[ VTVechiul Testament

[ JdJudecători
[ Cap. 21 ]CAPITOLUL 21
Seminţia lui Veniamin se reface.
1 Fiii lui Israel s'au jurat în Miţpa, zicând: „Nimeni dintre noi să nu-şi dea fata de nevastă vreunuia din Veniamin!“

Jd 21:7

2 Şi s'a dus tot poporul la Betel şi a şezut acolo până seara înaintea lui Dumnezeu şi şi-au ridicat glasul şi au plâns cu plângere mare.
3 Şi au zis: „De ce, Doamne, Dumnezeul lui Israel, de ce s'a făcut aceasta, ca să piară astăzi din Israel o seminţie?“
4 Şi a fost că a doua zi s'a sculat poporul dis-de-dimineaţă şi a zidit acolo altar şi au adus ardere-de-tot şi jertfă de mântuire.
5 Şi au zis fiii lui Israel: „Cine oare, din toate seminţiile lui Israel, nu a venit la Domnul în această adunare?“ Căci era un jurământ mare împotriva celor ce nu s'au suit la Domnul în Miţpa, zicând: „Unul ca acela să fie dat morţii!“
6 Dar fiii lui Israel s'au mulcomit asupra lui Veniamin, fratele lor, şi au zis: „Azi a pierit o seminţie din Israel! a
7 Ce vom face oare ca să le dăm neveste celor ce au rămas? Că noi ne-am jurat faţă de Domnul că nu le vom da soţii dintre fetele noastre“.

Jd 21:1

8 Şi au zis: „Cine, din neamurile lui Israel, nu s'a suit la Domnul în Miţpa?“ Şi, iată, la adunare nu venise în tabără nici un om din Iabeş-Galaad...
9 Şi a fost numărat poporul: acolo nu se afla nici un om dintre locuitorii Iabeş-Galaadului.
10 Iar adunarea a trimis acolo douăsprezece mii de bărbaţi dintre cei mai puternici şi le-a poruncit, zicând: „Duceţi-vă şi treceţi-i prin ascuţişul săbiei pe toţi locuitorii Iabeş-Galaadului.
11 Şi aşa veţi face: Pe fiece bărbat, ca şi pe fiece femeie care a cunoscut culcuş de bărbat, să-i daţi pierii; dar pe fecioare să le cruţaţi!“ Iar ei au făcut aşa.

Nm 31:17

12 Şi printre locuitorii Iabeş-Galaadului au găsit patru sute de fete fecioare, care nu cunoscuseră culcuş de bărbat, şi le-au adus în tabără la Şilo, în ţinutul Canaan.
13 Atunci toată adunarea a trimis şi le-a grăit fiilor lui Veniamin ce se aflau la stânca Rimon şi i-a chemat la pace.

Jd 20:47

14 Şi'n vremea aceea s'au întors fiii lui Veniamin la fiii lui Israel; iar aceştia le-au dat de neveste pe fetele pe care le adunaseră vii din Iabeş-Galaad; iar acelora le-a plăcut aceasta.
15 Iar poporul s'a mulcomit asupra lui Veniamin, că făcuse Domnul o spărtură în seminţiile lui Israel.
16 Şi au zis bătrânii adunării: „Ce vom face oare ca să le dăm neveste celor ce au rămas, de vreme ce femeile din seminţia lui Veniamin au fost nimicite?“
17 Şi au zis: „O moştenire trebuie să fie pentru cei ce au rămas, ca să nu piară o seminţie din Israel“;
18 căci noi nu vom putea să le dăm soţii dintre fetele noastre, de vreme ce fiii lui Israel s'au jurat, zicând: „Blestemat să fie cel ce-i va da soţie lui Veniamin!“
19 Şi au zis: „Iată, acum e sărbătoarea anuală a Domnului b, în Şilo, care se află la miazănoapte de Betel şi la răsărit de drumul care duce de la Betel la Sichem şi la miazăzi de Levona“.
20 Şi le-au poruncit fiilor lui Veniamin, zicând: „Mergeţi şi ascundeţi-vă în vii!;
21 şi când veţi vedea că fetele locuitorilor din Şilo ies dănţuind la joc, ieşiţi din vii, şi fiecare bărbat să-şi ia femeie dintre fiicele din Şilo şi să vă duceţi în ţinutul lui Veniamin.

Ies 15:20 1Rg 18:1

22 Şi va fi că atunci când părinţii sau fraţii lor vor veni la noi c să se plângă, noi le vom zice: „Iertaţi-i, de dragul nostru!; că nici noi nu i-am luat fiecărui bărbat o femeie ca pradă de război, nici voi nu le-aţi dat atunci când v'au cerut; aşa că şi voi aveţi o vină“.
23 Iar fiii lui Veniamin au făcut aşa; şi şi-au luat femei, după numărul lor, dintre dănţuitoarele pe care le-au apucat. Şi au plecat şi s'au întors la moşia lor şi au rezidit cetăţile şi au locuit în ele.
24 Şi'n vremea aceea s'au dus de acolo fiii lui Israel, fiecare la seminţia lui şi la neamurile lui, fiecare la moştenirea lui.
25 În zilele acelea nu era rege în Israel; de aceea fiecare om făcea ceea ce i se părea în faţa ochilor lui că e drept. d

Jd 17:6 Jd 18:1

[ VTVechiul Testament

[ RutRut
Cap. 1 CAPITOLUL 1
Noemina în ţara Moabului; Rut nu se desparte de ea, ci merg împreună la Betleem.
Cap. 2 CAPITOLUL 2
Rut adună spice în holda lui Booz.
Cap. 3 CAPITOLUL 3
Îndemnată de Noemina, Rut se culcă la picioarele lui Booz adormit. Rut la Noemina.
Cap. 4 CAPITOLUL 4
Booz se căsătoreşte cu Rut.

[ VTVechiul Testament

[ RutRut
[ Cap. 1 ]CAPITOLUL 1
Noemina în ţara Moabului; Rut nu se desparte de ea, ci merg împreună la Betleem.
1 Şi a fost că'n zilele când cârmuiau judecătorii a s'a făcut foamete în ţară. Iar un om din Betleemul lui Iuda b s'a dus să locuiască în câmpia Moabului c, el şi femeia lui şi cei doi fii ai lor.

Jd 02:16

2 Numele bărbatului era Elimelec d, numele femeii sale era Noemina, iar numele celor doi feciori ai lor erau Mahlon şi Chilion. Aceştia erau Efrateni din Betleemul lui Iuda. Şi au venit în câmpia Moabului şi au rămas acolo.

Fc 35:19 Jd 17:8

3 Dar Elimelec, bărbatul Noeminei, a murit, iar ea a rămas cu cei doi fii ai săi.
4 Aceştia şi-au luat femei moabitence; pe una o chema Orfa, iar numele celeilalte era Rut. Şi au locuit acolo vreo zece ani.

Ne 13:23

5 Mahlon şi Chilion au murit amândoi, aşa că femeia a rămas şi fără bărbatul ei, şi fără cei doi fii.
6 Iar ea s'a ridicat împreună cu amândouă nurorile ei şi s'au întors din câmpia Moabului; aceasta, deoarece în câmpia Moabului s'a auzit că Domnul Şi-a cercetat poporul, dându-i pâine.
7 A ieşit ea din locul unde se afla; şi, împreună cu ea, amândouă nurorile ei; şi mergeau pe cale, să se întoarcă în ţara lui Iuda.
8 Şi a zis Noemina către amândouă nurorile ei: „Duceţi-vă şi vă întoarceţi fiecare la casa ei părintească, şi să facă Domnul milă cu voi, aşa cum şi voi aţi făcut cu cei morţi şi cu mine;
9 să vă dea Domnul să aveţi odihnă, fiecare în casa bărbatului ei!“ e Şi le-a sărutat. Iar ele, înălţându-şi glasul, au plâns.
10 Şi i-au zis: „Nu! Cu tine ne vom întoarce la poporul tău!“
11 Dar Noemina le-a zis: „Întoarceţi-vă, fiicele mele!; de ce să mergeţi cu mine? Oare'n pântecele meu mai sunt încă fii care să vă fie bărbaţi?
12 Aşadar, întoarceţi-vă, fiicele mele, căci eu am îmbătrânit şi nu mai pot avea bărbat.Chiar însă dacă v'aş spune că încă sunt la vârsta măritişului şi că aş naşte fii,
13 veţi aştepta voi oare până ce ei vor creşte mari? Vă veţi păstra oare pentru ei, ca să nu vă măritaţi după alt bărbat?... Nu, fiicele mele, că tare m'am amărât eu de grija voastră; că Domnul S'a îndepărtat de mine“. f
14 Iar ele, înălţându-şi glasul, iarăşi au plâns. Apoi Orfa şi-a sărutat soacra şi s'a întors la poporul ei, iar Rut a mers cu aceasta.
15 Şi a zis Noemina către Rut: „Iată, cumnata ta s'a întors la poporul ei şi la dumnezeii săi; întoarce-te dar şi tu după cumnata ta“.
16 Dar Rut i-a zis: „Departe de mine gândul de a te părăsi sau de a mă întoarce de lângă tine;
unde vei merge tu, voi merge şi eu;
unde te vei aşeza tu, mă voi aşeza şi eu;
poporul tău va fi poporul meu,
iar Dumnezeul tău va fi Dumnezeul meu; g

Rut 02:12 2Rg 15:21 4Rg 02:2

17
şi unde vei muri tu, voi muri şi eu,
şi acolo mă voi îngropa.
Aşa să-mi facă mie Domnul,
şi chiar mai mult;
că numai moartea
mă va despărţi de tine“.

