[ NT ] Noul Testament
[ Mt ] Evanghelia după Matei
[ Cap. 28 ] | Învierea lui Hristos. Arătările Mântuitorului. Porunca dată ucenicilor. |
1 Iar întru târziul Sâmbetei, când se lumina spre ziua cea dintâi a săptămânii a, Maria Magdalena şi cealaltă Marie au venit să vadă mormântul. Mt 27:56 Mt 27:61 Mc 15:40 Mc 15:47 Mc 16:1-5 Lc 23:56 Lc 24:1-4 In 19:25 In 20:1 |
2 Iar Şi iată, cutremur mare s'a făcut; că îngerul Domnului, pogorându-se din cer şi venind, a prăvălit piatra de la uşă şi şedea deasupra ei. Mt 27:51 Mt 27:60 Mc 15:46 Mc 16:1-5 Lc 24:1-4 In 20:1 In 20:11-12 |
3 Iar Şi înfăţişarea lui era ca a fulgerului, iar îmbrăcămintea lui, albă ca zăpada. Dn 10:6 Mt 17:2 Mc 09:3 Mc 09:29 Mc 16:1-5 Lc 24:1-4 FA 01:10 |
4 Şi de frica lui s'au cutremurat străjerii şi s'au făcut ca nişte morţi. |
5 Iar îngerul, răspunzând, le-a zis femeilor: „Nu vă temeţi, că ştiu că pe Iisus Cel răstignit Îl căutaţi: |
6 nu este aici, căci S'a sculat precum a zis. Veniţi de vedeţi locul unde fusese pus; Mt 12:40 Mt 16:21 Mt 17:23 Mt 20:19 Mc 08:31 Mc 09:31 Mc 10:34 Mc 16:6-8 Lc 09:22 Lc 18:33 Lc 24:5-6 Lc 24:7 |
7 şi mergând degrabă, spuneţi-le ucenicilor Săi că S'a sculat din morţi; şi iată că va merge mai înainte de voi în Galileea; acolo Îl veţi vedea. Iată, eu v'am spus“. Mt 26:32 Mt 28:10 Mt 28:16 Mc 14:28 Mc 16:6-8 Lc 24:22 In 21:1-35 FA 10:40 1Co 15:5 |
8 Şi plecând ele în grabă de la mormânt, cu frică şi cu bucurie mare alergau să-i vestească pe ucenicii Lui. |
9 Dar pe când mergeau ele să-i vestească pe ucenici, iată Iisus le-a întâmpinat, zicând: „Bucuraţi-vă!“ Iar ele, apropiindu-se, I-au cuprins picioarele şi I s'au închinat. |
10 Atunci Iisus le-a zis: „Nu vă temeţi. Duceţi-vă şi vestiţi-i pe fraţii Mei să meargă în Galileea, şi acolo Mă vor vedea“. Mt 26:32 Mt 28:7 Mt 28:16 Mc 14:28 In 20:17 In 21:1-23 Evr 02:11 |
11 Şi plecând ele, iată că unii din străjeri, venind în cetate, le-au dat de veste arhiereilor despre toate cele întâmplate. |
12 Şi adunându-se aceştia împreună cu bătrânii şi ţinând sfat, le-au dat ostaşilor arginţi din belşug, |
13 zicându-le: „Spuneţi că "ucenicii lui au venit noaptea şi l-au furat în timp ce noi dormeam"; |
14 şi de se va auzi aceasta la guvernator, noi îl vom îndupleca şi vă vom face fără grijă“. |
15 Iar ei, luând arginţii, au făcut aşa cum au fost învăţaţi. Şi s'a răspândit cuvântul acesta între Iudei, până în ziua de astăzi. |
16 Iar cei unsprezece ucenici au mers în Galileea, la muntele unde le-a poruncit Iisus; Mt 26:32 Mt 28:7 Mt 28:10 Mc 14:28 Mc 16:14 Lc 24:36-43 1Co 15:5 |
17 şi văzându-L, I s'au închinat, iar unii s'au îndoit. |
18 Şi apropiindu-Se Iisus, le-a grăit, zicând: „Datu-Mi-s'a toată puterea în cer şi pe pământ. Ps 008:6 Dn 07:14 Mt 11:27 Lc 04:6 Lc 10:22 In 03:35 In 13:3 In 17:2 Ef 01:20-22 Flp 02:9-10 Evr 02:5 Evr 02:8 1Ptr 03:22 Ap 17:14 Ap 19:16 |
19 Drept aceea, mergeţi şi învăţaţi toate neamurile, botezându-le în numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh, Is 09:1 Is 52:10 Is 60:4 Mt 24:14 Mc 16:15 Lc 24:47 FA 01:8 Rm 10:18 1Co 01:17 Col 01:23 1In 05:7 |
20 învăţându-le să păzească toate câte v'am poruncit Eu vouă. Şi iată, Eu cu voi sunt în toate zilele, până la sfârşitul veacului. Amin“. Ag 01:13 Mt 13:39 Mt 13:49 Mt 18:20 Mt 24:3 In 14:18 In 14:23 |
[ NT ] Noul Testament
[ Mc ] Evanghelia după Marcu
Introducere la Evanghelia după Marcu Deşi a doua în ordinea canonică a Noului Testament, Evanghelia după Marcu deţine primatul cronologic (desigur, făcând abstracţie de versiunea aramaică a lui Matei), ea fiind scrisă în jurul anului 64 (după unii critici, chiar în 63, în timp ce Apostolul Petru încă trăia). Autorul ei, Ioan Marcu, pomenit de zece ori în Noul Testament, fie doar cu primul său nume (ebraic), fie numai cu cel de al doilea (latin), fie cu amândouă, nu a fost ucenic direct al Domnului şi se pare că nu L-a văzut decât în treacăt, fiind încă un copilandru. Potrivit Sfintei Tradiţii, Cina