[ VTVechiul Testament

[ IovIov
[ Cap. 16 ]CAPITOLUL 16
Răspunsul lui Iov.
1 Atunci Iov a răspuns, grăind:
2
„Eu lucruri ca acestea am auzit destule;
  voi sunteţi, toţi, o tagmă de bieţi mângâietori.

Iov 13:4 Iov 21:34

3
Ce dar? găseşti vreo noimă acestor vorbe'n vânt?
  sau cine te împunge în coastă să răspunzi?

Iov 21:34

4
Din parte-mi, cred că şi eu aş cuvânta ca voi
  de-ar fi sufletul vostru în locul alui meu;
  şi eu asupra voastră m'aş năpusti cu vorbe
  şi-apoi, asemeni vouă, aş clătina din cap;
5
de-ar fi atâta vlagă scorţoasă'n gura mea,
  n'aş pregeta o clipă din buze să-mi dau drumul.
6
Dar, de vorbesc, ce'nseamnă?: nu mă mai doare rana?
  sau, dacă tac, înseamnă că nu mă mai rănesc?
7
Dar azi Tu ai în mine un biet nebun, sleit,
8
şi Te-ai pornit asupră-mi, să-mi fiu de mărturie;
  în mine se ridică minciuna ce mă paşte,
  minciuna ce'mpotrivă-mi din faţă mi-a răspuns. a
9
Mânia Lui stârnită m'a prăbuşit în praf
  şi dinţii Şi-i scrâşneşte-mpotrivă-mi de deasupra;
  haidăii Lui şi-aruncă săgeţile spre mine,

Ps 034:21 Plg 02:5 FA 07:54

10
cu ghimpii cătăturii spre mine-au năvălit,
  cu straşnice ţepuşe mi-au înţepat genunchii,
  grămadă toţi, deodată, s'au aruncat asupră-mi.
11
Că Domnu-a vrut 'mă aibă în mână cel nedrept
  şi tot El mă aruncă la cei nelegiuiţi.
12
Eu vieţuiam în pace şi El m'a risipit,
  prinzându-mă de chică m'a rupt în bucăţele
  şi m'a'nălţat deasupra aşa cum pui o ţintă;

Dt 32:23 Plg 03:12

13
o armie de suliţi roieşte'n jurul meu,
  cu nemilostivire'n rărunchii mei se-aruncă
  şi tot cu ne'ndurare pe jos îmi varsă fierea b.
14
Durere pe durere m'au prăbuşit în praf,
  puternici şi puternici au alergat asupră-mi.
15
Pe trupul meu cusură o volbură de sac,
  tăria frunţii mele în pulbere se stinse.

Iov 30:19

16
De-atâta plâns fierbinte m'am opărit pe pântec,
  dar peste gene – umbră;

Iov 17:7 Ps 006:6-7

17
că nici o strâmbătate în mâini eu nu aveam,
  iar ruga mea, curată.

Iov 33:9 1Tim 02:8

18
Pământule, n'ascunde al trupului meu sânge,
  nimic să nu-i stea'n cale, rotund, strigării mele!

Fc 04:10 Fc 37:26

19
Dar martorul meu, iată, de-acuma este'n ceruri,
  şi-acolo'n cele'nalte am eu o mărturie. c
20
Ajunsu-mi-a la Domnul [în ceruri] rugăciunea,
  'naintea feţei Sale pătrunde ochiul meu.

Ps 024:15

21
Să-i fie apărare lui, omului, la Domnul,
  şi-aproapelui său fie-i, de-asemeni, fiul omului. d
22
Că anii, câţi la număr mai fi-vor, mi se duc,
  şi voi porni pe drumul cel fără de'nturnare.

Ios 23:14 Iov 07:21 Iov 10:21

[ VTVechiul Testament

[ IovIov
[ Cap. 17 ]CAPITOLUL 17
Răspunsul lui Iov (continuare).
1
Purtându-mă cu duhul, mă scad, mă pierd, mă sting a;
  mă rog de îngropare, la groapă nu ajung.
2
Trudit pân'la durere, mă rog; şi ce-i cu asta?
3
Averile-adunate mi le-au furat străinii...
  Acesta cine este? să-l leg cu mâna mea!...
4
Că inima dintr'înşii de minte le-ai ascuns-o b,
  de-aceea niciodată nu-i faci biruitori.

Mt 11:25

5
Că unei părţi anume i se vestesc doar rele
  şi ochii mei dincoace se scurg pentru copii. c
6
Făcutu-m'ai poveste de băsmuit la neamuri,
  de râsul lor ajuns-am.

Iov 12:4 Iov 30:9

7
De-atâta supărare am negură pe ochi,
  de parcă toată lumea'mprejur mă împresoară.

Iov 16:16 Ps 006:7

8
De-această întâmplare cei drepţi se minunează,
  cel drept îl are'n ţintă pe cel nelegiuit;
9
dar credinciosul, dreptul, să-şi ţină calea sa
  şi cel cu mâini curate să capete'ndrăznire.
10
Nu însă voi; hai, prindeţi curaj, veniţi cu toţii,
  că şi-aşa n'o să aflu în voi vreun adevăr.
11
În zbor zilele mele-au trecut şi s'au tot dus
  şi inima din mine s'a rupt la'ncheieturi d.
12
Că pentru mine noaptea mi-a fost în loc de zi,
  lumina mi-i subţire alături de'ntuneric.
13
De-o fi să mai îngădui, din casa mea fac iad,
  în negură întins-am biet aşternutul meu.
14
Şi moartea am chemat-o, ca ea să-mi fie tată,
  iar mamă'n veac să-mi fie, şi soră, putrezirea.

