[ NT ] Noul Testament
[ In ] Evanghelia după Ioan
[ Cap. 5 ] | Vindecarea slăbănogului de la scăldătoarea Betezda. Iisus vorbeşte despre puterea Sa dumnezeiască. |
1 După acestea era o sărbătoare a Iudeilor, şi Iisus S'a suit la Ierusalim. |
2 Iar în Ierusalim, lângă Poarta Oilor, este o scăldătoare care se numeşte pe evreieşte Betezda, având cinci pridvoare a. |
3 În acelea zăcea mulţime de bolnavi: orbi, şchiopi, uscaţi, aşteptând mişcarea apei. |
4 Că înger al Domnului se pogora din când în când în scăldătoare şi tulbura apa; şi cel ce intra întâi după tulburarea apei se făcea sănătos de orice boală era ţinut. |
5 Şi era acolo un om care de treizeci şi opt de ani era bolnav. |
6 Pe acesta văzându-l Iisus zăcând, şi ştiind că este aşa încă de multă vreme, i-a zis: „Vrei să te faci sănătos?“ |
7 Bolnavul I-a răspuns: „Doamne, om nu am ca să mă arunce în scăldătoare când se tulbură apa; că până merg eu, altul se coboară înaintea mea“. |
8 Iisus i-a zis: „Ridică-te, ia-ţi patul şi umblă!“ |
9 Şi îndată omul s'a făcut sănătos; şi şi-a luat patul şi umbla. Dar în ziua aceea era sâmbătă. |
10 Deci ziceau Iudeii către cel vindecat: „E sâmbătă şi nu-ţi este îngăduit să-ţi iei patul“. Is 20:10 Dt 05:14 Ir 17:21 Mt 12:2 Mc 02:24 Lc 06:2 Lc 13:14 |
11 Iar el le-a răspuns: „Cel care m'a făcut sănătos, El mi-a zis: Ia-ţi patul şi umblă!“ |
12 Ei l-au întrebat: „Cine este omul care ţi-a zis: Ia-ţi patul şi umblă!?“ |
13 Dar cel vindecat nu ştia cine este; că Iisus Se dăduse la o parte, fiind mulţime în acel loc. |
14 După aceasta l-a găsit Iisus în templu şi i-a zis: „Iată că te-ai făcut sănătos; de acum să nu mai greşeşti, ca să nu-ţi fie ceva mai rău“. |
15 Omul s'a dus şi le-a spus Iudeilor că Iisus este Cel ce l-a făcut sănătos. |
16 Şi pentru aceasta Îl prigoneau Iudeii şi căutau să-L omoare, că făcea acestea sâmbăta. |
17 Iar Iisus le-a răspuns: „Tatăl Meu până acum lucrează; şi Eu lucrez“. |
18 Deci pentru aceasta căutau şi mai mult Iudeii să-L omoare, nu numai pentru că dezlega sâmbăta, ci şi pentru că zicea că Dumnezeu este Tatăl Său, făcându-Se pe Sine deopotrivă cu Dumnezeu. Mt 12:14 Mt 14:5 Mt 26:4 Mc 14:1 In 07:1 In 07:25 In 08:37 In 08:40 In 10:30 In 10:33 In 11:53 Flp 02:6 |
19 Dar Iisus le-a răspuns şi le-a zis: „Adevăr, adevăr vă spun: Fiul nu poate să facă nimic de la Sine, dacă nu-L va vedea pe Tatăl făcând; căci pe cele ce le face El, pe acestea şi Fiul asemenea le face. |
20 Căci Tatăl Îl iubeşte pe Fiul şi-I arată tot ce face; şi lucruri mai mari decât acestea Îi va arăta, pentru ca voi să vă miraţi. |
21 Că precum Tatăl îi învie pe cei morţi şi le dă viaţă, tot aşa şi Fiul dă viaţă celor ce El voieşte. |
22 Tatăl nu judecă pe nimeni, ci toată judecata I-a dat-o Fiului, Mt 11:27 In 03:17 In 05:27 In 09:39 In 12:47 In 17:31 FA 17:31 Rm 02:16 2Tim 04:1 1Ptr 04:5 |
23 pentru ca toţi să-L cinstească pe Fiul aşa cum Îl cinstesc pe Tatăl. Cel ce nu-L cinsteşte pe Fiul nu-L cinsteşte pe Tatăl Carele L-a trimis. |
24 Adevăr, adevăr vă spun: Cel ce ascultă cuvântul Meu şi crede în Cel care M'a trimis, are viaţă veşnică şi la judecată nu va veni, ci s'a mutat din moarte la viaţă. |
25 Adevăr, adevăr vă spun, că vine ceasul, şi acum este, când morţii vor auzi glasul Fiului lui Dumnezeu, şi cei ce vor auzi vor învia. |
26 Că precum Tatăl are viaţă întru Sine, aşa I-a dat şi Fiului să aibă viaţă întru Sine; |
27 şi putere I-a dat să facă judecată, pentru că El este Fiul Omului. Fc 18:25 Dn 07:13-14 Lc 10:22 In 05:22 In 09:39 FA 10:42 FA 17:31 |
28 Nu vă miraţi de aceasta; că vine ceasul când toţi cei din morminte Îi vor auzi glasul; Is 26:19 Iz 34:4-5 Sol 03:9-10 Mt 25:46 In 05:25 In 11:43 1Co 15:52 1Tes 04:16 |
29 şi cei ce au făcut cele bune vor ieşi spre învierea vieţii, iar cei ce au făcut cele rele, spre învierea osândei. |
30 Eu nu pot să fac de la Mine nimic; judec după cum aud b, şi judecata Mea este dreaptă; pentru că nu caut voia Mea, ci voia Celui ce M'a trimis. |
31 Dacă mărturisesc Eu despre Mine Însumi, mărturia Mea nu este adevărată. |
32 Altul este Cel ce mărturiseşte despre Mine; şi ştiu că adevărată este mărturia pe care El o mărturiseşte despre Mine. In 01:15 In 01:34 In 03:26 In 05:36-37 In 05:39 In 08:18 In 10:25 In 15:26 In 19:35 In 21:34 1In 05:6-9 |
33 Voi aţi trimis la Ioan, şi el a mărturisit adevărul. |
34 Dar Eu nu de la om iau mărturia, ci pe acestea vi le spun pentru ca voi să vă mântuiţi. |
35 Ioan era făclia care arde şi luminează, şi voi aţi vrut să vă veseliţi o clipă întru lumina lui. |
36 Dar Eu am mărturie mai mare decât a lui Ioan; că lucrurile pe care Mi le-a dat Tatăl să le săvârşesc, lucrurile acestea pe care le fac, ele mărturisesc despre Mine, cum că Tatăl M'a trimis. |
37 Şi Tatăl, Cel ce M'a trimis, El a mărturisit despre Mine. Nici glasul nu I l-aţi auzit vreodată, nici faţa nu I-aţi văzut-o; Dt 04:12 Mt 03:17 Mc 01:11 Lc 03:22 In 05:32 In 08:18 1In 05:9 |
38 şi cuvântul Său nu sălăşluieşte întru voi, pentru că voi nu credeţi în Cel pe Care El L-a trimis. |
39 Voi cercetaţi Scripturile, de vreme ce socotiţi că în ele aveţi viaţă veşnică; şi ele sunt cele ce mărturisesc despre Mine; Dt 18:15 Dt 18:18 Is 09:6 Is 53:2 Lc 24:27 Lc 24:44 In 05:45-46 FA 13:27 FA 17:11 1Tim 04:13 2Tim 03:15 |
40 iar voi nu vreţi să veniţi la Mine pentru ca viaţă să aveţi! |
41 Slavă de la oameni nu primesc; |
42 dar v'am cunoscut că n'aveţi în voi iubirea lui Dumnezeu. |
43 Eu am venit în numele Tatălui Meu, dar voi nu Mă primiţi; dacă va veni altul în numele său însuşi, pe acela îl veţi primi!... |
44 Cum aţi putea voi să credeţi, voi, cei ce primiţi slavă unii de la alţii, iar slava cea de la unicul Dumnezeu nu o căutaţi? |
45 Să nu socotiţi că Eu vă voi învinui la Tatăl. Este cine să vă învinuiască: Moise, în care voi aţi nădăjduit. |
46 Că dacă l-aţi crede pe Moise, M'aţi crede şi pe Mine, fiindcă el despre Mine a scris. Fc 03:15 Fc 49:10 Dt 18:15 Lc 24:27 In 05:39 FA 03:22 FA 07:37 FA 26:22 |
47 Iar dacă celor scrise de el nu le daţi crezare, cum veţi crede în cuvintele Mele?“ |
[ NT ] Noul Testament
[ In ] Evanghelia după Ioan
[ Cap. 6 ] | Săturarea celor cinci mii. Iisus umblă pe mare. Iisus, Pâinea vieţii: credinţa; Pâinea vieţii: Euharistia. Cuvintele vieţii veşnice. |
