pe cel aruncat în temniţă pentru răscoală şi omor, pe care-l cereau ei, iar pe Iisus L-a dat la voia lor. |
26 Şi pe când Îl duceau, au pus mâna pe un oarecare Simon Cireneul, care venea de la ţarină, şi i-au pus crucea, ca s'o ducă'n urma lui Iisus. |
27 Şi-L urmau mulţime multă de popor şi femei care se băteau în piept şi-L plângeau. |
28 Şi întorcându-Se către ele, le-a zis: „Fiice ale Ierusalimului, nu Mă plângeţi pe Mine, ci pe voi plângeţi-vă şi pe copiii voştri. |
29 Că iată, vin zile'n care vor zice: Fericite sunt cele sterpe şi pântecele care n'au născut şi sânii care n'au alăptat! |
30 Atunci vor începe să spună munţilor: Cădeţi peste noi!, şi dealurilor: Acoperiţi-ne! |
31 Că dacă fac acestea cu lemnul verde, cu cel uscat ce va fi?“ c |
32 Şi alţi doi erau duşi, făcători de rele, ca să fie omorâţi împreună cu El. |
33 Şi când au ajuns la locul ce se cheamă Al-Căpăţânii, L-au răstignit acolo, pe El şi pe făcătorii de rele, unul de-a dreapta şi altul de-a stânga. Is 53:12 Mt 27:33 Mc 15:22 Mc 15:27 In 19:17 In 19:18 FA 02:23 |
34 Iar Iisus a zis: „Părinte, iartă-le lor, că nu ştiu ce fac!“ Şi şi-au împărţit hainele Lui prin aruncare la sorţi. Ps 021:18 Mt 05:44 Mt 27:35 Mc 15:24 Lc 06:28 In 19:24 FA 07:60 1Co 02:8 1Co 04:12 |
35 Şi sta poporul privind. Iar căpeteniile îşi băteau joc de El, zicând: „Pe alţii i-a mântuit; mântuiască-se şi pe sine însuşi dacă el este Hristosul, alesul lui Dumnezeu!...“. |
36 Şi Îl luau în râs ostaşii, apropiindu-se şi aducându-I oţet Ps 021:7-8 Ps 068:21 Mt 27:34 Mt 27:39 Mt 27:40-42 Mt 27:43 Mc 15:30-32 Mc 15:36 In 19:29 |
37 şi zicându-I: „Dacă tu eşti împăratul Iudeilor, mântuieşte-te pe tine însuţi!...“. |
38 Şi deasupra Lui era scris cu litere greceşti, latineşti şi evreieşti: Acesta este împăratul Iudeilor. |
39 Iar unul din răufăcătorii răstigniţi Îl defăima, zicând: „Nu eşti tu Hristosul?; Mântuieşte-te pe tine şi pe noi!...“. |
40 Iar celălalt, certându-l, i-a zis: „Nu te temi tu de Dumnezeu, de vreme ce eşti în aceeaşi osândă? |
41 Noi, cu dreptate primim ce ni se cuvine după faptele noastre, dar Acesta nici un rău n'a făcut“. |
42 Şi-I zicea lui Iisus: „Pomeneşte-mă, Doamne, când vei veni întru împărăţia Ta!“ |
43 Iar Iisus i-a zis: „Adevăr îţi spun Eu ţie: astăzi vei fi cu Mine în Rai!“ |
44 Şi era acum ca la al şaselea ceas, şi întuneric s'a făcut peste tot pământul până la ceasul al nouălea; |
45 şi s'a întunecat soarele; şi catapeteasma templului s'a sfâşiat prin mijloc. |
46 Şi Iisus, strigând cu glas mare, a zis: „Părinte, în mâinile Tale Îmi pun Duhul“. Şi aceasta zicând, Şi-a dat duhul. Ps 030:5 Ps 037:1 Ir 03:19 Mt 27:50 Mc 15:37 FA 07:59 In 19:30 |
47 Iar sutaşul, văzând ceea ce se petrecuse, Îl slăvea pe Dumnezeu, zicând: „Cu adevărat, Omul Acesta drept a fost!“ |
48 Şi toate mulţimile care veniseră la această privelişte, văzând cele întâmplate, se întorceau bătându-şi pieptul. |
49 Şi toţi cunoscuţii Lui, ca şi femeile care-L însoţiseră din Galileea, stăteau departe, privind acestea. Ps 037:1 Ps 037:11 Ps 068:20 Ps 087:8 Mt 27:55-56 Mc 15:40-41 Lc 08:2 Lc 08:3 Lc 23:56 In 19:25 |
50 Şi iată un bărbat cu numele Iosif, sfetnic fiind, bărbat bun şi drept Ps 037:1 Mt 27:57-61 Mc 15:42-43 Mc 15:46-47 In 11:38 In 19:38 |
51 – acesta nu se învoise cu sfatul şi cu fapta lor –. El era din Arimateea, cetate a Iudeilor, şi aştepta împărăţia lui Dumnezeu; Ps 037:1 Mt 27:57-61 Mc 15:42-43 Mc 15:46-47 Lc 02:25 Lc 02:38 In 11:38 In 19:38 |
52 acesta, venind la Pilat, a cerut trupul lui Iisus. Ps 037:1 Mt 27:57-61 Mc 06:29 Mc 15:42-43 Mc 15:46-47 In 11:38 In 19:38 |
53 Şi l-a coborât şi l-a înfăşurat în giulgiu şi l-a pus într'un mormânt săpat în piatră, în care nimeni niciodată nu mai fusese pus. Mt 27:57-61 Mc 06:29 Mc 15:42-43 Mc 15:46-47 Lc 19:40-41 FA 13:29 |
54 Şi ziua aceea era vineri şi se lumina spre sâmbătă d. |
55 Şi femeile care veniseră cu El din Galileea mergeau în urmă şi au văzut mormântul şi cum I-a fost aşezat trupul. |
56 Şi după ce s'au întors, au pregătit miresme şi miruri; iar sâmbătă s'au odihnit, după lege. |
[ NT ] Noul Testament
[ Lc ] Evanghelia după Luca
[ Cap. 24 ] | Învierea Domnului. În drum spre Emaus. Iisus li Se arată apostolilor. Înălţarea la cer. |
1 Iar în ziua cea dintâi de după sâmbătă a, foarte de dimineaţă, ele au venit la mormânt aducând miresmele pe care le pregătiseră. |
