BEŢIE
(vezi: ÎMBUIBARE)
Acest păcat, ce macină societatea umană, este oprit de porunca lui Dumnezeu:
Este oprită: Rm 13, 13; Ef 5, 18; 1 Tes 5, 6-7; 1 Tim 3, 8; Tit 2, 3.
Este lucrul trupului: Ga 5, 19-21.
Este oprită slujitorilor altarului: 1 Tim 3, 2-3; Tit 1, 7.
Fugiţi de societatea beţivilor!: Pr 23, 20; 1 Co 5, 11.
Beţia duce la:
sărăcie: Pr 21, 17; 23, 21.
ceartă: Pr 20, 1; 23, 29-30.
stricăciune: Pr 23, 31-33; Rm 13, 13.
nedreptate: Pr 31, 5.
cruzime: Is 28, 7; Os 4, 11.
dispreţuirea lucrurilor lui Dumnezeu: Is 5, 12.
pierderea Împărăţiei cerurilor: 1 Co 6, 10; Ga 5, 21.
Necredincioşii se dedau la beţie: Is 22, 13; 56, 12; Os 7, 5; 1 Co 6, 10; Ga 5, 21; 1 Ptr 4, 3.
Ameninţări pentru beţivi: Is 5, 11; 5, 22; 28, 1-3.
Pedepse pentru beţie: Dt 21, 20-21; Is 5, 11; 5, 22-24; 28, 1; Ioil 1, 5; Mt 24, 49-51; Lc 12, 45-46.
Exemple: Noe: Fc 9, 21-24; Nabal: 1 Rg 25, 36; Ela: 3 Rg 16, 8-10; Benhadad: 3 Rg 20, 16; Baltazar: Dn 5, 1-4.
BINECUVÂNTARE
Este dată de către Dumnezeu:
fiinţelor: Fc 1, 22.
primilor oameni: Fc 1, 28; 5, 2.
celei de-a şaptea zile: Fc 2, 3; Iş 20, 11.
lui Noe şi fiilor săi: Fc 9, 1.
lui Avraam: Fc 12, 2; Is 51, 2.
lui Isaac: Fc 26, 12.
lui Israel: Fc 35, 9-11; Nm 6, 23; 6, 27; Ios 8, 33; 17, 14; Is 19, 25; Ps 113, 20.
lui Samson: Jd 13, 24.
lui Iov: Iov 42, 12.
Se cuvine să fie adusă de om şi de făpturi lui Dumnezeu: Fc 24, 27; 24, 48; Iş 18, 10; Dt 8, 10; 33, 20; Ios 22, 33; Jd 5, 2; 5, 9; Rut 4, 14; 1 Rg 25, 32; 25, 39; 2 Rg 6, 21; 18, 28; 3 Rg 1, 48; 5, 21; 8, 56; 10, 9; 1 Par 16, 36; 29, 10; 29, 20; 2 Par 2, 11; 6, 4; 9, 8; Ezr 7, 27; 8, 6; Ne 9, 5; Is 12, 1; 25, 3; 38, 18-20; 65, 16; Ir 31, 23; Iz 3, 12; Dn 2, 19-23; 3, 28; 4, 34; Iov 1, 21; Ps 15, 7; 16, 46; 25, 12; 27, 6; 30, 21; 33, 1; 40, 13; 62, 4; 65, 8; 65, 20; 67, 19; 67, 26; 67, 35; 71, 15; 71, 17-18; 88, 52; 95, 2; 102; 103; 105, 48; 112, 2; 118, 12; 123, 6; 133, 1-2; 134, 19-21; 143, 1; 144, 1-2; Tob 3, 11; 4, 19; 8, 5; 8, 15-17; 9, 6; 11, 14; 12, 6; 12, 17; 13, 2; 13, 11; 13, 16; 13, 18; 14, 2; 14, 6; Idt 13, 17; Tin; 3 Ezr 4, 40; 4, 60; 8, 25; 9, 46; Sir 32, 13; 39, 14; 39, 35; 43, 11; 50, 22; 51, 12; 1 Mac 4, 24; 4, 30; 2 Mac 3, 30; 10, 39; 12, 41; 15, 34; 3 Mac 7, 23; Lc 1, 64; 1, 68; 2 Co 1, 3; Ef 1, 3; Iac 3, 9; 1 Ptr 1, 3.
Este râvnită de oameni:
Furată de Iacob: Fc 27, 35-36.
Este menită şi neamurilor:
Binecuvântarea lui Faraon de către Iacob: Fc 47, 9-10.
Cu toate acestea:
Vine de la Dumnezeu: Sir 34, 17.
Cei ce-L binecuvintează pe El vor moşteni pământul: Ps 36, 22.
