[ VTVechiul Testament

[ IovIov
[ Cap. 30 ]CAPITOLUL 30
Răspunsul lui Iov (continuare).
1
Şi-acum, sunt râsul celor mai tineri decât mine;
  acum îmi fac dojană bezmeticii aceia
  pe-ai căror taţi şi mame eu nu dădeam doi bani
  şi nu-i puneam de-o seamă cu câinii de la grajduri.
2
Ei, cei a căror vlagă din mâini mi-era nimica,
  de vreme ce pierise'nainte de sfârşit
3
luptându-se cu lipsa şi foamea; ei, cei care
  mai ieri fugeau prin stepă, sleiţi şi chinuiţi,
4
şi călăreau ecoul să-i dea târcoale mării
  când loboda-de-mare era mâncarea lor a;
  ei, cei lipsiţi de cinste, de slavă şi de bine
  când ronţăiau, de foame, copacii'n rădăcină,
5
s'au ridicat asupră-mi cu-avânturi de tâlhari,
6
ei, tâmpii, troglodiţii de-abia ieşiţi din peşteri b,
7
ei, tuse măgărească în cântec lin de strune,
  ei, râme pe sub crânguri sălbatice, uscate,
8
copii de proşti şi nume al celor fără nume,
  a căror slavă strâmbă s'a stins de pe pământ!...
9
Acum le sunt chitară,
  acum sunt basmul lor!...

Iov 17:6 Ps 034:15 Ps 068:12 Plg 03:14 Jd 16:25

10
Mă'nvăluie cu ură şi mi se ţin departe
  şi-asupra feţei mele nu şi-au cruţat scuipatul.

Nm 12:14 Iov 19:19 Ps 037:11 Ps 087:8-9 Jd 16:25

11
Căci El, golindu-Şi tolba, m'a'nveninat cu chinuri,
  iar ei, slăbindu-şi frâul, mi se hlizesc în faţă.

Jd 16:25

12
În dreapta mea se scoală puiţă şi prăsilă
  picioarele'ntinzându-şi
  şi cale peste mine făcându-şi, de pierzanie;

Sir 04:10 Jd 16:25

13
e cale bătucită,
  de vreme ce veşmântul mi l-au desprins de trup.
14
Săgeţile Lui toate de sus m'au săgetat,
  cu vrerea Lui El face cu mine tot ce vrea,
  dureri mă tot frământă.

Iov 06:4

15
Durerile'mpotrivă-mi deodată s'au întors,
  nădejdea mea se duse ca spulberul de vânt,
  precum un nor se duse şi mântuirea mea.
16
Şi-acum, pâraie calde mi-i sufletul pe chip c
  şi'n zile de durere mă ţine înzilirea;

Ps 021:14 Ps 041:4 Ps 061:8

17
mi-i somnul parcă, noaptea, din prăvăliri de oase,
  şi nervii se desfac.
18
Cu straşnică tărie mă ţine El de haină
  şi de gâtlej mă strânge ca gulerul cămăşii.
19
Tu mă socoţi, pe mine, nimic decât noroi,
  că parc'aş fi totuna cu praful sau cenuşa.

Fc 18:27 Iov 16:15 Ps 039:2 Sir 10:9

20
Strigat-am către Tine şi, iată, nu m'asculţi,
  stătut-am în picioare şi nu mă bagi în seamă;

Iov 19:7

21
atâtea, fără milă, s'au năpustit asupră-mi,
  căci Tu, cu mână tare, mă baţi necontenit
22
şi cu dureri mă'mpresuri
  tăindu-mi orice cale spre mântuirea mea. d
23
Că ştiu prea bine: moartea mă surpă din ce sunt,
  pământul fiind casa oricărui pământean.

Evr 09:27

24
O, dac'aş fi în stare să-mi curm odată viaţa,
  ori să mi-l rog pe altul s'o facă'n locul meu!
25
Că eu am plâns deasupra oricărui slăbănog
  şi-am suspinat văzându-l pe omul nevoiaş.

Rm 12:15

26
Şi aşteptând să-mi vină belşug de bunătăţi,
  de zile rele, iată, din urmă-am fost ajuns.

Is 59:9 Ir 14:19

27
M'aprind în măruntaie şi fierb fără'ncetare
  şi simt strânsoarea spaimei şi-a zilelor miloage.
28
Am tras, gemând, caleaşca, dar fără frâu în gură,
  am stat în adunare şi'ntr'însa am strigat;
29
sunt frate cu şacalii,
  prieten sunt cu struţii;

Ps 101:6-7 Is 38:14 Mi 01:8

30
mi-i pielea parcă toată'nvelită cu'ntuneric
  şi oasele din mine'nvelite în arsuri;

Ps 118:83 Plg 04:8

31
chitara mea se'ntoarse cu strunele spre jale:
  cântării mele'nalte doar plânsul i-a rămas.

