[ NT ] Noul Testament
[ Ap ] Apocalipsa Sfântului Ioan
[ Cap. 10 ] | Îngerul şi cartea cea mică. a |
1 Şi-am văzut un alt înger puternic, pogorându-se din cer, învăluit într'un nor; şi pe capul său, curcubeul; şi faţa lui, ca soarele; şi picioarele lui, ca nişte stâlpi de foc. |
2 Şi'n mână avea o carte mică, deschisă. Şi şi-a pus piciorul cel drept pe mare, iar pe cel stâng pe pământ, |
3 şi a strigat cu glas mare, aşa cum răcneşte un leu. Iar când a strigat, cele şapte tunete şi-au slobozit glasurile. |
4 Şi când cele şapte tunete au vorbit b, eu eram să scriu, şi-am auzit o voce care zicea din cer: „Pecetluieşte cele ce-au vorbit cele şapte tunete şi nu le scrie!“ |
5 Iar îngerul pe care l-am văzut stând pe mare şi pe pământ şi-a ridicat mâna dreaptă către cer |
6 şi s'a jurat pe Cel ce este viu în vecii vecilor, pe Cel ce a făcut cerul şi cele ce sunt în cer, şi pământul şi cele ce sunt pe pământ, şi marea, şi cele ce sunt în mare, că timp nu va mai fi c, Fc 14:19 Fc 14:22 Ies 20:11 Ne 09:6 Dt 32:40 Dn 12:5 Dn 12:7 Ps 145:6 |
7 ci'n zilele când cel de al şaptelea înger va grăi – când va fi să trâmbiţeze –, atunci taina lui Dumnezeu, aşa cum le-a binevestit El robilor Săi profeţii, este încheiată d. |
8 Iar glasul din cer pe care-l auzisem a vorbit din nou cu mine şi a zis: „Mergi de ia cartea cea deschisă'n mâna îngerului care stă pe mare şi pe pământ!“ |
9 Şi m'am dus la înger şi i-am zis să-mi dea cărticica. Şi mi-a răspuns: „Ia-o şi mănânc-o e; şi pântecele ţi-l va amărî, dar în gura ta va fi dulce ca mierea“. |
10 Şi-am luat din mâna îngerului cărticica şi am mâncat-o; şi'n gura mea era dulce ca mierea, dar după ce am mâncat-o mi s'a amărât pântecele f. |
11 Şi mi s'a spus g: „Tu trebuie ca din nou să profeţeşti h la o mulţime de popoare şi de neamuri şi de limbi şi de'mpăraţi“. |
[ NT ] Noul Testament
[ Ap ] Apocalipsa Sfântului Ioan
[ Cap. 11 ] | Cei doi martori. A şaptea trâmbiţă. |
1 Şi mi s'a dat o trestie asemenea unui toiag, spunându-mi-se: „Scoală-te şi măsoară templul lui Dumnezeu şi altarul şi pe cei ce se închină în el a. |
2 Şi curtea cea din afară a templului las-o pe dinafară şi n'o măsura, pentru că ea le-a fost dată neamurilor, iar acestea vor călca'n picioare cetatea sfântă timp de patruzeci şi două de luni b. Ps 078:1 Is 63:18 Za 12:3 Mt 04:5 Mt 27:53 Lc 21:24 Ap 12:6 Ap 13:5 |
3 Şi celor doi martori ai Mei c le voi da putere şi ei vor profeţi, îmbrăcaţi în sac d, o mie două sute şi şaizeci de zile“. |
4 Aceştia sunt cei doi măslini şi cele două sfeşnice care stau înaintea Domnului pământului. |
5 Şi dacă vrea cineva să-i vatăme, foc le iese din gură şi le mistuie vrăjmaşii; şi dacă ar vrea cineva să-i vatăme, tot aşa trebuie şi el ucis. 2Rg 22:9 4Rg 01:10 Ps 096:3 Is 11:4 Ir 05:14 Ir 23:29 Os 06:5 |
6 Aceştia putere au să'nchidă cerul, pentru ca ploaia să nu plouă în zilele profeţiei lor, şi putere au peste ape să le schimbe'n sânge şi să lovească pământul cu orice fel de plagă, oridecâteori vor voi. |
7 Şi când îşi vor isprăvi mărturia, Fiara care se ridică din adânc e va face război cu ei şi-i va birui şi-i va omorî. Dn 07:3 Dn 07:7 Dn 07:21 Dn 11:33 Ap 12:17 Ap 13:1 Ap 13:7 Ap 17:8 |
8 Şi leşurile lor vor zăcea în piaţa cetăţii celei mari, care simbolic f se cheamă Sodoma şi Egipt g, acolo unde şi Domnul lor a fost răstignit. |
