[ NTNoul Testament

[ FAFaptele Apostolilor
[ Cap. 24 ]Pavel înaintea procuratorului Felix; apărarea sa faţă de învinuirile Iudeilor.
1 Iar după cinci zile s'a coborât arhiereul Anania cu câţiva bătrâni şi cu un oarecare retor Tertul şi i s'au înfăţişat procuratorului împotriva lui Pavel.

FA 25:2 FA 25:15

2 Iar după ce l-au chemat pe Pavel, Tertul a început să-l învinuiască, zicând: „Multa pace dobândită de noi prin tine şi bunele întocmiri făcute acestui neam prin purtarea ta de grijă,
3 preaputernice a Felix, totdeauna şi pretutindeni cu toată mulţumirea le primim.
4 Dar, ca să nu te obosesc mai mult, te rog să ne asculţi, pe scurt, cu bunătatea ta.
5 Că pe omul acesta noi l-am aflat ca pe o ciumă şi ca pe un urzitor de răzvrătiri printre toţi Iudeii din lume, fiind el căpetenia eresului Nazarinenilor b.

3Rg 18:17 FA 17:6 FA 23:30 FA 24:14 FA 25:7

6 El a încercat să pângărească şi templul; şi noi l-am prins şi am vrut să-l judecăm după legea noastră,

FA 21:28 FA 21:30 FA 23:30 FA 25:7

7 dar a venit tribunul Lysias şi cu multă silnicie l-a smuls din mâinile noastre

FA 23:30

8 şi pârâşilor lui le-a poruncit să vină la tine. Tu însuţi cercetându-l, de la el vei putea să cunoşti toate învinuirile pe care i le aducem“.

FA 23:30

9 Iar Iudeii susţineau laolaltă, zicând că acestea aşa sunt.
10 Şi când procuratorul i-a făcut semn să vorbească, Pavel a răspuns: „Ştiind eu că tu de mulţi ani îi eşti judecător acestui neam, bucuros vorbesc pentru apărarea mea.
11 Tu poţi să afli că nu sunt mai mult de douăsprezece zile de când m'am suit la Ierusalim ca să mă închin.

FA 08:27 FA 21:17

12 Şi nici în templu, nici în sinagogi şi nici în cetate nu m'au găsit luându-mă la'ntrebări cu cineva sau făcând tulburare în mulţime,

FA 25:8 FA 28:17

13 nici nu pot să dovedească cele ce spun acum împotriva mea.

FA 25:5 FA 28:17

14 Dar pe asta ţi-o mărturisesc: că potrivit Căii pe care ei o numesc eres, aşa mă închin eu Dumnezeului părinţilor mei, crezând în toate cele scrise în lege şi în profeţi,

FA 24:5 FA 28:22

15 având în Dumnezeu o nădejde pe care şi aceştia înşişi o aşteaptă, că va să fie o înviere a morţilor – şi a drepţilor, şi a nedrepţilor. c

Dn 12:2 In 05:28-29 In 11:24 FA 23:6 FA 24:21 FA 26:6 FA 28:20

16 Şi întru aceasta mă străduiesc şi eu, ca înaintea lui Dumnezeu şi a oamenilor să am întotdeauna o conştiinţă neîntinată.

FA 23:1 2Tim 01:3 Evr 13:18

17 Iar după mulţi ani am venit să-i aduc neamului meu milostenii şi prinoase,

FA 11:29-30 Rm 15:25-26 Ga 02:10

18 când nişte Iudei din Asia m'au găsit, curăţit d, în templu, dar nu cu mulţime şi nici cu gâlceavă.

FA 21:26-27

19 Ei, aceia, ei trebuiau să fie de faţă înaintea ta şi să mă învinuiască, dacă aveau ceva împotrivă-mi;

FA 21:26-27

20 sau măcar aceştia să spună, ce nedreptate mi-au găsit când am stat înaintea sinedriului,
21 dacă nu cumva doar acest singur cuvânt pe care l-am strigat stând între ei, că pentru învierea morţilor sunt eu astăzi judecat de voi“.

FA 23:6 FA 24:15 FA 26:6

22 Dar Felix, cunoscând mai cu de-amănuntul cele despre Cale, i-a amânat, zicând: „Când se va coborî tribunul Lysias, atunci voi hotărî asupra pricinii voastre“.
23 Şi i-a poruncit sutaşului ca Pavel să fie păzit, dar să aibă tihnă şi nimeni dintre ai lui să nu fie oprit să-i slujească.

FA 27:3 FA 28:16 FA 28:30

24 Iar după câteva zile, Felix a venit cu Drusila, femeia lui, care era din neamul Iudeilor e, şi a trimis să-l cheme pe Pavel şi l-a ascultat despre credinţa în Hristos Iisus.
25 Şi vorbind el despre dreptate şi despre înfrânare şi despre judecata viitoare, Felix s'a înfricoşat şi i-a spus: „Deocamdată du-te, şi când voi avea prilej te voi chema din nou...“;  f

In 16:8

26 nădăjduind el totodată că Pavel îi va da bani ca să-l elibereze; de aceea trimitea după el mai des şi sta de vorbă cu el.
27 Dar când s'au împlinit doi ani g, în locul lui Felix a urmat Porcius Festus h Şi vrând Felix să le fie Iudeilor pe plac, l-a lăsat pe Pavel legat i.

FA 21:11 FA 25:9 FA 25:14 FA 26:29

[ NTNoul Testament

[ FAFaptele Apostolilor
[ Cap. 25 ]Pavel face apel la judecata cezarului. Apostolul în faţa procuratorului Festus şi a regelui Agrippa.
1 Aşadar, la trei zile după ce Festus a intrat în provincie, s'a suit de la Cezareea la Ierusalim.

FA 25:15

2 Şi arhiereii şi fruntaşii Iudeilor i s'au rostit împotriva lui Pavel şi-l rugau,

FA 24:1 FA 25:15

3 cerându-i să fie trimis la Ierusalim – ca o favoare împotriva lui –, pregătind ei o cursă ca să-l ucidă pe drum a.

FA 23:15

4 Dar Festus le-a răspuns că Pavel e păzit în Cezareea şi că el însuşi avea să plece curând.
5 „Aşa că, a zis el, aceia dintre voi care au ceva de spus, să se coboare cu mine; şi dacă e ceva rău în acest bărbat, să-l învinovăţească“.

FA 23:30

6 Şi rămânând la ei nu mai mult de opt sau zece zile, s'a coborât în Cezareea; iar a doua zi s'a aşezat în scaunul de judecată şi a poruncit să fie adus Pavel.

FA 25:17

7 Şi venind acesta, Iudeii coborâţi din Ierusalim l-au înconjurat şi aduceau împotrivă-i multe şi grele învinuiri, pe care nu puteau să le dovedească.

FA 24:5-6 FA 24:13 FA 25:24

8 Pavel se apăra: „N'am greşit cu nimic, nici faţă de legea Iudeilor, nici faţă de templu, nici faţă de cezar“.

FA 24:12 FA 28:17

9 Iar Festus, voind să facă pe placul Iudeilor, i-a răspuns lui Pavel şi a zis: „Vrei să mergi la Ierusalim, şi'n faţa mea să fii judecat acolo pentru acestea?“

FA 24:27 FA 25:10

10 Iar Pavel a zis: „Stau la scaunul de judecată al cezarului, acolo unde trebuie să fiu judecat! Iudeilor nu le-am făcut nici un rău, aşa cum tu o ştii mai bine.
11 Dacă am făcut vreo nedreptate şi am săvârşit ceva vrednic de moarte, nu mă feresc de moarte; dar dacă nu este nimic din cele de care mă învinuiesc ei, nimeni nu mă poate da lor plocon b! Cer să fiu judecat de cezar!“ c

FA 25:21 FA 26:32 FA 28:19

12 Atunci Festus, după ce a vorbit cu divanul său, a răspuns: „Ai cerut să fii judecat de cezar, la cezar te vei duce!“

FA 25:21 FA 27:1

13 Şi după ce au trecut câteva zile, regele Agrippa şi Berenice d au sosit la Cezareea ca să-l salute pe Festus.
14 Şi rămânând acolo mai multe zile, Festus i-a vorbit regelui despre Pavel, zicând: „Este aici un bărbat pe care Felix l-a lăsat închis,

FA 24:27

15 asupra căruia, când am fost eu în Ierusalim, arhiereii şi bătrânii Iudeilor mi s'au rostit cerându-i osândirea.

FA 24:1 FA 25:1-2 FA 25:24

16 Eu le-am răspuns că Romanii nu au obiceiul să-l dea pe vreun om plocon e, înainte ca învinuitul să-i aibă de faţă pe pârâşii săi şi să aibă putinţa să se apere de învinuire.

FA 23:35

17 Deci, după ce s'au adunat ei, şi nefăcând eu nici o amânare, am stat pe scaunul de judecată şi am poruncit să fie adus bărbatul.

FA 25:6

18 Dar când pârâşii s'au ridicat, nu au adus împotrivă-i nici o vină din cele pe care le bănuiam eu,

FA 18:14-15 FA 23:29

19 ci aveau cu ei nişte întrebări privitoare la propria lor religie şi la un oarecare Iisus, mort, despre care Pavel zice că e viu.

FA 18:14-15 FA 23:29

20 Şi nedumerindu-mă eu cu privire la cercetarea acestor lucruri, l-am întrebat dacă vrea să meargă la Ierusalim şi să fie judecat acolo pentru acestea.

FA 25:9

21 Dar când Pavel a cerut să fie ţinut f pentru judecata Augustului g, am poruncit să fie ţinut până îl voi trimite la cezar“.

FA 25:11-12

22 Iar Agrippa a zis către Festus: „Aş vrea să-l aud şi eu pe acest om“. Iar el a zis: „Mâine îl vei auzi“.

Lc 23:8

23 Deci a doua zi, venind Agrippa şi Berenice cu mare alai şi intrând în sala de judecată împreună cu tribunii şi cu bărbaţii cei mai de frunte ai cetăţii, la porunca lui Festus a fost adus Pavel.

Mt 10:18 Mc 13:9 Lc 21:12

24 Şi Festus a zis: „Rege Agrippa, şi voi toţi bărbaţii care sunteţi cu noi de faţă, îl vedeţi pe acela asupra căruia mulţimea Iudeilor a mijlocit la mine, şi în Ierusalim, şi aici, strigând că trebuie ca el să nu mai trăiască.

FA 22:22 FA 25:2 FA 25:7 FA 25:15

25 Eu însă am înţeles că nu a făcut nimic vrednic de moarte; dar de vreme ce el însuşi a cerut să fie judecat de Augustul, am hotărât să-l trimit.

FA 23:9 FA 28:18

26 Dar ceva limpede să-i scriu stăpânului despre el, nu am. De aceea l-am adus înaintea voastră, şi mai ales în faţa ta, rege Agrippa, ca după ce se va face această cercetare să am ce să scriu.
27 Că nepotrivit mi se pare să-l trimit legat fără să arăt învinuirile ce-i stau împotrivă“.

[ NTNoul Testament

[ FAFaptele Apostolilor
[ Cap. 26 ]Pavel se apără în faţa lui Festus şi a regelui Agrippa; amândoi îl găsesc nevinovat.
1 Agrippa i-a zis lui Pavel: „Îngăduit îţi este să vorbeşti pentru tine“. Atunci Pavel şi-a întins mâna şi s'a apărat, zicând:

FA 09:15

2 „Fericit mă socotesc, o, rege Agrippa, că'n faţa ta mă voi apăra astăzi de toate câte sunt învinuit de Iudei,
3 mai ales pentru că tu cunoşti toate obiceiurile şi întrebările Iudeilor. De aceea te rog să mă asculţi cu răbdare.
4 Vieţuirea mea din tinereţe, cum a fost ea de la început în poporul meu şi în Ierusalim, toţi Iudeii o ştiu.
5 Dacă vor s'o mărturisească, ei de mult ştiu despre mine că am trăit după şcoala cea mai meticuloasă a religiei noastre, ca fariseu.

