[ VT ] Vechiul Testament
[ Ios ] Iosua Navi
[ Cap. 17 ] | CAPITOLUL 17 Partea lui Manase. |
1 Iar hotarele seminţiei fiilor lui Manase (acesta fiind întâiul-născut al lui Iosif) i-au căzut lui Machir (acesta fiind întâiul-născut al lui Manase), tatăl lui Galaad, care fusese războinic: Galaadul şi Vasanul; |
2 dar şi celorlalţi fii ai lui Manase, după familiile lor: fiilor lui Abiezer şi fiilor lui Helec şi fiilor lui Asriel şi fiilor lui Sichem şi fiilor lui Hefer şi fiilor lui Şemida; aceştia sunt fiii de parte bărbătească, după familiile lor. |
3 Iar Salfaad, fiul lui Hefer, fiul lui Galaad, fiul lui Machir, fiul lui Manase, nu avea fii, ci doar fiice; iată numele fiicelor lui Salfaad: Mahla, Noa, Hogla, Milca şi Tirţa. |
4 Acestea au venit în faţa lui Eleazar preotul şi în faţa lui Iosua şi în faţa dregătorilor şi au zis: „Prin mâna lui Moise, Dumnezeu a poruncit să ni se dea o moştenire în mijlocul fraţilor noştri“. Şi li s'a dat moştenire, după porunca Domnului, între fraţii tatălui lor. |
5 Şi sorţul lor a căzut de la Anasa şi de la Labec până la ţinuturile Galaadului şi Vasanului, care erau dincolo de Iordan; |
6 fiindcă fiicele fiilor lui Manase au moştenit o parte în mijlocul fraţilor lor, dar ţinutul Galaadului le-a devenit moşie celorlalţi fii ai lui Manase. |
7 Iar hotarul fiilor lui Manase pleca de la Aşer către Micmetat, care e în faţa fiilor lui Sichem, şi înainta spre hotarul lui Iamin şi Iasib, la fântâna lui Tapuah; |
8 aceasta i-a căzut lui Manase, pe când [cetatea] Tapuah, de la hotarul lui Manase, li s'a cuvenit fiilor lui Efraim. |
9 De aici se coboară hotarul pe valea Canei, spre latura de miazăzi a văii Ariel (acolo se află arborele de terebentină care-i aparţine lui Efraim), adică între cetatea lui Manase şi hotarul acestuia, pe partea de miazănoapte a râului, sfârşindu-se apoi în mare; |
10 în acest fel, partea lui Efraim se află spre miazăzi, în timp ce partea lui Manase se află la miazănoapte, amândouă fiind hotărnicite de mare; aceasta din urmă se mărgineşte la miazănoapte cu Aşer, şi tot acolo, spre răsărit, cu Isahar. |
11 În partea lui Aşer şi a lui Isahar, i se cuvin lui Manase: Bet-Şean cu satele lui, Ibleam cu satele lui, locuitorii din Dor şi din satele lui, locuitorii din Taanac şi din satele lui, locuitorii din Meghiddon şi din satele lui, precum şi a treia parte din Nefet, cu satele lui. |
12 Dar fiii lui Manase n'au putut să nimicească aceste cetăţi, şi aşa au început Canaaneenii să locuiască în ţinutul acesta. |
13 Şi a fost că după ce fiii lui Israel s'au întărit, ei i-au supus pe Canaaneeni, dar de omorât nu i-au omorât. |
14 Dar fiii lui Iosif i s'au plâns lui Iosua, zicând: „De ce ne-ai dat o singură moşie şi un singur sorţ, de vreme ce noi suntem un popor numeros, aşa cum ne-a binecuvântat Dumnezeu?“ |
15 Iar Iosua le-a zis: „Dacă sunteţi popor numeros, suiţi-vă la păduri şi curăţaţi-vă locuri în ţinutul Ferezeilor şi Refaimilor, dacă muntele lui Efraim vă e strâmt!“ |
16 Dar fiii lui Iosif au zis: „Muntele lui Efraim nu ne place, din pricină că băştinaşii Canaaneeni au călărime pe sprânceană şi care de fier, atât cei din Bet-Şean şi din satele lui, cât şi cei din valea lui Izreel“. |
17 Iar Iosua a zis către fiii lui Iosif, adică lui Efraim şi lui Manase: „Dacă sunteţi popor numeros şi aveţi putere multă, atunci voi nu veţi avea moşie!; |
18 căci a voastră va fi pădurea – căci pădure este! – şi o veţi curăţi şi a voastră va fi pân'la marginile ei; iar pe Canaaneeni îi veţi nimici: au ei călărime pe sprânceană, dar voi sunteţi mai tari decât ei!“ |
[ VT ] Vechiul Testament
[ Ios ] Iosua Navi
[ Cap. 18 ] | CAPITOLUL 18 Moştenirea seminţiei lui Veniamin. |
1 Atunci s'a strâns toată obştea fiilor lui Israel în Şilo a; şi acolo şi-au întins cortul mărturiei b; şi ţara le era supusă. |
2 Dintre fiii lui Israel mai rămăseseră şapte seminţii care nu-şi primiseră moştenire. |
3 Iar Iosua le-a zis fiilor lui Israel: „Până când vă veţi codi să moşteniţi pământul pe care vi l-a dat Domnul, Dumnezeul nostru? |
4 Alegeţi dintre voi câte trei oameni din fiecare seminţie; ei să se ridice şi să străbată ţara şi apoi o vor descrie în faţa mea, ca s'o pot împărţi aşa cum se cuvine“. |
5 Şi au venit la el; iar el le-a împărţit şapte părţi, [zicândî: „Iuda să le fie hotarul de miazăzi, iar fiii lui Iosif să le fie hotarul de miazănoapte; |
6 aşadar, voi veţi împărţi pământul în şapte părţi şi veţi veni apoi aici la mine, iar eu vă voi trage sorţi în faţa Domnului, Dumnezeului nostru. |
7 Căci fiii lui Levi nu au parte între voi, de vreme ce partea lor este însăşi preoţia Domnului; cât despre Gad şi Ruben şi jumătate din seminţia lui Manase, ei şi-au primit moştenirea dincolo de Iordan, spre răsărit, aceea pe care le-a dat-o Moise, sluga Domnului“. |
8 Şi sculându-se bărbaţii aceia, s'au dus; iar Iosua le-a poruncit bărbaţilor ce se duceau să străbată ţara, zicând: „Mergeţi şi cercetaţi pământul; străbateţi-l, apoi veniţi la mine, pentru ca aici, în Şilo, să vă trag sorţi în faţa Domnului“. |
9 Iar bărbaţii aceia s'au dus şi au străbătut pământul; şi l-au văzut şi l-au descris într'o carte după cetăţile lui c, şi l-au împărţit în şapte părţi şi s'au întors la Iosua în tabără, la Şilo. |
10 Iar Iosua a aruncat sorţi în Şilo, în faţa Domnului; şi acolo le-a împărţit Iosua fiilor lui Israel moştenire, în faţa Domnului. |
11 Cel dintâi a ieşit sorţul seminţiei lui Veniamin, după familiile ei: hotarele moşiei lor au ieşit între fiii lui Iuda şi fiii lui Iosif. |
12 Hotarul lor de miazănoapte începe de la Iordan, urcă spre miazănoapte pe lângă Ierihon, urcă prin munte spre apus şi se termină în pustiul Bet-Aven; |
13 de acolo merge hotarul spre Luz, prin spatele Luzului, – acesta fiind Betelul; apoi coboară hotarul spre Atarot-Adar, merge spre muntele dinspre miazăzi de Bet-Horonul de jos, |
14 trece şi se îndreaptă spre partea dinspre mare, pe la miazăzi, de la muntele din faţa Bet-Horonului până unde se termină, la Chiriat-Baal, adică Chiriat-Iearim, cetatea fiilor lui Iuda; aceasta este partea dinspre apus. |
15 Iar partea de miazăzi: de la Chiriat-Baal merge hotarul spre mare, până la izvorul apei Neftoah; |
16 apoi se coboară prin faţa pădurii lui Hinom, care se află pe partea de miazănoapte faţă de Emec Refaim, se coboară din nou prin miazăzi faţă de Iebus şi merge spre En-Roghel; |
17 înaintează apoi spre En-Şemeş şi înaintează spre Ghelilot, care este în faţa urcuşului spre Adumim, şi se coboară spre piatra lui Bohan, a fiilor lui Ruben; |
18 apoi trece pe la miazănoapte de Harabah şi se coboară la hotarul mării Araba; |
19 de acolo trece pe lângă Bet-Hogla, pe la miazănoapte, şi se termină în cornul de miazănoapte al Mării Sărate, la vărsarea Iordanului. Acesta e hotarul de miazăzi. |
20 Iar hotarul de răsărit este Iordanul. Aceasta este moştenirea fiilor lui Veniamin, acestea sunt hotarele lor, de jur-împrejur, după familiile lor. |
21 Iar cetăţile fiilor lui Veniamin, după familiile lor, erau: Ierihonul, Bet-Hogla, şi Emec-Cheţiţ; |
22 Bet-Harabah, Ţemaraim şi Betel; |
23 Avim, Para şi Ofra; |
24 Chefar-Amonai, Ofni şi Gheba: douăsprezece cetăţi, cu satele lor; |
25 Gabaon, Rama şi Beerot; |
26 Miţpa, Chefira şi Moţa; |
27 Rechem, Irpeel şi Tareala; |
28 Ţela, Elef şi Iebus (adică Ierusalimul): paisprezece cetăţi, cu satele lor. Aceasta este moştenirea fiilor lui Veniamin, după familiile lor. |
[ VT ] Vechiul Testament
[ Ios ] Iosua Navi
[ Cap. 19 ] | CAPITOLUL 19 Moştenirea seminţiilor lui Simeon, Zabulon, Isahar, Aşer, Neftali şi Dan. Partea lui Iosua. |
1 Al doilea sorţ a căzut pentru fiii lui Simeon; partea lor de moştenire a fost între hotarele părţii fiilor lui Iuda a. |