9 Şi timp de trei zile şi jumătate, oameni din popoare şi din seminţii şi din limbi şi din neamuri le vor privi leşurile şi nu vor îngădui ca trupurile lor moarte să fie puse'n mormânt. |
10 Şi-asupra lor se vor bucura locuitorii de pe pământ şi se vor veseli şi-şi vor trimite daruri unii altora, pentru că aceşti doi profeţi i-au chinuit pe locuitorii de pe pământ. |
11 Şi după cele trei zile şi jumătate, duh de viaţă de la Dumnezeu a intrat în ei şi-au stat pe picioarele lor; şi frică mare a căzut peste cei ce se uitau la ei. |
12 Şi au auzit un glas puternic din cer, zicându-le: „Suiţi-vă aici!“ Şi s'au suit la cer într'un nor; şi duşmanii lor au privit la ei. |
13 Şi'n ceasul acela s'a făcut cutremur mare; şi a zecea parte din cetate s'a prăbuşit şi au pierit în cutremur şapte mii de oameni; iar ceilalţi s'au înfricoşat şi I-au dat slavă Dumnezeului cerului. |
14 Al doilea „vai“ a trecut; al treilea „vai“, iată, vine de'ndată h. |
15 Şi a trâmbiţat al şaptelea înger: şi au fost în cer glasuri puternice, zicând: Împărăţia lumii a devenit a Domnului nostru şi a Hristosului Său şi El i va împărăţi în vecii vecilor. Ies 15:18 Ps 021:28 Dn 02:44 Dn 07:14 Dn 07:18 Dn 07:27 Avd 01:21 Za 14:9 Ap 10:7 |
16 Şi cei douăzeci şi patru de Bătrâni care'n faţa lui Dumnezeu şed pe tronurile lor au căzut cu feţele la pământ şi I s'au închinat lui Dumnezeu, |
17 zicând: „Îţi mulţumim Ţie, Doamne Dumnezeule, Atotţiitorule, Cel-ce-Eşti şi Cel-ce-Erai şi Cel-ce-Vii, că Ţi-ai luat puterea Ta cea mare şi-ai început să împărăţeşti. Ies 03:14 Am 03:13 Am 04:13 2Co 06:18 Ap 01:4 Ap 01:8 Ap 04:8 Ap 15:3 Ap 16:5 Ap 16:7 Ap 16:14 Ap 19:6 Ap 19:15 Ap 21:22 |
18 Şi neamurile s'au mâniat, dar a venit mânia Ta şi vremea ca cei morţi să fie judecaţi şi să-i răsplăteşti pe robii Tăi profeţii şi pe sfinţi şi pe cei ce se tem de numele Tău, pe cei mici şi pe cei mari, şi să prăpădeşti pe cei ce prăpădesc pământul“. Ps 002:1 Ps 045:6 Ps 113:19 Dn 09:6 Dn 09:10 Am 03:7 Za 01:6 Ap 19:5 |
19 Şi templul lui Dumnezeu s'a deschis, cel din cer, şi'n templul Său s'a văzut chivotul testamentului Său; şi-au fost fulgere şi vuiete şi tunete şi cutremur şi grindină mare. Ies 09:24 Ies 19:16 3Rg 08:1 3Rg 08:6 2Par 05:7 Iz 01:13 Ap 04:5 Ap 08:5 Ap 16:18 Ap 16:21 |
[ NT ] Noul Testament
[ Ap ] Apocalipsa Sfântului Ioan
[ Cap. 12 ] | Cele şapte semne. Primul: Femeia şi Balaurul. |
1 Şi-un mare semn s'a arătat în cer: O Femeie a înveşmântată cu soarele; şi sub picioarele ei, luna; şi pe capul său, o cunună din douăsprezece stele b. |
2 Şi era însărcinată; şi striga chinuindu-se şi muncindu-se să nască. |
3 Şi-un alt semn s'a arătat în cer: Iată, un Balaur c mare, roşu ca focul, având şapte capete şi zece coarne d; şi pe capete, şapte cununi împărăteşti e. |
4 Şi coada lui târa o treime din stelele cerului; şi le-a aruncat pe pământ f. Şi Balaurul a stat înaintea Femeii care era să nască, pentru ca să-i înghită copilul când îl va naşte. |
5 Şi ea a născut un Copil de parte bărbătească, Cel ce cu toiag de fier va să păstorească toate neamurile g. Şi Copilul ei a fost răpit la Dumnezeu şi la tronul Său h, Ps 002:9 Is 07:14 Is 66:7 1Co 15:25 Ap 02:26 Ap 02:27 Ap 19:15 |
6 iar Femeia a fugit în pustie i, acolo unde are ea loc pregătit de Dumnezeu, pentru ca acolo s'o hrănească timp de o mie două sute şi şaizeci de zile j. |