1Rg 03:17 2Rg 03:9

18 Văzând atunci Noemina că ea stăruie să-i meargă alături, a încetat s'o mai îndemne.

FA 21:14

19 Şi au mers amândouă până ce au sosit în Betleem. Şi a fost că după ce au venit în Betleem s'a auzit de ele în toată cetatea; şi ziceau: „Oare aceasta este Noemina?“ h
20 Dar ea le-a zis: „Nu mă chemaţi Noemina, ci chemaţi-mă Amărâta, că mult m'a amărât pe mine Atotputernicul i.

Iov 09:18

21 Îndestulată m'am dus, dar cu mâinile goale m'a întors Domnul. De ce mă chemaţi Noemina? Căci Domnul m'a umilit şi Cel-Atotputernic mi-a făcut necazuri“.
22 Aşa s'au întors Noemina şi Rut Moabiteanca, nora ei, din câmpia Moabului. Şi au sosit la Betleem când se începea seceratul orzului. j

[ VTVechiul Testament

[ RutRut
[ Cap. 2 ]CAPITOLUL 2
Rut adună spice în holda lui Booz.
1 Noemina cunoştea un om care fusese un apropiat al soţului ei. a Omul acela era foarte cuprins, din neamul lui Elimelec, iar numele său era Booz. b
2 Iar Rut, Moabiteanca, a zis către Noemina: „Mă duc în holdă să adun spicele care rămân în urma aceluia la care voi avea trecere“. Iar ea i-a zis: „Du-te, fiica mea!“ c

Lv 19:9 Lv 23:22 Dt 24:19

3 Şi s'a dus. Şi, mergând, aduna în holdă pe urma secerătorilor. Şi s'a întâmplat să nimerească în holda lui Booz, cel din neamul lui Elimelec.
4 Şi, iată, Booz a venit din Betleem şi le-a zis secerătorilor: „Domnul să fie cu voi!“ Iar ei i-au răspuns: „Domnul să te binecuvinteze!“

Jd 06:12

5 Şi a zis Booz către servul său, care era vătaf peste secerători: „Cine este tânăra aceasta?“
6 Iar servul, care era vătaf peste secerători, i-a răspuns: „Tânăra este moabiteanca aceea care s'a întors cu Noemina din câmpia Moabului.
7 Ea a zis: Lasă-mă să adun şi să culeg de printre snopi în urma secerătorilor!... Şi, de când a venit, de azi-dimineaţă până acum, nu s'a odihnit nici măcar atât în holdă“.
8 Atunci Booz a zis către Rut: „N'ai auzit, fiica mea?: Să nu mergi să culegi în altă holdă; să nu te duci de aici, ci rămâi la un loc cu tinerele mele d.

Rut 03:2

9 Şi ia aminte la holda în care seceră ei, şi mergi pe urma lor; că, iată, eu le-am poruncit băieţandrilor să nu se atingă de tine; iar când îţi va fi sete, mergi la vase şi bea de unde ei, băieţandrii, vor scoate apă“. e
10 Iar ea, căzând înaintea lui cu faţa la pământ, i-a zis: „Cum se face oare ca am aflat atâta trecere f în ochii tăi, încât să mă iei în seamă, de vreme ce eu sunt o străină?“

1Rg 25:23

11 Şi răspunzând Booz, i-a zis: „Mi s'au spus multe şi de toate despre cum te-ai purtat tu cu soacra ta după ce ţi-a murit bărbatul, despre cum i-ai lăsat tu pe tatăl tău şi pe mama ta şi ţara'n care te-ai născut şi ai venit la un popor pe care înainte nu l-ai ştiut.
12 Domnul să-ţi răsplătească lucrarea!; multă să-ţi fie răsplata de la Domnul, Dumnezeul lui Israel, la Care ai venit să-ţi pui încrederea sub aripile Lui“. g

Rut 01:16 Ps 016:8 Ps 035:7 Ps 056:1 Ps 060:4 Ps 062:7 Ps 090:4

13 Iar ea a zis: „Aflat-am trecere în ochii tăi, doamne, că m'ai alinat şi ai grăit pe inima slujnicei tale!; şi, iată, eu voi fi ca una din slujnicele tale“. h

Fc 30:27 Fc 34:3 Jd 19:3 1Rg 01:18

14 Şi i-a zis Booz: „Acum e vremea mesei; apropie-te aici şi mănâncă pâine şi înmoaie-ţi bucătura în oţet i“. Rut a şezut de-o parte de secerători, Booz i-a dat pâine, iar ea a mâncat şi s'a săturat, iar ce-a rămas a pus de-o parte.

Lc 09:17

15 Şi s'a ridicat să culeagă. Iar Booz le-a poruncit băieţandrilor: „Lăsaţi-o să adune şi de printre snopi, şi să n'o umiliţi.
16 Mai mult, daţi-i o mână de ajutor şi lăsaţi-i într'adins din ce s'a secerat; lăsaţi-o să mănânce şi să culeagă şi să n'o ţineţi de rău!“

Lv 19:9 Lv 23:22 Dt 24:19

17 Aşa că ea a adunat în holdă până seara. Şi a îmblătit j ceea ce adunase şi a fost ca la o efă k de orz.
18 Şi, luându-l, a intrat în cetate, iar soacra ei a văzut ce adunase. Iar Rut a adus şi i-a dat ceea ce a rămas după ce ea se săturase.
19 Şi a întrebat-o soacra: „Unde ai adunat astăzi? şi unde ai lucrat? Binecuvântat să fie cel ce te-a luat în seamă!“ Iar Rut i-a spus soacrei sale unde a lucrat şi a zis: „Numele omului la care am lucrat astăzi este Booz“.
20 Şi a zis Noemina către nora ei: „Binecuvântat este prin el Domnul, l că El n'a încetat să facă milă cu cei vii şi cu cei morţi m!“ Şi i-a zis Noemina: „Apropie-se omul de noi!; e una din rudele noastre de-aproape...“.

2Rg 02:5

21 Iar Rut a zis către soacra sa: „Da, şi mi-a mai zis: „Ţine-te aproape de tinerele mele până ce oamenii îmi vor termina tot secerişul!“
22 Şi a zis Noemina către Rut, nora sa: „E bine, fiica mea, e bine că ai mers cu tinerele lui; aşa că nimeni n'o să se împiedice de tine într'o altă holdă“.
23 Şi Rut s'a prins cu tinerele lui Booz să adune până se va termina secerişul orzului şi al grâului.

[ VTVechiul Testament

[ RutRut
[ Cap. 3 ]CAPITOLUL 3
Îndemnată de Noemina, Rut se culcă la picioarele lui Booz adormit. Rut la Noemina.
1 Şi locuia împreună cu soacra ei. Iar Noemina, soacra ei, i-a zis: „Fiica mea, oare nu-ţi voi căuta eu un loc de tihnă, ca să-ţi fie bine?
2 Acuma, Booz, cu ale cărui tinere ai fost, nu ne este oare apropiat? Iată, în noaptea aceasta el are să vânture orzul pe arie. a

Rut 02:8

3 Dar tu spală-te, unge-te, pune-ţi straiele pe tine b şi du-te pe arie; dar să nu i te descoperi omului până ce el va fi sfârşit de mâncat şi de băut.

2Rg 12:20 2Par 28:15 Ps 103:15 Mt 06:17

4 Şi va fi că atunci când el se va culca, tu vei afla locul unde doarme; mergi acolo, dezveleşte-i picioarele, iar el îţi va spune ce să faci.“ c
5 Iar Rut i-a zis: „Voi face tot ce mi-ai spus“.

