[ VTVechiul Testament

[ NmNumerele
[ Cap. 26 ]CAPITOLUL 26
Numărarea din nou a poporului.
1 Şi a fost că după această pedeapsă a grăit Domnul către Moise şi către Eleazar, fiul lui Aaron preotul, zicând:
2 „Număraţi întreaga obşte a fiilor lui Israel, de la douăzeci de ani în sus, după familiile lor, pe toţi cei buni de război în Israel“ a.

Nm 01:2

3 Atunci Moise şi Eleazar preotul le-au grăit în şesurile Moabului, la Iordan, în dreptul Ierihonului, zicând:

Nm 33:50

4 „... de la douăzeci de ani în sus“ – aşa cum i-a grăit Domnul lui Moise b. Iată fiii lui Israel care au ieşit din ţara Egiptului c:

Nm 01:3

5 Ruben, întâiul-născut al lui Israel. Fiii lui Ruben: Enoh şi neamul lui Enoh; din Falu, neamul Faluiţilor.

Fc 46:8-9 Ies 06:14 1Par 05:1

6 Din Heţron, neamul Heţroniţilor; din Carmi, neamul Carmiţilor.
7 Acestea sunt neamurile lui Ruben; şi s'au numărat patruzeci şi trei de mii şapte sute treizeci.
8 Fiul lui Falu: Eliab.
9 Fiii lui Eliab: Nemuel, Datan şi Abiron. Datan şi Abiron sunt aceia care s'au răznit de obşte şi s'au ridicat împotriva lui Moise şi a lui Aaron împreună cu părtaşii lui Core, când aceştia au stârnit răzvrătire împotriva Domnului

Nm 16:1

10 şi şi-a deschis pământul gura şi i-a înghiţit, pe ei şi pe Core; şi împreună cu ei au murit şi părtaşii lor, când focul a mistuit două sute cincizeci de oameni; şi au rămas ei ca pildă.

Nm 16:32 Nm 16:35

11 Dar fiii lui Core n'au murit.
12 Fiii lui Simeon, după familiile lor: din Iemuel, neamul Iemuelilor; din Iamin, neamul Iaminilor; din Iachin, neamul Iachinilor;

Fc 46:10 Ies 06:15

13 din Zerah, neamul Zerahilor; din Saul, neamul Sauliţilor.
14 Acestea sunt neamurile cele din Simeon, la a căror numărătoare s'au găsit douăzeci şi două de mii două sute.
15 Fiii lui Gad, după neamurile lor: din Ţefon, neamul Ţefonienilor; din Haghi, neamul Haghiţilor; din Şunie, neamul Şunienilor;

Fc 46:16

16 din Ozni, neamul Oznienilor; din Eri, neamul Erienilor;

Fc 46:16

17 din Arod, neamul Arodeilor; din Areli, neamul Arelienilor.

Fc 46:16

18 Acestea sunt neamurile fiilor lui Gad, la a căror numărătoare s'au găsit patruzeci de mii cinci sute.
19 Fiii lui Iuda: Ir şi Onan, Şela, Fares şi Zara; însă Ir şi Onan au murit în ţara Canaanului.

Fc 38:3-5 Fc 46:12

20 Şi fiii lui Iuda, după neamurile lor: din Şela, neamul Şelaenilor; din Fares, neamul Fareseilor; din Zara, neamul Zaraenilor.
21 Fiii lui Fares: din Hesron, neamul Hesroneilor; din Hamul, neamul Hamulienilor.

Fc 46:12 1Par 02:5

22 Acestea sunt neamurile din Iuda, la a căror numărătoare s'au găsit şaptezeci şi şase de mii cinci sute.
23 Fiii lui Isahar, după neamurile lor: din Tola, neamul Tolaenilor; din Fuva, neamul Fuvaenilor;

Fc 46:13

24 din Iaşub, neamul Iaşubienilor; din Şimron, neamul Şimronienilor.

Fc 46:13

25 Acestea sunt neamurile din Isahar, la a căror numărătoare s'au găsit şaizeci şi patru de mii trei sute.
26 Fiii lui Zabulon, după neamurile lor: din Sered, neamul Seredienilor; din Elon, neamul Elonienilor; din Iahleil, neamul Iahleililor.

Fc 46:14

27 Acestea sunt neamurile din Zabulon, la a căror numărătoare s'au găsit şaizeci de mii cinci sute.
28 Fiii lui Iosif: Manase şi Efraim.
29 Fiii lui Manase, după neamurile lor: din Machir, neamul Machirienilor; din Machir s'a născut Galaad şi din Galaad este neamul Galaadenilor.

Fc 46:20 Ios 17:1

30 Fiii lui Galaad: din Iezer, neamul Iezerienilor; din Helec, neamul Helecienilor;
31 din Asriel, neamul Asrielienilor; din Şechem, neamul Şechemienilor;
32 din Şemida, neamul Şemidienilor; din Hefer, neamul Heferienilor.
33 Salfaad, fiul lui Hefer, n'a avut fii, ci numai fiice; numele fiicelor lui Salfaad: Mahla, Noa, Hogla, Milca şi Tirţa.

Nm 27:1 Nm 36:10-11

34 Acestea sunt neamurile lui Manase, la a căror numărătoare s'au găsit cincizeci şi două de mii şapte sute.
35 Fiii lui Efraim, după neamurile lor: din Şutelah, neamul Şutelahienilor; din Becher, neamul Becherienilor; din Tahan, neamul Tahanienilor.
36 Iar fiii lui Şutelah: din Eran, neamul Eranienilor.
37 Acestea sunt neamurile fiilor lui Efraim, la a căror numărătoare s'au găsit treizeci şi două de mii cinci sute. Aceştia sunt fiii lui Iosif după neamurile lor.
38 Fiii lui Veniamin, după neamurile lor: din Bela, neamul Belaenilor; din Aşbel, neamul Aşbelienilor; din Ahiram, neamul Ahiramienilor;
39 din Şefufam, neamul Şefufamienilor; din Hufam, neamul Hufamienilor.
40 Iar fiii lui Bela: Ard şi Naaman: din Ard, neamul Ardienilor şi din Naaman, neamul Naamanienilor.
41 Aceştia sunt fiii lui Veniamin după neamurile lor, la a căror numărătoare s'au găsit patruzeci şi cinci de mii şase sute.
42 Fiii lui Dan, după neamurile lor: din Şuham, neamul Şuhamienilor. Acestea sunt familiile lui Dan, după neamurile lor.
43 Şi neamurile lui Şuhan, la numărătoarea lor, au fost de toate şaizeci şi patru de mii patru sute.
44 Fiii lui Aşer, după neamurile lor: din Imna, neamul Imnaenilor; din Işba, neamul Işbaenilor; din Verie, neamul Verienilor.
45 Din fiii lui Verie: din Heber, neamul Heberienilor; din Malchiel, neamul Malchielilor.
46 Şi numele fiicei lui Aşer a fost Serah.
47 Acestea sunt neamurile fiilor lui Aşer, la a căror numărătoare s'au găsit cincizeci şi trei de mii patru sute.
48 Fiii lui Neftali, după neamurile lor: din Iahţeel, neamul Iahţeelienilor; din Guni, neamul Gunienilor.

Fc 46:24

49 Din Ieţer, neamul Ieţerienilor; din Şilem, neamul Şilemienilor.

Fc 46:24

50 Acestea sunt neamurile lui Neftali, după familiile lor, la a căror numărătoare s'au găsit patruzeci şi cinci de mii patru sute.
51 Iată numărul fiilor lui Israel, al celor ce au intrat la numărătoare: şase sute una mii şapte sute treizeci.
52 Apoi a grăit Domnul către Moise, zicând:
53 „Acestora li se va împărţi pământul, să-l moştenească după numărul numelor lor;
54 celor mai mulţi le vei da moşie mai mare, iar celor mai puţini le vei da moşie mai mică; fiecăruia să i se dea moşie potrivit cu ceea ce s'a socotit la numărătoare.

Nm 33:54

55 Pământul se va împărţi prin sorţi, anume după neamul seminţiilor lor să-şi primească şi părţile:
56 prin sorţi vei împărţi moşia între cei mulţi şi cei puţini“.
57 Iată-i acum pe fiii lui Levi, după neamurile lor: din Gherşon, neamul Gherşonienilor; din Cahat, neamul Cahatienilor; din Merari, neamul Merarienilor.

Fc 46:11 Ies 06:16 Nm 03:17 1Par 05:27 1Par 23:6

58 Iată neamurile fiilor lui Levi: neamul lui Libni, neamul lui Hebron, neamul lui Mahli, neamul lui Muşi şi neamul lui Core. Din Cahat s'a născut Amram.

Nm 03:19

59 Femeia acestuia se numea Iochebed, fiica lui Levi, pe care femeia lui Levi i-a născut-o în Egipt; iar ea i-a născut lui Amram pe Aaron, pe Moise şi pe Mariam, sora lor.

Ies 02:2 Ies 06:20 1Par 23:13

60 Lui Aaron i s'au născut: Nadab şi Abiud, Eleazar şi Itamar.
61 Dar Nadab şi Abiud au murit când au adus foc străin înaintea Domnului, în pustia Sinai.

Lv 10:1 Nm 03:4 1Par 24:2

62 Şi s'au numărat toţi cei de parte bărbătească de la o lună în sus şi s'au găsit douăzeci şi trei de mii; căci aceştia nu fuseseră număraţi împreună cu fiii lui Israel, pentru că nu li s'a dat moştenire printre fiii lui Israel.
63 Aceştia sunt cei număraţi de Moise şi de Eleazar preotul, cei ce i-au numărat pe fiii lui Israel în şesurile Moabului, lângă Iordan, în dreptul Ierihonului.
64 Printre ei nu se afla nici unul din fiii lui Israel număraţi de Moise şi de preotul Aaron în pustia Sinai,

Nm 01:19

65 căci Domnul le spusese acestora că vor muri toţi în pustie – şi n'a rămas din ei nici unul, în afară de Caleb, fiul lui Iefone, şi de Iosua al lui Navi.

Nm 14:28-30 Nm 32:10-11 Dt 01:36 Dt 02:14 1Co 10:5

[ VTVechiul Testament

[ NmNumerele
[ Cap. 27 ]CAPITOLUL 27
Fiicele lui Salfaad. Legea asupra dreptului de moştenire al fiicelor. Iosua ca succesor al lui Moise.
1 Atunci au venit fetele lui Salfaad, fiul lui Hefer, fiul lui Galaad, fiul lui Machir, din neamul lui Manase, fiul lui Iosif (iată şi numele lor: Mahla, Noa, Hogla, Milca şi Tirţa).