cea de Taină a avut loc în casa mamei sale, Maria, iar el, Marcu, ar fi tânărul care încercase să-L urmeze pe Iisus după arestarea Acestuia (vezi Mc 14, 51-52 şi nota). E sigur însă că locuinţa mamei sale, în Ierusalim, servea drept loc de întâlnire şi casă de rugăciune a apostolilor (FA 12, 12), că Evanghelistul a fost mai întâi ucenicul şi colaboratorul Apostolului Pavel până la sfârşitul celei de a doua călătorii misionare şi că după aceea a devenit ucenic, colaborator şi, după unii Sfinţi Părinţi, „interpret“ (secretar, tălmaci) al Apostolului Petru. Această din urmă calitate explică prezenţa lui Marcu la Roma în jurul anului 63 sau 64, precum şi faptul că, acolo fiind, el şi-a scris Evanghelia la cererea creştinilor din Italia şi din capitala imperiului roman. Evanghelia a doua este cea mai scurtă din cele sinoptice (673 versete faţă de cele 1068 ale lui Matei şi 1149 ale lui Luca), în pofida faptului că planul ei tematic nu e mult diferit faţă de prima:
Scurtimea textului se datorează faptului că Marcu e cel mai lapidar dintre toţi evangheliştii, că nu are nici un fel de preocupare pentru arhitectura, dimensiunile sau proporţiile scrierii sale, că nu acordă aproape nici o atenţie stilului în care-şi redactează opera. Din acest punct de vedere, comentatorii sunt de acord că scrierea, în mod cert, nu este şi o operă literară. Ea este mai degrabă o suită de relatări scurte şi fără legături foarte precise, înşirate parcă sub graba timpului, ca o stenogramă, singura grijă a redactorului fiind aceea de a nu scăpa nimic din ceea ce aude şi trebuie să consemneze. În general se crede că Evanghelia sa ar fi consemnarea în scris a predicii lui Petru; deşi legătura dintre acestea două este încă discutabilă, scrierea lui Marcu nu-şi poate ascunde o anumită notă de oralitate, cu toate calităţile şi defectele ei. Analiştii au notat că vocabularul e sărac şi de o calitate îndoielnică, greaca alexandrină e împănată cu latinisme şi aramaisme, diminutive şi locuţiuni pe care un scriitor adevărat nu le cultivă. Fraza este, şi ea, săracă, aproape rectiliniară, fără subordonate; propoziţiile sunt simple, legate între ele prin conjuncţia şi, lipsindu-le aproape în întregime acele particule ale nuanţelor, care alcătuiesc supleţea şi profunzimea limbii greceşti. Fapte circumstanţiale sunt expediate prin participii nediferenţiate; timpurile verbelor se amestecă într?un mod atât de ciudat încât traducătorii sunt deseori ispitiţi să le trădeze. Textul are în schimb, cum s?ar spune, toate calităţile defectelor lui. Din toate evangheliile, el e cel mai viu, mai direct, mai deschis, mai spontan, mai sincer, în contact mai intim cu realitatea imediată. Dacă episoadele sunt scurte, în schimb ele sunt foarte vii, iar viaţa lor se întemeiază tocmai pe ceea ce pare lipsă de rafinament stilistic: scoaterea verbului din aorist, de pildă, şi aşezarea lui în imperfectul descriptiv, o „stângăcie“ care-i dă tabloului suflu, culoare şi farmec. Efecte asemănătoare se obţin şi prin folosirea frecventă a prezentului istoric. Toate acestea, în pofida faptului că evenimentele relatate nu par a fi amintirea unui martor ocular. Marcu e tot atât de ingenuu faţă de personajele scrierii sale. Dacă dumnezeirea Mântuitorului trebuie să rămână, în ochii multora şi pentru o bună vreme, ceea ce unii exegeţi au numit „secretul mesianic“, omenitatea Lui e îngroşată uneori până la contrarietate. Apostolilor nu li se trec cu vederea slăbiciunile, şovăielile, dubiile, incapacitatea lor omenească de a recepta imediat şi clar mesajul Învăţătorului. În Evanghelia după Marcu, Iisus Hristos este lucrarea divină printre oameni, dar Fiul Omului este eroul însingurat al unei drame divine. |
[ NT ] Noul Testament
[ Mc ] Evanghelia după Marcu
1 Începutul Evangheliei a lui Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu. |
2 După cum este scris în profetul Isaia: Iată, Eu îl trimit înaintea feţei Tale pe îngerul Meu, care-Ţi va pregăti calea; |
