[ VT ] Vechiul Testament
[ Iov ] Iov
[ Cap. 16 ] | CAPITOLUL 16 Răspunsul lui Iov. |
1 Atunci Iov a răspuns, grăind: |
2 „Eu lucruri ca acestea am auzit destule; |
3 Ce dar? găseşti vreo noimă acestor vorbe'n vânt? |
4 Din parte-mi, cred că şi eu aş cuvânta ca voi |
5 de-ar fi atâta vlagă scorţoasă'n gura mea, |
6 Dar, de vorbesc, ce'nseamnă?: nu mă mai doare rana? |
7 Dar azi Tu ai în mine un biet nebun, sleit, |
8 şi Te-ai pornit asupră-mi, să-mi fiu de mărturie; |
9 Mânia Lui stârnită m'a prăbuşit în praf |
10 cu ghimpii cătăturii spre mine-au năvălit, |
11 Că Domnu-a vrut 'mă aibă în mână cel nedrept |
12 Eu vieţuiam în pace şi El m'a risipit, |
13 o armie de suliţi roieşte'n jurul meu, |
14 Durere pe durere m'au prăbuşit în praf, |
15 Pe trupul meu cusură o volbură de sac, |
16 De-atâta plâns fierbinte m'am opărit pe pântec, |
17 că nici o strâmbătate în mâini eu nu aveam, |
18 Pământule, n'ascunde al trupului meu sânge, |
19 Dar martorul meu, iată, de-acuma este'n ceruri, |
20 Ajunsu-mi-a la Domnul [în ceruri] rugăciunea, |
21 Să-i fie apărare lui, omului, la Domnul, |
22 Că anii, câţi la număr mai fi-vor, mi se duc, |
[ VT ] Vechiul Testament
[ Iov ] Iov
[ Cap. 17 ] | CAPITOLUL 17 Răspunsul lui Iov (continuare). |
1 Purtându-mă cu duhul, mă scad, mă pierd, mă sting a; |
2 Trudit pân'la durere, mă rog; şi ce-i cu asta? |
3 Averile-adunate mi le-au furat străinii... |
4 Că inima dintr'înşii de minte le-ai ascuns-o b, |
5 Că unei părţi anume i se vestesc doar rele |
6 Făcutu-m'ai poveste de băsmuit la neamuri, |
7 De-atâta supărare am negură pe ochi, |
8 De-această întâmplare cei drepţi se minunează, |
9 dar credinciosul, dreptul, să-şi ţină calea sa |
10 Nu însă voi; hai, prindeţi curaj, veniţi cu toţii, |
11 În zbor zilele mele-au trecut şi s'au tot dus |
12 Că pentru mine noaptea mi-a fost în loc de zi, |
13 De-o fi să mai îngădui, din casa mea fac iad, |
14 Şi moartea am chemat-o, ca ea să-mi fie tată, |
15 Atunci, spunèţi-mi, unde mai am eu vreo nădejde? |
16 S'or pogorî deci ele cu mine până'n iad, |
[ VT ] Vechiul Testament
[ Iov ] Iov
[ Cap. 18 ] | CAPITOLUL 18 Cuvântul lui Bildad. |
1 Atunci Bildad din Şuah a început să vorbească şi a zis: |
2 "Cât ai de gând tu oare s'o ţii aşa întruna? |
3 O faci, că te-ascultarăm tăcând ca nişte vite? |
4 Îţi trebuia urgia! |
5 O, da!, lumina celui nelegiuit se stinge |
6 În felul său de viaţă lumina-i întuneric |
7 Averea lui vânată-i de oameni mărunţei |
8 Piciorul său se prinde în laţ de picioruş |
9 Asupra lui se'ndreaptă o armie de laţuri |
10 La pândă-i stă o funie ascunsă în pământ |
11 El piere strâns în cercuri de spaime şi dureri |
12 Căderea lui, răsunet. |
13 Picioarele lui fi-vor mâncate de ciupercă, |
14 În felul său de viaţă nu-i chip de vindecare, |