2 Moştenirea lor era: Beer-Şeba, Şeba şi Molada; |
3 Haţar-Şual, Bala şi Aţem; |
4 Eltolad, Betul şi Horma; |
5 Ţiclag, Bet-Marcabot şi Haţar-Susa; |
6 Bet-Lebaot şi ţarinile lor: treisprezece cetăţi, cu satele lor b; |
7 Ain, Rimon, Eter şi Aşan: patru cetăţi, cu satele lor; |
8 şi toate satele ce se aflau împrejurul acestor cetăţi, până la Baalat-Beer-Ramat, mergând spre miazăzi. Aceasta este moştenirea seminţiei fiilor lui Simeon, după familiile lor. |
9 Moştenirea fiilor lui Simeon [era parte] din partea fiilor lui Iuda, fiindcă partea fiilor lui Iuda era mai mare decât a lor; de aceea fiii lui Simeon au primit parte din moşia lor. |
10 Al treilea sorţ i-a căzut lui Zabulon, după familiile lor; hotarul moştenirii lor mergea până la Sarid, |
11 se urca spre apus până la Maraala şi atingea Dabeşetul în valea de dinaintea Iocneamului; |
12 de la Sarid se întorcea înapoi, spre răsărit, până la hotarul ţinutului Chislot-Tabor, de unde trecea spre Dabrat şi se urca spre Iafia; |
13 se îndrepta apoi la răsărit spre Ghet-Hefer, la Ita-Caţin şi mergea spre Rimon, Metora şi Nea |
14 şi se întorcea de la miazănoapte spre Hanaton şi ieşea la Iftah-El; |
15 apoi la Catat, Nahalal, Şimron, Idala şi Betleem: douăsprezece cetăţi, cu satele lor c. |
16 Aceasta este moştenirea seminţiei fiilor lui Zabulon, după familiile lor: cetăţile cu satele lor. |
17 Al patrulea sorţ i-a căzut lui Isahar. |
18 În hotarul lor erau cuprinse: Izreel, Chesulot şi Şunem; |
19 Hafaraim, Şion şi Anaharat; |
20 Harabit, Chişion şi Ebeţ; |
21 Remet, En-Ganim, En-Hada şi Bet-Paţeţ; |
22 hotarul atingea Taborul, Şahaţima şi Bet-Şemeş, iar capătul lui era Iordanul. |
23 Aceasta este moştenirea seminţiei fiilor lui Isahar, după familiile lor: cetăţile cu satele lor d. |
24 Al cincilea sorţ i-a căzut lui Aşer, după familiile lor. |
25 Hotarul lor trecea prin Helcat, Hali, Beten şi Acşaf, |
26 Alamalec, Amead şi Mişeal; hotarul lor atingea spre apus Carmelul şi Şihor-Libnat, |
27 după care se întorcea dinspre soare-răsare către Bet-Dagon şi atingea hotarul lui Zabulon şi Iftah-El la miazănoapte şi intra în hotarul Asatei la Bet-Emec şi Neiel şi mergea la Cabul |
28 şi mai departe la Abdon, Rehob, Hamon şi Cana, până la marele Sidon; |
29 hotarul se întorcea apoi îndărăt la Rama, la fântâna lui Masfasat şi la Tirieni, după care se încovoia spre Hosa, spre mare, Mahaleb şi Aczib; |
30 după aceea, Aco, Afec şi Rehob. |
31 Aceasta este moştenirea seminţiei fiilor lui Aşer, după familiile lor: cetăţile cu satele lor. |
32 Al şaselea sorţ i-a căzut lui Neftali. |
33 Hotarul lor mergea de la Helef şi de la pădurea Ţaananim către Adami-Necheb şi Iabneel până la Lacum şi se isprăvea în Iordan; |
34 hotarul se întorcea apoi spre apus către Aznot-Tabor şi de acolo mergea spre Hucoc şi se învecina la miazăzi cu ţinutul Zabulonului, spre apus cu ţinutul lui Aşer, iar spre soare-răsare cu Iordanul. |
35 Cetăţi întărite erau Ţidim, Ţer, Hamat, Racat şi Chineret; |
36 Adama, Rama şi Haţor; |
37 Chedeş, Edreea şi En-Haţor; |
38 Ireon, Migdal-El, Horem, Bet-Anat şi Bet-Şemeş. |
39 Aceasta este moştenirea seminţiei fiilor lui Neftali. |
40 Al şaptelea sorţ i-a căzut lui Dan. |
41 Hotarul lor cuprindea: Ţora, Eştaol şi Ir-Şemeş; |
42 Şaalabim, Aialon şi Itla; |
43 Elon, Timnata şi Ecron; |
44 Elteche, Ghibeton şi Baalat; |
45 Iehud, Bene-Berac şi Gat-Rimon; |
46 Me-Iarcon şi Haracon, la apusul cărora hotarul se învecina cu Ioppe. |
47 Aceasta este moştenirea seminţiei fiilor lui Dan, după familiile lor, acestea sunt cetăţile lor, cu satele lor. Dar fiii lui Dan nu i-au izgonit pe Amoreii care le făcuseră necazuri în munţi; iar Amoreii nu le-au îngăduit să coboare la vale, ci le-au luat cu de-a sila hotarul porţiei lor. |
48 Atunci s'au dus fiii lui Dan şi au purtat război împotriva Leşemului şi l-au luat şi l-au lovit cu ascuţişul săbiei; şi au locuit în el şi l-au numit „Leşemul-lui-Dan“, după numele lui Dan, tatăl lor. Iar Amoreii au locuit pe mai departe în Edom şi în Salamin e; dar mâna lui Efraim i-a stăpânit şi au devenit supuşii săi. |
49 După ce au luat în stăpânire pământul, după hotarele lor, fiii lui Israel i-au dat între ei moştenire lui Iosua, fiul lui Navi, |
50 aşa cum poruncise Dumnezeu; şi i-au dat cetatea pe care o ceruse, Timnat-Serah, care se află în muntele lui Efraim; iar el a zidit cetatea şi a locuit în ea. |
51 Acestea sunt părţile pe care Eleazar preotul şi Iosua, fiul lui Navi, şi capii familiilor le-au împărţit, prin tragere la sorţi, fiilor lui Israel, în Şilo, înaintea feţei Domnului, la intrarea cortului mărturiei; iar aceştia s'au dus să-şi ia în stăpânire pământul f. |
[ VT ] Vechiul Testament
[ Ios ] Iosua Navi
[ Cap. 20 ] | CAPITOLUL 20 Cetăţile de scăpare. |
1 Şi i-a grăit Domnul lui Iosua, zicând: |
2 „Vorbeşte-le fiilor lui Israel şi spune-le: Rânduiţi cetăţile în care să scape fugarii, despre care Eu v'am grăit prin Moise a; |
3 ca să poată scăpa acolo ucigaşul care fără voia lui a luat viaţa cuiva, fără să fi avut înainte un astfel de gând. Şi vă vor fi ele cetăţi de scăpare, ca nu cumva ucigaşul să fie omorât de rudele celui ucis mai înainte de a fi fost el adus în faţa adunării, pentru judecată. |
4 Acela, după ce a fugit în una din aceste cetăţi, va sta la poarta cetăţii b şi va spune ce are de spus în faţa bătrânilor acelei cetăţi, iar obştea îl va primi şi-i va da un loc, iar el va locui cu ei. |
5 Iar dacă ruda celui ucis va alerga în căutarea lui, ei nu-l vor da pe ucigaş în mâinile ei, pentru că el din neştiinţă l-a lovit pe aproapele său, iar nu pentru că mai înainte l-ar fi urât. |
6 Şi va locui el în cetatea aceea până când va sta la judecată în faţa adunării sau până când va muri arhiereul acelor zile c; atunci ucigaşul se va întoarce şi se va duce în cetatea sa şi la casa lui, de unde fugise“. |
7 Iar el [Iosua] a rânduit Chedeşul în Galileea, în muntele lui Neftali, şi Sichemul în muntele lui Efraim şi Chiriat-Arba – adică Hebronul – în muntele lui Iuda. |
8 Iar dincolo de Iordan, în faţa Ierihonului, spre răsărit, a rânduit: Beţerul, în şesul pustiului din seminţia lui Ruben; Ramot, în Galaad, în seminţia lui Gad, şi Golan, în Vasan, în seminţia lui Manase. Dt 04:43 Ios 21:27 Ios 21:38 Nm 35:14 Dt 19:9 Ios 21:21 Ios 21:32 |
9 Acestea sunt cetăţile rânduite pentru toţi fiii lui Israel şi pentru străinii ce locuiesc printre ei d, pentru ca acolo să fugă cel ce fără voie a luat viaţa cuiva, ca nu cumva ruda celui ucis să-l omoare înainte de a fi stat el la judecată în faţa adunării. |
[ VT ] Vechiul Testament
[ Ios ] Iosua Navi
[ Cap. 21 ] | CAPITOLUL 21 Cetăţile leviţilor. |
1 Capii de familie ale fiilor lui Levi au venit atunci la Eleazar preotul şi la Iosua, fiul lui Navi, şi la capii de familie din seminţiile lui Israel. |
2 Şi le-au grăit în Şilo, în ţara Canaanului, zicând: „Domnul a poruncit prin Moise să ni se dea cetăţi în care să locuim, precum şi împrejurimile lor pentru vitele noastre“. |
3 Iar fiii lui Israel le-au dat leviţilor, din părţile lor, după porunca Domnului, următoarele cetăţi, cu împrejurimile lor. |
4 Şi sorţul a ieşit pentru fiii lui Cahat. Iar fiii lui Aaron, preoţii leviţi, au avut prin sorţi treisprezece cetăţi din seminţia lui Iuda şi din seminţia lui Simeon şi din seminţia lui Veniamin. |
5 Iar celorlalţi fii ai lui Cahat li s'au dat, prin sorţi, zece cetăţi din seminţia lui Efraim şi din seminţia lui Dan şi din jumătate din seminţia lui Manase. |
6 Iar fiilor lui Gherşon li s'au dat treisprezece cetăţi din seminţia lui Isahar şi din seminţia lui Aşer şi din seminţia lui Neftali şi din jumătate din seminţia lui Manase în Vasan. |