Nm 26:33 Nm 36:11

2 Şi stând ele înaintea lui Moise, a lui Eleazar preotul, înaintea căpeteniilor şi înaintea întregii adunări, la uşa cortului mărturiei, au zis:
3 „Tatăl nostru a murit în pustie; el n'a făcut parte din adunătura celor ce s'au ridicat împotriva Domnului, adică adunătura lui Core, ci a murit din pricina propriilor sale păcate, iar feciori nu i s'au născut.
4 Aşadar, pentru ca numele tatălui nostru să nu piară din neamul său pentru aceea că nu are fii, daţi-ne şi nouă moşie între fraţii tatălui nostru!“
5 Moise însă a adus pricina lor înaintea Domnului;
6 iar Domnul a grăit către Moise, zicând:
7 „Drept au grăit fetele lui Salfaad: dă-le să aibă moştenire între fraţii tatălui lor: fă-le ca parte moşia tatălui lor.

Nm 36:2 Ios 17:4

8 Iar fiilor lui Israel să le grăieşti aşa: De va muri cineva fără să aibă feciori, moşia lui i-o veţi da fiicei sale.
9 Iar de nu are nici fiică, moşia lui să i-o daţi fratelui său.
10 Iar dacă nu va avea nici fraţi, moşia o veţi da fratelui tatălui său.
11 Iar dacă tatăl său nu are fraţi, moşia o veţi da rudeniei celei mai apropiate din neamul lui, ca să moştenească cele ce sunt ale lui. Aceasta va fi pentru fiii lui Israel o rânduială de drept: aşa cum Domnul i-a poruncit lui Moise a“.
12 Apoi a zis Domnul către Moise: „Suie-te pe muntele de dincolo (acela-i muntele Nebo) b, şi priveşte ţara Canaanului pe care Eu le-o dau fiilor lui Israel ca moştenire.

Dt 32:48-49

13 Iar după ce o vei vedea, te vei adăuga şi tu la poporul tău, aşa cum s'a adăugat Aaron, fratele tău, pe muntele Hor,
14 pentru că v'aţi împotrivit poruncii Mele în pustia Sin la vremea'ntărâtării obşteşti asupra sfinţeniei Mele: nu aţi făcut în aşa fel, încât sfinţenia Mea să se arate sub ochii lor prin ape c (adică la apele Meriba d de la Cadeş, în pustia Sin)“.

Dt 32:51

15 Zis-a Moise către Domnul:
16 „Domnul, Dumnezeul duhurilor şi a tot trupul, să rânduiască peste obştea aceasta un om

Nm 16:22

17 care'n fruntea ei să iasă şi'n fruntea ei să intre, care să-i ducă şi să-i aducă, pentru ca să nu rămână obştea Domnului ca nişte oi fără păstor“.

Mt 09:36 Mc 06:34

18 Iar Domnul a zis către Moise: „Ia-ţi pe Iosua, fiul lui Navi, om cu duh într'însul, pune-ţi mâinile peste el

Dt 34:9

19 şi du-l în faţa lui Eleazar preotul; şi'n faţa întregii adunări îi vei da porunci şi'n faţa lor vei da porunci asupră-i;
20 şi dă-i ceva din măreţia ta, pentru ca'n felul acesta fiii lui Israel să asculte de el.

Dt 34:9

21 El va sta în faţa lui Eleazar preotul, pe care'n faţa Domnului îl va întreba despre rostirea prin Urim e: prin rostirea acestuia va ieşi şi prin rostirea acestuia va intra, el şi'mpreună cu el toţi fiii lui Israel: toată obştea“.
22 Şi a făcut Moise aşa cum i-a poruncit Domnul Dumnezeu: l-a luat pe Iosua şi l-a pus în faţa lui Eleazar preotul şi'n faţa întregii adunări.
23 Şi-a pus mâinile peste el şi l-a rânduit aşa cum Domnul poruncise prin Moise.

[ VTVechiul Testament

[ NmNumerele
[ Cap. 28 ]CAPITOLUL 28
Noi rânduieli pentru o seamă de jertfe.
1 Şi a grăit Domnul către Moise, zicând:
2 „Dă porunci fiilor lui Israel; grăieşte către ei şi spune-le: – Vă veţi îngriji ca darurile Mele, dările Mele, jertfele Mele cele întru miros cu bună mireasmă să-Mi fie aduse la sărbătorile Mele.
3 Spune-le: Iată jertfele pe care trebuie să le aduceţi Domnului: miei de câte un an, fără meteahnă, doi pe zi, ardere-de-tot necontenită;

Ies 29:38 1Par 16:40

4 un miel îl veţi jertfi dimineaţa, iar pe cel de al doilea miel îl veţi jertfi seara.

Ies 29:39

5 Jertfă de pâine să aduci a zecea parte dintr'o efă de făinuţă de grâu frământată cu un sfert de hin de untdelemn:

Nm 15:4 Lv 02:1 Ies 29:40

6 ardere-de-tot necontenită, care-a fost săvârşită pe muntele Sinai, întru miros cu bună mireasmă Domnului.
7 Turnarea ei va fi un sfert de hin de vin la un miel; şi turnarea de vin către Domnul o vei turna în loc sfânt.
8 Pe cel de al doilea miel îl vei aduce spre seară, cu darul lui de pâine şi cu turnarea lui; întru miros cu bună mireasmă îl vei aduce Domnului.
9 Iar în ziua odihnei veţi aduce doi miei de câte un an, fără meteahnă, cu două zecimi dintr'o efă de făinuţă de grâu frământată cu untdelemn, precum şi turnare,

Mt 12:5

10 ardere-de-tot pentru fiecare Zi a Odihnei, în afară de arderea-de-tot cea necontenită şi de turnarea ei.
11 La fiecare zi'ntâi a lunii Îi veţi aduce Domnului ardere-de-tot: doi viţei din cireadă, un berbec şi şapte miei de câte un an, fără meteahnă,
12 trei zecimi dintr'o efă de făinuţă de grâu frământată cu untdelemn pentru fiecare viţel şi două zecimi dintr'o efă de făinuţă de grâu frământată cu untdelemn pentru berbec
13 şi câte o zecime dintr'o efă de făinuţă de grâu frământată cu untdelemn, ca dar de pâine la fiecare miel. Aceasta este ardere-de-tot, mireasmă plăcută, jertfă Domnului.
14 Turnare la ele: jumătate de hin de vin la fiecare viţel, o treime de hin la berbec şi un sfert de hin la fiecare miel. Aceasta este ardere-de-tot pentru fiecare început de lună, la toate lunile anului.
15 Să mai aduceţi Domnului şi un ţap ca jertfă pentru păcat; aceasta, împreună cu turnarea ei, va fi adusă în afară de arderea-de-tot cea necontenită.

Nm 29:5

16 În ziua a paisprezecea a lunii întâi sunt Paştile Domnului.

Lv 23:5

17 În ziua a cincisprezecea a acestei luni e sărbătoare. Şapte zile veţi mânca azime.

Ies 12:18 Dt 16:3

18 În ziua întâi veţi avea adunare sfântă a şi nu veţi face nici o muncă slujitoare b.

Lv 23:7

19 Îi veţi aduce Domnului jertfă, ardere-de-tot: doi viţei din cireadă, un berbec şi şapte miei de câte un an; aceştia să fie fără meteahnă.
20 Cu ei să aduceţi dar de pâine: făinuţă de grâu frământată cu untdelemn, trei zecimi de efă la fiecare viţel, două zecimi de efă la berbec
21 şi câte o zecime de efă pentru fiecare din cei şapte miei.
22 Veţi aduce şi un ţap ca jertfă pentru păcat, pentru ispăşirea voastră.
23 Pe acestea să le aduceţi în afara arderii-de-tot de dimineaţă, care este ardere-de-tot necontenită.
24 Tot aşa să aduceţi şi în fiecare din cele şapte zile: prinos de pâine, jertfă, mireasmă plăcută Domnului; aceasta, pe lângă arderea-de-tot cea necontenită, cu turnarea ei.
25 În ziua a şaptea veţi avea adunare sfântă; în ea nu veţi face nici o muncă slujitoare.
26 În ziua celor dintâi roade c, când Îi aduceţi Domnului prinosul nou de pâine, [în sărbătoarea] Săptămânilor, veţi avea adunare sfântă şi nu veţi face nici o muncă slujitoare.

Lv 23:15-16 Dt 16:9-10

27 Veţi aduce arderi-de-tot întru miros de bună mireasmă Domnului: doi viţei din cireadă, un berbec şi şapte miei de câte un an, fără meteahnă.
28 Cu ei să aduceţi prinos de pâine: făinuţă de grâu frământată cu untdelemn, trei zecimi dintr'o efă la fiecare viţel, două zecimi de efă la berbec
29 şi o zecime de efă la fiecare din cei şapte miei.
30 Veţi aduce şi un ţap ca jertfă pentru păcat, spre ispăşirea voastră.
31 Pe acestea, cu turnările lor, Mi le veţi aduce pe deasupra arderilor-de-tot neîncetate şi a prinoaselor de pâine – curate să vă fie – cu turnările lor.

[ VTVechiul Testament

[ NmNumerele
[ Cap. 29 ]CAPITOLUL 29
Jertfe la zilele întâi, a zecea şi a cincisprezecea din luna a şaptea.
1 În ziua întâi a lunii a şaptea veţi avea adunare sfântă; nu veţi face nici o muncă slujitoare; aceasta-i pentru voi o Zi a Trâmbiţării a.

Lv 23:24

2 Veţi aduce ardere-de-tot întru miros de bună mireasmă Domnului: un viţel, un berbec şi şapte miei de câte un an, fără meteahnă.
3 La ei, ca prinos de pâine: făinuţă de grâu frământată cu untdelemn, trei zecimi de efă la viţel, două zecimi de efă la berbec
4 şi câte o zecime de efă la fiecare din cei şapte miei.
5 Din turma de capre veţi aduce un ţap ca jertfă pentru păcat, spre ispăşirea voastră.