Am 08:10 Bar 04:34

[ VTVechiul Testament

[ IovIov
[ Cap. 31 ]CAPITOLUL 31
Răspunsul lui Iov (continuare).
1
Un legământ de taină-am făcut cu ochii mei:
  să nu-i opresc vreodată, cu gânduri, spre fecioară.

Fc 34:1-2 Pr 04:23 Sir 09:5 Sir 42:12 Sir 41:22 Mt 05:28

2
Şi? ce mi-a dat ca parte din ceruri Dumnezeu,
  sau, jos, ca moştenire din cele preaînalte?
3
Au nu-i sortit să piară în beznă cel nedrept
  şi'n grea înstrăinare nelegiuiţii toţi?

Is 01:28

4
Au El nu vede care e calea mea de-aici,
  şi nu e El Acela ce-mi numără toţi paşii?;

Iov 14:16 Iov 23:10 Iov 34:21 Ps 138:2

5
ori de-am umblat alături cu batjocoritorii,
  sau pasul meu grăbit-a cumva spre viclenie?

Ps 025:4

6
Dar eu am stat cu totul în cumpăna cea dreaptă,
  ca'n ea să vadă Domnul neprihănirea mea.

Ps 138:23-24

7
Că pasul meu vreodată de se-abătu din cale,
  sau ochiul meu târât-a şi inima cu el,
  sau m'am atins cu mâna de daruri necurate,

Ps 007:3

8
atuncea eu să seamăn, şi altul să mănânce,
  şi făr'de rădăcină să fiu pe-acest pământ!

Lv 26:16 Dt 28:38

9
Dac'am dorit o alta decât femeia mea
  şi dac'am stat la pândă pe lângă uşa ei,

Iov 24:15 Pr 07:25

10
atunci şi-a mea să-i facă plăcere altui om
  şi pruncii mei să fie de-a pururi umiliţi;

Dt 28:30

11
că ne'nfrânată este pornirea'nvăpăiată
  de-a pângări cu trupul femeia altui om;

Fc 38:24 Lv 20:10

12
că'n curgere de zile foc este, arzător,
  iar cel la care vine-i pierdut din rădăcină.

Is 47:14

13
De n'aş fi luat în seamă dreptatea slugii mele,
  şi-a slujnicei, când ele s'au socotit cu mine,

Pr 22:22 Ef 06:9 Col 03:25 Col 04:1

14
ce-o să mă fac când Domnu-mi va cere socoteală?,
  sau, de va fi'ntrebare, ce oare voi răspunde?
15
Ei [servii mei] în pântec n'au fost la fel ca mine?
  La fel am fost în pântec!
16
Pe nevoiaşii'n lipsă eu nu i-am înşelat,
  nici c'am trecut pe-alături de lacrima vădanei.

Iac 02:15-16 1In 03:17

17
Dac'am mâncat vreodată eu singur pâinea mea
  şi nu i-am dat dintr'însa şi celui necăjit

Lc 14:13

18
– eu, cel ce, ca un tată, de tânăr l-am hrănit
  şi de la maica'n pântec am prins a-i da poveţe –,

Iov 29:16 Sir 04:10

19
sau de-am trecut pe lângă cel gol ce sta să piară
  şi nu l-am îmbrăcat,

Is 58:7

20
de-a fost sărman pe lume şi nu mi-a mulţumit
  că-i ţine cald la umeri tunsoarea turmei mele,

Dt 24:13

21
de-am ridicat eu mâna să-l bat pe cel sărman
  nădăjduind că astfel îmi sunt într'ajutor,

Is 58:4

22
atuncea al meu umăr din zgârci să se dezghioace
  şi braţul meu, de-asemeni, din cot să se zdrobească.

Za 11:17

23
Căci frica mea de Domnul m'a luat în stăpânire
  şi, când mă ia El Însuşi, de-abia că pot să'ndur.
24
De-am socotit vreodată că'n aur stă puterea
  sau de mi-am pus nădejdea în piatra nestemată,

Ps 061:10 Mc 10:24

25
dac'am icnit prea-vesel de multa mea avere
  şi mâna mi-am întins-o spre bunuri fără număr,

Pr 11:28

26
dac'am văzut lumina din soare cum păleşte
  sau luna în scădere – că'n ele n'au nimic –

Dt 04:19 Iz 08:16

27
şi inima din mine pe-ascuns s'a înşelat
  şi mâna mea mi-am dus-o la gură s'o sărut a,

3Rg 19:18

28
atunci să-mi fie-aceasta cumplită făr'delege,
  că L-am minţit pe Domnul Cel-mai-presus-de-ceruri.