Ies 19:8 Tob 05:1

6 Şi s'a coborât la arie şi a făcut tot ceea ce îi poruncise soacra ei.
7 Iar Booz a mâncat şi a băut şi inima i s'a veselit d; şi s'a dus de s'a culcat lângă un stog. Iar Rut s'a furişat până la el şi i-a ridicat poala aşternutului de pe picioare e.
8 Şi a fost că la miezul nopţii s'a speriat omul şi s'a tulburat: Iată, o femeie şedea culcată la picioarele lui!
9 Şi i-a zis: „Cine eşti?“ Ea i-a zis: „Eu sunt Rut, slujnica ta; întinde-ţi aripa peste slujnica ta, că-mi eşti rudă.“ f
10 Iar Booz a zis: „Binecuvântata Domnului Dumnezeu să fii tu, fiica mea, de vreme ce fapta bună de pe urmă ţi-ai făcut-o mai bună decât cea dintâi; că nu te-ai dus după om tânăr, fie el sărac sau bogat.

Jd 17:2

11 Şi acum, fiica mea, nu-ţi fie teamă; orice-mi vei spune tu, aceea voi face; fiindcă tot neamul poporului meu ştie că eşti femeie vrednică.
12 Şi acum, eu îţi sunt, într'adevăr, rudenie: cu toate acestea, este o rudă mai aproape decât mine g.
13 Rămâi aici peste noapte; iar mâine fi-va că dacă el, fiind rudă mai apropiată, va vrea să te ia, bine! dar dacă nu, o fac eu – viu e Domnul!; acum, dormi până dimineaţă!“
14 Iar ea a dormit la picioarele lui până dimineaţa. Şi s'a sculat devreme, la îngânatul zorilor, când încă nu se cunoaşte om cu om. h Iar Booz i-a zis: „Să nu se ştie că o femeie a venit pe arie“.
15 Şi i-a zis: „Adu încoace şorţul pe care-l porţi!“ Ea l-a ţinut, iar el i-a măsurat şase măsuri de orz; şi i l-a pus pe grumaz, iar ea a venit apoi în cetate.
16 Şi a intrat Rut la soacra ei, iar aceasta i-a zis: „Cum e, fiica mea?“ Iar ea i-a spus tot ceea ce omul făcuse pentru ea.
17 Şi i-a zis: „El mi-a dat aceste şase măsuri de orz; că mi-a zis: „Să nu te duci la soacra ta cu mâna goală“.
18 Iar ea i-a zis: „Mai şezi, fiica mea, până când vei şti cum se va sfârşi treaba; că omul nu va avea odihnă până ce treaba nu se va sfârşi astăzi“.

[ VTVechiul Testament

[ RutRut
[ Cap. 4 ]CAPITOLUL 4
Booz se căsătoreşte cu Rut.
1 Booz a ieşit la poartă şi şedea acolo. a Şi, iată, ruda aceea despre care pomenise Booz trecea pe acolo. Şi i-a zis Booz: „Abate-te din drum şi aşază-te aici!“ Iar acela s'a abătut din drum şi s'a aşezat.
2 Şi a luat Booz zece oameni dintre bătrânii cetăţii şi a zis: „Şedeţi aici!“ Iar ei au şezut.
3 Iar Booz i-a zis rudei: „Noemina, care s'a întors din câmpia Moabului, vrea să vândă partea de ţarină care este a fratelui nostru b Elimelec.

Lv 25:25

4 Şi am zis că te voi înştiinţa, zicând: Răscumpăr-o c în faţa celor ce sunt aşezaţi aici şi în faţa bătrânilor poporului meu; dacă vrei s'o răscumperi, răscumpăr-o; dar dacă nu vrei s'o răscumperi, spune-mi ca să ştiu; că în afară de tine nu este o rudă mai apropiată, iar eu sunt după tine“. Iar acela a zis: „Sunt aici, eu o voi răscumpăra“.

Ir 32:7

5 Şi a zis Booz: „În ziua în care vei lua ţarina din mâna Noeminei, trebuie s'o iei şi pe Rut Moabiteanca, femeia celui răposat, ca să ridici numele mortului în moştenirea lui“.

Dt 25:6

6 Iar ruda aceea a zis: „Nu voi putea s'o răscumpăr pentru mine, ca să nu-mi stric moştenirea; răscumpără tu pentru tine dreptul meu, că eu nu voi putea să-l răscumpăr“. d
7 În vremile de demult era în Israel obiceiul ca, la o răscumpărare sau o târguială, pentru ca lucrul să fie bine aşezat, omul îşi dezlega sandala şi i-o da celuilalt, care-i răscumpăra dreptul; aceasta era mărturie în Israel.
8 Aşadar, ruda i-a zis lui Booz: „Cumpără pentru tine dreptul meu!“ Şi şi-a dezlegat sandala şi i-a dat-o. e
9 Iar Booz a zis către bătrâni şi către tot poporul: „Sunteţi astăzi martori că am cumpărat din mâna Noeminei tot ceea ce era al lui Elimelec şi tot ceea ce era al lui Chilion şi tot ceea ce era al lui Mahlon.
10 Mai mult, şi pe Rut Moabiteanca, femeia lui Mahlon, am răscumpărat-o spre a-mi fi soţie, pentru ca eu să ridic numele celui răposat în moştenirea lui şi să nu piară numele mortului dintre fraţii lui şi din spiţa poporului său. Voi sunteţi astăzi martori“.

Fc 38:8 Dt 25:6 Mt 22:24 Lc 24:48

11 Şi a răspuns tot poporul ce se afla în poartă: „Să dea Domnul ca femeia care merge în casa ta să fie ca Rahela şi ca Lia, cele ce amândouă au întemeiat casa lui Israel şi au făcut Efrata puternică şi vor face din Betleem un nume. f

Fc 29:31

12 Casa ta să devină precum casa lui Fares, pe care Tamara i l-a născut lui Iuda g, din a cărui sămânţă să-ţi dea ţie Domnul prin această tânără femeie!“

Fc 38:29 Mt 01:3

13 Atunci Booz a luat-o pe Rut, iar ea i-a devenit soţie. El a intrat la ea, iar Domnul i-a dat ei rod şi a născut un fiu.

Ps 126:3 Mt 01:5

14 Şi au zis femeile către Noemina: „Binecuvântat este Domnul, Cel ce n'a răbdat să ţi se stingă rudenia, ci a făcut ca numele tău să fie rostit în Israel!
15 Acesta-i cel ce sufletul ţi-l va întoarce la sine şi-ţi va hrăni bătrâneţele, că nora ta, cea care te-a iubit, a născut un fiu care-ţi este mai bun decât şapte fii“.
16 Iar Noemina a luat pruncul şi l-a pus la sânul ei şi i-a fost ca o doică. h
17 Şi vecinele i-au dat un nume, zicând: „Un fiu i s'a născut Noeminei“. Şi i-au pus numele Obed; acesta este tatăl lui Iesei, tatăl lui David. i

