[ VTVechiul Testament

[ SirCartea Înţelepciunii lui Isus, Fiul lui Sirah (Ecclesiasticul)
[ Cap. 17 ]CAPITOLUL 17
Facerea omului. Legământul. Dreptatea şi mila lui Dumnezeu. Îndemn la pocăinţă.
1
Domnul l-a zidit pe om din pământ
 şi apoi tot în el l-a întors.

Fc 01:26-27 Fc 02:7 Fc 03:19 Fc 05:1 Sol 02:23

2
Oamenilor le-a dat zile cu număr şi o anume vreme,
 dar şi stăpânire peste tot ce e pe pământ.

Fc 01:26 Fc 01:28 Fc 09:2 Sol 02:23

3
Pe potriva Lui i-a îmbrăcat cu putere
 şi după chipul Său i-a făcut;

Fc 01:27 Fc 05:1 Sol 02:23

4
şi frica de om a pus-o'n toată făptura
 şi i-a dat stăpânire peste fiare şi păsări.

Fc 01:26 Fc 01:28 Fc 09:1-2

5
Au primit în folosinţă cele cinci puteri ale Domnului;
 ca pe o a şasea le-a dat părtăşia la gândire,
 iar ca pe o a şaptea, cugetarea, prin care I se rostesc puterile. a
6
Sfat b şi limbă şi ochi şi urechi le-a dat
 şi inimă ca să'nţeleagă.

Fc 02:20

7
Cu ştiinţa cunoaşterii i-a umplut
 şi le-a arătat binele şi răul.

Fc 02:19

8
Ochiul Său l-a aşezat peste inima lor
 ca să le arate măreţia lucrurilor Sale,
9
 şi le-a dat ca de-a pururi să-I laude minunile. c
10
Lăuda-vor numele Său cel sfânt
 povestind măreţia lucrurilor Sale.
11
Şi cunoaştere le-a mai dat
 şi legea vieţii ca moştenire:

Dt 04:13 Rm 07:10

12
legământ veşnic a încheiat cu ei
 şi i-a făcut să cunoască judecăţile Sale;

Fc 12:1-3 Ies 20:1

13
ochii lor au văzut măreţia slavei Sale,
 urechile lor au auzit slava glasului Său.
14
El le-a zis: „Feriţi-vă de orice nedreptate“
 şi le-a dat, fiecăruia, porunci despre aproapele său.
 

Sol 06:3

15
Căile lor sunt pururea înaintea Lui,
 de ochii Săi nu se pot ascunde.

Ps 089:8 Sir 11:26 Sir 23:19

16
Încă din copilărie, căile lor îi mână spre rău
 şi din inimile lor de piatră nu-şi pot face inimi de carne. d
17
Fiecărui neam i-a rânduit un cârmuitor,
 dar Israel este partea Domnului:

Dt 04:20 Sol 06:5-6 Rm 13:1

18
întâiul-Său-născut, pe care l-a hrănit cu certare,
 dar peste care-Şi revarsă lumina iubirii,
 fără să-l părăsească. e

Sir 11:26

19
Toate lucrurile lor sunt înaintea Lui ca soarele
 şi ochii Lui sunt pururea peste căile lor.

Sir 21:24

20
Nedreptăţile lor nu-I sunt ascunse
 şi toate păcatele lor sunt înaintea Domnului.

Ps 098:8 Ir 03:12

21
Bun este însă Domnul şi-Şi cunoaşte făptura:
 nici nu-i nimiceşte, nici nu-i părăseşte, ci-i cruţă. f

Ir 03:12 Ir 31:18

22
Milostenia omului e pentru El ca o pecete g,
 iar binefacerea omului o păstrează ca pe lumina ochiului h.

Sir 29:12 Mt 25:35-36

23
Apoi El Se va ridica şi va răsplăti
 şi răsplata lor pe capul lor o va întoarce.

Ps 102:13 Sir 11:26 Mt 16:27 Mt 25:35-36

24
Dar celor ce se pocăiesc le-a dat întoarcerea
 şi-i alină pe cei ce slăbesc în răbdare.

Ps 006:6 Ps 102:13

25
Întoarce-te la Domnul şi părăseşte-ţi păcatele,
 roagă-te în faţa Lui şi greşeşte mai puţin.

Sir 21:1

26
Revino la Cel-Preaînalt, întoarce-te de la nedreptate
 şi scârbeşte-te de toată urâciunea.

Ps 033:14 Is 38:19 Ir 03:12

27
Pe Cel-Preaînalt, cine-L va lăuda în mormânt i
 dacă cei vii nu-I aduc laudă?

Fc 02:7 Fc 03:19 Fc 18:27 Ps 002:7 Ps 003:19 Ps 006:5 Ps 113:25 Is 38:18-19 Bar 02:17

28
De la cel mort – ca de la unul care nu mai este – a pierit lauda;
 cel viu şi sănătos Îl va lăuda pe Domnul.

Fc 02:7 Ps 006:5 Is 38:19

29
Cât de mare e milostivirea Domnului
 şi iertarea Lui spre cei ce se întorc la El!

Ps 102:13 Ef 02:3-7

30
Că omul nu poate să aibă totul,
 de vreme ce fiul omului nu-i nemuritor. j

1Co 02:14

31
Ce e mai luminos decât soarele? Şi, totuşi, se întunecă k!:
 dar carnea şi sângele cu gândul la rău?

Rm 08:7 1Co 02:14

32
El veghează oştirea înălţimii cerurilor,
 în timp ce oamenii sunt pământ şi cenuşă.

Fc 03:19 Fc 18:27 Is 40:15

[ VTVechiul Testament

[ SirCartea Înţelepciunii lui Isus, Fiul lui Sirah (Ecclesiasticul)
[ Cap. 18 ]CAPITOLUL 18
Măreţia şi mila lui Dumnezeu. Nimicnicia omului. Cum trebuie să dai. Fii cumpătat în vorbe şi cu luare-aminte împrejur.
1
Cel ce trăieşte veşnic a zidit totul laolaltă.

Fc 01:1 Fc 01:29 Fc 01:31 Ps 135:5

2
Doar Domnul singur e drept.
3
Nu este un altul în afară de El.
 El cârmuieşte lumea cu palma mâinii Sale
 şi totul se supune voii Sale;
 căci, prin puterea Lui, e Împăratul tuturor lucrurilor,
 osebind în ele ce e sfânt şi ce e lumesc. a
4
Nimănui nu i-a dat putere să-I vestească lucrurile:
 cine-I va pătrunde măreţiile?
5
Puterea slavei Sale, cine o va măsura?
 şi cine-I va povesti milele?
6
În minunile Domnului e peste putinţă să pătrunzi:
 nimic de şters, nimic de adăugat.
7
Când omul a sfârşit, de fapt atunci începe,
 iar când se opreşte, nu mai ştie nimic. b
8
Ce este omul? şi la ce poate fi bun?
 care-i este binele? care-i este răul?

Iov 14:1

9
Numărul zilelor omului?: cel mult o sută de ani.

Iov 14:1 Ps 089:10 Sir 01:2

10
O picătură de apă în mare, un grăunte de nisip,
 aşa-i puţinătatea anilor lui pe lângă veşnicie.

Sol 02:18

11
Iată de ce Domnul e răbdător cu ei
 şi peste ei Îşi revarsă mila.

2Ptr 03:9

12
El vede, El ştie cât de netrebnic le este sfârşitul
 şi tot pe atât Îşi sporeşte iertarea.

Ps 144:9 Iz 13:23

13
Mila omului lucrează asupra aproapelui său,
 dar mila Domnului lucrează peste tot omul;
El mustră, El îndreaptă, El învaţă
 şi, ca un păstor, Îşi readuce turma.

Ps 044:7 Ps 117:18 Mt 05:43 Mt 06:12

14
El îi miluieşte pe cei ce primesc învăţătura
 şi pe cei ce se sârguiesc spre judecăţile Lui.
15
Fiule, nu-ţi defăima faptele tale cele bune
 şi, atunci când dai, nu întrista cu vorba. c

Sir 20:14-15 Sir 41:25

16
Oare nu roua îmblânzeşte arşiţa?
 tot astfel, o vorbă-i mai bună decât darul.
17
Priveşte: nu e mai bună vorba decât o dare bună?:
 şi una, şi alta sunt la omul darnic.

Pr 16:23-24 Pr 25:11 Sir 20:13

18
Nebunul bruftuluieşte ca un bădăran,
 iar darul invidiosului mâhneşte ochii'n lacrimi.

Sir 01:2

19
Mai înainte de a vorbi, învaţă,
 şi mai înainte de a te îmbolnăvi, îngrijeşte-te.
20
Înainte de a judeca, cercetează-te pe tine
 şi la ceasul judecăţii vei afla milă.

Lc 04:23 1Co 11:28

21
Înainte de a te îmbolnăvi, smereşte-te,
 iar la vreme de păcat arată pocăinţă.

Sir 05:7 Lc 06:42

22
Deschide-i drum făgăduinţei să ţi-o plineşti la vreme
 şi nu aştepta moartea ca să te pui în rânduială.

Ps 094:8 Sir 05:7 Lc 18:1 Rm 12:11 1Tes 05:17

23
Înainte de a făgădui, pregăteşte-te
 şi nu fi ca un om care-L ispiteşte pe Domnul.

Sir 01:29 Sir 05:7

24
Adu-ţi aminte de mânia din zilele sfârşitului
 şi de vremea pedepsei, când El Îşi va întoarce faţa.

Sir 01:30

25
La vreme de belşug gândeşte-te la vremea foametei,
 iar la vreme de bogăţie, la vremea de sărăcie şi lipsă.

Sir 11:25 Mt 14:20

26
Din zori şi până'n seară, vremea se schimbă
 şi toate trec ca fulgerul pe dinaintea Domnului.

Evr 13:3

27
Omul înţelept e'n toate grijuliu
 şi'n zilele păcatelor d se fereşte de greşală.

Pr 28:14

28
Tot omul isteţ la minte e cunoaşte'nţelepciunea
 şi-l laudă pe cel ce a aflat-o.

Pr 01:5

29
Cei ce vorbesc pe înţeles sunt ei înşişi înţelepţi
 şi varsă potop de proverbe bine şlefuite f.
30
Nu te lăsa târât de poftele tale:
 împinge-ţi dorinţele îndărăt.