2 Şi au găsit piatra răsturnată de pe mormânt; |
3 dar, odată intrate, trupul Domnului Iisus nu l-au găsit. |
4 Şi a fost că'n timp ce ele erau nedumerite de aceasta, iată că'n faţa lor au stat doi bărbaţi în veşminte strălucitoare. 2Mac 03:26 Mt 28:1-3 Mc 16:1-5 In 20:11-12 FA 01:10 FA 10:30 |
5 Şi cum ele, înfricoşându-se, şi-au plecat feţele la pământ, ei le-au zis: „De ce pe Cel-Viu Îl căutaţi între cei morţi?; |
6 nu aici este, ci a înviat. Aduceţi-vă aminte cum v'a vorbit pe când era încă în Galileea, |
7 zicând că Fiul Omului trebuie să fie dat în mâinile oamenilor păcătoşi şi să fie răstignit, dar a treia zi să învie“. Mt 16:21 Mt 17:22-23 Mt 20:18-19 Mt 26:2 Mt 26:45 Mt 27:63 Mt 28:6 Mc 08:31 Mc 09:31 Mc 10:33-34 Lc 09:22 Lc 09:44 Lc 17:25 Lc 18:32-33 In 02:22 FA 17:3 |
8 Şi ele şi-au adus aminte de cuvintele Lui. |
9 Şi întorcându-se de la mormânt, pe toate acestea le-au vestit celor unsprezece şi tuturor celorlalţi. |
10 Iar cele ce spuneau acestea către apostoli erau Maria Magdalena şi Ioana şi Maria lui Iacob şi celelalte împreună cu ele. |
11 Dar aceste cuvinte au părut înaintea lor ca o scrânteală şi nu le-au crezut. |
12 Iar Petru s'a ridicat şi a alergat la mormânt; şi aplecându-se, a văzut giulgiurile singure odihnindu-se. Şi a plecat, mirându-se în sine de ceea ce se petrecuse. |
13 Şi iată că'n aceeaşi zi doi dintre ei mergeau la un sat care era departe de Ierusalim ca la şaizeci de stadii, al cărui nume era Emaus. |
14 Şi ei vorbeau între ei despre toate întâmplările acestea. |
15 Şi a fost că'n timp ce vorbeau şi se întrebau între ei, Iisus Însuşi, apropiindu-Se, mergea împreună cu ei. |
16 Dar ochii lor erau ţinuţi ca să nu-L cunoască. |
17 Şi El le-a zis: „Ce sunt cuvintele acestea pe care le schimbaţi între voi mergând?“ Iar ei s'au oprit şi erau trişti. |
18 Şi răspunzând unul cu numele Cleopa b, I-a zis: „Oare numai tu singur eşti străin c în Ierusalim şi nu ştii cele ce s'au întâmplat în el zilele acestea?“ |
19 Şi El le-a zis: „Care?“ Iar ei I-au răspuns: „Cele despre Iisus Nazarineanul, care era profet puternic în faptă şi'n cuvânt înaintea lui Dumnezeu şi a întregului popor; Mt 21:11 Mt 21:46 Lc 07:16 In 03:2 In 04:19 In 06:14 In 09:17 FA 02:22 FA 07:22 |
20 cum L-au osândit la moarte arhiereii şi mai-marii noştri şi L-au răstignit. |
21 Iar noi nădăjduiam că El este Cel ce avea să izbăvească pe Israel; şi totuşi astăzi este a treia zi de când s'au petrecut acestea. |
22 Ci şi nişte femei de-ale noastre ne-au înspăimântat; ducându-se de dimineaţă la mormânt |
23 şi neaflându-I trupul, au venit zicând că vedenie de îngeri au văzut, care le-au spus că este viu. |
24 Iar unii dintre noi s'au dus la mormânt şi au găsit aşa cum şi femeile spuseseră, dar pe El nu L-au văzut“. |
25 Şi El le-a zis: „O, nepricepuţilor, şi cu inima zăbavnici a crede'n toate câte-au spus profeţii! |
26 Nu trebuia oare ca Hristos să pătimească acestea şi să intre'ntru slava Sa?“ Is 50:6 Mi 02:13 Mt 16:21 Mt 26:24 Mt 26:54 Mc 08:31 Lc 09:22 Lc 17:25 Lc 18:31-33 Lc 24:46 In 05:39 In 07:39 In 12:16 In 12:23 In 13:31-32 In 17:1 In 17:5 In 20:9 FA 03:13 FA 03:18 FA 03:24 FA 17:3 Evr 02:10 1Ptr 01:11 |
27 Şi, începând de la Moise şi de la toţi profeţii, le-a tâlcuit din toate Scripturile cele despre El. Fc 03:15 Fc 49:10 Dt 18:15 Iov 17:25 Iov 68:9 Ps 021:1-18 Is 40:10 Is 50:6 Is 52:1-15 Is 53:1-12 Ir 23:5 Iz 34:23 Iz 37:24 Dn 09:24 Mi 07:20 Mt 26:24 Lc 18:31-33 Lc 24:44 Lc 44:45 In 05:39 In 20:9 FA 03:18 FA 03:24 |
28 Şi s'au apropiat de satul unde se duceau, iar El Se făcea că merge mai departe. |
29 Dar ei Îl rugau stăruitor, zicând: „Rămâi cu noi, că e spre seară şi s'a plecat ziua“. Şi a intrat să rămână cu ei. |
30 Şi a fost că'n timp ce stătea împreună cu ei la masă, luând pâinea a binecuvântat şi, frângând, le-a dat. |
31 Şi s'au deschis ochii lor şi L-au cunoscut; dar El li S'a făcut nevăzut. |
32 Şi au zis unul către altul: „Oare nu ardea'ntru noi inima noastră când ne vorbea pe cale şi'n timp ce ne tâlcuia Scripturile?“ |
33 Şi'n ceasul acela sculându-se s'au întors la Ierusalim şi I-au găsit adunaţi pe cei unsprezece şi pe cei ce erau împreună cu ei, |
34 care ziceau că Domnul cu adevărat a înviat şi I s'a arătat lui Simon. |
35 Şi ei au povestit cele petrecute pe cale şi cum a fost El cunoscut de ei întru frângerea pâinii d. |