Tit 01:16

29
De mi-am văzut prieteni căzând, m'am bucurat
  şi inima mi-am pus-o să zică: Bravo, bravo!,

Pr 24:17

30
urechea mea s'audă blestemul meu asupră-mi
   şi'n neamul meu ocară să fiu, şi defăimat.
31
Iar slujnicele mele adesea de-ar fi zis:
  O, cin' ne-ar face saţul din cărnurile lui?
  fiind eu foarte bun,
32
străinul niciodată nu-mi rămânea afară,
    pe nou-venit o uşă-l întâmpina deschisă.

Fc 19:2 Rm 12:13 Evr 13:2

33
Dac'am greşit, nevrându-l, şi mi-am ascuns păcatul

Fc 03:8

34
– că'n faţa gloatei nu mi-am schimbat întâiul gând
  de-a nu le fi eu martor chiar împotriva mea...,
  de-a fost flămând să-mi iasă din prag cu mâna goală...
35
O, cine-mi va da oare pe cel ce mă ascultă?
  Dacă'ntru Domnul nu m'am temut de mâna Lui,
  dac'am păstrat înscrisul datornicului meu
36
ca să-l citesc, purtându-l la gât ca pe-o cunună,
37
în loc de-a-l rupe'n două sau de a-l da'napoi,
  aşa încât nimica să iau de la datornic,
38
de-a suspinat pământul asupra mea vreodată
  sau de i-am plâns vreodată răzoarele'mpreună,
39
de i-am mâncat eu singur puterea, făr' să-i dau,
  sau sufletul din Domnul pământului l-am scos
  afară, întristându-l,

Iac 05:11

40
atunci, în loc de grâne, urzică să-mi răsară,
  şi'n loc de orz, ciulini!“ b.

[Aici] au încetat cuvintele lui Iov.

[ VTVechiul Testament

[ IovIov
[ Cap. 32 ]CAPITOLUL 32
Cuvântul lui Elihu.
1 Iar cei trei prieteni au încetat şi ei să mai vorbească împotriva lui Iov, căci în faţa lor era drept.

Iov 02:11

2 Atunci s'a mâniat Elihu al lui Varahiil Buzitul a, din spiţa lui Ram b din ţara Ausitei c; şi foarte s'a mâniat el pe Iov, din pricină că acesta pretindea că e drept în faţa Domnului;

Iov 35:2

3 dar el s'a mâniat foarte şi pe cei trei prieteni, din pricină că ei nu fuseseră în stare să-i ţină piept lui Iov cu răspunsurile lor şi-l copleşiseră [doar cu învinuirea] de a fi fost necredincios.
4 Elihu se aştepta ca ei să-i răspundă lui Iov, ca unii ce erau mai vechi de zile decât el.
5 Dar când Elihu a văzut că'n gura celor trei bărbaţi nu mai era nici un răspuns, atunci i s'a aprins mânia.
6 Şi răspunzând Elihu al lui Varahiil Buzitul, a zis:

„De vreme ce-s mai tânăr, iar voi sunteţi bătrâni,
  eu am păstrat tăcere,
  temându-mă ca'n faţă să spun şi eu ce ştiu.

Iov 15:10

7
Şi-am zis: Nu vârsta este în drept să glăsuiască,
  şi nici cei grei de zile cunosc înţelepciunea,

Iov 12:12

8
ci duh e'n pământeni;
  suflarea, ea învaţă, a Celui-Preaputernic d.

Pr 02:6 Ecc 02:26 Is 11:2

9
Nu cei cu număr mare de ani sunt înţelepţi,
  şi nici bătrânii-s cei ce ţin judecata'n palmă.

Ps 118:100 Dn 02:21

10
De-aceea v'am zis vouă: – Luaţi-mă'n aminte,
  şi-am să vă spun ce ştiu,
11
să-mi fiţi auz în graiuri, ca'n grai să m'ascultaţi.
  Eu v'ascultai voroava, dar pân'la mintea voastră e,
  adică până unde e sfadă pe cuvinte.
12
Din graiurile voastre gândeam că voi pricepe,
  dar, iată, nu-i nici unul să-l fi rămas pe Iov,
  din voi nu, nu-i nici unul să-i fi răspuns la vorbă,
13
ca să nu ziceţi: – Domnul, cu-a Lui învecinare,
  prin El înţelepciunea ascunsă am aflat-o!;
14
şi v'aţi întors la omul ca om dintotdeauna
  grăind cuvinte câte...
15
Şi, vai, se'nspăimântară, mai mult n'au mai răspuns,
  cuvinte'mbătrânite li se'ncleiau în gură.
16
Şi-am stat întru răbdare, căci n'am vrut să vorbesc,
  de vreme ce ei stat-au pe loc făr' să răspundă.
  Acuma voi răspunde şi eu, măcar în parte.“
17 Şi răspunzând Elihu, a zis:

18
„Grăi-voi dimpotrivă; că plin sunt de cuvinte,
  că duhul meu lăuntric mă pierde şi-mi dă ghies;

Ir 20:9 Mi 03:8

19
lăuntrul meu e parcă burduf cu must ce fierbe,
  cazan în clocotire ce-i gata să irumpă.

Ir 20:9

20
Grăi-voi deci din buze, ca să-mi aduc odihnă;

Ir 17:16

21
că nu-mi va fi ruşine să stau cu omu'n faţă,
  nici silă nu-mi va face să văd un pământean;

Mi 03:8

22
că nu mă ştiu să-i laud cuiva înfăţişarea;
  de-i altfel, atunci viermii m'or roade şi pe mine.

[ VTVechiul Testament

[ IovIov
[ Cap. 33 ]CAPITOLUL 33
Cuvântul lui Elihu (continuare).
1
De-aceea, Iov, ascultă cuvintele ce-ţi spun,
  urechea ţi-o apleacă spre graiul meu întreg.
2
Deschis-am gura, iată,
  şi limba mea grăieşte.
3
Eu inima curată o am întru cuvinte,
  priceperea din buze gândeşte ce-i curat.
4
Dumnezeiescul Duh pe mine m'a făcut,
  suflarea, ea mă'nvaţă, a Celui-Preaputernic.

Fc 01:2 Fc 02:7 Ps 032:6 Ps 103:30

5
Hai, dacă eşti în stare, răspunde-mi la acestea;
  nu te grăbi, ci cată la mine, eu la tine.
6
Întocmai ca şi mine, eşti plăsmuit a din humă;
  da, din aceeaşi humă noi suntem plăsmuiţi;

Iov 10:9 Ecc 12:7

7
de-aceea nici o spaimă nu-ţi va veni din parte-mi,
  nici mâna mea asupră-ţi va fi apăsătoare.
8
Tu însuţi chiar ai spus-o în chiar auzul meu,
  din graiul gurii tale te-am auzit spunând:
9
– Curat sunt, fără vină, şi n'am păcătuit,
  eu sunt fără prihană, iar nu nelegiuit;

Iov 10:7 Iov 16:17 Iov 23:10

10
dar El aflat-a'n mine o oarece pricìnă,
  El socoteşte'n Sine că eu I-aş fi vrăjmaş,

Iov 13:24 Iov 19:11

11
îmi vâră pe la glezne picioarele'n butuci
  şi căile, pe toate, tot El mi le pândeşte...

Iov 13:27

12
Cum oare zici tu: Drept sunt, şi nu m'a ascultat!,
  când veşnic este Cel de deasupra omenirii?
13
Şi zici: De ce n'ascultă'n cuvânt dreptatea mea?...
14
Că de vorbit El, Domnul, vorbeşte doar o dată;
  a doua oară însă El Se rosteşte'n vis

Nm 23:19 1Rg 15:29

15
sau, noaptea, în vedenie
  precum atunci când cade grea frică peste oameni
  la vreme de odihnă şi somn în aşternut;

Iov 04:13

16
atunci El dă pe faţă ascunsul gând b din oameni,
  cu frică'n chipu-acesta prin gând înfricoşându-i,

2Rg 07:27 Is 50:4 Iov 36:10

17
ca astfel să-l întoarcă pe om din strâmbătate
  şi trupul să i-l scape de prăbuşire'n hău

Iov 36:10

18
şi sufletul din moarte la pândă să i-l scoată
  spre-a nu fi şi el unul din cei căzuţi în luptă.
19
De-asemeni, îl mai mustră cu boală'n aşternut,
  când oasele dintr'însul – vai, multe! – amorţesc,
20
când trupul nu-i primeşte nici aburul din pâine
  în timp ce bietul suflet pofteşte să mănânce;

Ps 106:18

21
acestea, pân'ce carnea din el îi putrezeşte
  şi oasele, golite, încep să i se vadă,
22
pân'sufletul dintr'însul se-apropie de moarte
  şi viaţa lui, de iad.
23
De-ar fi chiar mii de îngeri aducători de moarte,
  lui rană nu-i va face nici unul dintre ei
  când inima-i gândeşte c întoarcerea la Domnul
  şi omului va spune păcatul său întreg
  şi-şi va vădi de faţă cu toţi fărădelegea;

Fc 48:16 Za 03:1

24
atunci El [Domnul] nu-l va lăsa să cadă'n moarte
  şi-i înnoi-va trupul ca varul pe perete
  şi oasele lui iarăşi cu măduvă le-o umple

Ps 090:15 Is 43:1-2 Os 13:14

25
şi fragedă-i va face lui carnea, ca de prunc,
  şi-i va reda lui însuşi bărbatul între oameni.
26
El Domnului se roagă, şi Domnul îl ascultă,
  şi va intra cu faţă curată'ntru mărire
  şi veste dă'ntre oameni de mântuirea sa.