15 În noaptea lui sunt alţii ce stau în casa lui, |
16 Sub el i se usucă adâncul rădăcinii, |
17 De pe pământ îi piere chiar umbra amintirii, |
18 Şi iată-l din lumină împins în întuneric |
19 Necunoscut el fi-va întru poporul său, |
20 La capul său suspină urmaşii cei din urmă, |
21 Acestea sunt sălaşuri în care-au stat nedrepţii, |
[ VT ] Vechiul Testament
[ Iov ] Iov
[ Cap. 19 ] | CAPITOLUL 19 Răspunsul lui Iov. |
1 Atunci Iov a început să vorbească şi a zis: |
2 „Cât oare veţi mai plânge prin sufletu-mi trudit, |
3 Să ştiţi doar că El, Domnul, El m'a făcut cum sunt; |
4 Chiar dacă adevărul e că m'am înşelat, |
5 Şi dacă voi acuma vă'mpăunaţi asupră-mi |
6 să ştiţi că Domnul este Cel ce m'a răvăşit |
7 Ei, iată,-mi râd de scârbe şi nu voi mai grăi, |
8 Zidit sunt împrejuru-mi şi nu e chip să trec, |
9 m'a dezbrăcat de slavă |
10 m'a rupt în bucăţele, de-a roata, şi m'am dus; |
11 cu groaznică urgie asupră-mi S'a pornit |
12 haidăii Lui venit-au asupră-mi pân' la unul, |
13 s'au depărtat de mine, da, chiar şi fraţii mei: |
14 Cei ce mi-au fost aproape se uită'n altă parte |
15 vecinilor de-acasă şi slujnicelor mele |
16 îmi chem pe nume sluga şi ea nu mă ascultă |
17 cu-aceeaşi rugăminte dulceagă-mi chem femeia |
18 dar ei pe totdeauna cu toţi m'au părăsit; |
19 Toţi cei ce mă ştiură'ndeaproape m'au urât, |
20 Ţesuturile cărnii mi s'au topit în piele, |
21 Prieteni, aveţi milă de mine, milă daţi-mi, |
22 De ce mă luaţi la goană, aşa cum face Domnul, |
23 Ah, cine-ar fi să scrie şi graiurile mele, |
24 cu fier-peniţă scrise, sau cu condei de plumb, |
25 Căci ştiu că veşnic este Acel ce-o să-mi dezlege |
26 da, pielea, care'ndură acestea, va'nvia. b |
27 pe care mi le ştiu, |
28 Iar dacă voi veţi zice: Ce vom grăi'mpotrivă-i? |
29 o, temeţi-vă şi voi de scoarţă, de'nveliş; |
[ VT ] Vechiul Testament
[ Iov ] Iov
[ Cap. 20 ] | CAPITOLUL 20 Cuvântul lui Ţofar. |
1 Şi răspunzând Ţofar din Naamah, a zis: |
2 „Nu astfel mă gândeam eu că-mi vei întoarce vorba; |
3 Am ascultat o lecţie menită să mă mustre |
4 Tu nu ştii nici atâta, că din vechimea vremii, |
5 desfătul celor silnici le e, de fapt, cădere |
6 Chiar dacă pân' la ceruri i s'ar sui ofranda |
7 în clipa când se crede stăpân pe temelie, |
8 Ca pe un vis ce zboară, nu-i chip să-l mai găseşti, |
9 nici ochii ce-l văzură mai mult nu-l vor vedea, |
10 Feciorii săi în luptă se frâng sub cei nevolnici, |
11 Puterea tinereţii ce încă-i stă în oase |
12 De i s'ar face dulce în gură răutatea, |
13 de ea nu se îndură, pe ea n'o părăseşte, |
14 şi totuşi el nu poate să-şi vină'ntr'ajutor: |
15 El îşi vomită astfel strânsura lui nedreaptă, |
16 Venin de şarpe supt-a, |
17 Mai mult n'o să mai vadă cum vitele se mulg, |
18 Zadarnică, deşartă i-a fost alergătura |
19 Că multor vieţi sărmane le-a dărâmat el casa |