Rm 06:12 Rm 08:13 Rm 13:13-14

31
Dacă-i dai sufletului tău plăcerea poftei lui,
 el te va face de râsul duşmanilor tăi.
32
Nu te veseli în multă desfătare
 şi nici nu te lega să-i dai tribut.

Lc 16:19

33
Nu te sărăci făcând ospeţe din împrumuturi
 atunci când n'ai nimic în pungă.

[ VTVechiul Testament

[ SirCartea Înţelepciunii lui Isus, Fiul lui Sirah (Ecclesiasticul)
[ Cap. 19 ]CAPITOLUL 19
Despre înfrânare, limbuţie şi dojană. Adevărata şi falsa înţelepciune.
1
Lucrătorul beţiv nu se va îmbogăţi;
 cel ce dispreţuieşte puţinul, puţin câte puţin sărăceşte. a

Pr 21:17

2
Vinul şi femeile îi strică pe bărbaţii înţelepţi;
 cel ce se lipeşte de desfrânate e şi mai de temut;

Fc 19:33 3Rg 11:1 3Rg 11:4 Os 04:11

3
moliile şi viermii îl vor moşteni
 şi omul netemător îşi va pierde viaţa.

Pr 15:14

4
Cel ce se încrede cu uşurinţă e un om slab de înger b,
 iar cel ce păcătuieşte, sufletului său îi face rău.

Ios 09:15 Ios 22:11

5
Cel ce se desfată cu răul va fi osândit,
6
 cel ce urăşte vorbăria lunecă pe lângă rău.
7
Niciodată nu-i repeta altuia ce ţi s'a spus ţie,
 că nu vei pierde nimic;
8
prieten sau duşman, nu spune nimănui
 şi, cât să nu-ţi faci rău, nu da pe faţă;
9
te va asculta, se va păzi de tine
 şi, la o anume vreme, te va urî.
10
Ai auzit o vorbă?: să moară cu tine!;
 fii liniştit: nu te va face să crăpi!

Pr 25:9 Sir 27:16-17

11
Pentru o singură vorbă, nebunul e prins de chinuri,
 aşa precum femeia care naşte prunc. c

Sir 27:16-17

12
Săgeată înfiptă în coapsă,
 aşa e o vorbă în pântecele nebunului.
13
Lămureşte-te cu prietenul tău: poate că n'a făcut nimic,
 dar, dacă a făcut ceva, nu va mai face.

Lv 19:17

14
Lămureşte-te cu aproapele tău: poate că n'a spus nimic
 şi, dacă totuşi a spus ceva, nu va începe din nou.

Mt 18:15 Lc 17:3

15
Lămureşte-te cu prietenul tău: vorba de rău nu-i rară, d
 dar nu da crezare la tot ce se spune.
16
E câte unul care-o scrânteşte, dar nu cu dinadinsul:
 cine n'a greşit vreodată cu vorba?
17
Lămureşte-te cu aproapele tău înainte de a ameninţa
 şi fă-i loc legii Celui-Preaînalt.

Sir 14:1 Iac 03:2 Iac 03:8

18
Frica de Domnul e începutul omeniei Lui, e
 iar înţelepciunea Îi câştigă iubirea.

Pr 02:20

19
Cunoaşterea poruncilor Domnului e rânduiala vieţii;
 cei ce fac după voia Lui culeg pomul nemuririi.
20
Toată înţelepciunea e frica de Domnul
 şi'n toată înţelepciunea e plinirea legii.
21
Servul care-i spune stăpânului: „Nu fac ce mi-ai spus!“,
 chiar dacă pe urmă o face, îl supără pe cel care-l hrăneşte. f
22
Ştiinţa răului g, nu aceasta e înţelepciunea;
 înţelepciunea nu se află în sfatul păcătoşilor.
23
Există un soi de iscusinţă care e urâciune;
 cel lipsit de înţelepciune e un nerod.
24
Mai bun e unul cu minte puţină dar cu frică [de Domnul]
 decât unul doldora de pricepere, dar care calcă legea.

Mt 11:25

25
Există o iscusinţă subţire, dar totodată nedreaptă,
 şi unul care foloseşte viclenia spre a-şi dobândi dreptatea.

Is 05:20 Sir 21:12

26
E câte unul care merge încovoiat de întristare,
 dar cu lăuntrul plin de vicleşug:
27
îşi ascunde faţa, se face că n'aude
 şi, nebăgat în seamă, ţi se aruncă'n spate.

Sir 41:26

28
E câte unul prea slab spre a păcătui,
 dar când îi vine bine, face rău.
29
Pe om îl cunoşti după cum arată;
 pe înţelept îl cunoşti de cum dai cu ochii de el;

Pr 06:12-13 Sir 13:26

30
haina omului, dinţii când râde
 şi călcătura omului arată ce e el.

[ VTVechiul Testament

[ SirCartea Înţelepciunii lui Isus, Fiul lui Sirah (Ecclesiasticul)
[ Cap. 20 ]CAPITOLUL 20
A şti să vorbeşti şi a şti să taci. Felurite zicale.
1
Există mustrări făcute la netimp
 şi-i unul care tace şi se arată înţelept.

Pr 25:15 Sir 22:6

2
E mai bine să mustri decât să-ţi ţii mânia.

Ps 140:5 Pr 25:11-12

3
Cel care-şi recunoaşte vina scapă de pedeapsă.
4
Cel ce vrea să facă dreptate cu bâta a
 e ca un famen căruia-i arde să aibă o fecioară.

Sir 10:19 Sir 30:20

5
E unul care tace şi se arată înţelept
 şi e altul care-i nesuferit prin vorbărie.
6
E unul care tace fiindcă n'are ce să răspundă
 şi-i altul care tace aşteptând clipa prielnică.
7
Omul înţelept tace până ce-i vine clipa prielnică,
 dar flecarul şi nemintosul o lasă să treacă.

Pr 10:19-20 Pr 25:11 Ecc 03:7 Sir 32:4

8
Cel ce vorbeşte mult devine dezgustător,
 iar cel ce face pe grozavul are parte de ură.

Pr 10:19-20

9
E unul care'n nenorocire îşi află mângâiere;
 alteori, un chilipir aduce nenorocire.

Pr 10:2

10
Uneori a da nu-ţi este de nici un folos,
 alteori a da îţi aduce de două ori mai mult. b
11
Există o umilinţă care vine din faimă, c
 dar e altul care după umilinţă îşi înalţă fruntea.

2Rg 22:28 1Ptr 05:5

12
Unul cumpără multe cu puţin,
 iar un altul le plăteşte de şapte ori cât fac.
13
Înţeleptul se face iubit prin cuvintele sale,
 dar temenelele nebunilor se vor duce ca apa.

Sir 18:17

14
Darul nemintosului nu-ţi va aduce nici un folos,
 căci, în loc de unul, el vede mai multe;

Sir 18:15

15
el dă puţin şi ocărăşte mult,
 gura şi-o deschide ca un pristav,
azi dă cu'mprumut şi mâine cere înapoi:
 urât e un astfel de om! d

Sir 18:15

16
Nebunul zice: „N'am nici un prieten,
 pentru faptele mele bune nimeni nu-mi va fi recunoscător,

Ps 040:9

17
cei ce-mi mănâncă pâinea au limba uitucă“.
 De câte ori şi câţi îl vor lua în râs?

Ps 040:9

18
Mai bine e să aluneci pe piatră decât să aluneci prin limbă;
 aşa şi căderea celor răi, degrab va veni.
19
Omul grosolan e ca o glumă deşucheată
 pe care proştii o trec din gură'n gură.
20
Din gura prostului să nu primeşti o zicală,
 că niciodată n'o spune când trebuie.

Pr 25:11

21
Unul nu poate păcătui din pricina sărăciei
 şi'n ceasurile lui de răgaz nu are păreri de rău.
22
Unul se pierde prin sfiala de oameni:
 se pierde temându-se de un nebun.
23
Unul, de ruşine, îi făgăduieşte prietenului său
 şi pe degeaba îşi face un duşman. e
24
Mare pată e pe un om minciuna;
 ea va fi pururi în gura nemintoşilor.
25
Mai bun e un hoţ decât un mincinos vestit,
 dar pe-amândoi îi paşte prăbuşirea.
26
Năravul mincinosului îl umple de ocară,
 iar ruşinea va fi de-a pururi cu el.
27
Prin spusele sale îşi capătă cinstire înţeleptul,
 iar omul priceput le place celor mari. f

Fc 41:38-39 Pr 28:19 Dn 02:46

28
Cel ce lucrează pământul are strânsură bună
 şi celui ce le place mai-marilor i se iartă nedreptăţile.

Fc 41:38 Pr 12:11 Pr 28:19

29
Ospitalitatea şi darurile orbesc ochii înţelepţilor
 şi, ca o botniţă la gură, împiedică mustrările. g

Ies 23:8 Dt 16:19

30
Înţelepciunea ascunsă şi comoara care nu se poate vedea,
 la ce folosesc amândouă?

Ies 23:8 Dt 16:19 Sir 41:14

31
Mai bun e omul care-şi ascunde prostia
 decât omul care-şi ascunde înţelepciunea.

Ies 33:8

[ VTVechiul Testament

[ SirCartea Înţelepciunii lui Isus, Fiul lui Sirah (Ecclesiasticul)
[ Cap. 21 ]CAPITOLUL 21
Fuga de păcat.
1
Fiule, ai păcătuit?: n'o mai lua de la capăt,
 ci roagă-te pentru păcatele de ieri.