Ps 049:15 Is 58:9

27
Atunci de-abia el, omul, s'o'nvinui pe sine:
  Greşit-am, făr' să-mi vină pedeapsă pe măsură;
28
am suflet: mântuieşte-l de tot ce-i stricăciune!,
  am viaţă: fă-o astăzi să vadă'n veci lumina!...

1Co 11:32

29
Pe-acestea toate, iată, le face Cel-Puternic
  cu omul: da, trei căi
30
prin care El mă scapă cu sufletul din moarte,
  aşa ca viaţa'n mine să-L laude'n lumină.

Ps 055:13 Ps 102:4

31
Iov, ia aminte bine, ascultă la ce-ţi spun,
  fii mut, eu voi vorbi.
32
De ai cuvinte'n tine, atunci, te rog, răspunde-mi!;
  grăieşte, că mi-i voia ca tu să ai dreptate;
33
iar dacă nu, ascultă;
  să taci acum spre cel ce te'nvaţă'Nţelepciunea“.

[ VTVechiul Testament

[ IovIov
[ Cap. 34 ]CAPITOLUL 34
Cuvântul lui Elihu (continuare).
1 Elihu a vorbit mai departe şi a zis:
2
„Deci, ascultaţi la mine, voi, cei cu'Nţelepciunea,
  deschideţi-vă-auzul, voi, cei ce-aveţi Ştiinţa;
3
urechea e cea care cuvintele le cearcă
  aşa precum gâtlejul mâncările le gustă.

Iov 12:11

4
Să judecăm de-aceea noi înşine ce-i drept,
  e bine să cunoaştem noi între noi ce-i bun.
5
Fiindcă Iov a spus-o cu gura: – Eu sunt drept,
  dar Domnu'ndepărtează de mine judecata;

Iov 13:18 Iov 35:2 Is 40:27

6
El judecăţii mele i-a'mpotrivit minciuna;
  adâncă mi-i săgeata; eu, fără strâmbătate...

Iov 06:4

7
Ah, cine e ca Iov
  să bea cu uşurinţă batjocura ca apa,

Iov 15:16

8
fără păcat şi fără nici cea mai mică vină
  şi făr' să-şi fi dat mâna cu cei fără de lege,
  nici să fi mers pe cale cu cei necredincioşi?
9
Să nu zici: – Nu e omul cel care cercetează,
  ci de la Domnu-i vine cerească cercetare.

Mal 03:14

10
De-aceea luaţi aminte, voi, inimi pricepute:
  Nu-mi fie ca sub Domnul să fac ceva de rău,
  sub Cel-Atotputernic să-l tulbur pe cel drept;

Iov 08:3

11
Căci El plăteşte omul întocmai după faptă,
  da, El pe om îl află în chiar purtarea lui.

Ps 061:12 Pr 24:12 Is 40:27 Rm 02:6 2Co 05:10

12
Tu crezi că Domnul face ceva lipsit de noimă,
  că Cel-Atotputernic încurcă judecata,
13
El, Cel ce-a dat pământul?
  Cine-a făcut pământul şi lumea de sub cer?

Iov 38:4

14
Că dac'ar vrea El totul pe loc să se oprească
  şi duhul a dintr'o dată să-l ţină lângă Sine,

Ps 103:29

15
atunci deodată totul din viaţă ar muri
  şi omul s'ar întoarce'n pământul de'nceput.