36 Şi pe când vorbeau ei acestea, El a stat în mijlocul lor şi le-a zis: „Pace vouă!“ |
37 Iar ei, înspăimântându-se şi înfricoşându-se, credeau că văd duh. |
38 Şi El le-a zis: „De ce sunteţi tulburaţi şi pentru ce se ridică astfel de gânduri în inima voastră? |
39 Vedeţi mâinile Mele şi picioarele Mele, că Eu Însumi sunt; pipăiţi-Mă şi vedeţi că duhul nu are carne şi oase aşa cum Mă vedeţi pe Mine că am“. Mt 28:16-17 Mc 16:14 In 20:19 In 20:20 In 20:27 FA 13:31 1In 01:1 |
40 Şi zicând acestea, le-a arătat mâinile şi picioarele. |
41 Şi lor, celor încă necrezând de bucurie şi minunându-se, El le-a zis: „Aveţi aici ceva de mâncare?“ |
42 Iar ei I-au dat o bucată de peşte fript şi dintr'un fagure de miere. |
43 Şi, luând, a mâncat în faţa lor. |
44 Şi le-a zis: „Acestea sunt cuvintele pe care vi le-am grăit pe când încă eram împreună cu voi, că toate cele scrise despre Mine în legea lui Moise, în profeţi şi în psalmi trebuie să se plinească“. Mt 17:22 Mt 20:18 Mc 08:31 Mc 14:49 Lc 09:22 Lc 18:31-33 Lc 24:46 Lc 27:46 In 05:39 FA 03:18 FA 26:22 |
45 Atunci le-a deschis mintea ca să'nţeleagă Scripturile. |
46 Şi le-a zis că aşa este scris şi că aşa trebuia să pătimească Hristos şi a treia zi să învie din morţi Is 53:7 Os 06:2 Mt 20:19 Mt 26:54 Lc 24:26 Lc 24:44 In 20:9 FA 17:3 |
47 şi întru numele Său să se propovăduiască pocăinţa şi iertarea păcatelor la toate neamurile, începând de la Ierusalim. Is 60:4 Mt 28:19 FA 03:18 FA 05:31 FA 13:38 FA 20:21 1Tim 03:16 |
48 „Voi sunteţi martorii acestora. |
49 Şi iată, Eu trimit peste voi făgăduinţa Tatălui Meu e; voi însă rămâneţi în cetate până ce vă veţi îmbrăca cu putere de sus“. |
50 Şi i-a dus afară până spre Betania şi, ridicându-Şi mâinile, i-a binecuvântat. |
51 Şi a fost că'n timp ce-i binecuvânta, S'a depărtat de ei şi S'a înălţat la cer. |
52 Iar ei, închinându-I-se, s'au întors în Ierusalim cu bucurie mare. |
53 Şi'n toată vremea erau în templu, lăudând şi binecuvântând pe Dumnezeu. Amin. |
[ NT ] Noul Testament
[ In ] Evanghelia după Ioan
Introducere la Evanghelia după Ioan Evanghelia a patra este opera Sfântului Apostol Ioan, fratele lui Iacob şi fiu al lui Zevedeu, ucenic mai întâi al lui Ioan Botezătorul şi chemat apoi la apostolat de Domnul Iisus Însuşi. Dacă se admite că Salomeea menţionată la Mc 15, 40 este una şi aceeaşi persoană cu „mama fiilor lui Zevedeu“ (Mt 27, 56), atunci putem presupune că ea făcea parte din ceata sfintelor femei care i-au însoţit pe Domnul şi pe ucenicii Săi din Galileea până'n Ierusalim, slujindu-le, şi care au fost de faţă la răstignirea lui Iisus. Ioan făcea parte nu numai din colegiul celor doisprezece, ci şi din grupul foarte restrâns de numai trei (alături de Petru şi Iacob) rânduiţi de Domnul să fie martorii unor evenimente cu totul excepţionale, precum învierea fiicei lui Iair (Mc 5, 37), schimbarea la faţă (Mt 17, 1-13) sau drama lăuntrică din grădina Ghetsimani (Mt 26, 37). Ioan, „ucenicul pe care-l iubea Iisus“, este cel căruia Domnul i-o încredinţează, de pe cruce, pe mama Sa (In 19, 26-27); el este primul martor al mormântului gol (In 20, 2-8) şi primul care-L recunoaşte pe Iisus cel înviat (In 21, 7). E de faţă la pogorârea Duhului Sfânt, predică, vindecă şi este închis împreună cu Petru, participă la Sinodul Apostolic, este numit de Pavel „stâlp al Bisericii“. Mai cunoaştem că în jurul anului 69 părăseşte Ierusalimul şi se aşază în Efes. Împăratul Domiţian îl exilează în insula Patmos, unde Apostolul scrie Apocalipsa ce-i poartă numele; sub Nerva se întoarce la Efes, de unde conduce, cu mare autoritate duhovnicească, Bisericile din Asia Mică. Moare ca martir, la adânci bătrâneţe, sub persecuţia lui Traian. Evanghelia e scrisă în Efes către sfârşitul secolului I şi le este destinată creştinilor din Asia Mică, pe care Apostolul vrea să-i întărească în credinţă, pe de-o parte, şi să-i apere de primele erezii, pe de alta. Faţă'n faţă cu evangheliile sinoptice, opera lui Ioan îşi conturează un profil aparte, începând cu planul general:
Apostolul Ioan nu-şi propune să reia şi să amplifice evangheliile sinoptice, ci să le completeze cu relatări inedite asupra vieţii şi învăţăturii Domnului, dar ordonându-şi materialul după alte criterii. El îşi ia libertatea (şi-şi asumă autoritatea) de a prezenta o altă cronologie a evenimentelor, de a insista asupra unor minuni şi cuvinte omise de predecesorii săi; chiar când istoriseşte aceleaşi fapte relatate şi de sinoptici, el introduce anume particularităţi care-i sunt proprii, fie în ţesătura naraţiei, fie în vocabular, fie în stil. Nota dominantă a Evangheliei însă - şi care o face net superioară tuturor - este dimensiunea ei teologică (fapt pentru care autorul ei este numit şi „Sfântul Ioan Teologul“, adică „Cuvântătorul de Dumnezeu“). Mesajul ei suprem este acela de a înfăţişa misterul hristologic în toată amploarea şi profunzimea lui, misterul prin care Logosul (Cuvântul) întrupat, El Însuşi Dumnezeu, le descoperă oamenilor pe Dumnezeu-Cel-Nevăzut, le aduce Lumina şi Viaţa, le asigură cunoaşterea şi comuniunea lui Dumnezeu prin cunoaşterea şi comuniunea intimă cu Iisus Hristos. Dacă limba greacă a operei, corectă de altfel, e destul de săracă, lipsită de anvergura lui Matei, savoarea lui Marcu sau măiestriile lui Luca, în schimb ea izbuteşte să exprime o gândire de mare altitudine duhovnicească, continuu însufleţită de adierea Duhului Sfânt. Scrierea lui Ioan e cea mai întraripată dintre toate evangheliile, un unicat care-l situează pe autorul ei printre marii inspiraţi ai omenirii. Să notăm şi observaţia că ea este nu numai un rod al inspiraţiei, ci şi al unei îndelungate elaborări. Departe de a constitui o colecţie de amintiri trăite sau de reconstituiri documentare, Evanghelia a patra este sinteza unei propovăduiri apostolice de o jumătate de secol, timp în care esenţele s'au decantat într'o arhitectură de neegalat prin măreţie, soliditate, fineţe şi transparenţă. E capodopera teologică a Noului Testament. |
[ NT ] Noul Testament
[ In ] Evanghelia după Ioan
[ Cap. 1 ] | Prolog: Dumnezeu-Cuvântul a devenit trup. Mărturia lui Ioan Botezătorul: „Iată Mielul lui Dumnezeu!“ Cei dintâi ucenici ai lui Iisus. Chemarea lui Filip şi Natanael. |
1 Întru'nceput a era Cuvântul b şi Cuvântul era la Dumnezeu c şi Cuvântul Dumnezeu era. |
2 Acesta era dintru'nceput d la Dumnezeu; |
3 toate printr'Însul s'au făcut şi fără El nimic nu s'a făcut din ceea ce s'a făcut. Fc 01:1 Ps 032:6 Sol 09:1 In 01:10 1Co 08:6 Ef 03:9 Col 01:16-17 Evr 01:2 Evr 02:10 Ap 04:11 |
4 Viaţă era într'Însul, şi viaţa era lumina oamenilor e; In 01:9 In 05:26 In 08:12 In 09:5 In 12:35 In 12:46 1In 05:11-12 |
5 şi lumina întru întuneric luminează şi întunericul nu a cuprins-o f. |
6 Fost-a om trimis de la Dumnezeu; numele lui era Ioan g. |
7 Acesta spre mărturie a venit, să mărturisească despre Lumină, pentru ca toţi să creadă prin el. |
8 Nu el era Lumina, ci să mărturisească despre Lumină. |
9 Lumina era cea adevărată, Care, venind în lume, luminează pe tot omul. Is 04:2 Is 49:6 Is 60:1 In 01:4 In 03:19 In 08:12 In 09:5 In 12:46 FA 26:18 1In 02:8 |
10 În lume era şi lumea printr'Însul s'a făcut, dar lumea nu L-a cunoscut. Pr 08:31 Bar 03:38 In 01:3 In 01:14 In 17:25 1Co 08:6 Col 01:16 Evr 01:2 |
11 Întru ale Sale a venit, dar ai Săi nu L-au primit. |
12 Dar celor câţi L-au primit, care cred întru numele Lui, le-a dat putere să devină fii ai lui Dumnezeu, |
13 cei ce nu din sânge, nici din voie trupească, nici din vrere bărbătească, ci de la Dumnezeu s'au născut. h |
14 Şi Cuvântul trup S'a făcut şi S'a sălăşluit întru noi; şi noi văzutu-I-am slava ca pe slava Unuia-Născut din Tatăl, plin de har şi de adevăr. Is 35:2 Is 40:5 Is 60:1-2 Lc 09:32 In 02:11 Rm 01:3 Ga 04:4 Flp 02:7 1Tim 03:16 Evr 02:14 1In 04:2 |
15 Ioan mărturisea despre El şi striga, zicând: „Acesta era Cel despre Care am zis: Cel ce vine după mine înaintea mea S'a plinit, fiindcă mai înainte de mine era i. |
16 Şi din plinătatea Lui noi toţi am primit şi har pentru har j, |
17 căci legea prin Moise s'a dat, dar harul şi adevărul prin Iisus Hristos au venit. |
18 Pe Dumnezeu nimeni niciodată nu L-a văzut; Fiul Cel Unul-Născut, Care este în sânul Tatălui, El L-a făcut cunoscut“. Ies 33:20 Dt 04:12 Mt 11:27 Lc 10:22 In 06:46 1Tim 06:16 1In 04:12 |
19 Şi aceasta este mărturia lui Ioan când Iudeii din Ierusalim au trimis la el preoţi şi leviţi să-l întrebe: „Tu cine eşti?“ |
20 Şi el a mărturisit şi n'a tăgăduit; şi a mărturisit: „Nu eu sunt Hristosul“. |