Iov 21:26

15
Atunci, spunèţi-mi, unde mai am eu vreo nădejde?
  sau bunurile mele când pot să le mai văd?
16
S'or pogorî deci ele cu mine până'n iad,
  sau otova, de-a valma, ne vom culca'n ţărână?!“

[ VTVechiul Testament

[ IovIov
[ Cap. 18 ]CAPITOLUL 18
Cuvântul lui Bildad.
1 Atunci Bildad din Şuah a început să vorbească şi a zis:

Iov 08:1 Iov 25:1

2
"Cât ai de gând tu oare s'o ţii aşa întruna?
  Opreşte-te!, mai dă-ne şi nouă rând la vorbă!
3
O faci, că te-ascultarăm tăcând ca nişte vite?
4
Îţi trebuia urgia!
  Ce? dacă'nchizi tu ochii, se pustieşte lumea?
  sau munţii o să piară surpaţi din temelii? a
5
O, da!, lumina celui nelegiuit se stinge
  şi flacăra din vatră nu-i va mai străluci.

Iov 21:17 Iov 38:15 Ps 096:11 Is 05:30

6
În felul său de viaţă lumina-i întuneric
  şi candela de veghe deasupra lui se stinge.

Iov 21:3 Iov 29:3 Pr 13:9

7
Averea lui vânată-i de oameni mărunţei
  şi sfatul său se surpă.
8
Piciorul său se prinde în laţ de picioruş
  şi'n plasă împletită din sfori subţiri se'ncurcă.
9
Asupra lui se'ndreaptă o armie de laţuri
  şi preaputerea celor setoşi de răzbunare.
10
La pândă-i stă o funie ascunsă în pământ
  şi-o cursă pe cărări.
11
El piere strâns în cercuri de spaime şi dureri
  şi mulţi de primprejuru-i cumplit îl strâmtorează.

Iov 27:20 Sol 17:12

12
Căderea lui, răsunet.
13
Picioarele lui fi-vor mâncate de ciupercă,
  pe-ai lui în floarea vârstei o să-i mănânce moartea.
14
În felul său de viaţă nu-i chip de vindecare,
  mânat să-şi ia asupră-şi regească'nvinuire b.

Iov 11:20 Ps 051:6

15
În noaptea lui sunt alţii ce stau în casa lui,
  ce-avea mai scump e abur prin fumul de pucioasă c.

Fc 19:24

16
Sub el i se usucă adâncul rădăcinii,
  deasupra holda coaptă se scutură'n ţărână.

Am 02:9

17
De pe pământ îi piere chiar umbra amintirii,
  iar numele-i se stinge în veşnica uitare.

Pr 02:22

18
Şi iată-l din lumină împins în întuneric
  şi scos afar' din lume d.
19
Necunoscut el fi-va întru poporul său,
  nemântuită casa'ntru cele de sub cer,
  şi alţii locui-vor în tot ce-a fost al său.

Ps 036:28 Ps 108:13 Is 14:20 Sol 03:16

20
La capul său suspină urmaşii cei din urmă,
  iar cei dintâi se miră.
21
Acestea sunt sălaşuri în care-au stat nedrepţii,
  acesta-i locul celor ce nu-L cunosc pe Domnul“.

Iov 20:29

[ VTVechiul Testament

[ IovIov
[ Cap. 19 ]CAPITOLUL 19
Răspunsul lui Iov.
1 Atunci Iov a început să vorbească şi a zis:
2
„Cât oare veţi mai plânge prin sufletu-mi trudit,
  surpându-mi-l cu vorbe?...
3
Să ştiţi doar că El, Domnul, El m'a făcut cum sunt;
  iar voi, neruşinaţii, mă'nvinuiţi pe mine!
4
Chiar dacă adevărul e că m'am înşelat,
  a mea e înşelarea;
  şi de-am grăit cuvinte ce nu se cuveneau,
  sunt graiurile mele, dar nu fără măsură.

Rm 14:12-13 Ga 06:5

5
Şi dacă voi acuma vă'mpăunaţi asupră-mi
  şi mă'nfruntaţi cu scârbe,
6
să ştiţi că Domnul este Cel ce m'a răvăşit
  şi că deasupră-mi astfel Şi-a înălţat cetatea. a

Os 07:12

7
Ei, iată,-mi râd de scârbe şi nu voi mai grăi,
  că strig după dreptate, dar nici o judecată!

Iov 30:20 Ps 068:3 Ps 087:16 Ir 20:8 Plg 03:8

8
Zidit sunt împrejuru-mi şi nu e chip să trec,
  un văl de întuneric mi-a aşezat pe faţă;
9
m'a dezbrăcat de slavă
  şi de pe fruntea mândră tot El mi-a luat cununa;
10
m'a rupt în bucăţele, de-a roata, şi m'am dus;
  nădejdea mi-a tăiat-o cum ai tăia un pom;
11
cu groaznică urgie asupră-mi S'a pornit
  şi-a socotit că'n luptă aş fi duşmanul Său;

Iov 13:24 Iov 33:10 Plg 02:5

12
haidăii Lui venit-au asupră-mi pân' la unul,
  în drumurile mele m'aşteaptă ochi la pândă;

Iov 10:17 Iov 25:3

13
s'au depărtat de mine, da, chiar şi fraţii mei:
  la cei străini ei cată mai mult decât la mine;
  prietenii mei, iată-i, îmi sunt nemilostivi.

Iov 06:15 Ps 030:11 Ps 037:11 Mc 14:49-50

14
Cei ce mi-au fost aproape se uită'n altă parte
    şi cei ce mă ştiură pe nume m'au uitat;

Ps 030:11 Mc 14:49-50

15
vecinilor de-acasă şi slujnicelor mele
  le-am devenit străin;
16
îmi chem pe nume sluga şi ea nu mă ascultă
  şi-o rog cu gura mea;
17
cu-aceeaşi rugăminte dulceagă-mi chem femeia
  şi-i linguşesc pe fiii ibovnicelor mele;

Iov 02:9

18
dar ei pe totdeauna cu toţi m'au părăsit;
  de cum mă scol, aruncă'mpotrivă-mi vorbe grele.
19
Toţi cei ce mă ştiură'ndeaproape m'au urât,
  pe care-i îndrăgisem s'au ridicat asupră-mi.