Fc 03:19

16
De nu pricepi, ascultă!,
  auzul tău să vadă cuvintele cum sună!
17
Vezi tu că veşnic este, şi'n veşnicie drept,
  Cel ce urăşte'n lume din veac fărădelegea
  şi-i pierde pe cei răi,
18
El, Cel ce poat' să-i spună'mpăratului: Netrebnic!,
  şi celor mari ai lumii, la fel: Nelegiuiţi!
19
Cel ce Se uită ţintă în ochi la cel cinstit
  nu ştie să-i cinstească'n cuvânt pe cei bogaţi,
  să-i laude la chip

Dt 10:17 2Par 19:7 Sol 06:7 Sir 35:12 FA 10:34 Rm 02:11 Ga 02:6 Ef 06:9 1Ptr 01:17

20
pe cei ce'n van se roagă şi strigă către om,
  nelegiuiţii, zbirii sărmanilor din poartă.
21
Căci El pe om nu-l vede decât în fapta lui,
  dar nici ea, fapta'n sine, nici ea nu-L dă uitării b,

Iov 31:4 Pr 05:21 Ir 16:17 Ir 23:24

22
că pentru cel nemernic nu-i loc de ascunziş;

Ps 138:10-11 Am 09:3

23
de-acum pe omul-semen mai mult n'o să-l înşele,
  fiindcă Domnu-Şi are privirea peste toţi;
24
El, Cel ce le cunoaşte pe cele neştiute,
  slăvite, minunate şi multe fără număr,
25
El este Cel ce ştie şi faptele lor toate
  şi Se întoarce noaptea şi-i culcă la pământ.

Iov 27:20

26
Pe cei fără credinţă îi mistuie şi-i stinge,
  dar ei, cu toate-acestea, nu pier şi'n faţa Lui c,
27
ei, cei ce de la legea lui Dumnezeu s'au dus
  şi nici nu cunoscură a' Sale judecăţi,

Ps 027:5

28
făcând la El s'ajungă strigarea celor slabi,
  la El, Cel ce le-aude acestora strigarea.

Ps 009:12

29
Când El Se linişteşte, au cine-I bagă vină?
  când El Şi-ascunde faţa, au cine-L va vedea?
  El pentru neam e unul, şi-acelaşi pentru om,
30
şi dacă'nchide ochii când om viclean domneşte,
  o face pentru răul ce vine din popor.

Os 13:11

31
Când cineva Îi spune: – Am luat zălog, dar gata,
  de-acum n'o să mai iau,
32
arată-mi Tu aceea ce nu pot eu să văd,
  şi-o altă nedreptate de-acum nu voi mai face...,
33
nu de la tine oare îţi vei plăti greşala?,
  căci tu eşti cu cârteala şi-ai început, nu eu;
  de ştii ceva, vorbeşte!
34
De-aceea înţelepţii cu inima grăi-vor,
  aşa cum înţeleptul m'ascultă'n tot ce spun.
35
Dar Iov nu întru dreapta pricepere-a grăit,
  iar vorbele lui toate-s lipsite de ştiinţă.
36
Nu, Iov, ci te învaţă
  să nu mai dai răspunsuri precum cei ne'nţelepţi,
37
ca nu cumva prin asta să ne sporim păcatul;
  că grea fărădelege va fi deasupra noastră
  de-om spune vorbe multe având pe Domnu'n faţă“.

[ VTVechiul Testament

[ IovIov
[ Cap. 35 ]CAPITOLUL 35
Cuvântul lui Elihu (continuare).
1 Elihu a vorbit mai departe şi a zis:
2
„De ce-ai adus tu toate acestea'n judecată?
  Tu cine eşti, de zis-ai: – Eu, eu sunt drept la Domnul!?

Iov 32:2 Iov 34:5

3
sau spui: – Ce-mi este bine sau rău, păcătuind?
4
Acum îţi voi răspunde,
  şi ţie, dar şi celor ce-ţi sunt prieteni, trei.
5
Priveşte'n cer şi vezi
  şi socoteşte norii, cât îţi sunt ei de sus.
6
Păcătuieşti; ei, şi?
  iar dacă mult îţi este păcatul, ce poţi face?

Ir 07:18-19

7
De vreme ce, să zicem, eşti drept, Lui ce-o să-I dai?
  sau, dacă vrei, ce oare ia El din mâna ta?

Iov 22:3 Rm 11:35

8
Păcatul tău l-atinge tot pe un om ca tine,
  dreptatea ta-l priveşte pe fiul pui de om.
9
Ei sunt acei ce strigă sub cruntă asuprire
  şi ei răcnesc din braţu'nmulţit în jurul lor.

Iov 24:12

10
Şi n'au zis: – Unde-i Domnul, Cel care m'a făcut?
  şi Cel ce rânduieşte vegheri la ceas de noapte,

Ps 041:10

11
Cel ce mă osebeşte de vitele ţărânii,
  de păsări în văzduh?

2Ptr 02:12

12
Acolo or să strige şi n'or fi auziţi,
  şi-aceasta din pricìna ocării celor răi.

Iov 27:9 Pr 15:32 In 09:31

13
Că Domnul nu voieşte să vadă făr'de-calea a;
  Atoateţiitorul, El Însuşi ia aminte

Is 01:15 In 09:31

14
la cei fără de lege, şi mă va mântui.
  Iar dacă poţi să-L lauzi, aşa cum este El,
  El te-o chema'nainte-I şi te va judeca.