Sir 17:25

2
Ca din faţa şarpelui să fugi de dinaintea păcatului,
 că dacă te apropii, te va muşca;
dinţii lui sunt dinţi de leu:
 omoară viaţa oamenilor.

Dt 32:33 Is 59:5 1Co 15:56

3
Nelegiuirea e ca o sabie cu două tăişuri;
 rana ei nu are vindecare.

Evr 02:2 Iac 01:15 1Ptr 02:24

4
Zăpăceala şi neruşinarea pustiesc bogăţia; a
 aşa va fi pustiită casa trufaşilor.

Sir 10:16

5
Rugăciunea săracului ajunge din gură la urechile Domnului,
 a Cărui hotărâre vine degrab.
6
Cel ce urăşte mustrarea calcă pe urmele păcătosului,
 dar cel ce se teme de Domnul se căieşte din inimă.

Pr 13:13 Pr 28:5

7
Vorbitorul bun se cunoaşte de departe,
 iar omul mintos ştie când alunecă.
8
Cel ce-şi zideşte casa cu banii altuia
 e asemenea celui ce-şi adună pietre pentru mormânt.

Pr 28:22

9
Adunarea nelegiuiţilor e ca un vălătuc de câlţi:
 în pară de foc le e sfârşitul.

Fc 19:24

10
Drumul păcătoşilor e aşternut cu pietre,
 dar se înfundă în groapa iadului.

Mt 07:13

11
Cel ce păzeşte legea îşi stăpâneşte pornirile,
 iar frica de Domnul se desăvârşeşte în înţelepciune.

Sir 01:20 Sir 32:24

12
Cel neisteţ la minte nu poate învăţa nimic,
 dar e o isteţime care sporeşte amărăciunea. b

Sir 19:25

13
Ştiinţa înţeleptului creşte ca un potop
 şi sfatul său e ca un izvor de viaţă.

Pr 18:4

14
Inima prostului e ca un vas spart:
 nu ţine'n ea nici un fel de cunoaştere.
15
Dacă un om învăţat aude un cuvânt înţelept
 îl preţuieşte şi-i adaugă pe al lui;
dar dacă-l aude un zănatic, nu-l place
 şi-l aruncă la spate.

Iov 21:14 Iz 05:6 Os 04:6

16
Rostirea prostului e ca o povară la drum,
 dar pe buzele înţeleptului se află har.

Sir 22:14

17
Gura înţeleptului e mult cerută'n adunare
 şi spusa lui e'n gândul fiecăruia.
18
Ca o casă'n prăbuşire, aşa-i înţelepciunea pentru prost,
 iar ştiinţa nebunului, cuvinte fără şir.
19
Pentru nerod, învăţătura e piedică la picioare
 şi ca nişte cătuşe la mâna dreaptă.
20
Prostul, când râde, gâlgâie ascuţit,
 dar omul cu bun simţ de-abia surâde.
21
Pentru înţelept, învăţătura e ca o podoabă de aur
 şi ca o brăţară pe mâna lui cea dreaptă.
22
Prostul dă buzna'n casă,
 dar omul încercat c se sfieşte de oricine.
23
Nebunul se uită'n casă din uşă,
 dar omul bine crescut rămâne afară.
24
Doar omul prost crescut ascultă pe la uşi;
 un om înţelept s'ar simţi ruşinat.

Sir 17:19

25
Buzele flecarilor vorbesc anapoda,
 dar cuvintele înţelepţilor sunt bine cumpănite.

Ecc 10:12

26
Inima proştilor li se află'n gură,
 dar gura înţelepţilor li se află'n inimă.

Sir 33:5

27
Când nelegiuitul îl blestemă pe Satana
 îşi blestemă sufletul. d

Ecc 10:12 Sir 05:14 Sir 28:13-14

28
Cel ce şuşoteşte zâzanii îşi pângăreşte sufletul
 şi urât va fi de cei de lângă el.

[ VTVechiul Testament

[ SirCartea Înţelepciunii lui Isus, Fiul lui Sirah (Ecclesiasticul)
[ Cap. 22 ]CAPITOLUL 22
Leneşii. Copiii răi. Faţă'n faţă cu prostul. Omul hotărât. Prietenia.
1
Leneşul seamănă cu o piatră îmbălată:
 toţi vor şuiera spre el cu silă.
2
Leneşul seamănă cu o grămadă de bălegar:
 cine-l atinge, îşi scutură mâna.
3
Un fiu prost crescut e ruşinea tatălui care i-a dat naştere;
 iar când aşa este o fiică, ea s'a născut spre paguba lui.

Pr 17:22

4
Fiica înţeleaptă îşi va găsi un soţ,
 dar cea neruşinată e tristeţea celui ce i-a dat naştere.
5
Obraznica îi face de ruşine şi pe tatăl, şi pe soţul ei
 şi amândoi o dispreţuiesc.
6
Dojana nelalocul ei e ca o muzică în zi de jale.

Sir 20:1

7
Copiii care trăiesc cinstit şi au ce mânca
 fac uitată obârşia sărmană a părinţilor lor.
8
Copiii dispreţuitori, rău crescuţi,
 pătează obârşia neamului lor bun. a
9
A învăţa un prost e ca şi cum ai lipi cioburi,
 ca şi cum ai trezi pe cineva zăpăcit de somn.
10
Cine stă de vorbă cu un prost vorbeşte unui adormit;
 la sfârşit, va zice: „Despre ce e vorba?“
11
Plângi un mort, că şi-a pierdut lumina;
 plângi un prost, că şi-a pierdut mintea;
plângi cu dulceaţă un mort, că şi-a aflat odihna;
 dar prostului îi e mai bună moartea decât viaţa.

Fc 50:10 Sir 38:16 1Tes 04:15

12
Pentru un mort, plângerea durează şapte zile;
 dar pentru un prost şi un nelegiuit, toată viaţa lor.

Fc 50:10 Nm 19:12 2Rg 11:27

13
Cu cel nebun nu te'ntinde la vorbă
 şi nu te îndrepta spre cel nemintos;
fereşte-te de el, ca să nu ai necaz,
 să fii scutit de nesimţirea lui;
îndepărtează-te de el: vei afla odihnă
 şi tâmpeniile lui nu te vor face să caşti.
14
Ce e mai greu decât plumbul?
 şi care-i este numele?: Nebunul.

Sir 21:16

15
E mai lesne să duci în spate nisip, sare şi fier
 decât pe unul cu scrânteală la cap.

Pr 27:3

16
O încheietură de lemn legată'n zidărie
 nu se va dezgărdina la un cutremur;
o inimă hotărâtă printr'un sfat chibzuit
 nicicând nu se va teme.
17
Inima rezemată pe gândul înţelept
  e ca o floare'n tencuială b pe un perete neted.

Iz 13:10

18
Gardul înfipt pe vârful dealului
 nu rămâne'n picioare când bate furtuna;
inima înspăimântată în cugetul prostului
 nu rămâne'n picioare atunci când vine frica.

Sol 17:12

19
Cel ce înţeapă ochiul îl face să lăcrimeze,
 iar cel ce înţeapă inima îi dă la iveală simţirile.
20
Cel ce dă cu piatra în păsări, le ia la goană,
 iar cel ce ocărăşte un prieten strică prietenia.
21
Dacă scoţi sabia împotriva unui prieten
 nu deznădăjdui: el poate să-şi revină;
22
dacă ţi-ai deschis gura împotriva unui prieten
 nu deznădăjdui: poţi aştepta o împăcare;
acestea, în afară de insultă, dispreţ, trădarea unei taine, lovitura prin spate,
 că din pricina lor prietenul ţi se va duce.

Sir 27:17 Sir 27:21

23
Câştigă-ţi încrederea prietenului atunci când e sărac,
 pentru ca, atunci când va fi bogat, să te bucuri cu el de bunurile lui;
la vreme de necaz rămâi cu el,
 pentru ca, dacă el moşteneşte, să moşteneşti şi tu cu el.
24
Aşa cum aburul cuptorului şi fumul se ivesc înaintea focului,
 tot astfel, înaintea sângelui, înjurăturile.
25
Nu-mi e ruşine să apăr un prieten
 şi de el nu mă voi ascunde;
26
şi dacă din pricina lui mi se'ntâmplă vreun rău,
 oricine va auzi, se va feri de el.
27
O, cine va pune pază gurii mele
 şi pe buzele mele pecete de'nţelepciune,
aşa ca eu să nu cad din pricina lor
 şi ca limba mea să nu-mi fie spre pierzare?

Ps 140:3 Pr 21:23

[ VTVechiul Testament

[ SirCartea Înţelepciunii lui Isus, Fiul lui Sirah (Ecclesiasticul)
[ Cap. 23 ]CAPITOLUL 23
Rugăciune. Jurămintele. Grija pentru ce vorbeşti. Femeia adulteră.
1
Doamne, Părinte şi Stăpân al vieţii mele,
 nu mă lăsa pradă planurilor lor
 şi nu mă lăsa să cad din pricina lor!

Mt 06:13

2
Cine-mi va bate gândurile cu vergi
 şi inima cu învăţătura înţelepciunii,
ca să nu-mi fie cruţate greşalele,
 iar păcatele mele să nu scape?
3
Pentru ca nu cumva greşalele mele să sporească
 şi păcatele mele să se îngrămădească,
pentru ca nu cumva să cad în mâinile potrivnicilor mei
 şi vrăjmaşii mei să-şi râdă de mine,
4
Doamne, Părintele şi Dumnezeul vieţii mele,

Ga 05:24

5
nu-mi da uitătură trufaşă,

Ga 05:24

6
alungă de la mine pornirile nesăţioase,
 pofta pântecelui şi a împreunării trupului să nu mă stăpânească,
 iar patimii neruşinate să nu mă dai ca pradă.