7 Şi război s'a făcut în cer: Mihail k şi îngerii lui au pornit război cu Balaurul. Şi se războia Balaurul, şi îngerii lui; |
8 şi el n'a răzbit, nici că locul lor s'a mai găsit în cer. |
9 Şi aruncat a fost Balaurul cel mare, şarpele cel de demult, care se cheamă diavol şi Satana, cel ce pe toată lumea l o înşeală – aruncat a fost pe pământ; şi îngerii săi aruncaţi au fost cu el. |
10 Şi-am auzit un glas mare'n cer, zicând: „Acum s'a făcut mântuirea şi puterea şi împărăţia Dumnezeului nostru şi stăpânirea Hristosului Său, căci aruncat a fost pârâşul fraţilor noştri, cel ce ziua şi noaptea-i pâra în faţa Dumnezeului nostru. |
11 Şi ei l-au biruit prin sângele Mielului şi prin cuvântul mărturiei lor şi prin aceea că viaţa până la moarte nu şi-au iubit-o m. |
12 Pentru aceasta bucuraţi-vă, ceruri, şi voi, cei ce locuiţi în ele! Vai vouă, pământule şi mare, căci diavolul a coborât la voi având mare mânie, fiindcă el ştie că puţină vreme are“. |
13 Şi când Balaurul a văzut c'a fost aruncat pe pământ, a prigonit-o n pe Femeia care născuse Pruncul. |
14 Şi i s'au dat Femeii cele două aripi ale vulturului celui mare o, ca să zboare'n pustie la locul ei, acolo unde, departe de faţa şarpelui, este hrănită o vreme şi vremi şi-o jumătate de vreme p. |
15 Şi şarpele a aruncat după Femeie din gură-i apă ca un râu, ca s'o ia puhoiul. |
16 Şi pământul i-a venit Femeii într'ajutor; că şi-a deschis pământul gura şi a'nghiţit râul pe care Balaurul îl aruncase din gura sa. |
17 Şi Balaurul s'a aprins de mânie asupra Femeii şi a pornit să facă război cu ceilalţi din seminţia ei q, cei ce păzesc poruncile lui Dumnezeu şi au mărturia lui Iisus r. |
18 Şi a stat pe nisipul mării s. |
[ NT ] Noul Testament
[ Ap ] Apocalipsa Sfântului Ioan
[ Cap. 13 ] | Al doilea semn: Fiara mării. Al treilea: Fiara pământului. |
1 Şi-am văzut ridicându-se din mare o Fiară a având zece coarne b şi şapte capete c; şi pe coarnele ei, zece steme; şi pe capetele ei, nume blasfemiatoare d. Dn 07:3 Dn 07:7 Dn 07:19 2Tes 02:4 Ap 11:7 Ap 12:3 Ap 17:3 Ap 17:7-12 |
2 Şi Fiara pe care-am văzut-o era asemenea leopardului, picioarele ei erau ca ale ursului, iar gura ei ca o gură de leu. Şi Balaurul i-a dat Fiarei puterea lui şi tronul său e şi stăpânire mare. |
3 Şi unul din capetele Fiarei era ca înjunghiat de moarte, dar rana ei cea de moarte a fost vindecată; şi tot pământul s'a minunat ţinându-se după Fiară f. |
4 Şi i s'au închinat Balaurului, pentru că el i-a dat Fiarei stăpânirea; apoi i s'au închinat Fiarei, zicând: „Cine-i asemenea Fiarei şi cine poate să se războiască împotrivă-i?...“ g |
5 Şi i s'a dat h ei gură să grăiască vorbe mari şi blasfemii; şi putere i s'a dat să lucreze timp de patruzeci şi două de luni i. |
6 Şi gura şi-a deschis-o spre blasfemii împotriva lui Dumnezeu, să-I blasfemieze numele şi locuinţa, pe cei ce locuiesc în cer. |
7 Şi i s'a dat să facă război asupra sfinţilor şi să-i biruie; şi i s'a dat ei stăpânire peste toată seminţia şi poporul şi limba şi neamul. |
8 Şi i se vor închina ei toţi cei ce locuiesc pe pământ, ale căror nume nu sunt de la'ntemeierea lumii scrise'n cartea vieţii Mielului înjunghiat j. Ies 32:32-33 Ps 068:28 Is 04:3 Is 53:7 Dn 12:1 Lc 10:20 In 01:29 In 01:30 Flp 04:3 Evr 12:23 Ap 03:5 Ap 05:6 Ap 05:12 Ap 17:8 Ap 20:12 Ap 20:15 Ap 21:27 |