Mt 01:5 Mt 01:6 Lc 03:32-33

18 Şi acestea sunt generaţiile lui Fares: Fares i-a dat naştere lui Heţron,

Fc 46:12 1Par 02:5 Mt 01:3 Lc 03:32-33

19 Heţron i-a dat naştere lui Aram, Aram i-a dat naştere lui Aminadab,

1Par 02:9-12 1Par 02:15 Mt 01:3-6 Lc 03:32-33

20 Aminadab i-a dat naştere lui Naason, Naason i-a dat naştere lui Salmon,

1Par 02:9-12 1Par 02:15 Nm 07:12 Mt 01:3-6 Lc 03:32-33

21 Salmon i-a dat naştere lui Booz, Booz i-a dat naştere lui Obed,

1Par 02:9-12 1Par 02:15 Mt 01:3-6 Lc 03:32-33

22 Obed i-a dat naştere lui Iesei, iar Iesei i-a dat naştere lui David.

1Par 02:9-12 1Par 02:15 Mt 01:3-6 Lc 03:32-33

[ VTVechiul Testament

[ 1RgCartea Întâi a Regilor
Cap. 1 Naşterea lui Samuel.
Cap. 2 Cântarea Anei. Răutatea servilor lui Eli. Samuel la Şilo. Eli şi fiii săi.
Cap. 3 Chemarea lui Samuel.
Cap. 4 Lui Israel, înfrânt, i se răpeşte chivotul. Moartea lui Eli şi a fiilor săi.
Cap. 5 Robia chivotului.
Cap. 6 Chivotul se întoarce.
Cap. 7 Samuel judecător; sub cârma lui, Israeliţii îi înfrâng pe Filisteni.
Cap. 8 Poporul cere un rege.
Cap. 9 Saul îşi caută asinele; întâlnirea cu Samuel.
Cap. 10 Saul este uns rege; apoi se întoarce acasă.
Cap. 11 Saul îi bate pe Amoniţi.
Cap. 12 Samuel încetează de a mai fi judecător.
Cap. 13 Greşala lui Saul.
Cap. 14 Vitejia lui Ionatan.
Cap. 15 Războiul cu Amaleciţii. Saul e lepădat de Domnul.
Cap. 16 David este uns în Betleem; apoi intră în slujba lui Saul.
Cap. 17 David şi Goliat.
Cap. 18 David în fruntea oastei. Invidia lui Saul. Căsătoria lui David. a
Cap. 19 Marea prietenie dintre Ionatan şi David. David e ameninţat de Saul, dar Micol îl scapă. David în refugiu la Samuel.
Cap. 20 David e prigonit, Ionatan îl ajută.
Cap. 21 Fugar, David rătăceşte din loc în loc, căutând scăpare.
Cap. 22 David rătăceşte mai departe. Saul ucide preoţii din Nobe.
Cap. 23 David în pribegie la Cheila, în pustia lui Iuda, în pustia Zifeilor şi a Maoniţilor.
Cap. 24 David cruţă viaţa lui Saul.
Cap. 25 Moartea lui Samuel. David şi Abigail.
Cap. 26 David îl cruţă încă o dată pe Saul.
Cap. 27 David în Ţiclag.
Cap. 28 Saul la vrăjitoarea din Endor
Cap. 29 Filistenii, bănuitori, îl trimit înapoi pe David.
Cap. 30 Biruinţa lui David asupra Amaleciţilor.
Cap. 31 Înfrângerea de la Ghelboa. Moartea lui Saul.

[ VTVechiul Testament

[ 1RgCartea Întâi a Regilor
[ Cap. 1 ]Naşterea lui Samuel.
1 Era un om la Ramataim a, un Ţufit din muntele lui Efraim b, al cărui nume era Elcana, fiul lui Ieroham, fiul lui Elihu, fiul lui Tohu, fiul lui Ţuf efraimitul.
2 Acesta avea două femei; c numele uneia era Ana, iar numele celeilalte era Penina. Penina avea copii, dar Ana nu avea nici unul.
3 Omul acela se suia în fiecare an din cetatea sa, din Ramataim, la Şilo d, să se închine şi să-I aducă jertfe Domnului, lui Dumnezeu Atotţiitorul e. Preoţi acolo erau Eli şi cei doi fii ai săi, Ofni şi Finees.

Ies 23:17

4 Şi a fost că într'o zi Elcana a adus jertfă; şi le-a dat porţii femeii sale Penina şi fiilor ei şi fiicelor ei f.
5 Dar Anei i-a dat o porţie mai bună, fiindcă ea nu avea copil; Elcana o iubea pe Ana mai mult decât pe cealaltă, dar Domnul închisese pântecele acesteia;

Fc 20:18

6 că Domnul nu i-a dat nici un prunc în necazul ei şi după măsura amărăciunii ei; şi tare era ea întristată din această pricină, că Domnul îi încuiase pântecele încât să nu-i dea prunc.
7 Aşa făcea ea în fiecare an când se suia la casa Domnului: se întrista şi plângea şi nu mânca.
8 Iar Elcana, bărbatul ei, i-a zis: „Ano!“ Iar ea i-a răspuns: „ Iată, eu sunt, domnul meu!“ El a zis: „Ce e cu tine? de ce plângi? de ce nu mănânci? de ce ţi se zbate inima? Oare nu-ţi sunt eu mai bun decât zece copii?...“.
9 După ce au mâncat ei în Şilo, Ana s'a ridicat şi a stat înaintea Domnului. Iar preotul Eli şedea la pragul locaşului Domnului.
10 Şi ea, cu sufletul mâhnit, I s'a rugat Domnului şi a plâns.
11 Şi i-a făcut Domnului făgăduinţă, zicând: „Doamne, Doamne, Dumnezeule, Atotţiitorule g, dacă vei vrea să cauţi spre smerenia roabei Tale h şi-ţi vei aduce aminte de mine şi-i vei da roabei Tale un copil de parte bărbătească, eu Ţi-l voi dărui Ţie, în faţa Ta, până'n ziua morţii sale: vin şi băutură tare nu va bea, şi brici de capul său nu se va atinge i“.

Nm 06:3 Nm 06:5 Nm 30:7 Lc 01:15 Lc 01:48

12 Şi a fost că'n timp ce ea se ruga îndelung în faţa Domnului, preotul Eli privea la gura ei.
13 Ea grăia în inima sa, buzele i se mişcau, dar glasul nu i se auzea; şi Eli socotea că e beată. j
14 Şi servul lui Eli a zis către ea: „Câtă vreme vei fi beată? Ia-ţi cu tine vinul de aici şi du-te din faţa Domnului!“
15 Şi răspunzând Ana, a zis: „Nu, domnul meu! Sunt o femeie într'o zi grea; vin sau băutură tare n'am băut, ci doar îmi revărs sufletul în faţa Domnului.

Ps 041:4 Ps 061:8

16 N'o lua pe roaba ta drept o femeie ciumată, căci din preaplinul suspinului meu am zăbovit până acum“.
17 Şi răspunzând Eli, i-a zis k: „Mergi în pace! Dumnezeul lui Israel să-ţi facă parte de toată cererea pe care ai cerut-o de la El!“

4Rg 05:19 Mc 05:34

18 Iar Ana a zis: „Roaba ta a aflat bunăvoinţă în ochii tăi“. Şi s'a dus femeia în calea sa; şi a intrat în sălaşul ei şi a mâncat şi a băut cu bărbatul ei; şi chipul nu i-a mai fost trist.

Rut 02:13

19 Iar a doua zi s'au sculat de dimineaţă, I s'au închinat Domnului şi s'au dus în calea lor. Şi a intrat Elcana în casa lui din Ramataim şi a cunoscut-o pe Ana, femeia sa; atunci Domnul Şi-a amintit-o, iar ea a zămislit.

Fc 30:22

20 Şi a fost că atunci când i s'a împlinit sorocul, a născut un fiu; şi i-a pus numele Samuel, zicând: „De la Domnul, Dumnezeu Atotţiitorul, de la El l-am cerut“ l.
21 Iar omul Elcana, cu toată casa lui, s'a suit la Şilo să aducă jertfa de fiecare an şi făgăduinţele sale şi zeciuielile pământului său.
22 Dar Ana nu s'a dus cu el, ci i-a spus bărbatului ei că [nu se va duce] până ce pruncul va fi înţărcat şi în stare să meargă şi să I se arate feţei Domnului şi să rămână acolo pentru totdeauna.
23 Şi i-a zis Elcana, bărbatul ei: „Fă cum ţi se pare că e bine în ochii tăi; rămâi până ce îl vei înţărca, iar Domnul să întărească ceea ce ţi-a ieşit din gură!“ Şi a rămas femeia şi şi-a alăptat pruncul până l-a înţărcat.
24 Atunci s'a suit cu el la Şilo, cu un viţel de trei ani şi cu pâini şi cu o efă de făinuţă şi cu un burduf de vin; şi au intrat în casa Domnului, la Şilo, şi pruncul împreună cu ei.
25 Iar tatăl a adus în faţa Domnului şi a înjunghiat jertfa pe care în fiecare an i-o făcea Domnului; şi şi-a apropiat pruncul şi a înjunghiat viţelul; iar Ana, mama pruncului, l-a adus la Eli.

1Rg 01:7

26 Şi a zis: „Domnul meu, aşa cum sufletul tău este viu: eu sunt femeia care a stat în faţa ta când mă rugam Domnului.
27 Pentru pruncul acesta m'am rugat, iar Domnul mi-a făcut parte de cererea pe care am cerut-o de la El. m

Ps 126:3

28 Iar eu I-l împrumut n Domnului pentru toate zilele vieţii lui, ca să-I fie Domnului de folos.

[ VTVechiul Testament

[ 1RgCartea Întâi a Regilor
[ Cap. 2 ]Cântarea Anei. Răutatea servilor lui Eli. Samuel la Şilo. Eli şi fiii săi.
1 Şi a zis a:
„Inima mea s'a întărit întru Domnul,
întru Domnul, Dumnezeul meu, mi s'a înălţat fruntea;
gura larg mi s'a deschis împotriva vrăjmaşilor mei,
bucuratu-m'am întru mântuirea Ta.

Ps 091:10 Lc 01:46-55 Lc 02:30

2
Că nu este sfânt ca Domnul
şi nu e drept ca Dumnezeul nostru;
nimeni nu e sfânt în afară de Tine.

Ies 15:11 Lc 01:46-55

3
Nu vă lăudaţi şi nu grăiţi cu trufie;
din gura voastră să nu iasă cuvinte-răsunet,
căci Domnul e Dumnezeul cunoaşterii, b
Dumnezeu Îşi pune la cale lucrările.