Ga 05:24

7
Fiilor, ascultaţi învăţătura gurii mele;
 cel ce o păzeşte nu se va înşela.
8
Păcătosul se prinde prin propriile lui vorbe,
 în cursa lor se prind bârfitorul şi trufaşul.
9
Nu-ţi deprinde gura să facă jurăminte,
 nu-ţi lua obiceiul de a rosti numele Celui-Sfânt; a

Ies 20:7

10
căci, aşa cum o slugă mereu bătută
 nu va rămâne fără vânătăi,
 tot astfel, cel ce fără'ncetare se jură şi-I pomeneşte Numele
 nu va rămâne fără vină.
11
Omul care se jură mult se umple de nedreptate
 şi biciul nu se va îndepărta de casa lui;
dacă păcătuieşte, pe el va fi păcatul,
 iar dacă-l nesocoteşte, de două ori păcătuieşte;
dacă a jurat strâmb, nu va fi fără vină,
 ci casa i se va umple de nenorociri.

Lv 19:12 Dt 05:11 Sir 27:14 Lv 05:4

12
Există un fel de a vorbi care seamănă cu moartea;
 el nu se pomenea pe vremea lui Iacob,
căci oamenii evlavioşi îi rămân departe,
 ca nu cumva să se rostogolească'n păcate.

Lv 24:15-16

13
Nu-ţi obişnui gura cu vorbe grosolane,
 fiindcă în ea [în grosolănie] se află şi o vorbă a păcatului. b

Mt 05:33

14
Când şezi în mijlocul celor mari
 adu-ţi aminte de tatăl tău şi de mama ta,
ca nu cumva de faţă cu ei să uiţi de tine
 şi să te porţi ca un prost;
căci atunci ai vrea să nu fi venit pe lume
 şi vei blestema ziua în care te-ai născut.

Sir 03:3

15
Omul obişnuit cu vorbe grosolane,
 în toate zilele vieţii sale nu se va îndrepta.

2Rg 16:7 Pr 10:19-20

16
Două soiuri de oameni înmulţesc păcatele,
 iar al treilea atrage mânia.

2Ptr 02:20

17
Patima fierbinte e ca para focului:
 nu se stinge până ce se mistuie;
omul desfrânat în propria sa carne
 nu va înceta pân'va aprinde focul;
pentru omul desfrânat, tot ce gustă e dulce
 şi pân'la moarte nu se va potoli.

Pr 09:17 Evr 13:4

18
Omul care păcătuieşte în propriul său pat
 şi care zice: „Cine mă vede?;
întunericul mă înconjură, zidurile mă ascund
 şi nimeni nu mă vede; de cine mă voi teme?
Cel-Preaînalt nu-Şi va aminti de păcatele mele“,

Is 29:15 Iz 08:12 Sir 16:17

19
acela nu se teme decât de ochii oamenilor
şi nu ştie că ochii Celui-Preaînalt
 sunt de zeci de mii de ori mai luminoşi decât soarele,
că ei văd toate purtările oamenilor
 şi pătrund în cele mai tainice unghere.

Fc 39:9 Ir 23:24 Sir 17:15 Sir 16:17 Evr 04:13

20
Toate făpturile Îi erau cunoscute mai înainte de a le fi făcut,
 şi tot aşa-s după plinirea lor. c

Ps 138:16

21
Un astfel de om va fi pedepsit în văzul cetăţii:
 când se aşteaptă mai puţin, atunci va fi prins.

Lv 20:10 Dt 22:22

22
Aşa-i şi cu femeia necredincioasă bărbatului ei,
 cea care-i aduce un moştenitor făcut cu altcineva.
23
Mai întâi, a călcat legea Celui-Preaînalt
 şi apoi e vinovată faţă de bărbatul ei;
în al treilea rând, s'a desfrânat în adulter d
 şi a făcut copii cu un bărbat străin.

Dt 22:22 In 08:5

24
Fi-va adusă în faţa adunării
 şi [pedeapsa] îi va cerceta copiii.

Dt 22:22 Iz 16:40

25
Copiii ei nu vor prinde rădăcină,
 crengile ei nu vor purta roade.

Sol 03:16 Sol 04:3

26
Amintirea şi-o va lăsa în blestem,
 ocara ei nu se va şterge.

Nm 05:27 Sol 04:3

27
Iar cei de după ea vor şti
 că nimic nu-i mai bun ca frica de Domnul,
că nimic nu-i mai dulce
 decât a ţine seama de poruncile Domnului.

Ps 018:10 Ps 118:72

[ VTVechiul Testament

[ SirCartea Înţelepciunii lui Isus, Fiul lui Sirah (Ecclesiasticul)
[ Cap. 24 ]CAPITOLUL 24
Lauda înţelepciunii; cuvânt către cei ce o doresc. Înţelepciunea şi Legea.
1
Înţelepciunea îşi este laudă sieşi a
 şi'n mijlocul poporului se preamăreşte,

Dt 04:6 1Co 01:24 Iac 03:17

2
în adunarea Celui-Preaînalt îşi deschide gura
 şi'n faţa puterii Lui se preamăreşte:
3
„Din gura Celui-Preaînalt am ieşit
 şi ca un abur am acoperit pământul.

Evr 01:3

4
Întru înălţimi b m'am sălăşluit,
 iar tronul meu se află într'un stâlp de nor c.
5
Singură am cutreierat, de jur-împrejur, roata cerului
 şi am umblat prin străfundul genunii.

Sol 01:7 Sol 12:1

6
Stăpână am fost pe valurile mării şi peste'ntreg pământul
 şi peste fiecare popor şi peste fiecare neam.
7
Prin toate acestea cătat-am odihnă:
 în a cui moştenire mă voi sălăşlui? d
8
Atunci Făcătorul-a-toate mi-a dat poruncă,
 Cel ce m'a făcut mi-a rânduit sălaşul;
El mi-a zis: «În Iacob pune-ţi sălaşul
 şi'n Israel să-ţi ai moştenirea!»
9
Mai înainte de veacuri, încă de la'nceput, El m'a făcut
 şi până'n veşnicie nu voi înceta să fiu.

Pr 08:22

10
În locaşul cel sfânt, în faţa Lui, am slujit
 şi astfel în Sion m'am statornicit;
11
în cetatea cea iubită la fel mi-a dat odihnă
 şi în Ierusalim îmi este puterea.
12
Într'un popor slăvit m'am înrădăcinat,
 în partea Domnului, în moştenirea Lui. e
13
Ca un cedru m'am ridicat în Liban
 şi ca un chiparos în munţii Hermonului,
14
m'am înălţat ca un finic în En-Gaddi
 şi ca o tufă de trandafiri în Ierihon,
ca un măslin frumos în câmp,
 şi ca un platan m'am înălţat.

Dt 34:3

15
Ca scorţişoara şi ca drobiţa f am dat mireasmă
 şi ca un mir de preţ am răspândit aromă,
ca galbanul g, onixul h şi ca stacta i
 şi ca un nor de tămâie din cortul mărturiei.
16
Ca un terebint mi-am întins crengile,
 iar crengile mele sunt ramuri de slavă şi de har.
17
Ca o vie am odrăslit haruri,
 iar florile mele sunt rod de slavă şi bogăţie.

In 15:1

18
Sunt mama iubirii curate, a temerii j,
 a cunoaşterii şi a nădejdii celei sfinte;
iată de ce sunt eu dăruită tuturor copiilor mei,
 din veşnicie, celor rânduiţi de El. k
19
Veniţi la mine, voi, cei ce mă doriţi,
 şi săturaţi-vă de roadele mele!

Pr 09:5 Is 55:1

20
Căci amintirea mea e mai dulce decât mierea
 şi moştenirea mea, decât fagurele.

Ps 018:10

21
Cei ce mă mănâncă vor flămânzi din nou,
 cei ce mă beau, din nou vor înseta. l

Is 55:1 Sol 06:12 In 04:14 In 06:35

22
Cel ce ascultă de mine nu se va ruşina
 şi cei ce lucrează prin mine nu vor păcătui.

Sol 06:12

23
Toate acestea sunt cartea legământului Dumnezeului Celui-Preaînalt,
 legea pe care ne-a poruncit-o Moise,
lăsată ca moştenire adunării lui Iacob.

Ies 24:3 Sol 06:12

24
Nu încetaţi a fi puternici în Domnul,
 lipiţi-vă de El, ca să vă întărească.
Domnul Atotţiitorul e singurul Dumnezeu
 şi-un alt Mântuitor nu e în afară de El. m
 
25
[Această lege] sporeşte înţelepciunea precum Fisonul
 şi ca Tigrul la vremea roadelor noi;

Fc 02:11 Ios 03:15

26
ca Eufratul revarsă înţelegerea
 şi ca Iordanul la vremea secerişului;

Fc 02:11 Am 08:8

27
ca Nilul face să curgă învăţătura,
 ca Gihonul la vremea culesului viilor. n

1Par 21:15

28
Cel dintâi n'a cunoscut-o pe toată,
 cel din urmă, nici el, nu a descoperit-o;

1Co 13:9

29
că mai întinsă decât marea îi este gândirea,
 şi sfatul ei, decât genunea cea mare“. o

Rm 11:33

30
Iar eu p, eu sunt ca un braţ de apă al unui fluviu
 şi ca un pârâu curgând către un rai.
31
Am zis: Îmi voi uda grădina
 şi-mi voi scălda în apă răzoarele;
şi, iată, braţul meu de apă s'a făcut fluviu,
 iar fluviul meu a devenit o mare.

Flp 01:9

32
Învăţătura precum zorile o voi face să licărească
 şi până departe va străluci;
33
învăţătura o voi răspândi ca pe o profeţie
 şi le-o voi lăsa generaţiilor de după mine.