7 Iar fiii lui Merari, după familiile lor, au avut prin sorţi douăsprezece cetăţi din seminţia lui Ruben şi din seminţia lui Gad şi din seminţia lui Zabulon. |
8 Fiii lui Israel le-au dat leviţilor cetăţile şi împrejurimile lor, aşa cum Domnul îi poruncise lui Moise. |
9 Seminţia fiilor lui Iuda şi seminţia fiilor lui Simeon şi parte din seminţia fiilor lui Veniamin au dat cetăţile acestea; |
10 şi ele li s'au rânduit fiilor lui Aaron din familia lui Cahat a fiilor lui Levi, fiindcă acestea au ieşit întâi la sorţi. |
11 Şi le-au dat: Chiriat-Arba, metropola fiilor lui Enac, adică Hebronul, în ţinutul muntos al lui Iuda, cu împrejurimile ei; |
12 dar ţarinile cetăţii şi satele ei le-a dat Iosua fiilor lui Caleb, fiul lui Iefone, să le stăpânească. |
13 Iar fiilor lui Aaron le-a dat cetatea de scăpare a ucigaşilor: Hebronul şi împrejurimile lui, Libna şi împrejurimile ei; |
14 Iatirul şi împrejurimile lui, Eştemoa şi împrejurimile ei; |
15 Holonul şi împrejurimile lui, Debirul şi împrejurimile lui; |
16 Ainul şi împrejurimile lui, Iuta şi împrejurimile ei, Bet-Şemeşul şi împrejurimile lui: nouă cetăţi din aceste două seminţii. |
17 Iar din seminţia lui Veniamin: Gabaonul şi împrejurimile lui, Gheba cu împrejurimile ei; |
18 Anatotul şi împrejurimile lui, Almonul cu împrejurimile lui: patru cetăţi. |
19 Toate cetăţile fiilor lui Aaron, preoţii: treisprezece. |
20 Iar familiilor fiilor lui Cahat, leviţilor - celor rămaşi dintre fiii lui Cahat - li s'au dat cetăţi din hotarele seminţiei lui Efraim. |
21 Li s'a dat cetatea de scăpare a ucigaşilor, Sichemul, cu împrejurimile ei, şi Ghezerul cu împrejurimile ei; |
22 Chibţaimul cu împrejurimile lui şi Bet-Horonul cu împrejurimile lui: patru cetăţi. |
23 Din seminţia lui Dan: Elteche cu împrejurimile lui şi Ghibetonul cu împrejurimile lui; |
24 Aialonul cu împrejurimile lui şi Gat-Rimonul cu împrejurimile lui: patru cetăţi. |
25 Din jumătatea seminţiei lui Manase: Taanacul cu împrejurimile lui şi Ibleam a cu împrejurimile lui: două cetăţi. |
26 De toate, zece cetăţi, cu împrejurimile lor, pentru familiile celorlalţi fii ai lui Cahat. |
27 Iar fiilor lui Gherşon, leviţii: două cetăţi din cealaltă jumătate a seminţiei lui Manase, cetăţi puse deoparte pentru scăparea ucigaşilor: Golanul, în ţinutul Vasanului, cu împrejurimile ei, şi Beştra cu împrejurimile ei. |
28 Din seminţia lui Isahar: Chişionul cu împrejurimile lui şi Dabrat cu împrejurimile lui; |
29 Iarmutul cu împrejurimile lui şi En-Ganimul cu împrejurimile lui: patru cetăţi. |
30 Din seminţia lui Aşer: Mişalul cu împrejurimile lui şi Abdonul cu împrejurimile lui; |
31 Helcatul cu împrejurimile lui şi Rehobul cu împrejurimile lui: patru cetăţi. |
32 Din seminţia lui Neftali: Chedeşul Galileii, cetate pusă deoparte pentru scăparea ucigaşilor, cu împrejurimile ei, Hamot-Dorul cu împrejurimile lui şi Cartanul cu împrejurimile lui: trei cetăţi. |
33 Toate cetăţile [fiilor] lui Gherşon, după familiile lor, au fost treisprezece. |
34 Celorlalţi leviţi din fiii lui Merari: din seminţia lui Zabulon: Iocneamul cu împrejurimile lui şi Carta cu împrejurimile ei; |
35 Dimna cu împrejurimile ei şi Nahalalul cu împrejurimile lui: patru cetăţi. |
36 De cealaltă parte a Iordanului, în faţa Ierihonului, din seminţia lui Ruben: Beţerul, cetate de scăpare pentru ucigaşi, cu împrejurimile ei, în pustiul Miso b, Iahţa cu împrejurimile ei; |
37 Chedemotul cu împrejurimile lui şi Mefaatul cu împrejurimile lui: patru cetăţi. |
38 Din seminţia lui Gad: cetăţile de scăpare pentru ucigaşi: Ramot-Galaad cu împrejurimile lui şi Mahanaimul cu împrejurimile lui; |
39 Heşbonul cu împrejurimile lui şi Iazerul cu împrejurimile lui; de toate, patru cetăţi. |
40 Toate cetăţile [date] fiilor lui Merari, după familiile lor rămase din seminţia lui Levi, adică părţile ce li s'au cuvenit: douăsprezece cetăţi. |
41 Iar toate cetăţile date leviţilor între fiii lui Israel au fost patruzeci şi opt de cetăţi cu împrejurimile lor; |
42 fiecare cetate cu împrejurimile ei: întocmai la toate aceste cetăţi. Aşa a sfârşit Iosua să împartă ţara în hotarele ei. Iar fiii lui Israel i-au dat lui Iosua partea lui; după porunca Domnului i-au dat cetatea pe care o ceruse, Timnat-Serah, în muntele lui Efraim. Şi Iosua a zidit cetatea şi a locuit în ea. Iar Iosua a luat cuţitele de piatră cu care îi tăiase împrejur pe fiii lui Israel – cei născuţi pe cale în pustie, căci în pustie nu fuseseră tăiaţi împrejur – şi le-a pus în Timnat-Serah c. |
43 Aşa i-a dat Domnul lui Israel toată ţara pe care Se jurase să le-o dea părinţilor lor; iar ei au moştenit-o şi au locuit în ea. |
44 Şi le-a dat Domnul odihnă de jur-împrejur, aşa cum li Se jurase părinţilor lor: dintre toţi vrăjmaşii lor, nimeni nu le-a stat împotrivă; pe toţi vrăjmaşii lor i-a dat Domnul în mâinile lor. |
45 N'a rămas neîmplinit nici un cuvânt din toate cuvintele bune pe care Domnul le-a grăit către fiii lui Israel; toate s'au împlinit. |
[ VT ] Vechiul Testament
[ Ios ] Iosua Navi
[ Cap. 22 ] | CAPITOLUL 22 Triburile lui Ruben, Gad şi jumătate din al lui Manase se întorc dincolo de Iordan. |
1 Atunci i-a chemat Iosua pe fiii lui Ruben şi pe fiii lui Gad şi jumătate din seminţia lui Manase |
2 şi le-a zis: „Voi aţi auzit tot ceea ce Moise, sluga Domnului, v'a poruncit, iar voi aţi ascultat cuvântul meu întru toate câte eu v'am poruncit. |
3 În această vreme'ndelungată a nu i-aţi lăsat pe fraţii voştri, şi până'n ziua de astăzi aţi păzit porunca Domnului, Dumnezeului vostru. |
4 Iar acum, Domnul, Dumnezeul nostru, i-a odihnit pe fraţii voştri, aşa cum le-a spus; aşadar, întoarceţi-vă acum şi mergeţi la casele voastre şi'n ţara moştenirii voastre pe care Moise, sluga Domnului, v'a dat-o dincolo de Iordan. |
5 Dar fiţi cu mare luare-aminte să faceţi poruncile şi legea pe care Moise, sluga Domnului, v'a poruncit să le faceţi: Să-L iubiţi pe Domnul, Dumnezeul vostru, şi să umblaţi în toate căile Lui, să-I păziţi poruncile şi să vă lipiţi de El şi să-I slujiţi din tot cugetul vostru şi din toată inima voastră“. |
6 Şi Iosua i-a binecuvântat şi le-a dat drumul; iar ei s'au dus la casele lor. |
7 Iar unei jumătăţi din seminţia lui Manase i-a dat Iosua o parte în ţinutul Vasanului, iar celeilalte jumătăţi i-a dat Iosua parte cu fraţii săi dincoace de Iordan, lângă mare; după aceea Iosua le-a dat drumul la casele lor şi i-a binecuvântat. |
8 Iar ei s'au dus la casele lor cu avuţii multe şi cu foarte multe vite şi cu argint şi cu aur şi cu aramă şi cu fier şi cu foarte multă îmbrăcăminte; prada pe care o luaseră de la duşmani au împărţit-o cu fraţii lor. |
9 Astfel că fiii lui Ruben şi fiii lui Gad şi jumătate din seminţia lui Manase s'au întors de la fiii lui Israel din Şilo, care se află în ţara Canaan, ca să meargă în Galaad, în ţinutul moştenirii lor, pe care-l dobândiseră, din porunca Domnului, prin mâna lui Moise. |
10 Şi au venit în Galaadul Iordanului, care se află în ţara Canaan. Iar fiii lui Ruben şi fiii lui Gad şi jumătate din seminţia lui Manase au zidit acolo jertfelnic lângă Iordan, jertfelnic mare la vedere b. |
11 Şi auzind fiii lui Israel, au zis: „Iată, fiii lui Ruben şi fiii lui Gad şi jumătate din seminţia lui Manase au zidit jertfelnic la hotarele ţării Canaan, la Galaadul Iordanului, faţă'n faţă cu fiii lui Israel“ c. |
12 Şi toţi fiii lui Israel s'au adunat în Şilo, să se ridice şi să se bată cu ei. |
13 Fiii lui Israel l-au trimis la fiii lui Ruben şi la fiii lui Gad şi la fiii jumătăţii din seminţia lui Manase, în ţinutul Galaad, pe Finees, fiul lui Eleazar, fiul lui Aaron, marele preot, |
14 şi'mpreună cu el zece dintre bărbaţii de frunte: un cap de familie din fiecare seminţie a lui Israel (capii de familie sunt fruntaşii miilor lui Israel). |