1 După acestea, Iisus S'a dus dincolo de Marea Galileii, adică a Tiberiadei. |
2 Şi L-a urmat mulţime multă, pentru că vedeau minunile pe care le făcea cu cei bolnavi. Mt 04:25 Mt 08:1 Mt 12:15 Mt 14:13-21 Mt 19:2 Mt 20:29 Mc 05:24 Mc 06:30-44 Lc 05:15 Lc 09:10-17 In 02:23 In 06:14 |
3 Şi S'a suit Iisus în munte şi a şezut acolo cu ucenicii Săi. Mt 05:1 Mt 14:13-21 Mt 24:3 Mc 03:13 Mc 06:30-44 Lc 09:10-17 Lc 22:39 |
4 Iar Paştile, sărbătoarea Iudeilor, erau aproape. a Mt 14:13-21 Mc 06:30-44 Lc 09:10-17 Lc 22:1 In 02:13 In 05:1 In 11:55 |
5 Deci ridicându-Şi Iisus ochii şi văzând că mulţime multă vine la El, a zis către Filip: „De unde vom cumpăra pâine ca să mănânce aceştia?“ |
6 Dar pe aceasta i-o spunea ca să-l încerce, că El ştia ce avea să facă. |
7 Filip I-a răspuns: „De două sute de dinari nu va ajunge pâinea ca să ia fiecare câte puţin...“. |
8 Şi I-a zis unul dintre ucenicii Săi, Andrei, fratele lui Simon Petru: Mt 04:18 Mt 10:2 Mt 14:13-21 Mc 01:16 Mc 06:30-44 Lc 06:14 Lc 09:10-17 In 01:40 |
9 „Este aici un băiat care are cinci pâini de orz şi doi peşti. Dar ce sunt ele la atâţia?...“. Mt 14:13-21 Mt 15:34 Mc 06:30-44 Lc 09:10-17 In 21:9 In 21:13 |
10 Şi a zis Iisus: „Faceţi-i pe oameni să se aşeze“. Şi era iarbă multă în acel loc. Deci s'au aşezat bărbaţii, în număr ca la cinci mii b. |
11 Şi Iisus a luat pâinile şi, mulţumind, a dat ucenicilor; iar ucenicii, celor ce şedeau; asemenea şi din peşti, cât au vrut aceştia. |
12 Iar după ce s'au săturat, le-a zis ucenicilor Săi: „Adunaţi fărâmiturile care au rămas, ca să nu se piardă ceva“. |
13 Deci au adunat şi au umplut douăsprezece coşuri de fărâmituri care au rămas din cele cinci pâini de orz de la cei ce mâncaseră. Mt 14:13-21 Mt 15:37 Mc 06:30-44 Mc 08:8 Mc 08:91 Lc 09:10-17 |
14 Iar oamenii, văzând minunea pe care a făcut-o, ziceau: „Acesta este într'adevăr Profetul care va să vină în lume!...“. Fc 49:10 Dt 18:15 Dt 18:18 Mt 11:3 Mt 14:13-21 Mc 06:30-44 Lc 07:16 Lc 09:10-17 Lc 24:19 In 04:19 FA 03:22 FA 07:37 |
15 Cunoscând deci Iisus că au să vină şi să-L ia cu de-a sila ca să-L facă rege, S'a dus iarăşi în munte, numai El. |
16 Şi când s'a făcut seară, ucenicii Lui s'au coborât la mare. |
17 Şi intrând în corabie, mergeau în cealaltă parte a mării, la Capernaum. Şi iată că s'a făcut întuneric, şi Iisus încă nu venise la ei. |
18 Şi suflând vânt mare, marea se întărâta. |
19 După ce au vâslit deci ca la douăzeci sau treizeci de stadii, L-au văzut pe Iisus umblând pe apă şi apropiindu-Se de corabie; şi s'au înfricoşat. |
20 Iar El le-a zis: „Eu sunt; nu vă temeţi!“ |
21 Deci voiau să-L ia în corabie, şi îndată corabia a sosit la ţărmul la care mergeau. |
22 A doua zi, mulţimea care stătea de cealaltă parte a mării a văzut că acolo nu fusese altă corabie decât una în care intraseră ucenicii Săi şi că Iisus nu intrase în corabie împreună cu ucenicii Săi, ci numai ucenicii Săi plecaseră. |
23 Din Tiberiada au venit şi alte corăbii aproape de locul unde ei mâncaseră pâinea după ce Domnul mulţumise. |
24 Deci, când mulţimea a văzut că Iisus nu este acolo, nici ucenicii Săi, au intrat în corăbii şi au venit la Capernaum, căutându-L pe Iisus. |
25 Şi găsindu-L dincolo de mare, I-au zis: „Învăţătorule, când ai venit aici?“ |
26 Iisus le-a răspuns, zicând: „Adevăr, adevăr vă spun: Nu pentru că aţi văzut minuni Mă căutaţi, ci pentru că aţi mâncat din pâini şi v'aţi săturat. |
27 Lucraţi nu pentru mâncarea cea pieritoare, ci pentru mâncarea ce rămâne întru viaţa veşnică pe care v'o va da Fiul Omului, căci pe El Şi-a pus pecetea Dumnezeu-Tatăl“ c. |
28 Deci au zis către El: „Ce să facem, ca să săvârşim lucrurile lui Dumnezeu?“ |
29 Iisus le-a răspuns, zicând: „Lucrul lui Dumnezeu acesta este, să credeţi în Cel pe Care El L-a trimis“. |
30 Deci I-au zis: „Dar ce minune faci tu, ca să vedem şi să credem în tine? Ce lucrezi? |
31 Părinţii noştri au mâncat mană în pustie, după cum este scris: Pâine din cer le-a dat lor să mănânce“. Ies 16:15 Nm 11:7-9 Dt 08:16 Ne 09:15 Ps 077:24 Ps 104:40 Sol 16:20 In 06:49 In 06:58 1Co 10:3 |
32 Deci Iisus le-a zis: „Adevăr, adevăr vă spun: Nu Moise v'a dat pâinea din cer, ci Tatăl Meu vă dă din cer pâinea cea adevărată. |
33 Că pâinea lui Dumnezeu este aceea care se pogoară din cer şi dă viaţă lumii“ d. |
34 Deci au zis către El: „Doamne, dă-ne nouă întotdeauna pâinea aceasta...“. |
35 Şi Iisus le-a zis: „Eu sunt Pâinea vieţii; cel ce vine la Mine nu va flămânzi şi cel ce crede în Mine niciodată nu va înseta. |
36 Dar Eu v'am spus că M'aţi şi văzut, şi nu credeţi. |
37 Tot ce-Mi dă mie Tatăl, va veni la Mine; şi pe cel ce vine la Mine nu-l voi scoate afară; |
38 pentru că M'am pogorât din cer ca să fac nu voia Mea, ci voia Celui ce M'a trimis. Mt 26:39 Mc 14:36 Lc 22:42 In 03:13 In 04:34 In 05:30 In 08:28-29 |
39 Iar voia Celui ce M'a trimis, aceasta este: să nu-l pierd pe nici unul din cei pe care Mi-a dat, ci să-l înviez în ziua de apoi. |
40 Că aceasta este voia Tatălui Meu, ca tot cel care-L vede e pe Fiul şi crede în El să aibă viaţă veşnică, şi Eu îl voi învia în ziua de apoi“. |
41 Deci Iudeii murmurau împotrivă-I fiindcă spusese: „Eu sunt Pâinea Care S'a pogorât din cer“, |
42 şi ziceau: „Oare nu este acesta Iisus, fiul lui Iosif, pe ai cărui tată şi mamă noi îi ştim? Cum de spune el acum: M'am pogorât din cer!?...“. |
43 Iisus, răspunzând, le-a zis: „Nu murmuraţi între voi. |
44 Nimeni nu poate veni la Mine dacă nu-l va atrage Tatăl, Cel ce M'a trimis, şi Eu îl voi învia în ziua de apoi. |
45 Scris este în profeţi: Şi toţi vor fi învăţaţi ai lui Dumnezeu. Aşadar, tot cel care a auzit şi a învăţat de la Tatăl, vine la Mine. |
46 Nu că L-a văzut pe Tatăl cineva în afară de Cel ce este de la Dumnezeu; Acela L-a văzut pe Tatăl. |
47 Adevăr, adevăr vă spun: Cel ce crede în Mine are viaţă veşnică. |
48 Eu sunt Pâinea vieţii. |
49 Părinţii voştri au mâncat mană în pustie, dar au murit; |
50 aceasta este Pâinea care Se pogoară din cer, pentru ca tot cel ce mănâncă din Ea să nu moară. |
51 Eu sunt Pâinea cea vie, Care S'a pogorât din cer. De va mânca cineva din Pâinea aceasta, viu va fi în veci. Iar Pâinea pe care Eu o voi da pentru viaţa lumii este Trupul Meu“. |
52 Deci se certau Iudeii între ei, zicând: „Cum poate acesta să ne dea trupul lui să-l mâncăm?...“. |