Nm 28:15

6 [Toate acestea], în afara arderilor-de-tot de la'nceput de lună, cu prinosul de pâine şi turnarea lor, şi în afara arderilor-de-tot necontenite, cu prinosul de pâine şi turnarea lor după rânduială, întru miros de bună mireasmă Domnului.
7 În ziua a zecea a acestei luni veţi avea adunare sfântă; vă veţi întrista sufletele b şi nici o muncă să nu faceţi.

Lv 16:29 Lv 23:27

8 Îi veţi aduce Domnului ardere-de-tot întru miros de bună mireasmă: un viţel, un berbec şi şapte miei de câte un an, fără meteahnă.

Nm 28:19

9 La ei veţi aduce prinos de pâine: făinuţă de grâu frământată cu untdelemn, trei zecimi de efă la viţel, două zecimi de efă la berbec
10 şi câte o zecime de efă la fiecare din cei şapte miei.
11 Iar la turma de capre veţi aduce un ţap ca jertfă pentru păcat, spre ispăşirea voastră; [toate acestea], pe lângă jertfa pentru păcat din ziua Ispăşirii şi pe lângă arderea-de-tot cea necontenită cu darul ei de pâine şi turnarea ei după rânduială, întru miros de bună mireasmă Domnului.
12 În ziua a cincisprezecea a lunii a şaptea veţi avea adunare sfântă; nici o muncă slujitoare nu veţi face şi timp de şapte zile Îi veţi sărbători sărbătoare Domnului.

Lv 23:34 In 07:2

13 În prima zi veţi aduce ardere-de-tot, jertfă, bună mireasmă plăcută Domnului: treisprezece viţei din cireadă, doi berbeci şi paisprezece miei de câte un an; dar să fie fără meteahnă.
14 Cu ei, ca prinos de pâine, veţi aduce făinuţă de grâu frământată cu untdelemn: trei zecimi de efă la fiecare din cei treisprezece viţei, două zecimi de efă la fiecare din cei doi berbeci
15 şi câte o zecime de efă la fiecare din cei paisprezece miei;
16 iar din turma de capre, un ţap ca jertfă pentru păcat, în afara arderii-de-tot necontenite, cu prinosul de pâine şi cu turnarea ei.
17 A doua zi, doisprezece viţei, doi berbeci şi paisprezece miei de câte un an, fără meteahnă,
18 cu prinosul de pâine şi cu turnarea lor pentru viţei, pentru berbeci şi pentru miei, după numărul lor, aşa cum e rânduit;
19 iar din turma de capre, un ţap ca jertfă pentru păcat, în afară de arderea-de-tot necontenită, cu prinosul ei de pâine şi cu turnarea ei.
20 A treia zi: unsprezece viţei, doi berbeci şi paisprezece miei de câte un an, fără meteahnă,
21 cu prinosul de pâine şi cu turnarea lor pentru viţei, pentru berbeci şi pentru miei, după numărul lor, aşa cum e rânduit;
22 iar din turma de capre, un ţap ca jertfă pentru păcat, în afară de arderea-de-tot necontenită cu prinosul ei de pâine şi cu turnarea ei.
23 A patra zi: zece viţei, doi berbeci şi paisprezece miei de câte un an, fără meteahnă,
24 cu prinosul de pâine şi cu turnarea lor pentru viţei, pentru berbeci şi pentru miei, după numărul lor, aşa cum e rânduit;
25 iar din turma de capre, un ţap ca jertfă pentru păcat, pe lângă arderea-de-tot necontenită, cu prinosul ei de pâine şi cu turnarea ei.
26 În ziua a cincea: nouă viţei, doi berbeci şi paisprezece miei de câte un an, fără meteahnă,
27 cu prinosul lor de pâine şi cu turnarea lor pentru viţei, pentru berbeci şi pentru miei, după numărul lor, aşa cum e rânduit;
28 iar din turma de capre, un ţap ca jertfă pentru păcat, pe lângă arderea-de-tot necontenită cu prinosul ei de pâine şi turnarea ei.
29 În ziua a şasea: opt viţei, doi berbeci şi paisprezece miei de câte un an, fără meteahnă,
30 cu prinosul lor de pâine şi cu turnarea lor pentru viţei, pentru berbeci şi pentru miei, după numărul lor, aşa cum e rânduit;
31 iar din turma de capre, un ţap ca jertfă pentru păcat, pe lângă arderea-de-tot necontenită cu prinosul ei de pâine şi cu turnarea ei.
32 În ziua a şaptea: şapte viţei, doi berbeci şi paisprezece miei de câte un an, fără meteahnă,
33 cu prinosul lor de pâine şi cu turnarea lor pentru viţei, pentru berbeci şi pentru miei, după numărul lor, aşa cum e rânduit;
34 iar din turma de capre, un ţap ca jertfă pentru păcat, pe lângă arderea-de-tot necontenită cu prinosul ei de pâine şi cu turnarea ei.
35 În ziua a opta, încheierea sărbătorii; nici o muncă slujitoare nu veţi face'ntr'însa;

Lv 23:36 In 07:37

36 arderi-de-tot Îi veţi aduce Domnului, jertfă cu bună mireasmă: un viţel, un berbec şi şapte miei de câte un an, fără meteahnă,
37 cu prinosul lor de pâine şi cu turnarea lor pentru viţel, pentru berbec şi pentru miei, după numărul lor, aşa cum e rânduit;
38 iar din turma de capre, un ţap ca jertfă pentru păcat, pe lângă arderea-de-tot necontenită cu prinosul ei de pâine şi cu turnarea ei.
39 Pe acestea toate I le veţi aduce Domnului în sărbătorile voastre, pe lângă jertfele voastre de făgăduinţă, în afara jertfelor voastre de bunăvoie şi pe deasupra arderilor-voastre-de-tot şi a prinoaselor şi a turnărilor şi a jertfelor voastre de mântuire“.

1Par 23:31

[ VTVechiul Testament

[ NmNumerele
[ Cap. 30 ]CAPITOLUL 30
Despre făgăduinţe.
1 Moise le-a vorbit fiilor lui Israel după tot ceea ce Domnul îi poruncise lui Moise a.
2 Şi a grăit Moise către mai-marii peste seminţiile fiilor lui Israel şi le-a zis: „Iată lucrul pe care-l porunceşte Domnul:
3 Omul care va face făgăduinţă Domnului sau cu jurământ se va jura să-i pună sufletului său o anume legătură b, să nu-şi calce cuvântul: tot ce i-a ieşit din gură să facă întocmai c.

Lv 27:2 Dt 23:21

4 Dacă vreo femeie Îi va face Domnului făgăduinţă şi-şi va lua asupră-şi legământ la vremea când, încă tânără fiind, trăieşte în casa tatălui ei
5 şi dacă tatăl ei, auzindu-i făgăduinţele şi legămintele pe care şi le-a pus asupră-şi, va tăcea asupră-le, atunci toate făgăduinţele ei stau în picioare şi orice legământ asupra sufletului ei rămâne drept.
6 Dar dacă tatăl ei nu va fi de aceeaşi părere în ziua când le-a auzit, atunci toate făgăduinţele ei şi toate legămintele pe care şi le-a pus asupră-şi sunt fără preţ: Domnul o va ierta, pentru că tatăl ei nu a fost de aceeaşi părere.
7 Dacă însă ea este măritată şi şi-a luat asupră-şi o făgăduinţă sau prin cuvântul gurii sale şi-a pus sieşi legământ

1Rg 01:11

8 şi dacă bărbatul ei, auzindu-le, va tăcea asupră-le în ziua când le-a auzit, atunci toate făgăduinţele ei stau în picioare şi orice legământ asupra sufletului ei rămâne drept.
9 Dar dacă bărbatul ei nu va fi de aceeaşi părere în ziua când le-a auzit, atunci toate făgăduinţele şi toate legămintele pe care şi le-a pus asupră-şi sunt fără preţ: Domnul o va ierta, pentru că bărbatul ei nu a fost de aceeaşi părere.
10 Făgăduinţa văduvei şi a celei lăsate de bărbat – orice legământ şi-ar pune ea asupra sufletului ei – rămân în picioare.
11 Dacă însă ea a făcut făgăduinţă ori şi-a pus asupră-şi legământ la vremea când se afla în casa bărbatului ei
12 şi dacă bărbatul ei, auzindu-le, va tăcea şi nici nu se va împotrivi, atunci toate făgăduinţele ei stau în picioare şi orice legământ asupra sufletului ei rămâne drept.
13 Dacă însă bărbatul ei nu va fi de aceeaşi părere de'ndată ce le-a auzit, atunci tot ceea ce a ieşit de pe buzele ei – făgăduinţe sau legăminte asupra sufletului ei – sunt fără preţ: Domnul o va ierta, pentru că bărbatul ei nu a fost de aceeaşi părere.
14 Orice făgăduinţă şi orice legătură întărită cu jurământ pentru întristarea sufletului ei d, bărbatul ei o poate întări şi tot bărbatul ei o poate desfiinţa.
15 Dacă însă bărbatul ei a tăcut asupra acestora până'n ziua următoare, prin aceasta el i-a întărit ei toate făgăduinţele şi toate legămintele ce sunt asupra ei; le-a întărit pentru că el a tăcut asupră-le în ziua când le-a auzit.
16 Dar dacă bărbatul le-a desfiinţat după ziua în care le-a auzit, atunci el va purta asupră-şi păcatul“.
17 Acestea sunt poruncile pe care Domnul i le-a rânduit lui Moise asupra [legăturilor] dintre un bărbat şi femeia lui, dintre un tată şi fiica sa la vremea când ea, încă tânără fiind, trăieşte în casa tatălui ei.

[ VTVechiul Testament

[ NmNumerele
[ Cap. 31 ]CAPITOLUL 31
Nimicirea Madianiţilor; măcelărirea femeilor.
1 Şi a grăit Domnul către Moise, zicând:
2 „Pedepseşte-i pe Madianiţi cu răzbunarea fiilor lui Israel a; apoi te vei adăuga la poporul tău“.

Nm 25:17 Nm 27:13

3 Iar Moise i-a grăit poporului, zicând: „Înarmaţi dintre voi oameni pentru război, şi'n faţa Domnului războiţi-vă împotriva Madianiţilor, pentru ca răzbunarea Domnului să fie asupra lui Madian.
4 Câte o mie veţi trimite la război din fiecare seminţie, din toate seminţiile fiilor lui Israel“.
5 Şi din miile lui Israel s'au numărat câte o mie din fiecare seminţie: douăsprezece mii de oameni înarmaţi pentru război.
6 Pe aceştia i-a trimis Moise la război, câte o mie de fiecare seminţie; şi cu ei l-a trimis pe Finees, fiul lui Eleazar, fiul lui Aaron, preotul b; în mâinile lor c aveau lucrurile sfinte şi trâmbiţele de semnal.