3 glasul celui ce strigă în pustie: Gătiţi calea Domnului, drepte faceţi-I cărările, |
4 Ioan boteza în pustie, propovăduind botezul pocăinţei spre iertarea păcatelor. Mt 03:10 Lc 03:3 Lc 20:4 In 01:6 In 01:31 In 03:23 FA 13:24 FA 19:4 |
5 Şi ieşeau spre el tot ţinutul Iudeii şi toţi cei din Ierusalim şi se botezau de către el în râul Iordan, mărturisindu-şi păcatele. |
6 Şi Ioan era îmbrăcat în haină de păr de cămilă, cu cingătoare de piele împrejurul mijlocului şi se hrănea cu lăcuste şi miere sălbatică. |
7 Şi propovăduia, zicând: „Vine în urma mea Cel ce este mai tare decât mine, Căruia nu sunt vrednic, plecându-mă, să-I dezleg cureaua încălţămintelor. |
8 Eu v'am botezat cu apă, dar el vă va boteza cu Duh Sfânt“. Is 44:3 Ioil 03:1 Lc 03:16 Lc 20:4 In 01:26 FA 01:5 FA 11:16 FA 19:4 1Co 12:3 |
9 Şi în zilele acelea, Iisus a venit din Nazaretul Galileii şi S'a botezat în Iordan de către Ioan. |
10 Şi îndată, ieşind din apă, a văzut cerurile deschise şi Duhul ca un porumbel pogorându-Se peste El. Mt 02:2-3 Mt 03:13 Mt 03:16 Mt 03:16-17 Lc 03:21-22 In 01:32-33 |
11 Şi glas s'a făcut din ceruri: „Tu eşti Fiul Meu Cel iubit, întru Tine am binevoit“. Fc 22:2 Ps 002:7 Is 42:1 Mt 02:2-3 Mt 03:13 Mt 03:16-17 Mt 12:18 Mt 17:5 Mc 09:7 Mc 12:6 Lc 03:21-22 Lc 09:35 In 01:49 In 05:37 In 12:28 2Ptr 01:17 |
12 Şi îndată Duhul L-a scos în pustie. |
13 Şi a fost în pustie patruzeci de zile, fiind ispitit de Satana. Şi era împreună cu fiarele, şi îngerii Îi slujeau. |
14 După ce Ioan a fost întemniţat, Iisus a venit în Galileea, propovăduind Evanghelia împărăţiei lui Dumnezeu Mt 04:12 Mt 04:12-13 Mt 04:17 Mt 04:23 Mc 06:17-18 Lc 04:14-15 In 03:24 In 04:43 FA 10:37 |
15 şi zicând: „Plinitu-s'a vremea b şi împărăţia lui Dumnezeu s'a apropiat. Pocăiţi-vă şi credeţi în Evanghelie!“ Mt 03:2 Mt 04:12-13 Mt 04:17 Mt 04:23 Lc 04:14-15 Ga 04:4 Ef 01:10 |
16 Şi umblând pe lângă Marea Galileii, a văzut pe Simon şi pe Andrei, fratele lui Simon, aruncându-şi mrejele în mare, că erau pescari. |
17 Şi le-a zis Iisus: „Veniţi după Mine şi vă voi face să fiţi pescari de oameni!“ |
18 Şi lăsându-şi de'ndată mrejele, au mers după El. |
19 Şi mergând puţin mai departe, i-a văzut pe Iacob al lui Zevedeu şi pe Ioan, fratele acestuia, care erau şi ei în corabie, dregându-şi mrejele. |
20 Şi i-a chemat îndată. Iar ei, lăsându-l pe tatăl lor Zevedeu în corabie împreună cu lucrătorii, s'au dus după El. |
21 Şi au venit în Capernaum. Şi îndată intrând El sâmbăta în sinagogă, îi învăţa. |
22 Şi erau uimiţi de învăţătura Lui, că El îi învăţa ca Unul Care are putere c, iar nu în felul cărturarilor. |
23 Şi era atunci în sinagoga lor un om cu duh necurat d care striga tare, |
24 zicând: „Ce ai cu noi e, Iisuse Nazarinene? Ai venit să ne pierzi? Te ştim cine eşti: Sfântul lui Dumnezeu“. Dn 09:24 Mt 08:29 Mc 05:7 Lc 04:31-37 Lc 08:28 In 06:69 Iac 02:19 FA 16:17 FA 19:15 |
25 Şi Iisus l-a certat, zicând: „Taci şi ieşi din el!“ |
26 Şi, scuturându-l duhul cel necurat şi strigând cu glas mare, a ieşit din el. |
27 Şi toţi s'au înspăimântat, încât se întrebau între ei, zicând: „Ce este aceasta?: Învăţătură nouă şi cu putere; că El şi duhurilor necurate le porunceşte, şi ele i se supun“. |
28 Şi îndată s'a răspândit vestea despre El pretutindeni, în tot ţinutul Galileii. |
29 Şi după ce au ieşit din sinagogă, au venit în casa lui Simon şi a lui Andrei, cu Iacob şi cu Ioan. |
30 Iar soacra lui Simon zăcea aprinsă de friguri; şi îndată I-au vorbit despre ea. |
31 Şi apropiindu-Se, a ridicat-o apucând-o de mână. Şi au lăsat-o frigurile şi ea Îi slujea. |
32 Iar când s'a făcut seară şi soarele apusese, au adus la El pe toţi bolnavii şi demonizaţii, |
33 şi toată cetatea era adunată la uşă. |
34 Şi i-a tămăduit pe mulţi care pătimeau de felurite boli, şi demoni mulţi a scos. Şi pe demoni nu-i lăsa să vorbească, pentru că ei ştiau că El este Hristos f. Mt 09:35 Mt 10:1 Mc 01:25-26 Mc 03:11-12 Lc 04:41 FA 16:16-18 FA 19:15 |