Iov 30:10

20
Ţesuturile cărnii mi s'au topit în piele,
  iar oasele în zgârciuri de-abia că se mai ţin.
21
Prieteni, aveţi milă de mine, milă daţi-mi,
  că-a Domnului e mâna ce s'a atins de mine!
22
De ce mă luaţi la goană, aşa cum face Domnul,
  şi'n cărnurile mele rămâneţi nesătui?
23
Ah, cine-ar fi să scrie şi graiurile mele,
  şi astfel să le pună pe toate într'o carte,
24
cu fier-peniţă scrise, sau cu condei de plumb,
  sau chiar săpate'n stâncă şi să rămână'n veac?
25
Căci ştiu că veşnic este Acel ce-o să-mi dezlege
  târziul pe pământ;

Lc 24:27 In 11:22-25 Ga 03:14 Ap 05:9

26
da, pielea, care'ndură acestea, va'nvia. b
  Că de la Însuşi Domnul mi s'au făcut acestea

Iz 37:3 Mc 07:11 In 11:25

27
pe care mi le ştiu,
  pe care eu, nu altul, cu ochii le-am văzut,
  pe toate care-aicea în sân s'au săvârşit. c

In 08:56

28
Iar dacă voi veţi zice: Ce vom grăi'mpotrivă-i?
  găsi-vom noi pricìnă de'ndreptăţire'n el d?,
29
o, temeţi-vă şi voi de scoarţă, de'nveliş;
  că va veni mânia în cei fără de lege
  şi-atunci vor şti ei unde li-i miezul plin de seve“. e

[ VTVechiul Testament

[ IovIov
[ Cap. 20 ]CAPITOLUL 20
Cuvântul lui Ţofar.
1 Şi răspunzând Ţofar din Naamah, a zis:

Iov 11:1

2
„Nu astfel mă gândeam eu că-mi vei întoarce vorba;
  că, iată, decât mine tu nu'nţelegi mai mult.
3
Am ascultat o lecţie menită să mă mustre
  şi voi răspunde'n duhul priceperii din mine.

Sir 05:11 Sir 05:13

4
Tu nu ştii nici atâta, că din vechimea vremii,
  de când îşi are omul sălaş pe-acest pământ,
5
desfătul celor silnici le e, de fapt, cădere
  şi bucuria celor nelegiuiţi, pierzanie?

Evr 11:25

6
Chiar dacă pân' la ceruri i s'ar sui ofranda
  şi fumul jertfei sale de nori se va atinge,
7
în clipa când se crede stăpân pe temelie,
  atunci, în clipa-aceea, cu totul va pieri,
  iar cei ce-l cunoscură vor zice: Unde e?

Ps 036:36 Ps 051:7 1Tes 05:3

8
Ca pe un vis ce zboară, nu-i chip să-l mai găseşti,
  ca o nălucă-a nopţii în beznă s'a topit;

Ps 072:19 Is 29:7

9
nici ochii ce-l văzură mai mult nu-l vor vedea,
  nici locul său de taină de-acum nu-l mai cunoaşte.

Ps 036:10 Ps 102:16

10
Feciorii săi în luptă se frâng sub cei nevolnici,
  iar mâinile lui fi-vor aprinse de dureri.

Iov 21:19 Iov 27:14 Ps 108:9-10 Sir 41:6

11
Puterea tinereţii ce încă-i stă în oase
  se va culca odată cu dânsul în ţărână.
12
De i s'ar face dulce în gură răutatea,
  sub limbă şi-ar ascunde-o;

Ps 054:21

13
de ea nu se îndură, pe ea n'o părăseşte,
  grămadă şi-o adună sub nodul din gâtlej;
14
şi totuşi el nu poate să-şi vină'ntr'ajutor:
  în pântece el n'are decât venin de şarpe.
15
El îşi vomită astfel strânsura lui nedreaptă,
  un înger ca din casă i-o dă afar' din pântec.
16
Venin de şarpe supt-a,
  a şarpelui e limba ce-l va ucide-acum.
17
Mai mult n'o să mai vadă cum vitele se mulg,
  şi nici păşunea'n valuri de miere şi de unt.
18
Zadarnică, deşartă i-a fost alergătura
  s'adune bogăţie din care n'o să guste,
  ca din ceva ce nu poţi să mesteci şi să'nghiţi.

Ir 12:13

19
Că multor vieţi sărmane le-a dărâmat el casa
  şi-a jefuit cămara pe care n'a umplut-o.

Is 05:8

20
Scăparea lui nu este în avuţia lui,
  în voia poftei sale nu se va mântui.

Pr 10:2 Pr 11:4 Pr 15:6 Ecc 05:12 Iz 07:19 Sir 05:8

21
Nimic nu va rămâne din ce-a pus în hambare,
  de-aceea nici o floare din bunurile lui.

Pr 15:6

22
Când i se pare plinul, atunci necazu-l paşte
  şi-atunci nevoia toată dă buzna peste el.

Lc 12:20

23
De-o fi cumva să-şi umple stomacul pân' la saţ,
asupră-i va trimite a urgie ca de foc,
  dureri pe el să verse;

Nm 11:33

24
nicicum să nu le scape cătuşelor de fier
  şi arcul de aramă în carne să-l rănească;

Is 24:18 Ir 48:44

25
săgeată ascuţită prin trupul său să treacă
  şi stele să se plimbe prin tainiţele lui
  şi frică'n zarea lui;

Ps 007:12-13 Iz 21:9-10

26
noian de întuneric să stăruie într'însul,
  să-şi mistuie suflarea în foc nemistuit,
  în casa lui să-şi facă de cap un oarecine.

Dt 32:22 Ir 15:14 Ir 17:4

27
Nelegiuirea-i toată s'o dea pe faţă cerul,
  pământul împotrivă-i de tot să se răscoale;
28
de casa lui pierzania să tragă până'n hău,
  din cer să vină ziua mâniei peste el.
29
E partea de la Domnul a celui ticălos,
  ce-a moştenit din partea Acelui ce veghează“.