FA 22:3 FA 23:6 Flp 03:5-6

6 Şi acum, stau şi sunt judecat pentru nădejdea făgăduinţei făcute de Dumnezeu părinţilor noştri,

Fc 03:15 Fc 22:18 Dt 18:15 2Rg 07:12 Ps 131:11 Is 04:2 Is 07:14 Ir 23:5 Ir 33:15 Iz 34:22-23 Iz 37:24 Dn 09:24 Mi 05:1 FA 23:6 FA 24:15 FA 24:21 FA 28:20

7 la care cele douăsprezece seminţii ale noastre nădăjduiesc să ajungă slujindu-I lui Dumnezeu fără'ncetare, zi şi noapte. Pentru această nădejde sunt eu învinuit de Iudei, o, rege Agrippa!

FA 28:20

8 Cum de se socoteşte la voi de necrezut că Dumnezeu învie morţi?

1Co 15:34

9 Aşadar, eu am crezut în sinea mea că faţă de numele lui Iisus Nazarineanul trebuie să fac multe împotrivă;

FA 08:3 FA 22:4-5 FA 22:19 Ga 01:13 Flp 03:6

10 ceea ce am şi făcut în Ierusalim; şi luând eu împuternicire de la arhierei, pe mulţi dintre sfinţi i-am închis în temniţe; iar când erau daţi la moarte, întăream şi eu cu glasul meu;

FA 08:3 FA 09:1 FA 09:14 FA 09:21 FA 22:4-5 FA 22:19 1Co 15:9 Ga 01:13 Flp 03:6 1Tim 01:13

11 şi deseori îi pedepseam prin toate sinagogile şi-i sileam să blasfemieze; înfuriindu-mă tare pe ei, îi urmăream până şi prin cetăţile din afară.

FA 08:3 FA 22:4-5 FA 22:19 Ga 01:13 Flp 03:6

12 Astfel că'n timp ce mergeam şi la Damasc cu putere şi însărcinare de la arhierei,
13 în calea mea, o, rege, am văzut în miezul zilei o lumină din cer mai puternică decât strălucirea soarelui, strălucind împrejurul meu şi al celor ce mergeau cu mine.

FA 09:3 FA 22:6 Ga 01:16

14 Şi căzând noi toţi la pământ, eu am auzit un glas zicându-mi în limba evreiască: «Saule, Saule, de ce Mă prigoneşti? Greu îţi este să loveşti cu piciorul în ţepuşă».

FA 09:27 FA 21:40 Ga 01:16

15 Iar eu am zis: «Cine eşti, Doamne?» Iar Domnul a zis: «Eu sunt Iisus, Cel pe care tu Îl prigoneşti.

Ga 01:12 Ga 01:16

16 Dar scoală-te şi stai pe picioarele tale; că spre aceasta M'am arătat Eu ţie, să te rânduiesc slujitor şi martor, şi al celor pe care le-ai văzut, şi al celor întru care Mă voi arăta ţie a,

Iz 02:1 Rm 01:5 1Co 09:1 Ga 01:12 Ga 01:16

17 alegându-te pe tine din popor şi din neamurile la care te trimit

1Par 16:35 Rm 01:5 Ga 01:16

18 să le deschizi ochii, pentru ca ele să se întoarcă de la întuneric la lumină şi de la stăpânirea lui Satan la Dumnezeu, pentru ca să primească ele iertarea păcatelor şi parte cu cei ce prin credinţa'n Mine s'au sfinţit».

Is 35:5 Is 42:7 Is 42:16 Is 60:1 Lc 01:79 Lc 02:32 In 01:9 FA 20:32 Rm 01:5 Ga 01:16 Ef 01:18 Ef 02:2 Ef 05:8 Col 01:12-13 1Ptr 02:9

19 Iată de ce, rege Agrippa, n'am fost neascultător cereştii arătări,
20 ci mai întâi celor din Damasc şi din Ierusalim şi din toată ţara Iudeii şi apoi neamurilor le-am vestit să se pocăiască şi să se întoarcă la Dumnezeu, făcându-i pocăinţei lucruri vrednice de ea.

Ir 18:8 Iz 33:14 Mt 03:8 FA 09:20

21 Pentru acestea m'au prins Iudeii în templu şi'ncercau să mă ucidă.

FA 21:30-31

22 Aşadar, dobândind eu ajutorul de la Dumnezeu, până'n ziua aceasta stau şi mărturisesc la mic şi la mare, nimic spunând în afară de ceea ce şi profeţii şi Moise au spus că va să fie:

Lc 24:44 In 05:46 FA 03:18

23 că Hristos va să pătimească şi că, fiind El primul înviat din morţi, lumină va vesti, şi poporului, şi neamurilor...“ b.

Is 42:6 Is 49:6 Is 53:12 Dn 09:26 Za 12:10 Lc 24:46-47 FA 04:2 1Co 15:20 Col 01:18

24 Dar cu acestea apărându-se el, Festus i-a zis cu glas mare: „Pavele, eşti nebun! Cartea cea multă te duce la nebunie...“ c.

Sol 05:4 FA 12:15 1Co 01:23 1Co 02:14

25 Iar Pavel a zis: „Nu sunt nebun, preaputernice Festus, ci grăiesc cuvintele adevărului şi ale înţelepciunii;
26 că regele ştie despre aceste lucruri, şi lui cu îndrăznire îi vorbesc, încredinţat că nimic din ele nu-i este ascuns, pentru că aceasta nu s'a făcut într'un ungher d.

In 18:20

27 Crezi tu, rege Agrippa, în profeţi? Ştiu că crezi!“
28 Iar Agrippa i-a zis lui Pavel: „Cu puţin de nu mă îndupleci să mă fac creştin...“. e
29 Iar Pavel a zis: „Cu puţin, cu nepuţin, eu m'aş ruga lui Dumnezeu ca nu numai tu, ci şi toţi cei ce mă ascultă astăzi să fie aşa cum sunt şi eu – afară de aceste lanţuri...“.

FA 21:11 FA 24:27

30 Atunci regele s'a ridicat, şi procuratorul şi Berenice şi cei ce şedeau împreună cu ei.
31 Şi plecând, vorbeau unii cu alţii: „Omul acesta n'a făcut nimic vrednic de moarte sau de lanţuri“.

FA 23:29 FA 28:18

32 Iar Agrippa i-a zis lui Festus: „Omul acesta putea să fie eliberat dacă n'ar fi cerut să fie judecat de cezar“.

FA 25:11 FA 28:18

[ NTNoul Testament

[ FAFaptele Apostolilor
[ Cap. 27 ]Pavel, înlănţuit, navighează spre Roma. Furtuna de pe mare. Naufragiul.
1 Iar după ce s'a hotărât să plecăm a pe mare spre Italia, pe Pavel şi pe alţi câţiva înlănţuiţi i-au dat în primire unui sutaş cu numele Iuliu, din cohorta Augusta.

FA 25:12

2 Şi urcându-ne într'o corabie de la Adramit, care avea să treacă prin locurile de pe coasta Asiei, am plecat, cu noi fiind Aristarh, macedonean din Tesalonic b.

FA 19:29 FA 20:4 Col 04:10 Flm 01:24

3 Şi a doua zi am ajuns la Sidon. Şi Iuliu s'a purtat omeneşte cu Pavel şi i-a îngăduit să se ducă la prieteni ca să primească îngrijire.

FA 24:23 FA 28:2

4 Şi plecând de acolo, am plutit pe lângă Cipru, pentru că vânturile erau împotrivă.
5 Şi dac'am străbătut Marea Ciliciei şi a Pamfiliei, am sosit la Mira Liciei c.
6 Şi acolo a găsit sutaşul o corabie din Alexandria care naviga spre Italia şi ne-a suit în ea.
7 Şi după ce multe zile am plutit cu'ncetineală, de-abia am ajuns în dreptul Cnidului; şi pentru că vântul nu ne slăbea, am plutit pe sub Creta d spre capul Salmone.
8 Şi cu greu trecând pe lângă el, am ajuns într'un loc numit Limanuri-Bune, de care era aproape oraşul Lasea.
9 Şi multă vreme trecând şi mersul pe mare fiind primejdios, fiindcă şi Postul trecuse e, Pavel îi îndemna,

Lv 16:29 2Co 11:26

10 zicându-le: „Bărbaţilor, văd că drumul va să ne fie cu vătămare şi cu multă pagubă, nu numai pentru încărcătură şi corabie, ci şi pentru vieţile noastre“.

FA 27:22 2Co 11:26

11 Dar sutaşul s'a încrezut mai mult în cârmaci şi în căpitanul corăbiei, decât în spusele lui Pavel.
12 Şi cum limanul nu era bun de iernat, cei mai mulţi au fost de părere să plecăm de acolo şi, de s'ar putea, să ajungem şi să iernăm la Fenix, un liman din Creta cu deschidere spre vântul de miazăzi-apus şi cel de miazănoapte-apus f.
13 Şi suflând uşor un vânt de miazăzi şi crezând ei că sunt în stare să-şi plinească gândul, au ridicat ancora şi navigau cât mai aproape de Creta.
14 Şi nu după multă vreme s'a stârnit asupra ei un vânt puternic numit Eurachilon g
15 şi a răpit corabia; şi neputând ea să meargă împotriva vântului, ne-am lăsat duşi în voia lui.
16 Şi trecând pe lângă o insulă mică numită Cauda, cu greu am izbutit să fim stăpâni pe luntre;
17 şi după ce au ridicat-o, au folosit ajutătoarele h şi au încins corabia pe dedesubt. Şi temându-se să nu cadă în Sirta i, au coborât pânzele j şi erau purtaţi aşa.
18 Şi tare fiind loviţi de furtună, a doua zi au aruncat încărcătura.

Iona 01:5

19 Şi a treia zi cu mâinile noastre am aruncat uneltele corăbiei.

Iona 01:5

20 Şi dacă timp de mai multe zile nu s'au arătat nici soarele şi nici stelele şi furtună mare ne ameninţa, orice nădejde de scăpare ni se luase.
21 Şi nu mâncaseră de mult. Atunci Pavel, stând drept în mijlocul lor, le-a zis: „O, bărbaţilor, trebuia să mă ascultaţi pe mine şi să nu fi plecat din Creta şi-am fi scăpat de această vătămare şi pagubă.
22 Şi acum, vă îndemn să aveţi curaj; că nici un suflet dintre voi nu va pieri, decât numai corabia k.

FA 27:10 FA 27:31 FA 27:41 FA 27:43-44

23 Că'n această noapte mi-a stat înainte un înger al Dumnezeului Căruia Îi aparţin eu şi Căruia-I slujesc,
24 zicând: Nu te teme, Pavele; tu trebuie să stai în faţa cezarului; şi iată, Dumnezeu ţi i-a dăruit pe toţi cei ce călătoresc cu tine pe corabie.

FA 09:15 FA 23:11 FA 27:43-44

25 De aceea, bărbaţilor, aveţi curaj, fiindcă eu Îi cred lui Dumnezeu că aşa va fi după cum mi s'a spus.
26 Trebuie, dar, să dăm de o insulă“.

FA 28:1

27 Şi când a fost a paisprezecea noapte de când eram purtaţi încoace şi încolo pe Adriatica l, pe la miezul nopţii corăbierii au presimţit că li se apropie un ţărm.
28 Şi aruncând măsura m, au găsit douăzeci de stânjeni n; dar dacă s'au îndepărtat puţin şi au măsurat din nou, au găsit cincisprezece stânjeni.
29 Şi temându-se ca nu cumva să dăm de locuri stâncoase, au aruncat patru ancore de la partea din urmă a corăbiei; şi doreau să se facă ziuă.
30 Dar corăbierii căutau să fugă din corabie şi coborau luntrea în mare, sub cuvânt că vor să întindă şi ancorele din partea de dinainte a corăbiei.
31 Pavel a zis către sutaş şi către oşteni: „Dacă aceştia nu rămân în corabie, voi nu puteţi să scăpaţi“.

FA 27:22

32 Atunci ostaşii au tăiat funiile luntrii şi au lăsat-o să cadă.
33 Iar înainte de a se face ziuă, Pavel îi ruga pe toţi să mănânce, zicându-le: „Paisprezece zile sunt astăzi de când aşteptaţi şi postiţi, fără să gustaţi nimic.
34 De aceea, vă rog să mâncaţi, fiindcă aceasta e spre mântuirea o voastră. Că nici unuia din voi, un fir de păr din cap nu-i va pieri“.