35 Şi a doua zi, sculându-Se foarte de noapte, a ieşit şi S'a dus într'un loc pustiu şi Se ruga acolo. |
36 Iar Simon şi cei ce erau cu el s'au dus după Dânsul. |
37 Şi, aflându-L, I-au zis: „Toţi Te caută g“. |
38 Iar El le-a zis: „Să mergem în altă parte, prin cetăţile şi satele învecinate, ca să propovăduiesc şi acolo, că pentru aceasta am venit“. |
39 Şi a propovăduit în sinagogile lor, în toată Galileea, scoţându-i pe demoni. |
40 Şi a venit la El un lepros, rugându-L şi îngenunchind şi zicând: „Dacă vrei, Tu poţi să mă curăţeşti“. |
41 Şi făcându-I-Se milă, Şi-a întins mâna şi S'a atins de el şi i-a zis: „Vreau, curăţeşte-te!“ |
42 Şi îndată s'a depărtat lepra de pe el şi s'a curăţit. |
43 Şi dându-i poruncă aspră, îndată l-a scos afară |
44 şi i-a zis: „Ia seama, să nu spui nimănui nimic, ci mergi de te arată preotului, iar pentru curăţirea ta să duci cele rânduite de Moise, să le fie lor mărturie“. Lv 13:2 Lv 14:2 Mt 08:2-4 Mt 09:30 Mc 05:43 Mc 06:11 Mc 07:36 Lc 05:12-14 Lc 13:2 Lc 17:14 |
45 Dar el, ieşind, a început să spună multe'n gura mare şi să răspândească vorba, aşa încât Iisus nu mai putea să intre pe faţă în cetate, ci stătea afară, în locuri pustii; şi veneau la El de pretutindeni. |
[ NT ] Noul Testament
[ Mc ] Evanghelia după Marcu
[ Cap. 2 ] | Vindecarea paraliticului. Chemarea lui Matei. Întrebarea despre post. Smulgerea spicelor în zi de sâmbătă. |
1 Şi după câteva zile a intrat iarăşi în Capernaum şi s'a auzit că este acasă. |
2 Şi s'au adunat atât de mulţi, încât nu mai era loc nici înaintea uşii; şi le grăia lor Cuvântul. |
3 Şi au venit la El aducându-I un slăbănog pe care-l purtau patru inşi. |
4 Şi neputând ei să se apropie de El din pricina mulţimii, au desfăcut acoperişul casei a unde era Iisus şi, prin spărtură, au lăsat în jos patul pe care zăcea slăbănogul. |
5 Şi văzând Iisus credinţa lor, i-a zis slăbănogului: „Fiule, iertate fie păcatele tale!“ |
6 Şi erau acolo unii dintre cărturari, care şedeau şi cugetau în inimile lor: |
7 „Pentru ce vorbeşte acesta astfel? El blasfemiază. Cine poate să ierte păcatele, fără numai unul Dumnezeu?“ Ps 102:3 Is 43:25 Mt 09:33 Lc 05:17-26 Lc 07:49 Mt 09:2-8 1In 01:9 |
8 Şi îndată cunoscând Iisus cu Duhul Său că aşa cugetau ei în sinea lor, le-a zis: „De ce cugetaţi acestea în inimile voastre? |
9 Ce este mai lesne, a-i zice slăbănogului: Iertate fie-ţi păcatele!, sau a-i zice: Ridică-te, ia-ţi patul şi umblă!? |
10 Dar ca să ştiţi că putere are Fiul Omului să ierte păcatele pe pământ – i-a zis slăbănogului –: |
11 ţie-ţi spun: Ridică-te, ia-ţi patul şi mergi la casa ta!“ |
12 Şi el de'ndată s'a ridicat şi, luându-şi patul, a ieşit afară de faţă cu toţi, încât toţi erau uimiţi şi-L slăveau pe Dumnezeu, zicând: „Asemenea lucruri niciodată n'am văzut“. |
13 Şi iarăşi a ieşit la mare b, şi toată mulţimea venea la El, şi El îi învăţa. |
14 Şi în trecere l-a văzut pe Levi al lui Alfeu c şezând la vamă şi i-a zis: „Vino după Mine!“ Iar el, ridicându-se, a mers după Dânsul. Mt 04:20 Mt 04:22 Mt 08:22 Mt 09:9-17 Mt 19:21 Mc 10:21 Lc 05:27-28 Lc 09:59 Lc 18:22 In 01:43 In 21:19 In 21:22 |
15 Şi pe când şedea El la masă în casa lui Levi, mulţi vameşi şi păcătoşi şedeau la masă cu Iisus şi cu ucenicii Săi; că mulţi erau aceştia şi-I urmau. |
16 Iar cărturarii şi fariseii, văzându-L că mănâncă împreună cu păcătoşii şi cu vameşii, ziceau către ucenicii Lui: „De ce mănâncă şi bea învăţătorul vostru cu vameşii şi cu păcătoşii?“ |
17 Şi auzind Iisus, le-a zis: „Nu cei sănătoşi au nevoie de doctor, ci cei bolnavi. Nu pe cei drepţi, ci pe cei păcătoşi am venit să-i chem la pocăinţă“. |
18 Ucenicii lui Ioan şi fariseii posteau; şi au venit d şi I-au zis: „De ce ucenicii lui Ioan şi ucenicii fariseilor postesc, iar ucenicii tăi nu postesc?“ |
19 Şi Iisus le-a zis: „Pot oare nuntaşii să postească în timp ce mirele este cu ei? Atâta timp cât îl au pe mire cu ei, nu pot posti. |