Ps 018:8-9 Avc 02:3

34
Vedeţi că nu numai pentru mine m'am ostenit,
 ci şi pentru toţi cei ce o caută.

Sir 33:18 Ps 018:9

[ VTVechiul Testament

[ SirCartea Înţelepciunii lui Isus, Fiul lui Sirah (Ecclesiasticul)
[ Cap. 25 ]CAPITOLUL 25
Trei lucruri plăcute lui Dumnezeu şi trei urâte. Nouă lucruri fericite. Femeia rea.
1
Cu trei lucruri m'am înfrumuseţat
 în faţa Domnului şi a oamenilor: a
unirea între fraţi, prietenia între vecini,
 buna înţelegere între femeie şi bărbat.

Ps 132:1

2
Sunt însă trei feluri [de oameni] pe care sufletul meu îi urăşte
 şi a căror viaţă mă scârbeşte:
săracul trufaş, bogatul mincinos,
 bătrânul desfrânat şi cu mintea zburată.

Pr 30:21

3
Dacă la tinereţe n'ai adunat nimic,
 cum vei găsi ceva la bătrâneţe?

Pr 06:6

4
Cât le stă de bine celor cărunţi să ştie să judece
 şi celor bătrâni să cunoască sfatul!
5
Cât de frumoasă e înţelepciunea la bătrâni,
 iar la cei ce se bucură de cinste, înţelegerea şi sfatul!
6
Cununa bătrânilor e c'au trecut prin multe, b
 iar mândria lor, frica de Domnul.

7
Nouă lucruri sunt la care mă gândesc şi pe care le cred fericite,
 iar pe un al zecelea am să vi-l spun:
omul care se bucură de copiii săi,
 cel ce, în viaţă fiind, vede căderea vrăjmaşilor săi.

Fc 03:6 Fc 03:15 Fc 45:26

8
Ferice de cel ce trăieşte cu o femeie deşteaptă
 şi care n'a alunecat datorită limbii
 şi care n'a fost în slujba cuiva mai puţin vrednic decât el.

Iac 03:2

9
Ferice de cel ce a aflat înţelepciunea
 şi de cel ce o pune în auzul celor ce-l ascultă.

Sir 06:14

10
Cât de mare este cel ce a aflat înţelepciunea!;
 dar nu-i mai presus de cel ce se teme de Domnul.
11
Frica de Domnul pe toate le covârşeşte;
 cel ce o are, cui va fi asemenea?
12
Frica de Domnul e începutul iubirii Lui,
 dar prin credinţă se lipeşte omul de El. c
13
Toate rănile, dar nu o rană a inimii!; d
 toate răutăţile, dar nu răutatea femeii!;

Fc 27:6 Jd 16:4

14
toate nenorocirile, dar nu o nenorocire din partea potrivnicului!;
 toate nedreptăţile, dar nu o nedreptate din partea duşmanului!
15
Nici un venin nu-i mai rău ca veninul şarpelui
 şi nici o ură nu-i mai mare ca ura vrăjmaşului.

Fc 03:1

16
Mai bine mi-ar fi să locuiesc cu un leu sau cu un balaur
 decât cu o femeie rea.

Pr 21:19

17
Răutatea femeii îi schimonoseşte chipul
 şi-i întunecă înfăţişarea, de parc'ar fi de urs.

Fc 39:14 Pr 21:19

18
Bărbatul ei şade la masă în mijlocul vecinilor
 şi, fără să vrea, geme cu amar.

Pr 21:19

19
Orice răutate e mică pe lângă răutatea femeii:
 partea păcătosului să i se-arunce'n cârcă!

Pr 21:19

20
Urcuş nisipos sub tălpile bătrânului,
 aşa-i femeia limbută pentru un bărbat liniştit.
21
Nu te lăsa prins de frumuseţea femeii
 şi n'o dori doar pentru că-i femeie!

Fc 34:1-2 Jd 16:4 3Rg 11:2

22
E treabă de mânie, de dezgust şi de ruşine
 ca o femeie să-şi întreţină bărbatul.
23
Inimă abătută, chip posomorât
 şi rană pe inimă, iată ce face o femeie rea;
mâini sleite, genunchi slăbănogiţi,
 iată ce face femeia care nu-şi fericeşte bărbatul!

Sir 26:6

24
Printr'o femeie a început păcatul
 şi prin ea noi toţi murim.

Fc 03:6 Pr 27:15 1Tim 02:14

25
Nu-i da apei nici un loc de ieşire,
 şi nici femeii rele să aibă gura slobodă;
dacă nu se poartă pe placul tău,
 desparte-ţi-o de trup! e

Pr 27:15

[ VTVechiul Testament

[ SirCartea Înţelepciunii lui Isus, Fiul lui Sirah (Ecclesiasticul)
[ Cap. 26 ]CAPITOLUL 26
Femeia virtuoasă şi femeia stricată. Ceea ce poate aduce tristeţe. Primejdiile negoţului.
1
Fericit e bărbatul unei femei bune;
 numărul anilor lui va fi îndoit.

Pr 11:16 Pr 12:4 Pr 14:1 Pr 31:12

2
Femeia vrednică îşi înveseleşte bărbatul
 şi-i va umple anii cu pace.

Pr 31:10 Pr 31:12

3
O soţie bună e o parte bună:
 parte li se dă celor ce se tem de Domnul.

Pr 18:22

4
Bogat sau sărac, el are inima mulţumită
 şi faţa lui e'n toată vremea veselă.
5
De trei lucruri mi se teme inima,
 iar de al patrulea mă înspăimânt:
vorba de rău a cutreierând cetatea, gloata aţâţată,
 turnătoria b; toate acestea sunt mai rele decât moartea;
6
dar inimă-rea şi jale e gelozia unei femei pe o alta;
 şi'n toate acestea se amestecă pleasna limbii!

Sir 25:23

7
Femeia rea e ca un jug al boilor ce nu se potrivesc;
 cel care o ţine e asemenea celui ce a prins o scorpie.
8
Mare prilej de mânie e femeia beţivă:
 ea nu va şti să-şi acopere ruşinea.
9
În neruşinarea ochilor şi în gene
 recunoşti o femeie stricată.
10
Ţine-te bine'n faţa unei fete îndrăzneţe,
 ca nu cumva, simţind că are mână liberă, să folosească prilejul.

Lv 19:29 Sir 42:9 Sir 42:11

11
Fereşte-te să te iei după un ochi neruşinat
 şi nu te mira dacă te trage spre rău.

Sir 42:9 Sir 42:11

12
Aşa cum călătorul însetat îşi deschide gura
 şi bea apă de unde se nimereşte,
tot astfel aceea se aşază'n faţa fiecărui ţăruş
 şi'n faţa fiecărei săgeţi îşi deschide tolba.
13
Farmecul femeii îl încântă pe soţul ei
  şi destoinicia ei îl împuterniceşte.
14
Femeia tăcută e un dar de la Domnul
 şi nimic nu e mai de preţ decât cineva bine crescut.
15
Femeia cuviincioasă e un dar peste dar
 şi cu nimic în lume nu poţi să preţuieşti un suflet curat.
16
Ca soarele ridicându-se în înălţimile Domnului,
 aşa-i frumuseţea unei soţii bune între podoabele casei sale.
17
Ca lumina ce luminează în sfeşnicul cel sfânt,
 aşa-i frumuseţea chipului într'un corp în floarea vârstei.
18
Ca un stâlp de aur pe postament de argint,
 aşa-i frumuseţea pulpelor pe călcâie puternice. c
19
Fiule, păzeşte-te în floarea vârstei tale
 şi nu-ţi da puterea pe mâna străinilor.
20
Caută ţarina cea mai reavănă din ţara ta d
 şi în ea seamănă-ţi grâul, încrezător în neamul tău cel bun;
21
în acest fel, vlăstarele pe care le laşi după tine
 se vor mândri că sunt lăstari de viţă.
22
O femeie care se vinde e tot atât cât un scuipat,
 dar cea măritată e ca un turn care veghează vecia. e
23
Femeia cutră va avea parte de un nelegiuit,
 dar cea bine crescută, de un temător al Domnului.
24
Femeia neruşinată îşi va petrece viaţa în necinste,
 dar fata cuviincioasă se va sfii chiar de bărbatul ei. f
25
Femeia obraznică va preţui cât un câine,
 dar cea cuviincioasă se va teme de Domnul.
26
Femeia care-şi cinsteşte soţul va fi văzută de toţi ca înţeleaptă,
 dar cea care şi-l necinsteşte va fi judecată de toţi ca o trufaşă netrebnică.
27
Femeia care ţipă şi toacă din gură
 e o trâmbiţă care cheamă la luptă;
tot omul care are de-a face cu ea
 îşi va petrece viaţa ca'n stare de război.
28
Un negustor cu greu scapă de ispită,
 iar samsarul nu va rămâne fără păcat.

[ VTVechiul Testament

[ SirCartea Înţelepciunii lui Isus, Fiul lui Sirah (Ecclesiasticul)
[ Cap. 27 ]CAPITOLUL 27
Primejdiile negoţului (continuare). Cuvântul dat. A căuta dreptatea. Voroava nebunilor. Tăcerea care păstrează prietenii. Făţărnicia. Păcate şi pedepse.
1
Mulţi păcătuiesc prin pofta de câştig,
 iar cel ce caută să se îmbogăţească îşi întoarce ochii. a

Sir 31:5 1Tim 06:9

2
Ţăruşul se'nfige între încheieturile pietrelor,
 iar păcatul se strecoară între vânzare şi cumpărare.
3
Cel ce nu se ţine cu stăruinţă în frica de Domnul,
 casa aceluia curând se va nărui.
4
Când sita cerne, în ea rămâne tărâţa;
 aşa şi scăderile omului în ceea ce vorbeşte.
5
Cuptorul cearcă vasele olarului;
 cercarea omului e în voroava lui b.