1Rg 14:45 2Rg 14:11 3Rg 01:52 Mt 10:30 Lc 12:7

35 Şi dacă a zis acestea, a luat pâine şi, mulţumind lui Dumnezeu în faţa tuturor, a frânt şi a început să mănânce.

Mt 15:36 Mc 08:6 Lc 22:19 1Co 11:23-24

36 Şi prinzând toţi curaj, au mâncat şi ei.
37 Şi eram în corabie, de toţi, două sute şaptezeci şi şase de suflete.
38 Şi săturându-se de bucate, au uşurat corabia aruncând grâul în mare.
39 Şi când s'a făcut ziuă, ei nu recunoşteau pământul, ci vedeau un sân de mare cu ţărm nisipos, în care voiau să împingă corabia, dac'ar fi fost cu putinţă.
40 Şi au desfăcut ancorele şi le-au lăsat în mare, slăbind totodată funiile cârmelor; şi ridicând în bătaia vântului pânza cea mică din faţă, ţineau spre ţărm.
41 Şi când au dat de un dâmb de nisip p, au înţepenit corabia. Şi înfigându-se partea de dinainte, stătea neclintită; iar partea de dinapoi se sfărâma sub puterea valurilor.

FA 27:22 2Co 11:25

42 Iar ostaşii s'au sfătuit să-i omoare pe cei de sub pază, ca să nu scape vreunul înotând.
43 Dar sutaşul, vrând să-l ferească pe Pavel, i-a împiedicat de la gândul lor şi a poruncit ca aceia care pot să înoate să se arunce primii şi să iasă la uscat,

FA 27:22 FA 27:24

44 iar ceilalţi: care pe scânduri, care pe câte ceva de la corabie. Şi aşa au ajuns să scape cu toţii la uscat.

FA 27:22 FA 27:24

[ NTNoul Testament

[ FAFaptele Apostolilor
[ Cap. 28 ]Pavel e ospeţit pe insula Malta şi vindecă bolnavi. Sosirea în Italia. Pavel predică în Roma.
1 Odată scăpaţi, am aflat că insula se numeşte Malta.

FA 27:26

2 Iar băştinaşii nu mică omenie ne-au arătat; că din pricina ploii care cădea şi a frigului, au aprins foc şi ne-au primit pe toţi la ei.

FA 27:3 2Co 11:27

3 Şi strângând Pavel o grămadă de vreascuri şi punându-le pe foc, o viperă a ieşit din pricina căldurii şi i s'a prins de mână.
4 Şi când băştinaşii au văzut jivina atârnată de mâna lui, ziceau unii către alţii: „Nu'ncape'ndoială că omul acesta e un ucigaş; deşi a scăpat din mare, dumnezeiasca dreptate a nu i-a îngăduit să trăiască...“.
5 Dar el, scuturând jivina în foc, n'a suferit nici un rău.

Mc 16:18 Lc 10:19

6 Iar ei se aşteptau ca el să se umfle sau să cadă dintr'o dată mort. Dar dacă mult au aşteptat şi au văzut că nimic rău nu i se întâmplă, şi-au schimbat părerea şi ziceau că el este un zeu.

FA 14:11

7 Iar în împrejurimile acelui loc erau pământurile căpeteniei insulei, cu numele Publius, care ne-a primit şi ne-a găzduit prietenos timp de trei zile.
8 Şi s'a întâmplat că tatăl lui Publius zăcea în pat, cuprins de friguri şi de dizenterie; la care intrând Pavel şi rugându-se, şi-a pus mâinile peste el şi l-a vindecat.

Mc 05:23 Mc 06:5 Mc 07:32 Mc 16:18

9 Şi dacă s'a petrecut aceasta, veneau la el şi ceilalţi din insulă care aveau boli, şi se vindecau.
10 Şi ei cu multă cinste ne-au cinstit; şi la plecare ne-au încărcat cu cele de trebuinţă.
11 Şi după trei luni am pornit cu o corabie din Alexandria, care iernase în insulă şi care avea pe ea semnul Dioscurilor b.
12 Şi ajungând în Siracuza, am rămas acolo trei zile.
13 De unde, făcând un înconjur, am sosit la Regium. Şi după o zi, a suflat vânt de miazăzi şi'n ziua următoare am ajuns la Puteoli.
14 Găsind acolo fraţi am fost rugaţi să rămânem la ei şapte zile. Şi aşa am venit la Roma.

FA 19:21

15 Şi auzind despre noi fraţii de acolo c, au venit în întâmpinarea noastră până la Forul lui Appius şi la Trei-Taverne d; pe care văzându-i Pavel, I-a mulţumit lui Dumnezeu şi a prins curaj.
16 Iar când am intrat în Roma, sutaşul i-a predat pe cei legaţi comandantului taberei, iar lui Pavel i s'a îngăduit să locuiască aparte, cu ostaşul care-l păzea e.

FA 24:23 FA 23:11 FA 28:30

17 Şi după trei zile, Pavel a chemat la el pe cei care erau fruntaşii Iudeilor. Şi dacă s'au adunat, el le-a zis: „Eu, bărbaţi fraţi, deşi n'am făcut nimic împotriva poporului sau a datinilor părinteşti, în legături am fost predat de la Ierusalim în mâinile Romanilor.

FA 24:12-13 FA 25:8

18 După ce m'au cercetat, aceştia voiau să-mi dea drumul, deoarece nu era în mine nici o vină vrednică de moarte.

FA 23:29 FA 25:25 FA 26:31-32

19 Dar când Iudeii mi s'au împotrivit, eu am fost nevoit să cer să fiu judecat de cezar – dar nu ca să aduc vreo învinuire neamului meu.

FA 25:11

20 Aşadar, aceasta e pricina pentru care v'am chemat să vă văd şi să vorbesc cu voi; că din pricina nădejdii lui Israel sunt eu legat cu lanţul acesta“.

Lc 02:34 FA 24:15 FA 26:6-7

21 Iar ei au zis către el: „Noi nici c'am primit din Iudeea scrisori despre tine, nici c'a venit cineva dintre fraţi să ne dea de veste sau să ne vorbească ceva rău despre tine.
22 Dar dorim să auzim de la tine ceea ce gândeşti; că'n privinţa acestei secte ne e cunoscut că pretutindeni i se stă'mpotrivă“.

FA 24:14

23 Deci i-au rânduit o zi; şi la gazdă i-au venit mai mulţi. Şi le vorbea de dimineaţa până seara, dând mărturie despre împărăţia lui Dumnezeu, căutând ca şi din legea lui Moise, şi din profeţi să-i încredinţeze despre Iisus.

FA 23:11

24 Şi unii credeau în cele spuse, iar alţii nu credeau.
25 Şi neînţelegându-se unii cu alţii, au plecat după ce Pavel a zis un cuvânt, că: „Bine a grăit Duhul Sfânt către părinţii noştri prin Isaia profetul
26 când a zis: Mergi la poporul acesta şi spune-i: Cu auzul veţi auzi, dar nu veţi înţelege, şi cu privirea veţi privi, dar nu veţi vedea,

Is 06:9-10 Ir 05:21 Iz 12:2 Mt 13:14-15 Mc 04:12 Mc 08:18 Lc 08:10 Lc 19:42 In 12:40 Rm 11:8

27 că inima acestui popor s'a împietrit şi urechile lor greu aud şi ochii lor s'au închis, ca nu cumva cu ochii să vadă şi cu urechile să audă şi cu inima să înţeleagă şi să-şi revină şi Eu să-i vindec.

Is 06:9-10 Ir 05:21 Iz 12:2 Mt 13:14-15 Mc 04:12 Lc 08:10 Lc 19:42 In 12:40 Rm 11:8

28 Deci cunoscut să vă fie vouă că această mântuire a lui Dumnezeu li s'a trimis păgânilor; şi ei vor asculta!“

Ps 066:2 Ps 097:3 Is 40:5 Lc 03:6 Lc 13:30 FA 13:46 FA 18:6

29 Şi după ce a zis el acestea, Iudeii au plecat, făcând între ei noian de'ntrebări.
30 Iar Pavel a rămas doi ani întregi f în casa luată de el cu chirie; şi pe toţi care veneau la el îi primea,

FA 24:23 FA 28:16

31 propovăduind împărăţia lui Dumnezeu şi învăţând despre Domnul Iisus Hristos cu toată îndrăznirea, fără nici o piedică.

[ NTNoul Testament

[ RmEpistola către Romani
Cap. 1 Salutare. Dorinţa lui Pavel de a-i vizita pe creştinii din Roma. Puterea Evangheliei. Vinovăţia oamenilor.
Cap. 2 Dreapta judecată a lui Dumnezeu. Iudeii şi legea.
Cap. 3 Iudeii şi legea (continuare). Nici un om nu este drept în faţa lui Dumnezeu.
Cap. 4 Exemplul lui Avraam: făgăduinţa plinită prin credinţă.
Cap. 5 Roadele îndreptăţirii prin credinţă. Adam şi Hristos.
Cap. 6 Morţi păcatului, dar vii întru Hristos. Robi ai dreptăţii.
Cap. 7 Creştinul e liber de stăpânirea Legii Vechi. Problema păcatului care locuieşte în om.
Cap. 8 Viaţă întru Duhul. Slava ce va să fie. Iubirea lui Dumnezeu.
Cap. 9 Dumnezeu l-a ales pe Israel. Mânia şi îndurarea lui Dumnezeu. Israel şi Evanghelia.
Cap. 10 Iudeii şi păgânii au Acelaşi Dumnezeu. Mântuirea e pentru toţi.
Cap. 11 Rămăşiţa lui Israel. Mântuirea păgânilor. Restaurarea lui Israel.
Cap. 12 Viaţa cea nouă întru Hristos. Rânduieli ale vieţii creştine.
Cap. 13 Supunerea faţă de stăpâniri. Iubirea frăţească. Apropierea Zilei lui Hristos.
Cap. 14 Să nu-l judeci pe aproapele tău. Să nu-i fi fratelui tău piatră de poticnire.
Cap. 15 Să-i placi semenului tău, nu ţie însuţi. Aria misionară a lui Pavel. Un plan de călătorie la Roma.
Cap. 16 Urările lui Pavel pentru cei din Roma. Doxologie.

Introducere la Epistola către Romani

Dacă Biserica şi-a putut dezvolta de timpuriu o gândire teologică sistematică, aceasta li se datorează în primul rând celor paisprezece epistole pe care le avem de la Sfântul Apostol Pavel şi care, după cele patru evanghelii, alcătuiesc partea cea mai de seamă a Noului Testament. E sigur că Pavel nu a cultivat genul epistolar ca atare, cu intenţia adică de a crea o operă literară, asemenea multor scriitori ai antichităţii; el şi-a alcătuit scrisorile în mod absolut circumstanţial, sub presiunea unor situaţii sau evenimente care cereau din parte-i o intervenţie urgentă în una sau alta din comunităţile creştine întemeiate de el. Aşadar, nu e de mirare că textele dictate de el, după moda vremii, tahigrafilor voluntari sau plătiţi, prezintă şi unele formulări obscure, fraze neterminate, gânduri în suspensie, paranteze, digresiuni şi reluări insuficient legate, deşi greaca autorului e corectă, bogată şi nuanţată, situându-se imediat după aceea a Sfântului Luca. De aceea, epistolele pauline trebuie luate drept ceea ce sunt: parte din opera misionară a marelui Apostol, consemnarea în cuvântul scris a ceea ce obişnuia să propovăduiască prin viu grai (desigur, cu unele completări sau accente impuse de actualitatea temei). Or, tocmai spontaneitatea şi lipsa de poleială a acestor scrieri alcătuiesc adevărata lor valoare, după un admirabil cuvânt al lui Pascal (citat de Osty): „Când vezi stilul acesta natural, eşti mirat şi cucerit, căci te aşteptai să vezi un autor şi afli un om“.

Cine este şi cum ni se înfăţişează acest om?