9 Dacă are cineva urechi, să audă!: |
10 Cine duce'n robie, în robie e dus; cine ucide cu sabia, de sabie trebuie ucis. Aici e răbdarea şi credinţa sfinţilor k. Fc 09:6 3Rg 02:33 Is 14:2-3 Is 33:1 Ir 15:2 Ir 43:11 Mt 26:52 Ap 14:12 |
11 Şi-am văzut o altă Fiară l, ridicându-se din pământ; şi avea două coarne, asemenea unui miel, dar grăia ca un balaur. |
12 Şi toată puterea primei Fiare o face m în faţa acesteia. Şi face ca pământul şi locuitorii de pe el să se'nchine Fiarei celei dintâi, a cărei rană de moarte fusese vindecată. |
13 Şi face semne mari, pân'la a face ca foc să se coboare din cer pe pământ înaintea oamenilor; 3Rg 18:24-39 Mt 24:24 Mc 13:22 2Tes 02:9 Ap 14:9 Ap 14:11 Ap 16:2 Ap 16:14 Ap 19:20 |
14 şi prin semnele ce i s'a dat să facă'n faţa Fiarei îi amăgeşte pe cei ce locuiesc pe pământ, spunându-le celor ce locuiesc pe pământ să-i facă chip n Fiarei care poartă rană de sabie şi a rămas în viaţă. Dt 13:2-4 Mt 24:24 2Tes 02:9-10 Ap 14:9 Ap 14:11 Ap 16:2 Ap 19:20 |
15 Şi i s'a dat ei să-i dea chipului Fiarei un duh o, pentru ca chipul Fiarei să şi grăiască şi să facă'n aşa fel ca toţi cei ce nu se vor închina chipului Fiarei să fie ucişi. |
16 Şi pe toţi, pe cei mici şi pe cei mari, şi pe cei bogaţi şi pe cei săraci, şi pe cei liberi şi pe robi îi face să-şi pună semn pe mâna lor cea dreaptă sau pe frunte, |
17 încât nimeni să nu poată cumpăra sau vinde p, fără numai cel ce are semnul: numele Fiarei sau numărul numelui q Fiarei. |
18 Aici e'nţelepciunea! Cine are pricepere, să socotească numărul Fiarei; că e număr de om. Şi numărul ei este şase sute şaizeci şi şase r. |
[ NT ] Noul Testament
[ Ap ] Apocalipsa Sfântului Ioan
[ Cap. 14 ] | Al patrulea semn: Mielul şi feciorelnicii. Al cincilea: cei trei îngeri. Al şaselea: un Fiu al Omului. Secerişul. |
1 Şi m'am uitat; şi iată, Mielul stătea pe muntele Sionului; şi cu El, o sută patruzeci şi patru de mii a care aveau numele Lui şi numele Tatălui Său scris pe frunţile lor. |
2 Şi-am auzit un glas din cer ca un vuiet de ape multe şi ca bubuitul unui tunet puternic; iar glasul pe care l-am auzit era ca al ţiteraşilor ţiterindu-şi ţiterele b. |
3 Şi cântare nouă cântau înaintea tronului şi înaintea celor patru Fiinţe şi a Bătrânilor; şi nimeni nu putea să înveţe cântarea decât cei o sută patruzeci şi patru de mii care fuseseră răscumpăraţi de pe pământ. Ps 032:3 Ps 039:3 Ps 095:1 Ps 097:1 Ps 143:9 Ps 149:1 Is 42:10 Ap 05:9 Ap 07:4 Ap 14:1 |
4 Aceştia sunt cei ce nu s'au întinat cu femei; că sunt feciorelnici c. Aceştia sunt cei ce-I urmează Mielului oriunde Se va duce. Aceştia au fost răscumpăraţi dintre neamuri, pârgă lui Dumnezeu şi Mielului. |
5 Şi'n gura lor nu s'a aflat minciună, fiindcă sunt fără prihană. |
6 Şi-am văzut un alt înger care zbura în înaltul cerului, având o Evanghelie veşnică s'o binevestească celor ce locuiesc pe pământ şi la tot neamul şi seminţia şi limba şi poporul. |
7 Şi striga cu glas puternic: „Temeţi-vă de Dumnezeu şi daţi-I slavă, că ceasul judecăţii Sale a venit; şi închinaţi-vă Celui ce a făcut cerul şi pământul şi marea şi izvoarele apelor!“ |
8 Şi un alt înger, al doilea, a urmat, zicând: „A căzut, a căzut Babilonul cel mare d, cel ce din vinul pătimaşei sale desfrânări e a adăpat toate neamurile!“ |