Iov 18:21 Iov 27:13

[ VTVechiul Testament

[ IovIov
[ Cap. 21 ]CAPITOLUL 21
Răspunsul lui Iov.
1 Şi răspunzând Iov, a zis:
2
„O, ascultaţi, prieteni, cuvintele-ascultaţi-mi,
  să nu rămân cu-atâta din mângâierea voastră!
3
Îngăduiţi-mi dară să mai vorbesc şi eu,
  şi numai după-aceea să mă luaţi în râs.
4
Ce? credeţi că mustrarea mi-o'ndrept către un om?
  sau care-ar fi pricina să nu-mi stârnesc mânia?
5
Uitaţi-vă la mine, miraţi-vă'ndelung
  cu falca rezemată'ndesat în podul palmei.

Mi 07:16

6
Că de-mi aduc aminte, mă prinde tulburarea
şi carnea de pe mine mă arde şi mă doare.
7
De ce necredincioşii se ţin întregi în viaţă
  şi-ajung la bătrâneţe – ba chiar în bogăţii? a

Iov 12:6 Ps 072:3-4 Ir 12:1-2 Iona 01:4 Iona 01:13 Avc 01:4 Avc 01:13 Lc 16:25

8
Urmaşii lor se'nalţă, un suflet după altul,
  feciorii li se'mbie aici, sub ochii lor;

Ps 072:4 Ps 143:12-14

9
ei au în case sporuri, şi frică nicăieri,
  şi vargă de la Domnul nu stă deasupra lor,

Ps 072:4-5 Ps 143:12-14

10
nici nu le fată vaca'nainte de-a fi vremea,
  nici leapădă din pântec, şi nici rămâne stearpă;

Ps 072:4 Ps 143:12-14

11
ei dăinuiesc ca oaia ce nu cunoaşte vârstă,
  copiii lor prin preajmă tresaltă dănţuind
12
şi'n mâini cu alăute şi'n sunet de chitară
  se veselesc cântându-şi plăcerea de a fi.

Is 05:12 Am 06:5-6 Ps 072:4

13
Ei viaţa şi-o termină'ncărcaţi de bunătăţi
  şi-adorm întru odihna locaşului de veci.

Lc 16:25 Iac 05:5 Ps 072:4

14
Dar ei ziceau spre Domnul: – Ci dă-mi-te încolo,
  că drumurile Tale nu vreau să le cunosc;

Iov 22:17 Ps 011:4 Ir 02:20 Sir 21:15

15
au cine-i Preasătulul, ca să-I slujim noi Lui?
  şi ce folos ni-i nouă de-L vom întâmpina?...

Ps 011:4 Mal 03:14

16
Că ei pe cele bune le-aveau în mâna lor
  şi fapta ticăloasă păreau că nici n'o văd.

Iov 22:18 Ps 072:20

17
Dar zici: – Nu, ticăloşii n'au candelă nestinsă;
  asupra lor veni-va surparea de istov,
  dureri îi vor cuprinde, ţâşnite din Mânie;

Iov 18:5-6 Iov 38:15 Ps 072:18 Pr 14:32

18
ei fi-vor ca o pleavă de vânturi vânturată,
  ca pulberea'n furtună: vârtej în spulberare.

Ps 001:4 Ps 034:5 Ps 072:18 Iov 20:10 Is 29:5 Os 13:3

19
El [Domnul] nu i-i face pe fii moştenitori;
  îi va plăti cu plată'ndesată, ca s'o ştie,
20
cu ochii lui să-şi vadă rostogolirea'n gol
  şi nici o mântuire nu-i vină de la Domnul;
21
că oare ce-i mai pasă de-ai lui de după el
  când lunile-i la număr sunt gata socotite?

Ps 101:24

22
Priceperea, ştiinţa, nu Domnul le învaţă?
  şi nu-i tot El Acela ce judecă omorul?
23
Acesta, iată, moare'n puterea lui deplină,
  în culmea'mbelşugării şi-a traiului tihnit,
24
cu maţele'mbuibate în straturi de grăsime,
  cu măduva din oase mustind pe dinafară,
25
în timp ce altul moare cu sufletul amar,
  că nu-i fu dat în viaţă să guste nici un bine;
26
şi, totuşi, laolaltă dormi-vor în ţărână,
  învăluiţi în viermii putreziciunii lor.

Iov 17:14

27
Deci, vă cunosc pornirea cu care staţi asupră-mi;
28
că ziceţi: Unde-i casa boierului de ieri
  şi unde e bordeiul în care-au stat mişeii?

Ps 072:19

29
Hai, întrebaţi drumeţii
  şi nu daţi cu piciorul la ce vor spune ei,
30
că'n ziua nimicirii cel rău este cruţat
  şi'n zilele mâniei e pus la adăpost.

Ps 072:18-19 Pr 16:5

31
Cine-o să-i spună'n faţă pe ce drum a umblat
  şi cine-o să-i plătească chiar după fapta lui?:
32
În groapă s'a fost dus
  şi doar deasupra gropii rămâne veghetor b;
33
dulceaţă i se'mbie din bulgării clisoşi c,
  în urma lui se mişcă toţi oamenii'n convoi,
  mulţimi nenumărate îl însoţesc din faţă d.
34
Cum dar îmi staţi de taină cu mângâieri deşarte?
  O, nu, în faţa voastră nicicum n'oi conteni!“

Iov 16:2-3

[ VTVechiul Testament

[ IovIov
[ Cap. 22 ]CAPITOLUL 22
Cuvântul lui Elifaz.
1 Şi răspunzând Elifaz din Teman, a zis:

Iov 04:1 Iov 15:1

2
„«Priceperea, ştiinţa, nu Domnul le învaţă?» a
3
Căci ce câştigă Domnul de-ai fost tu fără greş?
  sau care-I e folosul că'n calea ta eşti drept,

Iov 35:7 Lc 17:10

4
sau, de te bagă'n seamă, Se pleacă să te mustre
  şi, mai mult, să şi vină cu tine'n judecată?
5
Au nu cumva grozavă e răutatea ta
  şi multe, fără număr, păcatele îţi sunt?
6
Tu de la fraţi luat-ai zălog pentru nimic
  şi de pe trupuri smuls-ai veşmântul celor goi;

Iov 24:7 Is 58:7 Iz 18:7 Mt 25:42

7
tu gurile'nsetate nu le-ai umplut cu apă
  şi n'ai vrut să dai pâine flămânzilor din jur;

Mt 25:42-43

8
pe unii cu cinstire i-ai căutat la faţă,
  dar pe săraci culcat-ai cu faţa la pământ;
9
pe văduve afară le-ai dat, cu mâna goală,
  şi pe orfani cu chinuri de iad i-ai chinuit.
10
De-aceea împrejuru-ţi doar laţuri te'mpresoară
  şi te-a cuprins deodată război de necrezut.