53 Şi le-a zis Iisus: „Adevăr, adevăr vă spun: Dacă nu veţi mânca Trupul Fiului Omului şi nu veţi bea Sângele Lui, nu veţi avea viaţă întru voi. |
54 Cel ce mănâncă Trupul Meu şi bea Sângele Meu are viaţă veşnică, şi Eu îl voi învia în ziua de apoi. |
55 Căci Trupul Meu este adevărată mâncare şi Sângele Meu adevărată băutură. |
56 Cel ce mănâncă Trupul Meu şi bea Sângele Meu rămâne întru Mine şi Eu întru el. |
57 Aşa cum Tatăl Cel-Viu M'a trimis pe Mine şi Eu viez prin Tatăl, tot astfel cel ce Mă mănâncă pe Mine va via prin Mine. |
58 Aceasta este Pâinea Care S'a pogorât din cer; nu ca a părinţilor voştri care au mâncat mană şi au murit: cel ce va mânca Pâinea aceasta, viu va fi în veac“. |
59 Pe acestea le-a spus în sinagogă pe când învăţa în Capernaum. |
60 Deci mulţi din ucenicii Săi, auzind, au zis: „Greu este cuvântul acesta! Cine poate să-l asculte?...“. |
61 Iar Iisus, ştiind întru Sine că ucenicii Lui murmură în astă privinţă, le-a zis: „Vă este aceasta piatră de poticnire? |
62 Dar dacă-L veţi vedea pe Fiul Omului suindu-Se acolo unde era mai înainte? |
63 Duhul este cel ce dă viaţă; trupul nu foloseşte la nimic. Cuvintele pe care Eu vi le-am grăit, ele duh sunt şi viaţă sunt. |
64 Dar sunt unii dintre voi care nu cred“. Că Iisus ştia de la început cine erau aceia care nu cred şi cine este cel care-L va vinde. |
65 Şi zicea: „De aceea v'am spus că nimeni nu poate veni la Mine dacă nu-i este dat de la Tatăl“. |
66 De atunci, mulţi dintre ucenicii Săi au dat înapoi şi nu mai umblau cu El. |
67 Deci a zis Iisus celor doisprezece: „Nu cumva şi voi vreţi să vă duceţi?...“. |
68 Simon Petru I-a răspuns: „Doamne, la cine ne vom duce? Tu ai cuvintele vieţii veşnice; |
69 şi noi am crezut şi am cunoscut că Tu eşti Hristos, Fiul Dumnezeului Celui-Viu“. Mt 16:16 Mc 01:24 Mc 08:29 Lc 04:34 Lc 09:20 In 01:49 In 11:27 |
70 Le-a răspuns Iisus: „Oare nu Eu v'am ales pe voi, cei doisprezece? Şi unul dintre voi este diavol!...“. |
71 Iar El zicea de Iuda al lui Simon Iscarioteanul, căci acesta avea să-L vândă, el, care era unul dintre cei doisprezece. |
[ NT ] Noul Testament
[ In ] Evanghelia după Ioan
1 Şi, după aceasta, Iisus umbla prin Galileea; că nu voia să umble prin Iudeea, deoarece Iudeii căutau să-L omoare. |
2 Dar sărbătoarea Iudeilor era aproape, aceea a Corturilor a. |
3 Atunci fraţii Săi b I-au zis: „Pleacă de aici şi du-te în Iudeea, pentru ca şi ucenicii Tăi să vadă lucrurile pe care le faci; |
4 că nimeni nu poate face ceva într'ascuns, ci caută a se face cunoscut; dacă faci acestea, arată-te lumii...“. |
5 Pentru că nici fraţii Săi nu credeau într'Însul. |
6 Deci le-a zis Iisus: „Vremea Mea încă nu a sosit; dar vremea voastră întotdeauna-i gata. |
7 Pe voi lumea nu vă poate urî, dar pe Mine Mă urăşte, pentru că Eu mărturisesc despre ea că lucrurile ei sunt rele. |
8 Voi duceţi-vă la sărbătoare; Eu nu Mă duc la praznicul acesta, căci vremea Mea încă nu s'a'mplinit“. |
9 Acestea spunându-le, a rămas în Galileea. |
10 Dar după ce fraţii Săi s'au dus la sărbătoare, atunci s'a suit şi El, dar nu pe faţă, ci cam într'ascuns. c |
11 În timpul sărbătorii, Iudeii Îl căutau şi ziceau: „Unde este acela?...“. |
12 Şi multă şuşotire era pe seama Lui prin mulţime. Unii ziceau: „E bun!“; iar alţii ziceau: „Nu e, ci amăgeşte mulţimea!...“. |
13 Totuşi, nimeni nu vorbea despre El pe faţă, de frica Iudeilor. |
14 Iar la jumătatea sărbătorii, Iisus S'a suit în templu şi învăţa. |
15 Şi Iudeii se mirau, zicând: „Cum ştie acesta carte fără să fi învăţat?“ |
16 Atunci Iisus le-a răspuns, zicând: „Învăţătura Mea nu este a Mea, ci a Celui ce M'a trimis. |
17 De voieşte cineva să-I facă voia, va cunoaşte despre învăţătura aceasta dacă ea este de la Dumnezeu sau dacă Eu de la Mine Însumi grăiesc. |
18 Cel care grăieşte de la sine îşi caută propria lui slavă; dar Cel Care caută slava Celui ce L-a trimis, Acela este adevărat, şi nedreptate într'Însul nu se află. |
19 Oare nu Moise v'a dat legea? Şi nimeni dintre voi nu ţine legea. De ce căutaţi să Mă ucideţi?...“. Dt 33:4 Mt 12:14 Mc 03:6 In 01:17 In 05:16 In 05:18 In 07:1 In 07:25 In 08:37 In 08:40 FA 07:53 Rm 02:21-24 |
20 Şi mulţimea a răspuns: „Ai demon. Cine caută să te ucidă?...“. |
21 Iisus le-a răspuns, zicând: „Un lucru am făcut d şi toţi vă miraţi. |
22 De aceea v'a dat vouă Moise tăierea'mprejur – nu că e de la Moise, ci de la părinţi – şi-i faceţi omului tăierea'mprejur sâmbăta. |
23 Dacă sâmbăta primeşte omul tăierea'mprejur, ca să nu se strice legea lui Moise, pe Mine vă mâniaţi pentru că sâmbăta am făcut sănătos un om întreg? e |
24 Nu judecaţi după înfăţişare, ci judecată dreaptă judecaţi!“ Lv 19:15 Dt 01:16-17 Dt 16:19 Pr 24:23 Is 11:3-4 In 08:15 Iac 02:1-4 |
25 Deci ziceau unii dintre Ierusalimiteni: „Oare nu Acesta este Cel pe Care ei caută să-L ucidă? |
26 Şi iată că vorbeşte pe faţă, iar ei nu-I zic nimic. Nu cumva căpeteniile au cunoscut cu adevărat că Acesta este Hristos?; |
27 numai că pe el îl ştim de unde este; dar Hristosul, când va veni, nimeni nu ştie de unde e“. |
28 Atunci a strigat Iisus în templu, învăţând şi zicând: „Voi, voi Mă ştiţi pe Mine!... şi ştiţi de unde sunt?... Ei bine, Eu nu de la Mine am venit, dar adevărat este Cel ce M'a trimis, pe Care voi nu-L ştiţi; |
29 Eu, Eu Îl ştiu, căci de la El sunt, şi El M'a trimis!“ |
30 Deci căutau să-L prindă, dar nimeni n'a pus mâna pe El, pentru că ceasul Său încă nu venise. |
31 Din mulţime mulţi au crezut într'Însul şi ziceau: „Oare Hristosul, când va veni, face-va El minuni mai multe decât a făcut Acesta?“ |
32 Au auzit fariseii că mulţimea şuşotea acestea despre El; şi arhiereii şi fariseii au trimis slujitori ca să-L prindă. |
33 Dar Iisus le-a zis: „Pentru puţin timp mai sunt cu voi şi Mă duc la Cel ce M'a trimis. |
34 Mă veţi căuta şi nu Mă veţi găsi; şi unde sunt Eu, voi nu puteţi veni“. |
35 Deci ziceau Iudeii între ei: „Unde are să se ducă acesta ca să nu-l găsim? Nu cumva are să meargă la cei împrăştiaţi printre Elini f şi să-i înveţe pe Elini? |
36 Ce înseamnă acest cuvânt pe care l-a spus: Mă veţi căuta şi nu mă veţi găsi; şi: Unde sunt eu, voi nu puteţi veni?...“. |