15 Aceştia s'au dus la fiii lui Ruben şi la fiii lui Gad şi la acea jumătate din seminţia lui Manase, în ţinutul Galaad, şi le-au grăit: |
16 „Aşa grăieşte toată obştea Domnului: Ce înseamnă această nelegiuire pe care voi aţi făcut-o în faţa Dumnezeului lui Israel, să vă întoarceţi astăzi de la Domnul prin aceea că v'aţi zidit jertfelnic, aşa ca să staţi voi astăzi împotriva Domnului d? |
17 Mic este oare pentru voi păcatul din Peor, că nici până'n ziua de azi nu ne-am curăţit de el, cu toate că a fost pedeapsă mare în obştea Domnului e? |
18 Şi voi v'aţi răzvrătit astăzi împotriva Domnului; şi va fi că dacă voi staţi astăzi împotriva Domnului, mâine fi-va urgia peste'ntregul Israel. |
19 Şi acum, dacă ţinutul moştenirii voastre vă este mic, treceţi în ţinutul moştenirii Domnului, unde se află cortul Domnului, şi primiţi o moştenire printre noi; şi nu staţi împotriva lui Dumnezeu, şi nici împotriva noastră să nu staţi prin aceea că v'aţi zidit un jertfelnic în afară de jertfelnicul Domnului, Dumnezeului nostru. |
20 Oare Acan, fiul lui Zerah, n'a făcut el nelegiuire când a luat din cele afierosite şi a adus mânia peste'ntreaga obşte a lui Israel? Şi el era unul singur, dar nu singur a murit în păcatul său f!“ |
21 Atunci fiii lui Ruben şi fiii lui Gad şi jumătate din seminţia lui Manase au răspuns; şi au grăit către fruntaşii miilor lui Israel, zicând: |
22 „Dumnezeul Dumnezeu este Domnul, şi Dumnezeul Dumnezeu g ştie, şi însuşi Israel va cunoaşte: dacă noi am făcut păcatul răzvrătirii în faţa Domnului, atunci El să nu ne cruţe astăzi! |
23 Şi dacă noi am zidit jertfelnic pentru ca să stăm împotriva Domnului, Dumnezeului nostru, sau pentru ca să aducem pe el arderi-de-tot sau pentru ca să aducem pe el jertfă de mântuire, Domnul să cerceteze! |
24 Dar noi am făcut aceasta de teamă ca nu cumva fiii voştri să le spună mâine fiilor noştri: Ce aveţi voi de-a face cu Domnul, Dumnezeul lui Israel?; |
25 că Domnul a aşezat hotar între noi şi voi, chiar Iordanul, iar voi nu aveţi parte cu Domnul... Şi astfel fiii voştri îi vor înstrăina pe fiii noştri, aşa ca ei să nu I se închine Domnului. |
26 De aceea am zis: Să facem aşa: să zidim jertfelnicul acesta, nu pentru a aduce jertfe de ardere şi nici pentru jertfe de rând, |
27 ci pentru ca să fie el mărturie între noi şi voi şi între fiii noştri de după noi că putem să-I facem Domnului slujbă în faţa Lui prin jertfele noastre de ardere şi prin jertfele noastre de rând şi prin jertfele noastre de mântuire; şi astfel fiii voştri nu le vor zice mâine fiilor noştri: Voi nu aveţi parte cu Domnul! |
28 Şi am zis: Dacă va fi vreodată ca ei să vorbească astfel către noi sau către urmaşii noştri de mâine, atunci aceştia vor zice: Iată asemănarea jertfelnicului Domnului pe care părinţii noştri l-au făcut nu pentru jertfe de ardere şi nici pentru jertfele noastre de rând, ci pentru ca el să fie mărturie între voi şi noi şi între fiii noştri. |
29 Departe de noi, aşadar, să ne abatem astăzi de la Domnul şi să stăm împotriva Domnului zidindu-ne jertfelnic pentru jertfe de ardere şi pentru jertfele de pace şi pentru jertfele de mântuire în afara jertfelnicului Domnului, Dumnezeului nostru, care se află în faţa cortului Său!“ |
30 Şi după ce Finees preotul şi mai marii obştii şi capii peste miile lui Israel care erau cu ei au auzit cuvintele grăite de fiii lui Ruben şi de fiii lui Gad şi de jumătate din seminţia lui Manase, le-a plăcut. |
31 Atunci Finees, fiul lui Eleazar preotul, a zis către fiii lui Ruben şi către fiii lui Gad şi către jumătate din seminţia lui Manase: „Azi am cunoscut că Domnul e cu noi, de vreme ce voi n'aţi făcut această nelegiuire în faţa Domnului şi i-aţi cruţat pe fiii lui Israel de mâna Domnului“. |
32 Aşa că Finees, fiul lui Eleazar preotul, şi dregătorii s'au întors de la fiii lui Ruben şi de la fiii lui Gad şi de la jumătate din seminţia lui Manase din ţinutul Galaadului în ţara Canaanului, la fiii lui Israel, şi le-au spus cuvintele. |
33 Şi le-a plăcut aceasta fiilor lui Israel. Iar ei au grăit către fiii lui Israel şi L-au binecuvântat pe Dumnezeul fiilor lui Israel şi le-au spus să nu se mai ridice cu război asupra lor spre a nimici ţinutul fiilor lui Ruben şi al fiilor lui Gad şi a jumătate din seminţia lui Manase; aşa că ei au locuit în el. |
34 Iar Iosua a dat un nume jertfelnicului lui Ruben şi al lui Gad şi al jumătăţii din seminţia lui Manase; şi a zis: „Acesta-i în mijlocul lor o «Mărturie» că Domnul este Dumnezeul lor“ h. |
[ VT ] Vechiul Testament
[ Ios ] Iosua Navi
[ Cap. 23 ] | CAPITOLUL 23 Iosua vorbeşte întregului Israel. |
1 Şi a fost că la vreme'ndelungată după ce Domnul Dumnezeu L-a odihnit pe Israel de toţi vrăjmaşii lui de primprejur, Iosua, îndelungat în zile, a îmbătrânit; |
2 şi i-a chemat Iosua pe toţi fiii lui Israel şi pe bătrânii lor şi dregătorii lor şi pe cărturarii lor şi pe judecătorii lor şi le-a zis: „Eu, îndelungat în zile, am îmbătrânit. |
3 Iar voi aţi văzut tot ceea ce Domnul, Dumnezeul nostru, le-a făcut tuturor acestor neamuri ce ne-au stat în faţă; căci Dumnezeul vostru, El este Cel ce S'a luptat pentru voi. |
4 Vedeţi cum eu v'am aruncat înainte aceste neamuri care v'au rămas prin sorţi pentru seminţiile voastre, toate neamurile pe care eu le-am nimicit, începând de la Iordan şi până la Marea cea Mare dinspre soare-apune. |
5 Iar Domnul, Dumnezeul nostru, le va nimici de dinaintea voastră până ce vor pieri de istov; şi va trimite asupră-le fiarele sălbatice până ce le va nimici de dinaintea voastră, pe ele şi pe regii lor, iar voi veţi moşteni pământul lor, aşa cum Domnul, Dumnezeul vostru, v'a grăit vouă. |
6 De aceea, străduiţi-vă să păziţi şi să faceţi toate cele scrise în cartea legii lui Moise, neabătându-vă nici la dreapta, nici la stânga; |
7 şi să nu umblaţi laolaltă cu neamurile care-au rămas cu voi; numele dumnezeilor lor să nu le pomeniţi între voi; să nu le slujiţi şi nici să vă închinaţi la ei; |
8 ci numai de Domnul, Dumnezeul vostru, să vă lipiţi, aşa cum aţi făcut până'n ziua de acum. |
9 Domnul a surpat de dinaintea voastră neamuri mari şi tari, şi nimeni, până'n ziua de azi, n'a fost în stare să vă stea împotrivă: |
10 unul din voi a gonit o mie, căci Domnul, Dumnezeul vostru, El este Cel ce S'a războit pentru voi, aşa cum El v'a grăit. |
11 Luaţi aminte şi puneţi la inimă: să-L iubiţi pe Domnul, Dumnezeul vostru! |
12 Că dacă vă veţi abate şi vă veţi împreuna cu neamurile care-au rămas cu voi, dacă vă veţi încuscri cu ei şi vă veţi amesteca împreună cu ei, şi ei împreună cu voi, |
13 atunci să ştiţi că Domnul nu va mai nimici de dinaintea voastră aceste neamuri; şi ele vor fi pentru voi laţuri şi pietre de poticnire şi cuie'n călcâie şi ţepuşe'n în ochi, până ce voi veţi pieri de pe acest pământ bun pe care vi l-a dat Domnul, Dumnezeul vostru a. |
14 Eu însă mă grăbesc alergându-mi calea b, aşa cum fac toţi pământenii. Dar voi să ştiţi în inima voastră şi'n sufletul vostru că din toate cuvintele cele bune pe care Domnul, Dumnezeul vostru, vi le-a grăit, nici un cuvânt n'a căzut c; din toate câte vă priveau, nici unul n'a lipsit. |
15 Şi va fi că aşa cum v'au venit toate cuvintele cele bune pe care Domnul, Dumnezeul vostru, le-a grăit despre voi, tot astfel Domnul, Dumnezeul vostru, va aduce peste voi toate cuvintele cele rele, până ce vă va nimici de pe acest pământ bun pe care Domnul, Dumnezeul vostru, vi l-a dat, |
16 atunci când veţi călca legământul Domnului, Dumnezeului nostru, pe care El ni l-a poruncit, şi vă veţi duce şi veţi sluji la dumnezei străini şi vă veţi închina la ei“ d. |
[ VT ] Vechiul Testament
[ Ios ] Iosua Navi
[ Cap. 24 ] | CAPITOLUL 24 Iosua le vorbeşte seminţiilor. Moartea lui Iosua şi a lui Eleazar. |