21 Şi ei l-au întrebat: „Dar cine eşti? Eşti Ilie?“ Zis-a el: „Nu sunt“. „Eşti Profetul?“ Şi a răspuns: „Nu“. Dt 18:15 Dt 18:18 Mal 04:4 Mt 11:14 Mt 17:11-13 Mc 09:13 In 06:14 In 07:40 FA 03:22 FA 07:37 |
22 Deci i-au zis: „Cine eşti?, ca să dăm răspuns celor ce ne-au trimis; ce spui tu despre tine însuţi?“ |
23 El a zis: „Eu sunt glasul celui ce strigă în pustie: Îndreptaţi calea Domnului!, precum a spus profetul Isaia“. |
24 Şi trimişii erau dintre farisei. |
25 Şi l-au întrebat şi i-au zis: „Dacă nu eşti tu Hristosul, nici Ilie, nici Profetul, atunci de ce botezi?“ |
26 Ioan le-a răspuns, zicând: „Eu botez cu apă; dar în mijlocul vostru Se află Acela pe Care voi nu-L ştiţi, Mt 03:11 Mt 21:25 Mc 01:8 Mc 11:30 Lc 03:16 Lc 20:4 In 01:33 FA 01:5 |
27 Cel ce vine după mine, Carele înaintea mea S'a plinit şi Căruia eu nu sunt vrednic să-I dezleg cureaua încălţămintei“. |
28 Acestea se petreceau în Betania k, dincolo de Iordan, unde boteza Ioan. |
29 A doua zi L-a văzut Ioan pe Iisus venind către el şi I-a zis: „Iată Mielul lui Dumnezeu, Cel ce ridică păcatul lumii! Is 53:6-7 Is 53:11 In 01:36 FA 08:32 1Ptr 01:18-19 Ap 05:6-13 |
30 Acesta este Cel despre Care eu spuneam: După mine vine un bărbat Care înaintea mea S'a plinit, fiindcă mai înainte de mine era. |
31 Şi eu nu-L cunoşteam; dar pentru ca El să-i fie arătat lui Israel, de aceea am venit eu botezând cu apă“. |
32 Şi Ioan a mărturisit, zicând: „Văzut-am Duhul ca pe un porumbel din cer pogorându-Se şi cum a rămas peste El. |
33 Şi eu nu-L cunoşteam, dar Cel ce m'a trimis să botez cu apă, Acela mi-a zis: Cel peste care vei vedea Duhul pogorându-Se şi rămânând peste El, Acela este Cel ce botează cu Duh Sfânt. |
34 Şi eu am văzut şi am mărturisit că Acesta este Fiul lui Dumnezeu“. Mt 03:17 Mt 17:5 Mt 27:54 Mc 09:7 Mc 15:39 Lc 09:35 In 20:31 FA 09:20 |
35 A doua zi iarăşi stătea Ioan şi doi dintre ucenicii săi; |
36 şi privindu-L pe Iisus, Care trecea, a zis: „Iată Mielul lui Dumnezeu!“ |
37 Şi cei doi ucenici l-au auzit când a spus acestea şi I-au urmat lui Iisus. |
38 Iar Iisus, întorcându-Se şi văzându-i că-L urmează, le-a zis: „Ce căutaţi?“ Iar ei I-au zis: „Rabbi – care se tâlcuieşte: Învăţătorule –, unde locuieşti?“ |
39 El le-a zis: „Veniţi şi veţi vedea“. Au mers aşadar şi au văzut unde locuieşte; şi au rămas la El în ziua aceea. Şi era ca la ceasul al zecelea l. |
40 Unul din cei doi care auziseră de la Ioan şi-I urmaseră lui Iisus era Andrei, fratele lui Simon Petru m. |
41 Acesta l-a găsit întâi pe Simon, fratele său, şi i-a zis: „Noi L-am aflat pe Mesia – ce se tâlcuieşte: Hristos –“; |
42 şi l-a adus la Iisus. Iisus, privind la el, i-a zis: „Tu eşti Simon, fiul lui Iona; tu te vei numi Chefa“ – ce se tâlcuieşte: Petru n. |
43 A doua zi a vrut să meargă în Galileea şi l-a găsit pe Filip. Şi i-a zis Iisus: „Urmează-Mi!“ |
44 Iar Filip era din Betsaida, din cetatea lui Andrei şi a lui Petru. |
45 Filip l-a găsit pe Natanael şi i-a zis: „Noi L-am aflat pe Acela despre Care au scris Moise în lege şi profeţii, pe Iisus, fiul lui Iosif din Nazaret“. Fc 49:10 Dt 18:15 Dt 18:18 Is 07:14 Is 09:6 Ir 23:5 Ir 34:14-17 Iz 34:23 Iz 37:24 Dn 09:24 Mi 05:1 Za 09:9 Mt 02:23 |
46 Şi i-a zis Natanael: „Din Nazaret poate fi ceva bun?...“. Filip i-a zis: „Vino şi vezi!“ |
47 Iisus l-a văzut pe Natanael venind către Dânsul şi a zis despre el: „Iată într'adevăr israelit întru care nu este vicleşug!“ |
48 Natanael I-a zis: „De unde mă cunoşti?“ A răspuns Iisus şi i-a zis: „Mai înainte ca Filip să te fi chemat, te-am văzut când erai sub smochin“. |
49 Răspunsu-I-a Natanael: „Rabbi, Tu eşti Fiul lui Dumnezeu, Tu eşti Regele lui Israel!“ Ps 002:7 Sof 03:15 Mt 03:17 Mt 14:33 Mt 16:16 Mt 27:42 Mc 01:11 Mc 03:11 Mc 08:29 Mc 15:32 Lc 03:22 Lc 04:41 In 06:69 In 11:27 In 12:13 FA 13:33 |
50 Răspuns-a Iisus şi i-a zis: „Pentru că ţi-am spus că te-am văzut sub smochin, de aceea crezi? Mai mari decât acestea vei vedea“. |
51 Şi i-a zis: „Adevăr, adevăr vă spun: De acum veţi vedea cerul deschizându-se şi pe îngerii lui Dumnezeu suindu-se şi pogorându-se peste Fiul Omului!“ |
[ NT ] Noul Testament
[ In ] Evanghelia după Ioan
[ Cap. 2 ] | Nunta din Cana. Izgonirea vânzătorilor din templu. Iisus îl cunoaşte pe omul lăuntric. |
1 Şi a treia zi a s'a făcut nuntă în Cana Galileii; şi mama lui Iisus era acolo. |
2 Şi a fost chemat şi Iisus la nuntă, precum şi ucenicii Săi. |