Născut în Tarsul Ciliciei în jurul anului 7, din părinţi credincioşi evrei, mici meseriaşi, şi crescut în mediul culturii elenistice al Asiei Mici, Saul îşi face studiile la Ierusalim ca elev al marelui Gamaliel din şcoala rabinică fariseică. Tânăr cu înzestrări excepţionale, el devine destul de repede ceea ce se cheamă un rabin perfect, versat mai ales în dimensiunea juridică a legii, şi-şi descoperă vocaţia unică: aceea de a-L sluji pe Dumnezeu la modul total şi dezinteresat. Înainte de convertirea de pe drumul Damascului, când devine Pavel (anul 32), el Îl slujeşte persecutându-i pe creştini ca adversari prezumaţi ai lui Iahvé; după convertire I se dăruie fără rezerve unicului Dumnezeu adevărat, Cel ce i Se descoperise prin Iisus Hristos ca Tată din veac şi în timp al Acestuia; şi o va face vreme de trei decenii şi jumătate, până în anul (probabil) 67, când va muri ca martir în capitala imperiului pe care, practic, îl cucerise.

Personalitate complexă, inteligenţă vie, cultură vastă, temperament dinamic, Pavel e un râu de energie în continuă mişcare. Un înţelept creştin - Petre Ţuţea - afirma că atunci când spui Pavel spui Mediterana. Într-adevăr, amprenta creştină a culturii europene (şi, prin ea, a celor două Americi) e opera lui, a celui ce a semănat ţărmurile Mediteranei cu aproape treizeci de comunităţi ale numelui lui Hristos. Pururea inspirat şi veghetor, Pavel e în acelaşi timp mistic şi om de acţiune, teolog şi misionar, întemeietor şi organizator, păstor şi catehet, polemist redutabil şi orator înflăcărat, dialectician şi liric. Mai presus de toate, însă, el este părinte. Asupra copiilor săi duhovniceşti el are sentimentul posesiei: ei îi aparţin şi trebuie să-l asculte ca pe unul care i-a născut, îi creşte, îi apără şi-i maturizează spre a-i preda desăvârşiţi Părintelui Ceresc, prin Iisus Hristos. În această dimensiune paternă se consumă gama stărilor sufleteşti din epistolele sale: el e mândru şi smerit, îndrăzneţ şi timid, sociabil şi însingurat, afectuos şi ironic, curtenitor şi protestatar, duios şi violent, generos şi sever, precaut şi debordant, tonurile sale desfăşurându-se de la implorarea lacrimogenă până la imprecaţia strivitoare. Totul însă, absolut totul, i se subordonează sentimentului suprem: iubirea sa pentru Domnul său Iisus Hristos. Istoria bimilenară a creştinismului nu a mai cunoscut un om cu devoţiunea lui Pavel.

Epistola către Romani a fost scrisă în Corint în iarna anilor 57-58. Deşi a şasea în ordine cronologică, ea este cea mai importantă, dar nici nu trebuie considerată ca un fel de summa theologica paulină (aşa cum a făcut, de pildă, Luther), ci numai ca parte dintr-un întreg; principala ei pondere este cea soteriologică, dar fără să epuizeze problema mântuirii, aceasta trebuind pusă în paralelă cu aceea din Epistola către Galateni.

Scrisoarea le este adresată creştinilor din Roma, proveniţi atât dintre membrii puternicei comunităţi iudaice, cât şi dintre păgâni, unii din ei convertiţi chiar de Pavel în decursul celor trei călătorii misionare.

În mare, planul ei se prezintă astfel:

Preambul (1, 1-17)
 
  1. Partea dogmatică. Îndreptăţirea (omului la mântuire) prin credinţă (1, 18 - 11, 36).
  2. Partea morală. Diverse sfaturi, îndemnuri şi porunci pentru zidirea sufletească (12, 1 - 15, 13).
Concluzie (15, 14 - 16, 27).

[ NTNoul Testament

[ RmEpistola către Romani
[ Cap. 1 ]Salutare. Dorinţa lui Pavel de a-i vizita pe creştinii din Roma. Puterea Evangheliei. Vinovăţia oamenilor.
1 Pavel, rob al lui Iisus Hristos, apostol chemat a, ales b pentru Evanghelia lui Dumnezeu

FA 09:15 FA 13:2 1Co 01:1 Ga 01:15

2 pe care'n Sfintele Scripturi prin profeţii Săi mai dinainte a făgăduit-o

Is 52:7 Naum 02:1 Lc 01:70 In 01:45 Rm 16:25-26 Tit 01:2

3 despre Fiul Său, Cel din sămânţa lui David născut după trup,

Mt 01:1 Mt 22:42 Lc 02:4 Rm 09:5 2Tim 02:8 Ga 04:4 Ap 22:16

4 iar după Duhul Sfinţeniei c rânduit Fiu al lui Dumnezeu întru putere dintru'nvierea din morţi d, Iisus Hristos, Domnul nostru,

FA 13:33

5 prin Care noi am primit e har şi apostolie, pentru ca'ntru numele Său să fie credinţa adusă spre ascultare f la toate neamurile,

FA 09:15 FA 26:16-18 Rm 15:15 Rm 15:18 Rm 16:26 Ga 02:7 Ga 02:9

6 între care sunteţi şi voi, chemaţi g ai lui Iisus Hristos;
7 tuturor celor ce sunteţi în Roma, iubiţi ai lui Dumnezeu, sfinţi prin chemare h: Har vouă şi pace de la Dumnezeu, Tatăl nostru, şi de la Domnul Iisus Hristos! i

Nm 06:25-26 1Co 01:2-3 2Co 01:1-2 Ga 01:3 Flp 01:2 2Tes 01:2 Flm 01:3 Ef 01:1

8 Mai întâi, prin Iisus Hristos Îi mulţumesc Dumnezeului meu pentru voi toţi; căci credinţa voastră se vesteşte j în toată lumea;

Rm 16:19 Flp 01:3 1Tes 01:8 Flm 01:4

9 martor îmi este Dumnezeu, Căruia cu duhul meu k Îi slujesc întru Evanghelia Fiului Său, că ne'ncetat fac pomenire despre voi,

In 04:23 2Co 01:23 Ef 01:16 Flp 01:8 1Tes 02:5 1Tes 02:10 Flm 01:4

10 pururea cerând în rugăciunile mele ca odată şi-odată, prin voia Lui, să am un prilej bun de a veni la voi.

FA 19:21 Rm 15:22 Rm 15:23 Rm 15:32 1Tes 03:10

11 Că doresc mult să vă văd, ca să vă împărtăşesc vreun dar duhovnicesc, spre întărirea voastră;

FA 19:21 FA 23:11 Rm 15:22 1Tes 03:10

12 sau mai degrabă l pentru ca împreună cu voi să mă mângâi prin credinţa noastră laolaltă, a voastră şi a mea.

Rm 15:22

13 Fraţilor, nu vreau să nu ştiţi că de multe ori mi-am pus în gând să vin la voi – dar pân'acum am fost împiedicat –, pentru ca şi'ntre voi să am vreo roadă ca şi'ntre celelalte neamuri.

In 15:16 FA 19:21 Rm 15:22 Flp 01:22 Col 01:6

14 Dator le sunt şi Elinilor m şi barbarilor, şi înţelepţilor şi neînţelepţilor.

FA 09:15

15 Aşa că din parte-mi sunt gata să vă vestesc Evanghelia şi vouă, celor din Roma.
16 Că eu nu mă ruşinez de Evanghelia lui Hristos; pentru că ea este putere a lui Dumnezeu spre mântuire tot celui ce crede, întâi iudeului şi de asemenea elinului n.

Ps 118:46 Mc 08:38 FA 13:46 1Co 01:18 1Co 01:24 1Co 15:1-2 2Tim 01:8

17 Căci în ea dreptatea lui Dumnezeu se descoperă din credinţă spre credinţă, aşa cum este scris: Iar dreptul din credinţă va trăi.

Avc 02:4 Rm 03:21-22 Ga 03:11 Evr 10:38

18 Căci mânia lui Dumnezeu se descoperă din cer peste toată fărădelegea şi nedreptatea oamenilor care ţin adevărul în robia nedreptăţii.

Ef 05:6 Col 03:6 2Tes 02:12

19 Pentru că ceea ce se poate cunoaşte despre Dumnezeu este arătat întru ei; căci Dumnezeu le-a arătat-o:

FA 14:15-17 FA 17:24-28

20 Încă de la facerea lumii, cele nevăzute ale Lui – adică veşnica Sa putere şi dumnezeirea – prin cugetare se văd din făpturi; aşa că ei n'au cuvânt de apărare o,

Iov 12:7-9 Ps 018:1 Sol 13:3 Sol 13:5 Sir 42:15

21 căci deşi L-au cunoscut pe Dumnezeu, nu ca pe Dumnezeu L-au slăvit şi nici nu I-au mulţumit, ci'n cugetările lor s'au rătăcit şi inima lor cea neînţelegătoare s'a întunecat.

Ir 02:11 Sol 13:1 Ef 04:17-18

22 Zicând că sunt înţelepţi, au ajuns nebuni

Ir 10:14 1Co 01:20

23 şi slava lui Dumnezeu Celui nestricăcios au preschimbat-o în asemănarea chipului omului celui stricăcios şi al păsărilor şi al patrupedelor şi al târâtoarelor.

Ies 32:4 Dt 04:15-19 Ps 105:20 Ir 02:11 Ir 02:26-27 Sol 12:24 Sol 13:10 Sol 14:15

24 De aceea Dumnezeu i-a predat necurăţiei p, după poftele inimii lor, ca să-şi necinstească trupurile ei între ei,

Sol 14:26 FA 14:16 Ef 04:19

25 ca unii care au preschimbat adevărul lui Dumnezeu în minciună şi s'au închinat şi i-au slujit făpturii în locul Făcătorului, Cel ce este binecuvântat în veci, amin!

3Rg 12:32 Ir 02:13 Ir 13:25 Ir 16:19

26 Pentru aceea Dumnezeu i-a predat unor patimi de necinste; că şi femeile lor au preschimbat legăturile fireşti cu acelea împotriva firii;

Lv 18:22-23

27 asemenea şi bărbaţii, părăsind fireasca legătură cu femeia, în pofta lor s'au aprins unii pentru alţii, bărbaţi cu bărbaţi săvârşind ruşinea şi primind în ei înşişi răsplata cuvenită rătăcirii lor q.

Fc 19:5 Lv 18:22 Lv 20:13 Sol 11:16 Sol 14:26 1Co 06:9

28 Şi aşa cum ei n'au încercat să-L păstreze pe Dumnezeu în cugetele lor, tot aşa şi Dumnezeu i-a lăsat la mintea lor cea fără judecată, să facă ceea ce nu se cade,

Dt 28:28 Ps 080:12

29 plini fiind de toată nedreptatea, de desfrânare, de viclenie, de lăcomie, de răutate; plini de invidie, de ucidere, de ceartă, de înşelăciune, de purtări rele; bârfitori,

Sol 14:25

30 pârâtori, urâtori de Dumnezeu, ocărâtori, semeţi, trufaşi, lăudăroşi, născocitori de rele, nesupuşi părinţilor,
31 nesocotiţi, călcători de cuvânt, lipsiţi de iubire, lipsiţi de milă;
32 care, deşi au cunoscut dreptatea lui Dumnezeu, că adică cei ce fac unele ca acestea sunt vrednici de moarte, nu numai că le fac, dar le şi încuviinţează celor ce le fac.

[ NTNoul Testament

[ RmEpistola către Romani
[ Cap. 2 ]Dreapta judecată a lui Dumnezeu. Iudeii şi legea.
1 Pentru aceea, o, omule, oricine-ai fi tu, cel care judeci, eşti fără cuvânt de apărare: fiindcă în ceea ce pe altul îl judeci, pe tine însuţi te osândeşti, căci aceleaşi lucruri le faci şi tu, cel care judeci.