1 Şi a adunat Iosua toate seminţiile lui Israel în Sichem a şi i-a chemat pe bătrânii lor şi pe cărturarii lor şi pe judecătorii lor şi au stat în faţa lui Dumnezeu b. |
2 Şi a zis Iosua către tot poporul: „Aşa grăieşte Domnul, Dumnezeul lui Israel: Părinţii voştri au locuit la început dincolo de Râu c: Terah, tatăl lui Avraam şi tatăl lui Nahor; şi au slujit la dumnezei străini. |
3 Dar Eu l-am luat pe Avraam, părintele vostru, din cealaltă parte a Râului şi l-am călăuzit prin toată ţara Canaanului şi i-am înmulţit sămânţa şi i l-am dat pe Isaac; |
4 iar lui Isaac, pe Iacob şi pe Esau. Lui Esau i-am dat ca moştenire muntele Seir, iar Iacob şi fiii săi s'au coborât în Egipt şi au devenit neam mare şi numeros şi tare; iar Egiptenii le-au făcut necazuri. |
5 Şi am lovit Egiptul cu semnele pe care le-am făcut între ei d...“. |
6 Iar după aceasta [Dumnezeu] e i-a scos pe părinţii voştri din Egipt; şi au intrat în Marea Roşie, în timp ce Egiptenii alergau de dinapoia părinţilor noştri, cu care de luptă şi cu cai, până la Marea Roşie. |
7 Iar noi am strigat către Domnul, iar El a dat nor şi negură între noi şi Egipteni; şi a adus marea peste ei şi i-a acoperit. Ochii voştri au văzut câte a făcut Domnul în Ţara Egiptului. Şi aţi fost vreme'ndelungată în pustie. |
8 Şi v'am adus în ţara Amoreilor, a celor ce locuiau dincolo de Iordan f; şi Domnul i-a dat în mâinile voastre şi le-aţi moştenit ţara şi i-aţi nimicit de dinaintea voastră. |
9 S'a ridicat apoi Balac, fiul lui Sefor, regele Moabului, şi s'a rânduit cu oaste împotriva lui Israel; şi a trimis şi l-a chemat pe Baalam să ne blesteme; |
10 dar Domnul, Dumnezeul vostru, n'a vrut să vă nimicească: acela ne-a binecuvântat cu mare binecuvântare şi ne-a izbăvit de mâinile lor, iar pe ei ni i-a dat nouă. |
11 Şi aţi trecut Iordanul şi aţi venit la Ierihon; iar locuitorii Ierihonului s'au luptat împotriva voastră: Amoreul şi Canaaneanul şi Ferezeul şi Heveul şi Iebuseul şi Heteul şi Ghergheseul; dar Domnul i-a dat în mâinile voastre. |
12 Şi El a trimis înaintea voastră viespi şi i-a gonit de dinaintea voastră – pe cei doi regi ai Amoreilor –, nu cu sabia ta şi nu cu arcul tău. |
13 Şi v'a dat pământul pe care nu voi v'aţi ostenit şi cetăţile pe care nu voi le-aţi zidit: v'aţi aşezat în ele şi aţi mâncat din viile şi din măslinii pe care nu voi i-aţi sădit. |
14 Şi acum, temeţi-vă de Domnul şi slujiţi-L cu neabatere şi cu dreptate; şi lepădaţi-i pe dumnezeii străini cărora le-au slujit părinţii voştri dincolo de Râu şi în Egipt; şi slujiţi-I Domnului. |
15 Dar dacă nu vă place să-I slujiţi Domnului, atunci alegeţi-vă acum cui anume veţi sluji: dumnezeilor părinţilor voştri de dincolo de Râu sau dumnezeilor Amoreilor în a căror ţară locuiţi; dar eu şi casa mea Îi vom sluji Domnului, că sfânt este!“ |
16 Iar poporul, răspunzând, a zis: „Departe de noi gândul de a-L părăsi pe Domnul şi de a sluji la dumnezei străini! |
17 Domnul, Dumnezeul nostru, El este Dumnezeu; El ne-a scos, pe noi şi pe părinţii noştri, din ţara Egiptului g, El ne-a păzit în toată calea pe care am umblat şi printre toate neamurile prin care am trecut. |
18 Domnul a izgonit din faţa noastră pe Amoreu şi toate neamurile care locuiau în ţara aceasta; iar noi Îi vom sluji Domnului, căci El este Dumnezeul nostru!“ |
19 Iar Iosua a zis către popor: „Nu-I veţi putea sluji Domnului, fiindcă Dumnezeu este sfânt; şi, gelos fiind h, nu vă va trece cu vederea păcatele şi nelegiuirile. |
20 De câte ori Îl veţi părăsi pe Domnul şi veţi sluji la dumnezei străini, de atâtea ori El va veni şi vă va necăji şi vă va nimici, de vreme ce El, dimpotrivă, v'a făcut bine.“ |
21 Iar poporul a zis către Iosua: „Nu, ci Domnului Îi vom sluji!“ |
22 Iar Iosua a zis către popor: „Voi sunteţi martori împotriva voastră, de vreme ce voi L-aţi ales pe Domnul să-I slujiţi i. |
23 Şi acum, aruncaţi-i pe dumnezeii străini ce se află printre voi şi îndreptaţi-vă inima spre Domnul, Dumnezeul lui Israel!“ |
24 Iar poporul a zis către Iosua: „Domnului, Dumnezeului nostru, Îi vom sluji, şi de glasul Lui vom asculta!“ |
25 În ziua aceea a făcut Iosua un legământ cu poporul şi i-a dat lege şi porunci în Sichem, în faţa cortului Dumnezeului lui Israel j. |
26 Şi a scris aceste cuvinte în cartea legii lui Dumnezeu k; şi a luat o piatră mare şi a aşezat-o sub stejar, înaintea Domnului l. |
27 Şi a zis Iosua către poporul întreg: „Iată, piatra aceasta va fi martor între voi, căci ea a auzit toate cuvintele Domnului, cele pe care El ni le-a grăit astăzi; şi ea va fi între voi mărturie în zilele de apoi, oridecâteori Îi veţi minţi Domnului, Dumnezeului meu m“. |
28 Atunci Iosua a eliberat poporul; şi fiecare s'a dus la locul său. |
29 Şi a fost că după aceea a murit Iosua, fiul lui Navi, robul Domnului, în vârstă de o sută şi zece ani. |
30 Şi l-au îngropat între hotarele moştenirii sale, în Timnat-Serah, în muntele lui Efraim, la miazănoapte de muntele Gaaş. Şi împreună cu el au pus – în mormântul în care l-au îngropat – cuţitele de piatră cu care îi tăiase împrejur pe fiii lui Israel în Ghilgal, după ce îi adusese din Egipt, aşa cum îi poruncise Domnul; şi ele sunt acolo până astăzi. |
31 Israel I-a slujit Domnului în toate zilele lui Iosua şi'n toate zilele bătrânilor care au trăit încă multă vreme în urma lui Iosua şi care au văzut toate lucrurile pe care Domnul le-a făcut pentru Israel. |
32 Iar fiii lui Israel au adus din Egipt osemintele lui Iosif şi le-au îngropat în Sichem, în partea de ţarină pe care Iacob o cumpărase cu o sută de mioare de la Amoreii ce locuiau în Sichem şi pe care i-o dăduse lui Iosif ca parte. |
33 Şi a fost că după aceea a murit şi Eleazar, fiul lui Aaron arhiereul, şi l-au îngropat în Ghibeea lui Finees, fiul său, pe care el i-o dăduse în muntele lui Efraim. |
34 În ziua aceea au luat fiii lui Israel chivotul lui Dumnezeu şi l-au purtat printre ei, de jur-împrejur; iar Finees a fost preot în locul lui Eleazar, tatăl său, până când a murit şi a fost îngropat în Ghibeea, cetatea sa. |
35 Iar fiii lui Israel s'au dus fiecare la locul său şi'n cetatea sa. Dar fiii lui Israel s'au închinat la Astarte şi la Aştarot şi la dumnezeii neamurilor dimprejurul lor; şi Dumnezeu i-a dat în mâinile lui Eglon, regele Moabului, care i-a stăpânit vreme de optsprezece ani n. |
[ VT ] Vechiul Testament
[ Jd ] Judecători
Introducere la Cartea Judecătorilor Cartea Judecătorilor face parte din scrierile istorice ale Vechiului Testament şi este continuarea cărţii lui Iosua Navi; aşa a fost considerată de la început şi aşa a fost rânduită şi consacrată – nu numai de tradiţia iudaică, dar şi de cea creştină – în canonul biblic. Cu toate acestea, citirea ei în prelungirea celei precedente e de natură să provoace nedumeriri. Evenimente care acolo se declară consumate (cuceriri de cetăţi şi teritorii, distribuirea pământului) apar aici ca tot atâtea începuturi. Explicaţia constă în aceea că dacă Iosua a ocupat Canaanul după un plan unitar, bine pus la punct, şi printr'o campanie-fulger, desfăşurată din victorie în victorie, în perioada imediat următoare, aceea a judecătorilor, pe durata a 175 de ani (cca 1200-1025 î. H.) a avut loc consolidarea înstăpânirii, printr'un proces lent, cu înaintări şi retrageri, cu victorii şi înfrângeri, fiecare trib descurcându-se pe cont propriu, uneori prin compromisuri umilitoare. Pe de altă parte, renunţând la principiul exterminării băştinaşilor şi acceptând o coabitare mai mult sau mai puţin paşnică, fiii lui Israel recad în idolatrie, stârnind astfel mânia Domnului lor, Care nu o dată Se declarase un „Dumnezeu gelos“. În consecinţă, pedeapsa divină este instrumentată prin câteva popoare