37 Iar în ziua cea din urmă – ziua cea mare a sărbătorii – Iisus sta între ei şi a strigat, zicând: „Dacă însetează cineva, să vină la Mine şi să bea! |
38 Cel ce crede în Mine – precum a zis Scriptura – râuri de apă vie vor curge din inima lui“ g. |
39 Iar aceasta a spus-o despre Duhul pe Care aveau să-L primească acei ce cred într'Însul. Că Duhul încă nu era dat, pentru că Iisus încă nu Se preamărise. |
40 Deci mulţi din mulţime, auzind cuvintele acestea, ziceau: „Într'adevăr, Acesta este Profetul!“ |
41 Iar alţii ziceau: „Acesta este Hristosul!“ Iar alţii ziceau: „Oare din Galileea va să vină Hristos?; |
42 n'a zis oare Scriptura că Hristos va să vină din sămânţa lui David şi din oraşul Betleem h, unde a fost David?...“. |
43 Şi dezbinare s'a făcut în mulţime din pricina Lui. |
44 Iar unii dintre ei voiau să-L prindă, dar nimeni n'a pus mâinile pe El. |
45 Deci slujitorii au venit la arhierei şi la farisei; şi aceia le-au zis: „De ce nu l-aţi adus?“ |
46 Slujitorii au răspuns: „Niciodată n'a vorbit un om aşa cum vorbeşte omul acesta“. |
47 Şi le-au răspuns fariseii: „Nu cumva şi voi aţi fost amăgiţi?; |
48 e cineva dintre căpetenii care să fi crezut în el? sau dintre farisei?... |
49 Dar această mulţime care nu cunoaşte legea, blestemată este!...“. |
50 A zis către ei Nicodim, unul dintre ei, cel ce mai'nainte venise noaptea la El: |
51 „Oare legea noastră îl osândeşte pe om fără ca mai întâi să-l asculte şi să cunoască ce a făcut?“ |
52 Ei au răspuns, zicând: „Nu cumva şi tu eşti din Galileea? Cercetează şi vezi că din Galileea nu se ridică profet...“. |
53 Şi s'a dus fiecare la casa lui. |
[ NT ] Noul Testament
[ In ] Evanghelia după Ioan
1 Iar Iisus s'a dus la Muntele Măslinilor. |
2 Dar dimineaţa a venit iarăşi în templu; şi tot poporul venea la El; şi El, şezând, îi învăţa. |
3 Şi cărturarii şi fariseii au adus la El o femeie prinsă în adulter şi, punând-o în mijloc, |
4 I-au zis: „Învăţătorule, această femeie a fost prinsă săvârşind adulter. |
5 Iar Moise prin lege ne-a poruncit ca pe unele ca acestea să le ucidem cu pietre. Aşadar, tu ce zici?...“. |
6 Iar pe aceasta o spuneau ispitindu-L, ca să aibă de ce să-L învinuiască. Iar Iisus, plecându-Se în jos, scria cu degetul pe pământ. |
7 Dar cum ei stăruiau întrebându-L, El S'a ridicat şi le-a zis: „Cel fără păcat dintre voi să arunce cel dintâi cu piatra asupra ei“. |
8 Şi iarăşi plecându-Se în jos, scria pe pământ. |
9 Iar ei, auzind şi mustraţi fiind de cuget, ieşeau unul câte unul, începând de la cei mai bătrâni şi până la cei din urmă; şi a rămas Iisus singur, şi femeia stând în mijloc. |
10 Şi ridicându-Se Iisus şi nevăzând pe nimeni decât pe femeie, i-a zis: „Femeie, unde sunt pârâşii tăi? Nici unul nu te-a osândit?“ |
11 Iar ea a zis: „Nici unul, Doamne“. Şi Iisus i-a zis: „Nici Eu nu te osândesc. Du-te, şi de acum să nu mai păcătuieşti!“ |
12 După aceea Iisus le-a grăit din nou, zicând: „Eu sunt Lumina lumii; cel ce-Mi urmează Mie nu va umbla în întuneric, ci va avea lumina Vieţii“. |
13 Atunci I-au zis fariseii: „Tu despre tine însuţi mărturiseşti; mărturia ta nu este adevărată...“. |
14 Iisus le-a răspuns, zicând: „Chiar dacă Eu despre Mine Însumi mărturisesc, mărturia Mea este adevărată, pentru că Eu ştiu de unde am venit şi unde Mă duc; dar voi nu ştiţi de unde vin, nici unde Mă duc. |
15 Voi judecaţi după trup a; Eu nu judec b pe nimeni. |
16 Şi chiar dacă Eu judec, judecata Mea este adevărată, pentru că nu sunt singur, ci Eu şi Tatăl Cel ce M'a trimis. |
17 Scris este şi'n legea voastră că mărturia a doi oameni este adevărată. |
18 Eu sunt Cel ce mărturisesc despre Mine Însumi, şi despre Mine mărturiseşte Tatăl Cel ce M'a trimis“. |
19 Îi ziceau deci: „Unde este tatăl tău?“ Răspuns-a Iisus: „Nici pe Mine nu Mă ştiţi, nici pe Tatăl Meu; dacă M'aţi şti pe Mine, L-aţi şti şi pe Tatăl Meu“. |
20 Cuvintele acestea le-a grăit Iisus lângă cutia milelor, pe când învăţa în templu; şi nimeni nu L-a prins, căci ceasul Său încă nu venise. |
21 Şi iarăşi le-a zis: „Eu Mă duc şi Mă veţi căuta şi veţi muri în păcatul vostru. Unde Mă duc Eu, voi nu puteţi veni“. |
22 Deci ziceau Iudeii: „Nu cumva se va omorî, de vreme ce zice: Unde mă duc eu, voi nu puteţi veni?...“. |
23 Şi El zicea: „Voi sunteţi dintru cele de jos; Eu sunt dintru cele de sus. Voi sunteţi din lumea aceasta; Eu nu sunt din lumea aceasta. |
24 Pentru aceea v'am spus că veţi muri în păcatele voastre. Că dacă nu veţi crede că Eu sunt c, în păcatele voastre veţi muri“. |
25 Deci îi ziceau: „Cine eşti tu?“ Şi Iisus le-a zis: „Ceea ce v'am spus de la'nceput. |
26 Multe am de spus despre voi şi de judecat. Dar Cel ce M'a trimis pe Mine, adevărat este; şi ceea ce de la El am auzit, Eu pe acelea le grăiesc în lume“. |
27 Şi ei n'au înţeles că le vorbea de Tatăl. |
28 Deci le-a zis Iisus: „Când Îl veţi fi înălţat d pe Fiul Omului, atunci veţi cunoaşte că Eu sunt, şi că nimic nu fac de la Mine Însumi, ci precum Tatăl M'a învăţat, aşa vorbesc. |
29 Şi Cel ce M'a trimis este cu Mine; nu M'a lăsat singur, pentru că Eu întotdeauna fac cele ce Lui îi sunt plăcute“. |
30 Grăind El acestea, mulţi au crezut într'Însul. |
31 Deci zicea Iisus către Iudeii care crezuseră în El: „Dacă veţi rămâne întru cuvântul Meu, cu adevărat sunteţi ucenici ai Mei. |
32 Şi veţi cunoaşte adevărul, iar adevărul vă va face liberi“. Is 42:7 Is 61:1 In 14:6 Rm 06:18 Rm 06:20-22 Rm 08:2 Ga 05:1 |
33 Ei însă I-au răspuns: „Noi suntem urmaşi ai lui Avraam şi nimănui niciodată n'am fost robi. Cum de zici Tu: Veţi fi liberi?“ |
34 Iisus le-a răspuns: „Adevăr, adevăr vă spun: Tot cel ce face păcatul, păcatului îi este rob. |
35 Iar robul nu rămâne'n casă pe veci; Fiul însă rămâne pe veci. e |
36 Aşadar, dacă Fiul vă va face liberi, cu adevărat liberi veţi fi. |
37 Ştiu că sunteţi sămânţa lui Avraam, dar căutaţi să Mă ucideţi, pentru că'ntru voi cuvântul Meu nu-şi află loc. |
38 Eu grăiesc ce-am văzut la Tatăl Meu, iar voi faceţi ce-aţi auzit de la tatăl vostru“. |
39 Ei au răspuns, zicându-I: „Tatăl nostru este Avraam“. Iisus le-a zis: „Dacă aţi fi fiii lui Avraam, faptele lui Avraam le-aţi face. Mt 03:9 Lc 03:8 In 08:33 Rm 02:28 Rm 04:11-12 Rm 04:16 Rm 09:7 Ga 03:7 |
40 Dar voi căutaţi acum să Mă ucideţi, pe Mine, Omul care v'am grăit adevărul pe care de la Dumnezeu l-am auzit. Avraam n'a făcut aceasta. Ps 108:3 In 05:18 In 07:1 In 07:19 In 07:25 In 08:37 In 11:53 |