Pr 27:21

6
Roada pomului e oglinda pământului din care a crescut;
 aşa e cuvântul pentru gândul din inima omului.

Pr 26:24 Pr 27:21 Mt 07:16 Mt 12:24

7
Nu lăuda pe nimeni înainte ca el să fi vorbit,
 fiindcă aici e cercarea omului.
8
Dacă urmăreşti dreptatea, o vei dobândi
 şi o vei pune pe tine ca pe un vestmânt de mărire.
9
Păsările poposesc lângă cele care le seamănă,
 iar adevărul se'ntoarce la cei care-l trăiesc.

Sir 13:16

10
Leul îşi pândeşte prada;
 aşa şi păcatul, pe cei ce fac nedreptate.
11
Vorba evlaviosului e'ntotdeauna înţelepciune,
 dar nebunul se schimbă ca luna.

Pr 15:4 Ef 04:29

12
În mijlocul proştilor tu pândeşte clipa potrivită; c
 în mijlocul deştepţilor, rămâi fără grijă.
13
Voroava proştilor e ceva de groază;
 râsul lor izbucneşte'n desfătările păcatului.
14
Vorba celui ce se jură mult îţi face părul măciucă;
 când se ceartă, astupă-ţi urechile!

Iov 04:15 Sir 23:11

15
Cearta trufaşilor e cu vărsare de sânge,
 iar înjurăturile lor îţi zgârie auzul.
16
Cel ce dezvăluie taine nimiceşte încrederea
 şi nu-şi mai află un prieten pentru sufletul său.

Pr 11:13 Sir 19:10-11

17
Îndrăgeşte-ţi prietenul şi fii-i credincios,
 dar dacă-i dezvălui tainele, nu alerga după el;

Sir 19:10-11 Sir 22:22

18
căci aşa cum cineva nimiceşte un om omorându-l,
 şi tu ai ucis prietenia aproapelui tău;

Sir 06:14 Sir 41:25

19
dacă-ţi deschizi mâna şi pasărea zboară,
 aşa ţi-ai pierdut prietenul şi nu-l vei mai prinde;
20
nu mai umbla după el, că-i foarte departe:
 a fugit ca o căprioară scăpată din laţ.

Sir 37:2

21
Dacă ai o rană, ea poate fi legată;
 dacă cineva te-a înjurat, poate veni o împăcare;
dar pentru cel ce a dezvăluit o taină
 nu mai e nici o nădejde.

Sir 22:22

22
Cel ce face cu ochiul urzeşte răul
 şi de la asta nimeni nu-l poate îndepărta.

Pr 10:10-11

23
Când te uiţi la el, gura lui e numai dulceaţă;
 când tu vorbeşti, el e numa' urechi;
dar după aceea îşi suge buzele
 şi-ţi face cuvintele pietre de scandal.
24
Multe lucruri am urât, dar nimic ca pe el;
 chiar şi Domnul îl urăşte.
25
Cel ce azvârle o piatră'n sus, în capul lui o azvârle,
 iar cel ce loveşte pe la spate se-alege cu răni.

Rm 12:19

26
Cel ce sapă o groapă va cădea în ea
 şi cel ce întinde o cursă, în ea se va prinde.

Pr 26:27 Ecc 10:8

27
Celui ce face răul, răul va cădea peste el,
 fără ca el să ştie măcar de unde-i vine.
28
A lua peste picior şi a batjocori e treaba celui plin de sine,
 dar pedeapsa, ca un leu îl pândeşte.
29
Cei ce se bucură de căderea celor buni se vor prinde în plasă
 şi durerea îi va mistui înainte ca ei să moară.
30
A avea pică pe cineva şi a te aprinde de mânie, iată şi alte lucruri urâte:
 păcătosul le meştereşte pe amândouă.

[ VTVechiul Testament

[ SirCartea Înţelepciunii lui Isus, Fiul lui Sirah (Ecclesiasticul)
[ Cap. 28 ]CAPITOLUL 28
Păcate şi pedepse (continuare). Certurile. Limba rea.
1
Cel ce se răzbună va cunoaşte răzbunarea Domnului,
 a Celui ce va ţine socoteala strânsă a tuturor păcatelor lui.

Dt 32:35 Mt 06:12 Mt 06:14 Mc 11:25 Rm 12:19

2
Iartă-i aproapelui tău nedreptăţile
 şi, atunci când te vei ruga, păcatele tale iertate vor fi.

Mt 06:12 Mt 06:14 Mc 11:25

3
Dacă un om ţine mânie pe un altul,
 cum poate să-I ceară Domnului vindecare?;
4
el n'are nici o milă pentru alt om, aproapele său,
 dar pentru păcatele lui se roagă cu lacrimi!

Mt 06:15

5
El, care nu-i decât carne, el zilnic poartă pică:
 cine-i va ierta păcatele?
6
Adu-ţi aminte de sfârşit, şi nu mai urî,
 dar şi de stricăciune şi de moarte, şi păzeşte poruncile.
7
Adu-ţi aminte de sfârşit, şi nu-i mai purta pică aproapelui,
 dar şi de legământul Celui-Preaînalt, şi iartă greşala cea din neştiinţă.

Lv 19:18 Mc 11:25 Rm 12:19

8
Fugi de ceartă şi vei păcătui mai puţin,
 căci omul mânios aţâţă sfada.
9
Omul păcătos seamănă tulburare între prieteni
 şi-i învrăjbeşte pe cei ce trăiesc în pace.
10
Ce pui pe foc, aceea face flacăra;
 pui îndârjire'n ceartă, aceea o sporeşte;
 prea multă vlagă'n om, aceea-i întărâtă furia,
 iar dacă-i şi bogat, mânia lui spumegă.

Pr 26:21 Pr 17:11

11
O vrajbă pripită aprinde un foc
 şi o ceartă ascuţită face să curgă sânge.
12
Dacă sufli într'o scânteie, se aprinde
 şi dacă scuipi în ea, se stinge:
 din gura ta au ieşit amândouă!

Pr 11:12 Sir 11:32

13
Pe clevetitor şi pe cel cu vorba'n doi peri a, blestemaţi-i,
 că pe atâţia i-au nimicit, care trăiau în pace!

Ps 139:11 Sir 21:27

14
Bârfa unui al treilea b pe mulţi i-a clătinat,
 i-a risipit de la un neam la altul,
cetăţi puternice a năruit
 şi a spart casele celor mari.

Sir 21:27 Pr 16:30 Pr 17:20

15
Bârfa unui al treilea a alungat femei vrednice,
 şi le-a lipsit de roada muncii lor.
16
Cel ce-o ascultă nu află odihnă
 şi nu poate locui în linişte.
17
Lovitura biciului lasă vânătaie,
 iar lovitura limbii rupe oasele.

Pr 18:7 Pr 22:24 Ir 09:7

18
Mulţi au căzut sub ascuţişul săbiei,
 dar mai mulţi au căzut prin limbă.
19
Fericit cel ce a scăpat de ea,
 cel ce n'a trecut prin mânia ei,
care nu i-a purtat jugul
 şi n'a fost legat cu lanţurile ei;
20
căci jugul ei e jug de fier
 şi lanţurile ei sunt lanţuri de aramă.
21
Moarte rea e moartea ei
 şi iadul ar fi mai bun decât ea.
22
Dar trecere nu va avea la cei evlavioşi,
 aceştia nu vor arde'n flacăra ei;
23
ci aceia care-L părăsesc pe Domnul, ei vor cădea în ea,
 ea va arde'n ei şi nu se va stinge;
asupra lor va fi asmuţită ca un leu,
 ca o panteră îi va sfâşia.
24
Vezi şi îngrădeşte-ţi moşia cu spini, c
 leagă-ţi bine argintul şi aurul;
25
vorbelor tale fă-le cântar şi greutăţi,
 iar gurii tale fă-i uşă şi zăvor.

Iac 03:1

26
Bagă de seamă, ca nu cumva să aluneci prin ea,
 ca nu cumva să cazi în faţa celui ce pândeşte.

[ VTVechiul Testament

[ SirCartea Înţelepciunii lui Isus, Fiul lui Sirah (Ecclesiasticul)
[ Cap. 29 ]CAPITOLUL 29
Împrumuturi şi chezăşii. Ospitalitatea care umileşte.
1
Cel ce face milostenie îşi împrumută aproapele;
 cel ce-i vine în ajutor păzeşte poruncile.

Ps 036:26 Pr 31:20

2
Împrumută-ţi aproapele când are el nevoie;
 la rândul tău, înapoiază-i după cum v'aţi înţeles;

Dt 15:7 Dt 15:11 2Co 08:14

3
ţine-te de cuvânt şi fii cinstit cu el
 şi'ntotdeauna vei afla ce-ţi trebuie.
4
Mulţi socotesc împrumutul ca pe un chilipir
 şi le fac necazuri celor ce i-au ajutat.

Sir 08:15

5
Până să primească, pupă mâna celui care-i dă
 şi de banii aceluia vorbeşte cu smerenie;
dar când trebuie să înapoieze, atunci tărăgănează,
 vorbeşte ca un amărât şi pune vina pe împrejurări.
6
Dacă are noroc, cel ce l-a împrumutat primeşte banii pe jumătate
 şi se uită la ei ca la o pleaşcă;
iar dacă nu, n'o să mai vadă nimic
 şi-şi va face pe degeaba încă un duşman
care-i va răsplăti cu blesteme şi sudălmi
 şi, în loc de cinste, nu-i dă decât dispreţ.
7
Mulţi sunt cei ce n'au vrut să împrumute, dar nu din răutate,
 ci din teama de a fi păgubiţi pe degeaba. a
8
Cu toate acestea, fii îngăduitor cu cel umil
 şi nu-l face să tânjească după mila ta.
9
De dragul poruncii, sări în ajutorul săracului
 şi, privind la sărăcia lui, nu-l lăsa cu mâinile goale.