sau triburi precum Mesopotamienii, Moabiţii, Filistenii, Madianiţii, Amoniţii, care-i hărţuiesc şi-i asupresc pe aleşii infideli. Ritmul acesta: păcat-pedeapsă-căinţă-mântuire poate fi urmărit cu limpezime de-a lungul cărţii, el legându-se organic cu cele asemănătoare de dinainte de judecători (epoca lui Moise) şi de după ei (epoca regilor şi profeţilor). Aşa se face că în marile momente de criză morală, de disperare sau de căinţă, Dumnezeu le trimite fiilor lui Israel doisprezece judecători, care însă nu au şi nu-şi exercită competenţa juridică pe care o presupune denumirea, ci pe aceea de a guverna, îndruma, încuraja sau răzbuna poporul dintr'o anumită zonă (e perioada în care Israel nu are o conducere unitară). Numele acestora sunt: Otniel, Aod, Şamgar, Debora împreună cu Barac, Ghedeon împreună cu Abimelec, Tola, Iair, Ieftae, Ibţan, Elon, Abdon şi Samson. Dintre aceştia, urme adânci în memoria posterităţii vor lăsa Aod, Debora, Ghedeon împreună cu Abimelec, Ieftae şi, mai ales, Samson (acesta – asociat cu numele celebrei Dalila – devenind şi erou literar). Istoria judecătorilor e povestită de-a lungul a paisprezece capitole (3-16). Acestora li se adaugă cinci capitole suplimentare (17-21), foarte importante prin aceea că reflectă mentalităţi şi moravuri israelite (şi nu numai) de dinainte de instaurarea monarhiei. Faptele relatate aici pot cutremura conştiinţa creştinului de azi; ele sunt specifice acelei epoci îndepărtate, dar nu e mai puţin adevărat că pot fi identificate, sub o formă sau alta, în plină eră a omului pretins civilizat. E posibil ca această carte – a Judecătorilor – să nu fie opera unui singur autor, ci a câtorva, care, în mod sigur, pe lângă inspiraţia teologică a Duhului Sfânt, au fost asistaţi de memoria colectivă a seminţiilor lui Israel, ca şi de o seamă de texte scrise (precum Cântarea Deborei). În ceea ce priveşte timpul scrierii, părerile sunt, ca de obicei, împărţite. Unii cred că textul definitiv ar fi fost redactat în vremea regelui Saul (poate chiar de către profetul Samuel), adică între 1030 şi 1010 î. H. Dacă însă menţiunea din 18, 30 poate fi raportată la prima deportare masivă a Israeliţilor, ordonată de Tiglatfalasar al III-lea în anul 733 î. H., atunci opera devine mai tânără cu aproape trei secole. Oricare ar fi autorul sau data compunerii, Cartea Judecătorilor e un crâmpei de istorie nu numai umană, ci şi divină: lupta crâncenă în care Dumnezeu, intrat şi implicat în istorie odată cu facerea omului, S'a angajat pentru salvarea propriei Sale creaturi. |
[ VT ] Vechiul Testament
[ Jd ] Judecători
[ Cap. 1 ] | CAPITOLUL 1 Cucerirea Canaanului. |
1 Şi a fost că, după moartea lui Iosua, a fiii lui Israel L-au întrebat pe Domnul b, zicând: „Cine se va ridica pentru noi împotriva Canaaneenilor, ca să se bată cu ei?“ |
2 Iar Domnul le-a zis: „Iuda se va ridica; iată, în mâna lui am dat ţara“. |
3 Şi a zis Iuda către Simeon, fratele său c: „Ridică-te cu mine în moşia mea şi să facem război împotriva Canaaneenilor; apoi voi merge şi eu cu tine, în moşia ta“. Iar Simeon a mers cu el. |
4 Şi s'a ridicat Iuda, iar Domnul i-a dat în mâinile lor pe Canaaneeni şi pe Ferezei; şi dintre ei au lovit la Bezec d zece mii de bărbaţi. |
5 Iar în Bezec au dat peste Adoni-Bezec e şi au făcut război cu el; şi i-au bătut pe Canaaneeni şi pe Ferezei. |
6 Iar Adoni-Bezec a fugit, dar ei au alergat după el şi l-au prins şi i-au tăiat degetele de la mâini şi degetele de la picioare. |
7 Şi a zis Adoni-Bezec: „Şaptezeci de regi avându-şi tăiate degetele de la mâini şi degetele de la picioare adunau fărâmituri de sub masa mea; prin urmare, aşa cum le-am făcut eu lor, tot astfel mi-a răsplătit mie Dumnezeu“. Şi l-au adus în Ierusalim şi a murit acolo. |
8 Iar fiii lui Israel au făcut război împotriva Ierusalimului şi l-au luat şi l-au trecut prin ascuţişul săbiei, iar cetatea au ars-o cu foc. |
9 Iar după aceasta s'au coborât fiii lui Iuda să bată război împotriva Canaaneenilor care locuiau la munte şi în ţinutul din miazăzi şi în cel dinspre câmpie. |
10 Şi a mers Iuda împotriva Canaaneenilor care locuiau în Hebron, iar Hebronul i-a ieşit împotrivă (iar numele cel vechi al Hebronului era Chiriat-Arba); şi i-au bătut pe Şeşai şi pe Ahiman şi pe Talmai, rămăşiţele lui Enac f. |
11 Iar de acolo s'au suit împotriva celor ce locuiau în Debir (al cărui nume fusese mai înainte Chiriat-Sefer, Cetatea Cărturarilor). |
12 A zis Caleb: „Cel ce va lovi Cetatea Cărturarilor şi o va lua, aceluia îi voi da de soţie pe fiica mea Acsa“. |
13 Şi a luat-o Otniel, fiul cel mai tânăr al lui Chenaz, fratele lui Caleb; iar Caleb i-a dat-o de soţie pe Acsa, fiica sa. |
14 Şi a fost că'n timp ce ea mergea, Otniel a îndemnat-o să ceară o ţarină de la tatăl ei; şi ea cârtea şi striga de pe asin: „M'ai dat în ţinutul din miazăzi!...“. Dar Caleb i-a zis: „Ce ţi-a venit?“ |
15 Iar Acsa i-a zis: „Dă-mi, te rog, o binecuvântare, că m'ai trimis într'un ţinut din miazăzi: dă-mi şi izvoarele de apă!“ Iar Caleb i-a dat, după inima ei, Izvoarele cele de sus şi cele de jos. |
16 Iar fiii lui Hobab Cheneul, socrul lui Moise, s'au suit din cetatea Palmierilor, cu fiii lui Iuda, în pustia ce se află la miazăzi de Iuda, la miazăzi de Arad, şi s'au dus şi au locuit cu poporul. |
17 Şi a mers Iuda împreună cu Simeon, fratele său, şi i-a bătut pe Canaaneenii care locuiau în Ţefat şi i-au dat pierzării; iar cetăţii i-au pus numele Pierzanie g. |
18 Dar Iuda nu a luat Gaza, nici împrejurimile ei, nici Ascalonul sau hotarele lui, nici Ecronul şi nici hotarele lui, nici Azotul sau împrejurimile lui. h |
19 Şi Domnul era cu Iuda; acesta a luat muntele, fiindcă pe locuitorii din vale n'a putut să-i nimicească, ei fiind ocrotiţi de Rahab. i |
20 Hebronul i l-au dat lui Caleb, aşa cum spusese Moise; şi acolo a moştenit el cele trei cetăţi şi acolo i-a omorât pe cei trei fii ai lui Enac. |
21 Dar fiii lui Veniamin nu i-au scos pe Iebuseii care locuiau în Ierusalim, astfel că Iebuseii locuiesc până astăzi în Ierusalim împreună cu fiii lui Veniamin. |
22 Fiii lui Iosif s'au suit la Betel; şi Domnul era cu ei. |
23 Şi au împresurat Betelul şi l-au dărâmat; iar numele cel vechi al cetăţii era Luz. |
24 Iar iscoadele văzând un om ieşind din cetate, l-au prins şi i-au zis: „Arată-ne pe unde să intrăm în cetate şi vom face milă cu tine“. |
25 Şi el le-a arătat pe unde să intre în cetate; iar ei au izbit cetatea cu ascuţişul săbiei; iar pe omul acela şi pe rudele lui i-au lăsat liberi. |
26 Şi a mers omul acela în ţinutul Heteilor şi a zidit acolo o cetate pe care a numit-o Luz; acesta e numele ei până'n ziua de astăzi. |
27 Manase, de asemenea, nu i-a alungat pe cei din Bet-Şean, care este o cetate a Sciţilor j, nici oraşele k ei şi nici împrejurimile ei; nici pe cei ce locuiau în Taanac, nici oraşele acestuia; nici pe locuitorii din Dor, nici oraşele acestuia; nici pe locuitorii din Balac şi nici împrejurimile sau oraşele lui, nici pe locuitorii Meghiddonului şi nici împrejurimile sau oraşele acestuia, nici pe locuitorii Ibleamului şi nici împrejurimile sau oraşele acestuia; iar Canaaneenii au început să locuiască în această ţară. |
28 Şi a fost că după ce Israel s'a întărit, i-a făcut pe Canaaneeni să-i plătească bir, dar de alungat nu i-a alungat. |
29 Nici Efraim nu i-a alungat pe Canaaneenii care locuiau în Ghezer; iar Canaaneenii au locuit în mijlocul lui şi-i plăteau bir. |
30 Nici Zabulon nu i-a alungat pe cei ce locuiau în Chitron, nici pe cei ce locuiau în Nahalol; iar Canaaneenii au locuit în mijlocul lui şi-i plăteau bir. |
31 Nici Aşer nu i-a alungat pe cei ce locuiau în Aco, care-i plăteau bir, nici pe locuitorii din Dor, nici pe locuitorii din Sidon, nici pe locuitorii din Mahaleb, din Aczib, din Helba, din Afec şi din Rehob. |