3 Şi sfârşindu-se vinul, mama lui Iisus a zis către El: „Nu mai au vin...“. |
4 Şi Iisus i-a zis: „Ce ne priveşte b, femeie c, pe Mine şi pe tine? Ceasul Meu încă n'a venit“. |
5 Mama Sa le-a zis slujitorilor: „Orice vă va spune El, faceţi!“ |
6 Şi erau acolo şase vase de piatră, puse pentru curăţirea Iudeilor, care luau câte două sau trei vedre. |
7 Zisu-le-a Iisus: „Umpleţi vasele cu apă!“ Şi le-au umplut până sus. |
8 Şi le-a zis: „Scoateţi acum şi aduceţi-i nunului!“ Iar ei i-au dus. |
9 Şi după ce nunul a gustat apa care se făcuse vin – şi el nu ştia de unde este, ci doar slujitorii care scoseseră apa ştiau – l-a chemat nunul pe mire |
10 şi i-a zis: „Orice om pune întâi vinul cel bun şi, când se ameţesc, pe cel mai slab; dar tu ai ţinut vinul cel bun până acum“. |
11 Acest început al minunilor d l-a făcut Iisus în Cana Galileii şi Şi-a arătat slava Sa; şi au crezut într'Însul ucenicii Săi. |
12 După aceea S'a coborât în Capernaum, El, precum şi mama Sa şi fraţii Săi şi ucenicii Săi; şi n'au rămas acolo multe zile. |
13 Şi Paştile Iudeilor erau aproape şi Iisus S'a suit la Ierusalim. |
14 Şi a găsit şezând în templu pe cei ce vindeau boi şi oi şi porumbei şi pe schimbătorii de bani. |
15 Şi făcând un bici de ştreanguri, i-a scos pe toţi afară din templu, şi oile, şi boii, iar schimbătorilor le-a vărsat banii şi le-a răsturnat mesele; |
16 şi celor care vindeau porumbei le-a zis: „Luaţi acestea de aici! Nu faceţi casa Tatălui Meu casă de neguţătorie!“ |
17 Şi ucenicii Săi şi-au adus aminte că este scris: Râvna casei Tale m'a mâncat. |
18 Dar I-au răspuns Iudeii, zicând: „De vreme ce tu faci acestea, ce semn ne arăţi?“ e |
19 Iisus le-a răspuns şi le-a zis: „Dărâmaţi templul acesta şi'n trei zile îl voi ridica“. |
20 Şi au zis Iudeii: „În patruzeci şi şase de ani s'a zidit templul acesta! Şi tu îl vei ridica în trei zile?...“. |
21 Dar El le vorbea de templul trupului Său. |
22 Deci, când a înviat din morţi, ucenicii Săi şi-au adus aminte că El zisese aceasta şi au crezut Scripturii şi cuvântului pe care-l spusese Iisus. |
23 Iar când era în Ierusalim, la sărbătoarea Paştilor, mulţi au crezut întru numele Lui, văzând minunile pe care le făcea. |
24 Dar El, Iisus, nu se încredea în ei, pentru că-i cunoştea pe toţi |
25 şi nu avea nevoie să-i dea cineva mărturie despre om, fiindcă El Însuşi cunoştea ce era în om. 1Par 28:9 1Par 29:17 Ps 007:9 Ir 11:20 Mt 09:4 Mc 02:8 In 06:64 In 16:30 |
[ NT ] Noul Testament
[ In ] Evanghelia după Ioan
[ Cap. 3 ] | Convorbirea lui Iisus cu Nicodim. Ioan mărturiseşte despre Hristos. |
1 Şi era un om dintre farisei, cu numele Nicodim, care era fruntaş al Iudeilor. |
2 Acesta a venit noaptea la Iisus şi I-a zis: „Rabbi, ştim că de la Dumnezeu ai venit învăţător; fiindcă aceste minuni pe care le faci Tu, nimeni nu le poate face dacă Dumnezeu nu este cu el“. Mt 22:16 Lc 07:22 Lc 24:19 In 07:50 In 09:16 In 09:33 In 19:30 FA 02:22 FA 10:38 |
3 Răspunsu-i-a Iisus şi i-a zis: „Adevăr, adevăr îţi spun: De nu se va naşte cineva de sus, nu va putea să vadă împărăţia lui Dumnezeu“. |
4 Iar Nicodim a zis către El: „Cum poate omul să se nască fiind bătrân? Oare poate el să intre a doua oară în pântecele mamei sale şi să se nască?...“. |
5 Iisus i-a răspuns: „Adevăr, adevăr îţi spun, de nu se va naşte cineva din apă şi din Duh, nu va putea să intre în împărăţia lui Dumnezeu a. |
6 Ce este născut din trup, trup este; şi ce este născut din Duh, duh este. |
7 Nu te mira că ţi-am zis: Trebuie să vă naşteţi de sus. |
8 Vântul suflă unde vrea şi tu îi auzi glasul, dar nu ştii de unde vine şi nici unde se duce. Aşa este cu tot cel ce e născut din Duhul“ b. |
9 A răspuns Nicodim şi I-a zis: „Cum pot să fie acestea?“ |
10 Răspuns-a Iisus şi i-a zis: „Tu eşti învăţătorul lui Israel, şi pe acestea nu le cunoşti? |
11 Adevăr, adevăr îţi spun, că noi vorbim ceea ce ştim şi mărturisim ceea ce am văzut, dar voi nu ne primiţi mărturia. |
12 Dacă pe cele pământeşti vi le-am spus şi nu credeţi, cum veţi crede de vi le vom spune pe cele cereşti? |
13 Nimeni nu s'a suit la cer, decât Cel Care S'a pogorât din cer, Fiul Omului, Cel ce este în cer. Pr 30:4 Dn 07:13 In 06:38 In 06:51 In 06:62 In 16:28 Rm 10:6 Ef 04:9-10 |
14 Şi după cum Moise a înălţat şarpele în pustie, tot aşa trebuie să Se înalţe Fiul Omului, |
15 pentru ca tot cel ce crede într'Însul să nu piară, ci să aibă viaţă veşnică. |