20 Dar vor veni zile când mirele se va lua de la ei, şi atunci, în acele zile, vor posti. |
21 Nimeni nu coase la haină veche petic dintr'un postav nou; altfel, peticul nou va trage din haina veche şi se va face o ruptură mai rea. |
22 De asemenea, nimeni nu pune vin nou în burdufuri vechi; altfel, vinul nou sparge burdufurile şi vinul se varsă şi burdufurile se strică; ci vinul nou trebuie pus în burdufuri noi“. |
23 Şi pe când mergea El într'o sâmbătă prin holde, ucenicii Săi, pe cale, au început să smulgă spice e. |
24 Şi fariseii Îi ziceau: „Vezi, de ce fac ei sâmbăta ce nu se cuvine?“ |
25 Şi Iisus le-a răspuns: „Oare niciodată n'aţi citit ce a făcut David când a fost în lipsă şi a flămânzit, el şi cei ce erau cu el? |
26 cum a intrat în casa lui Dumnezeu, în zilele lui Abiatar arhiereul, şi a mâncat pâinile punerii-înainte, pe care nu se cuvenea să le mănânce decât preoţii, şi a dat şi celor ce erau cu el?“ Ies 29:32-33 Lv 08:31 Lv 24:9 1Rg 21:6 2Rg 15:35 Mt 12:1-4 Lc 06:1-5 |
27 Şi le zicea: „Sâmbăta a fost făcută pentru om, iar nu omul pentru sâmbătă; |
28 aşa că Fiul Omului este Domn şi al sâmbetei“. |
[ NT ] Noul Testament
[ Mc ] Evanghelia după Marcu
[ Cap. 3 ] | Vindecarea celui cu mâna uscată şi alte vindecări. Alegerea celor doisprezece apostoli. Păcatul împotriva Sfântului Duh. Mama şi fraţii lui Iisus. |
1 Şi iarăşi a intrat în sinagogă. Şi era acolo un om având mâna uscată. |
2 Şi Îl pândeau pe Iisus să vadă dacă îl va vindeca sâmbăta, ca să-L învinuiască. |
3 Şi El i-a zis omului care avea mâna uscată: „Ridică-te şi stai acolo, în mijloc!“ |
4 Şi le-a zis lor: „Oare se cuvine ca sâmbăta să faci bine, sau să faci rău? să mântuieşti un suflet, sau să-l pierzi?“ Iar ei tăceau. |
5 Şi privindu-i cu mânie şi întristându-Se de împietrirea inimii lor, i-a zis omului: „Întinde-ţi mâna!“ Şi el a întins-o, şi mâna lui s'a făcut sănătoasă. 3Rg 13:6 Mt 12:13 Mc 06:52 Mc 08:17 Lc 06:6-11 In 12:40 Rm 11:25 Ef 04:18 |
6 Şi ieşind a, fariseii au făcut îndată sfat cu irodianii împotriva Lui, ca să-l piardă b. |
7 Iar Iisus a plecat înspre mare împreună cu ucenicii Săi şi L-a urmat mulţime multă din Galileea şi din Iudeea |
8 şi din Ierusalim şi din Idumeea şi de dincolo de Iordan c şi dimprejurul Tirului şi al Sidonului; mulţime multă care, auzind câte făcea, a venit la El. |
9 Şi le-a spus ucenicilor Lui să I se pună la îndemână o corăbioară; aceasta, din pricina mulţimii, ca să nu-L îmbulzească; |
10 fiindcă pe mulţi îi vindecase, de aceea năvăleau asupră-I, pentru ca toţi câţi erau în suferinţă să se atingă de El. |
11 Şi duhurile cele necurate, când Îl vedeau, cădeau înainte-I şi strigau, zicând: „Tu eşti Fiul lui Dumnezeu“. |
12 Şi El mult le certa, ca să nu-L facă ele cunoscut d. |
13 Şi S'a suit în munte şi a chemat la Sine pe câţi El Însuşi a voit; şi au venit la El. |
14 Şi a rânduit doisprezece, pe care i-a numit apostoli, ca să fie cu El şi să-i trimită să propovăduiască |
15 şi să aibă putere să vindece bolile şi să alunge demonii. |
16 Deci i-a rânduit pe cei doisprezece: pe Simon, căruia i-a pus numele Petru; Mt 10:1-4 Mt 16:17-18 Mc 05:36 Mc 09:2 In 01:42 FA 10:5 FA 10:32 |
17 şi pe Iacob al lui Zevedeu şi pe Ioan, fratele lui Iacob, şi le-a pus numele Boanerghes, adică Fiii Tunetului; Ps 028:3 Ps 067:33 Mt 10:1-4 Mc 01:19 Mc 05:36 Mc 09:2 Mc 10:35 Lc 09:54 |
18 şi pe Andrei şi pe Filip şi pe Bartolomeu şi pe Matei şi pe Toma şi pe Iacob al lui Alfeu şi pe Tadeu şi pe Simon Canaaneanul |
19 şi pe Iuda Iscarioteanul, cel care L-a şi vândut. |
20 Şi a venit în casă; şi iarăşi mulţimea s'a adunat, încât ei nu puteau nici pâine să mănânce. |
21 Şi auzind ai Săi, au plecat ca să-L ia de-acolo cu de-a sila, că ziceau: „Nu e'n toate minţile“ e. |
22 Iar cărturarii, care veniseră din Ierusalim, ziceau că El îl are pe Beelzebul şi că prin domnul demonilor îi scoate pe demoni. Mt 09:34 Mt 12:24 Mt 12:24-26 Lc 11:15 Lc 11:14-15 In 08:48 In 10:20 |