Domnul este „Cel ce este binecuvântat în veci“: Rm 1, 25; 9, 5; 2 Co 11, 31.
Tot ce-a vrut Domnul să facă, cu binecuvântarea Lui s'a făcut: Sir 42, 15.
În Noul Testament este dată de Mântuitorul Iisus Hristos:
mulţimilor: Mt 14, 19; 26, 26; Mc 6, 41; 8, 7; Lc 9, 16.
copiilor: Mt 19; Mc 10; 16.
ucenicilor: Lc 24, 50.
credincioşilor: FA 3, 26; Rm 15, 29.
pâinii: Mc 14, 22; Lc 24, 30.
Se cuvine a fi dată:
celor care ascultă poruncile Domnului: Dt 11, 27; 28; Ps 127, 4; 144, 10; Sir 11, 22; Ga 3, 9.
celor drepţi: Ps 5, 12; 113, 21; Pr 3, 33; 10, 7; 10, 23; 28, 20.
celor simpli: Pr 11, 25.
celor milostivi: Pr 11, 26; 22, 10; Sir 40, 17.
celor care se îngrijesc de părinţi: Sir 3, 8-16.
celui înţelept: Sir 37, 24.
Fecioarei Maria: Lc 1, 28; 1, 42.
Darea binecuvântării era dorită şi consacra chiar şi locul săvârşirii cu un nou statut în creaţie:
Valea Binecuvântării: 2 Par 20, 26.
Sfaturi menite să aducă omului binecuvântarea lui Dumnezeu:
Frica de Domnul e rai al binecuvântării: Sir 40, 27.
Binecuvântaţi pe cei ce vă blesteamă: Mt 5, 44; Lc 6, 28; Rm 12, 14; 1 Ptr 3, 9.
Binecuvântat este Cel ce vine întru numele Domnului! Mt 21, 9; 23, 39; Mc 11, 9; Lc 13, 35; 19, 38; In 12, 13.
Hristos, Fiul Celui-Binecuvântat aduce lumii:
Hristosul, Fiul Celui-Binecuvântat: Mc 14, 61.
Paharul binecuvântării: 1 Co 10, 16.
BISERICA
(vezi şi: NUMELE şI NUMIRILE BISERICII; IERARHIA BISERICEASCă; DEZBINăRI ÎN BISERICă; HRISTOS, CAPUL BISERICII; UNIREA şI COMUNICAREA CU IISUS HRISTOS)
Este obştea credincioşilor din toate timpurile: FA 20, 28; Evr 12, 22-23.
Este obştea credincioşilor în comunităţi locale: FA 11, 22; 13, 1; 14, 27; 15, 4; 1 Co 1, 2; 14, 33; 1 Ptr 5, 13; Ap 1, 4; 1, 11; 3, 1; 22, 16.
Este obştea lui Dumnezeu: 1 Tim 3, 15; Rm 14, 8; 1 Co 6, 20; 1 Ptr 1, 18-19.
De aceea se numeşte Biserica lui Dumnezeu: FA 20, 28; 1Co 1, 2; 11, 22; 15, 9; Ga 1, 13; 1 Tes 2, 14; 2 Tes 1, 4; 1 Tim 3, 5.
Se numeşte Biserica lui Hristos: Mt 16, 18; Rm 16, 16; 1 Tes 2, 14.
Biserica întru Dumnezeu-Tatăl şi întru Domnul Iisus Hristos: 2 Tes 1, 1.
Dumnezeu o îngrijeşte în chip deosebit:
iubeşte Biserica: Ps 86, 2; Is 62, 4.
o fereşte şi o apără: Is 27, 3; 31, 5.
o mântuieşte: Is 31, 5; Iz 34, 22; Sof 3, 17.
se bucură de ea: Is 62, 51; 65, 19; Sof 3, 17.
fiinţează în ea: Iz 34, 10-11; 48, 35; Sof 3, 15; 2 Co 6, 16; Ap 21, 3.
Fiind casa lui Dumnezeu, este o realitate veşnică şi plină de slavă:
Este casa lui Dumnezeu: 1 Tim 3, 15; Evr 10, 21.
Este templul şi cortul lui Dumnezeu: 1 Co 3, 16-17; Ef 2, 21-22; Ap 3, 12; 21, 3.
Pururea va fiinţa întru slavă: Ps 88, 17; Is 28, 5; 60, 2; 60, 19; Za 2, 14-15.