Dt 15:7 Is 58:7 Sir 07:32

10
Pierde-ţi banii pentru un frate sau un prieten;
 că dacă ruginesc sub o piatră, îi pierzi pe degeaba.

Iac 05:3

11
Pune-ţi comoara după poruncile Celui-Preaînalt,
 şi-ţi va folosi mai mult decât aurul.

Dt 26:11 Mt 06:20

12
În hambarele tale strânge-ţi milostenia,
 că ea te va feri de tot răul;

Is 58:7 Dn 04:27 Tob 04:10 Sir 17:22 Lc 11:41 FA 10:4

13
mai mult decât un scut puternic, mai mult decât o lance grea,
 în faţa duşmanului se va bate ea pentru tine.
14
Omul de bine se pune chezaş pentru aproapele său, b
 dar cel ce şi-a pierdut ruşinea îl lasă singur.

Pr 06:1

15
Nu uita binele pe care ţi l-a făcut chezaşul,
 că el şi-a pus viaţa pentru tine.
16
Păcătosului nu-i pasă de bunurile chezaşului său,
 nerecunoscătorul îl uită pe cel ce l-a scăpat de nevoi.
17
Chezăşia a sărăcit numeroşi înstăriţi
 şi i-a purtat încoace şi încolo precum un val pe mare;

Pr 06:1 Pr 11:15

18
oameni puternici a scos afară din case
 şi i-a făcut să rătăcească printre neamuri străine.

Pr 06:1

19
Păcătosul care se îmbie să fie chezaş
 şi urmăreşte câştig, îşi îmbie osânda.
20
Ajută-ţi aproapele după puterea ta
 şi ia aminte la tine însuţi, ca nu cumva să-ţi îmbii căderea.

Pr 06:3

21
În viaţă nu te poţi lipsi de apă, de pâine, de haină
 şi de o casă care să-ţi fie adăpost.

Sir 39:26

22
Mai bună e viaţa săracului într'o colibă de bârne
 decât mâncărurile scumpe într'o casă străină.
23
Că-i mult, că e puţin, fii mulţumit
 şi nimeni din preajma ta nu te va arăta cu degetul.
24
Tristă e viaţa de a umbla din casă'n casă:
 oriunde te opreşti, nu-ţi vei deschide gura;

Fc 19:8

25
dai de mâncat şi de băut ca să nu ai decât neplăceri
 şi, pe deasupra, mai auzi şi vorbe amare:
26
„Vino, străinule, şi pune masa
 şi, dacă ai ceva, dă-mi să mănânc;
27
du-te, străinule, lasă locul unuia mai vrednic,
 că-l aştept pe fratele meu şi-mi trebuie casa!“
28
Iată ce e greu de'ndurat pentru un om cu minte:
 să-l certe ospeţia
 şi să-l dojenească datornicul.

[ VTVechiul Testament

[ SirCartea Înţelepciunii lui Isus, Fiul lui Sirah (Ecclesiasticul)
[ Cap. 30 ]CAPITOLUL 30
Învăţătura copiilor. Despre sănătate. Despre bucurie.
1
Cel ce-şi iubeşte copilul nu-şi cruţă varga,
 pentru ca la urmă să se bucure de el.

Pr 13:25 Pr 23:13

2
Cel ce-şi creşte bine copilul a, o face spre folosul lui
 şi printre cunoscuţi va fi mândru de el.
3
Cel ce-şi învaţă copilul stârneşte gelozia duşmanului,
 iar în faţa prietenilor va fi vesel.
4
Când un tată moare, e ca şi cum n'ar fi murit,
 căci lasă după el pe cineva care-i seamănă;
5
trăind, l-a văzut şi s'a bucurat,
 murind, nu e atins de tristeţe;
6
duşmanilor săi le lasă pe cineva să-l răzbune,
 iar prietenilor, pe cineva care să le facă bine.
7
Cel ce-şi răsfaţă copilul îşi va lega rănile
 şi la fiece strigăt îi vor tresări măruntaiele.
8
Calul neîmblânzit devine nărăvaş,
 iar copilul lăsat de capul lui devine obraznic.
9
Răsfaţă-ţi copilul şi el te va tiraniza;
 joacă-te cu el, şi el te va întrista. b
10
Nu râde cu el, ca nu cumva să plângi cu el
 şi, până la urmă, să scrâşneşti din dinţi.
11
Cât e tânăr, nu-l lăsa în voia lui;

Sir 07:23

12
 cât e necopt, gâdilă-i coastele,
 ca nu cumva, scăpat din frâu, să nu te mai asculte.

Sir 07:23

13
Creşte-ţi bine copilul şi fă-l să muncească
 dacă vrei să nu te poticneşti în obrăznicia lui.
14
Mai bun e un sărac sănătos şi trupeş
 decât un bogat cu carnea biciuită. c
15
Sănătatea şi vigoarea preţuiesc mai mult decât tot aurul,
 iar trupul vânjos, mai mult decât o nemăsurată avere.
16
Nici o bogăţie nu-i mai presus de sănătatea trupului
 şi nici o veselie mai presus de bucuria inimii.
17
Mai bună e moartea decât o viaţă amară
 şi veşnica odihnă decât o boală fără sfârşit.
18
Bunătăţi îmbiate unei guri închise,
 aşa-s bucatele pe un mormânt.
19
La ce bun să-i aduci prinoase unui idol
 dacă el nici nu mănâncă, nici nu simte?;
 aşa-i cu cel izgonit de Domnul:

Bel 01:8

20
vede cu ochii şi oftează,
 aşa cum oftează un famen când strânge'n braţe o fecioară.

Sir 20:4

21
Nu-ţi lăsa sufletul pradă tristeţii
 şi nu te înnegura cu propriile-ţi gânduri.

Pr 15:13

22
Veselia inimii, aceasta-i viaţa omului;
 bucuria omului îi prelungeşte viaţa.

Pr 14:30 Pr 15:13 Pr 17:23

23
Iubeşte-ţi sufletul şi alintă-ţi inima,
 alungă-ţi întristarea,
căci întristarea pe mulţi i-a ucis
 şi'n ea nu-i nici un folos.

Sir 38:18 2Co 07:10

24
Gelozia şi furia scurtează viaţa,
 iar grijile te'mbătrânesc înainte de vreme.

Iov 05:2

25
Dacă stai la masă cu inimă luminoasă şi bună,
 îţi priesc bucatele. d

[ VTVechiul Testament

[ SirCartea Înţelepciunii lui Isus, Fiul lui Sirah (Ecclesiasticul)
[ Cap. 31 ]CAPITOLUL 31
Despre bogăţie şi sărăcie. Cum să te porţi la petreceri. Vinul: binefaceri şi primejdii.
1
Nesomnul pricinuit de bogăţie topeşte trupul
 şi grijile aduse de ea îndepărtează odihna.
2
Grijile nesomnului nu-l lasă pe om să aţipească,
 o boală grea alungă somnul.

Dn 06:19

3
Bogatul se trudeşte să strângă bunuri
 şi, când se opreşte, e sătul de desfătări;
4
săracul se trudeşte să-şi ducă traiul
 şi, când se opreşte, e tot nevoiaş.
5
Cel ce iubeşte aurul nu va fi îndreptăţit a
 şi cel ce umblă după pradă o va avea în gât.

Sir 27:1 1Tim 06:9

6
Mulţi s'au ruinat din pricina aurului
 şi au văzut moartea cu ochii;

Sir 08:3

7
capcană le e celor ce se dau în vânt după el,
 în care tot nebunul se prinde.
8
Ferice de bogatul aflat fără pată
 şi care nu aleargă după aur.

Ps 061:10 Lc 06:24 1Tim 06:17-18

9
Cine e acesta, pe care să-l numim fericit?
 că minunate lucruri a făcut întru poporul său.
10
Cine a trecut prin această încercare şi a rămas desăvârşit?
 aceasta-i va fi spre laudă.
Cine a putut să greşească şi nu a greşit,
 ori să facă răul şi nu l-a făcut?:
11
Bunurile lui vor deveni statornice
 şi adunarea îi va povesti milosteniile.
12
Când ai un scaun la o masă pe cinste,
 nu-ţi deschide gura s'o lauzi
 şi să nu zici: „Ce de bunătăţi!...“. b

Pr 23:1 Pr 23:6

13
Adu-ţi aminte că nu e bine să ai ochiul lacom
 (ce s'a făcut mai rău decât ochiul?:
 pentru te-miri-ce, plânge!);

Pr 23:1 Sir 14:10

14
Nu'ntinde mâna acolo unde se uită el
 şi nu te repezi odată cu el în farfurie.

Pr 23:6

15
Judecă-ţi aproapele după tine însuţi
 şi'n tot ceea ce faci, gândeşte!
16
Ca om bine crescut, mănâncă ce ţi se pune dinainte;
 nu clefăi, ca să nu devii dezgustător.

Sir 37:30

17
Ca un bine crescut, opreşte-te primul
 şi nu fi nesăţios, ca să nu faci sminteală,

Sir 37:29

18
iar dacă eşti la masă cu mai mulţi
 nu-ţi întinde mâna înaintea altora.
19
Cât de puţin îi trebuie unui om bine crescut!;
 şi'n aşternutul său nu râgâie.
20
La stomac cumpătat, somn sănătos;
 te scoli de dimineaţă şi te simţi bine;
pe când la omul nesăţios: nesomn, vărsături
 şi dureri de maţe.

Ecc 05:11

21
Dacă cineva te-a silit să mănânci,
 ridică-te, du-te şi varsă şi te vei simţi uşurat. c

Sir 32:11

22
Ascultă-mă, fiule, şi nu mă dispreţui
 şi mai pe urmă îmi vei înţelege cuvintele;
în tot ce faci, arată-te cumpătat d
 şi nici o boală nu va da peste tine.
23
O gazdă pe cinste îşi aude mare cinstire,
 iar lauda mărinimiei sale e vrednică de crezare;

Pr 22:9

24
dar o gazdă zgârcită stârneşte murmure'n cetate,
 iar spusele despre zgârcenia ei sunt toate la locul lor.