Mt 07:2 Lc 06:37 In 08:7

2 Şi noi ştim că judecata lui Dumnezeu este după adevăr faţă de cei care fac unele ca acestea.
3 Şi tu, omule, cel care-i judeci pe cei ce fac unele ca acestea, dar le faci şi tu, crezi oare că vei scăpa de judecata lui Dumnezeu?
4 Sau dispreţuieşti tu bogăţia bunătăţii Lui şi a îngăduinţei şi a îndelungii Lui răbdări?; nu ştii tu că bunătatea lui Dumnezeu te duce la pocăinţă? a

Sol 11:23 Sir 05:4 Rm 09:22 Ef 02:4 2Ptr 03:15

5 Dar după împietrirea ta şi după inima ta nepocăită îţi aduni mânie în ziua mâniei şi a descoperirii dreptei judecăţi a lui Dumnezeu,
6 Care-i va da fiecăruia după faptele lui:

Iov 34:11 Ps 061:12 Pr 24:12 Ir 32:19 Iz 33:20 Sir 16:14 Sir 35:22 Mt 16:27 In 05:29 2Co 05:10

7 viaţa veşnică celor ce prin stăruinţă'n faptă bună caută mărire, cinste şi nestricăciune,
8 dar urgie şi mânie iubitorilor de ceartă, care nu se supun adevărului, ci nedreptăţii i se supun:

Ir 23:19 2Tes 01:6 Evr 10:27

9 necaz şi strâmtorare peste tot sufletul omului care face răul, al iudeului mai întâi, şi al elinului;

Iz 18:4 Rm 01:16 2Tes 01:8

10 dar mărire, cinste şi pace oricui face binele: iudeului mai întâi, şi elinului.
11 Căci la Dumnezeu nu există părtinire!

Dt 10:17 2Par 19:7 Sir 35:12 FA 10:34 Ga 02:6 Ef 06:9 Col 03:25 1Ptr 01:17

12 Aşadar, câţi au păcătuit fără lege, fără lege vor şi pieri; iar câţi au păcătuit sub lege, prin lege vor fi judecaţi.
13 Pentru că nu cei ce aud legea sunt drepţi înaintea lui Dumnezeu, ci cei ce împlinesc legea, aceia se vor îndreptăţi.

Mt 07:21 Iac 01:22 1In 03:7

14 Căci când păgânii, care nu au lege, din fire fac cele ale legii, ei fără să aibă lege îşi sunt loruşi lege;

FA 10:35

15 ei arată fapta legii scrisă în inimile lor prin mărturia conştiinţei şi prin judecăţile lor, care îi învinovăţesc sau chiar îi apără b
16 în ziua când, potrivit Evangheliei mele c, Dumnezeu va judeca, prin Iisus Hristos, cele ascunse ale oamenilor.

Ecc 12:14 Sol 04:20 Sir 35:12 In 05:22 FA 10:42 1Co 04:5 2Tim 02:8

17 Dar dacă tu te numeşti iudeu şi te reazemi pe lege şi te lauzi cu Dumnezeu
18 şi-I cunoşti voia şi, învăţat fiind de lege, ştii să desluşeşti deosebirile d,

Flp 01:10

19 dacă tu te crezi pe tine călăuză orbilor, lumină celor ce sunt în întuneric,

Mt 15:14 Lc 06:39 Lc 18:9

20 povăţuitor celor fără minte, învăţător celor nevârstnici, ca unul care ai în lege dreptarul cunoştinţei şi al adevărului,

2Tim 03:15

21 aşadar tu, cel care-l înveţi pe altul, pe tine însuţi nu te înveţi?; tu, cel ce propovăduieşti: Să nu furi!, furi?;

Ps 049:16-21 Mt 23:3-4

22 tu, cel ce zici: Să nu săvârşeşti adulter!, săvârşeşti adulter?; tu, cel care urăşti idolii, le jefuieşti templele?;
23 tu, cel ce te lauzi cu legea, Îl necinsteşti pe Dumnezeu prin călcarea legii?...
24 Că din pricina voastră este numele lui Dumnezeu blasfemiat între neamuri, aşa cum este scris.

Ne 05:9 Is 52:5 Iz 36:20 Iz 36:23 Am 02:7

25 Căci tăierea'mprejur foloseşte numai dacă păzeşti legea; dar dacă eşti călcător de lege, tăierea ta'mprejur a devenit netăiere'mprejur.

Ir 04:4 Ir 09:25 1Co 09:25 Ga 06:15

26 Prin urmare, dacă cel netăiat împrejur păzeşte poruncile legii, oare netăierea lui împrejur nu va fi socotită ca tăiere'mprejur?

FA 10:35 Ga 05:6

27 Iar cel din fire netăiat împrejur e, dar împlinitor al legii, oare nu te va judeca el, pe tine, cel ce, având litera [legii] şi tăierea'mprejur, eşti călcător de lege? f

Mt 12:41

28 Pentru că nu cel ce se arată pe dinafară e iudeu, nici cea arătată'n trup pe dinafară este tăiere'mprejur;

In 07:24 In 08:15 In 08:39

29 ci iudeul este cel dintru ascuns, iar tăiere'mprejur este aceea a inimii, în duh, nu în literă g; lauda lui nu este de la oameni, ci de la Dumnezeu.

Dt 10:6 In 05:44 1Co 04:5 2Co 10:18 Flp 03:3 Col 02:11

[ NTNoul Testament

[ RmEpistola către Romani
[ Cap. 3 ]Iudeii şi legea (continuare). Nici un om nu este drept în faţa lui Dumnezeu.
1 Atunci, care este întâietatea iudeului?; sau care este folosul tăierii'mprejur?:
2 Mare'n toate privinţele. Mai întâi, pentru că lor li s'au încredinţat cuvintele lui Dumnezeu.

Dt 04:7-8 Ps 102:7 Ps 147:8 Rm 09:4

3 Şi ce dacă unii n'au fost credincioşi? Oare necredincioşia lor va desfiinţa credincioşia lui Dumnezeu? a

Nm 23:19 Rm 09:6 Rm 11:29 2Tim 02:13

4 Să nu fie!, ci fie Dumnezeu socotit adevărat, iar tot omul, mincinos, aşa cum este scris: Ca Tu să Te îndreptăţeşti întru cuvintele Tale şi Tu să biruieşti atunci când vei face judecata.

Ps 050:4 Ps 115:2 In 03:33

5 Iar dacă nedreptatea noastră învederează dreptatea lui Dumnezeu, ce vom zice? Nu cumva este nedrept Dumnezeu Care aduce mânia? - Vorbesc ca un om.

Fc 18:25 Iov 08:3

6 Să nu fie! Atunci, cum va judeca Dumnezeu lumea?
7 Că dacă prin minciuna mea a prisosit adevărul lui Dumnezeu spre slava Lui, pentru ce dar mai sunt şi eu judecat ca păcătos?
8 Şi de ce n'am face răul ca să vină binele?; aşa cum suntem noi defăimaţi şi cum spun unii că zicem noi? Osânda acestora este dreaptă.

Rm 06:1 Rm 06:15

9 Atunci, ce? Avem noi vreo întâietate? Nicidecum; căci, ceva mai înainte, noi i-am învinuit b şi pe Iudei şi pe Elini, că toţi sunt sub păcat,

Rm 01:18 Rm 02:24 Rm 03:23 Ga 03:22

10 aşa cum este scris: Nimeni nu este drept, nu e nici unul;

Ps 013:1-3 Ps 052:1-3 Ecc 07:20

11 nu-i cine să'nţeleagă, nu-i cin'să-L caute pe Dumnezeu;

Ps 013:1-3 Ps 052:1-3 Ecc 07:20

12 toţi s'au abătut, împreună netrebnici s'au făcut. Nu-i cin'să facă binele, nu, nu-i nici măcar unul.

Ps 013:1-3 Ps 052:1-3 Ecc 07:20

13 Mormânt deschis e gâtlejul lor; cu limbile lor au viclenit; venin de aspidă-i sub buzele lor;

Ps 005:9 Ps 139:3

14 de blestem li-i gura plină, şi de amărăciune;

Ps 009:27

15 grabnice le sunt picioarele să verse sânge;

Pr 01:16 Is 59:7-8

16 pustiire şi nenorocire sunt în căile lor,

Pr 01:16 Is 59:7-8

17 şi calea păcii n'au cunoscut-o,

Pr 01:16 Is 59:7-8

18 nu-i frică de Dumnezeu înaintea ochilor lor.

Ps 035:1

19 Noi ştim însă că cele câte le spune legea, le spune celor ce sunt sub lege, aşa ca orice gură să fie închisă şi ca toată lumea să fie vinovată în faţa lui Dumnezeu c.

Ps 106:42 Ps 142:2 Iz 16:63

20 Pentru că din faptele legii d nimeni nu se va îndreptăţi în faţa Lui, de vreme ce prin lege vine cunoştinţa păcatului.

Ps 142:2 FA 13:39 Rm 07:7 Ga 02:16 Ef 02:9

21 Acum însă dreptatea lui Dumnezeu s'a arătat în afara legii, de lege şi de profeţi fiind mărturisită,

FA 10:43 Rm 01:17

22 dar dreptate a lui Dumnezeu prin credinţa în Iisus Hristos, pentru toţi cei ce cred – fiindcă nu există deosebire,

Rm 01:17 Ga 02:16 Ga 03:28

23 de vreme ce toţi au păcătuit şi sunt lipsiţi de slava lui Dumnezeu –, e

Rm 03:9-10 Rm 05:12

24 cei ce în dar se îndreptăţesc cu harul Său f prin răscumpărarea cea întru Hristos Iisus,

In 01:17 Rm 05:1

25 pe Care Dumnezeu L-a rânduit jertfă, curăţire g prin credinţa în sângele Lui, ca să-Şi arate dreptatea – prin aceea că a trecut cu vederea h păcatele făcute înainte

FA 13:38 FA 20:28 Rm 05:9 2Co 05:19 Ef 01:7 Col 01:14

26 întru îngăduinţa lui Dumnezeu – ca să-Şi arate dreptatea în vremea de acum, spre a fi El drept şi îndreptăţindu-l pe cel din credinţa în Iisus.
27 Aşadar, unde e lauda? A fost înlăturată. Prin care lege?: a faptelor? Nu, ci prin legea credinţei.

1Co 01:31

28 Căci socotim că prin credinţă se va îndreptăţi omul, fără faptele legii.

Ga 02:16 Tit 03:5

29 Oare Dumnezeu este numai al Iudeilor? Nu este El şi Dumnezeul păgânilor? Da, şi al păgânilor!,

Rm 09:24 Rm 10:12

30 fiindcă unul este Dumnezeu, Cel ce din credinţă i îi va îndreptăţi pe cei tăiaţi împrejur şi prin credinţă j pe cei netăiaţi împrejur.

Dt 06:4 Rm 04:11-12 Ga 03:20

31 Desfiinţăm deci noi legea prin credinţă? Ferească Dumnezeu! Dimpotrivă, întărim legea.

Mt 05:17 Rm 04:3 Rm 08:4 Ga 03:24

[ NTNoul Testament

[ RmEpistola către Romani
[ Cap. 4 ]Exemplul lui Avraam: făgăduinţa plinită prin credinţă.
1 Aşadar, ce vom zice că a dobândit Avraam, strămoşul nostru după trup?
2 Că dacă Avraam a fost îndreptăţit din fapte, are de ce să se laude, dar nu în faţa lui Dumnezeu;
3 fiindcă ce spune Scriptura?: Şi Avraam I-a crezut lui Dumnezeu şi aceasta i s'a socotit ca dreptate.

Fc 15:6 Ga 03:6 Iac 02:23

4 Plata celui ce face fapte nu i se socoteşte după har, ci după datorie a ;

Rm 11:6

5 dar celui ce nu face fapte, însă crede în Cel care-l îndreptăţeşte pe cel nelegiuit, credinţa lui i se socoteşte ca dreptate.
6 Aşa cum şi David vorbeşte despre fericirea omului căruia Dumnezeu îi socoteşte dreptatea în afara faptelor:
7 Fericiţi cei cărora li s'au iertat fărădelegile şi ale căror păcate li s'au acoperit;

Ps 031:1-2 Ps 084:2

8 fericit bărbatul căruia Domnul nu-i va socoti păcatul.