Hristos este temelia şi Mântuitorul ei, veşnic unit cu ea:
este temelia şi piatra ei unghiulară: Is 28, 16; Mt 21, 42; Rm 9, 33; 1 Co 3, 11; Ef 2, 20; 1 Ptr 2, 4-6.
este Capul ei: Ef 1, 22; 4, 15; 5, 23; Col 1, 18.
a răscumpărat-o cu sângele Său: FA 20, 28; Ef 5, 25; 1 Ptr 1, 18-19; Ap 5, 9.
a sfinţit-o şi a curăţit-o cu sângele Său: Ef 5, 25, 26-27; 1 Co 6, 11.
o iubeşte: Ps 44, 11; Ef 5, 25.
este cu ea: Mt 18, 20; 28, 20; FA 18, 10.
este slava ei: Lc 2, 32.
o va prezenta lui Dumnezeu slăvită, sfântă, fără prihană etc.: Ef 1, 4; 5, 27; Col 1, 22; Iuda 24; Ap 19, 8.
Unirea lui Hristos cu Biserica e zugrăvită sub chipul căsătoriei:
2 Co 11, 2; Ef 5, 25-32.
Hristos, mirele Bisericii: Is 54, 4-6; 62, 5; 2 Co 11, 2; Ap 19, 7; 21, 9.
Biserica, mireasa lui Hristos: Ap 19, 7-8; 21, 2; 21, 9.
Hristos şi Biserica, sunt un singur trup: Rm 12, 5; 1 Co 6, 15; 12, 20-27; Ef 5, 30-32.
Biserica este un trup mistic al cărui Cap este Hristos: Rm 12, 5; 1 Co 12, 27; Ef 1, 22-23; Col 1, 18-24.
Hristos Se uneşte cu sufletul credincioşilor Bisericii: In 6, 48-56; 1 Co 10, 16-17.
Cei ce cred în ea sunt una în Hristos, iar Hristos, totul în toate: In 17, 20-23; Rm 12, 5; Ef 1, 10; Ga 3, 28; Col 3, 11.
Asocieri între Hristos şi cei ce cred în El:
Iisus Hristos | Credincioşii Bisericii | |
Via | In 15, 1, 5 | Is 27, 2-5; Ir 2, 21 |
Mielul | Is 53, 7; In 1, 29 1 Ptr 1, 19; Ap 5, 12 | Is 40, 11; Iz 34, 11 In 21, 15-17 |
Luminători | Lc 2, 32; In 8, 12 In 9, 5 | Mt 5, 14; Ef 5, 8 Flp 2, 15 |
Pietrele casei lui Dumnezeu | Ps 117, 22; Is 28, 16 1 Ptr 2, 4; 2, 6 | 1 Ptr 2, 5 |
Templu | In 2, 19; 2, 21 Ap 21, 22 Ap 21, 3 | 2 Co 6, 16 Ef 2, 21-22 |
Coroană şi diademă | Is 28, 5 | Is 62, 3 |
Preoţi şi împăraţi | Za 6, 9; 6, 13 Evr 3, 1; 6, 20 Ap 19, 16 | Iş 19, 6; 1 Ptr 2, 9
Ap 1, 6; 5, 10; 20, 6 |
Israel | Os 11, 1; Mt 2, 15 | Is 44, 5; Ga 6, 16 |
Numiri privitoare la Hristos şi la credincioşii Bisericii:
Iisus Hristos | Credincioşii Bisericii | |
Unşii lui Dumnezeu | FA 4, 25-27 Is 61, 1; Evr 1, 9 | 1 Par 16, 22 2 Co 1, 21; 1 In 2, 27 |
Iubiţii lui Dumnezeu | Mt 3, 17; Ef 1, 6 | Rm 1, 7; 9, 25 |
Fiii şi copiii lui Dumnezeu | Mt 16, 16; In 6, 69 Rm 1, 3-4; 1 In 4, 15 | Rm 8, 14-19; 9, 26 2 Co 6, 18; 1 In 3, 1 |
Moştenitorii lui Dumnezeu | Ps 2, 8; Evr 1, 2 | Rm 8, 17; Ga 3, 29; 4, 7 |
Întâii-născuţi | Rm 8, 28-29 Col 1, 15-18; Ap 1, 5 | Iş 4, 22; Evr 12, 23 |
Domnul - dreptatea noastră: Ir 23, 6.
Credincioşii Bisericii sunt fraţii lui Hristos: Mt 12, 50; 28, 10; Lc 8, 21; In 20, 17; Rm 8, 28-29; 1 Co 9, 5; Evr 2, 11-12.
Iisus Hristos ca Biserică ne cuprinde pe toţi şi slujeşte împreună cu noi:
Biserica este trup ale cărui mădulare sunt credincioşii: Ef 5, 30; Evr 2, 14-17.
Hristos a luat asupra Sa păcatele noastre: Is 53, 6; 53, 12; 2 Co 5, 21; 1 Ptr 2, 24; 3, 18.
Este părtaş aceloraşi ispitiri ca şi credincioşii Bisericii: Mt 4, 1-10; Evr 2, 18; 4, 16.