Nm 10:9 Nm 25:7 Dt 20:2

7 Şi s'au războit împotriva lui Madian, aşa cum Domnul îi poruncise lui Moise, şi i-au ucis pe toţi cei de parte bărbătească.
8 Şi'mpreună cu răniţii lor i-au ucis pe regii lui Madian: Evi, Rechem, Ţur, Hur şi Reba – cinci regi madianiţi –, după care l-au ucis cu sabia pe Balaam, fiul lui Beor.

Ios 13:21

9 Iar pe femeile din Madian le-au dus în robie împreună cu copiii şi bunurile lor d; iar vitele şi turmele şi avuţiile lor le-au luat pe toate pradă.
10 Toate cetăţile'n care locuiau ei şi toate satele lor le-au ars cu foc.
11 Toată prada şi tot ce-au apucat să jefuiască, de la om pân'la dobitoc, au luat cu ei.

Dt 20:14

12 Robii, jafurile şi prada le-au adus la Moise, la preotul Eleazar şi'n faţa fiilor lui Israel, în tabăra din şesul Moabului, care este lângă Iordan, în apropierea Ierihonului.
13 Iar Moise, Eleazar preotul şi toţi capii adunării au ieşit să-i întâmpine în afara taberei.
14 Atunci s'a mâniat Moise pe căpeteniile oştirii – pe căpeteniile miilor şi pe sutaşi – care se întorseseră de la război.
15 Zisu-le-a Moise: „De ce le-aţi prins voi de vii pe cele ce sunt parte femeiască?
16 Pentru că ele sunt cele ce, după sfatul lui Balaam, i-au făcut pe fiii lui Israel să se lepede de cuvântul Domnului şi să-l calce de dragul lui Peor, din care pricină a venit pedeapsă'ntru obştea Domnului.

Nm 25:1-2 Iuda 01:11 Ap 02:14

17 Ucideţi dar acum toţi copiii de parte bărbătească şi ucideţi toate femeile care-au cunoscut bărbat;

Jd 21:11

18 iar pe fetele care n'au cunoscut bărbat cruţaţi-le e.
19 Cât despre voi, timp de şapte zile veţi şedea în afara taberei; tot cel ce-a ucis pe cineva şi tot cel ce s'a atins de un rănit se va curăţi în ziua a treia şi în ziua a şaptea, voi şi cei pe care i-aţi luat robi.

Nm 19:14 Nm 19:16

20 De asemenea, veţi curăţi toate hainele, toate lucrurile de piele, tot ce este făcut din păr de capră şi toate vasele de lemn“.
21 Apoi a zis Eleazar preotul către oştenii care veniseră din război: „Iată porunca legii pe care Domnul i-a dat-o lui Moise:
22 Lăsând la o parte aurul, argintul, arama, fierul, plumbul şi cositorul,
23 tot ce trece prin foc va fi lămurit prin foc şi cu apă curăţitoare f va fi curăţit; iar ceea ce nu trece prin foc va trece prin apă g.

Nm 19:9

24 În ziua a şaptea vă veţi spăla hainele spre curăţire, după care veţi intra în tabără“.
25 Şi a grăit Domnul către Moise, zicând:
26 „Tu, împreună cu Eleazar preotul şi cu căpeteniile seminţiilor obştii număraţi prada de război pe cap de om şi de vită.
27 Prada o veţi împărţi pe din două între oştenii care-au fost în război şi'ntre toată obştea.

Ios 22:8 1Rg 30:24

28 De la oştenii care-au fost la război pune deoparte pentru Domnul câte un suflet din cinci sute, atât din oameni cât şi din vite, din oi şi din asini;

1Par 26:27

29 pe acestea le vei lua din jumătatea ce li se cuvine lor şi să i le dai lui Eleazar preotul, ca dar de pârgă Domnului.
30 Iar din jumătatea cuvenită fiilor lui Israel vei lua câte unul din cincizeci, atât din oameni cât şi din vite, din oi şi din asini, şi le vei da leviţilor care sunt rânduiţi să slujească la cortul Domnului“.
31 Şi au făcut Moise şi Eleazar preotul aşa cum Domnul îi poruncise lui Moise.
32 Ceea ce-a rămas din prăzile aduse de războinici au fost: şase sute şaptezeci şi cinci de mii de oi;
33 şaptezeci şi două de mii de vite;
34 şaizeci şi una de mii de asini;
35 fiinţe omeneşti, femei care n'au cunoscut bărbat: de toate, treizeci şi două de mii de suflete.
36 Partea-jumătate a celor ce fuseseră la război, bob-numărat, a fost de trei sute treizeci şi şapte de mii cinci sute de oi.
37 Dintre oi au fost puse deoparte, pentru Domnul, şase sute şaptezeci şi cinci;
38 vite: treizeci şi şase de mii; puse deoparte pentru Domnul: şaptezeci şi două;
39 asini: treizeci de mii cinci sute; puşi deoparte pentru Domnul: şaizeci şi unul;
40 oameni: şaisprezece mii; puşi deoparte pentru Domnul: treizeci şi două de suflete.
41 Partea Domnului, darea către Dumnezeu, i-a dat-o Moise lui Eleazar preotul, aşa cum Domnul îi poruncise lui Moise.

Nm 18:8 Nm 18:19

42 Iar partea-jumătate a fiilor lui Israel, pe care Moise a osebit-o de la cei ce fuseseră la război,
43 această jumătate a întregului a fost: oi: trei sute treizeci şi şapte de mii cinci sute;
44 vite: treizeci şi şase de mii;
45 asini: treizeci de mii cinci sute;
46 fiinţe omeneşti: şaisprezece mii.
47 Din această jumătate a fiilor lui Israel a luat Moise câte unul din cincizeci, atât din oameni cât şi din vite, şi le-a dat leviţilor care sunt rânduiţi să slujească la cortul Domnului, aşa cum Domnul îi poruncise lui Moise.
48 Atunci au venit la Moise căpeteniile oştirii – căpeteniile peste mii şi sutaşii –
49 şi i-au zis lui Moise: „Servii tăi au numărat pe oştenii ce ne-au fost încredinţaţi, şi dintre ei n'a lipsit nici măcar unul.
50 Iată că şi noi I-am adus Domnului prinos, fiecare ce-am găsit de aur: lănţuguri, brăţări, inele, cercei şi salbe, ca să te rogi pentru noi înaintea Domnului“.

Ies 35:22

51 Moise şi Eleazar au luat de la ei aurul, toate aceste giuvaieruri lucrate din el.
52 Tot aurul care I-a fost adus Domnului prinos de către căpeteniile peste mii şi peste sute a fost de şaisprezece mii şapte sute cincizeci de sicli.
53 Cât despre oştenii de rând, fiecare a prădat pentru el.

Dt 20:14

54 Moise şi Eleazar preotul au primit aurul de la căpeteniile peste mii şi peste sute şi l-au dus în cortul mărturiei, spre pomenirea fiilor lui Israel înaintea Domnului.

[ VTVechiul Testament

[ NmNumerele
[ Cap. 32 ]CAPITOLUL 32
Israel începe să se aşeze în ţara Canaanului.
1 Fiii lui Ruben şi fiii lui Gad aveau turme multe, foarte multe. Şi văzând că ţinutul Iazer şi ţinutul Galaad sunt un loc numai bun pentru turme,
2 au venit fiii lui Gad şi fiii lui Ruben şi au grăit cu Moise, cu Eleazar preotul şi cu căpeteniile obştii şi au zis:
3 „Atarotul, Dibonul, Iazerul, Nimra, Heşbonul, Eleale, Sevam, Nebo şi Beon, a
4 ţinutul pe care Domnul l-a aşternut b înaintea obştii lui Israel, e un pământ numai bun pentru turme, iar robii tăi au turme“.
5 Şi au mai zis: „De-am aflat trecere în ochii tăi, dă ţinutul acesta'n stăpânire robilor tăi, şi să nu ne treci peste Iordan“.
6 Moise însă a zis către fiii lui Gad şi către fiii lui Ruben: „Fraţii voştri vor merge la război, iar voi să rămâneţi aici?
7 De ce'ndoiţi voi inima fiilor lui Israel, să nu treacă'n ţara pe care Domnul le-o dă?

Dt 01:28

8 Aşa au făcut părinţii voştri când i-am trimis din Cadeş-Barnea să cerceteze ţara:
9 Au mers până'n valea Eşcol şi, după ce-au văzut ţinutul, au îndoit inima fiilor lui Israel, să nu intre ei în ţara pe care Domnul le-o dă.

Nm 13:23-32

10 În aceeaşi zi însă s'a aprins mânia Domnului, Care S'a jurat, zicând:

Nm 14:28

11 – Nu, oamenii aceştia, care s'au suit din Egipt de la vârsta de douăzeci de ani şi mai sus şi care deci cunosc binele şi răul c, nu vor vedea pământul pe care Eu prin jurământ l-am făgăduit lui Avraam şi lui Isaac şi lui Iacob, pentru că ei nu Mi-au urmat Mie,

Fc 50:24 Ies 33:1 Nm 14:23 Dt 01:35

12 în afară de Caleb, fiul lui Iefone Chenezeul d, şi de Iosua, fiul lui Navi, pentru că aceştia I-au urmat Domnului...

Nm 14:30 Nm 26:65

13 Şi s'a aprins atunci mânia Domnului asupra lui Israel şi timp de patruzeci de ani i-a tot învârtit e prin pustie, până când s'a stins tot neamul f care făcuse rele'n faţa Domnului.
14 Şi iată că acum în locul părinţilor voştri v'aţi ridicat voi, un pumn de oameni păcătoşi, ca să sporiţi, o dată mai mult, iuţimea mâniei Domnului asupra lui Israel
15 prin aceea că, abătându-vă voi din cale-I, Îl veţi face să-l lase [pe Israel] şi mai mult în pustie, şi astfel pe această'ntreagă obşte o veţi face să trăiască'n necurmată nelegiuire“.
16 Iar ei, apropiindu-se de el, au zis: „Vom face aici stâni pentru turmele noastre şi cetăţi pentru copiii noştri;
17 iar noi, noi ne vom înarma şi vom merge'n fruntea fiilor lui Israel până ce-i vom duce'n locul care este al lor, în timp ce copiii noştri vor rămâne în cetăţile întărite, la adăpost de oamenii locului.

