[ NT ] Noul Testament
[ 1Tim ] Epistola Sfântului Apostol Pavel întâia către Timotei
[ Cap. 5 ] | Datorii faţă de alţii. |
1 Pe cel bătrân să nu-l înfrunţi, ci să-l îndemni ca pe un părinte; pe cei mai tineri, ca pe fraţi; |
2 pe femeile bătrâne, ca pe mame; pe cele tinere, ca pe surori, în toată curăţia. |
3 Pe văduve cinsteşte-le, pe cele cu adevărat văduve. |
4 Iar dacă o văduvă are copii sau nepoţi, ei să se înveţe mai întâi să-şi dovedească evlavia faţă de propria lor familie a şi să-şi răsplătească părinţii, fiindcă bun este lucrul acesta şi primit înaintea lui Dumnezeu. |
5 Cea cu adevărat văduvă şi rămasă singură şi-a pus nădejdea'n Dumnezeu şi stăruieşte'n cereri şi'n rugăciuni noaptea şi ziua; |
6 iar cea care trăieşte'n desfătări, deşi trăieşte, e moartă. |
7 Porunceşte-le şi aceasta, pentru ca ele b să fie la adăpost de orice învinuire. |
8 Dacă însă cineva nu poartă grijă de ai săi, şi mai ales de cei din casa lui, acela s'a lepădat de credinţă şi e mai rău decât un necredincios. |
9 Pentru ca o văduvă să fie înscrisă ca atare, ea trebuie să aibă cel puţin şaizeci de ani, să fi fost femeia unui singur bărbat, |
10 să aibă mărturie pentru faptele ei frumoase: dacă a crescut copii, dacă i-a ospeţit pe cei străini, dacă a spălat picioarele sfinţilor, dacă i-a ajutat pe cei strâmtoraţi, dacă s'a dăruit pe sine întregii fapte bune. |
11 Dar pe văduvele tinere îndepărtează-le c; că atunci când dorinţele le abat de la Hristos, vor să se mărite |
12 şi osândă-şi iau asupră-le, pentru că şi-au călcat credinţa cea dintâi d; |
13 în acelaşi timp însă, leneşe fiind, se învaţă să umble din casă'n casă; şi nu numai că sunt leneşe, dar sunt şi guralive şi iscoditoare, vorbind ce nu trebuie. |
14 Aşadar, eu vreau ca văduvele tinere să se mărite, să aibă copii, să-şi vadă de casă şi să nu-i dea potrivnicului nici un prilej de ocară; |
15 că unele s'au şi abătut pe urmele Satanei. |
16 Dacă un credincios sau o credincioasă are [în îngrijire] văduve, să le stea într'ajutor, pentru ca Biserica să nu fie împovărată, ci să le ajute pe cele cu adevărat văduve. |
17 Preoţii care cârmuiesc bine să se învrednicească de îndoită cinste e, mai ales cei ce se ostenesc cu cuvântul şi cu învăţătura; |
18 că zice Scriptura: Să nu legi gura boului care treieră; şi: Vrednic este lucrătorul de plata sa. |
19 Pâră împotriva preotului să nu primeşti, fără numai de la doi sau trei martori. |
20 Pe cei ce păcătuiesc mustră-i de faţă cu toţi, pentru ca şi ceilalţi să aibă teamă. |
21 În faţa lui Dumnezeu şi a lui Iisus Hristos şi a îngerilor celor aleşi f te conjur ca pe acestea să le păzeşti fără gând precumpănit g, nimic făcând cu părtinire. |
22 Nu-ţi pune degrabă mâinile peste nimeni, nici nu te face părtaş la păcatele altora. Păstrează-te curat. |
23 De acum nu bea numai apă, ci foloseşte puţin vin, din pricina stomacului tău şi a deselor tale slăbiciuni. |
24 Păcatele unor oameni sunt învederate, mergând înaintea lor la judecată; ale altora însă se ivesc după ea. |
25 Tot aşa şi faptele cele bune sunt învederate, iar cele ce sunt altfel nu pot fi ascunse. |
[ NT ] Noul Testament
[ 1Tim ] Epistola Sfântului Apostol Pavel întâia către Timotei
[ Cap. 6 ] | Datorii faţă de alţii (continuare). Învăţătura mincinoasă. Adevărata bogăţie. Lupta cea bună a credinţei. |
1 Cei ce se află sub jug ca robi să-şi socotească pe stăpânii lor vrednici de toată cinstea, pentru ca numele lui Dumnezeu şi învăţătura să nu fie blasfemiate. |