A fost supus aceloraşi neputinţe ca şi credincioşii Bisericii: Mt 21, 18; Lc 4, 2; In 4, 6-7; Flp 2, 7-8; Evr 4, 15; 5, 7.
A luat chip de rob: Rm 8, 3; Ga 4, 4; Flp 2, 7-8; 1 Tim 2, 5.
A suferit moarte pentru credincioşii Bisericii: Rm 5, 6-7; 1 Co 15, 3; 2 Co 5, 15; Evr 2, 8-9; 1 Ptr 3, 18.
E părtaş la necazurile şi neajunsurile lor: Jd 10, 16; Is 63, 8-9; Mt 25, 40; 25, 45; Lc 10, 16; FA 9, 3; 9, 5; 26, 14-15.
BLÂNDEŢE
Ca virtute şi dar dumnezeiesc:
I-a zis cu blândeţe: 4 Rg 6, 3.
Cârmuind cu blândeţe: Est 3, 13.
Dumnezeu a schimbat duhul regelui în blândeţe: Est 5, 1.
Adu-Ţi aminte, Doamne, de David şi de toate blândeţile lui: Ps 131, 1.
Lui Dumnezeu îi sunt plăcute credinţa şi blândeţea: Sir 1, 27; 45, 4; Ga 5, 23; Col 3, 12; 1 Tim 6, 11.
Este cunoscută blândeţea voastră: Flp 4, 5; Tit 3, 2.
Sfaturi pentru lucrarea blândeţii:
Să se arate faptele, dar întru blândeţe: Iac 3, 13.
Mustră, dar cu blândeţe: 1 Ptr 3, 16.
Fericiţi cei blânzi: Mt 5, 5.
Blânzi ca porumbeii: Mt 10, 16; 1 Tes 2, 7.
Stăpâni buni şi blânzi, în contrast cu cei răi cărora şi lor li se cuvine ascultare: 1 Ptr 2, 18.
BLASFEMIE
Păcatul blasfemiei şi pedepsirea lui:
Orice păcat şi orice blasfemie li se va ierta, dacă se căiesc: Mt 12, 31.
Iisus a fost învinuit că a blasfemiat: Mt 26, 65; In 10, 33, 36; FA 6, 11, 13.
Saul îi silea să blasfemieze prin sinagogi: FA 26, 11.
Imeneu şi Alexandru au fost daţi Satanei fiindcă blasfemiau: 1 Tim 1, 20.
Blasfemiatorii sunt îndrăzneţi: 2 Ptr 2, 10.
Este o făptuire ce vine de la cel rău şi care-i slujeşte numai lui:
Fiara rosteşte blasfemii: Ap 13, 6.
BLESTEM
Dumnezeu şi părinţii sunt cei care pot pronunţa blestemul:
Dumnezeu blesteamă şarpele: Fc 3, 14-15; pământul: Fc 3, 17; 5, 29.
Cain este blestemat de pământul care a primit sângele fratelui său: Fc 4, 11.
Dumnezeu hotărăşte să nu mai blesteme pământul: Fc 6, 21.
Canaan este blestemat de Noe: Fc 9, 25.
Dumnezeu făgăduieşte să-i blesteme pe cei care-l vor blestema pe Avraam: Fc 12, 3; 27, 29; Nm 22, 6.
Iacov se teme de blestemul tatălui: Fc 27, 12.
Rebeca asumă pentru sine acest blestem potenţial: Fc 27, 13.
Blestemate fie mânia şi furia: Fc 49, 7.
Cine-şi blesteamă părinţii să fie ucis: Iş 21, 16; Lv 20, 9; Dt 27, 16; Mt 15, 4.
Blestemarea numelui lui Dumnezeu şi osânda sa: Lv 24, 11, 14-15, 23.
Apa mustrării, cea care aduce acest fel de blestem: Nm 5, 18, 21-22.
Preotul va scrie blestemele pe o hârtie şi le va da să fie băute cu apă de către cel căzut: Nm 5, 23-24, 27.
Moise a fost blestemat de popor: Nm 20, 3.
Balaam şi blestemul: Nm 22, 12; 23, 8, 11, 13, 25; 24, 9-10; Dt 23, 4-5; Ios 24, 9; Ne 13, 3.
Pricini de blestem:
Urâciunea - pricină a blestemului: Dt 7, 26.
Ai înainte binecuvântarea şi blestemul: Dt 11, 26, 28; 30, 1, 19; Iac 3, 11.
Blestemul s'a rostit din Ebal: Dt 11, 29; 27, 13.
Să nu iei nimic blestemat: Dt 13, 17; Ios 6, 18; 7, 11.
Blestemat este de Dumnezeu tot cel spânzurat pe lemn: Dt 21, 23; Ga 3, 13.