9 Şi un alt înger, al treilea, le-a urmat, zicând cu glas mare: „Dacă cineva i se închină Fiarei şi chipului ei şi-i primeşte semnul pe fruntea sau pe mâna lui, |
10 va bea şi el din vinul mâniei lui Dumnezeu, turnat neamestecat în cupa mâniei Sale, şi se va chinui în foc şi'n pucioasă dinaintea sfinţilor îngeri şi dinaintea Mielului“. Fc 19:24 Ps 010:6 Ps 074:8 Is 51:17 Is 51:22 Is 66:24 Ir 25:15 Iz 38:22 2Mac 02:5 Ap 15:7 Ap 16:19 Ap 19:20 Ap 20:10 Ap 21:8 |
11 Şi fumul chinului lor se suie'n vecii vecilor. Şi nici ziua şi nici noaptea nu au odihnă cei ce se închină Fiarei şi chipului ei, şi oricine primeşte semnul numelui ei. Is 34:10 Ap 13:12-17 Ap 14:9 Ap 16:2 Ap 19:3 Ap 19:20 Ap 20:4 |
12 Aici este răbdarea sfinţilor, cei ce păzesc poruncile lui Dumnezeu şi credinţa lui Iisus. |
13 Şi-am auzit un glas din cer, zicând: „Scrie: Fericiţi sunt morţii care de-acum înainte mor întru Domnul! Da, grăieşte Duhul, odihnească-se de ostenelile lor, căci faptele lor îi însoţesc“. |
14 Şi m'am uitat: şi iată, un nor alb; şi Cel ce şedea pe nor era asemenea Fiului Omului f, având pe cap cunună de aur şi'n mână o seceră ascuţită. |
15 Şi un alt înger a ieşit din templu, strigându-I cu glas mare Celui ce şedea pe nor: „Trimite-Ţi secera şi seceră, c'a venit ceasul de secerat, că secerişul pământului s'a copt“. |
16 Şi Cel ce şedea pe nor Şi-a aruncat secera pe pământ, şi pământul a fost secerat. |
17 Şi un alt înger a ieşit din templul cel din cer, având şi el o sabiţă g ascuţită. |
18 Şi un alt înger a ieşit din altar, cel ce are putere asupra focului; şi i-a strigat cu glas mare celui ce avea sabiţa ascuţită şi a grăit: „Trimite-ţi sabiţa cea ascuţită şi culege ciorchinii viei pământului, că strugurii ei s'au copt“. |
19 Şi îngerul şi-a aruncat sabiţa pe pământ şi a cules via pământului şi a aruncat [totul] în linul h cel mare al mâniei lui Dumnezeu. |
20 Şi linul a fost călcat afară din cetate; şi din lin a ieşit sânge pân'la zăbalele cailor pe o mie şase sute de stadii i. |
[ NT ] Noul Testament
[ Ap ] Apocalipsa Sfântului Ioan
[ Cap. 15 ] | Al şaselea semn: îngerii celor din urmă plăgi. Cele şapte cupe. |
1 Şi-am văzut în cer un alt semn mare şi minunat: Şapte îngeri având şapte plăgi a – cele din urmă, căci cu ele s'a sfârşit mânia lui Dumnezeu. |
2 Am văzut ceva ca o mare de sticlă amestecată cu foc, şi pe biruitorii Fiarei şi-ai chipului ei şi-ai numărului numelui ei stând pe marea de sticlă şi având ţiterele lui Dumnezeu. |
3 Şi cântau cântarea lui Moise, robul lui Dumnezeu, şi cântarea Mielului, zicând: „Mari şi minunate sunt lucrurile Tale, Ies 15:1 Ies 15:6 Ies 15:11 Dt 32:4 Ps 091:5 Ps 110:2 Ps 138:14 Ps 144:17 Ir 10:7 Os 14:10 Am 03:13 Am 04:13 2Co 06:18 Ap 01:8 Ap 04:8 Ap 11:17 Ap 16:7 Ap 16:14 Ap 19:6 Ap 19:15 Ap 21:22 |
4 Cine nu se va teme de Tine, Doamne, şi nu va slăvi numele Tău? |
5 Şi după aceasta m'am uitat; şi templul cortului mărturiei s'a deschis în cer. |
6 Şi din templu au ieşit cei şapte îngeri cu cele şapte plăgi, îmbrăcaţi în in curat strălucitor şi'ncinşi pe sub sân cu cingători de aur. |
7 Şi una din cele patru Fiinţe le-a dat celor şapte îngeri şapte cupe de aur pline de mânia lui Dumnezeu Cel-Viu în vecii vecilor. |
8 Şi templul s'a umplut cu fum din slava lui Dumnezeu şi din puterea Lui; şi nimeni nu putea să intre în templu până ce se vor fi isprăvit cele şapte plăgi ale celor şapte îngeri. |