2Rg 22:6 Ps 017:5

11
Lumina de-altădată acum ţi-e întuneric,
  şi somnul tău de noapte se-acoperă de apă b.

2Rg 22:17

12
Au Cel ce locuieşte în ceruri c nu priveşte
  şi nu-i smeri pe-aceia ce se purtau semeţ?

Sir 16:17

13
Iar tu ai zis în sineţi: Ce ştie El, Cel-Tare?
  cum poate El prin ceaţă să facă judecată?

Iov 24:15 Ps 009:31 Ps 063:5-6 Ps 093:7 Is 29:15 1 12:

14
că norii sunt perdeaua în care El Se-ascunde,
  plimbarea Lui e roată pe margini largi de cer... d

Iov 24:15 Ps 017:11 Sir 16:17

15
Au vrei şi tu să umbli pe calea cea străveche
  pe care au bătut-o bărbaţii cei nedrepţi,

1Ptr 04:2-3

16
cei ce-au fost duşi la vale cu mult'naintea vremii?:
  tari temelii avură; acum, puhoi de ape. e

Iov 15:31-32

17
Şi ei ziceau în sineşi: Ce-o să ne facă „Domnul“?
  ce bine-o să ne-aducă „Atoateţiitorul“?

Iov 21:14

18
El însă îi umpluse de bunătăţi prin case,
  dar sfatul necredinţei departe e de El.

Iov 21:16

19
Cei drepţi, privind în preajmă, se bucură râzând,
  iar cel fără prihană îşi bate joc de ei:

Ps 106:42

20
Vedeţi cum bunăstarea din case li s'a dus,
  iar ce-a rămas dintr'însa mâncat va fi de foc...

Iz 28:18

21
Fii aspru'n tine însuţi, de stărui în răbdare,
  şi dup'aceea roada-ţi va fi'ntru bunătăţi.
22
Din gura Lui primeşte ce-ţi dă: mărturisire,
  şi graiurile Sale la suflet să le pui.
23
Dacă te'ntorci la Domnul şi'n faţă-I te smereşti
  şi'nlături nedreptatea din vieţuirea ta,

Iov 08:5-6

24
El pulberea ţărânii o va preface'n pietre,
  şi pietrele din prunduri în aur de Ofir f;
25
şi astfel Cel-Puternic e scutul tău în luptă
  şi-argint din tine face, curat, trecut prin foc.
26
Or, numai dup'aceea vei îndrăzni la Domnul
  şi ochii tăi căta-vor cu veselie'n cer;
27
spre El vei face rugă şi El te-o asculta
  şi vei avea plinire în ce-ai făgăduit;

Ps 049:15 Ps 090:15 Is 58:9 Is 65:24

28
va pune iar dreptatea în felul tău de viaţă
  şi'n drumurile tale va străluci lumină.
29
Că te-ai smerit pe tine, tu, cel ce-ai fost semeţ,
  iar El îl mântuieşte pe cel cu ochi plecaţi.

Ps 030:22-23 Pr 29:23 Mt 23:12 Lc 14:11 Lc 18:14 1Ptr 05:6

30
Tot El îl liberează pe cel nevinovat;
  acum te mântuieşte'ntru mâinile curate!“

2Rg 22:21 Ps 017:19-20

[ VTVechiul Testament

[ IovIov
[ Cap. 23 ]CAPITOLUL 23
Răspunsul lui Iov.
1 Şi răspunzând Iov, a zis:
2
„Eu ştiu că-a mea mustrare e chiar din mâna mea,
  că mâna Lui apasă, grea, pe suspinul meu.
3
O, cine'n lumea asta m'ar învăţa să-L aflu
  şi să ajung odată la un deznodământ?
4
Atunci mi-aş spune mie că este-o judecată
  şi cu mustrări asupră-mi aş umple gura mea;
5
cuvintele le-aş paşte, pe care mi le-ar spune,
  şi spusele Lui toate le-aş pipăi cu mintea.
6
Şi de-ar veni asupră-mi, El, cu putere multă,
  cu una mai puţină nu mă va'nfricoşa:
7
din El e adevărul şi de la El mustrarea,
  prin El mi-i judecata'n deznodământul ei.
8
Că eu dacă voi merge'n ce-a fost întâi, mă pierd;
  iar ce va fi pe urmă, ce pot eu, biet, să ştiu?
9
El dac-o ia la stânga şi vreau să-L prind, nu pot,
  iar de S'a'ntors la dreapta, eu nici aici nu-L văd.
10
Dar El îmi ştie calea,
  şi m'a ales ca focul o lamură de aur.

Iov 31:4 Iov 33:9 1Ptr 01:7

11
El a grăit porunca, eu am ieşit s'o'ntâmpin,
  căci calea I-am păzit-o şi nu mă voi abate,

Ps 118:51

12
şi nici voi sta departe de ale Lui porunci,
  şi tainiţă mi-i sânul, a graiurilor Lui.
13
Dar dacă-aşa El zice a, cine-I va sta'mpotrivă?:
  ce-a vrut a şi făcut.

Pr 19:21 Man 01:5

14
Acesta mi-i temeiul că-am năzuit spre El
  şi, dojenit, gândit-am la El cu'ngrijorare. b
15
Şi iată de ce, totuşi, de El îmi scutur pasul,
  şi mă socot cu mintea, şi iar mă tem de El.
16
Din inima mea Domnul făcu o slăbănoagă
  şi Cel-Atotputernic Se năpusti asupră-mi.
17
Căci n'am ştiut că-mi vine de-acolo întuneric
  şi nici că-mi va fi chipul acoperit de neguri.