Lc 01:46-55

4
Arcul celor tari a slăbit,
cei slabi s'au încins cu putere.

Lc 01:46-55

5
Sătuii c s'au văzut în lipsă,
flămânzii au moştenit pământul;
căci cea stearpă a născut şapte,
iar cea cu mulţi copii slăbeşte.

Lc 01:46-55 Lc 01:53

6
Domnul ucide şi tot El învie,
aruncă'n iad d şi tot El ridică.
Dt 32:39 Ps 029:3 Tob 13:2 Sir 16:11 Lc 01:46-55
7
De la Domnul e sărăcia şi tot de la El e bogăţia,
El umileşte şi tot El înalţă,

Sir 07:11 Sir 11:21 Lc 01:46-55

8
pe sărman îl ridică din ţărână,
pe cel sărac îl trage din gunoi
ca să-l aşeze cu mai-marii poporului
şi tronul slavei să i-l dea moştenire.

Ps 106:41 Ps 112:7 Lc 01:46-55

9
Celui ce se roagă, El îi dă rugăciunea
şi binecuvintează anii celui drept,
că nu prin propria-i putere birui-va omul.
Lc 01:46-55
10
Domnul Îşi va slăbi vrăjmaşii,
Sfânt este Domnul!
Să nu se laude'nţeleptul cu-a sa înţelepciune,
puternicul să nu se laude cu-a sa putere,
să nu se laude bogatul cu bogăţia lui;
cel ce se laudă, cu acestea să se laude:
să-L priceapă şi să-L cunoască pe Domnul,
să facă judecată şi dreptate în mijlocul pământului.
Domnul S'a suit în cer şi a tunat:
El va judeca marginile pământului
şi putere le va da regilor noştri
şi va înălţa fruntea Unsului Său“. e
Ps 017:13 Ps 131:17 Lc 01:46-55
11 Şi l-a lăsat acolo, înaintea Domnului; iar ei au plecat la Ramataim. Iar pruncul urma să-I slujească Domnului sub ochii preotului Eli.
12 Dar fiii preotului Eli erau copii răi, necunoscându-L pe Domnul.
13 Venitul preotului de la oricare poporan care aducea jertfă era acesta: Când fierbea carnea, feciorul preotului f venea având în mână o furculiţă cu trei dinţi,

Iz 46:24

14 o vâra în căldarea cea mare – sau în tigaie, sau în oală – şi ce se prindea în furculiţă lua preotul pentru sine; aşa se făcea cu toţi Israeliţii care veneau să-I jertfească Domnului la Şilo.

Lv 14:34

15 Dar, înainte ca grăsimea să fi ars pentru bună-mireasmă, feciorul preotului venea şi-i zicea omului care adusese jertfa: „Dă carne de friptură pentru preot, căci eu nicicum nu voi primi de la tine carne fiartă din căldare!“

Lv 03:3

16 Dar cel ce aducea jertfa zicea: „Lasă mai întâi să se ardă grăsimea, aşa cum e rânduiala, şi ia-ţi apoi din tot ceea ce-ţi pofteşte inima!“ El însă zicea: „Nu! Acum să dai!; căci dacă nu, voi lua eu cu de-a sila!“ g
17 Aşa că mare era păcatul acelor feciori înaintea Domnului, căci dispreţuiau jertfa ce I se aducea Domnului.
18 Samuel însă Îi slujea Domnului, el, un băieţel încins cu efod h de in.
19 Iar maică-sa îi făcea câte un veşmânt mic, pe care i-l aducea în fiecare an, când se suia împreună cu bărbatul ei să aducă jertfa anuală.
20 Eli i-a binecuvântat pe Elcana, ca şi pe femeia sa, zicând: „Domnul să te răsplătească cu copii din această femeie, pentru darul pe care I l-ai făcut Domnului!“ Iar omul s'a dus la casa lui.
21 Şi Domnul a cercetat-o pe Ana; ea a zămislit şi a născut încă trei fii şi două fiice. Iar pruncul Samuel creştea în faţa Domnului.

Lc 01:80 Lc 02:40 Lc 02:52

22 Iar Eli, foarte bătrân, a auzit despre ceea ce fiii săi le făceau fiilor lui Israel şi cum se culcau ei cu femeile ce se adunau la uşa cortului mărturiei,
23 şi le-a zis: „De ce faceţi voi asemenea lucruri, pe care eu le aud din gura întregului popor al Domnului?
24 Nu, fiilor, căci vorbele pe care eu le aud despre voi nu sunt de bine; nu mai faceţi aşa, că nu e de bine ce aud; voi faceţi poporul să nu-I mai slujească Domnului i.

2Co 06:3

25 Dacă un om păcătuieşte faţă de alţi oameni, aceia I se vor ruga Domnului pentru el; dar dacă va păcătui împotriva Domnului, cine se va ruga pentru el?“ Dar ei n'au ascultat de glasul părintelui lor, căci Domnul voia cu tot dinadinsul să-i dea pierzării.

Nm 15:30 1In 05:16

26 Iar tinerelul Samuel sporea şi creştea, bineplăcut fiind el Domnului şi oamenilor.

Lc 02:52

27 Un om al lui Dumnezeu j a venit la Eli şi i-a zis: „Aşa grăieşte Domnul: Eu pe deplin M'am descoperit celor din casa tatălui tău, când erau ei robii lui Faraon în ţara Egiptului.
28 Şi dintre toate casele lui Israel, Eu pe cei din casa tatălui tău i-am ales să-Mi fie preoţi k, să se urce la altarul Meu şi să ardă tămâie şi să poarte efod. Şi casei tatălui tău i-am dat spre hrană o parte din tot ceea ce fiii lui Israel jertfesc prin foc.

Lv 07:34 Lv 10:14 Lc 01:9

29 Atunci, de ce ai cătat tu cu ochi neruşinaţi la jertfa Mea de tămâie şi la jertfa Mea de carne şi i-ai cinstit pe fiii tăi mai mult decât pe Mine, aşa ca ei să se îngraşe din pârga fiecărei jertfe pe care Israel Mi-o aduce înainte? l
30 De aceea, aşa grăieşte Domnul, Dumnezeul lui Israel: Am zis: casa ta şi casa tatălui tău va rămâne pe veci în faţa Mea; dar acum zice Domnul: să nu mai fie aşa!; căci Eu îi voi cinsti numai pe cei ce Mă cinstesc, dar cel ce Mă defaimă va fi dispreţuit.

Ies 28:1 Ies 29:9 Mal 02:9

31 Iată, veni-vor zile când voi nimici sămânţa ta şi sămânţa casei tatălui tău;

3Rg 02:27

32 şi niciodată nu vei mai avea om bătrân în casa Mea.
33 Dar nu pe toţi ai tăi îi voi îndepărta de la jertfelnicul Meu; va fi însă că ochii celui rămas vor seca şi sufletul i se va topi, şi tot cel ce va rămâne'n casa ta va cădea sub sabie de om.
34 Iar pentru ceea ce va veni asupra acestor doi fii ai tăi, Ofni şi Finees, iată, acesta-ţi va fi semnul: Amândoi vor muri în aceeaşi zi.

1Rg 04:11

35 Iar Eu Îmi voi ridica un preot credincios, care va face tot ce e în inima Mea şi'n sufletul Meu; şi-i voi zidi o casă credincioasă m şi va umbla el pe'ntotdeauna înaintea Unsului Meu.

Nm 35:13

36 Şi va fi că tot cel ce va rămâne viu în casa ta va veni la el să i se supună pentru un bănuţ de argint şi pentru un dumicat de pâine, zicând: Aruncă-mă într'un locşor al preoţimii tale, ca să pot mânca o bucăţică de pâine!“

[ VTVechiul Testament

[ 1RgCartea Întâi a Regilor
[ Cap. 3 ]Chemarea lui Samuel.
1 Şi băieţelul Samuel Îi slujea lui Dumnezeu sub privirea preotului Eli. Cuvântul Domnului însă era scump în zilele acelea; nici o vedenie nu era limpede. a

Am 08:11

2 Şi a fost că'n vremea aceea Eli şedea culcat în locul său b; şi ochii au început a i se îngreuia, iar el nu putea să vadă.