[ NT ] Noul Testament
[ Ap ] Apocalipsa Sfântului Ioan
[ Cap. 16 ] | Cele şapte cupe ale mâniei lui Dumnezeu. |
1 Şi-am auzit glas mare din templu, zicându-le celor şapte îngeri: „Duceţi-vă şi vărsaţi pe pământ cele şapte cupe ale mâniei lui Dumnezeu!“ |
2 Şi s'a dus cel dintâi şi şi-a vărsat cupa pe pământ. Şi s'a ivit o bubă rea şi vătămătoare pe oamenii care aveau semnul Fiarei şi care se'nchinau chipului Fiarei. Ies 09:9-10 Dt 28:35 Ap 13:12-17 Ap 14:9 Ap 14:11 Ap 19:20 Ap 20:4 |
3 Şi al doilea înger şi-a vărsat cupa în mare; şi s'a făcut sânge ca al unui mort a, şi toată suflarea vieţii care este'n mare a murit. |
4 Şi cel de al treilea şi-a vărsat cupa în râuri şi'n izvoarele apelor; şi ele s'au prefăcut în sânge. |
5 Şi l-am auzit pe îngerul apelor, zicând: „Drept eşti Tu, Cel-ce-Eşti şi Cel-ce-Erai, Sfinte, că ai judecat acestea; |
6 de vreme ce ei au vărsat sângele sfinţilor şi profeţilor, tot sânge le-ai dat să bea. Vrednici sunt!“ |
7 Şi-am auzit zicându-se din altar: „Da, Doamne Dumnezeule Atotţiitorule, adevărate şi drepte sunt judecăţile Tale!“ Ps 018:9 Ps 118:137 Am 03:13 Am 04:13 Ap 01:8 Ap 04:8 Ap 11:17 Ap 15:3 Ap 16:14 Ap 19:2 Ap 19:6 Ap 19:15 Ap 21:22 |
8 Şi al patrulea înger şi-a vărsat cupa în soare; şi i s'a dat lui să-i dogorească pe oameni cu foc. |
9 Şi oamenii au fost dogorâţi cu mare arşiţă şi au blasfemiat numele lui Dumnezeu Care are putere peste plăgile acestea, şi nu s'au pocăit ca să-I dea slavă. |
10 Şi al cincilea şi-a vărsat cupa pe scaunul Fiarei; şi împărăţia ei s'a întunecat şi oamenii îşi muşcau limbile de durere, |
11 şi din pricina durerilor şi a bubelor lor L-au blasfemiat pe Dumnezeul cerului, dar de faptele lor nu s'au pocăit. |
12 Şi al şaselea înger şi-a vărsat cupa peste râul cel mare, peste Eufrat b, şi apa lui a secat ca să fie gătită calea'mpăraţilor de la Soare-Răsare. |
13 Şi-am văzut [ieşind] din gura Balaurului şi din gura Fiarei şi din gura Profetului Mincinos trei duhuri necurate, ca nişte broaşte; |
14 fiindcă ele sunt duhuri de diavoli, făcătoare de semne, care se duc la împăraţii lumii'ntregi să-i adune la războiul Zilei celei mari a lui Dumnezeu Atotţiitorul. Am 03:13 Am 04:13 Mt 24:24 Ap 01:8 Ap 04:8 Ap 11:17 Ap 13:3 Ap 15:3 Ap 16:7 Ap 19:6 Ap 19:15 Ap 19:19 Ap 21:22 |
15 – „Iată, Eu vin ca un fur. Fericit cel ce priveghează şi-şi păstrează veşmintele c, ca să nu umble gol şi să i se vadă ruşinea d!“ – Mt 24:43-44 Lc 12:39-40 2Co 05:3 1Tes 05:2 1Tes 05:4 2Ptr 03:10 Ap 03:3 Ap 03:18 |
16 Şi i-a strâns la locul care'n evreieşte se cheamă Armagheddon e. |
17 Al şaptelea înger şi-a vărsat cupa'n văzduh; şi din templul cerului, de la tron, a ieşit o voce mare, strigând: „S'a făcut!“ |
18 Şi au fost fulgere şi vuiete şi tunete şi s'a făcut cutremur mare, aşa cum de când e omul pe pământ n'a mai fost un cutremur atât de mare. |
19 Şi cetatea cea mare f s'a rupt în trei părţi, şi cetăţile păgânilor s'au prăbuşit. Şi de Babilonul cel mare s'a amintit înaintea lui Dumnezeu, pentru ca El să-i dea paharul vinului aprinderii mâniei Lui. Ps 074:8 Is 51:17 Is 51:22 Ir 25:15 Ir 51:9 Ap 14:10 Ap 15:7 |
20 Şi tot ce fusese insulă a fugit, şi munţi nu s'au mai aflat. |
21 Şi grindină mare ca talantul g s'a prăvălit din cer peste oameni. Şi oamenii L-au blasfemiat pe Dumnezeu din pricina plăgii cu grindină, căci mare e plaga aceasta, foarte mare. |