16 Că într'atât a iubit Dumnezeu lumea, încât pe Fiul Său Cel Unul-Născut L-a dat, pentru ca tot cel ce crede într'Însul să nu piară, ci să aibă viaţă veşnică. Is 09:6 Is 53:6 Mc 16:16 In 03:36 In 06:40 In 10:28 Rm 08:32 1In 04:9-10 1In 05:13 |
17 Că Dumnezeu nu L-a trimis pe Fiul Său în lume ca să judece lumea, ci pentru ca lumea să se mântuiască printr'Însul. Mt 18:11 Lc 09:55 In 05:22 In 05:30 In 08:15-16 In 12:47 FA 17:31 1In 04:14 |
18 Cel ce crede într'Însul nu este judecat, dar cel ce nu crede a şi fost judecat, fiindcă nu a crezut în numele c Celui Unul-Născut, Fiul lui Dumnezeu. |
19 Iar judecata, aceasta este: că Lumina a venit în lume şi oamenii au iubit întunericul mai mult decât Lumina, fiindcă faptele lor erau rele. |
20 Că tot cel ce face rele urăşte Lumina şi nu vine la lumină, pentru ca să nu i se vădească faptele; |
21 dar cel ce face adevărul vine la Lumină, pentru ca faptele lui să se arate că întru Dumnezeu sunt săvârşite“. |
22 După acestea a venit Iisus cu ucenicii Săi în ţinutul Iudeii şi stătea acolo cu ei şi boteza. |
23 Şi boteza şi Ioan în Enon d, aproape de Salim, că erau acolo ape multe; şi veneau şi se botezau. |
24 Căci Ioan încă nu fusese aruncat în temniţă. |
25 Şi între ucenicii lui Ioan şi un iudeu s'a iscat o neînţelegere asupra curăţirii e; |
26 şi au venit la Ioan şi i-au zis: „Rabbi, Acela Care era cu tine dincolo de Iordan şi despre Care tu ai mărturisit, iată că botează şi toţi se duc la El...“. |
27 Ioan a răspuns, zicând: „Un om nu poate să ia nimic dacă nu i s'a dat din cer. |
28 Voi înşivă îmi sunteţi martori că am zis: Nu eu sunt Hristosul, ci sunt trimis înaintea Lui. |
29 Cel ce are mireasă este mire; iar prietenul mirelui, care stă şi-l ascultă, cu bucurie se bucură de glasul mirelui. Aşadar, bucuria aceasta a mea s'a împlinit. |
30 Acela trebuie să crească, iar eu să mă micşorez. |
31 Cel ce vine de sus este deasupra tuturor; cel ce este de pe pământ, pământesc este şi ca un pământean grăieşte. Cel ce vine din cer este deasupra tuturor. |
32 Şi ce a văzut şi a auzit, aceea mărturiseşte, dar mărturia Lui nu o primeşte nimeni. |
33 Cel ce I-a primit mărturia a întărit că adevărat este Dumnezeu. |
34 Fiindcă Cel pe Care L-a trimis Dumnezeu grăieşte cuvintele lui Dumnezeu, pentru că Dumnezeu nu dă Duhul cu măsură. |
35 Tatăl Îl iubeşte pe Fiul şi pe toate le-a dat în mâna Lui. Dn 07:14 Mt 11:27 Mt 28:18 Lc 10:22 In 05:20 In 10:17 In 13:3 In 15:9 In 17:2 Evr 02:8 |
36 Cel ce crede în Fiul are viaţă veşnică; iar cel ce nu ascultă de Fiul nu va vedea Viaţa, ci mânia lui Dumnezeu rămâne peste el“. Is 25:9 Avc 02:4 Mc 16:16 In 03:15-16 In 03:18 In 06:47 Rm 01:17 Ef 05:6 1In 05:10 1In 05:13 |
[ NT ] Noul Testament
[ In ] Evanghelia după Ioan
[ Cap. 4 ] | Convorbirea lui Iisus cu femeia samarineancă. Iisus tămăduieşte pe fiul unui slujitor regesc. |
1 Deci când a cunoscut Iisus că fariseii auziseră că El face şi botează mai mulţi ucenici a decât Ioan |
2 – deşi Iisus Însuşi nu boteza, ci ucenicii Săi –, |
3 a părăsit Iudeea şi S'a dus din nou în Galileea. |
4 Şi trebuia să treacă prin Samaria. |
5 Deci a venit la o cetate a Samariei, numită Sihar, aproape de locul pe care Iacob i l-a dat lui Iosif, fiul său; |
6 şi era acolo fântâna b lui Iacob. Iar Iisus, ostenit de călătorie, S'a aşezat lângă fântână; era ca la al şaselea ceas c. |
7 Atunci a venit o femeie din Samaria să scoată apă. Iisus i-a zis: „Dă-Mi să beau!“ |
8 Că ucenicii Săi se duseseră în cetate să cumpere merinde. |
9 Femeia samarineancă I-a zis: „Cum!, tu, care eşti iudeu, ceri să bei de la mine, care sunt femeie samarineancă...?“ – Pentru că Iudeii nu au amestec cu Samarinenii –. d |
10 Iisus i-a răspuns, zicând: „Dacă ai fi cunoscut darul lui Dumnezeu şi Cine este Cel care-ţi zice: Dă-Mi să beau!, tu ai fi cerut de la El, şi El ţi-ar fi dat apă vie“. Is 44:3 Ir 02:13 Za 14:8 In 04:26 In 07:37-38 Ap 21:6 Ap 22:17 |
11 Femeia I-a zis: „Doamne, nici găleată nu ai, iar fântâna este adâncă; de unde dar ai apa cea vie? |
12 Eşti tu cumva mai mare decât părintele nostru Iacob, care ne-a dat această fântână, şi el însuşi a băut din ea, ca şi fiii lui şi turmele lui?“ |
13 Iisus, răspunzând, i-a zis: „Tot cel ce va bea din apa aceasta, iarăşi va înseta; |