41 Voi faceţi faptele tatălui vostru“. Zis-au Lui: „Noi nu ne-am născut din desfrânare f. Un tată avem: pe Dumnezeu“. |
42 Zisu-le-a Iisus: „Dacă Dumnezeu ar fi tatăl vostru, M'aţi iubi pe Mine, fiindcă Eu de la Dumnezeu am ieşit şi am venit. Că nu de la Mine Însumi am venit, ci El M'a trimis. |
43 De ce nu-Mi pricepeţi vorbirea g?: Pentru că nu-Mi puteţi asculta cuvântul. |
44 Voi sunteţi din tatăl vostru Diavolul, şi poftele tatălui vostru vreţi să le faceţi. El de la'nceput a fost ucigător de oameni şi nu a rămas întru adevăr, pentru că adevăr nu este întru el. Când el grăieşte minciuna, dintr'ale lui grăieşte, fiindcă el mincinos este, şi tatăl minciunii. |
45 Dar pentru că Eu spun adevărul, pe Mine nu Mă credeţi. |
46 Cine dintre voi Mă vădeşte de păcat? Dacă Eu spun adevărul, voi de ce nu Mă credeţi? |
47 Cel ce este de la Dumnezeu ascultă cuvintele lui Dumnezeu; de aceea voi nu ascultaţi, pentru că nu sunteţi de la Dumnezeu“. |
48 Au răspuns Iudeii, zicându-I: „Nu zicem noi bine că tu eşti samarinean şi ai demon?“ |
49 A răspuns Iisus: „Eu nu am demon, ci Eu Îl cinstesc pe Tatăl Meu şi voi Mă necinstiţi pe Mine. |
50 Dar Eu nu caut slava Mea; este Cine s'o caute şi să judece. |
51 Adevăr, adevăr vă spun: De va păzi cineva cuvântul Meu, în veac nu va vedea moartea“. |
52 Iudeii I-au zis: „Acum ştim că ai demon. Avraam a murit, tot aşa şi profeţii; şi tu zici: De va păzi cineva cuvântul meu, în veac nu va gusta moartea. |
53 Nu cumva eşti tu mai mare decât tatăl nostru Avraam, care a murit? Şi au murit şi profeţii. Drept cine te iei tu?“ |
54 Iisus a răspuns: „Dacă Mă slăvesc Eu pe Mine Însumi, slava Mea nimic nu este. Tatăl Meu e Cel ce Mă slăveşte, despre Care voi ziceţi că e Dumnezeul vostru. |
55 Şi voi nu L-aţi cunoscut, dar Eu Îl ştiu; şi dac'aş zice că nu-L ştiu, aş fi asemenea vouă, un mincinos. Dar Eu Îl ştiu şi-I păzesc cuvântul. |
56 Avraam, părintele vostru, a fost bucuros să vadă ziua Mea şi a văzut-o şi s'a bucurat“. |
57 Deci au zis Iudeii către El: „Încă nu ai cincizeci de ani, şi L-ai văzut pe Avraam?...“. |
58 Iisus le-a zis: „Adevăr, adevăr vă spun: Mai înainte de a fi fost Avraam, Eu sunt!“ h Ies 03:14 Is 43:13 In 01:1-2 In 01:15 In 01:30 In 17:5 In 17:24 Col 01:17 Ap 01:8 |
59 Atunci ei au luat pietre ca să arunce asupra Lui. Dar Iisus S'a ferit şi, trecând prin mijlocul lor, a ieşit din templu şi S'a dus. |
[ NT ] Noul Testament
[ In ] Evanghelia după Ioan
[ Cap. 9 ] | Vindecarea orbului din naştere. |
1 Şi'n timp ce trecea, Iisus a văzut un om orb din naştere. |
2 Şi ucenicii Săi L-au întrebat, zicând: „Învăţătorule, cine a păcătuit, el, sau părinţii lui, de s'a născut orb?“ |
3 Iisus a răspuns: „Nici el n'a păcătuit, nici părinţii lui, ci pentru ca'ntru el să se arate lucrurile lui Dumnezeu. |
4 Lucrurile Celui ce M'a trimis trebuie ca Eu să le fac până este ziuă; că vine noaptea, când nimeni nu poate să lucreze. |
5 Atât cât sunt în lume, Eu sunt Lumina lumii!“ Is 35:5 Is 42:6 Is 49:6 Mt 05:14 Lc 02:32 In 01:4-5 In 01:9 In 03:19 In 08:12 In 11:37 In 12:35 In 12:46 FA 13:47 |
6 Aceasta zicând, a scuipat jos şi a făcut tină din scuipat şi a uns cu tină ochii orbului. |
7 Şi i-a zis: „Mergi de te spală în scăldătoarea Siloamului“ – care se tâlcuieşte: trimis –. Deci s'a dus şi s'a spălat şi a venit văzând. |
8 Iar vecinii şi cei ce-l văzuseră mai înainte că era orb ziceau: „Nu este acesta cel ce şedea şi cerşea?...“. |
9 Unii ziceau: „El este“. Alţii ziceau: „Nu, ci seamănă cu el“. Dar el zicea: „Eu sunt“. |
10 Deci îi ziceau: „Cum ţi s'au deschis ochii?“ |
11 Acela a răspuns: „Omul care se numeşte Iisus a făcut tină şi mi-a uns ochii şi mi-a zis: Mergi la scăldătoarea Siloamului şi te spală. Deci ducându-mă şi spălându-mă, mi-am dobândit vederea“. |
12 Şi i-au zis: „Unde este acela?“ El a zis: „Nu ştiu“. |
13 Atunci l-au dus la farisei, pe cel ce oarecând fusese orb. |
14 Şi era sâmbătă în ziua în care Iisus a făcut tină şi i-a deschis ochii. |
15 Deci din nou îl întrebau acum şi fariseii, cum şi-a dobândit vederea. Iar el le-a zis: „Tină a pus pe ochii mei şi m'am spălat şi văd“. |
16 Deci ziceau unii dintre farisei: „Acest om nu este de la Dumnezeu, fiindcă nu ţine sâmbăta“. Iar alţii ziceau: „Cum poate un om păcătos să facă astfel de minuni?...“. Şi dezbinare era între ei. Lc 13:14 In 03:2 In 05:16 In 05:18 In 07:12 In 07:43 In 09:24 In 09:31 In 09:33 In 09:33 |
17 Atunci i-au zis din nou orbului: „Tu ce zici despre el, că ţi-a deschis ochii?“ Iar el a zis: „E profet“. |
18 Dar Iudeii n'au crezut despre el că era orb şi şi-a dobândit vederea până ce n'au chemat pe părinţii celui care-şi dobândise vederea. |
19 Şi i-au întrebat, zicând: „Acesta este fiul vostru despre care ziceţi că s'a născut orb? Ei bine, cum de vede acum?“ |
20 Răspunzând atunci părinţii lui, au zis: „Ştim că acesta este fiul nostru şi că s'a născut orb; |
21 dar cum de vede el acum, noi nu ştim; sau cine i-a deschis ochii, nu ştim; întrebaţi-l pe el; e în vârstă, el despre sine va vorbi“. |
22 Pe acestea le-au spus părinţii lui, pentru că se temeau de Iudei. Fiindcă Iudeii se înţeleseseră că dacă cineva Îl va mărturisi că El este Hristos, să fie dat afară din sinagogă. |
23 De aceea au zis părinţii lui: „E în vârstă, întrebaţi-l pe el“. |
24 Deci l-au chemat a doua oară pe omul care fusese orb şi i-au zis: „Dă slavă lui Dumnezeu a. Noi ştim că omul acesta este păcătos“. |
25 A răspuns deci acela: „Dacă este păcătos, nu ştiu. Un lucru ştiu: că am fost orb şi acum văd“. |
26 Deci i-au zis: „Ce ţi-a făcut? Cum ţi-a deschis ochii?“ |
27 Le-a răspuns: „Acum v'am spus şi n'aţi auzit? De ce vreţi să mă mai auziţi o dată? Nu cumva vreţi şi voi să vă faceţi ucenici ai Lui?“ |
28 Şi l-au ocărât şi i-au zis: „Tù eşti ucenic al aceluia, dar noi suntem ucenici ai lui Moise. |
29 Noi ştim că Dumnezeu lui Moise i-a vorbit, dar pe acesta nu-l ştim de unde este“. |
30 A răspuns omul şi le-a zis: „În aceasta stă minunea, că voi nu ştiţi de unde este, şi El mi-a deschis ochii. |
31 Noi ştim că Dumnezeu nu-i ascultă pe păcătoşi; ci de este cineva cinstitor de Dumnezeu şi-I face voia, pe acesta îl ascultă. Iov 27:8-10 Iov 35:12-13 Ps 033:15-17 Ps 065:17-18 Pr 01:28 Pr 15:32 Pr 28:8 Is 01:15 Ir 11:13 Ir 14:12 Iz 08:18 Mi 03:4 Za 07:12-13 Mc 03:35 In 09:16 FA 10:35 |