Ecc 03:17

15
Şi-acum, că nici mânia nu I se ia în seamă
  şi nici că El cunoaşte prea bine ce-i greşala,
16
zadarnic îşi deschide Iov gura să grăiască
  şi, neştiind ce spune, se-agaţă de cuvinte“.

[ VTVechiul Testament

[ IovIov
[ Cap. 36 ]CAPITOLUL 36
Cuvântul lui Elihu (continuare).
1 Mergând mai departe, Elihu a zis:
2
„Îngăduie-mă încă puţin, ca să te-nvăţ,
  că'n mine încă este destul din ce-am să-ţi spun.
3
Ştiinţa mea cea multă porni-va de departe,
  iar eu din fapte drepte porni-voi să grăiesc
4
cu-adevărat; că altfel, de-ar fi din vorbe strâmbe,
  tu strâmb vei înţelege.

2Co 02:17

5
Să ştii şi tu că Domnul n'alungă pe cel bun,
  pe cel ce-şi ia puterea din inima lui tare;
6
pe cel fără de lege a nu-l cheamă iar la viaţă b,
  dar de la El săracii îşi vor primi dreptatea;
7
El nu-Şi întoarce ochii din faţa celor drepţi,
  ci cu'mpăraţii'n tronuri
  biruitori îi face; şi se vor înălţa.

Ps 032:18-19 Ps 112:7

8
Cei slabi, încătuşaţii,
  picioarele şi-or prinde în laţul sărăciei

Ps 106:10

9
şi-apoi li se va spune'n poveste ce-au făcut
  şi ce-au greşit, anume că se credeau puternici.
10
Ci El va lua aminte cu-auzul la cel drept
  zicând: – Se vor întoarce din strâmbătatea lor.

Iov 33:16-17

11
De-or asculta [de Domnul] şi dacă-I vor sluji,
  în bunătăţi plini-vor belşugul lor de zile
  şi'n cuviinţă, anii.

2Par 33:13 Ps 035:7

12
Necredincioşii însă nu se vor mântui,
  că n'au avut voinţă pe Domnul să-L cunoască,
  şi dac'au fost sub ceartă, ei tot n'au ascultat.

Lc 19:42

13
Făţarnicii lăuntrici c îşi vor stârni mânie;
  nu vor striga, căci gura le e de-acum legată.

Mt 23:27

14
De tânăr să le moară, deci, sufletul din ei
  şi viaţa lor să fie rănită-adânc de îngeri,
15
că ei pe cel nevolnic şi slab l-au necăjit;
  dar [Domnul] rânduieşte dreptate celor blânzi.

Ps 034:10 Is 66:2

16
Pe tine dar din gura vrăjmaşilor te-o scoate
  să-ţi fie masa'ntinsă şi plină de grăsime,
  încât să se reverse'n adâncul de sub ea.

2Par 18:31 Ps 017:17

17
Nu, nu va sta dreptatea departe de cei drepţi!
18
În schimb, mânie mare pe cei necredincioşi
  cu daruri necurate primite pe nedrept.

Ps 048:6 Pr 11:4

19
De bunăvoie mintea să nu te-abată'n cale,
  ea, de la ruga celor slăbiţi întru nevoi.
  Din cei ce au puterea
20
să nu-l scoţi pe nici unul afar' în toiul nopţii
  ca'n locul său să urce mulţime de norod; d
21
fereşte-te să lucri ceva fără-de-cale,
  că'ntru aceasta liber vei fi de sărăcie.
22
Cel-Tare întăreşte întru tăria Lui,
  că, iată, cine-i oare puternic cum e El?
23
Cine-a făcut cercare în lucrurile Lui
  şi cine-i ca să-I spună: Strâmb ai lucrat aici!?

Rm 11:33

24
Adu-ţi aminte: mare-i lucrarea Lui, pe care
  o laudă tot omul.
25
Tot omul vede'n sine
  câţi pământeni ca dânsul au trupul plin de răni.
26
Cel-Tare-i pretutindeni, dar noi nu vom cunoaşte
  al anilor Săi număr, fiind el nesfârşit.