[ VTVechiul Testament

[ IovIov
[ Cap. 24 ]CAPITOLUL 24
Răspunsul lui Iov (continuare).
1
Dar vremile dreptăţii, de ce-L ascund pe Domnul a,
2
încât necredincioşii împing din loc hotarul
  şi fură'ntreaga turmă cu baciul ei cu tot?

Dt 19:14 Pr 22:28

3
Ei iau şi duc din curtea săracului asinul
  şi iau zălog văcuţa de lapte a vădanei;
4
abat neputincioşii din calea lor cea dreaptă,
  cei buni şi blânzi ai ţării se-ascund de peste tot:
5
În câmp ca şi asinii au năvălit asupră-mi
  – aşa cum li-i năravul să iasă de-a grămada –
  şi pâinea şi-o'ndulciră, s'o dea la cei micuţi.
6
Nefi'nd a lor, ei holda-au cules-o prea devreme;
  neputincioşii lucră la ticăloşi în vii
  de-a surda, fără plată şi fără'mbucătură.

3Rg 21:15

7
Pe mulţi golaşi făcură să doarmă fără haine,
  le-au luat pân'şi veşmântul al sufletului lor:

Iov 22:6

8
în munte ploi mărunte îi udă pân' la oase;
  în loc de'nvelitoare, cu piatră se'nvelesc.
9
Ei smulg fără'ndurare orfanul de la ţâţă
  şi altor umilinţe-l supun pe cel căzut.
10
În pat cu strâmbătate îi culcă pe cei goi
  şi pâinea de la gura celor flămânzi o smulg.

Is 58:7

11
Pe cei în strâmtorare din umbră îi pândesc
  ca unii ce n'au ştire de calea celor drepţi,
12
a celor luaţi la goană din case şi cetăţi,
  cu prunci al căror suflet se zguduia'n suspine...
  Dar El? de ce pe-aceştia El nu i-a cercetat?

Iov 35:9

13
Ei, pe pământ fiindu-şi, cunoaştere nu au,
  de căile dreptăţii nicicum n'au auzit
  şi nici pe-a ei cărare vreodată au umblat.
14
Ştiindu-le lucrarea, i-a dat pe mâna beznei,
  şi noaptea lor întreagă e trează ca un fur.
15
Adulterinul scurmă'ntunericul cu ochiul
  zicându-şi: Nu e ochiul în stare să mă simtă!;
  şi faţa şi-o ascunde'nvelită într'un văl.

Fc 39:9 Iov 22:13-14 Iov 31:9 Ps 063:5-6 Ps 093:7 Pr 07:9 Os 07:2

16
El casa vieţii sale şi-o sapă'n întuneric,
  de cum se face ziuă se-ascunde cât mai bine,
  lumina n'o cunoaşte;
17
că dimineaţa nu-i e decât o umbră-a morţii,
  lui, care ştie ce e fiorul umbrei morţii.
18
El mai uşor pluteşte decât pe faţa apei b,
  în ţară moştenirea îi este sub blestem.
19
Şi oasele prin ţarini i s'or vedea, uscate,
  că-a jefuit orfanul în brăţişorul lui c.

Ps 108:15-16

20
Păcatul său răsare apoi în amintire
  şi nevăzut se face ca aburul din rouă;
  dar plata se va face ca plată pentru faptă,
  aşa că tot nedreptul se macină pe sine
  ca lemnu'n putregai.

Is 27:11 Ps 108:15-16

21
Că el femeii sterpe nu i-a vorbit domneşte,
  şi nici de cea sărmană nu s'a milostivit,

Ps 108:15-16

22
îl rupse'ntru mânie pe cel neputincios.
  Învie şi nu crede în propria sa viaţă;
23
bolnav, el nu mai speră că se va face bine,
  ci'n boală se afundă.
24
Că multora li-i răul din înălţarea lui;
  de-aceea el păleşte ca nalba în arşìţă,
  ca spicu'n za uscată, ce cade de la sine.

Ps 036:2 Ps 072:18

25
De nu-i aşa, au cine va zice că eu mint
  şi va găsi nimicul în cele ce spun eu?“

[ VTVechiul Testament

[ IovIov
[ Cap. 25 ]CAPITOLUL 25
Cuvântul lui Bildad.
1 Şi răspunzând Bildad din Şuah, a zis:

Iov 08:1 Iov 18:1

2
„Ce credeţi?: pasul dulce a, sau frica-i de la El,
  El, Cel ce face totul în cele preaînalte b?
3
Cin' crede că tâlharii-s lăsaţi la nesfârşit c?
  şi cine oare fi-va scutit de pânda Lui?

Iov 19:12

4
Cum poate muritorul să fie drept la Domnul
  şi cum se curăţi-va născutul din femeie?

Iov 04:17 Iov 09:2 Iov 15:14 Ps 142:2

5
El porunceşte lunii, şi ea nu luminează,
  şi'n faţa Lui curate nici stelele nu sunt.

Iov 15:15

6
Atunci, ce să mai spunem de omul-putrejune,
  de fiul său de carne, al omului, un vierme!“

Iov 04:19 Ps 021:6

[ VTVechiul Testament

[ IovIov
[ Cap. 26 ]CAPITOLUL 26
Răspunsul lui Iov.
1 Şi răspunzând Iov, a zis:
2
„Cui vrei tu să te-alături? pe cine vrei s'ajuţi?:
  pe cel bogat în vlagă? pe cel cu braţ puternic?
3
Tu-l sfătuieşti pe cel ce e plin de'nţelepciune?
  te ţii de urma celui din culmile puterii?
4
Cui i-ai rostit cuvinte
  şi-a cui este suflarea ce ţi-a ieşit din gură?
5
Au numai uriaşii a se chinuiesc să nască
  sub apă, şi'mpreună cei ce mai sunt acolo?

Is 14:9

6
La Domnul b despuiat e locaşul celor morţi,
  nu-i nici o'nvelitoare s'ascundă nimicirea.

Pr 15:11 Evr 04:13

7
El, Cel ce Miazănoaptea o'ntinde pe genună
  şi tot aşa pământul l-atârnă pe nimic; c

Iov 38:6 Evr 01:3

8
El este Cel ce apa o strânge'n norii Săi
  şi norul nu se rupe sub greutatea ei;

Iov 38:37 Pr 08:28

9
El stăpâneşte faţa înaltului Său tron d
  şi peste ea întinde, la vrere, norul Său.
10
El Şi-a rotit porunca'mprejur la faţa apei,
  pân'la hotarul dintre lumină şi'ntuneric.