[ NT ] Noul Testament
[ Ap ] Apocalipsa Sfântului Ioan
[ Cap. 17 ] | Babilonul, Desfrânata cea mare; Fiara. |
1 Şi a venit unul din cei şapte îngeri care aveau cele şapte cupe şi a grăit către mine, zicând: „Vino să-ţi arăt judecata Desfrânatei celei mari a, care şade pe ape multe b, |
2 cu care s'au desfrânat regii pământului, iar locuitorii pământului s'au îmbătat de vinul desfrânării ei“. |
3 Şi'ntru duh c m'a dus în pustiu; şi-am văzut o femeie şezând pe o Fiară stacojie, plină de nume blasfemiatoare d, având şapte capete şi zece coarne. |
4 Şi femeia era îmbrăcată'n purpură şi'n stacojiu şi'mpodobită cu aur şi cu pietre scumpe şi cu mărgăritare e, având în mână un pahar de aur, plin de urâciune şi de necurăţiile desfrânării ei. |
5 Iar pe fruntea ei, scris un nume, o taină: Babilonul-cel-mare, mama desfrânatelor şi-a urâciunilor pământului. |
6 Şi-am văzut-o pe femeie beată de sângele sfinţilor şi de sângele mucenicilor lui Iisus; şi văzând-o eu, cu mare mirare m'am mirat. |
7 Şi îngerul mi-a zis: „De ce te miri? Eu îţi voi spune taina femeii şi pe a Fiarei care-o poartă, cea care are cele şapte capete şi cele zece coarne. |
8 Fiara pe care-ai văzut-o era şi nu este f; şi va să se ridice din adânc şi să meargă spre pieire. Şi cei ce locuiesc pe pământ, ale căror nume nu sunt scrise de la'ntemeierea lumii în cartea vieţii, se vor mira văzând Fiara, că era şi că nu este şi că va să vină. Ies 32:32-33 Ps 068:28 Dn 07:3 Dn 12:1 Flp 04:3 Ap 03:5 Ap 11:7 Ap 13:1 Ap 13:3 Ap 13:8 Ap 17:3 Ap 20:12 Ap 20:15 Ap 21:27 |
9 Aici e minte g care are'nţelepciune. Cele şapte capete sunt şapte munţi h deasupra cărora şade femeia. Şi sunt şi şapte împăraţi: |
10 cinci au căzut, unul este, celălalt încă n'a venit – şi când va veni, puţin trebuie să rămână i. |
11 Şi Fiara care era şi nu este, este ea însăşi un al optulea [împărat]; şi ea este dintre cei şapte j şi merge spre pieire. |
12 Şi cele zece coarne pe care le-ai văzut sunt zece regi care încă n'au primit putere'mpărătească, dar care vor lua putere ca de'mpăraţi, pentru un ceas, împreună cu Fiara k. |
13 Aceştia au un singur gând: şi tăria şi puterea l lor i-o dau m Fiarei. |
14 Ei vor porni război împotriva Mielului, dar Mielul îi va birui, pentru că El este Domnul domnilor şi Împăratul împăraţilor; şi cei împreună cu El, chemaţi şi aleşi şi credincioşi n [vor birui şi ei]“. Dt 10:17 Dn 02:47 Dn 07:27 2Mac 13:4 3Mac 05:35 Mt 28:18 FA 10:36 1Tim 06:15 Ap 13:1 Ap 17:3 Ap 19:16 |
15 Şi mi-a zis: „Apele pe care le-ai văzut şi deasupra cărora şade Desfrânata sunt popoare şi gloate şi neamuri şi limbi. |
16 Şi cele zece coarne pe care le-ai văzut şi Fiara o vor urî pe Desfrânată şi-o vor face pustie şi goală, şi carnea ei o vor mânca, iar pe ea o vor arde'n foc o; |
17 pentru că Dumnezeu le-a pus în inimi p ca ei să facă pe gândul Său şi într'un gând să se'ntâlnească, şi împărăţia lor să i-o dea Fiarei până ce cuvintele lui Dumnezeu se vor plini q. |
18 Iar femeia pe care-ai văzut-o este cetatea cea mare, care are putere'mpărătească peste regii pământului“. |
[ NT ] Noul Testament
[ Ap ] Apocalipsa Sfântului Ioan
[ Cap. 18 ] | Căderea Babilonului. |
1 După acestea am văzut un alt înger pogorându-se din cer, având putere mare; şi pământul s'a luminat de slava lui. |