14 dar cel ce va bea din apa pe care Eu i-o voi da, nu va mai înseta în veac, că apa pe care i-o voi da Eu se va face într'însul izvor de apă săltătoare spre viaţă veşnică“. |
15 Femeia I-a zis: „Doamne, dă-mi această apă, ca să nu mai însetez, nici să mai vin aici să scot“. |
16 Iisus i-a zis: „Du-te şi cheamă-l pe bărbatul tău şi vino aici“. |
17 Femeia I-a răspuns, zicând: „N'am bărbat“. Iisus i-a zis: „Bine-ai zis că nu ai bărbat, |
18 că cinci bărbaţi ai avut, iar cel pe care-l ai acum nu-ţi este soţ. Pe aceasta adevărat ai spus-o“. |
19 Femeia I-a zis: „Doamne, văd că Tu eşti profet. |
20 Părinţii noştri s'au închinat pe muntele acesta e, dar voi ziceţi că în Ierusalim este locul unde trebuie să ne închinăm“. |
21 Şi Iisus i-a zis: „Femeie, crede-Mă că vine ceasul când nici pe muntele acesta, nici în Ierusalim nu vă veţi închina Tatălui. |
22 Voi vă închinaţi la ceea ce nu ştiţi; noi ne închinăm la ceea ce ştim, pentru că de la Iudei este mântuirea. |
23 Dar vine ceasul, şi acum este, când adevăraţii închinători se vor închina Tatălui în duh şi în adevăr; că astfel sunt închinătorii pe care Tatăl îi caută. |
24 Duh este Dumnezeu, şi cei ce I se închină trebuie ca'n duh şi'n adevăr să I se închine“. |
25 I-a zis femeia: „Ştim că vine Mesia Care Se cheamă Hristos; când va veni El, pe toate ni le va spune“. |
26 Iisus i-a zis: „Eu sunt, Cel care-ţi grăieşte“. |
27 Şi atunci au venit ucenicii Săi. Şi se mirau că vorbea cu o femeie. Dar nimeni nu I-a zis: „Ce întrebi?“, sau: „Ce vorbeşti cu ea?“ |
28 Iar femeia şi-a lăsat găleata şi s'a dus în cetate şi le-a zis oamenilor: |
29 „Veniţi să vedeţi un om care mi le-a spus pe toate câte le-am făcut! Nu cumva acesta este Hristosul?“ |
30 Şi au ieşit din cetate şi veneau spre El. |
31 Între timp, ucenicii Lui Îl rugau, zicând: „Învăţătorule, mănâncă!“ |
32 Iar El le-a zis: „Eu am de mâncat o mâncare pe care voi nu o ştiţi“. |
33 Ziceau deci ucenicii între ei: „Nu cumva I-a adus cineva să mănânce?...“. |
34 Iisus le-a zis: „Mâncarea Mea este să fac voia Celui ce M'a trimis şi să-I împlinesc lucrarea. |
35 Nu ziceţi voi că mai sunt patru luni şi vine secerişul? Iată, vă spun: Ridicaţi-vă ochii şi priviţi holdele, că sunt albe pentru seceriş f. |
36 Iar cel care seceră primeşte plată şi adună roadă spre viaţa veşnică, pentru ca împreună să se bucure, şi cel ce seamănă, şi cel ce seceră. |
37 Că întru aceasta se adevereşte cuvântul că altul este semănătorul şi altul secerătorul. |
38 Eu v'am trimis să seceraţi unde nu voi v'aţi ostenit; alţii s'au ostenit, şi voi aţi intrat în osteneala lor“. |
39 Şi mulţi Samarineni din cetatea aceea au crezut în El pe temeiul cuvântului femeii care mărturisea: „Mi le-a spus pe toate câte le-am făcut“. |
40 Deci, când au venit la El, Samarinenii Îl rugau să rămână la ei. Şi a rămas acolo două zile. |
41 Şi mult mai mulţi au crezut pe temeiul cuvântului Său, |
42 iar femeii îi ziceau: „Credem nu numai pe temeiul cuvântului tău; noi înşine am auzit şi ştim că Acesta este cu adevărat Hristos, Mântuitorul lumii“. |
43 Iar după cele două zile a plecat de acolo în Galileea. |
44 Că Iisus Însuşi a mărturisit că un profet nu are cinstire în patria lui. |
45 Aşadar, când a venit în Galileea L-au primit Galileenii, cei ce văzuseră toate câte le făcuse El în Ierusalim, la sărbătoare; că şi ei veniseră la praznic. |
46 Şi a mers din nou în Cana Galileii, unde prefăcuse apa în vin. Şi era un slujitor regesc, al cărui fiu era bolnav în Capernaum. |
47 Acesta, auzind că Iisus a venit din Iudeea în Galileea, s'a dus la El şi L-a rugat să Se coboare şi să-i vindece fiul, că era pe moarte. |
48 Şi Iisus i-a zis: „Dacă n'aţi vedea semne şi minuni, n'aţi crede“. |
49 Slujitorul regesc I-a zis: „Doamne, coboară-Te înainte de a-mi muri copilul...“. |
50 Iisus i-a zis: „Du-te, fiul tău trăieşte!“ Şi omul a crezut în cuvântul pe care i l-a spus Iisus şi a plecat. |
51 Iar în timp ce el cobora, slugile lui l-au întâmpinat spunându-i că fiul său trăieşte. |
52 Atunci el le-a cerut să-i spună ceasul în care i-a fost mai bine. Şi i-au spus: „Ieri, în ceasul al şaptelea, l-au lăsat frigurile“. |
53 Aşadar, tatăl a cunoscut că acela a fost ceasul când Iisus i-a zis: „Fiul tău trăieşte“. Şi a crezut, el şi toată casa lui. |
54 Aceasta este a doua minune pe care a făcut-o Iisus, când a venit iarăşi din Iudeea în Galileea. |