Dt 03:18

18 Nu ne vom întoarce la casele noastre până când fiii lui Israel nu vor intra fiecare în moştenirea sa;
19 că noi nu vom moşteni'mpreună cu ei dincolo de Iordan şi nici mai departe, de vreme ce moştenirea ne-am luat-o dincoace de Iordan, spre răsărit“.
20 Atunci a zis Moise către ei: „De veţi face aceasta, de veţi merge înarmaţi la război în faţa Domnului g,

Dt 03:18 Ios 01:14

21 de va trece fiecare din voi înarmat peste Iordan în faţa Domnului până ce duşmanul va pieri de la faţa Sa
22 şi ţara va fi supusă'naintea feţei Domnului, atunci vă veţi întoarce şi nevinovaţi veţi fi'naintea Domnului şi'naintea lui Israel şi veţi avea ţinutul acesta moştenire'naintea Domnului.
23 Iar de nu veţi face aşa, veţi păcătui în faţa Domnului şi vă veţi cunoaşte păcatul atunci când vă vor cuprinde relele.
24 Zidiţi-vă cetăţi pentru copiii voştri şi stâni pentru oile voastre şi faceţi cele ce-aţi rostit cu gura voastră“.
25 Zis-au fiii lui Gad şi fiii lui Ruben către Moise: „Robii tăi vor face aşa cum porunceşte stăpânul nostru.
26 Copiii noştri, femeile noastre, turmele noastre şi toate vitele noastre vor rămâne aici în cetăţile Galaadului;
27 iar robii tăi, înarmaţi cu toţii şi pregătiţi, vor merge'n faţa Domnului la război, aşa cum spune stăpânul“.
28 Atunci Moise a dat asupră-le porunci lui Eleazar preotul, lui Iosua, fiul lui Navi, şi căpeteniilor peste seminţiile fiilor lui Israel
29 şi le-a zis Moise: „Dacă fiii lui Gad şi fiii lui Ruben vor trece cu voi peste Iordan, întrarmându-se cu toţii pentru război în faţa Domnului, de'ndată ce voi veţi stăpâni ţara de dinaintea voastră le veţi da ţinutul Galaad în stăpânire.

Ios 01:14 Ios 04:12

30 Iar dacă ei nu vor merge cu voi înarmaţi pentru război în faţa Domnului, atunci pe copiii lor, pe femeile lor şi vitele lor le veţi trece'naintea voastră în ţara Canaanului şi acolo, în ţara Canaanului, vor primi ei moştenire'mpreună cu voi“.
31 Iar fiii lui Gad şi fiii lui Ruben au răspuns şi au zis: „Aşa cum Domnul le-a spus robilor tăi, întocmai vom face:
32 înarmaţi în faţa Domnului vom trece'n ţara Canaanului, iar partea noastră de moşie ne-o veţi da dincoace de Iordan“.
33 Atunci Moise le-a dat – fiilor lui Gad, fiilor lui Ruben şi la jumătate din seminţia lui Manase, fiul lui Iosif – regatul lui Sihon, regele Amoreilor, şi regatul lui Og, regele Vasanului, ţara şi cetăţile cu pământurile lor, oraşele ţării de jur-împrejur.

Dt 03:12 Ios 12:6 Ios 13:8

34 Fiii lui Gad au zidit Dibonul, Atarotul, Aroerul,
35 Atarot-Şofanul, Iazerul, Iogbeha,
36 Bet-Nimra şi Bet-Haran, cetăţi întărite, precum şi stâni pentru oi.
37 Fiii lui Ruben au zidit Heşbonul, Eleale, Chiriataimul,
38 Nebo, Baal-Meonul – ale căror nume au fost schimbate – şi Sibma; oraşelor pe care le-au zidit ei le-au dat nume după numele lor.
39 Iar fiii lui Machir, fiul lui Manase, s'au dus în Galaad şi l-au luat în stăpânire şi i-au nimicit h pe Amoreii care erau acolo.

Fc 50:23 Dt 03:15

40 Iar Moise a dat Galaadul lui Machir, fiul lui Manase, care s'a aşezat acolo.
41 Iair, fiul lui Manase, s'a dus şi le-a luat sălaşurile i şi le-a numit Sălaşurile lui Iair.

Dt 03:14

42 Iar Nobah s'a dus şi a luat în stăpânire Chenatul şi satele care ţineau de el şi l-a numit după numele său: Nobah.

1Par 02:23

[ VTVechiul Testament

[ NmNumerele
[ Cap. 33 ]CAPITOLUL 33
Drumul şi popasurile lui Israel între Egipt şi Iordan. Porunci pentru împărţirea Canaanului.
1 Iată acum popasurile fiilor lui Israel, după ce au ieşit ei din ţara Egiptului, împreună cu oştirile lor, sub mâna lui Moise şi Aaron.
2 Moise este cel ce, din porunca Domnului, a scris pornirile şi popasurile lor; iar popasurile călătoriei lor sunt acestea:
3 În luna întâi, în cea de a cincisprezecea zi a lunii întâi, a doua zi de Paşti, fiii lui Israel au ieşit, cu mână înaltă a, sub ochii înşişi ai tuturor Egiptenilor,

Ies 12:37

4 în timp ce Egiptenii îi îngropau pe toţi cei ce muriseră dintre ei, pe toţi întâi-născuţii pe care-i lovise Domnul în ţara Egiptului: când şi asupra dumnezeilor lor a făcut Domnul izbândă.

Ies 12:12 Ps 135:10

5 Şi dacă fiii lui Israel au pornit din Ramses b, au poposit în Sucot.

Ies 12:37

6 Pornind apoi din Sucot, au tăbărât la Etam, care este la marginea pustiului.

Ies 13:20

7 Din Etam au pornit şi s'au îndreptat spre Pi-Hahirot, care este în faţa Baal-Ţefonului, şi şi-au aşezat tabăra în dreptul Migdolului.

Ies 14:2

8 Pornind apoi din Pi-Hahirot, au trecut prin mijlocul mării în pustie şi, mergând cale de trei zile prin pustiul Etam, şi-au aşezat tabăra la Mara.

Ies 15:22-23 Ps 113:3 1Co 10:1

9 Plecând de la Mara, au venit la Elim. În Elim însă erau douăsprezece izvoare de apă şi şaptezeci de finici şi au tăbărât acolo lângă apă.

Ies 15:27

10 Pornind apoi din Elim, au tăbărât lângă Marea Roşie.
11 Au pornit apoi de la Marea Roşie şi au tăbărât în pustiul Sin.

Ies 16:1

12 Pornind din pustiul Sin, au poposit la Dofca.
13 Pornind din Dofca, au tăbărât la Aluş.
14 Pornind din Aluş, şi-au aşezat tabăra la Rafidim; acolo nu avea poporul apă de băut.

Ies 17:1

15 Pornind din Rafidim, au tăbărât în pustiul Sinai.

Ies 19:2

16 Iar după ce au pornit din pustiul Sinai, au poposit la Chibrot-Hataava.
17 Pornind din Chibrot-Hataava, au tăbărât în Haşerot.

Nm 11:35

18 Pornind din Haşerot, au poposit la Ritma.
19 Pornind din Ritma, şi-au aşezat tabăra la Rimon-Pereţ.
20 Pornind din Rimon-Pereţ, au tăbărât la Libna.
21 Pornind din Libna, au tăbărât la Risa.
22 Pornind din Risa, şi-au aşezat tabăra la Chehelata.
23 Pornind din Chehelata, au tăbărât pe muntele Şafer.
24 Pornind de pe muntele Şafer, au poposit în Harada.
25 Pornind din Harada, au tăbărât la Machelot.
26 Pornind din Machelot, au poposit în Tahat.
27 Pornind din Tahat, s'au aşezat cu tabăra în Tarah.
28 Pornind din Tarah, au tăbărât în Mitca.
29 Pornind din Mitca, au tăbărât la Haşmona.
30 Pornind din Haşmona, au poposit la Moserot.
31 Pornind din Moserot, şi-au aşezat tabăra la Bene-Iaacan.
32 Pornind din Bene-Iaacan, au tăbărât la Hor-Hagghidgad.
33 Pornind din Hor-Hagghidgad, au poposit la Iotbata.

Dt 10:7

34 Pornind din Iotbata, au tăbărât la Abrona.
35 Pornind din Abrona, şi-au aşezat tabăra la Eţion-Gheber.
36 Pornind din Eţion-Gheber, au poposit în pustiul Sin. Plecând din pustiul Sin, au tăbărât în pustiul Faran, adică la Cadeş,

Nm 20:1

37 iar din Cadeş au purces şi au poposit la muntele Hor, în apropiere de ţara Edomului.

Nm 20:22

38 Aici s'a suit Aaron preotul în muntele Hor, din porunca Domnului, şi a murit acolo, în anul al patruzecilea de la ieşirea fiilor lui Israel din ţara Egiptului, în luna a cincea, în prima zi a lunii.

Nm 20:25 Nm 20:28 Dt 32:50

39 Aaron era de o sută douăzeci şi trei de ani când a murit în muntele Hor.
40 Atunci Canaaneanul, regele Aradului, care locuia în ţara Canaanului c, a auzit despre venirea fiilor lui Israel.

Nm 21:1

41 Aceştia însă, plecând de la muntele Hor, au tăbărât la Ţalmona.
42 Pornind din Ţalmona, au poposit la Punon.
43 Pornind din Punon, au tăbărât la Obot.

Nm 21:10

44 Pornind din Obot, au poposit la Iie-Abarim, dincoace de hotarele lui Moab.

Nm 21:11

45 Pornind de la Iie-Abarim, au tăbărât la Dibon-Gad.
46 Pornind de la Dibon-Gad, au poposit la Almon-Diblataim.
47 Pornind de la Almon-Diblataim, au tăbărât în munţii Abarim, în faţa lui Nebo.
48 Pornind de la munţii Abarim, au poposit în şesurile Moabului, la Iordan, în faţa Ierihonului.