Ps 031:1-2 Ps 084:2

9 Acum, fericirea aceasta este ea numai pentru cei tăiaţi împrejur, sau şi pentru cei netăiaţi împrejur? Căci zicem: I s'a socotit lui Avraam credinţa ca dreptate.

Fc 15:6 Rm 04:3 Ga 03:6 Iac 02:23

10 Cum însă i s'a socotit?: când era tăiat împrejur, sau când era netăiat împrejur? Nu când era tăiat împrejur, ci când era netăiat împrejur.
11 Iar semnul tăierii'mprejur l-a primit ca pe o pecete a dreptăţii pentru credinţa lui din vremea netăierii'mprejur, ca să fie el părinte al tuturor celor ce cred pe durata netăierii'mprejur, pentru ca şi acestora să le fie socotită ca dreptate,

Fc 17:10-11

12 şi părinte al celor tăiaţi împrejur; dar nu numai al celor ce doar sunt tăiaţi împrejur, ci şi al celor ce umblă pe urmele credinţei pe care o avea părintele nostru Avraam la vremea când era netăiat împrejur.

In 08:39

13 Că nu prin lege i s'a dat lui Avraam sau seminţiei lui făgăduinţa că vor fi moştenitori ai lumii, ci prin dreptatea credinţei.

Fc 18:18 Fc 22:17-18

14 Căci dacă moştenitorii sunt aceia care au legea, atunci credinţa e zadarnică, iar făgăduinţa s'a desfiinţat;

Ga 03:18

15 fiindcă legea rodeşte mânie b, dar unde nu e lege, nu-i nici călcare de lege.

Rm 03:20 Rm 05:13 Rm 07:8

16 Pentru aceea este ea c din credinţă, ca să fie din har, şi pentru ca făgăduinţa să fie statornică pentru toţi urmaşii – nu numai pentru cei din lege, ci şi pentru cei din credinţa lui Avraam, care este părinte al nostru, al tuturor,

In 08:39 Ga 03:7

17 precum este scris: Te-am pus părinte al multor neamuri – în faţa Celui în care a crezut, adică a lui Dumnezeu Cel ce învie morţii şi pe cele ce nu sunt le cheamă ca şi cum ar fi d;

Fc 17:5 Is 48:13 Sir 44:19 2Mac 07:28 Lc 07:14 Evr 11:12

18 împotriva oricărei nădejdi nădăjduind, el a crezut că va fi părinte al multor neamuri, după cum i s'a spus: Aşa vor fi urmaşii tăi;

Fc 15:5 Fc 17:4-5

19 şi neslăbind în credinţă, nu s'a uitat la trupul său amorţit – că era aproape de o sută de ani – şi nici la amorţirea pântecelui Sarrei;

Fc 17:17 Fc 18:11 Evr 11:11

20 şi'ntru făgăduinţa lui Dumnezeu nu s'a îndoit prin necredinţă, ci s'a întărit în credinţă, dându-I slavă lui Dumnezeu
21 şi fiind încredinţat că ceea ce El i-a făgăduit are putere să şi facă.

Lc 01:37

22 Iată de ce credinţa lui i s'a socotit ca dreptate.

Fc 15:6 1Mac 02:52

23 Dar nu numai pentru el s'a scris că i s'a socotit ca dreptate,

Rm 15:4

24 ci şi pentru noi, cei cărora ni se va socoti, ca unora care credem în Cel ce L-a înviat din morţi pe Iisus, Domnul nostru,

Rm 15:4 1Ptr 01:21

25 Care S'a dat pe Sine pentru păcatele noastre şi a înviat pentru îndreptăţirea e noastră.

Is 53:4-5 1Co 15:17 1Co 15:22 1Ptr 01:21

[ NTNoul Testament

[ RmEpistola către Romani
[ Cap. 5 ]Roadele îndreptăţirii prin credinţă. Adam şi Hristos.
1 Aşadar, fiind noi îndreptăţiţi din credinţă, pace avem cu Dumnezeu prin Domnul nostru Iisus Hristos,

Is 54:13 Is 57:19 Rm 03:24 Rm 03:28 Ef 02:16 Col 01:20

2 datorită Căruia am şi avut, prin credinţă, cale deschisă la harul acesta a în care stăm şi ne lăudăm în nădejdea slavei lui Dumnezeu b.

Ef 02:18 Ef 03:12

3 Şi nu numai atât, dar şi în necazuri ne lăudăm, bine ştiind că necazul rodeşte răbdare,

2Co 12:9-10 Col 01:24 Iac 01:2-3 1Ptr 01:5-7

4 iar răbdarea, încercare, iar încercarea, nădejde.
5 Iar nădejdea nu face de ruşine, pentru că iubirea lui Dumnezeu s'a vărsat în inimile noastre prin Duhul Cel Sfânt care ni s'a dat.

Ps 021:5 Ps 024:20 Tit 03:5-6 Evr 06:18-19

6 Că'n timp ce noi eram încă neputincioşi, la vremea cuvenită Hristos a murit pentru cei nelegiuiţi

Evr 09:15 Evr 09:28 1Ptr 03:18

7 – căci cu greu va muri cineva pentru un drept; şi pentru cel bun poate că'ndrăzneşte cineva să moară –;

In 15:13

8 dar Dumnezeu Îşi arată iubirea faţă de noi prin aceea că Hristos a murit pentru noi pe când noi eram încă păcătoşi.

In 03:16 1In 03:16 1In 04:10

9 Cu atât mai mult acum, prin urmare, când suntem îndreptăţiţi întru sângele Lui, prin El ne vom mântui de mânie c.

Rm 01:18 Rm 02:5 Rm 02:8 Rm 03:25 1Tes 01:10

10 Că dacă'n timp ce eram vrăjmaşi ne-am împăcat cu Dumnezeu prin moartea Fiului Său, cu mult mai mult, odată împăcaţi, prin viaţa Lui ne vom mântui.

Rm 08:7-8 2Co 05:18 Col 01:22

11 Şi nu numai atât, ci ne şi lăudăm în Dumnezeu prin Domnul nostru Iisus Hristos, prin Care am primit acum împăcarea.

2Co 05:18

12 De aceea, aşa cum printr'un om a intrat păcatul în lume – şi, prin păcat, moartea d –, tot astfel moartea a trecut în toţi oamenii prin aceea că toţi au păcătuit.

Fc 02:17 Fc 03:6 Fc 03:19 Rm 02:23 Rm 06:23 1Co 15:21

13 Căci păcatul era în lume pân'la lege, dar atunci când nu există lege, păcatul nu se socoteşte.

Rm 04:15

14 Dar de la Adam până la Moise moartea a domnit şi peste cei ce nu păcătuiseră după asemănarea greşelii lui Adam, care este chip al celui ce avea să vină e.

1Co 15:21-22 1Co 15:45

15 Dar cu greşala nu e aşa cum e cu harul; că dacă cei mulţi au murit prin greşala unuia, cu mult mai mult harul lui Dumnezeu şi darul Lui au prisosit asupra celor mulţi prin harul unui singur Om, Iisus Hristos f.

In 01:16 Ef 01:6

16 Şi ce aduce darul nu seamănă cu ce a adus acel unul care a păcătuit; căci judecata de după unul duce la osândire, dar harul de după multe greşale duce la îndreptăţire.
17 Că dacă prin greşala unuia moartea a domnit printr'unul, cu mult mai mult cei ce primesc prisosinţa harului şi a darului dreptăţii vor domni în viaţă prin unul Iisus Hristos.

2Tim 02:12 Ap 01:6 Ap 22:5

18 Prin urmare, aşa cum din greşala unuia a venit peste toţi oamenii osânda, tot astfel prin fapta de dreptate a Unuia, peste toţi oamenii a venit îndreptăţirea care dă viaţă;

1Co 15:22

19 fiindcă aşa cum prin neascultarea unui singur om cei mulţi s'au făcut păcătoşi, tot astfel prin ascultarea Unuia cei mulţi vor deveni drepţi.
20 Cât despre lege, ea a intrat ca să se înmulţească greşala g; dar unde s'a înmulţit păcatul, a prisosit harul,

Rm 04:15 Rm 07:8 Ga 03:19

21 pentru ca, aşa cum păcatul a domnit spre moarte, tot astfel harul să domnească prin dreptate spre viaţă veşnică, prin Iisus Hristos, Domnul nostru.

In 01:17 Rm 06:23

[ NTNoul Testament

[ RmEpistola către Romani
[ Cap. 6 ]Morţi păcatului, dar vii întru Hristos. Robi ai dreptăţii.
1 Atunci, ce vom zice? Rămâne-vom oare în păcat ca să se înmulţească harul?

Rm 03:5-8

2 Ferească Dumnezeu! Noi, cei ce am murit păcatului, cum vom mai trăi în el?

1Ptr 02:24 1Ptr 04:1

3 Oare nu ştiţi că toţi câţi în Hristos ne-am botezat, întru moartea Lui ne-am botezat?

Ga 03:27

4 Aşadar, prin botez ne-am îngropat cu El în moarte, pentru ca, aşa cum Hristos a înviat din morţi prin slava Tatălui, tot astfel şi noi să umblăm întru înnoirea vieţii;

FA 17:31 2Co 05:17 Ef 04:23 Col 02:12 2Tim 02:11 1Ptr 01:3

5 că dacă una cu El ne-am făcut a prin asemănarea morţii Lui b, atunci una vom fi şi prin aceea a învierii Lui,

1Co 06:14 Flp 03:10-11

6 cunoscând noi aceasta, anume că omul nostru cel vechi a fost răstignit împreună cu El, aşa încât trupul păcatului c să fie nimicit, pentru ca noi să nu mai fim înrobiţi păcatului;

Ga 05:24

7 căci cel ce a murit este eliberat de păcat d.

1Ptr 04:1

8 Iar dacă am murit împreună cu Hristos, credem că vom şi via împreună cu El,

2Tim 02:11

9 ştiind că Hristos, odată înviat din morţi, nu mai moare; asupră-I moartea nu mai are stăpânire.

Ps 117:17 1Co 15:24

10 Fiindcă cel ce a murit, păcatului i-a murit o dată pentru totdeauna; iar cel ce trăieşte, lui Dumnezeu Îi trăieşte.

Lc 20:38 Ga 02:19 Evr 09:26-28 1Ptr 03:18

11 Aşa şi voi, socotiţi-vă că morţi îi sunteţi păcatului, dar vii lui Dumnezeu întru Hristos Iisus, Domnul nostru.

2Co 05:15 Ga 02:19 1Ptr 02:24

12 Aşadar, să nu domnească păcatul în trupul vostru cel muritor, ca să vă supuneţi poftelor lui;

Fc 04:7 Sir 18:30 Evr 12:1

13 nici mădularele e voastre să nu le puneţi în slujba păcatului ca arme ale nedreptăţii, ci înfăţişaţi-vă lui Dumnezeu ca vii dintre morţi, şi mădularele voastre ca arme ale dreptăţii în slujba lui Dumnezeu.

Rm 12:1 Ef 02:5 Ef 05:14

14 Fiindcă păcatul nu va avea stăpânire asupra voastră, de vreme ce voi nu sunteţi sub lege, ci sub har.

In 01:17 1In 03:6

15 Cum adică?: de vreme ce nu suntem sub lege, ci sub har, oare să păcătuim?... Ferească Dumnezeu!

Rm 03:8 Rm 05:17 Rm 05:21 Ga 02:17

16 Nu ştiţi oare că dându-vă cuiva ca robi spre supunere, robi îi sunteţi celui căruia vă supuneţi: fie ai păcatului, spre moarte, fie ai ascultării, spre dreptate?

Fc 04:7 In 08:34 2Ptr 02:19

17 Mulţumim însă lui Dumnezeu că voi, cei ce aţi fost robi ai păcatului, din inimă aţi ascultat de regula învăţăturii căreia i-aţi fost încredinţaţi,
18 şi, izbăvindu-vă de păcat, aţi devenit robi ai dreptăţii.