Pricini de blestem la evrei: Dt 27, 16-26; 28, 16-19, 45; Ios 6, 26.
Blestemele vin pentru nerespectarea poruncilor: Dt 29, 12-27; Ir 11, 3; Ps 118, 21; Pr 3, 33; In 7, 49.
Blestemul este înfricoşător:
Poporul se temea de blestem: 1 Rg 14, 26.
Blestemul va mistui pământul: Is 23, 6; 28, 8; Ir 26, 6; 29, 18; Za 5, 3.
Ierusalimul s'a făcut blestem: Is 64, 10.
Oamenii nu se nasc spre blestem, dar pot fi pricină a acestuia:
Nu se vor naşte copii meniţi spre blestem: Is 65, 23.
Blestemat este omul care-şi pune nădejdea în om: Ir 17, 5.
Slujitorii Bisericii şi blestemul:
Blestemat este omul care face cu nepăsare lucrurile Domnului: Ir 47, 10.
Petru şi blestemul: Mt 26, 74; Mc 14, 71.
Reprezentări simbolice pentru blestem şi eshatologie:
Smochinul blestemat: Mt 21; Mc 11.
La sfârşitul lumii nici un blestem nu va mai fi: Ap 22, 3.
Binecuvântaţi şi nu blestemaţi: Rm 12, 14.
Faptele Legii şi blestemul:
Ga 3, 10, 12.
Fii ai blestemului: 2 Ptr 2, 14.
Gură plină de blestem: Ps 9, 27; 108, 17-18; Rm 3, 16.
Duceţi-vă de la Mine, blestemaţilor!: Mt 25, 41.
BOALĂ
Suferinţa vine din pricina bolilor: 1 Rg 6, 3; boală foarte grea: 3 Rg 12, 24; 4 Rg 1, 2; 8, 8; 13, 14; 2 Par 21, 15-20; Ir 6, 21; Iov 23, 17.
Rugăciunea - izbăvire de boală: Ir 38, 9.
Boala ca încercare de la Domnul: Iov 33, 19; In 11, 5.
Bogăţia este şi ea o boală: Ecc 5, 12, 15; 6, 2.
Tămăduitorul Iisus: Mc 5, 29; In 5, 4 şi loc. paral.
BOGĂŢIE
Dumnezeu este izvorul şi dăruitorul bogăţiei:
Dumnezeu este adâncul bogăţiei: Rm 11, 33; Ef 2, 7.
Solomon nu cere bogăţie, ci înţelepciune, dar o primeşte ca răsplată: 3 Rg 3, 11-13; 10, 23; 1 Par 29, 28; 2 Par 1, 11-12; 9, 22.
Omul bogat şi împărăţia cerurilor: Mt 19, 23-24; 27, 57; Mc 10, 25; Lc capitolele 11, 12, 16, 18; Iac 1, 9-11.
Poporul Domnului va locui o cetate bogată: Is 33, 18; Ps 111, 3; Pr 13, 24.
Este mai bun puţinul pentru cel drept decât multa bogăţie a păcătosului: Ps 36, 16.
Bogăţia, piedică în calea căutării lui Dumnezeu:
Oamenii cei bogaţi nu M'au găsit: Ps 75, 5.
Înşelăciunea bogăţiei: Mc 4, 19.
Bogăţia fără rost: Iov 20, 18; Ecc 5, 11-13; 6, 2.
Bogăţia păgânilor: Rm 11, 12-13.
Despre adevărata bogăţie:
Cuvântul lui Hristos să locuiască în voi cu bogăţie: Col 3, 16.
Bogăţia lui Hristos: 2 Co 8, 9; Ef 2, 4.
Adevărata bogăţie: 1 Tim 6; Evr 11, 26; 2 Ptr 1, 11.
Bogăţia lumii va trece într'o clipă: Ap 18, 17.
BOTEZ
Primul Botez în Noul Testament: Botezul lui Ioan şi celelalte tipuri de Botez:
Sf. Ioan Botezătorul: Mt 3, 1-12; 11, 11-13; 14; 16, 14; Mc 1, 1-13; 6; Lc 1; 3, 1-22; In cap. 1.
Botezul lui Ioan: Mt 21, 25; Mc 11, 30; Lc 7, 29; 20, 4; FA 1, 21; 10, 37; 18, 25.
Botezul pocăinţei: Lc 3, 3; FA 13, 24; 19, 4.
Mărturia lui Iisus despre Ioan: Mt 17, 13; Lc 7, 20, 33.
Botezul lui Iisus: Mt 3, 13-17; Mc 1, 9-13; Lc 3, 19-22; In 1, 31-34.
Botezul sângelui: Mt 20, 22-23; Mc 10, 38-40; Lc 12, 48-50.