1Rg 25:11 Sir 14:3

25
Cu vinul n'o face pe viteazul,
 căci vinul pe mulţi i-a nimicit.

Is 05:22

26
Cuptorul încearcă oţelul călit,
 aşa şi vinul încearcă inimile într'o încăierare de apucaţi.
27
Pentru om, vinul e însăşi viaţa
 dacă-l bei cu cumpătare.
Fără vin, ce fel de viaţă duci?,
 că e făcut spre veselia oamenilor.

Jd 09:13 Pr 31:4 Ps 103:15

28
Bucurie inimii, veselie sufletului,
 iată ce este vinul dacă-l bei la timp şi cu măsură.

Ps 103:5

29
Amărăciune sufletului, iată ce e vinul băut peste măsură
 fie din poftă, fie călcând greşit.

Is 05:22

30
Beţia îl întărâtă pe prost până la arţag,
 slăbeşte tăria şi deschide răni.

Pr 31:5

31
La un ospăţ cu vin nu-ţi mustra aproapele
 şi nu-l dispreţui în veselia lui,
nu-i spune vorbe care să-l supere
 şi să nu-l sâcâi cerându-i ceva.

[ VTVechiul Testament

[ SirCartea Înţelepciunii lui Isus, Fiul lui Sirah (Ecclesiasticul)
[ Cap. 32 ]CAPITOLUL 32
A fi în capul mesei. Cum să vorbeşti la ospeţe. Frica de Domnul.
1
Te-au pus în capul mesei? a: Să nu ţi-o iei în cap,
 ci fii între ceilalţi ca unul din ei;
 ai grijă de ei şi pe urmă aşază-te.
2
După ce ţi-ai făcut pe deplin datoria, ia loc
 ca să te bucuri împreună cu ei
 şi să primeşti cununa bunei rânduieli. b

3
Vorbeşte, bătrâne, că aşa-ţi şade bine,
 dar potolit la sunet: să nu împiedici muzica.

Iov 12:12-13

4
Când cântă cineva, nu risipi cuvinte
 şi nu face pe înţeleptul atunci când nu e timpul.

Ecc 03:7 Sir 20:7

5
Pecete de diamant pe o podoabă de aur,
 aceasta-i muzica la un ospăţ;
6
pecete de smarald pe un giuvaier de aur,
 aceasta-i melodia pe dulceaţa vinului.
7
Vorbeşte, tinere, dacă trebuie s'o faci,
 şi numai dac'ai fost întrebat de două ori cel puţin.
8
Strânge-ţi cuvântarea: spune mult în cuvinte puţine;
 fii ca unul care ştie, dar ştie şi să tacă.
9
În mijlocul celor mari nu te face egal cu ei,
 şi dacă vorbeşte un altul, stăpâneşte-ţi limba.
10
Fulgerul merge înaintea tunetului:
 aşa merge bunăvoinţa înaintea omului cu bun simţ.
11
Când a venit vremea, ridică-te, nu te lungi la vorbă,
 du-te drept acasă şi nu hoinări.

Sir 31:21

12
Acolo, umple-ţi timpul făcând ce-ţi place,
 dar nu păcătui prin vorbe nesăbuite.
13
Pentru toate acestea binecuvintează-L pe Cel ce te-a făcut
 şi care te încântă cu bunătăţile Lui.

Dt 08:10

14
Cel ce se teme de Domnul Îi primeşte învăţătura
 şi cei ce-L caută încă din zori, Îi află bunăvoinţa.

Dt 08:10 Ir 25:3

15
Cel ce caută legea c se îndestulează cu ea,
 dar cel făţarnic îşi află'n ea căderea.

Sir 14:20 2Ptr 02:10

16
Cei ce se tem de Domnul află ce e drept
 şi ca o lumină le va străluci judecata.
17
Omul păcătos se fereşte de mustrare
 şi se dă după deget aşa cum crede el.
18
Omul învăţat nu dispreţuieşte sfatul;
 străinul şi trufaşul nu ştiu de frică.
19
Nu face nimic fără să cugeţi
 şi nu-ţi va părea rău de ceea ce ai făcut.
20
Nu merge pe un drum desfundat,
 ca să nu te împiedici în pietriş.

Pr 15:20

21
Nu te încrede în drumul neted d
22
şi fereşte-te de copiii tăi.

Mi 07:6

23
În tot ce faci, ai încredere în tine,
 că aceasta e paza poruncilor.

Ps 036:5

24
Cel ce se încrede în lege ia aminte la porunci;
 cel ce se încrede în Domnul nu va suferi nici o pagubă.

Ps 033:10 Sir 21:11

[ VTVechiul Testament

[ SirCartea Înţelepciunii lui Isus, Fiul lui Sirah (Ecclesiasticul)
[ Cap. 33 ]CAPITOLUL 33
Frica de Domnul (continuare). Dumnezeu, Stăpânul a toate. Gândul autorului. Nu-ţi înstrăina bunurile înainte de moarte. Cum să te porţi cu robii.
1
Celui ce se teme de Domnul nu i se va întâmpla nici un rău,
 şi chiar în încercări va fi izbăvit.

Mt 06:13

2
Omul înţelept nu urăşte legea,
 dar cel ce se joacă cu ea a e ca o corabie în furtună.
3
Omul cu minte are încredere în lege:
 pentru el, legea e vrednică de crezare ca o întrebare-răspuns b.

Ps 018:7 Tit 01:9 Evr 13:9

4
Pregăteşte-ţi cuvântul, şi astfel vei fi ascultat;
 adună-ţi gândurile înainte de a răspunde.
5
Inima prostului e ca o roată de car
 şi ca osia pe care ea se'nvârte, aşa îi e gândirea.

Sir 21:26

6
Armăsarul e ca un prieten zeflemist:
 sub oricine-l încalecă, nechează.

Tit 03:9

7
De ce o zi e mai lungă decât alta,
 de vreme ce, în toate zilele anului, toată lumina vine de la soare? c

Col 02:16

8
Prin ştiinţa Domnului s'au deosebit,
 El a rânduit zile de lucru şi sărbători;

Fc 02:3

9
pe unele le-a înălţat şi le-a sfinţit,
 pe altele le-a pus în numărul zilelor obişnuite.

Lv 23:2

10
Toţi oamenii vin din ţărână,
 din pământ a fost zidit Adam.

Fc 02:7

11
În nemărginita Sa ştiinţă, Domnul i-a deosebit
 şi fiecăruia i-a dat o altă cale;

1Co 02:4-5 Ef 03:10

12
din ei, pe unii i-a binecuvântat şi înălţat,
 din ei, pe unii i-a sfinţit şi i-a apropiat,
pe alţii i-a blestemat şi i-a umilit
 şi i-a răsturnat de unde erau.
13
Ca lutul în mâna olarului
 care face din el ce vrea,
aşa sunt oamenii în mâna Celui ce i-a făcut
 şi care le plăteşte după judecata Lui.

Is 45:9 Rm 09:21

14
Faţă'n faţă cu răul e binele,
 faţă'n faţă cu moartea e viaţa;
tot astfel, faţă'n faţă cu evlaviosul e păcătosul.
15
Ia seama la toate lucrurile Domnului:
 toate sunt perechi şi stau faţă'n faţă.

Sir 42:24

16
Iar eu, deşi venit la urmă, am stat de veghe
 ca un culegător de struguri după culesul viei.
17
Cu binecuvântarea Domnului, am sosit cel dintâi
 şi ca orice culegător de struguri am umplut teascul.
18
Vedeţi că eu nu m'am ostenit doar pentru mine,
 ci pentru toţi cei ce caută învăţătura.

Sir 24:34

19
Ascultaţi-mă, fruntaşi ai poporului,
 şi voi, cârmaci ai obştii, luaţi aminte!

Sol 06:2

20
Fiului tău, femeii tale, fratelui tău, prietenului tău,
 nu le da putere asupră-ţi în timpul vieţii tale. d
Bunurile tale nu i le da altuia:
 s'ar putea să-ţi pară rău şi să le ceri înapoi cu roaga.
21
Atât cât trăieşti şi ai în tine suflare,
 nu te da în puterea nimănui;
22
că e mai bine să se roage de tine copiii tăi
 decât să caţi tu la mâna lor.
23
În tot ce faci, poartă-te ca un stăpân,
 pe faima cinstei tale să nu îngădui pată.
24
Doar când zilele vieţii tale s'au mistuit,
 atunci, la vremea morţii, atunci să-ţi împarţi moştenirea.
25
Nutreţ, ciomag şi povară măgarului,
 pâine, certare şi muncă servitorului.
26
Fă-l pe sclav să muncească, iar tu vei afla odihnă;
 lasă-i mâinile libere, şi va căuta libertatea.

Pr 29:21 Sir 42:5

27
Jugul şi hamul încovoaie grumazul,
 iar pe sluga vicleană, cazna şi schingiuirea.
28
Pune-l la treabă, să nu se'nveţe trândav,
 că trândăvia îl învaţă multe rele;
29
dă-i de lucru, aşa cum i se cuvine,
 iar dacă nu ascultă, pune-i picioarele'n butuci.
30
Dar faţă de nimeni să nu întreci măsura
 şi nimic să nu faci fără dreptate.
31
Ai un servitor?: să-ţi fie cum îţi eşti,
 căci în sânge ţi l-ai dobândit. e
32
Ai un servitor?: poartă-te cu el ca şi cu un frate,
 că ai nevoie de el aşa cum ai de tine.
33
Dacă tu te porţi rău cu el, iar el o ia la fugă,
 pe care drum vei apuca să-l cauţi?

Sir 07:20