In 08:32

19 – Vorbesc omeneşte f, având în vedere slăbiciunea trupului vostru g –. Că aşa cum mădularele voastre vi le-aţi făcut roabe necurăţiei şi fărădelegii spre fărădelege, tot astfel faceţi-le acum – mădularele voastre – roabe dreptăţii spre sfinţire.
20 Căci la vremea când eraţi robi ai păcatului, liberi eraţi dinspre partea dreptăţii h.
21 Ca urmare, ce roadă aveaţi atunci?: roade de care acum vă ruşinaţi; pentru că sfârşitul acelora este moartea.

Iz 16:61 Iz 16:63 Rm 07:5 Rm 08:6 Rm 08:13 Iac 01:15

22 Dar acum, eliberaţi fiind de păcat şi robi făcându-vă lui Dumnezeu, aveţi roada voastră spre sfinţire, iar sfârşitul, viaţa veşnică.

1Co 07:22 1Tes 04:3 1Ptr 01:9

23 Pentru că plata păcatului este moartea, dar harul lui Dumnezeu este viaţa veşnică întru Hristos Iisus, Domnul nostru.

Rm 05:12 Rm 05:15 Iac 01:15

[ NTNoul Testament

[ RmEpistola către Romani
[ Cap. 7 ]Creştinul e liber de stăpânirea Legii Vechi. Problema păcatului care locuieşte în om.
1 Oare nu ştiţi voi, fraţilor, – fiindcă le vorbesc acelora care cunosc legea a – că legea are putere asupra omului atâta timp cât el trăieşte?
2 Căci femeia măritată este legată prin lege de bărbatul ei atâta timp cât el trăieşte; dar dacă i-a murit bărbatul, este dezlegată de legea bărbatului b.

1Co 07:39

3 Prin urmare, ea se va numi adulteră dacă va fi cu alt bărbat în timp ce bărbatul ei trăieşte; dar dacă i-a murit bărbatul, este liberă faţă de lege, aşa încât ea să nu fie adulteră dacă ia un alt bărbat.

Mc 10:11

4 Tot aşa, fraţii mei, şi voi prin trupul lui Hristos i-aţi murit legii c spre a fi ai Altuia, ai Celui ce a înviat din morţi, ca să-I aducem roade lui Dumnezeu.

Rm 08:2 2Co 11:2 Col 02:20

5 Când eram în trup d, patimile – cele prin lege păcătoase – lucrau în mădularele noastre, ca să-i aducem roade morţii;

Rm 05:21 Rm 06:21 Rm 08:6 Rm 08:13 Iac 01:15

6 dar acum ne-am desprins de lege, murindu-i aceleia care ne ţinea robi, ca să slujim întru înnoirea duhului, iar nu întru vechimea literei e.

Rm 06:4 Rm 08:2 Ga 02:19

7 Ce adică vom zice?: că legea este păcat? Ferească Dumnezeu! Păcatul însă nu l-am cunoscut decât prin lege. Că pofta n'aş fi ştiut-o dacă legea n'ar fi zis: Să nu pofteşti!

Ies 20:17 Dt 05:21 Rm 03:20 Rm 13:9

8 Dar păcatul, aflându-şi prilej prin poruncă f, a lucrat în mine tot felul de pofte. Căci în lipsa legii păcatul era mort.

Rm 04:15 Rm 05:13

9 Odinioară eu trăiam în lipsa legii; dar când a venit porunca, păcatul a prins viaţă,
10 iar eu am murit. Şi porunca dată spre viaţă mi s'a aflat a fi spre moarte!

Lv 18:5 Iz 20:11

11 Pentru că păcatul, aflându-şi prilej prin poruncă, prin ea m'a înşelat şi m'a ucis.

Fc 03:13 Evr 03:13

12 Aşadar, sfântă este legea şi sfântă este porunca şi dreaptă şi bună.

Ps 018:7 1Tim 01:8

13 Atunci, ceea ce este bun mi s'a făcut mie moarte? Ferească Dumnezeu! Ci păcatul, tocmai ca să se arate păcat, prin ceea ce este bun mi-a adus moartea, pentru ca prin poruncă să devină păcatul peste măsură de păcătos.

Fc 03:13

14 Ştim că legea e duhovnicească; dar eu sunt trupesc, vândut sub păcat g.

Ps 050:5 Is 50:1 In 03:6

15 Fiindcă nu'nţeleg ceea ce fac; că nu săvârşesc ceea ce vreau, ci ceea ce urăsc, aceea fac.

Ga 05:17

16 Iar dacă fac ceea ce nu vreau, recunosc că legea este bună.
17 Dar acum nu eu fac aceasta, ci păcatul care locuieşte în mine.
18 Fiindcă ştiu că'n mine, adică în trupul meu, nu locuieşte ce e bun. Că a vrea binele se află'n mine, dar pe a face nu-l aflu;

Fc 06:5 Fc 08:21

19 căci nu fac binele pe care-l vreau, ci răul pe care nu-l vreau, pe acela îl săvârşesc h.
20 Iar dacă fac ceea ce nu vreau eu, nu eu fac aceasta, ci păcatul care locuieşte în mine.
21 Aşadar, în mine, cel ce vreau să fac binele, aflu legea că răul e legat de mine.
22 Că după omul cel lăuntric i mă bucur de legea lui Dumnezeu;

Ps 001:2 Ef 03:16 1Ptr 03:4

23 dar în mădularele mele o altă lege văd că se luptă cu legea minţii mele şi rob mă face legii păcatului, care este în mădularele mele.

Mc 14:38 Ga 05:17 Iac 04:1 1Ptr 02:11

24 Om nenorocit ce sunt! Cine mă va mântui de trupul morţii acesteia?...
25 Mulţumesc lui Dumnezeu prin Iisus Hristos, Domnul nostru! Aşadar, cu mintea eu însumi îi slujesc legii lui Dumnezeu, iar cu trupul, legii păcatului.

1Co 15:57

[ NTNoul Testament

[ RmEpistola către Romani
[ Cap. 8 ]Viaţă întru Duhul. Slava ce va să fie. Iubirea lui Dumnezeu.
1 Drept aceea, nici o osândă nu este acum pentru cei ce sunt în Hristos Iisus.

Ps 033:22 Rm 05:1

2 Fiindcă legea duhului vieţii în Hristos Iisus m'a eliberat din legea păcatului şi a morţii,

In 06:63 In 08:32 In 08:36 Rm 03:27 Rm 07:23-24 2Co 03:6

3 pentru că ceea ce-i era cu neputinţă legii – fiind ea slabă prin trup a – a săvârşit Dumnezeu: trimiţându-L pe Fiul Său într'un trup asemănător cu acela al păcatului şi pentru păcat b, El a osândit păcatul în trup,

In 01:14 FA 13:38 FA 15:10 Flp 02:7 Evr 02:17 Evr 04:15

4 pentru ca dreptatea legii c să se plinească'ntru noi, cei ce nu ne purtăm după trup, ci potrivit duhului.

Ga 05:16 Ga 05:25

5 Fiindcă cei ce sunt după trup, pe cele ale trupului le cugetă; dar cei ce sunt după duh, pe cele ale duhului.

In 03:6 1Co 02:14

6 Căci cugetul trupului este moarte, dar cugetul Duhului este viaţă şi pace;

Rm 06:21 Rm 07:5 Rm 08:13

7 de vreme ce cugetul trupului este vrăjmăşie faţă de Dumnezeu, căci nu i se supune legii lui Dumnezeu; că nici nu poate,

Sir 17:31 Mt 12:34 In 08:43 In 12:39 Iac 04:4

8 iar cei ce sunt în trup nu pot să-I placă lui Dumnezeu.

Evr 11:6

9 Dar voi nu sunteţi în trup, ci în Duh, dacă într'adevăr Duhul lui Dumnezeu locuieşte în voi. Dar dacă cineva nu are Duhul lui Hristos, acela nu este al Lui.

1Co 03:16 1Co 12:3

10 Dacă însă Hristos este în voi, pe de-o parte trupul e mort în virtutea păcatului d, iar pe de altă parte duhul e viaţă în virtutea dreptăţii e.

Ga 02:20 1Ptr 04:6

11 Iar dacă Duhul Celui ce L-a înviat pe Iisus din morţi locuieşte în voi, Cel ce L-a înviat pe Iisus Hristos din morţi va face vii şi trupurile voastre cele muritoare, prin Duhul Său Care locuieşte în voi.

1Co 15:13

12 Drept aceea, fraţilor, datori suntem, dar nu trupului ca să vieţuim după trup –

Rm 06:7 Rm 06:18

13 că dacă vieţuiţi după trup, veţi muri; dar dacă prin Duhul ucideţi faptele trupului, veţi trăi.

Ga 06:8

14 Fiindcă toţi câţi sunt mânaţi de Duhul lui Dumnezeu, aceia sunt fii ai lui Dumnezeu.
15 Pentru că n'aţi primit un duh al robiei, ca din nou să vă temeţi, ci Duhul înfierii L-aţi primit, prin Care strigăm: Avva! Părinte f!

Mc 14:36 Ga 04:5-6 2Tim 01:7

16 Însuşi Duhul mărturiseşte împreună cu duhul nostru că suntem fii ai lui Dumnezeu.

2Co 01:22

17 Iar dacă suntem fii, suntem şi moştenitori – moştenitori ai lui Dumnezeu şi împreună-moştenitori cu Hristos, dacă într'adevăr pătimim împreună cu El, pentru ca'mpreună cu El să ne şi slăvim.

Ps 033:19 2Co 04:11 Ga 03:18 Ga 04:7 Flp 03:10 Ap 01:9 Ap 21:7

18 Într'adevăr, eu socotesc că suferinţele din vremea de acum nu au nici o însemnătate faţă de mărirea care ni se va descoperi.

2Co 04:17 1Ptr 03:13

19 Fiindcă nerăbdătorul dor al făpturii cu nerăbdare aşteaptă descoperirea fiilor lui Dumnezeu g.

Col 03:4 2Ptr 03:13

20 Căci făptura a fost supusă deşertăciunii – nu de voia ei, ci din pricina aceluia care a supus-o – cu nădejdea însă

Fc 03:17-19 Fc 05:29

21 că şi ea, făptura însăşi, se va elibera din robia stricăciunii spre libertatea slavei fiilor lui Dumnezeu.

2Ptr 03:13 1In 03:2

22 Căci ştim că pân'acum toată făptura suspină laolaltă şi suferă'n durerile naşterii h.
23 Dar nu numai ea, ci şi noi, cei ce avem pârga Duhului i, şi noi înşine suspinăm lăuntric, nerăbdători aşteptând înfierea, răscumpărarea trupului j nostru.

Lc 21:28 2Co 05:2-4 Ga 05:5 Ef 04:30

24 Căci prin nădejde ne-am mântuit; a vedea însă ceea ce nădăjduieşti, aceea nu mai e nădejde. Cum ar nădăjdui cineva în ceea ce se vede?

2Co 05:7 Evr 11:1

25 Dar dacă nădăjduim în ceea ce nu vedem, aşteptăm cu răbdare.
26 De asemenea, şi Duhul îi vine slăbiciunii noastre într'ajutor; că nu ştim să ne rugăm cum trebuie, dar Duhul Însuşi mijloceşte pentru noi cu suspine de negrăit;
27 iar Cel care cercetează inimile ştie care este cugetul Duhului, că potrivit voii lui Dumnezeu mijloceşte El pentru sfinţi.

1Rg 16:7 3Rg 08:39 Ps 138:1 1Co 04:5

28 Şi ştim că celor ce-L iubesc pe Dumnezeu toate li se lucrează spre bine, celor ce sunt chemaţi potrivit planului Său;

Ef 01:11 Ef 03:11

29 că pe cei pe care mai dinainte i-a cunoscut, mai dinainte i-a şi rânduit să fie asemenea chipului Fiului Său, ca să fie El Întâi-născut între mulţi fraţi k.

In 20:17 1Co 15:49 Ef 01:4 Col 01:18 Evr 01:6

30 Iar pe cei pe care mai dinainte i-a rânduit, pe aceştia i-a şi chemat; şi pe cei pe care i-a chemat, i-a şi îndreptăţit; iar pe cei pe care i-a îndreptăţit, i-a şi slăvit l.