23 Şi chemându-i la Sine, le vorbea în parabole: „Cum poate Satana să-l scoată pe Satana? |
24 Dacă o împărăţie se va dezbina în sinea ei, acea împărăţie nu poate dăinui; |
25 şi dacă o casă se va dezbina în sinea ei, casa aceea nu va putea dăinui; |
26 şi dacă Satana s'a ridicat împotriva luişi şi s'a dezbinat, nu poate dăinui, ci are sfârşit. |
27 Nimeni nu poate intra în casa unui om tare ca să-i răpească lucrurile dacă mai întâi nu-l va lega pe cel tare; şi doar atunci îi va jefui casa. |
28 Adevăr vă grăiesc, că toate le vor fi iertate fiilor oamenilor, păcatele şi blasfemiile câte vor fi blasfemiat, |
29 dar cel ce Îl va blasfemia pe Duhul Sfânt nu are iertare în veac, ci vinovat este de păcat veşnic“. |
30 Aceasta, pentru că ziceau: „Are duh necurat“. |
31 Şi au venit mama Sa şi fraţii Săi f şi, stând afară, au trimis la El ca să-L cheme. |
32 Iar mulţimea şedea împrejurul Său. Şi I-au zis unii: „Iată, mama Ta şi fraţii Tăi şi surorile Tale sunt afară şi Te caută“. |
33 Şi răspunzându-le, a zis: „Cine este mama Mea? şi fraţii Mei?“ |
34 Şi privindu-i pe cei ce şedeau în jurul Său, a zis: „Iată mama Mea şi fraţii Mei; |
35 că tot cel ce va face voia lui Dumnezeu, acela este fratele Meu şi sora Mea şi mama Mea“. Ps 100:6 Mt 12:46-50 Lc 08:19-21 In 07:17 In 09:31 In 15:14 Evr 02:11 |
[ NT ] Noul Testament
[ Mc ] Evanghelia după Marcu
[ Cap. 4 ] | Parabola semănătorului. De ce vorbeşte Iisus în parabole. Lumina ca bun al tuturor. Parabola seminţei ce creşte singură. Parabola grăuntelui de muştar. Potolirea furtunii pe mare. |
1 Şi iarăşi a început Iisus să înveţe lângă mare; şi s'a adunat la El mulţime foarte multă, aşa încât El a intrat în luntre ca să stea pe mare, iar mulţimea toată era lângă mare, pe uscat. |
2 Şi multe lucruri îi învăţa în parabole; şi în învăţătura Sa le spunea: |
3 „Ascultaţi: Iată, ieşit-a semănătorul să semene. |
4 Şi pe când semăna el, o parte din seminţe a a căzut lângă drum b şi păsările cerului au venit şi au mâncat-o. |
5 Şi altă parte a căzut pe loc pietros, unde n'avea pământ mult, şi a răsărit de îndată, pentru că nu avea pământ adânc; |
6 şi când s'a ridicat soarele s'a ofilit şi, pentru că nu avea rădăcină, s'a uscat. |
7 Altă parte a căzut între spini şi spinii au crescut şi au înăbuşit-o şi roade nu a dat. |
8 Şi altele au căzut în pământul cel bun şi, înălţându-se şi crescând, au dat roadă şi au adus: una treizeci, alta şaizeci, alta o sută“. |
9 Şi zicea: „Cel ce are urechi de auzit, să audă!“ Mt 11:15 Mt 13:1-11 Mt 13:43 Mc 04:23 Mc 07:16 Lc 08:4-10 Lc 14:35 Ap 02:7 Ap 02:11 Ap 02:17 Ap 02:29 Ap 03:6 Ap 03:13 Ap 03:22 |
10 Iar când a fost singur, cei ce erau pe lângă El împreună cu cei doisprezece c L-au întrebat despre parabolă. |
11 Şi El le-a zis: „Vouă vă este dat să cunoaşteţi tainele împărăţiei lui Dumnezeu, dar celor din afară toate li se fac în parabole, Mt 13:1-11 Mt 13:11 Lc 08:4-10 Lc 08:10 In 12:40 1Co 02:10 1Co 05:12 |
12 ca privind să privească şi să nu vadă, şi auzind să audă şi să nu înţeleagă, ca nu cumva să-şi revină şi să li se ierte“ d. Is 06:9-10 Ir 05:21 Mt 13:14 Mc 08:18 Lc 08:10 Lc 19:42 In 12:40 FA 28:26-27 Rm 11:8 |
13 Şi le-a zis: „Nu pricepeţi parabola aceasta? Atunci cum veţi înţelege toate parabolele? |
14 Semănătorul seamănă cuvântul. |
15 Cele de lângă drum sunt aceia în care se seamănă cuvântul; şi numa' ce-l aud, că vine de'ndată Satana şi ia cuvântul semănat în ei. |
16 Tot aşa, cele semănate pe loc pietros sunt aceia care aud cuvântul şi-l primesc de'ndată cu bucurie, |
17 dar nu au rădăcină întru ei şi durează doar pân'la un timp; apoi, când se întâmplă strâmtorare sau prigoană din pricina cuvântului, îndată se poticnesc. |
18 Şi cele semănate între spini sunt cei care ascultă cuvântul, |
19 dar pătrunzând în ei grijile veacului acestuia şi înşelăciunea bogăţiei şi poftele după celelalte, acestea înăbuşă cuvântul şi-l fac neroditor. Mt 13:18-23 Mt 19:23-24 Mc 10:23-24 Lc 08:11-15 Lc 12:16-21 Lc 18:24-25 1Tim 06:9 1Tim 06:17 |