Nm 22:1

49 Şi pornind din şesurile Moabului, şi-au aşezat tabăra la Iordan, între Bet-Ieşimot şi Abel-Şitim, spre apus de Moab.
50 Grăit-a Domnul cu Moise în şesurile Moabului, la Iordan, în faţa Ierihonului, zicând:

Nm 26:3

51 „Vorbeşte fiilor lui Israel şi spune-le: – Când veţi trece peste Iordan, în ţara Canaanului,
52 să-i nimiciţi d din faţa voastră pe toţi locuitorii ţării, şi să le stricaţi toate jertfelnicele, să le nimiciţi toţi idolii cei turnaţi, şi toţi stâlpii lor să-i sfărâmaţi.

Ies 23:24 Dt 07:5 Jd 02:2

53 Şi după ce-i veţi nimici pe toţi locuitorii ţării, voi să locuiţi într'însa, căci vouă v'am dat pământul lor ca moştenire.

Dt 07:5 Ios 11:12

54 Pământul lor îl vei împărţi prin sorţi, după seminţiile voastre: celor mai numeroşi le veţi da o moştenire mai mare, iar celor mai puţin numeroşi le veţi da o moştenire mai mică; fiecăruia unde-i va cădea sorţul, acolo să-i fie partea. După neamurile voastre părinteşti veţi împărţi moşia.

Nm 26:54

55 Dar dacă nu-i veţi nimici din faţa voastră pe locuitorii ţării, atunci cei rămaşi din ei vor fi spini în ochii voştri şi bolduri în coastele voastre, şi vrăjmaşi au să vă fie'n ţara'n care veţi trăi,

Ies 23:33 Ies 34:12 Dt 07:16 Ios 23:13 Jd 02:3 Iz 28:24

56 şi ce-aveam Eu de gând să le fac lor, vouă vă voi face“.

[ VTVechiul Testament

[ NmNumerele
[ Cap. 34 ]CAPITOLUL 34
Hotarele ţării Canaanului; cei ce o vor împărţi.
1 Grăit-a Domnul către Moise, zicând:
2 „Porunceşte fiilor lui Israel şi spune-le: – Iată, veţi intra în ţara Canaan; aceasta va fi moştenirea voastră; iată ţara Canaanului după hotarele ei:
3 Latura de la miazăzi o veţi avea începând de la pustiul Sin, care se învecinează cu Edomul. Hotarul de miazăzi îl veţi avea începând cu coasta dinspre răsărit a Mării Sărate:

Ios 15:1

4 hotarul se va îndrepta spre miazăzi, către înălţimea Acravimului, va trece prin Sin şi se va întinde până la miazăzi de Cadeş-Barnea, apoi va merge către Haţar-Adar, trecând la Aţmon.

Ios 15:3

5 De la Aţmon, hotarul se va îndrepta spre Râul Egiptului a şi se va pogorî până la mare.

Ios 15:4

6 Iar hotar dinspre apus vă va fi Marea cea Mare b. Acesta va fi hotarul vostru dinspre asfinţit.

Ios 15:47

7 Iar spre miazănoapte, hotarul vostru să-l trageţi de la Marea cea Mare până la muntele Hor;
8 de la muntele Hor să-l trageţi spre Hamat, şi hotarul va atinge Ţedadul.
9 De acolo va merge hotarul către Ţifron şi va atinge Haţar-Enan. Acesta să vă fie hotarul de miazănoapte.
10 Iar hotarul dinspre răsărit să vi-l trageţi de la Haţar-Enan către Şefam;
11 de la Şefam hotarul se va pogorî spre Ribla, pe la răsărit de Ain, mergând de-a lungul malului Mării Chineret c, pe partea de răsărit.
12 De aici hotarul se va pogorî pe Iordan şi se va sfârşi la Marea Sărată d. Aceasta va fi ţara voastră, după hotarele ei de jur-împrejur“.

Dt 03:17

13 Atunci a dat Moise poruncă fiilor lui Israel şi a zis: „Iată ţara pe care voi o veţi moşteni prin sorţi, aceea pe care Domnul a poruncit să li se dea la nouă seminţii şi la jumătate din seminţia lui Manase.

Ios 14:2 FA 13:19

14 Căci seminţia fiilor lui Ruben şi seminţia fiilor lui Gad, după casele lor părinteşti, precum şi jumătate din seminţia lui Manase şi-au primit partea lor.
15 Două seminţii întregi şi o jumătate de seminţie şi-au primit partea dincolo de Iordan e, la răsărit de Ierihon, spre soare-răsare“.
16 Grăit-a Domnul cu Moise, zicând:
17 „Iată numele bărbaţilor care vă vor împărţi pământul ca moştenire: Eleazar preotul şi Iosua, fiul lui Navi.

Ios 14:1

18 Veţi mai lua şi câte o căpetenie de fiecare seminţie, să vă împartă pământul ca moşie.
19 Numele acestor bărbaţi sunt: Caleb, fiul lui Iefone, pentru seminţia lui Iuda;
20 Samuel, fiul lui Amihud, pentru seminţia fiilor lui Simeon;
21 Elidad, fiul lui Chislon, pentru seminţia lui Veniamin;
22 căpetenia Buchi, fiul lui Iogli, pentru seminţia fiilor lui Dan;
23 căpetenia Haniel, fiul lui Efod, pentru seminţia fiilor lui Manase;
24 căpetenia Chemuel, fiul lui Şiftan, pentru seminţia fiilor lui Efraim;
25 căpetenia Eliţafan, fiul lui Parnac, pentru seminţia fiilor lui Zabulon;
26 căpetenia Paltiel, fiul lui Azan, pentru seminţia fiilor lui Isahar;
27 căpetenia Ahihud, fiul lui Şelomi, pentru seminţia fiilor lui Aşer;
28 căpetenia Pedael, fiul lui Amihud, pentru seminţia fiilor lui Neftali“.
29 Aceştia sunt cei cărora le-a poruncit Domnul să le împartă fiilor lui Israel ţara Canaanului.

[ VTVechiul Testament

[ NmNumerele
[ Cap. 35 ]CAPITOLUL 35
Cetăţile leviţilor şi cetăţile de scăpare.
1 Grăit-a Domnul cu Moise în şesurile Moabului, la Iordan, în faţa Ierihonului, zicând:
2 „Porunceşte fiilor lui Israel să le dea leviţilor, din moştenirea pe care ei o stăpânesc, cetăţi de locuit; şi le veţi da leviţilor şi ţarinile de lângă şi dimprejurul cetăţilor.

Ios 21:2

3 Cetăţile vor fi pentru locuit; iar locurile de dincolo de ziduri vor fi pentru turmele lor şi pentru toate vitele lor.

Ios 14:4

4 Locurile de pe lângă cetăţile pe care le veţi da leviţilor se vor întinde'mprejur, plecând de la ziduri, pe o rază de două mii de coţi a.
5 Veţi măsura în afara cetăţii latura dinspre răsărit: două mii de coţi; latura dinspre miazăzi: două mii de coţi; latura dinspre apus: două mii de coţi; şi latura dinspre miazănoapte: două mii de coţi, cetatea fiind în mijloc; acestea vor fi pământurile lor de pe lângă cetăţi.
6 Cetăţile pe care le veţi da leviţilor vor fi cele şase cetăţi de scăpare, unde să poată fugi cel ce ucide b; pe lângă ele, încă patruzeci şi două de cetăţi.

Ies 21:13 Nm 35:11-12 Dt 04:42 Ios 20:2-3 Ios 21:21

7 Cetăţile pe care le veţi da leviţilor vor fi, de toate, patruzeci şi opt de cetăţi, ele şi ţarinile lor.

Ios 21:41

8 În privinţa cetăţilor pe care le veţi da din moştenirea fiilor lui Israel: de la cei ce au mult, multe; de la cei ce au puţin, puţine; fiecare le va da leviţilor cetăţi după moştenirea pe care a moştenit-o“.

Ga 06:6

9 Grăit-a Domnul către Moise, zicând:
10 „Vorbeşte către fiii lui Israel şi spune-le: Veţi trece Iordanul, în ţara Canaanului;
11 să vă rânduiţi cetăţile care au să vă fie de scăpare, pentru ca'n ele să fugă tot ucigaşul care a ucis pe cineva fără să fi vrut.

Dt 19:2-4 Ios 20:2-3

12 Cetăţile acestea vă vor fi vouă scăpare de rudeniile celui ucis, aşa încât ucigaşul să nu fie omorât înainte de a fi stat în faţa adunării, la judecată.

Dt 19:6 Ios 20:3 Ios 20:6

13 Cetăţile pe care le veţi da, cele şase cetăţi, vă vor fi de scăpare.
14 Trei cetăţi veţi da dincolo de Iordan, şi trei cetăţi le veţi da în ţara Canaan

Dt 04:41 Ios 20:7-8

15 şi vor fi cetăţi de scăpare. Atât pentru fiii lui Israel cât şi pentru străini şi pentru cei ce s'au aşezat la voi, ele vor fi cetăţi de scăpare în care să fugă tot cel ce a ucis pe cineva fără să fi vrut.
16 Dacă l-a lovit cu armă de fier şi acela a murit, ucigaş este acesta: ucigaşul va fi dat morţii.

Ies 21:12 Lv 24:17

17 Dacă l-a lovit având în mână o piatră care poate ucide şi acela a murit, ucigaş este acesta: ucigaşul va fi dat morţii.
18 Sau dacă l-a lovit având în mână ceva de lemn care poate ucide şi acela a murit, ucigaş este acesta: ucigaşul va fi dat morţii.
19 Rudenia de sânge [a celui ucis] este cel care-l va ucide pe ucigaş; de cum îl va întâlni, îl va ucide.

Dt 19:12 2Rg 14:7

20 Dacă-l va lovi din ură, sau dacă din răutate va arunca în el cu ceva şi acela a murit,

Dt 19:11

21 sau dacă din invidie l-a lovit cu mâna şi acela a murit, cel ce a lovit va fi dat morţii, că ucigaş este. Cel ce este rudă de sânge cu cel ucis îl va ucide pe ucigaş de'ndată ce-l va întâlni.

Dt 19:12

22 Dacă însă a lovit pe cineva din nebăgare de seamă sau dacă nu din răutate a aruncat cu ceva în el,

Dt 19:4

23 sau dacă, fără să-l fi văzut, a azvârlit o piatră asupră-i şi acela a murit, dar acesta nu i-a fost duşman şi nici n'a'ncercat să-i facă rău,
24 atunci adunarea după aceste rânduieli va judeca între ucigaş şi ruda de sânge a celui ucis
25 şi adunarea îl va scoate pe ucigaş din mâinile rudeniei celui ucis; apoi adunarea îl va face să se întoarcă în cetatea lui de scăpare, unde fugise, iar el va locui acolo până la moartea marelui preot care este miruit cu mir sfinţit c.