Botezul cu Duhul Sfânt: Mt 3, 11; Mc 1, 8; Lc 3, 16; In 1, 26; FA 1, 5; 10, 47; 11, 16; 19, 3-6; 1 Co 12, 13.
Botezul creştin instituit ca Taină: Mt 28, 19-20; Mc 16, 16.
Iisus boteza?: In 3, 22-23; 4, 1-2.
Primele botezări:
Botezul celor trei mii în numele lui Hristos: FA 2, 38-41; alte botezări: FA 7, 12-13; 8, 16, 36-40; 10, 48; cap. 16; 18, 8; Rm 6, 3-5; Ga 3, 27; 4, 5; Col 2, 12.
Botezarea lui Saul: FA 9, 18.
Dispute pe tema Botezului: 1 Co 1, 13-17; Evr 6, 2.
Simboluri vechitestamentare ale Botezului: 1 Co 10, 2; 1 Ptr 3, 12.
BUCURIE
Pricini de bucurie:
Jertfă de bucurie: Lv 22, 29; 1 Par 29, 17.
Sărbătorile - zile de bucurie: Nm 10, 10; 1 Par 12, 41; 2 Par 30, 21; Ezr 6, 16, 22; Est 8, 13; 9, 17; Za 8, 19.
Lui Dumnezeu trebuie să-I slujim cu bucurie: Dt 28, 47.
Strigaţi cu bucurie: Jd 15, 14; 19, 4; Is 44, 23; Ps 32, 3.
Porunca este aducătoare de bucurie: Est 8, 16.
Dumnezeu - izvorul bucuriei celei nepieritoare:
Domnul ne va da bucurie şi veselie: Is 22, 13; 29, 19; 35, 10; 51, 3; 55, 12; 65, 14, 18; 66, 10; Ir 15, 16.
Învăţătura şi cuvântul trebuie primite cu bucurie: Is 55, 12; Mt 13, 20; Mc 4, 16; Lc 8, 13.
Voi face din tine bucurie veşnică: Is 60, 15; 61, 7.
Domnul va preschimba plânsul în bucurie: Ir 31, 13; Ps 29, 11; In 16, 20.
Dă bucurie inimilor noastre: Ps 4, 7; 20, 6; 50, 8.
Ne unge cu untdelemnul bucuriei: Ps 44, 7; Evr 1, 9.
Trebuie lăudat cu buze de bucurie: Ps 62, 5; 125, 2.
Sfinţii Lui cu bucurie se vor bucura: Ps 131, 16.
Despre bucuria zămislită de Mântuitorul: Mt 27, 8; Mc 12, 37; Lc 8, 40.
Naşterea - aduce cu sine bucurie: Lc 1, 14-44; 2, 10.
Bucuria cerului când un păcătos se pocăieşte: Lc 15, 7, 10.
Bucurie în Duhul Sfânt: Rm 14, 17.
Să fim împreună lucrători ai bucuriei: 2 Co 1, 24.
Bucuria - roadă a Duhului:
Ga 5, 22.
Hristos a luat Crucea în locul bucuriei: Evr 12, 3.
Bucuraţi-vă cu bucurie negrăită. Alte porunci de bucurie: 1 Ptr 1, 8; Mt 5, 12; 27, 9; Lc 6, 23; 10, 20; 15, 6; Rm 12, 12, 15; 2 Co 13, 11; Flp 2, 18; 3, 1; 4, 4; 1 Tes 5, 16; 1 Ptr 1, 6; 4, 13; Ap 12, 12.
Păcătoşii nu au parte de bucurie: Is 48, 22; 57, 21.
BUNĂTATE
Este o datorie a conducătorilor:
A fi plin de bunătate: 3 Rg 10, 7; 2 Par 32, 32; Pr 15, 17; Rm 15, 14; 2 Co 6, 6.
Exemplu de bunătate: 2 Rg 3, 8.
Bunătatea - ca atribut dumnezeiesc şi izvor al ei în sânul creaţiei:
Bunătatea lui Dumnezeu: Ne 9, 25; Est 8, 13; Ps 64, 11; 67, 10; 84, 12; 118, 65; Ef 2, 7; Tit 3, 4.
Toate se vor umplea de bunătate: Ps 103, 28.
Întru bunătatea Ta învaţă-mă îndreptările Tale: Ps 118, 68.
Să avem încredere în bunătatea lui Dumnezeu: Mt 11; 24, 4.
Bunătatea lui Dumnezeu duce la pocăinţă: Rm 2, 4; 11, 22.
Bunătatea - roadă a Duhului Sfânt: Ga 5, 23; Ef 5, 9; Col 3, 12.
Păcătosul va nimici noian de bunătate: Ecc 9, 18.