20 Iar cele semănate pe pământul cel bun sunt cei care aud cuvântul şi-l primesc şi aduc roade: unul treizeci, altul şaizeci şi altul o sută“. |
21 Şi le zicea: „Se aduce oare făclia ca să fie pusă sub obroc sau sub pat? Oare nu ca să fie pusă în sfeşnic? |
22 Că nu este ceva ascuns care să nu fie dat pe faţă; nici nu a fost ceva tăinuit decât ca să vină la lumina zilei. |
23 Cel ce are urechi de auzit, să audă!“ Mt 11:15 Mt 13:9 Mt 13:43 Mc 04:9 Lc 08:8 Lc 08:16-18 Lc 14:35 Ap 02:7 Ap 02:11 Ap 02:17 Ap 02:29 Ap 03:6 Ap 03:13 Ap 03:22 Ap 13:9 |
24 Şi le spunea: „Fiţi cu luare-aminte la ceea ce auziţi! Cu ce măsură măsuraţi, vi se va măsura; iar vouă, celor ce auziţi, vi se va da cu adaos. |
25 Pentru că celui ce are i se va da; iar de la cel ce nu are se va lua şi ceea ce are“. e |
26 Şi zicea: „Aşa este împărăţia lui Dumnezeu, ca un om care aruncă sămânţa în pământ, |
27 şi doarme şi se scoală, noaptea şi ziua, şi sămânţa răsare şi creşte fără ca el să ştie cum. |
28 Că pământul rodeşte de la sine: mai întâi pai, apoi spic, apoi grâu deplin în spic. |
29 Iar când rodul se coace, îndată trimite secera, că a sosit secerişul“. |
30 Şi zicea: „Cum vom asemăna împărăţia lui Dumnezeu, sau prin ce parabole ne-o vom închipui? |
31 Cu grăuntele de muştar care, la vremea când se seamănă în pământ este mai mic decât toate seminţele pământului; |
32 dar după ce se seamănă, el creşte şi se face mai mare decât toate legumele şi va face ramuri mari, încât sub umbra lui se pot sălăşlui păsările cerului“. |
33 Şi cu multe parabole ca acestea le grăia cuvântul, după cum erau ei în stare să înţeleagă. |
34 Iar fără parabolă nu le grăia; însă ucenicilor Săi le lămurea pe toate între El şi ei. |
35 Şi în ziua aceea, când s'a înserat, a zis către ei: „Să trecem pe ţărmul celălalt“. |
36 Şi lăsând ei mulţimea, L-au luat cu ei în corabie aşa cum era; că erau şi alte corăbii cu El. |
37 Şi s'a făcut furtună mare de vânt şi valurile se prăvăleau peste corabie, încât corabia era aproape să se umple. |
38 Iar El era în partea dindărăt a corăbiei, dormind pe căpătâi. Şi L-au deşteptat şi I-au zis: „Învăţătorule, Ţie nu-Ţi este grijă că pierim?“ Ps 009:32 Ps 076:9 Mt 08:18 Mt 08:23-27 Lc 08:22-25 In 01:4-6 |
39 Şi El, sculându-Se, a certat vântul şi i-a spus mării: „Taci! potoleşte-te!“ Şi vântul a încetat şi s'a făcut linişte mare. Iov 26:12 Ps 088:9 Iona 01:15 Mt 08:18 Mt 08:23-27 Mt 14:32 Mc 06:48-51 Lc 08:22-25 |
40 Şi le-a zis lor: „De ce sunteţi aşa de fricoşi? Încă n'aveţi credinţă?“ |
41 Şi frică mare i-a cuprins şi ziceau unii către alţii: „Cine este oare Acesta, că şi vântul şi marea I se supun?“ Ps 064:7 Ps 088:9 Ps 106:25 Mt 08:18 Mt 08:23-27 Lc 08:22-25 |
[ NT ] Noul Testament
[ Mc ] Evanghelia după Marcu
[ Cap. 5 ] | Vindecarea demonizatului din Gadara. Vindecarea femeii sângerânde; învierea fiicei lui Iair. |
1 Şi au venit în cealaltă parte a mării, în ţinutul Gadarenilor a. |
2 Şi de'ndată ce El a ieşit din corabie, L-a întâmpinat din morminte un om cu duh necurat |
3 care îşi avea locuinţa în morminte; şi nimeni nu putea să-l lege nici cu lanţuri, |
4 pentru că de multe ori, fiind legat în obezi şi în lanţuri, el rupea lanţurile şi obezile, le sfărâma şi nimeni nu putea să-l potolească; |
5 şi neîncetat, noaptea şi ziua, era prin morminte şi prin munţi, strigând şi tăindu-se cu pietre. |
6 Iar văzându-L de departe pe Iisus, a alergat şi I s'a închinat. |
7 Şi strigând cu glas puternic, I-a zis: „Ce ai cu mine, Iisuse, Fiul lui Dumnezeu-Cel-Preaînalt? Te jur pe Dumnezeu să nu mă chinuieşti!...“. 3Rg 17:18 Mt 08:28-34 Mt 08:29 Mt 26:63 Mc 01:24 Mc 14:61 Lc 01:32 Lc 04:33-34 Lc 06:35 Lc 08:26-39 Lc 08:28 Iac 02:19 |
8 Că îi zicea: „Duh necurat, ieşi afară din om!“ |
9 Şi l-a întrebat: „Care-ţi este numele?“ Şi I-a răspuns: „Numele meu este Legiune b, că suntem mulţi“. |
10 Şi mult Îl rugau să nu-i trimită afară din acel ţinut. |