Fc 27:1 Fc 48:10

3 Şi, mai înainte de a se fi stins lumina din sfeşnicul Domnului c, Samuel dormea în locaşul Domnului, unde se afla chivotul lui Dumnezeu.
4 Atunci Domnul l-a chemat: „Samuele! Samuele!“ Iar el a zis: „Iată, eu sunt!“
5 Şi a alergat la Eli şi i-a zis: „Iată, eu sunt; de ce m'ai chemat?“ Dar Eli i-a zis: „Nu te-am chemat; întoarce-te şi te culcă!“
6 El s'a întors şi a adormit. Iar Domnul l-a chemat din nou: „Samuele! Samuele!“ Iar el s'a dus a doua oară la Eli şi i-a zis: „Iată-mă, de vreme ce tu m'ai chemat!“ Dar Eli i-a zis: „Nu te-am chemat, fiule; întoarce-te şi te culcă!“
7 Aceasta se petrecea mai înainte ca Samuel să-L fi cunoscut pe Dumnezeu şi înainte de a i se fi descoperit cuvântul Domnului. d
8 Şi Domnul l-a chemat din nou pe Samuel, a treia oară; iar el s'a sculat şi s'a dus la Eli şi i-a zis: „Iată-mă, de vreme ce tu m'ai chemat!“ Atunci Eli a cunoscut că Domnul era Cel care-l chemase pe băieţel. e
9 Şi a zis: „Întoarce-te şi te culcă, fiule! Şi dacă te va mai chema, tu să zici: Vorbeşte, Doamne, că robul Tău Te aude!“ Iar Samuel s'a dus şi s'a culcat în locul său.
10 Iar Domnul a venit şi a stat şi l-a chemat f aşa cum o făcuse întâia şi a doua oară. Iar Samuel a zis: „Vorbeşte, că robul Tău Te aude!“
11 Iar Domnul a zis către Samuel: „Iată, Eu voi face în Israel astfel de lucruri încât oricine va auzi de ele îi vor ţiui amândouă urechile.

4Rg 21:12

12 În ziua aceea voi ridica împotriva lui Eli tot ceea ce Eu am grăit împotriva casei lui; voi începe şi voi isprăvi.
13 I-am spus că pe veci îi voi pedepsi casa, din pricina nedreptăţilor fiilor lui; fiindcă fiii săi L-au defăimat pe Dumnezeu, dar el nu i-a mustrat.
14 De aceea M'am jurat casei lui Eli că nedreptatea casei lui Eli nu va fi în veac ispăşită nici prin arderi de tămâie şi nici prin jertfe“. g

Is 22:14

15 Samuel a dormit până dimineaţa; iar dimineaţa s'a sculat devreme şi a deschis uşile casei Domnului. Dar Samuel s'a temut să-i spună lui Eli vedenia.
16 Atunci Eli a zis către Samuel: „Samuele, fiule!“ Iar el a zis: „Iată-mă, eu sunt!“
17 Acela i-a zis: „Ce este cuvântul care ţi s'a spus? Să nu mi-l ascunzi; aşa să-ţi facă ţie Dumnezeu, şi încă pe deasupra, dacă-mi vei ascunde ceva din toate cuvintele ce ţi s'au grăit în urechile tale!“
18 Iar Samuel i-a spus toate cuvintele şi nu i-a ascuns nimic. Şi a zis Eli: „El este, Domnul; El va face ce e bun în ochii Săi“.
19 Samuel a crescut, iar Domnul era cu el, şi nici unul din cuvintele lui nu s'a pierdut pe jos.

Ios 21:45 Ios 23:14 3Rg 08:24

20 Şi'ntregul Israel, de la Dan până la Beer-Şeba, a cunoscut că Samuel Îi era Domnului profet credincios.
21 Şi Domnul încă S'a mai arătat în Şilo, căci Domnul i Se descoperea lui Samuel. Şi întregul Israel, de la o margine la alta a ţării, era încredinţat că Samuel este profet al Domnului. Iar Eli a îmbătrânit mult, în timp ce fiii săi mergeau din rău în mai rău; rea era calea lor înaintea Domnului.

[ VTVechiul Testament

[ 1RgCartea Întâi a Regilor
[ Cap. 4 ]Lui Israel, înfrânt, i se răpeşte chivotul. Moartea lui Eli şi a fiilor săi.
1 Şi a fost că'n zilele acelea s'au adunat Filistenii a să facă război împotriva lui Israel. Iar Israeliţii au ieşit să-i întâmpine şi şi-au aşezat tabăra la Eben-Ezer, în timp ce Filistenii îşi aveau tabăra la Afec.
2 Filistenii s'au rânduit în luptă cu Israeliţii, iar bătălia s'a întors împotriva acestora; bărbaţii lui Israel s'au frânt în faţa Filistenilor: patru mii de oameni au căzut în acea bătălie pe câmpul de luptă.
3 Atunci poporul a venit la tabără, iar bătrânii lui Israel au zis: „De ce oare a făcut Domnul aceasta, să ne frângem astăzi în faţa Filistenilor? Haideţi să luăm din Şilo chivotul Dumnezeului nostru, să meargă el între noi şi să ne mântuiască din mâna vrăjmaşilor noştri!“

1Rg 14:18

4 Iar poporul a trimis la Şilo şi au luat de acolo chivotul Domnului puterilor, Cel ce şade pe heruvimi b; iar cu chivotul erau amândoi fiii lui Eli: Ofni şi Finees c.

Ps 098:1

5 Şi a fost că după ce a venit chivotul în tabără, tot Israelul a strigat cu glas mare; şi a răsunat pământul d.
6 Iar Filistenii, auzind sunetul strigătului, au zis: „Ce e cu acest mare strigăt în tabăra Evreilor?“ Şi şi-au dat seama că în tabără venise chivotul Domnului.
7 Şi s'au speriat Filistenii şi au zis: „Aceştia sunt dumnezeii care au venit la ei în tabără!
8 Vai nouă, doamne! Scapă-ne acum, că aşa ceva nu ni s'a întâmplat niciodată! Vai nouă! Cine ne va scăpa din mâna acestor dumnezei puternici? Aceştia sunt dumnezeii care au lovit Egiptul cu tot felul de pedepse, chiar şi în pustie.
9 Întăriţi-vă şi îmbărbătaţi-vă, o, Filistenilor, ca să nu le robiţi Evreilor aşa cum ne-au robit ei nouă; îmbărbătaţi-vă şi bateţi-vă cu ei!“
10 Şi s'au bătut. Iar Israeliţii s'au frânt în faţa Filistenilor şi au fugit fiecare la cortul său; şi a fost acolo mare măcel: treizeci de mii de pedestraşi au căzut din Israel.
11 Iar chivotul lui Dumnezeu a fost luat de către Filisteni; şi amândoi fiii lui Eli, adică Ofni şi Finees, au murit.

Ps 077:60-64

12 Atunci un om din seminţia lui Veniamin a alergat de la locul bătăliei şi a ajuns în ziua aceea la Şilo; avea hainele sfâşiate şi ţărână pe cap e
13 Şi a venit; şi, iată, Eli şedea pe scaunul său de la poartă, adulmecând drumul; căci inima îi era tare întristată din pricina chivotului lui Dumnezeu f. Iar omul a intrat în cetate să aducă veşti; şi toată cetatea a strigat cu mare glas.
14 Iar Eli a auzit glasul strigătului şi a zis: „Ce e cu glasul acestui strigăt?“ Iar omul s'a grăbit şi a intrat şi i-a spus lui Eli.
15 Eli avea atunci nouăzeci şi opt de ani; ochii i se întunecaseră şi nu vedea. A zis Eli către oamenii care şedeau pe lângă el: „Ce e cu glasul acestui strigăt?“

Fc 48:10

16 (Atunci s'a grăbit omul şi a venit la Eli) şi a zis: „Eu sunt cel ce a venit din tabără, eu am fugit astăzi de pe câmpul de luptă“. Iar Eli i-a zis: „Ce s'a întâmplat, fiule?“
17 Iar tânărul a răspuns şi a zis: „Israel a fugit din faţa Filistenilor şi mare măcel s'a făcut în popor; fiii tăi au murit amândoi, iar chivotul lui Dumnezeu a fost luat“.
18 Şi a fost că atunci când i s'a pomenit de chivotul lui Dumnezeu, el a căzut din scaun pe spate, ţinându-se de poartă; şi şi-a rupt spinarea şi a murit, că era om bătrân şi greu. El fusese judecător în Israel vreme de patruzeci de ani g.
19 Iar nora lui, soţia lui Finees, era însărcinată şi aproape să nască; şi dacă a auzit că chivotul lui Dumnezeu fusese luat şi că socrul ei şi bărbatul ei au murit, a plâns şi a născut, că i-au venit durerile.
20 Şi atunci, la ceasul ei, pe când trăgea să moară, i-au zis femeile care şedeau pe lângă ea: „Nu te teme, că ai născut un băiat!“ Dar ea n'a răspuns; inima ei n'a mai dat nici un semn.