Lv 08:12

26 Dacă ucigaşul va ieşi din hotarele cetăţii de scăpare'n care fugise
27 şi dacă ruda de sânge a celui ucis îl va găsi în afara cetăţii lui de scăpare şi dacă ruda celui ucis îl va ucide pe ucigaş, acesta nu este vinovat;
28 fiindcă acela trebuie să şadă în cetatea sa de scăpare până la moartea marelui preot; numai după moartea marelui preot va putea ucigaşul să se întoarcă în ţinutul unde-şi are moşia.
29 Acestea să vă fie rânduieli de judecată din neam în neamurile voastre şi'n toate locurile unde veţi trăi.
30 În privinţa celui ce ucide om, ucigaşul va fi ucis potrivit unor mărturii; dar nimeni nu va fi dat morţii pe temeiul unei singure mărturii.

Dt 17:6 Dt 19:15

31 De la cel ce a ucis să nu primiţi răscumpărare pentru viaţa lui; cel vinovat de moarte va fi dat morţii.
32 De la cel fugit în cetate de scăpare să nu primiţi răscumpărare care să-i îngăduie să locuiască în ţinutul său înainte de moartea marelui preot.
33 Să nu spurcaţi pământul pe care locuiţi; căci sângele este cel ce spurcă pământul, iar pământul nu se va curăţi de sângele vărsat pe el decât cu sângele celui ce l-a vărsat.

Fc 09:6 3Rg 02:31 Mt 26:52

34 Să nu spurcaţi pământul pe care-l locuiţi, pe care şi Eu îl locuiesc întru voi; căci Eu, Domnul, Eu locuiesc întru fiii lui Israel“.

Ies 29:45 3Rg 06:13

[ VTVechiul Testament

[ NmNumerele
[ Cap. 36 ]CAPITOLUL 36
Rânduială pentru neînstrăinarea moşiilor la căsătoria fetelor.
1 Atunci au venit căpeteniile familiilor din seminţia fiilor lui Galaad, fiul lui Machir, fiul lui Manase, din seminţia fiilor lui Iosif, şi au grăit înaintea lui Moise şi înaintea lui Eleazar preotul şi înaintea căpeteniilor urmaşilor fiilor lui Israel şi au zis:

Fc 46:20

2 „Domnul a poruncit stăpânului nostru să dea, prin sorţi, pământ de moştenire fiilor lui Israel; şi tot stăpânului nostru i s'a poruncit de la Domnul ca moştenirea lui Salfaad, fratele nostru, să le-o dea fiicelor acestuia.

Nm 27:7

3 Dacă însă ele vor deveni femei ale cuiva din seminţiile fiilor lui Israel, atunci partea lor va fi desprinsă din moşia părinţilor noştri şi, în timp ce se va adăuga la moşia seminţiei celor după care se vor mărita, ea se va desprinde din moşia noastră ce ni s'a cuvenit prin sorţi.
4 Şi chiar în anul de jubileu al fiilor lui Israel, partea lor se va adăuga la moşia acelei seminţii în care ele s'au măritat, şi partea lor se va şterge din moşia seminţiei părinţilor noştri“ a.
5 Aşadar, din porunca Domnului le-a poruncit Moise fiilor lui Israel, zicând: „Drept grăieşte neamul fiilor lui Iosif.
6 Iată ce porunceşte Domnul pentru fiicele lui Salfaad: să se mărite cu cine le place, dar numai după cei din neamul părintelui lor.

Tob 01:9

7 În acest fel moşia fiilor lui Israel nu se va strămuta de la un neam la altul, ci fiii lui Israel vor rămâne legaţi fiecare de moşia sa părintească.

3Rg 21:3

8 Aşa că orice fată care stăpâneşte o moştenire în una din seminţiile fiilor lui Israel va trebui să se mărite cu cineva din neamul părintelui ei, pentru ca fiii lui Israel să moştenească fiecare moşia sa părintească,

1Par 23:22 Tob 06:13

9 iar moşia să nu se strămute de la un neam la altul, ci fiii lui Israel să rămână fiecare lipit de moşia sa“.
10 După cum i-a poruncit Domnul lui Moise, aşa au făcut fiicele lui Salfaad:

Nm 27:3-4

11 Mahla, Tirţa, Hogla, Milca şi Noa, fiicele lui Salfaad, s'au măritat după fiii unchiului lor;

Nm 27:1

12 ele s'au măritat după cei din neamul lui Manase, fiul lui Iosif, iar moştenirea lor s'a adăugat la moşia neamului din seminţia tatălui lor.
13 Acestea sunt poruncile şi aşezămintele şi rânduielile pe care le-a dat Domnul, prin mâna lui Moise, în scăpătatul Moabului b, la Iordan, în faţa Ierihonului.

[ VTVechiul Testament

[ DtDeuteronomul
Cap. 1 CAPITOLUL 1
Binefacerile lui Dumnezeu; nemulţumirea poporului.
Cap. 2 CAPITOLUL 2
Străbătând ţinuturile Edomiţilor, Moabiţilor şi Amoniţilor. Înfrângerea regelui Sihon.
Cap. 3 CAPITOLUL 3
Biruinţa asupra lui Og, regele Vasanului.
Cap. 4 CAPITOLUL 4
Supunerea faţă de Lege.
Cap. 5 CAPITOLUL 5
Întărirea celor zece porunci. Purtarea lui Israel şi cuvântarea lui Moise.
Cap. 6 CAPITOLUL 6
Iubirea faţă de Dumnezeu şi paza poruncilor Sale.
Cap. 7 CAPITOLUL 7
Israel trebuie să-i nimicească pe Canaaneeni şi să le ardă idolii.
Cap. 8 CAPITOLUL 8
Îndemn către popor să nu uite binefacerile lui Dumnezeu.
Cap. 9 CAPITOLUL 9
Moise le aminteşte Israeliţilor fărădelegile lor din trecut.
Cap. 10 CAPITOLUL 10
Alte table ale Legii şi chivotul lor. Alegerea leviţilor. Credincioşia faţă de Dumnezeu. Tăierea'mprejur a inimii.
Cap. 11 CAPITOLUL 11
Îndemnuri la paza poruncilor Domnului.
Cap. 12 CAPITOLUL 12
Locul adevăratei slujiri lui Dumnezeu.
Cap. 13 CAPITOLUL 13
Pedepsirea celor ce îndeamnă la idolatrie.
Cap. 14 CAPITOLUL 14
Jelanii oprite. Mâncăruri curate şi necurate.
Cap. 15 CAPITOLUL 15
Anul iertării. Întâi-născuţii.
Cap. 16 CAPITOLUL 16
Cele trei sărbători: a Paştilor, a Săptămânilor, a Corturilor.
Cap. 17 CAPITOLUL 17
Idolatrii. Judecătorii. Regii.
Cap. 18 CAPITOLUL 18
Veniturile preoţilor. Despre vrăjile de orice fel. Vestire mesianică.
Cap. 19 CAPITOLUL 19
Cetăţile de scăpare. Pedepsirea martorilor mincinoşi.
Cap. 20 CAPITOLUL 20
Regulile războiului şi ale luptătorilor.
Cap. 21 CAPITOLUL 21
Ispăşirea unui omor al cărui făptaş e necunoscut. Căsătoria cu femei aflate în robie. Dreptul întâiului-născut. Fiii nesupuşi.
Cap. 22 CAPITOLUL 22
Alte porunci.
Cap. 23 CAPITOLUL 23
Cei din adunarea Domnului.
Cap. 24 CAPITOLUL 24
Legiuiri casnice.
Cap. 25 CAPITOLUL 25
Măsuri de pază.
Cap. 26 CAPITOLUL 26
Pârga roadelor.
Cap. 27 CAPITOLUL 27
Scrierea Legii pe pietre; cele douăsprezece blesteme asupra celor ce o calcă.
Cap. 28 CAPITOLUL 28
Binecuvântări şi blesteme pentru cei ce păzesc sau calcă Legea.
Cap. 29 CAPITOLUL 29
Înnoirea legământului.
Cap. 30 CAPITOLUL 30
Iertare celor ce se pocăiesc, osândă celor împietriţi.
Cap. 31 CAPITOLUL 31
Moise îl rânduieşte pe Iosua Navi ca urmaş al său.
Cap. 32 CAPITOLUL 32
Cântarea lui Moise a.
Cap. 33 CAPITOLUL 33
Moise binecuvintează poporul şi prooroceşte.
Cap. 34 CAPITOLUL 34
Moartea lui Moise.
Introducere la Pentateuh

Prima şi cea mai importantă parte a Vechiului Testament, pe care Evreii o numesc Tora = „Lege“, îşi trage numele biblic din două cuvinte greceşti pénte = „cinci“ şi teuhos = „carte“; aşadar, Pentateuhul înseamnă „Cele Cinci Cărţi“, adică denumirea generică a scrierilor care îl alcătuiesc: Facerea (sau Geneza, pentru că-n ea sunt relatate crearea lumii şi a neamului omenesc), Ieşirea (sau Exodul, adică istorisirea eliberării poporului ales din robia egipteană), Leviticul (referinţe asupra funcţiilor preoţeşti exercitate de tribul leviţilor), Numerele (numărătoarea sau recensământul făcut asupra poporului evreu în pustie) şi Deuteronomul (ceea ce se traduce, tot din greceşte, „A doua Lege“, o reluare şi detaliere a Legii primite de Moise în muntele Sinai). Toate acestea au alcătuit la început o singură carte; împărţirea a fost făcută în secolul III î.H. de către traducătorii Septuagintei, fără însă ca prin aceasta să se fi ştirbit ceva din unitatea operei.