32 Şi a trăit Aşer în mijlocul Canaaneenilor care locuiau în ţara aceea, de vreme ce nu i-a izgonit. |
33 Nici Neftali nu i-a alungat pe locuitorii din Bet-Şemeş, nici pe locuitorii din Bet-Anat; şi a trăit Neftali în mijlocul Canaaneenilor care locuiau în ţara aceea; dar locuitorii din Bet-Şemeş şi din Bet-Anat i-au devenit plătitori de bir. |
34 Amoreii însă i-au împins pe fiii lui Dan în munte, fiindcă nu le-au îngăduit să se coboare la vale. |
35 Aşa au început Amoreii să locuiască în muntele Mirţilor, unde trăiesc urşi şi vulpi, în Aialon şi în Şaalbim; dar mâna fiilor lui Iosif a fost puternică asupra Amoreilor, aşa încât aceştia i-au devenit birnici. |
36 Iar hotarul Amoreilor a fost de la urcuşul spre Acravim, de la stâncă şi mai sus de ea. |
[ VT ] Vechiul Testament
[ Jd ] Judecători
[ Cap. 2 ] | CAPITOLUL 2 Îngerul Domnului vesteşte nenorociri peste Israel. Moartea lui Iosua. Israeliţii Îl trădează pe Dumnezeu, Acesta îi pedepseşte. |
1 Şi îngerul Domnului a s'a suit de la Ghilgal b la Locul Plângerilor c şi la Betel şi la casa lui Israel şi le-a zis: „Aşa grăieşte Domnul: Eu v'am scos din ţara Egiptului şi v'am adus în ţara pe care m'am jurat faţă de părinţii voştri să v'o dau vouă, zicând: În veac nu voi călca legământul pe care l-am făcut cu voi! |
2 Dar nici voi să nu faceţi vreun legământ cu cei ce locuiesc în această ţară şi nici să nu vă închinaţi dumnezeilor lor; dimpotrivă, chipurile lor cele cioplite să le nimiciţi, jertfelnicele lor să le surpaţi!... Dar voi n'aţi ascultat de glasul Meu, de vreme ce aţi făcut toate aceste lucruri. |
3 Iar Eu am zis: Nu-i voi alunga de dinaintea voastră, ci ei vor fi să vă facă necazuri, iar dumnezeii lor să vă fie piatră de poticnire“. |
4 Şi a fost că după ce a grăit îngerul Domnului aceste cuvinte către toţi fiii lui Israel, poporul şi-a ridicat glasul şi a plâns. |
5 De aceea au numit locul acela „al Plângerilor“; şi I-au adus acolo jertfă Domnului. |
6 Şi Iosua a dat drumul poporului, iar fiii lui Israel s'au dus fiecare la moştenirea sa, să-şi moştenească pământul. |
7 Iar poporul I-a slujit Domnului în toate zilele lui Iosua şi'n toate zilele bătrânilor care-au trăit îndelung după Iosua şi care-au cunoscut toate lucrurile cele mari pe care Domnul le-a făcut în Israel. |
8 Iar Iosua, fiul lui Navi, sluga Domnului, a murit în vârstă de o sută zece ani. |
9 Şi l-au îngropat în hotarul moştenirii sale, la Timnat-Heres, în muntele lui Efraim, la miazănoapte de muntele Gaaş; |
10 şi toată generaţia aceea s'a adăugat la părinţii lor; şi după ei s'a ridicat o altă generaţie, care nu L-a recunoscut pe Domnul şi nici lucrurile pe care Domnul le făcuse cu Israel. |
11 Şi fiii lui Israel au făcut rău în faţa Domnului şi s'au închinat baalilor. d |
12 Şi L-au părăsit pe Domnul, Dumnezeul părinţilor lor, Cel ce îi scosese din ţara Egiptului, şi au mers după dumnezei străini, dumnezeii popoarelor din jurul lor, şi li s'au închinat şi L-au mâniat pe Domnul; |
13 şi L-au părăsit şi le-au slujit lui Baal şi Astartelor. |
14 Şi Domnul S'a mâniat cu mare aprindere asupra lui Israel; şi i-a dat pe mâna prădătorilor, care i-au jefuit; şi i-a vândut în mâna duşmanilor lor de primprejur, iar ei n'au mai fost în stare să stea împotriva vrăjmaşilor lor, |
15 împotriva celor cu care mergeau mână'n mână e; dimpotrivă, mâna Domnului era împotriva lor, spre rău - aşa cum Domnul grăise şi aşa cum Domnul li Se jurase; şi El a adus peste ei necazuri mari. |
16 Şi Domnul le-a ridicat judecători f; şi Domnul i-a mântuit din mâna celor ce-i prădau. |
17 Dar ei nici de judecătorii lor n'au ascultat, ci s'au desfrânat umblând după alţi dumnezei şi li s'au închinat acestora; şi repede s'au întors din calea în care părinţii lor umblaseră să asculte de cuvintele Domnului; ei n'au făcut aşa. |
18 Şi de vreme ce Domnul le ridicase judecători, Domnul era cu judecătorul şi-i scăpa de mâna duşmanilor lor în toate zilele judecătorului; fiindcă Domnului îi părea rău de suspinul lor, pricinuit de către cei care-i împresurau şi le făceau necazuri. |
19 Dar după ce judecătorul murea, ei se întoarceau şi se stricau mai rău decât părinţii lor, mergând după dumnezei străini, slujindu-le şi închinându-se lor; ei nu şi-au părăsit izvodirile, g şi nici căile lor cele rele. |
20 Şi tare S'a mâniat Domnul asupra lui Israel şi a zis: „De vreme ce neamul acesta a părăsit legământul pe care Eu l-am poruncit părinţilor lor şi n'au ascultat de glasul Meu, |
21 nici Eu nu voi mai izgoni de dinaintea lor pe nimeni dintre neamurile lăsate de Iosua, |
22 lăsate ca prin ele să fie Israel pus la'ncercare şi să vadă dacă va ţine sau nu calea Domnului, să meargă pe ea aşa cum au păzit-o părinţii lor“. |
23 Domnul este Cel ce a lăsat aceste neamuri, şi nu le-a nimicit degrabă şi nici nu le-a dat în mâna lui Iosua. |
[ VT ] Vechiul Testament
[ Jd ] Judecători
[ Cap. 3 ] | CAPITOLUL 3 Otniel, Aod şi Şamgar. |
1 Iată neamurile pe care Domnul le-a lăsat pentru ca prin ele să-l pună la'ncercare pe Israel, cele ce nu cunoşteau războaiele Canaanului, |
2 doar de dragul generaţiilor lui Israel, ca să le înveţe războiul, ceea ce ele nu ştiau mai dinainte: |
3 Cele cinci stăpâniri ale Filistenilor şi toţi Canaaneenii şi Sidonienii şi Heveii care locuiau în Liban, de la muntele Baal-Hermon până la Hamat. |
4 Le-a lăsat pentru ca prin ele să-l pună pe Israel la'ncercare, să ştie dacă ei vor asculta de poruncile Domnului, pe care Acesta le dăduse părinţilor lor prin mâna lui Moise. |
5 Şi au locuit fiii lui Israel în mijlocul Canaaneenilor şi al Heteilor şi al Amoreilor şi al Ferezeilor şi al Heveilor şi al Ghergheseilor şi al Iebuseilor. |
6 Pe fetele acelora şi le-au luat de femei, iar pe fetele lor le-au dat după fiii acelora, şi au slujit dumnezeilor lor. |
7 Rău au făcut fiii lui Israel în faţa Domnului şi L-au uitat pe Domnul, Dumnezeul lor, şi au slujit baalilor şi tufişurilor a. |
8 Şi Domnul S'a mâniat cu aprindere pe fiii lui Israel; şi i-a dat în mâinile lui Cuşan-Rişeataim, regele Siriei-Râurilor b; şi fiii lui Israel i-au slujit lui Cuşan-Rişeataim vreme de opt ani. |
9 Fiii lui Israel au strigat către Domnul, iar Domnul i-a ridicat lui Israel un mântuitor care l-a mântuit, şi anume pe Otniel, fiul lui Chenaz, fratele mai mic al lui Caleb. |
10 Duhul Domnului a fost peste el c; el a fost judecător peste Israel şi a ieşit la război şi Domnul i l-a dat în mână pe Cuşan-Rişeataim, regele Siriei d, şi mâna lui a fost puternică asupra lui Cuşan-Rişeataim. |
11 Şi ţara a fost liniştită vreme de patruzeci de ani; şi a murit Otniel, fiul lui Chenaz. |
12 Dar fiii lui Israel s'au ţinut în a face rău în faţa Domnului, iar Domnul l-a întărit pe Eglon, regele Moabului, împotriva lui Israel, de vreme ce ei făceau răul în faţa Domnului. |
13 Şi i-a adunat la sine pe toţi fiii lui Amon şi Amalec; şi s'au pornit şi l-au bătut pe Israel şi au pus stăpânire pe cetatea Palmierilor. |
14 Şi fiii lui Israel i-au slujit lui Eglon, regele Moabului, vreme de optsprezece ani. |
15 Fiii lui Israel au strigat către Domnul, iar Domnul le-a ridicat mântuitor pe Aod, fiul lui Ghera, fiul lui Iemeni e, bărbat în stare să folosească deopotrivă atât mâna dreaptă cât şi pe cea stângă; prin mâna lui au trimis fiii lui Israel daruri lui Eglon, regele Moabului. |
16 Iar Aod şi-a făcut un pumnal cu două tăişuri, lung de o palmă, şi l-a încins sub haină, la şoldul drept. |
17 Şi mergând el, i-a dus lui Eglon, regele Moabului, darurile, iar Eglon era un om foarte plăcut f. |
18 Şi a fost că după ce Aod a sfârşit de înmânat darurile, i-a mânat afară pe cei ce le purtaseră. |