32 Din veac nu s'a auzit să fi deschis cineva ochii unui orb din naştere. |
33 De n'ar fi Acesta de la Dumnezeu, n'ar putea să facă nimic“. |
34 Au răspuns şi i-au zis: „Pe de-a'ntregul în păcate te-ai născut, şi tu ne înveţi pe noi?...“. Şi l-au dat afară |
35 Şi a auzit Iisus că l-au dat afară. Şi, găsindu-l, i-a zis: „Crezi tu în Fiul lui Dumnezeu?“ |
36 El a răspuns, zicând: „Şi cine este, Doamne, ca să cred în El?“ |
37 Şi a zis Iisus: „L-ai şi văzut! şi Cel ce vorbeşte cu tine, Acela este“. |
38 Iar el a zis: „Cred, Doamne!“ Şi I s'a închinat. |
39 Şi Iisus a zis: „Spre judecată am venit în lumea aceasta, pentru ca cei ce nu văd să vadă, iar cei ce văd să fie orbi“. In 03:17 In 05:22 In 05:27 In 05:30 In 08:15-16 In 12:31 In 12:47 |
40 Au auzit acestea unii dintre fariseii care erau cu El şi I-au zis: „Nu cumva şi noi suntem orbi?“ |
41 Iisus le-a zis: „Dacă aţi fi orbi, n'aţi avea păcat. Dar pentru că acum ziceţi: Vedem..., păcatul vostru rămâne. |
[ NT ] Noul Testament
[ In ] Evanghelia după Ioan
[ Cap. 10 ] | Iisus, Păstorul cel bun. Iisus respins de Iudei. |
1 Adevăr, adevăr vă spun: Cel ce nu intră pe uşă în staulul oilor, ci sare pe oareunde, acela este fur şi tâlhar. |
2 Dar cel ce intră pe uşă este păstorul oilor. |
3 Acestuia portarul îi deschide şi oile ascultă de glasul lui şi el îşi cheamă oile pe nume şi le scoate afară. |
4 Şi când pe toate ale lui le scoate afară, el merge înaintea lor şi oile îl urmează, fiindcă-i cunosc glasul. |
5 Dar pe un străin ele nu-l urmează, ci fug de el, fiindcă ele nu cunosc glasul străinilor“. |
6 Această pildă le-a spus-o Iisus, dar ei n'au înţeles ce însemnau cele ce le grăia a. |
7 A zis deci iarăşi Iisus: „Adevăr, adevăr vă spun: Eu sunt uşa oilor. |
8 Toţi câţi au venit mai înainte de Mine sunt furi şi tâlhari, iar oile nu i-au ascultat. |
9 Eu sunt uşa. De va intra cineva prin Mine, se va mântui; şi va intra şi va ieşi şi păşune va afla. |
10 Furul nu vine decât să fure şi să'njunghie şi să piardă. Eu am venit ca viaţă să aibă, şi din belşug s'o aibă b. |
11 Eu sunt Păstorul cel bun. Păstorul cel bun, sufletul său şi-l pune c pentru oi. Ps 022:1 Ps 079:1 Is 40:11 Iz 34:12 Iz 34:15 Iz 34:23 Iz 34:31 Iz 37:24 Za 09:16 In 15:13 Evr 13:20 1Ptr 02:25 1Ptr 05:4 1In 03:16 Ap 07:17 |
12 Dar simbriaşul şi cel ce nu este păstor şi cel ce nu este stăpân al oilor vede lupul venind şi lasă oile şi fuge; şi lupul le răpeşte şi le risipeşte. |
13 Iar simbriaşul fuge, fiindcă simbriaş este, şi nu de oi îi este lui aminte. |
14 Eu sunt Păstorul cel bun, şi Mi le cunosc pe ale Mele şi ale Mele Mă cunosc pe Mine. |
15 Aşa cum Tatăl Mă cunoaşte pe Mine, tot aşa Îl cunosc Eu pe Tatăl. Şi viaţa Mea Mi-o pun pentru oi. |
16 Şi alte oi am, care nu sunt din staulul acesta. Şi pe acelea trebuie să le aduc; şi glasul Mi-l vor auzi, şi va fi o turmă şi un păstor. Is 11:12 Is 56:8 Iz 34:23 Iz 37:22 Os 02:1 Mi 02:12 In 03:35 In 05:20 In 11:52 Rm 11:25 Ef 04:5 1Ptr 02:25 |
17 De aceea Mă iubeşte Tatăl, că Eu viaţa Mi-o pun, pentru ca iarăşi s'o iau. |
18 Nimeni n'o ia de la Mine, ci Eu Însumi o pun. Putere am ca s'o pun şi putere am ca iarăşi s'o iau. Această poruncă am primit-o de la Tatăl Meu“. |
19 Dezbinare s'a făcut iar între Iudei din pricina acestor cuvinte. |
20 Şi mulţi dintre ei ziceau: „Are demon şi e nebun; de ce-l ascultaţi?...“. |
21 Alţii ziceau: „Cuvintele acestea nu sunt ale unui demonizat. Poate cumva un demon să deschidă ochii orbilor?...“. |
22 Şi era atunci la Ierusalim sărbătoarea înnoirii templului d; şi era iarnă. |
23 Iar Iisus umbla prin templu, în pridvorul lui Solomon. |
24 Atunci Iudeii L-au împresurat şi-I ziceau: „Până când o să scoţi sufletul din noi? Dacă tu eşti Hristosul, spune-ne-o de-a dreptul!“ e |
25 Iisus le-a răspuns: „Eu v'am spus, dar voi nu credeţi. Lucrurile pe care Eu le fac în numele Tatălui Meu, ele mărturisesc despre Mine. |
26 Dar voi nu credeţi, pentru că voi nu sunteţi din oile Mele. |
27 Oile Mele glasul Meu îl ascultă, şi Eu le cunosc şi ele Mă urmează. |
28 Şi Eu le dau viaţă veşnică şi ele'n veac nu vor pieri şi din mâna Mea nimeni nu le va răpi. |
29 Tatăl Meu, Cel ce Mi le-a dat, este mai mare decât toţi, şi din mâna Tatălui Meu nimeni nu le poate răpi. |
30 Eu şi Tatăl Meu una suntem“. |
31 Atunci Iudeii au luat iarăşi pietre ca să arunce asupra Lui. |
32 Iisus le-a răspuns: „Multe lucruri bune v'am arătat Eu vouă de la Tatăl Meu; pentru care din aceste lucruri aruncaţi cu pietre asupra Mea?“ |
33 Iudeii I-au răspuns: „Nu pentru lucru bun aruncăm noi cu pietre asupra ta, ci pentru blasfemie şi pentru că tu, om fiind, te faci pe tine Dumnezeu“. |
34 Iisus le-a răspuns: „Oare nu este scris în legea voastră: Eu am zis: Sunteţi dumnezei f? |
35 Dacă ea i-a numit dumnezei pe aceia către care a fost cuvântul lui Dumnezeu – şi Scriptura nu poate fi desfiinţată – |
36 Celui pe Care Tatăl L-a sfinţit şi L-a trimis în lume voi Îi ziceţi: Blasfemiezi!, fiindcă Eu am spus: Sunt Fiul lui Dumnezeu. |
37 Dacă Eu nu fac lucrurile Tatălui Meu, să nu credeţi în Mine; |
38 dar dacă le fac, chiar dacă nu credeţi în Mine, credeţi în lucrurile acestea, ca să ştiţi şi să cunoaşteţi că Tatăl este întru Mine şi Eu întru Tatăl“. |
39 Ca urmare, ei din nou căutau să-L prindă; dar El le-a scăpat din mână. |
40 Şi a plecat iarăşi dincolo de Iordan, în locul unde Ioan boteza la început, şi a rămas acolo. |
41 Şi mulţi au venit la El şi ziceau: „Ioan n'a făcut nici o minune, dar toate câte a spus Ioan despre Acesta au fost adevărate“. |
42 Şi acolo mulţi au crezut într'Însul. |
[ NT ] Noul Testament
[ In ] Evanghelia după Ioan
[ Cap. 11 ] | Învierea lui Lazăr. Arhiereii pun la cale uciderea lui Iisus. Apropierea Paştilor. |
1 Şi era un bolnav, Lazăr din Betania, satul Mariei şi al Martei, sora ei. |
2 Iar Maria era aceea care L-a uns cu mir pe Domnul şi I-a şters picioarele cu părul capului ei a, al cărei frate, Lazăr, era bolnav. |
3 Deci au trimis surorile la El, zicând: „Doamne, iată, cel pe care-l iubeşti e bolnav“. |
4 Iar Iisus, auzind, a zis: „Această boală nu este spre moarte, ci pentru slava lui Dumnezeu, pentru ca prin ea să Se slăvească Fiul lui Dumnezeu“. |