11 Iar acolo, lângă munte, era o turmă mare de porci care păştea. |
12 Şi L-au rugat, zicând: „Trimite-ne în porci, ca să intrăm în ei“. |
13 Şi El le-a dat voie. Şi ieşind duhurile necurate, au intrat în porci, şi turma s'a repezit de pe stâncă'n mare. Şi erau ca la două mii şi se înăbuşeau în mare. |
14 Iar cei care-i păzeau au fugit şi au dat de veste în oraş şi prin sate. Şi au venit să vadă ce s'a întâmplat. |
15 Şi s'au dus la Iisus; şi l-au văzut pe cel demonizat şezând jos, îmbrăcat şi întreg la minte, pe el, care avusese legiune de demoni; şi s'au înfricoşat. |
16 Iar cei care au văzut le-au povestit ce s'a făcut cu demonizatul şi despre porci. |
17 Şi ei au prins a-L ruga să plece din hotarele lor. |
18 Iar când intra El în corabie, cel ce fusese demonizat Îl ruga să-l ia cu Dânsul. |
19 Şi Iisus nu i-a îngăduit, ci i-a zis: „Mergi la casa ta, la ai tăi, şi spune-le cât a făcut Domnul pentru tine şi cum te-a miluit“. |
20 Iar el a plecat şi a început să vestească în Decapole câte a făcut Iisus pentru el; şi toţi se minunau. |
21 Şi după ce Iisus a trecut iarăşi cu corabia de partea cealaltă, s'a adunat la el mulţime multă; şi El era lângă mare. |
22 Şi a venit unul din mai-marii sinagogii, cu numele Iair; şi, văzându-L, I-a căzut la picioare |
23 şi L-a rugat mult, zicând: „Fiica mea este pe moarte; vino şi pune-Ţi mâinile pe ea, ca să scape şi să trăiască“. Mt 08:3 Mt 09:18-25 Mc 06:5 Mc 07:32 Mc 08:23 Mc 08:25 Lc 04:40 Lc 08:40-56 Lc 13:13 FA 09:12 FA 09:17 FA 28:8 |
24 Şi a mers cu el. Şi mulţime multă Îl urma şi-L îmbulzea. |
25 Şi era o femeie care de doisprezece ani avea scurgere de sânge. |
26 Şi multe îndurase de la mulţi doctori, cheltuindu-şi toate ale sale, dar nefolosind nimic, ci mai mult mergând înspre rău. |
27 Auzind ea de Iisus şi venind în mulţime şi fiindu-I în spate, s'a atins de haina Lui; |
28 că-şi zicea: „De mă voi atinge măcar de haina Lui, mă voi vindeca“ c. |
29 Şi îndată izvorul sângelui ei a încetat şi ea a simţit în trup că s'a vindecat de boală. |
30 Şi îndată cunoscând Iisus în Sine puterea ieşită din El şi întorcându-Se către mulţime, a întrebat: „Cine s'a atins de hainele Mele?“ |
31 Şi I-au zis ucenicii: „Tu vezi mulţimea îmbulzindu-Te, şi zici: cine s'a atins de Mine?...“. |
32 Şi El se uita împrejur s'o vadă pe aceea care făcuse aceasta. |
33 Iar femeia, înfricoşându-se şi tremurând, ştiind ce i se făcuse, a venit şi a căzut înaintea Lui şi I-a spus tot adevărul. |
34 Iar El i-a zis: „Fiică, credinţa ta te-a mântuit, mergi în pace şi fii sănătoasă de boala ta!“ 1Rg 01:17 1Rg 20:42 2Rg 15:9 4Rg 05:19 Mt 09:18-25 Mt 09:22 Mc 10:52 Lc 07:50 Lc 08:40-56 Lc 17:19 FA 16:36 Iac 02:16 |
35 În timp ce El încă vorbea, au venit de la mai-marele sinagogii, zicând: „Fiica ta a murit; de ce-L mai superi pe Învăţător?“ |
36 Dar Iisus, auzind cuvântul ce se grăise, i-a zis mai-marelui sinagogii: „Nu te teme. Crede numai!“ |
37 Şi n'a lăsat pe nimeni să meargă cu El, decât numai pe Petru şi pe Iacob şi pe Ioan, fratele lui Iacob. Mt 10:2 Mt 17:1 Mt 26:37 Mc 01:29 Mc 03:16-17 Mc 09:2 Mc 10:35 Mc 13:3 Mc 14:33 Lc 06:14 Lc 08:40-56 Lc 09:28 FA 01:13 |
38 Şi au venit la casa mai-marelui sinagogii şi a văzut tulburare şi pe cei ce plângeau şi se tânguiau mult. |
39 Şi intrând, le-a zis: „De ce vă tulburaţi şi plângeţi? Copila n'a murit, ci doarme“. |
40 Şi ei Îl luau în râs. Iar El, scoţându-i pe toţi afară, a luat cu sine pe tatăl copilei, pe mama ei şi pe cei ce erau cu Dânsul şi a intrat unde era copila. |
41 Şi apucând-o pe copilă de mână, i-a grăit: „Talità kumi“, ceea ce se tâlcuieşte: „Fiică, ţie-ţi zic, scoală-te!“ Fc 09:40 Mt 09:23-25 Mc 01:31 Mc 09:27 Lc 07:14 Lc 08:40-56 In 05:25 |
42 Şi de'ndată s'a sculat copila şi umbla, că era de doisprezece ani. Şi au fost cuprinşi de uimire, de mare uimire. |
43 Şi El le-a poruncit cu stăruinţă ca nimeni să nu afle de aceasta. Şi le-a spus să-i dea copilei să mănânce. |