19 Iar el, întorcându-se de la idolii din Ghilgal, a zis: „O, rege, am să-ţi spun un cuvânt de taină“. Iar Eglon i-a zis: „Taci!...“. Şi i-a scos afară, de pe lângă sine, pe toţi cei ce şedeau împrejurul său. |
20 Şi Aod a intrat la el – iar acela şedea de unul singur în foişorul său de vară; şi a zis Aod: „O, rege, eu am pentru tine un cuvânt de la Dumnezeu“. Atunci Eglon s'a sculat de pe scaunul său şi a stătut aproape de el. |
21 Şi a fost că de'ndată ce regele s'a sculat, Aod şi-a întins mâna stângă, a luat pumnalul de la şoldul său cel drept şi l-a împlântat în pântecele lui Eglon |
22 atât de puternic, încât şi mânerul a intrat după limba pumnalului, iar grăsimea a astupat rana în urma ascuţişului, de vreme ce el nu a scos pumnalul din pântecele aceluia. |
23 Iar Aod a ieşit în tindă printre paznici, închizând după sine uşile foişorului şi încuindu-le. |
24 Şi după ce a ieşit el, au intrat slujitorii regelui şi, văzând uşile foişorului încuiate, au zis: „Nu cumva a ieşit să se legene în scaunul din foişorul de vară?“ |
25 Şi li s'a urât de-atâta aşteptare; şi văzând ei că nimeni nu deschide uşile foişorului, au luat cheia şi au deschis; şi, iată, stăpânul lor zăcea pe pământ, mort. |
26 Şi până să se dumerească ei, Aod a fugit fără ca cineva să prindă de veste; şi, trecând pe lângă chipurile cioplite, a scăpat în Seira. |
27 Şi a fost că de îndată ce Aod a venit în ţara lui Israel, el a trâmbiţat din corn în muntele lui Efraim; iar fiii lui Israel s'au coborât din munte împreună cu el, avându-l în frunte. |
28 Iar el a zis către ei: „Veniţi după mine, căci Domnul Dumnezeu i-a dat pe vrăjmaşii noştri, pe Moab, în mâna noastră“. Şi s'au coborât după el şi au cuprins vadurile Iordanului dinspre Moab, şi n'au lăsat pe nimeni să treacă. |
29 Şi'n ziua aceea au ucis din Moab ca la zece mii de bărbaţi, pe fiece războinic ce se afla între ei şi pe fiece voinic; şi nici un om n'a scăpat. g |
30 Aşa s'a umplut Moab de ruşine sub mâna lui Israel în ziua aceea. Şi ţara a avut odihnă vreme de optzeci de ani; iar Aod i-a judecat h până a murit. |
31 Iar după el s'a ridicat Şamgar, fiul lui Anat, care i-a ucis pe Filisteni, ca la vreo şase sute de bărbaţi, cu un fier de plug desprins în urma boilor; şi el, de asemenea, l-a mântuit pe Israel. |
[ VT ] Vechiul Testament
[ Jd ] Judecători
[ Cap. 4 ] | CAPITOLUL 4 Debora a şi Barac. |
1 Dar fiii lui Israel s'au ţinut în a face răul în faţa Domnului; Aod însă murise. |
2 Şi Domnul i-a dat în mâna lui Iabin, regele Canaanului, care domnea în Haţor; iar căpetenia oastei lui era Sisera, care locuia în Haroşet-Goim. |
3 Fiii lui Israel au strigat către Domnul; fiindcă acela avea nouă sute de care ferecate şi cu mare străşnicie i-a asuprit pe fiii lui Israel vreme de douăzeci de ani. |
4 Şi Debora, o proorociţă, soţia lui Lapidot - ea era judecător b în Israel la vremea aceea. |
5 Şi ea locuia sub palmierul Deborei, între Rama şi Betel, în muntele lui Efraim; la ea veneau fiii lui Israel să se judece. |
6 Şi Debora a trimis şi l-a chemat pe Barac, fiul lui Abinoam, din Chedeşul Neftalimului, şi i-a zis: „Oare nu ţie ţi-a poruncit Domnul, Dumnezeul lui Israel, să te duci în muntele Tabor şi să iei cu tine zece mii de bărbaţi dintre fiii lui Neftali şi dintre fiii lui Zabulon?... |
7 Iar Eu îl voi aduce la tine, la pârâul Chişon, pe Sisera, căpetenia oştirii lui Iabin, şi carele lui şi gloatele lui, şi ţi-l voi da în mână“. |
8 Şi i-a zis Barac: „Dacă tu vei veni împreună cu mine, mă voi duce; dar dacă nu vei merge, nu mă voi duce; fiindcă eu nu cunosc ziua în care Domnul îi va deschide îngerului Său un drum alături de mine“. |
9 Iar Debora a zis către el: „Negreşit, voi merge împreună cu tine, dar să ştii că nu a ta va fi biruinţa pe calea pe care mergi, căci în mână de femeie îl va da Domnul pe Sisera“. Şi s'a ridicat Debora şi a mers împreună cu Barac la Chedeş. |
10 Şi Barac i-a chemat pe Zabulon şi pe Neftali la Chedeş; şi i-au venit la picioare zece mii de bărbaţi; iar Debora a mers cu el. |
11 Dar Heber Cheneul s'a despărţit de fiii lui Hobab, socrul lui Moise, şi şi-a întins cortul la stejarul Ţaanaim, aproape de Chedeş. |
12 Atunci i s'a spus lui Sisera că Barac, fiul lui Abinoam, s'a suit în muntele Tabor. |
13 Iar Sisera a chemat toate carele sale – nouă sute de care ferecate – şi tot poporul pe care-l avea, de la Haroşet-Goim la pârâul Chişon. |
14 Iar Debora a zis către Barac: „Scoală-te, căci aceasta e ziua în care Domnul l-a dat pe Sisera în mâna ta, fiindcă Domnul va merge înaintea ta“. Iar Barac s'a coborât din muntele Tabor; şi cu el, cei zece mii de bărbaţi. |
15 Atunci Domnul l-a îngrozit pe Sisera – cu toate carele lui şi cu toată oştirea lui – în faţa ascuţişului săbiei cu care îl întâmpina Barac; şi a sărit Sisera din carul său şi fugea cu picioarele. |
16 Iar Barac i-a fugărit carele şi oştirea până la Haroşet-Goim; şi toată oştirea lui Sisera a căzut sub ascuţişul săbiei şi nimeni n'a rămas. |
17 Iar Sisera a fugit cu picioarele până la cortul Iaelei, femeia lui Heber Cheneul – căci între Iabin, regele Haţorului, şi casa lui Heber Cheneul era pace. |
18 Iar Iaela i-a ieşit înainte lui Sisera şi i-a zis: „Abate-te, domnul meu, abate-te la mine, nu-ţi fie teamă!“ Iar el s'a abătut la ea, în cort; şi ea l-a acoperit cu o mantie de-a ei. |
19 Şi i-a zis Sisera: „Dă-mi puţină apă să beau, că sunt însetat!“ Iar ea a destupat un burduf cu lapte şi i-a dat să bea şi l-a acoperit. c |
20 Sisera i-a zis: „Stai în uşa cortului, şi dacă va veni cineva la tine şi te va întreba: – Este vreun om aici?, tu să-i spui: – Nu este!“ |
21 Atunci Iaela, femeia lui Heber, a luat un ţăruş de la cort şi a luat şi un mai în mână şi a intrat la el, tiptil; şi i-a pus ţăruşul pe tâmplă şi l-a izbit cu maiul şi i-a străpuns creierii până'n pământ; iar el a leşinat şi s'a întunecat şi a murit. |
22 Şi, iată, Barac îl urmărea pe Sisera; iar Iaela i-a ieşit înainte şi i-a zis: „Vino, şi ţi-l voi arăta pe bărbatul pe care-l cauţi!“ Şi a intrat cu ea: şi, iată, Sisera zăcea mort, cu ţăruşul înfipt în tâmplă. |
23 Aşa l-a umilit Dumnezeu în ziua aceea pe Iabin, regele Canaanului, în faţa fiilor lui Israel. |
24 Şi mâna fiilor lui Israel a înaintat din ce în ce mai mult împotriva lui Iabin, regele Canaanului, până ce l-a nimicit. |
[ VT ] Vechiul Testament
[ Jd ] Judecători
[ Cap. 5 ] | CAPITOLUL 5 Cântarea Deborei şi a lui Barac. |
1 În ziua aceea, Debora şi Barac, fiul lui Abinoam, au cântat, zicând: a |
2 „Descoperire'n Israel |
3 Auziţi, voi, regi, şi luaţi aminte, voi, satrapi: |
4 Doamne, când ai ieşit Tu din Seir d |
5 munţii se clătinau de faţa lui Elohim e, Domnul, |
6 În zilele lui Şamgar, fiul lui Anat, în zilele Iaelei |
7 În Israel slăbeau vitejii, se sleiau |
8 Ales-au dumnezei străini, |
9 În ce-i e rânduit lui Israel, |
10 Voi, cei ce'n amiază călăriţi pe cenuşiile asine, g |
11 Voioase sunete vor înălţa |
12 Trezeşte-te, deşteaptă-te, Debora, |
13 Atunci s'a preamărit puterea lui. |
14 El, Efraim, i-a smuls din rădăcini în Amalec; |
15 Şi prinţi din Isahar |
16 De ce şedeau ei oare între stâni?: |
17 Peste Iordan e Galaad, |
18 Şi Zabulon, popor care-şi aruncă viaţa către moarte, |
19 Regi au venit la ei |
20 Stelele'n cer s'au rânduit de luptă |
21 Pârâul Chişon i-a aruncat la mal, |
22 Când unghiile cailor s'au rupt, |
23 să blesteme cetatea lui Meroz. k |
24 O, binecuvântată fie'ntre femei Iaela, l |
25 Acela m apă i-a cerut, |
26 Şi mâna stângă la ţăruş a'ntins'o |
27 El i s'a zvârcolit chiar la picioare, |
28 Mama lui Sisera pe fereastră |
29 Femeile'nţelepte-i răspundeau, o |
30 Au nu cumva el stă şi'mparte prăzi? |
31 Doamne, |
32 Şi patruzeci de ani a fost în ţară pace. |