5 Iar Iisus îi iubea pe Marta şi pe sora ei şi pe Lazăr b. |
6 Aşadar, când a auzit că e bolnav, atunci a rămas două zile în locul unde era. |
7 Numai după aceea le-a zis ucenicilor: „Să mergem iarăşi în Iudeea“. |
8 Ucenicii I-au zis: „Învăţătorule, mai acum căutau Iudeii să Te ucidă cu pietre, şi Tu din nou Te duci acolo?...“. |
9 A răspuns Iisus: „Nu sunt oare douăsprezece ceasuri într'o zi? Dacă umblă cineva ziua, nu se împiedică, pentru că vede lumina acestei lumi; |
10 dar dacă umblă cineva noaptea, se împiedică, pentru că lumina nu este întru el“. |
11 Pe acestea le-a zis, şi apoi le-a spus: „Lazăr, prietenul nostru, a adormit, dar Mă duc să-l trezesc“. |
12 Atunci I-au zis ucenicii: „Doamne, dacă a adormit, va scăpa“. |
13 Iisus însă vorbise despre moartea lui c, dar ei credeau că vorbeşte despre adormirea prin somn. |
14 Deci Iisus le-a spus atunci limpede: „Lazăr a murit; |
15 şi Mă bucur pentru voi că Eu n'am fost acolo, pentru ca voi să credeţi... Dar să mergem la el“. |
16 Atunci Toma, cel numit Geamănul, le-a zis celorlalţi ucenici: „Să mergem şi noi să murim cu El!“ |
17 Deci, când a venit Iisus, l-a găsit că de-acum avea patru zile în mormânt. |
18 Iar Betania era aproape de Ierusalim, ca la cincisprezece stadii. |
19 Şi mulţi dintre Iudei veniseră la Marta şi Maria ca să le aline pentru fratele lor. |
20 Atunci Marta, de cum a auzit că vine Iisus, I-a ieşit în întâmpinare; iar Maria şedea în casă. |
21 Şi a zis Marta către Iisus: „Doamne, dacă ai fi fost aici, fratele meu n'ar fi murit. |
22 Dar eu ştiu încă de pe acum că orice vei cere Tu de la Dumnezeu, Dumnezeu Îţi va da“. |
23 Iisus i-a zis: „Fratele tău va învia“. |
24 Marta I-a zis: „Ştiu că va învia, la înviere, în ziua de apoi“. Iov 19:25 Iz 37:4 Dn 12:2 In 05:28-29 In 06:39-40 In 06:44 FA 24:15 1Co 15:13 |
25 Şi Iisus i-a zis: „Eu sunt învierea şi viaţa; cel ce crede în Mine, chiar dacă va muri, va trăi; |
26 şi tot cel ce trăieşte şi crede întru Mine, în veac nu va muri! Crezi tu aceasta?“ |
27 Zis-a Lui: „Da, Doamne. Eu am crezut că Tu eşti Hristosul, Fiul Lui Dumnezeu, Cel ce a venit în lume.“ Mt 16:16 Mc 08:29 Mc 14:61 Lc 09:20 In 01:49 In 06:14 In 06:69 |
28 Şi zicând aceasta, s'a dus şi a chemat-o pe Maria, sora ei, spunându-i în taină: „Învăţătorul este aici şi te cheamă“. |
29 Aceea, de cum a auzit, s'a sculat degrabă şi a venit la El. |
30 Dar Iisus încă nu venise în sat, ci era tot în locul unde Îl întâmpinase Marta. |
31 Iar Iudeii care erau cu ea în casă şi o alinau, văzând-o pe Maria că s'a sculat degrabă şi a ieşit, au mers după ea, socotind că se duce la mormânt ca să plângă acolo. |
32 Deci, Maria, când a venit unde era Iisus şi L-a văzut, I-a căzut la picioare, zicându-I: „Doamne, dacă ai fi fost aici, fratele meu n'ar fi murit“. |
33 Atunci Iisus, când a văzut-o plângând, şi pe Iudeii care veniseră cu ea plângând, a suspinat cu duhul şi S'a tulburat întru Sine. |
34 Şi a zis: „Unde l-aţi pus?“ Zisu-I-au: „Doamne, vino şi vezi“. |
35 Iisus a lăcrimat. |
36 Atunci au zis Iudeii: „Iată cât îl iubea!“ |
37 Iar unii din ei ziceau: „Oare el, care a deschis ochii orbului, nu putea face ca şi acesta să nu moară?...“. |
38 Deci din nou suspinând Iisus întru Sine, a mers la mormânt. Şi era o peşteră, şi o piatră era aşezată pe ea. |
39 Iisus a zis: „Ridicaţi piatra!“ Marta, sora mortului, I-a zis: „Doamne, de acum miroase, că e a patra zi...“. |
40 Iisus i-a zis: „Nu ţi-am spus că dacă vei crede, vei vedea slava lui Dumnezeu?“ |
41 Au ridicat deci piatra, iar Iisus Şi-a ridicat ochii în sus şi a zis: „Părinte, mulţumescu-Ţi că M'ai ascultat d; |
42 Eu ştiam că Tu întotdeauna Mă asculţi, dar de dragul mulţimii care stă'mprejur am zis, ca să creadă că Tu M'ai trimis“. |
43 Şi zicând acestea, a strigat cu glas mare: „Lazăre, vino afară!“ |
44 Şi a ieşit mortul, legat la picioare şi la mâini cu fâşii de pânză; şi faţa lui era înfăşurată cu maramă. Iisus le-a zis: „Dezlegaţi-l şi lăsaţi-l să meargă!“ |
45 Atunci mulţi din Iudeii care veniseră la Maria şi au văzut ce făcuse Iisus, au crezut în El. Lc 16:31 In 02:23 In 07:31 In 08:30 In 10:42 In 12:11 In 12:42 |
46 Dar unii din ei s'au dus la farisei şi le-au spus cele ce a făcut Iisus. |
47 Atunci arhiereii şi fariseii au adunat sinedriul şi ziceau: „Ce facem, că omul acesta face multe minuni?; Ps 002:1-2 Mt 26:3-5 Mc 14:1 Lc 16:31 Lc 22:2 In 02:23 FA 04:16 FA 04:27-28 |
48 dacă-l vom lăsa aşa, toţi vor crede în el şi vor veni Romanii şi ne vor lua locul şi neamul...“. Ps 002:1-2 Mt 26:3-5 Mc 14:1 Lc 22:2 Lc 16:31 In 02:23 In 12:19 FA 04:27-28 |
49 Iar Caiafa, unul dintre ei, care în anul acela era arhiereu e, le-a zis: „Nu ştiţi nimic; Ps 002:1-2 Mt 26:3-5 Mc 14:1 Lc 22:2 In 18:13 In 18:14 FA 04:27-28 |
50 nici nu gândiţi că de folos ne este să moară un om pentru popor, iar nu tot neamul să piară“. Ps 002:1-2 Mt 26:3-5 Mc 14:1 Lc 22:2 In 18:13 In 18:14 FA 04:27-28 |
51 Dar pe aceasta n'a zis-o de la sine, ci, fiind arhiereu al acelui an, a profeţit că Iisus avea să moară pentru neam – |
52 şi nu numai pentru neam, ci şi ca să adune întru una pe fiii lui Dumnezeu cei împrăştiaţi. Ps 002:1-2 Is 49:6 Mt 26:3-5 Mc 14:1 Lc 22:2 In 10:16 In 17:21 FA 04:27-28 Ef 02:13 1In 02:2 |
53 Aşadar, din ziua aceea au pus la cale să-L ucidă. Ps 002:1-2 Mt 14:5 Mt 21:38 Mt 26:3-5 Mc 14:1 Lc 20:14 Lc 22:2 In 05:18 In 07:1 In 08:37 In 08:40 FA 04:27-28 |
54 De aceea Iisus nu mai umbla pe faţă printre Iudei, ci a plecat de acolo într'un ţinut aproape de pustie, într'o cetate numită Efraim, şi acolo a rămas cu ucenicii Săi. |
55 Iar Paştile Iudeilor erau aproape şi mulţi din ţinutul acela s'au suit la Ierusalim mai înainte de Paşti, ca să se curăţească. |
56 Deci Îl căutau pe Iisus şi, pe când stăteau în templu, ziceau între ei: „Ce părere aveţi? Oare nu va veni la sărbătoare?...“. |
57 Iar arhiereii şi fariseii dăduseră porunci că, dacă va şti cineva unde este, să dea de ştire, ca să-L prindă. |
[ NT ] Noul Testament
[ In ] Evanghelia după Ioan
[ Cap. 12 ] | Ungerea din Betania. Sfat împotriva lui Lazăr. Intrarea triumfală în Ierusalim. Fiul Omului trebuie să Se înalţe. Necredinţa Iudeilor. |