2 Iar cei ce au stăpâni credincioşi, să nu-i dispreţuiască pentru aceea că sunt fraţi; dimpotrivă, cu atât mai mult să-i slujească, tocmai fiindcă cei ce se bucură de slujirea lor sunt credincioşi şi iubiţi. Învaţă aceasta şi îndeamnă! |
3 Dacă cineva învaţă altă învăţătură şi nu se alipeşte de sănătoasele cuvinte ale Domnului nostru Iisus Hristos şi de învăţătura care e după credinţa cea bună, |
4 acela este un orbit de trufie care nu ştie nimic, dar care are boala întrebărilor şi a certurilor de cuvinte, din care se nasc: invidie, ceartă, defăimări, bănuieli nedrepte, |
5 necurmate'ncrucişări de vorbe ale oamenilor stricaţi la minte şi lipsiţi de adevăr, care socotesc că evlavia este un mijloc de câştig. De unii ca aceştia îndepărtează-te! |
6 Evlavia e un mare câştig pentru cel ce se mulţumeşte cu ce are. Pr 15:16 Pr 23:4 Sir 40:18 2Co 02:17 Flp 04:11-12 1Tim 04:8 Evr 13:5 |
7 Că noi n'am adus nimic în lume, după cum e vădit că nici nu putem să ducem ceva; |
8 dar dacă avem hrană şi îmbrăcăminte, vom fi mulţumiţi cu ele. |
9 Dar cei ce vor să se îmbogăţească, aceia cad în ispită şi în cursă a şi în multe pofte nebuneşti şi vătămătoare, care-i cufundă pe oameni în ruină şi'n pierzare; Ps 061:10 Pr 15:28 Pr 23:4 Pr 28:22 Avc 02:6-7 Sir 11:11 Sir 27:1 Sir 31:5 Mt 13:22 Mc 04:19 Lc 08:14 Lc 12:15 Lc 18:24-25 Iac 05:1 |
10 fiindcă iubirea de argint este rădăcina tuturor relelor; pe care poftind-o unii cu înfocare, s'au rătăcit de la credinţă şi de multe dureri au fost străpunşi. |
11 Dar tu, omule al lui Dumnezeu, fugi de aceste lucruri şi urmăreşte dreptatea, evlavia, credinţa, iubirea, răbdarea, blândeţea. |
12 Luptă-te lupta cea bună a credinţei, cucereşte viaţa veşnică la care ai fost chemat şi pentru care mărturisirea cea bună ai mărturisit în faţa multor martori. Sir 04:28 Lc 13:24 1Co 09:25-26 Flp 03:12 1Tim 01:18 2Tim 04:7 |
13 Înaintea lui Dumnezeu, Cel ce pe toate le aduce la viaţă, şi înaintea lui Iisus Hristos, Cel ce'n faţa lui Ponţiu Pilat a mărturisit mărturisirea cea bună, îţi poruncesc: Mt 27:11 Mc 15:2 Lc 23:3 In 18:33 In 18:36-37 In 19:11 1Tim 05:21 |
14 să păzeşti Porunca neîntinată, la adăpost de orice'nvinuire, până la arătarea Domnului nostru Iisus Hristos, |
15 pe care la vremea ei o va arăta fericitul şi unicul Stăpânitor, Împăratul împăraţilor şi Domnul domnilor, |
16 Cel ce singur are nemurire şi locuieşte întru lumină neapropiată b, Cel pe Care nimeni dintre oameni nu L-a văzut şi nici nu poate să-L vadă; Lui fie-I cinstea şi stăpânirea veşnică! Amin. Ies 33:20 Iov 36:26 Ps 103:2 Dn 02:22 In 01:18 Col 01:15 2Tim 04:18 1In 01:5 1In 04:12 |
17 Celor bogaţi în veacul de acum c porunceşte-le să nu se semeţească, nici să-şi pună nădejdea în bogăţia cea nestatornică, ci în Dumnezeul-Cel-Viu, Cel ce pe toate le dă din belşug spre desfătarea noastră; Ps 061:10 Pr 11:28 Sir 31:8 Mt 13:22 Mc 04:19 Mc 10:23-24 Lc 12:15 Iac 05:1 |
18 să facă binele, să se îmbogăţească'n fapte bune; să fie darnici, cu inimă largă, |
19 agonisindu-şi bună temelie'n veacul viitor, ca să dobândească viaţa'ntr'adevăr veşnică. |
20 O, Timotei, păzeşte vistieria ce ţi-a fost încredinţată d, îndepărtează-te de vorbirile deşarte şi lumeşti şi de împotrivirile ştiinţei mincinoase; |
21 pe aceasta mărturisind-o unii, s'au rătăcit de la credinţă. Harul fie cu tine! Amin. |
[ NT ] Noul Testament
[ 2Tim ] Epistola Sfântului Apostol Pavel a doua către Timotei
[ NT ] Noul Testament
[ 2Tim ] Epistola Sfântului Apostol Pavel a doua către Timotei
[ Cap. 1 ] | Salutare. Credincioşia faţă de Evanghelie. |