Fc 35:17-18

21 Iar pe băieţel l-au numit Icabod h, din pricina chivotului lui Dumnezeu şi a socrului şi a bărbatului ei.
22 Şi au zis: „De vreme ce chivotul Domnului a fost luat, slava s'a dus din Israel“.

[ VTVechiul Testament

[ 1RgCartea Întâi a Regilor
[ Cap. 5 ]Robia chivotului.
1 Filistenii au luat chivotul lui Dumnezeu şi l-au dus de la Eben-Ezer la Aşdod a.
2 Şi au luat Filistenii chivotul Domnului şi l-au adus în casa lui Dagon b; şi l-au aşezat lângă Dagon.
3 Iar poporul Aşdodului s'au sculat a doua zi devreme şi au intrat în casa lui Dagon şi s'au uitat; şi, iată, Dagon zăcea căzut cu faţa la pământ înaintea chivotului Domnului. Şi l-au ridicat pe Dagon şi l-au pus la locul lui. Dar mâna Domnului era grea asupra celor din Aşdod şi i-a rănit şi i-a lovit cu buboaie'n şezut c.
4 Şi a fost că a doua zi, sculându-se ei dis-de-dimineaţă, iată, Dagon zăcea din nou cu faţa la pământ înaintea chivotului legământului Domnului; dar capul lui Dagon şi amândouă tălpile picioarelor lui zăceau rupte pe dunga pragului; şi amândouă palmele mâinilor lui căzuseră pe podele; doar spinarea lui Dagon mai rămăsese.
5 (Iată de ce, până'n ziua de azi, preoţii lui Dagon – şi tot cel ce intră în casa lui Dagon – nu calcă pe pragul casei lui Dagon, în Aşdod, ci păşesc peste el).
6 Iar mâna Domnului era grea asupra celor din Aşdod şi i-a lovit şi i-a spuzit cu bube; şoarecii s'au înmulţit în ţară şi s'a lăţit în cetate o groază de moarte.

Ps 077:66

7 Şi dacă au văzut oamenii Aşdodului că aşa era, au zis: „Chivotul Dumnezeului lui Israel nu va rămâne cu noi, căci grea este mâna Lui asupra noastră şi asupra lui Dagon, dumnezeul nostru“.
8 Şi, trimiţând, au adunat la ei pe mai-marii Filistenilor şi le-au zis: „Ce vom face cu chivotul Dumnezeului lui Israel?“ Iar cei din Gat au zis: „Chivotul lui Dumnezeu să fie strămutat la noi!“ Atunci chivotul Dumnezeului lui Israel a fost strămutat la Gat d.
9 Şi a fost că după ce s'a strămutat chivotul, mâna Domnului a venit asupra cetăţii: tulburare mare foarte; şi i-a lovit pe oamenii cetăţii – mari şi mici –, cu buboaie'n şezut i-a lovit.
10 Şi au trimis chivotul lui Dumnezeu la Ecron e. Şi a fost că după ce chivotul lui Dumnezeu a intrat în Ecron, oamenii Ecronului au strigat, zicând: „De ce aţi adus la noi chivotul Dumnezeului lui Israel?: ca să ne omorâţi, pe noi şi tot poporul nostru?“
11 Şi, trimiţând, i-au adunat pe toţi mai-marii Filistenilor şi le-au zis: „Duceţi de aici chivotul Dumnezeului lui Israel!; să stea acolo unde-i este locul şi să nu ne omoare, pe noi şi tot poporul nostru!“ Că spaimă de moarte se făcuse în toată cetatea, mare şi grea, de îndată ce chivotul Dumnezeului lui Israel a intrat în ea.
12 Iar cei vii – cei care nu muriseră – aveau buboaie'n şezut, iar strigătul cetăţii se urca pân' la cer.

[ VTVechiul Testament

[ 1RgCartea Întâi a Regilor
[ Cap. 6 ]Chivotul se întoarce.
1 Şapte luni a stat chivotul Domnului în ţara Filistenilor. Şi'n ţara lor mişunau şoarecii.
2 Atunci Filistenii i-au chemat pe preoţii lor şi pe vrăjitorii lor şi pe descântătorii lor şi le-au zis: „Ce vom face cu chivotul Domnului? Învăţaţi-ne, cum anume să-l trimitem acolo unde-i este locul?“

1Rg 05:8

3 Aceia au zis: „Dacă trimiteţi chivotul legământului Domnului Dumnezeului lui Israel – atunci cu nici un chip să nu-l trimiteţi fără nimic, ci negreşit să-i daţi un prinos pentru suferinţa din boală; şi atunci vă veţi vindeca şi veţi dobândi ispăşire; altfel, mâna Lui nu se va îndepărta de deasupra voastră“.
4 Atunci ei au zis: „Ce fel de prinos pentru suferinţa din păcat trebuie să-i întoarcem?“ Iar aceia le-au răspuns: „După numărul cârmuitorilor a Filistenilor: cinci fese de aur – căci rana a fost pe voi şi pe cârmuitorii voştri şi pe'ntregul popor –

Ps 077:66

5 şi cinci şoareci de aur – asemănarea şoarecilor care v-au stricat pământul; şi să-I daţi slavă lui Dumnezeu, aşa ca El să-Şi uşureze mâna de peste voi şi de peste dumnezeii voştri şi de peste ţara voastră b.
6 De ce oare vă învârtoşaţi inimile, aşa cum Egiptul şi Faraon şi le-au învârtoşat pe ale lor?: Că numai după ce au fost loviţi, de abia atunci le-au dat drumul, iar ei s'au dus?

Ies 08:15 Ies 12:31

7 Aşadar, luaţi acum [lemne] şi faceţi un car nou; şi înjugaţi două vaci la întâia lor fătare, şi care n'au mai fost înjugate, dar viţeii să-i luaţi de lângă ele şi să-i ţineţi acasă.
8 Luaţi apoi chivotul Domnului şi puneţi-l în car, iar lucrurile de aur pe care i le veţi da ca prinos pentru păcat să le puneţi alături într'o lădiţă, şi daţi-i drumul să meargă.
9 Şi uitaţi-vă: Dacă merge pe calea ce duce spre hotarele Lui, adică spre Bet-Şemeş, înseamnă că El ne-a făcut răul acesta mare; iar dacă nu, atunci vom şti că nu mâna Lui s'a atins de noi şi că ceea ce am păţit a fost o întâmplare“ c.
10 Aşa au făcut Filistenii: au luat două vaci la întâia lor fătare şi le-au înjugat la car, iar pe viţei i-au închis într'o casă.
11 În car au pus chivotul Domnului şi lădiţa cu şoarecii de aur şi cu asemănările feselor lor.

2Rg 06:3

12 Iar vacile au mers drept pe drumul ce duce la Bet-Şemeş; de-a dreptul mergeau vacile pe drumul acela şi nu se opreau şi nici că se abăteau la dreapta sau la stânga; iar cârmuitorii Filistenilor s'au ţinut în urmă până la hotarul Bet-Şemeşului.
13 Iar cei din Bet-Şemeş secerau grâu în vale; şi dacă şi-au ridicat ochii au văzut chivotul Domnului; şi s'au bucurat să-l întâmpine.
14 Carul însă a intrat în ţarina lui Iosua – cel din Bet-Şemeş – şi s'a oprit acolo lângă o piatră mare d. Ei au despicat lemnele carului, iar vacile I le-au adus Domnului ardere-de-tot.

3Rg 19:21

15 Iar leviţii, luând chivotul Domnului şi lădiţa cu odoarele de aur care se afla lângă el, le-au aşezat pe piatra cea mare, iar locuitorii Bet-Şemeşului au adus în ziua aceea ardere-de-tot şi I-au înjunghiat jertfe Domnului.
16 Iar cei cinci cârmuitori ai Filistenilor au văzut, şi'n ziua aceea s'au întors la Ecron.
17 Iată fesele de aur pe care Filistenii I le-au dat Domnului pentru ispăşirea păcatului: una pentru Aşdod, una pentru Gaza, una pentru Ascalon, una pentru Gat şi una pentru Ecron;
18 şi şoarecii de aur, după numărul tuturor cetăţilor filistene ale celor cinci cârmuitori, de la cetăţile cu ziduri până la satele deschise e şi până la piatra cea mare pe care aşezaseră chivotul legământului Domnului, cea care se afla în ţarina lui Iosua din Bet-Şemeş.
19 Dar fiii lui Iehonia – dintre oamenii din Bet-Şemeş – nu s'au bucurat că au văzut chivotul Domnului; iar El a lovit dintre ei cincizeci de mii şi şaptezeci de bărbaţi. Şi a plâns poporul, căci Domnul cu mare pedeapsă lovise poporul.
20 Şi au zis oamenii din Bet-Şemeş: „Cine va putea să treacă prin faţa acestui Domn Dumnezeu cel sfânt? Şi la cine se va sui de la noi chivotul legământului Domnului?“
21 Şi au trimis soli la locuitorii din Chiriat-Iearim g să le spună: „Filistenii au înapoiat chivotul Domnului; coborâţi-vă şi urcaţi-l la voi“.