1 Deci cu şase zile înainte de Paşti a, Iisus a venit în Betania, unde era Lazăr, cel pe care-l înviase din morţi. |
2 Şi I-au făcut acolo cină; şi Marta slujea. Şi Lazăr era unul dintre cei ce şedeau la masă cu El. |
3 Atunci Maria, luând o litră b cu mir de nard curat, de mult preţ, a uns picioarele lui Iisus şi le-a şters cu părul capului ei; iar casa s'a umplut de mireasma mirului. Mt 26:6-12 Mc 14:3-8 Lc 07:37-38 Lc 10:30-40 In 11:2 In 13:5 |
4 Dar Iuda Iscarioteanul, unul dintre ucenicii Săi – cel care avea să-L vândă –, a zis: |
5 „De ce nu s'a vândut mirul acesta cu trei sute de dinari c şi să-i fi dat săracilor?“ |
6 Iar el a zis aceasta nu pentru că îi era lui grijă de săraci, ci pentru că era fur şi, având punga d, vămuia ce se punea într'însa. |
7 A zis deci Iisus: „Las-o, că pentru ziua îngropării Mele l-a păstrat; |
8 că pe săraci îi aveţi pururea cu voi, dar pe Mine nu Mă aveţi pururea“. |
9 Atunci mulţime mare de Iudei a aflat că El este acolo şi au venit nu numai pentru Iisus, ci să-l vadă şi pe Lazăr pe care El îl înviase din morţi. |
10 Iar arhiereii au pus la cale ca şi pe Lazăr să-l omoare, |
11 căci din pricina lui mulţi dintre Iudei mergeau şi credeau în Iisus. |
12 A doua zi, marea mulţime care venise la sărbătoare, auzind că Iisus vine în Ierusalim, |
13 au luat ramuri de finic şi au ieşit în întâmpinarea Lui şi strigau: „Osana!, binecuvântat este Cel ce vine întru numele Domnului!“ şi: „Împăratul lui Israel!“ Ps 117:26 Mt 21:8-9 Mt 23:39 Mt 27:42 Mc 11:8-9 Mc 15:32 Lc 13:35 Lc 19:38 In 01:49 |
14 Şi Iisus, găsind un asin tânăr, a şezut pe el, precum este scris: |
15 Nu te teme, fiica Sionului! Iată, Împăratul tău vine şezând pe mânzul asinei. |
16 Pe acestea ucenicii Săi nu le-au înţeles de la'nceput; dar când S'a preamărit Iisus, atunci şi-au adus ei aminte că acestea pentru El erau scrise şi că pe acestea le-au făcut ei pentru El e. Ps 072:22 Mc 09:32 Lc 09:45 Lc 18:34 Lc 24:26 In 02:22 In 10:6 In 14:26 |
17 Drept aceea, mulţimea care era cu El când l-a strigat pe Lazăr din mormânt şi l-a înviat din morţi dădea mărturie; |
18 de aceea L-a şi întâmpinat mulţimea, pentru că auzise că El a făcut această minune. |
19 Atunci fariseii ziceau între ei: „Vedeţi că'ntru nimic nu vă este de folos!, iată că lumea s'a dus după el!...“. |
20 Şi erau nişte Elini, din cei ce se suiseră la sărbătoare să se'nchine f. |
21 Deci aceştia au venit la Filip, care era din Betsaida Galileii, şi l-au rugat, zicând: „Doamne, vrem să-L vedem pe Iisus“. |
22 Filip a venit şi i-a spus lui Andrei; şi Andrei şi Filip au venit şi I-au spus lui Iisus. |
23 Iar Iisus le-a răspuns, zicând: „A venit ceasul ca Fiul Omului să fie preamărit. |
24 Adevăr, adevăr vă spun: Dacă bobul de grâu care cade'n pământ nu moare, rămâne singur; dar dacă moare, aduce roadă multă. |
25 Cel ce-şi iubeşte viaţa, O va pierde; dar cel ce-şi urăşte viaţa în lumea aceasta, O va păstra pentru viaţa veşnică. g |
26 Dacă-Mi slujeşte cineva, să-Mi urmeze; şi unde sunt Eu, acolo va fi şi slujitorul Meu. Dacă-Mi slujeşte cineva, Tatăl Meu îl va cinsti. |
27 Acum sufletul Meu e tulburat, şi ce voi zice?: Izbăveşte-Mă, Părinte, de ceasul acesta?... Dar Eu pentru aceasta am venit în ceasul acesta! Ps 006:3 Ps 041:5 Ps 041:11 Mt 26:38 Mc 14:34 Lc 22:41 Evr 05:7 |
28 Părinte, preamăreşte-Ţi numele!...“. Atunci a venit glas din cer, zicând: „L-am şi preamărit, şi iarăşi îl voi preamări!“ |
29 Iar mulţimea care sta şi care auzise, zicea: „Tunet a fost!“ Alţii ziceau: „Înger I-a grăit!“ |
30 Iisus, răspunzând, a zis: „Nu pentru Mine a fost glasul acesta, ci pentru voi. |
31 Acum este judecata acestei lumi; acum stăpânitorul lumii acesteia h va fi aruncat afară. In 09:39 In 14:30 In 16:11 Lc 10:18 Ef 02:2 Ef 06:12 Evr 02:14 Ap 12:9 |
32 Iar Eu, când mă voi înălţa de pe pământ, pe toţi îi voi trage la Mine“. |
33 Iar pe aceasta o zicea arătând cu ce moarte avea să moară. |
34 I-a răspuns deci mulţimea: „Noi am auzit din lege că Hristosul rămâne în veac; cum de zici tu că Fiul Omului trebuie să se înalţe? Cine este acesta, Fiul Omului?“ 2Rg 07:13 2Rg 07:16 Ps 088:4 Ps 088:29 Ps 088:36 Ps 044:6 Is 09:5-7 Iz 37:25 Dn 02:44 Dn 07:14 Mi 04:7 Mi 05:1 Lc 01:33 |
35 Atunci le-a zis Iisus: „Încă puţină vreme Lumina este cu voi. Umblaţi cât aveţi Lumina, ca să nu vă cuprindă întunericul. Şi cel ce umblă în întuneric nu ştie unde merge. In 01:4-5 In 07:33 In 08:12 In 09:4-5 In 11:9-10 In 12:46 1In 02:11 |
36 Cât aveţi Lumina, credeţi în Lumină, ca să fiţi fii ai Luminii“. Acestea le-a vorbit Iisus; şi, plecând, S'a ascuns de ei. |
37 Şi cu toate că atâtea minuni a făcut El în faţa lor, ei tot nu credeau într'Însul. |
38 Ca să se plinească cuvântul profetului Isaia, pe care l-a zis: Doamne, cine i-a dat crezare auzului nostru? Şi cui i s'a descoperit braţul Domnului? |
39 De aceea nu puteau să creadă, că a mai zis Isaia: |
40 El ochii lor i-a orbit şi inima lor a împietrit-o, pentru ca ei cu ochii să nu vadă şi cu inima să nu'nţeleagă, ca nu cumva ei să-şi revină şi Eu să-i vindec. Is 06:9-10 Ir 05:21 Mt 13:14-15 Mc 03:5 Mc 04:12 Lc 08:10 FA 02:26-27 Rm 11:8 |
41 Pe acestea le-a zis Isaia când I-a văzut slava şi a grăit despre El. |
42 Totuşi, şi dintre căpetenii mulţi au crezut într'Însul, dar n'o mărturiseau din pricina fariseilor, ca să nu fie izgoniţi din sinagogă; In 02:23 In 07:13 In 07:31 In 07:48 In 08:30 In 09:22 In 10:42 In 11:45 In 12:11 |
43 căci ei au iubit slava oamenilor mai mult decât slava lui Dumnezeu. |
44 Iar Iisus a strigat şi a zis: „Cel ce crede în Mine, nu în Mine crede, ci în Cel ce M'a trimis pe Mine. |
45 Şi cel ce Mă vede pe Mine Îl vede pe Cel ce M'a trimis pe Mine. |
46 Eu, Lumină am venit în lume, pentru ca tot cel ce crede în Mine să nu rămână în întuneric. |
47 Şi dacă aude cineva cuvintele Mele şi nu le păzeşte, Eu nu-l judec; că n'am venit să judec lumea, ci să mântuiesc lumea. |
48 Pe cel ce se leapădă de Mine şi nu primeşte cuvintele Mele, are cine să-l judece: cuvântul pe care Eu l-am grăit, acela îl va judeca în ziua de apoi; |
49 pentru că Eu nu de la Mine am grăit, ci Tatăl, Cel ce M'a trimis, El Mi-a poruncit ce să spun şi ce să grăiesc. |
50 Şi ştiu că porunca Lui este viaţă veşnică. Aşadar, ceea ce grăiesc Eu: precum Mi-a spus Mie Tatăl, aşa grăiesc“. |