Iov 38:8 Pr 08:28 Ir 05:22

11
Ca nişte braţe stâlpii tăriei se desfac
  şi-astfèl se minunează de supărarea Lui. e

2Rg 22:8

12
Cu'nalta Sa putere El potoleşte marea,
  cu-adânca Sa ştiinţă rănì de moarte monstrul f;

Ps 088:9 Is 51:10 Mc 04:39 Lc 08:24-25 Ap 20:2

13
zăvoarele'ncuiate pe cer se tem de El,
  că pe vicleanul Şarpe-l ucise prin poruncă.

Is 27:1

14
Acestea iată-s numai un pas din drumul Său,
  iar noi numai o şoaptă g vom auzi'ntru El;
  dar cine ştie, oare, când va vorbi prin trăsnet?“

[ VTVechiul Testament

[ IovIov
[ Cap. 27 ]CAPITOLUL 27
Răspunsul lui Iov (continuare).
1 Dar Iov, mergând mai departe, a grăit în parabolă, zicând:
2
„Pe viul Domn, Cel care m'a judecat aşa,
  pe-Atoateţiitorul ce-mi puse-amar în suflet,
3
atâta timp cât încă suflarea mea e'n mine
  şi nările-mi se umplu de duh dumnezeiesc,

Is 02:22

4
aceste buze nu vor grăi fărădelegi,
  nici sufletul din mine minciuni va cugeta.

Ps 014:2-3

5
Nu, nici prin gând nu-mi trece să spun c'aveţi dreptate:
  pân'la mormânt striga-voi că sunt nevinovat;

Ps 118:106

6
la sân îmi strâng dreptatea, şi nu voi înceta,
  că nu-mi cunosc în viaţă ceva nepotrivit.

1Co 04:4

7
Vrăjmaşii mei le fie surpare celor răi,
  potrivnicii, pieire în cei nelegiuiţi!

Iov 42:7

8
Au ce nădejde are păgânul când aşteaptă?
  sau, dacă speră'n Domnul, chiar se va mântui?

Pr 28:9 Iac 04:3 In 09:31

9
sau, dacă se şi roagă, o să-l asculte Domnul?
  sau, dacă e'n nevoie,

Iov 35:12 Ps 017:44 Pr 01:28 Pr 28:9 In 09:31

10
va cuteza el oare măcar să-I stea'nainte?
  sau, dacă-L cheamă'n rugă, va fi şi ascultat?

Pr 15:8 In 09:31

11
Deci vă voi spune despre ce ţine'n palmă Domnul
  şi nu vi-L voi ascunde pe-Atoateţiitorul.
12
Voi, iată, ştiţi cu toţii că umpleţi gol cu gol.

Ps 004:2

13
Cu asta se alege păgânul de la Domnul,
  cu asta, cel-puternic sub Cel-Atotputernic.

Iov 20:29

14
De i-or fi mulţi copiii, vor fi spre'njunghiere,
  şi de-or ajunge vârstnici, va fi ca să cerşească;

Dt 28:41 Iov 20:10

15
cei care-i sunt pe-alături se vor sfârşi în moarte,
  şi milă de la nimeni spre văduvele lor.

Ps 077:63

16
De-ar strânge el argintu'n grămezi cât îi pământul
  şi de-ar lucra în aur precum olaru'n lut,

Pr 28:8 Ecc 02:26

17
pe toate-acestea drepţii, doar ei, le-or moşteni
  şi banii lui vor curge spre cei neprihăniţi.

Ps 048:10 Pr 13:23 Pr 28:8 Ecc 02:26

18
Iar casa lui, o casă de molii şi păianjeni.

Ecc 02:26

19
Bogatul adormi-va, şi-atât, nimic mai mult;
  de-şi va deschide ochii, a fost şi nu mai e.

Ps 048:17 Ecc 02:26

20
Durerile se-aruncă pe el ca un puhoi,
  în toiul nopţii-l fură un val-vârtej de neguri;

Iov 15:20 Iov 18:11

21
vânt arzător a îl smulge şi-l duce şi-l ridică
  şi-l spulberă din locu-i.

Iz 17:10

22
Şi [Dumnezeu] Se-aruncă asupră-i fără milă,
  iar el numai cu fuga Îi va scăpa din mână.
23
Se veseleşte gloata de el, bătând din palme b,
  şi-l fluieră din drum.

Iz 25:6 Naum 03:19 Sof 02:15

[ VTVechiul Testament

[ IovIov
[ Cap. 28 ]CAPITOLUL 28
Răspunsul lui Iov (continuare). a
1
Că loc are argintul acolo und' se naşte
  şi loc e pentru aur de lămurit în foc.
2
Că fierul din adâncul subpământean se trage,
  arama se ciopleşte aşa cum tai în piatră.
3
El [omul] rânduială a pus în întuneric,
  în toate socoteşte hotarul cel din urmă,
  al pietrei de'ntuneric, al ei de umbra morţii,
4
pârâu ce-şi taie drumul prin albie de nisip.
  Cei ce-au uitat dreptaru'ntre muritori pieriră.
5
Pământul, cel din care ieşea la faţă pâinea,
  pe dedesubt se'ntoarse, ca răvăşit de foc;
6
în piatra lui, acolo-i locaş pentru safir,
  şi lutul său e aur.
7
Un drum pe care, iată, nici pasărea nu-l ştie
  şi nici un ochi de vultur de sus nu l-a ochit,
8
pe care nu-l călcară feciori de uşuratici,
  nici leul nu-l trecu.
9
În piatră colţuroasă el b şi-a întins o mână
  şi, sfărâmând-o, munţii i-a dezrădăcinat;
10
vârtejuri mari de apă din râuri şi le-a spart
  şi ochii mei văzură noian de nestemate;
11
adâncurile apei tot el le-a dezvelit,
  puterea arătându-şi, întreagă, la lumină.
12
Înţelepciunea însă, ea, unde s'a aflat?
  şi unde este locul în care stă Ştiinţa c?
13
Nu-i pământean pe lume să-i fi văzut cărarea,
  şi nici că ea vreodată'ntru oameni s'a aflat.
14
Adâncul din genună a zis: Ea nu e'n mine!,
  iar Marea: Nu-i cu mine!
15
Ea nu se dă pe preţuri de aur zăvorât d,
  argintul greu din cumpeni nu-i poate fi de schimb;