Ps 091:8 Ps 101:27 Dn 06:27 1Tim 06:16

27
Bob numărat Îi sunt Lui grăunţii mici de ploaie,
  cei ce'naintea ploii se strâng, de sus, în nor; e

Iov 05:10 Iov 38:38 Ps 134:7

28
când cad, ei cad în sine ca nişte vechituri
  umbrind mulţimi nespuse de pământeni cu norul.
  El vreme rânduit-a la fiare şi cirezi,
  ca ele să-şi cunoască, la ceasul lor, culcuşul.
  Acestea toate'n cuget nu-ţi dau nici o uimire?
  şi inima din tine nicicum n'o primenesc?

Ps 134:7

29
Şi dacă vei pricepe cum se lărgeşte norul
  fiind cu sine însuşi egal în cortul lui,

Ps 103:2-3 Ps 134:7 Pr 08:28

30
ei bine, iată, [Domnul] a'ntins spre el o rază,
  şi el acoperit-a străfundurile mării.
31
Că'ntru acestea [Domnul] va judeca popoare
  şi celor în putere le dă belşug de hrană.
32
Cu mâinile-amândouă El fulgerul l-ascunde
  şi tot El îl trimite spre ţintă să lovească;
33
tot El îi dă de veste prietenului Său,
  şi despre-agoniseală, şi despre nedreptate.

[ VTVechiul Testament

[ IovIov
[ Cap. 37 ]CAPITOLUL 37
Cuvântul lui Elihu (continuare).
1
Da, inima din mine sub cer s'a scuturat
  şi-a curs din locul ei.
2
Auzi, ascultă'n iureş a Domnului mânie,
  cum cercetarea-I iese din gură ca un tunet.

Ps 017:15

3
Sub ceru'ntreg ţâşnirea,
  lumina Lui, ea însăşi pe aripile Terrei.

Ps 017:15

4
În urma ei, un vuiet cu voce de strigare:
  El tună lung din glasul nestăvilirii Lui,
  nimic nu se opreşte, căci vocea Lui se-aude.

Ps 028:3

5
Cel-Tare face tunet din glasu-I minunat
  căci lucruri mari lucrează, necunoscute nouă.

Iov 05:9 Ps 028:3 Ps 076:18 Ps 103:7

6
Poruncă-i dă zăpezii: – Te-aşterne pe pământ!,
  şi ploi să cadă iarna, ale puterii Lui.

Ps 032:9 Ps 147:5 Za 10:1

7
Pe omul tot, El pune, cu mâna Sa, pecete,
  aşa ca fiecare să-şi ştie slăbiciunea.
8
Sălbăticiunea intră sub adăpostul ei
  şi-adoarme în culcuş.

Ps 103:22

9
Furtuna vine'n cercuri din tainice cămări,
  din culmi înalte, frigul.
10
Suflarea Celui-Tare preface apa'n gheaţă,
  El cârmuieşte apa precum Îi este voia;

Ps 148:8

11
şi norul se prelinge ungând pe cel ales a,
  lumina lui pătrunde prin ceaţă, risipind-o.
12
El este Cel ce'nvârte, rotund, pornite cicluri,
  în propria-I voinţă, spre săvârşirea lor;
  oricâte porunceşte
  se rânduiesc printr'Însul, cu totul, pe pământ:

Sir 39:31

13
ori pentru vreo certare, ori pentru moarte'n lut,
  ori pentru orice milă ce s'ar afla într'Însul.
14
O, ia aminte, Iov,
  stai locului şi'nvaţă a Domnului putere!

Ps 110:2

15
Ştii tu ce aşezare Şi-a pus în fapte Domnul
  când El din întuneric a izvorât lumină?
16
Ştii tu vârtejul tainic ce risipeşte norii
  şi taina dinlăuntru-a căderii celor răi,
17
tu, omul cel al cărui veşmânt se încălzeşte
  când vântul din austru se odihneşte'n câmp?
18
Poţi tu să'ntinzi tăria cu Cel-De-odinioară,
  cea tare ca lumina răsfrântă'n revărsări?

Is 44:24

19
Învaţă-mă, hai, spune-mi, ce voi grăi cu El?
  şi, dacă da, eu vorba mi-o priponesc aici.
20
Stau oare lângă mine un scriitor, o carte,
  ceva care să-l facă pe om să stea tăcând?
21
Că nu toţi văd lumina aceea preacurată
  de-atunci, din începuturi, lucind din depărtări,
  aşa cum ea luceşte când El aprinde norii,
22
da, nori de miazănoapte, cu faţa lor de aur,
  în care numai slavă e-Atoateţiitorul.
23
Că nu aflăm un altul la fel întru putere
  ca El, Cel ce dreptate le face celor drepţi;
  tu nu vrei să-L auzi?

Iov 09:4 Iov 12:13 Iov 12:16 Ps 144:3

24
De-aceea ne vom teme noi, oamenii, de El,
  cu teama omenească a inimii'nţelepte“.