2 Şi a strigat cu glas puternic, zicând: „A căzut!, a căzut Babilonul cel mare şi a devenit sălaş al demonilor şi cuibar a a tot duhul necurat şi cuibar a toată pasărea spurcată şi urâtă b“. Is 13:19 Is 13:21-22 Is 21:9 Is 34:11 Is 34:14 Ir 50:39 Ir 51:8 Ir 51:37 Bar 04:35 Ap 14:8 Ap 17:5 |
3 Pentru că toate neamurile au băut din vinul aprinderii desfrânării ei, şi împăraţii pământului cu ea s'au desfrânat c, şi neguţătorii lumii din puterea strălucirii d ei s'au îmbogăţit. |
4 Şi-am auzit un alt glas din cer, zicând: „Ieşiţi din ea, poporul meu, ca să nu vă faceţi părtaşi la păcatele ei şi să nu primiţi din plăgile ei, Is 48:20 Is 52:11 Ir 50:8 Ir 51:6 Ir 51:9 Ir 51:45 Za 02:10-11 2Co 06:17 |
5 fiindcă păcatele ei au ajuns pân'la cer şi Dumnezeu Şi-a adus aminte de nedreptăţile ei. |
6 Plătiţi-i e aşa cum şi ea a plătit, şi cu'ndoită măsură îndoit măsuraţi-i după faptele ei; în paharul în care a turnat, turnaţi-i de două ori pe-atât. Ps 136:8 Is 66:6 Ir 50:15 Ir 50:29 2Tes 01:6 Ap 02:23 Ap 20:12-13 Ap 22:12 |
7 Şi cât s'a slăvit ea pe sine şi a strălucit f, tot pe-atâta daţi-i chin şi bocet. Fiindcă zice ea în inima ei: Stau ca o'mpărăteasă, şi văduvă nu sunt, şi bocet nu voi vedea... |
8 Pentru aceea, într'o singură zi îi vor veni plăgile: moarte şi bocet şi foamete; şi'n foc va fi mistuită, că puternic este Domnul Dumnezeu Care-o judecă. |
9 Iar g împăraţii pământului care s'au desfrânat cu ea şi s'au bucurat de strălucirea ei vor plânge şi se vor bate'n piept asupră-i când vor vedea fumul arderii ei, |
10 departe stând de frica chinurilor ei şi zicând: Vai!, vai!, tu, cetatea cea mare, |
11 Şi neguţătorii pământului vor plânge şi vor boci asupră-i, că nimeni nu le mai cumpără marfa, |
12 marfă de aur şi de argint şi de pietre preţioase şi de mărgăritare şi de vison şi de porfiră şi de mătase şi de stofă stacojie, tot lemnul bine-mirositor şi tot lucrul de fildeş, şi tot lucrul de lemn de mare preţ şi de bronz şi de fier şi de marmură, |
13 şi scorţişoară şi balsam şi mirodenii şi mir şi tămâie şi vin şi untdelemn şi făinuţă albă şi grâu şi vite şi oi şi cai şi căruţe şi robi h şi suflete de oameni. |
14 Şi dusu-s'au de la tine roadele după care-ţi tânjea sufletul, şi de la tine pierit-au toate cele grase şi strălucite, şi niciodată nu s'or mai afla... |
15 Neguţătorii acestora, cei ce s'au îmbogăţit de pe urma ei, departe vor sta de frica chinului ei, plângând şi jelindu-se |
16 şi zicând: Vai!, vai!, cetatea cea mare, |
17 Că'ntr'un ceas s'a pustiit atâta bogăţie!Şi tot căpitanul de vas şi tot călătorul pe mare şi corăbierii şi toţi câţi trăiesc de pe urma mării stăteau departe |
18 şi strigau uitându-se la fumul arderii ei, zicând: Care cetate era asemenea cetăţii celei mari?... |
19 Şi-şi puneau ţărână pe capete şi strigau, plângând şi jelindu-se şi zicând: Vai!, vai!, cetatea cea mare, |
20 „Veseleşte-te i de ea, cerule, şi voi, sfinţi şi apostoli şi profeţi; |
21 Iar un înger puternic a ridicat o piatră cât o piatră mare de moară şi a aruncat-o'n mare, zicând: „Aşa, dintr'o lovitură, aşa va fi aruncat Babilonul, cetatea cea mare, şi nu se va mai afla!... |
22 Şi vocea ţiteraşilor şi-a muzicanţilor |
23 Şi lumină de lampă, |
24 Şi s'a găsit în ea sânge de profeţi şi de sfinţi şi-al tuturor celor înjunghiaţi pe pământ“. |