Rm 09:24 2Ptr 01:3

31 Ce vom zice deci în urma acestora? Dacă Dumnezeu e pentru noi, cine-i împotriva noastră?

Ps 022:4 Ps 044:7 Ps 044:11 Ps 055:11 Ps 117:6-7

32 El, Care pe Însuşi Fiul Său nu L-a cruţat, ci L-a dat morţii pentru noi toţi, cum oare nu ni le va dărui pe toate împreună cu El?

In 03:16

33 Cine va aduce pâră împotriva aleşilor lui Dumnezeu? Dumnezeu este Cel ce aduce îndreptăţire;

Is 50:8 Ap 12:10

34 cine este cel ce osândeşte?: oare Hristos, El, Cel ce a murit, ba mai degrabă Cel care a înviat, Cel ce şi este de-a dreapta lui Dumnezeu, Cel ce şi mijloceşte pentru noi?!...

Ps 109:1 Col 03:1 1In 02:1

35 Cine ne va despărţi de iubirea lui Hristos?: Oare necazul? sau strâmtorarea? sau prigoana? sau foametea? sau golătatea? sau primejdia? sau sabia?!...

2Co 12:10

36 Precum este scris: De dragul Tău suntem omorâţi toată ziua, socotiţi suntem ca nişte oi de'njunghiere.

Ps 043:22 1Co 04:11

37 Dar în toate acestea noi suntem mai mult decât biruitori prin Acela care ne-a iubit.

In 16:33 1Co 15:57 1In 05:5 Ap 12:11

38 Fiindcă sunt încredinţat că nici moartea, nici viaţa, nici îngerii, nici stăpânirile, nici cele de acum, nici cele viitoare, nici puterile,

Ef 06:12

39 nici înălţimea, nici adâncul m şi nici o altă făptură nu va putea să ne despartă de iubirea lui Dumnezeu cea întru Hristos Iisus, Domnul nostru.

[ NTNoul Testament

[ RmEpistola către Romani
[ Cap. 9 ]Dumnezeu l-a ales pe Israel. Mânia şi îndurarea lui Dumnezeu. Israel şi Evanghelia.
1 Spun adevărul în Hristos, nu mint – împreună cu mine mărturiseşte conştiinţa mea întru Duhul Sfânt –

2Co 11:10 2Co 11:31

2 că mare-mi este întristarea şi necurmată durerea inimii;

Ies 32:32

3 căci aş fi dorit ca eu însumi să fiu anatema a de la Hristos, de dragul fraţilor mei cei de un neam cu mine după trup,
4 care sunt Israeliţi, ale cărora sunt înfierea şi slava şi legămintele şi darea legii şi închinarea şi făgăduinţele;

Fc 17:7 Ies 04:22 Ies 20:1 Ies 24:7-8

5 ai cărora sunt părinţii şi din care, după trup, e Hristos, Cel ce peste toate este Dumnezeu binecuvântat în veci b. Amin!

Ps 040:13 Mt 01:1-16 Lc 03:23-38 In 01:1 Rm 01:25

6 Dar, negreşit, nu că ar fi căzut din putere cuvântul lui Dumnezeu; că nu toţi cei din Israel sunt Israel,

Nm 23:19 Is 57:4 Rm 02:28 Rm 03:3

7 nici pentru că sunt urmaşii lui Avraam sunt toţi fii, ci numai cei din Isaac – a zis – se vor numi urmaşii tăi c.

Fc 21:12 Evr 11:18

8 Aceasta'nseamnă: nu copiii trupului sunt copii ai lui Dumnezeu, ci urmaşi sunt socotiţi copiii făgăduinţei;

Ga 04:23 Ga 04:28

9 căci al făgăduinţei este cuvântul acesta: La vremea aceasta voi veni şi Sarra va avea un fiu.

Fc 17:21 Fc 18:10 Fc 18:14

10 Dar nu numai atât, ci şi Rebeca, atunci când a zămislit copii de la unul singur, adică de la Isaac, părintele nostru,

Fc 25:21

11 şi înainte de a fi fost ei născuţi, şi înainte de a fi făcut ei ceva bun sau rău – pentru ca planul lui Dumnezeu cel potrivit alegerii să rămână'n picioare, nu din fapte, ci de la Cel ce cheamă –
12 i s'a zis ei că cel mai mare îi va sluji celui mai mic.

Fc 25:23

13 Aşa cum este scris: Pe Iacob l-am iubit, dar pe Esau l-am urât d.

Mal 01:2-3

14 Ce vom zice dar: nu cumva la Dumnezeu există nedreptate? Doamne fereşte!

Dt 32:4

15 Căci El îi spune lui Moise: Voi milui pe cel de care-Mi va fi milă şi Mă voi îndura de cel ce-Mi este de'ndurare.

Ies 33:19

16 Prin urmare, nu este nici de la cel ce vrea, nici de la cel ce aleargă, ci de la Dumnezeu Cel ce miluieşte.

Ef 02:8

17 Căci Scriptura îi zice lui Faraon: Chiar pentru aceasta te-am ridicat, ca'n tine să-Mi arăt puterea şi ca numele Meu să se vestească'n tot pământul.

Ies 09:16

18 Prin urmare, Dumnezeu miluieşte pe cine vrea El şi împietreşte pe cine vrea El.

Ies 04:21 Ies 07:3 Ies 09:12 Ies 14:4 Ies 14:17

19 Atunci, îmi veţi zice: De ce-l mai scoate pe cineva vinovat? Căci vrerii Lui cine-a putut să-i stea'mpotrivă?...

Sol 11:21

20 Dar, omule, cine eşti tu, cel ce-I răspunzi lui Dumnezeu împotrivă? Oare plăsmuirea-i va spune plăsmuitorului: De ce m'ai făcut aşa?

Is 29:16 Is 45:9 Sol 12:12

21 Nu are olarul putere peste lut, ca din aceeaşi frământătură să facă un vas de cinste şi un altul de necinste?

Ir 18:6 Sol 15:7 Sir 33:13 2Tim 02:20

22 Şi ce dacă Dumnezeu, vrând să-Şi arate mânia şi să-Şi facă puterea cunoscută, cu multă răbdare a răbdat vase ale mâniei e, menite spre pieire,

Ir 50:25 Rm 02:4

23 dar pentru a arăta bogăţia slavei Sale către vase ale milei f, pe care mai dinainte le-a gătit spre mărire?;

Col 01:27

24 adică pe noi, cei pe care ne-a şi chemat, nu numai dintre Iudei, ci şi dintre păgâni,

Is 65:1 Rm 03:29 Rm 08:30

25 aşa cum şi zice la Osea: Chema-voi popor al Meu pe cel care nu era poporul Meu şi iubită pe cea care nu era iubită.

Os 02:25 1Ptr 02:10

26 Şi va fi că'n chiar locul unde li s'a zis: Nu voi sunteţi poporul Meu!, acolo ei se vor chema fii ai Dumnezeului Celui-Viu.

Os 01:9 Os 02:1

27 Iar Isaia strigă cu privire la Israel: Chiar dacă numărul fiilor lui Israel ar fi ca nisipul mării, doar rămăşiţa se va mântui;

Is 10:22-23 Os 02:1

28 căci pe deplin şi repede-Şi va plini Domnul cuvântul pe pământ.

Is 10:22-23 Os 02:1

29 Şi cum a prezis Isaia: Dacă Domnul Atotţiitorul nu ne-ar fi lăsat urmaşi, am fi ajuns ca Sodoma şi ne-am fi asemănat cu Gomora.

Is 10:22-23

30 Aşadar, ce vom zice?: Că păgânii care nu căutau dreptatea au dobândit dreptatea, însă dreptatea din credinţă;

Rm 10:20

31 dar Israel, urmând legea dreptăţii, n'a ajuns la lege.

Sol 02:11 Rm 10:2-3 Rm 11:7

32 De ce? Pentru că nu din credinţă o căutau, ci ca din faptele legii; şi s'au împiedicat de piatra'mpiedicării,

Is 08:14 Lc 07:23 1Co 01:23

33 precum este scris: Iată, pun în Sion piatră de'mpiedicare şi stâncă de poticnire; şi tot cel ce se va încrede'n Ea g nu va fi ruşinat h.

Ps 117:22 Is 28:16 Mt 11:6 Mt 12:10 Lc 20:17 FA 04:11 Rm 10:11 1Ptr 02:6 1Ptr 02:8

[ NTNoul Testament

[ RmEpistola către Romani
[ Cap. 10 ]Iudeii şi păgânii au Acelaşi Dumnezeu. Mântuirea e pentru toţi.
1 Fraţilor, bunăvoirea inimii mele şi rugăciunea mea la Dumnezeu pentru Israel este ca ei să se mântuiască.
2 Căci le mărturisesc că au râvnă pentru Dumnezeu, dar nu potrivit cunoaşterii a.

FA 22:3

3 Deoarece, necunoscând ei dreptatea lui Dumnezeu şi căutând să-şi statornicească propria lor dreptate, nu s'au supus dreptăţii lui Dumnezeu.

Rm 09:31-32 Flp 03:9

4 Că sfârşitul b legii este Hristos, spre îndreptăţire fiecăruia care crede.

Mt 05:17 In 03:18 Ga 03:24 Evr 08:13

5 Într'adevăr, Moise scrie despre dreptatea care vine din lege că omul care o va'ndeplini, prin ea va trăi.

Lv 18:5 Ne 09:29 Iz 20:11 Ga 03:12

6 Dar dreptatea din credinţă spune aşa: Să nu zici în inima ta: Cine se va sui la cer? – adică să-L coboare pe Hristos;

Dt 09:4 Dt 30:12-14

7 sau: Cine se va coborî întru adânc? – adică să-L ridice pe Hristos din morţi!

Dt 09:4 Dt 30:12-14

8 Dar ce zice?: Aproape de tine este cuvântul, în gura ta şi'n inima ta – ceea ce'nseamnă cuvântul credinţei pe care-l propovăduim.

Dt 09:4 Dt 30:12-14

9 Că dacă cu gura ta vei mărturisi că Iisus este Domnul, şi'n inima ta crezi că Dumnezeu L-a înviat din morţi, te vei mântui.

Mt 10:32 Mc 16:16

10 Căci cu inima crezi în vederea îndreptăţirii, iar cu gura mărturiseşti în vederea mântuirii c.
11 Că zice Scriptura: Tot cel ce crede în El nu va fi ruşinat.

Is 28:16 Rm 09:33

12 Fiindcă între iudeu si elin nu există deosebire, de vreme ce Acelaşi este Domnul tuturor, Care-i îmbogăţeşte pe toţi cei ce-L cheamă.

FA 10:34 FA 15:9 Rm 03:29 Ga 03:28

13 Că oricine va chema numele Domnului se va mântui.

Ioil 03:5 FA 02:21

14 Dar cum Îl vor chema pe Acela în care n'au crezut? şi cum vor crede în Acela de care n'au auzit? şi cum vor auzi fără propovăduitor?
15 şi cum vor propovădui, de nu vor fi trimişi? Precum este scris: Cât de frumoase sunt picioarele celor ce vestesc pacea, ale celor ce vestesc bunele vestiri!

Is 52:7 Naum 02:1 Ef 06:15

16 Dar nu toţi i s'au supus Evangheliei, căci Isaia zice: Doamne, cine-a crezut celor auzite de la noi?

Is 53:1 In 12:38

17 Prin urmare, credinţa vine din ceea ce se aude, iar ceea ce se aude vine prin cuvântul lui Hristos.

In 17:20

18 Dar întreb: Oare n'au auzit? Dimpotrivă: În tot pământul a ieşit vestirea lor şi la marginile lumii cuvintele lor.

Ps 018:4 Mt 24:14 Mt 28:19 FA 01:8

19 Dar zic: Nu cumva Israel n'a înţeles? Moise spune cel dintâi: Geloşi vă voi face pe cei ce nu-s popor; asupra unui popor de nepricepuţi d vă voi stârni mânia.

Dt 32:21 Rm 11:11

20 Dar Isaia îndrăzneşte şi zice: Celor ce nu Mă căutau M'am arătat, celor ce de Mine nu'ntrebau M'am fost aflat.

Is 65:1-2

21 Iar către Israel zice: Toată ziua Mi-am întins mâinile spre un popor nesupus şi cârtitor.

Is 65:1-2