1 Pavel, apostol al lui Hristos Iisus, prin voia lui Dumnezeu după făgăduinţa vieţii care este'n Hristos Iisus, |
2 lui Timotei, iubitului fiu a: Har, milă, pace de la Dumnezeu-Tatăl şi de la Hristos Iisus, Domnul nostru! |
3 Când zi şi noapte ne'ncetat te pomenesc în rugăciunile mele, Îi mulţumesc lui Dumnezeu pe Care din strămoşi b Îl slujesc în conştiinţă curată. |
4 Aducându-mi aminte de lacrimile tale c, cu dor doresc să te văd ca să mă umplu de bucurie. |
5 Plin sunt şi de amintirea neprefăcutei credinţe care este'n tine, aceea care mai întâi s'a sălăşluit în bunica ta Loida şi'n maica ta Eunichi şi despre care sunt încredinţat că e şi'n tine d. |
6 E pricina pentru care te îndemn să reînsufleţeşti e harul lui Dumnezeu care este în tine prin punerea mâinilor mele f. |
7 Că Dumnezeu nu ne-a dat duh de temere, ci de putere şi de iubire şi de minte'nţeleaptă g. |
8 Aşadar, nu te ruşina de mărturisirea asupra Domnului nostru, nici de mine, înlănţuitul Său h, ci fii părtaş la suferinţă pentru Evanghelie, potrivit puterii lui Dumnezeu |
9 Care ne-a mântuit şi ne-a chemat cu chemare sfântă, nu după faptele noastre, ci potrivit planului Său şi harului dat nouă întru Hristos Iisus mai înainte de timpurile veşnice i, |
10 dar care acum s'a vădit prin arătarea Mântuitorului nostru Hristos Iisus, Cel ce a nimicit moartea şi a adus la lumină viaţa şi nemurirea, prin Evanghelia |
11 pentru care am fost eu pus propovăduitor şi apostol şi învăţător al neamurilor. |
12 Pentru care pricină şi îndur aceste suferinţe; dar nu mă ruşinez, fiindcă ştiu în Cine mi-am pus credinţa; şi sunt încredinţat că puternic este El să păzească vistieria pe care mi-a încredinţat-o j până la Ziua aceea. |
13 Întipăreşte-ţi în minte cuvintele sănătoase pe care le-ai auzit de la mine, în credinţa şi'n iubirea cea întru Hristos Iisus. |
14 Păzeşte vistieria cea bună ce ţi-a fost încredinţată prin Duhul Sfânt Care locuieşte'ntru noi. |
15 Tu ştii că toţi cei din Asia s'au lepădat de mine, între care Fighel şi Ermoghen. |
16 Domnul să aibă milă de casa lui Onisifor k, căci de multe ori m'a însufleţit, iar de lanţurile mele nu s'a ruşinat; |
17 dimpotrivă, de'ndată ce-a venit în Roma, cu multă osârdie m'a căutat şi m'a găsit. |
18 Să-i dea Domnul ca'n Ziua aceea să afle milă de la Domnul. Şi cât de mult m'a slujit el în Efes, tu o ştii prea bine. |
[ NT ] Noul Testament
[ 2Tim ] Epistola Sfântului Apostol Pavel a doua către Timotei
[ Cap. 2 ] | Ostaşul cel bun al lui Iisus Hristos. Lucrător cu faţa curată. |
1 Tu deci, fiul meu, întăreşte-te în harul care este în Hristos Iisus; |
2 şi cele ce-ai auzit de la mine în faţa multor martori, pe acestea încredinţează-le unor oameni credincioşi care vor fi destoinici să-i înveţe şi pe alţii. |
3 Ia-ţi partea ta de suferinţă, ca un bun ostaş al lui Hristos Iisus. |
4 Nici un ostaş nu se încurcă cu treburile vieţii dacă vrea să-i placă celui ce l-a adus în oaste; |
5 iar dacă cineva ia parte la luptele atletice, nu e încununat dacă nu s'a luptat după legile acestora. |
6 Plugarul care se osteneşte trebuie să fie cel dintâi care să mănânce din roade. |
7 Înţelege ceea ce-ţi spun, căci Domnul îţi va da pricepere în toate. |
8 Adu-ţi aminte de Iisus Hristos Cel înviat din morţi, din seminţia lui David, după Evanghelia mea a |
9 pentru care sufăr până la a fi legat în lanţuri ca un făcător de rele; dar cuvântul lui Dumnezeu nu e legat. |
10 De aceea pe toate le rabd de dragul celor aleşi, pentru ca şi ei să aibă parte de mântuirea cea întru Hristos Iisus, cu slava veşnică. |