20 Scăparea lui nu este în avuţia lui, |
21 Nimic nu va rămâne din ce-a pus în hambare, |
22 Când i se pare plinul, atunci necazu-l paşte |
23 De-o fi cumva să-şi umple stomacul pân' la saţ, |
24 nicicum să nu le scape cătuşelor de fier |
25 săgeată ascuţită prin trupul său să treacă |
26 noian de întuneric să stăruie într'însul, |
27 Nelegiuirea-i toată s'o dea pe faţă cerul, |
28 de casa lui pierzania să tragă până'n hău, |
29 E partea de la Domnul a celui ticălos, |
[ VT ] Vechiul Testament
[ Iov ] Iov
[ Cap. 21 ] | CAPITOLUL 21 Răspunsul lui Iov. |
1 Şi răspunzând Iov, a zis: |
2 „O, ascultaţi, prieteni, cuvintele-ascultaţi-mi, |
3 Îngăduiţi-mi dară să mai vorbesc şi eu, |
4 Ce? credeţi că mustrarea mi-o'ndrept către un om? |
5 Uitaţi-vă la mine, miraţi-vă'ndelung |
6 Că de-mi aduc aminte, mă prinde tulburarea |
7 De ce necredincioşii se ţin întregi în viaţă Iov 12:6 Ps 072:3-4 Ir 12:1-2 Iona 01:4 Iona 01:13 Avc 01:4 Avc 01:13 Lc 16:25 |
8 Urmaşii lor se'nalţă, un suflet după altul, |
9 ei au în case sporuri, şi frică nicăieri, |
10 nici nu le fată vaca'nainte de-a fi vremea, |
11 ei dăinuiesc ca oaia ce nu cunoaşte vârstă, |
12 şi'n mâini cu alăute şi'n sunet de chitară |
13 Ei viaţa şi-o termină'ncărcaţi de bunătăţi |
14 Dar ei ziceau spre Domnul: – Ci dă-mi-te încolo, |
15 au cine-i Preasătulul, ca să-I slujim noi Lui? |
16 Că ei pe cele bune le-aveau în mâna lor |
17 Dar zici: – Nu, ticăloşii n'au candelă nestinsă; |
18 ei fi-vor ca o pleavă de vânturi vânturată, |
19 El [Domnul] nu i-i face pe fii moştenitori; |
20 cu ochii lui să-şi vadă rostogolirea'n gol |
21 că oare ce-i mai pasă de-ai lui de după el |
22 Priceperea, ştiinţa, nu Domnul le învaţă? |
23 Acesta, iată, moare'n puterea lui deplină, |
24 cu maţele'mbuibate în straturi de grăsime, |
25 în timp ce altul moare cu sufletul amar, |
26 şi, totuşi, laolaltă dormi-vor în ţărână, |
27 Deci, vă cunosc pornirea cu care staţi asupră-mi; |
28 că ziceţi: Unde-i casa boierului de ieri |
29 Hai, întrebaţi drumeţii |
30 că'n ziua nimicirii cel rău este cruţat |
31 Cine-o să-i spună'n faţă pe ce drum a umblat |
32 În groapă s'a fost dus |
33 dulceaţă i se'mbie din bulgării clisoşi c, |
34 Cum dar îmi staţi de taină cu mângâieri deşarte? |
[ VT ] Vechiul Testament
[ Iov ] Iov
[ Cap. 22 ] | CAPITOLUL 22 Cuvântul lui Elifaz. |
1 Şi răspunzând Elifaz din Teman, a zis: |
2 „«Priceperea, ştiinţa, nu Domnul le învaţă?» a |
3 Căci ce câştigă Domnul de-ai fost tu fără greş? |
4 sau, de te bagă'n seamă, Se pleacă să te mustre |
5 Au nu cumva grozavă e răutatea ta |
6 Tu de la fraţi luat-ai zălog pentru nimic |
7 tu gurile'nsetate nu le-ai umplut cu apă |
8 pe unii cu cinstire i-ai căutat la faţă, |
9 pe văduve afară le-ai dat, cu mâna goală, |
10 De-aceea împrejuru-ţi doar laţuri te'mpresoară |