BUNĂVOIRE
Despre bunăvoirea lui Dumnezeu: Ios 16, 10; Is 62, 4; Ir 9, 23; Mal 1, 10; Ps 50, 18; 146, 11; Pr 8, 35; Flp 2, 13.
Omul trebuie să aibă bunăvoire şi să o plinească cu semenii: Ps 146, 10; Lc 2, 14; Rm 10, 1.
CAP
Ca mădular al trupului:
Fc 3, 15; 40, 16-19; 48, 14; 49, 26; Iş 29, 6-7; Dt 33, 16; Ps 73, 14; Mt 4, 9-11; Mc 6, 24; In 19, 30; FA 18, 6; Ap 1, 14.
Capul jertfei: Iş 29, 10, 15; Lv 1, 4; Dt 21, 6.
Dumnezeu înalţă; capul meu: Ps 3, 3; 26, 6; ne încununează: Ps 20, 3; Pr 4, 9; cere ungerea capului nostru: Ps 22, 5; Ecc 9, 8; Mt 6, 17.
Să nu te juri pe capul tău: Mt 5, 36.
Fiul Omului nu are unde să-Şi plece capul: Mt 8, 20; Lc 9, 58.
Ungerea capului lui Iisus: Mt 26, 7; Mc 14, 3; Lc 7, 38, 44-46; In 11, 2; 12, 3.
Patimile lui Iisus: Mt 27, 29-30, 37; Mc 15, 17-19; In 19, 2, 30.
Nici un fir din capul vostru nu va pieri: Mt 10, 30; Lc 21, 18.
Exprimări cu sens figurat:
Fărădelegile covârşesc capul: Ps 37, 4.
Piatra cea din capul unghiului: Ps 117, 22; Mt 21, 42; Mc 12, 10; Lc 20, 17; FA 4, 11; Ef 2, 4; 1 Ptr 2, 6.
Capul mesei: Mt 23, 6.
Cu sensul de conducător:
Hristos este capul bărbatului şi al Bisericii: 1 Co 11, 3-16; Ef 4, 15-16; cap. 5; Col 1, 18; 2, 19.
Conducătorii sunt socotiţi capi ai poporului: Iş 15, 15; 16, 22; 34, 31; Dt 32, 42:
A-şi pierde capul: Dt 32, 28.
CĂDERE
Păcatul- pricină a căderii:
A venit prin neascultarea lui Adam: Fc 3, 6-12; 16, 19; Rm 5, 12; 5, 18-19.
A venit prin femeia înşelată de diavolul: Fc 3, 1-6; 2 Co 11, 3; 1 Tim 2, 14.
Din cauza căderii, omul:
a devenit asemenea lui Adam: Fc 5, 3; 1 Co 15, 48-49.
se naşte în păcat: Fc 8, 21; Iov 15, 14; 25, 4; Ps 50, 6; 57, 3; Is 48, 8; In 3, 6.
e fiu al diavolului: Mt 13, 38; In 8, 44; 1 In 3, 8; 3, 10.
e neînţelept: Iov 11, 12; Ps 13, 2-3; 52, 2-3; Ecc 3, 18; Is 1, 2-4; 44, 8; Ir 4, 22; Rm 1, 21; 1, 31; 3, 12; 1 Co 2, 14.
este orb şi în întuneric: Is 44, 18; In 3, 19; Rm 1, 21; 2 Co 4, 4; Ef 4, 18; 5, 8.
este rău cu inima şi corupt: Fc 6, 5; 8, 21; Ps 5, 9; Ecc 8, 11; 9, 3; Ir 16, 12; 17, 9; Mt 15, 19; 23, 28; Mc 7, 21-23; Ef 4, 18.
e cu voinţa stricată şi cu patimi sufleteşti: Ne 9, 28-29; Ecc 8, 11; Is 1, 4; 48, 4; Ir 5, 3; 5, 22-23; 13, 23; Rm 1, 24-31; 8, 7; Ef 2, 3; 4, 17; Iac 4, 1; 1 Ptr 4, 3.
iubeşte răul: Fc 6, 5; Ne 9, 28; Ps 51, 3; Ecc 8, 11; Mi 3, 2; Ef 2, 3.
urăşte binele: Mi 3, 2; Rm 8, 7.
sălăşluieşte în rău: Ne 9, 28; Ir 5, 3; 6, 15-16; 8, 5-6; 18, 12; 32, 30.
este rob al păcatelor şi poftelor: In 8, 34; Rm 1, 24; 3, 9; 6, 16; 7, 9; 7, 14; 7, 23; Ef 2, 3; 1 Tes 4, 5; Tit 3, 3; 2 Ptr 2, 19.
e rob al diavolului: In 8, 44; Ef 2, 2; 2 Tim 2, 26; Evr 2, 14-15.
nu e în stare să facă bine: Ir 4, 22; 13, 23; Rm 7, 18; Tit 1, 16.