Ps 018:10 Ps 118:72 Pr 03:13-15 Pr 08:10-11 Pr 16:16 Sol 07:9

16
ea nu se preţuieşte cu aur de Ofir,
  şi nici cu scumpul onix, precum nici cu safirul;

Sol 07:9 Pr 08:11

17
nici aurul, nici sticla nu-s pe potriva ei,
  pe vase mari de aur nu poate fi schimbată;

Pr 08:19 Pr 08:11

18
mărgeanul şi cleştarul nici nu mai intră'n vorbă,
  că'Nţelepciunea trage mai greu decât adâncul e;

Pr 08:11

19
topazul negrei Nubii f nu-i poate sta'nainte,
  cu ea nu stă'mpreună nici aurul curat.

Pr 08:11

20
Şi-atunci, Înţelepciunea, ea, unde s'a aflat?
  şi unde este locul în care stă Ştiinţa?
21
Nu-i om s'o poată şti,
  ascunsă e de ochiul şi-al pasării din cer.
22
Pierzania g şi Moartea s'au mărginit să spună:
  – Am auzit prin târguri vorbindu-se de ea!...
23
Doar Dumnezeu, El este Cel ce-i deschide calea
  şi locul i-l cunoaşte.

Bar 03:31-32

24
El este Cel ce vede întregul de sub cer
  şi ştie tot ce Dânsul făcut-a pe pământ,

Ps 032:13

25 d
eci: vântului popasuri şi apelor măsură
26
atunci când i-a dat ploii răstimpurile ei
  şi trăsnetului calea;

Iov 38:25

27
atunci El a văzut-o şi-atunci a tâlcuit-o,
  atunci a pregătit-o şi-atunci a cercetat-o.
28
Iar omului îi zise:
  – Înţelepciunea-i frica de Domnul-Dumnezeu h,
  şi-a te feri de rele, aceasta e Ştiinţa!“

Ps 033:14 Ps 110:10 Pr 01:7

[ VTVechiul Testament

[ IovIov
[ Cap. 29 ]CAPITOLUL 29
Răspunsul lui Iov (continuare).
1 Iar Iov, mergând mai departe, a grăit în parabolă, zicând:
2
„O, cine mă va'ntoarce în lunile din urmă,
  în zilele-mi păzite de Însuşi Dumnezeu,
3
când facla Lui cea vie pe frunte-mi strălucea,
  când cu a Lui lumină umblam prin întuneric,

2Rg 22:29 Iov 18:6

4
când drumurile toate plesneau sub paşii mei
  şi Domnul sta de veghe deasupra casei mele,
5
când eu eram o zare de munţi împăduriţi a
  şi'n jurul meu, de-a roata, şedeau copiii mei,
6
când drumurile mele erau scăldate'n unt
  şi munţii mei, izvoare cu revărsări de lapte?
7
Atunci, când dimineaţa ieşeam eu în cetate
  şi'n piaţa largă scaun înalt mi se punea,
8
văzându-mă, cei tineri pe-alături se fereau,
  în vreme ce bătrânii se ridicau tăcuţi;
9
fruntaşii peste gloate'ncetau să mai vorbească,
  făcând în preajmă semne cu degetul la gură.
10
Vorbeam, şi-ascultătorii mă fericeau în gând,
  cu limba umezită călcându-şi pe gâtlej;
11
mă auzeau cu-auzul, mă fericeau cu mintea,
  iar ochiul, dând de mine, se abătea din drum.
12
Că-am mântuit sărmanul din mâna celui tare
  şi-am ajutat orfanul lipsit de ajutor;

Ps 071:12 Sir 04:10

13
cel ce era să piară mă binecuvânta,
  şi binecuvântare din sufletul vădanei.
14
Dreptatea era zilnic îmbrăcămintea mea,
  cu judecata ca'ntr'un veşmânt mă'nfăşuram.

Ps 131:9

15
Eram pe lume ochiul celor lipsiţi de văz,
  piciorul celor şchiopi;

Lv 19:14

16
pe-atunci neputincioşii aveau în mine tată,
  pricìni necunoscute tot eu le cercetam;

Iov 31:18 Pr 29:7 Sir 04:10

17
măselele din gură zdrobeam celor nedrepţi,
  din dinţii lor amarnici eu prada le-o smulgeam.

Pr 30:14

18
Şi îmi ziceam: Cu vremea o să sporesc în vârstă
  şi, ca finicu'n bucium, ani mulţi îi voi trăi;

Ps 029:6

19
adâncul rădăcinii spre apă mi se'ntinde
  în timp ce roua cade şi stă pe holda mea.
20
Mărirea mea de-a pururi se înnoieşte'n mine
  şi se'ntăreşte arcul pe care-l ţin în mână...

Fc 49:24 Is 40:31

21
Pe-atunci ascultătorii la mine luau aminte,
  la sfatul meu tăceau;

Sol 08:12

22
mai mult decât vorbisem n'aveau nimic de spus,
  cuprinşi de bucurie când iarăşi le grăiam.

Dt 32:2

23
Aşa precum pământu'nsetat aşteaptă ploaia,
  tot astfel ei, cu toţii, ca eu să le vorbesc.

Dt 32:2

24
De surâdeam spre dânşii, nu cutezau să creadă,
  lumina feţei mele ei n'o slăbeau din ochi;
25
le alegeam cărarea şi le stăteam în frunte,
  trăind precum un rege în mijlocul oştirii,
  de vreme ce'ntristaţii m'aveau mângâietor. b