11 Lumina de-altădată acum ţi-e întuneric, |
12 Au Cel ce locuieşte în ceruri c nu priveşte |
13 Iar tu ai zis în sineţi: Ce ştie El, Cel-Tare? |
14 că norii sunt perdeaua în care El Se-ascunde, |
15 Au vrei şi tu să umbli pe calea cea străveche |
16 cei ce-au fost duşi la vale cu mult'naintea vremii?: |
17 Şi ei ziceau în sineşi: Ce-o să ne facă „Domnul“? |
18 El însă îi umpluse de bunătăţi prin case, |
19 Cei drepţi, privind în preajmă, se bucură râzând, |
20 Vedeţi cum bunăstarea din case li s'a dus, |
21 Fii aspru'n tine însuţi, de stărui în răbdare, |
22 Din gura Lui primeşte ce-ţi dă: mărturisire, |
23 Dacă te'ntorci la Domnul şi'n faţă-I te smereşti |
24 El pulberea ţărânii o va preface'n pietre, |
25 şi astfel Cel-Puternic e scutul tău în luptă |
26 Or, numai dup'aceea vei îndrăzni la Domnul |
27 spre El vei face rugă şi El te-o asculta |
28 va pune iar dreptatea în felul tău de viaţă |
29 Că te-ai smerit pe tine, tu, cel ce-ai fost semeţ, |
30 Tot El îl liberează pe cel nevinovat; |
[ VT ] Vechiul Testament
[ Iov ] Iov
[ Cap. 23 ] | CAPITOLUL 23 Răspunsul lui Iov. |
1 Şi răspunzând Iov, a zis: |
2 „Eu ştiu că-a mea mustrare e chiar din mâna mea, |
3 O, cine'n lumea asta m'ar învăţa să-L aflu |
4 Atunci mi-aş spune mie că este-o judecată |
5 cuvintele le-aş paşte, pe care mi le-ar spune, |
6 Şi de-ar veni asupră-mi, El, cu putere multă, |
7 din El e adevărul şi de la El mustrarea, |
8 Că eu dacă voi merge'n ce-a fost întâi, mă pierd; |
9 El dac-o ia la stânga şi vreau să-L prind, nu pot, |
10 Dar El îmi ştie calea, |
11 El a grăit porunca, eu am ieşit s'o'ntâmpin, |
12 şi nici voi sta departe de ale Lui porunci, |
13 Dar dacă-aşa El zice a, cine-I va sta'mpotrivă?: |
14 Acesta mi-i temeiul că-am năzuit spre El |
15 Şi iată de ce, totuşi, de El îmi scutur pasul, |
16 Din inima mea Domnul făcu o slăbănoagă |
17 Căci n'am ştiut că-mi vine de-acolo întuneric |
[ VT ] Vechiul Testament
[ Iov ] Iov
[ Cap. 24 ] | CAPITOLUL 24 Răspunsul lui Iov (continuare). |
1 Dar vremile dreptăţii, de ce-L ascund pe Domnul a, |
2 încât necredincioşii împing din loc hotarul |
3 Ei iau şi duc din curtea săracului asinul |
4 abat neputincioşii din calea lor cea dreaptă, |
5 În câmp ca şi asinii au năvălit asupră-mi |
6 Nefi'nd a lor, ei holda-au cules-o prea devreme; |
7 Pe mulţi golaşi făcură să doarmă fără haine, |
8 în munte ploi mărunte îi udă pân' la oase; |
9 Ei smulg fără'ndurare orfanul de la ţâţă |
10 În pat cu strâmbătate îi culcă pe cei goi |
11 Pe cei în strâmtorare din umbră îi pândesc |
12 a celor luaţi la goană din case şi cetăţi, |
13 Ei, pe pământ fiindu-şi, cunoaştere nu au, |
14 Ştiindu-le lucrarea, i-a dat pe mâna beznei, |
15 Adulterinul scurmă'ntunericul cu ochiul Fc 39:9 Iov 22:13-14 Iov 31:9 Ps 063:5-6 Ps 093:7 Pr 07:9 Os 07:2 |