e întru totul stricat: Fc 6, 5; Is 1, 5-6; Ir 17, 1.
moare întru păcat: Ef 2, 1; Col 2, 13.
nu-L cunoaşte pe Dumnezeu: Iş 5, 2; Iov 21, 14-15; Ir 4, 22; Os 4, 1-2; Ga 4, 8; Ef 2, 12; 1 Tes 4, 5; 1 In 3, 1.
e depărtat de Dumnezeu: Fc 3, 8-10; Is 29, 13; Ef 2, 12-13; 4, 18; Col 1, 21.
e vrăjmaş lui Dumnezeu: Rm 1, 30; 5, 10; 8, 7; Col 1, 21.
e fără frică de Dumnezeu: Ps 35, 1; Rm 3, 18.
leapădă pe Dumnezeu: Ps 9, 24; 13, 1; 52, 1; Iz 8, 12; 9, 9; Sof 1, 12.
urăşte pe aproapele: Ps 68, 4; In 15, 18; 17, 14; Ga 5, 19-21; Tit 3, 3.
Din cauza căderii:
mădularele lui sunt instrumente ale nedreptăţii: Rm 6, 13; 6, 19; 7, 5.
gura şi limba lui grăiesc răutate şi viclenie: Ps 5, 9; 9, 27; 35, 3; 49, 19; 51, 2-4; 58, 12; 139, 3; Is 6, 5; 59, 3; Mt 12, 34; Rm 3, 13-14; Iac 3, 5-8.
ochii lui sunt plini de pofte: Mc 7, 22; 2 Ptr 2, 14; 1 In 2, 16.
mâinile şi picioarele lui sunt grabnice la a vărsa sânge: Pr 1, 16; 6, 17-18; Is 59, 3; 59, 7; Rm 3, 15.
purtarea lui este necugetată şi necuvioasă: Fc 6, 12; Ps 35, 4; Is 53, 6; 59, 7-8; Rm 3, 16.
Căderea omului e descrisă în: Rm 1, 29-31; 1 Co 6, 9-10; Ga 5, 19-21; 2 Tim 3, 2-5; Tit 3, 3; 1 Ptr 4, 3.
CĂINŢĂ
(a se vedea termenul: POCĂINŢĂ)
CĂSĂTORIE
A fost instituită de Dumnezeu, în Rai:
Fc 2, 18; 2, 20-24; Mt 19, 4-6; Mc 10, 7-8.
Bazată pe legea firii: 1 Co 11, 11-12.
Bărbatul şi femeia se unesc în ea într'un singur trup: Fc 2, 23-24; Mt 19, 5-6; 1 Co 6, 16; Ef 5, 31; 5, 33.
Este cinstită de Dumnezeu: Evr 13, 4.
Motive de despărţire:
Putea fi desfăcută doar pentru pricină de adulter: Mal 2, 13-16; Mt 5, 31-32; Mc 10, 11-12; Lc 16, 18; Rm 7, 1-3; 1 Co 7, 39-40.
Este desfăcută prin moarte: Mt 22, 29-30; Mc 12, 24-25.
Despre căsătoria de levirat (fratele trebuia să o ia de soţie pe văduva fratelui său): Fc 38, 8; 38, 11; Dt 25, 5-10; Rut 4, 5; Mt 22, 24-27; Mc 12, 19-23; Lc 20, 28-33.
Legile mozaice privind căsătoria:
preoţilor: Lv 21, 1; 21, 7; 21, 13-15.
a prizonierilor: Dt 21, 10-14.
persoanelor divorţate: Dt 24, 1-5.
între triburi: Nm 36, 8.
Căsătoria incestuoasă este ferm interzisă: Lv 18, 6-18; Dt 22, 30; Mc 6, 17-18.
Soţiile israeliţilor trebuiau să fie israelite: Iş 34, 16; Dt 7, 3-4.
Între credincioşi şi necredincioşi nu era permisă: Dt 7, 1-4; Ios 23, 12-13; Ezr 10, 10-11; 1 Co 7, 39.
Parabola nunţii: Mt 22, 2-10; 25, 1-10; Mc 2, 19-20; In 3, 29; 2 Co 11, 2.
Învăţătura Sfântului Pavel despre căsătorie:
1 Co 7, 25-40.
Este chipul unirii lui Hristos cu Biserica: Is 62, 5; Ir 3, 14.
Biserica, este mireasa lui Hristos: Ap 19, 7; 21, 9; 22, 17.
CĂUTARE
Singura căutare folositoare e cea a înţelepciunii: Sir 50.
Şi căutarea omului de a se îndreptăţi în Hristos: Ga 2, 17 (vezi: CREDINCIOŞIE, POCĂINŢĂ).