Întregul text al Pentateuhului îl atestă pe Moise drept autor, iar Biserica, în deplină concordanţă cu tradiţia şi şcolile rabinice, a omologat această atestare încă din era apostolică. Ea se întemeiază cu precădere pe faptul că Însuşi Mântuitorul Iisus Hristos îl prezintă pe Moise drept autor al Legii: „Oare nu Moise v-a dat Legea?“ (In 7, 19); „toate cele scrise despre Mine în Legea lui Moise...“ (Lc 24, 44). Tot astfel, Sfinţii Evanghelişti: „Şi când s-au împlinit zilele curăţirii lor după Legea lui Moise...“ (Lc 2, 22); „căci Legea prin Moise s-a dat“ (In 1, 17); „L-am aflat pe Acela despre Care a scris Moise în Lege“ (In 1, 45). De asemenea, Sfântul Apostol Pavel, propovăduindu-L pe Hristos la Roma, în lanţuri, se străduia „ca şi din Legea lui Moise, şi din prooroci să-i încredinţeze despre Iisus“ (FA 28, 23); tot el mărturiseşte: „Într-adevăr, Moise scrie despre dreptatea care vine din Lege“ (Rm 10, 5). Cât despre Sfinţii Părinţi, atât răsăriteni cât şi apuseni, ei sunt unanimi în a recunoaşte originea mozaică a Pentateuhului. Din afara Bisericii se cer menţionate cel puţin două nume de mare autoritate culturală: acela al lui Filon de Alexandria şi acela al lui Iosif Flaviu, ambii din secolul I d. H., care-l atestă pe Moise nu numai ca autor al Pentateuhului, dar şi ca receptacol al revelaţiei divine.

De altfel, nimic nu l-ar fi împiedicat pe Moise să alcătuiască o astfel de operă monumentală. Arta scrierii era cunoscută cu cel puţin o mie de ani înaintea lui, nu numai la Babilonieni, dar şi în Egipt, ţara în care el s-a format încă din pruncie şi din al cărei tezaur cultural va fi asimilat tot ceea ce putea să-şi împroprieze un tânăr crescut şi educat în mediu princiar. Înainte de a fi devenit un vas al descoperirilor dumnezeieşti el era, desigur, un iniţiat al intelectului, iar revelaţia s-a altoit pe o vastă experienţă interioară, ceea ce avea să facă din el covârşitoarea personalitate pe care o cunoaştem. Conducător, legiuitor şi profet prin excelenţă, Moise avea să rămână atât de viu în conştiinţa generaţiilor, încât contemporanii lui Iisus erau ispitiţi să-l creadă reînviat în uluitorul Nazarinean, ceea ce L-a făcut pe Acesta să Se delimiteze în momentul schimbării la faţă: Moise era altcineva decât Iisus, mai mic decât El, dar prietenul cu care Domnul şedea de vorbă.

În ciuda atâtor atestări, originea mozaică şi, deci, autenticitatea Pentateuhului este contestată de critica raţionalistă occidentală. Militanţii ei afirmă că în textul acestei opere pot fi identificate cel puţin patru documente sau tradiţii diferite, produse cu mult în urma lui Moise şi compilate în ceea ce se cheamă Pentateuhul. Primul şi cel mai vechi document este numit „iahvistic“, din pricină că în el Dumnezeu este numit Iahvé; cel de al doilea, „elohistic“, }l numeşte pe Dumnezeu cu numele de Elohim; al treilea, „deuteronomic“, ar fi o scriere independentă de primele patru cărţi, alcătuită îndeosebi de preoţi; în fine, „Codul Sacerdotal“, operă colectivă târzie, ale cărei fragmente, referitoare la cult, au fost împănate într-un text mai amplu, pe cale de constituire.

Această teorie, numită „a documentelor“, începută moderat de Jean Astruc în 1753 şi dezvoltată radical de Julius Wellhausen (?? 1918), a fost acreditată de majoritatea traducătorilor şi editorilor biblici din zilele noastre. Din parte-ne, oricâte rezerve am avea faţă de ea, nu putem ignora câteva date reale, anume că în Cartea Facerii există două referate asupra Creaţiei (1 â€" 2, 4a şi 2, 4b â€" 3, 24), două tradiţii împletite asupra potopului (6-8), două nuanţe ale legământului lui Dumnezeu cu Avraam (15 şi 17), trei relatări asemănătoare asupra femeii arhetipale a lui Avraam (12, 10-20; 20; 26, 1-11), precum şi alte câteva locuri în care critica textuală pretinde a fi identificat paralelisme. Dacă însă asemenea date nu pot fi tăgăduite, aceasta nu înseamnă că ele se constituie în tot atâtea argumente pentru negarea paternităţii auctoriale a lui Moise. Desigur, nimeni nu afirmă că textul Pentateuhului, aşa cum îl avem noi astăzi, este aidoma cu manuscrisul autograf al autorului şi că de-a lungul timpului nu vor fi intervenit unele schimbări, voluntare sau involuntare, datorate copiştilor. Dar de aici şi până la negarea totală a autenticităţii e cale lungă. Dacă se admite, de exemplu, că Evanghelistul Luca şi-a început scrierea prin consultarea a numeroase mărturii, scrise şi orale, asupra unor evenimente petrecute cu numai câteva decenii în urmă, nu vedem de ce Moise nu a putut face acelaşi lucru asupra unor evenimente consumate în urmă cu secole şi milenii, preluând mărturiile şi compilându-le după criterii ce-i aparţin. Faptul că Deuteronomul are o limbă şi un stil oarecum diferite de Facere poate fi uşor explicat prin aceea că el a fost scris cu cel puţin trei decenii mai târziu, răstimp în care autorul îşi poate schimba maniera de a scrie; Eminescu din „Sara pe deal“ este altul decât cel din „Ce-ţi doresc eu ţie“, Ion Barbu din „După melci“ nu mai poate fi recunoscut în „Timbru“, Goethe din „Faust“ II e departe de cel din „Faust“ I, iar exemplele pot continua.

Radicalismul lui Wellhausen şi al adepţilor săi (care nu sunt nici puţini şi nici neînsemnaţi) poate presupune una din două atitudini fundamentale asupra Scripturii:

a) A admite că textul biblic e de inspiraţie divină, dar a concepe revelaţia ca pe un proces mecanic, un fel de dicteu verbal, ceea ce e o absurditate.

b) A nu crede în caracterul revelat al Scripturii, şi, prin urmare, în dimensiunea profetică a lui Moise, adică în capacitatea lui de a pre-vedea şi a pre-zice viitoarea organizare a lui Israel în ţara Canaanului, inclusiv epoca (eventuală) în care va deveni regat. Astfel, ar trebui spus, de pildă, că opera lui Isaia a fost scrisă după moartea şi ]nvierea lui Iisus, de vreme ce ea cuprinde tabloul aproape complet al Patimilor Domnului. Ca orice extremă, critica textuală raţionalistă sfârşeşte în absurd.

Nu este mai puţin adevărat însă că în vremea din urmă bibliştii occidentali, probabil sătui de excesele predecesorilor, au început să adopte poziţii din ce în ce mai moderate, permiţând astfel reluarea, cu bună credinţă, a vechiului dialog dintre şcolile biblice.

Din punctul de vedere ortodox, autenticitatea Pentateuhului nu poate fi pusă la îndoială, şi nici covârşitoarea lui importanţă teologică. Aceasta din urmă nu-şi poate găsi o definire mai completă şi mai frumoasă decât în pagina pe care i-o închină Studiul Vechiului Testament pentru Institutele Teologice, Bucureşti, 1983, din care cităm:

„Pentateuhul este temeiul istoric al întregii religii revelate. Fără Pentateuh întreaga ordine dogmatică şi morală, atât a Vechiului cât şi a Noului Testament, este istoriceşte neexplicabilă şi nejustificată. Întreg Vechiul Testament şi, la rândul său, întreg Noul Testament sunt urmarea firească a celor cuprinse în Pentateuh. Creştinismul întemeiat de Mântuitorul Hristos, istoriceşte stă sau cade cu Pentateuhul. Pe Pentateuh se reazemă frăţietatea popoarelor, născute din acelaşi strămoş: Adam. Pe el se reazemă noţiunea şi ideea răscumpărării şi a Răscumpărătorului. Fără căderea în păcatul strămoşesc nu are rost răscumpărarea şi, dacă nu ne tragem din acelaşi strămoş, răscumpărarea prin Mesia nu e universală, deci nici creştinismul nu este o lege divină pentru toate neamurile. Astfel, înseşi temeliile creştinismului sunt compromise dacă Pentateuhul nu e carte autentică, sfântă, inspirată, cu deplină autoritate divină şi umană. Critica Pentateuhului deci e critica credinţei creştine înseşi. De aceea i se dă Pentateuhului cea mai mare importanţă, atât din partea credincioşilor, cât şi din partea necredincioşilor. E terenul pe care se dă lupta între cele două concepţii.

Pentateuhul nu este carte istorică în sens propriu şi obişnuit. Autorul lui nu scrie istoria universală a omenirii sau a poporului biblic. Pentateuhul nu face nici cosmogonie, nici geogonie. Acestea sunt numai chestiuni atinse pentru justificarea fondului însuşi. Pentateuhul, în realitate, este istoria întemeierii neamului omenesc. Cuprinsul lui principal este ÂŤLegea dată de DumnezeuÂť. Această Lege nu se expune sistematic, nu este aşezată în paragrafe, ca într-un cod de legi, ci este expusă istoric, în ordinea promulgării ei. Geneza este prologul istoric, care istoriseşte întâmplările premergătoare Legii. Cele trei cărţi următoare: Ieşirea, Leviticul şi Numerele expun însăşi legislaţia şi unele evenimente în legătură cu promulgarea legilor, iar cartea ultimă, Deuteronomul, este epilogul care recapitulează şi confirmă constituirea Legii. Centrul şi fondul lucrării este, prin urmare, Legea. Pe muntele Sinai se face un legământ între Dumnezeu şi poporul lui Israel, care fusese prevestit în făgăduinţa făcută lui Avraam. Acest legământ avea să se desăvârşească în legământul graţiei, instituit de Mântuitorul Hristos. De aceea autorul suprimă anumite intervale de timp, care nu au nici o importanţă pentru ordinea supranaturală, ca de exemplu: istoria patriarhilor (expusă numai foarte sumar), istoria de după Noe până la risipirea neamurilor, petrecerea în Egipt, petrecerea celor 40 de ani în pustiu. În schimb, întâmplările din iconomia mântuirii sunt redate amănunţit: căderea în păcat, potopul, risipirea neamurilor, ieşirea din Egipt şi, mai ales, legislaţia sinaitică“.

Genul teatrului liric cultivă uvertura nu numai ca deschidere pregătitoare, ci şi ca pe o sinteză a tuturor motivelor muzicale ce se vor desfăşura şi se vor împleti, amplificate, în întreaga operă. Din unghiul acestei comparaţii, Pentateuhul e uvertura operei mântuitoare a lui Dumnezeu.