16 El casa vieţii sale şi-o sapă'n întuneric, |
17 că dimineaţa nu-i e decât o umbră-a morţii, |
18 El mai uşor pluteşte decât pe faţa apei b, |
19 Şi oasele prin ţarini i s'or vedea, uscate, |
20 Păcatul său răsare apoi în amintire |
21 Că el femeii sterpe nu i-a vorbit domneşte, |
22 îl rupse'ntru mânie pe cel neputincios. |
23 bolnav, el nu mai speră că se va face bine, |
24 Că multora li-i răul din înălţarea lui; |
25 De nu-i aşa, au cine va zice că eu mint |
[ VT ] Vechiul Testament
[ Iov ] Iov
[ Cap. 25 ] | CAPITOLUL 25 Cuvântul lui Bildad. |
1 Şi răspunzând Bildad din Şuah, a zis: |
2 „Ce credeţi?: pasul dulce a, sau frica-i de la El, |
3 Cin' crede că tâlharii-s lăsaţi la nesfârşit c? |
4 Cum poate muritorul să fie drept la Domnul |
5 El porunceşte lunii, şi ea nu luminează, |
6 Atunci, ce să mai spunem de omul-putrejune, |
[ VT ] Vechiul Testament
[ Iov ] Iov
[ Cap. 26 ] | CAPITOLUL 26 Răspunsul lui Iov. |
1 Şi răspunzând Iov, a zis: |
2 „Cui vrei tu să te-alături? pe cine vrei s'ajuţi?: |
3 Tu-l sfătuieşti pe cel ce e plin de'nţelepciune? |
4 Cui i-ai rostit cuvinte |
5 Au numai uriaşii a se chinuiesc să nască |
6 La Domnul b despuiat e locaşul celor morţi, |
7 El, Cel ce Miazănoaptea o'ntinde pe genună |
8 El este Cel ce apa o strânge'n norii Săi |
9 El stăpâneşte faţa înaltului Său tron d |
10 El Şi-a rotit porunca'mprejur la faţa apei, |
11 Ca nişte braţe stâlpii tăriei se desfac |
12 Cu'nalta Sa putere El potoleşte marea, |
13 zăvoarele'ncuiate pe cer se tem de El, |
14 Acestea iată-s numai un pas din drumul Său, |
[ VT ] Vechiul Testament
[ Iov ] Iov
[ Cap. 27 ] | CAPITOLUL 27 Răspunsul lui Iov (continuare). |
1 Dar Iov, mergând mai departe, a grăit în parabolă, zicând: |
2 „Pe viul Domn, Cel care m'a judecat aşa, |
3 atâta timp cât încă suflarea mea e'n mine |
4 aceste buze nu vor grăi fărădelegi, |
5 Nu, nici prin gând nu-mi trece să spun c'aveţi dreptate: |
6 la sân îmi strâng dreptatea, şi nu voi înceta, |
7 Vrăjmaşii mei le fie surpare celor răi, |
8 Au ce nădejde are păgânul când aşteaptă? |
9 sau, dacă se şi roagă, o să-l asculte Domnul? |
10 va cuteza el oare măcar să-I stea'nainte? |
11 Deci vă voi spune despre ce ţine'n palmă Domnul |
12 Voi, iată, ştiţi cu toţii că umpleţi gol cu gol. |
13 Cu asta se alege păgânul de la Domnul, |
14 De i-or fi mulţi copiii, vor fi spre'njunghiere, |
15 cei care-i sunt pe-alături se vor sfârşi în moarte, |
16 De-ar strânge el argintu'n grămezi cât îi pământul |
17 pe toate-acestea drepţii, doar ei, le-or moşteni |
18 Iar casa lui, o casă de molii şi păianjeni. |
19 Bogatul adormi-va, şi-atât, nimic mai mult; |
20 Durerile se-aruncă pe el ca un puhoi, |
21 vânt arzător a îl smulge şi-l duce şi-l ridică |
22 Şi [Dumnezeu] Se-aruncă asupră-i fără milă, |
23 Se veseleşte gloata de el, bătând din palme b, |