[ VTVechiul Testament

[ 1RgCartea Întâi a Regilor
[ Cap. 7 ]Samuel judecător; sub cârma lui, Israeliţii îi înfrâng pe Filisteni.
1 Iar oamenii din Chiriat-Iearim au venit şi au adus chivotul legământului Domnului; şi l-au aşezat în casa lui Aminadab, pe deal; iar pe Eleazar, fiul său, l-au sfinţit ca să păzească chivotul legământului Domnului a.

2Rg 06:3

2 Şi a fost că, de la vremea când chivotul Domnului s'a aflat la Chiriat-Iearim, zilele s'au tot adăugat şi au trecut douăzeci de ani. Şi toată casa lui Israel s'a întors cu faţa spre Domnul.
3 Iar Samuel b a grăit către toată casa lui Israel, zicând: „Dacă voi vă întoarceţi spre Domnul cu toată inima voastră, atunci lepădaţi din mijlocul vostru pe dumnezeii străini şi tufişurile c, şi slujiţi-I numai Lui, iar El vă va scoate din mâna Filistenilor“.

Dt 06:13 Dt 10:20 Ios 24:23 Mt 04:10

4 Atunci fiii lui Israel au lepădat baalii şi tufişurile Astartei şi I-au slujit numai Domnului.
5 Iar Samuel a zis: „Adunaţi tot Israelul la Miţpa d, şi eu mă voi ruga Domnului pentru voi!“

Jd 11:11 1Rg 10:17

6 Şi s'a adunat poporul la Miţpa; şi au scos apă şi au turnat-o pe pământ în faţa Domnului e. Şi'n ziua aceea au ajunat şi au zis: „Am păcătuit în faţa Domnului!“ Samuel îi judeca pe fiii lui Israel în Miţpa.

Nm 14:40

7 Dar Filistenii au auzit că fiii lui Israel s'au adunat toţi la Miţpa. Atunci cârmuitorii Filistenilor s'au ridicat împotriva lui Israel; iar fiii lui Israel au auzit şi s'au speriat de Filisteni.
8 Şi au zis fiii lui Israel către Samuel: „Nu înceta să strigi pentru noi către Domnul, Dumnezeul tău, ca să ne scape de mâna Filistenilor!“ Iar Samuel a zis: „Să nu-mi fie mie una ca aceasta, să mă îndepărtez eu de Domnul, Dumnezeul meu, şi să nu strig pentru voi rugându-mă!“

1Rg 12:23 Ir 15:1

9 Samuel a luat atunci un miel de lapte şi, împreună cu tot poporul, l-a a dus ardere-de-tot Domnului. Şi a strigat Samuel către Domnul pentru Israel, iar Domnul l-a ascultat.

Sir 46:16

10 Şi'n timp ce Samuel aducea arderea-de-tot, Filistenii s'au apropiat cu război împotriva lui Israel; dar Domnul a tunat în ziua aceea cu sunet mare asupra Filistenilor, iar aceia s'au destrămat şi s'au frânt în faţa lui Israel.

Ps 017:13-14 Sir 46:17-18

11 Atunci bărbaţii lui Israel au ieşit din Miţpa şi s'au luat pe urma Filistenilor şi i-au bătut până'n vale de Bet-Car.
12 Iar Samuel a luat o piatră şi a pus-o între Miţpa şi Şen; şi a numit-o Eben-Ezer, adică „Piatra-Celui-Ce-Ajută“, zicând: „Până aici ne-a ajutat nouă Domnul“.
13 Şi i-a umilit Domnul pe Filisteni, iar aceia n'au mai venit la hotarul lui Israel. Iar mâna Domnului a fost împotriva Filistenilor în toate zilele lui Samuel.
14 Cetăţile pe care Filistenii le luaseră de la fiii lui Israel au fost date înapoi; i le-au înapoiat lui Israel, de la Ecron până la Gat, dar şi ţinuturile lor au fost luate de către Israel din mâna Filistenilor. Şi a fost pace între Israel şi Amorei f.
15 Iar Samuel a fost judecător peste Israel în toate zilele vieţii sale.

FA 13:20

16 Şi'n fiecare an mergea, prin rotaţie, la Betel şi la Ghilgal şi la Miţpa şi-i făcea lui Israel judecată în toate aceste locuri sfinte. g
17 Şi iarăşi se întorcea la Rama h, fiindcă acolo era casa lui şi de acolo îl judeca pe Israel; şi acolo I-a zidit jertfelnic Domnului.

Dt 27:6

[ VTVechiul Testament

[ 1RgCartea Întâi a Regilor
[ Cap. 8 ]Poporul cere un rege.
1 Şi a fost că după ce Samuel a îmbătrânit, i-a pus pe fiii săi judecători peste Israel.
2 Iată acum numele fiilor săi: întâiul-născut, Ioil; iar numele celui de al doilea era Abia; aceştia erau judecători în Beer-Şeba a.

Par 06:13 Par 06:18

3 Dar fiii săi n'au umblat pe calea lui şi s'au dedat la pofta de bani şi primeau daruri b şi judecau strâmb.

Ies 23:6 Dt 16:19

4 Iar bărbaţii lui Israel s'au adunat şi au venit la Samuel, în Rama.
5 Şi i-au zis: „Iată, tu ai îmbătrânit, iar fiii tăi nu umblă pe calea ta. Aşadar, pune acum peste noi un rege care să ne judece, aşa cum e la alte neamuri“.

1Rg 12:12 Os 08:4 Os 13:10 FA 13:21

6 Lucrul acesta însă era rău în ochii lui Samuel, că adică ei spuseseră: „Dă-ne un rege care să ne judece“. Şi Samuel I s'a rugat Domnului.
7 Iar Domnul a zis către Samuel: „Ascultă glasul poporului, în orice va grăi către tine; că nu pe tine te-au lepădat, ci pe Mine M'au lepădat, pentru ca nu Eu să domnesc peste ei c.

1Rg 10:19

8 Aşa cum s'au purtat ei cu Mine, prin toate faptele lor, din ziua când i-am scos din ţara Egiptului şi până'n ziua de azi, părăsindu-Mă şi slujind altor dumnezei, tot astfel se poartă şi cu tine.
9 Acum însă ascultă de glasul lor; dar să le stai în faţă ca martor şi să le spui drepturile regelui care va domni peste ei“.
10 Iar Samuel a spus întreg cuvântul Domnului către poporul care-i cerea rege.
11 Şi le-a zis: „Iată drepturile regelui care va domni peste voi d: pe fiii voştri îi va lua şi-i va pune la carele sale şi va face din ei călăreţi şi alergători înaintea carelor lui;

1Rg 10:25

12 el şi-i va pune căpetenii peste sute şi căpetenii peste mii şi să-i secere holda şi să-i adune bucatele şi să-i meşterească uneltele de război şi uneltele carelor lui;
13 pe fiicele voastre le va lua să-i fie mironosiţe e şi bucătărese şi brutăriţe;
14 el vă va lua ţarinile şi viile şi livezile de măslini şi le va da slugilor sale;
15 va lua zeciuială din semănăturile voastre şi din viile voastre şi o va da eunucilor săi f şi slugilor sale;
16 vă va lua slugile şi slujnicele şi cirezile voastre cele bune şi asinii voştri şi le va dijmui pentru treburile lui;
17 şi din turmele voastre va lua zeciuială, iar voi veţi fi slugile lui.
18 Atunci, în ziua aceea, veţi striga din pricina regelui pe care vi l-aţi ales, dar Domnul Dumnezeu nu vă va auzi în zilele acelea, de vreme ce voi v'aţi ales un rege“.
19 Poporul însă n'a vrut să asculte de Samuel, ci i-au zis: „Nu, ci peste noi să fie rege!

FA 13:21

20 Atunci vom fi şi noi ca toate neamurile; regele ne va judeca, el va merge înaintea noastră şi el va purta războaiele noastre!“

Nm 27:17

21 Iar Samuel a ascultat toate cuvintele poporului şi le-a grăit în auzul Domnului.
22 Şi a zis Domnul către Samuel: „Ascultă de glasul lor şi pune-le un rege g!“ Iar Samuel a zis către oamenii lui Israel: „Să plece fiecare la cetatea sa!“