[ VT ] Vechiul Testament
[ Iov ] Iov
[ Cap. 28 ] | CAPITOLUL 28 Răspunsul lui Iov (continuare). a |
1 Că loc are argintul acolo und' se naşte |
2 Că fierul din adâncul subpământean se trage, |
3 El [omul] rânduială a pus în întuneric, |
4 pârâu ce-şi taie drumul prin albie de nisip. |
5 Pământul, cel din care ieşea la faţă pâinea, |
6 în piatra lui, acolo-i locaş pentru safir, |
7 Un drum pe care, iată, nici pasărea nu-l ştie |
8 pe care nu-l călcară feciori de uşuratici, |
9 În piatră colţuroasă el b şi-a întins o mână |
10 vârtejuri mari de apă din râuri şi le-a spart |
11 adâncurile apei tot el le-a dezvelit, |
12 Înţelepciunea însă, ea, unde s'a aflat? |
13 Nu-i pământean pe lume să-i fi văzut cărarea, |
14 Adâncul din genună a zis: Ea nu e'n mine!, |
15 Ea nu se dă pe preţuri de aur zăvorât d, Ps 018:10 Ps 118:72 Pr 03:13-15 Pr 08:10-11 Pr 16:16 Sol 07:9 |
16 ea nu se preţuieşte cu aur de Ofir, |
17 nici aurul, nici sticla nu-s pe potriva ei, |
18 mărgeanul şi cleştarul nici nu mai intră'n vorbă, |
19 topazul negrei Nubii f nu-i poate sta'nainte, |
20 Şi-atunci, Înţelepciunea, ea, unde s'a aflat? |
21 Nu-i om s'o poată şti, |
22 Pierzania g şi Moartea s'au mărginit să spună: |
23 Doar Dumnezeu, El este Cel ce-i deschide calea |
24 El este Cel ce vede întregul de sub cer |
25 deci: vântului popasuri şi apelor măsură |
26 atunci când i-a dat ploii răstimpurile ei |
27 atunci El a văzut-o şi-atunci a tâlcuit-o, |
28 Iar omului îi zise: |
[ VT ] Vechiul Testament
[ Iov ] Iov
[ Cap. 29 ] | CAPITOLUL 29 Răspunsul lui Iov (continuare). |
1 Iar Iov, mergând mai departe, a grăit în parabolă, zicând: |
2 „O, cine mă va'ntoarce în lunile din urmă, |
3 când facla Lui cea vie pe frunte-mi strălucea, |
4 când drumurile toate plesneau sub paşii mei |
5 când eu eram o zare de munţi împăduriţi a |
6 când drumurile mele erau scăldate'n unt |
7 Atunci, când dimineaţa ieşeam eu în cetate |
8 văzându-mă, cei tineri pe-alături se fereau, |
9 fruntaşii peste gloate'ncetau să mai vorbească, |
10 Vorbeam, şi-ascultătorii mă fericeau în gând, |
11 mă auzeau cu-auzul, mă fericeau cu mintea, |
12 Că-am mântuit sărmanul din mâna celui tare |
13 cel ce era să piară mă binecuvânta, |
14 Dreptatea era zilnic îmbrăcămintea mea, |
15 Eram pe lume ochiul celor lipsiţi de văz, |
16 pe-atunci neputincioşii aveau în mine tată, |
17 măselele din gură zdrobeam celor nedrepţi, |
18 Şi îmi ziceam: Cu vremea o să sporesc în vârstă |
19 adâncul rădăcinii spre apă mi se'ntinde |
20 Mărirea mea de-a pururi se înnoieşte'n mine |
21 Pe-atunci ascultătorii la mine luau aminte, |
22 mai mult decât vorbisem n'aveau nimic de spus, |
23 Aşa precum pământu'nsetat aşteaptă ploaia, |
24 De surâdeam spre dânşii, nu cutezau să creadă, |
25 le alegeam cărarea şi le stăteam în frunte, |