11 Vrednic de crezare este cuvântul: Dacă'mpreună cu El am murit, împreună cu El vom şi via b; |
12 dacă răbdăm, împreună cu El vom şi împărăţi; dacă-L tăgăduim, şi El ne va tăgădui; Cant 08:6 Mt 07:23 Mt 10:33 Mc 08:38 Lc 09:26 Lc 12:9 Rm 05:1 Ap 03:10 |
13 dacă nu-I suntem credincioşi, El ne rămâne credincios – fiindcă El nu Se poate tăgădui pe Sine. |
14 Aminteşte-le aceste lucruri, conjură-i înaintea lui Dumnezeu să nu se ia la certuri pentru cuvinte; ele la nimic nu slujesc, ci la surparea celor ce ascultă. |
15 Străduieşte-te să te arăţi în faţa lui Dumnezeu ca un om încercat, ca un lucrător care nu are de ce să se ruşineze, drept învăţând cuvântul adevărului. |
16 Iar de deşartele vorbiri lumeşti fereşte-te, căci [cei ce le fac] vor împinge tot mai mult spre necredinţă; |
17 cuvântul lor va roade ca o cangrenă. Dintre ei sunt Imeneu şi Filet, |
18 care s'au rătăcit de la adevăr zicând că învierea s'a şi petrecut, şi răstoarnă credinţa unora. |
19 Însă temelia cea tare a lui Dumnezeu stă neclintită, având pecetea aceasta: Cunoscut-a Domnul pe cei ce sunt ai Săi; şi: Să se depărteze de la nedreptate oricine cheamă numele Domnului. Ies 33:17 Nm 16:5 Nm 16:26 Ps 001:6 Naum 01:7 Lc 13:27 In 10:14 1Co 01:2 1Co 08:3 |
20 Iar într'o casă mare nu sunt doar vase c de aur şi de argint, ci şi de lemn şi de lut; şi unele sunt spre cinste, iar altele spre necinste. |
21 Deci, dacă cineva se va curăţi pe sine de acestea d, va fi vas de cinste, sfinţit, de bună folosinţă Stăpânului, potrivit pentru tot lucrul bun. |
22 Fugi de poftele tinereţii şi urmăreşte dreptatea, credinţa, iubirea, pacea cu cei ce din inimă curată Îl cheamă pe Domnul. |
23 Întrebările nebuneşti şi nesocotite îndepărtează-le; tu ştii că ele nasc certuri e, |
24 dar un slujitor al Domnului nu trebuie să se certe, ci să fie blând faţă de toţi, învăţător destoinic, îngăduitor, |
25 cu blândeţe povăţuindu-i pe cei ce stau împotrivă, ca doar le va da Dumnezeu pocăinţă să cunoască adevărul |
26 şi să scape din mreaja diavolului care-i ţine'n prinsoare spre a-i face voia. |
[ NT ] Noul Testament
[ 2Tim ] Epistola Sfântului Apostol Pavel a doua către Timotei
[ Cap. 3 ] | Oamenii în vremile din urmă. Porunci către Timotei. |
1 Şi pe aceasta s'o ştii, că'n vremile a din urmă veni-vor vremuri grele. |
2 Că oamenii vor fi iubitori de sine b, iubitori de argint, lăudăroşi, trufaşi, blasfemiatori, neascultători de părinţi, nerecunoscători, pângăritori, |
3 fără inimă c, neînduplecaţi, clevetitori, neînfrânaţi, cruzi, duşmani ai binelui d, |
4 trădători, obraznici, orbiţi de trufie, iubitori mai mult de plăceri decât de Dumnezeu, |
5 având înfăţişarea credinţei celei bune e dar tăgăduindu-i puterea. Îndepărtează-te şi de aceştia. |
6 Că dintre aceştia sunt cei ce se strecoară prin case şi vânează femeiuşti împovărate de păcate, purtate de felurite pofte, |
7 cei ce mereu învaţă şi niciodată nu pot ajunge la cunoaşterea adevărului. |
8 Aşa cum Iannes şi Iambres f i s'au împotrivit lui Moise, tot astfel şi aceştia stau împotriva adevărului, oameni stricaţi la minte şi netrebnici pentru credinţă. |
9 Dar mai departe nu vor merge; fiindcă nebunia lor le va fi tuturor vădită, aşa cum a fost şi a acelora. |
10 Tu însă mi-ai urmat mie în învăţătură, în purtare, în năzuinţă g, în credinţă, în iubire, în stăruinţă h, |
11 în prigonirile şi suferinţele mele câte mi-au fost în Antiohia, în Iconiu, în Listra. Câte prigoniri am răbdat!, şi din toate m'a izbăvit Domnul. |
12 Prigoniţi vor fi şi toţi cei ce voiesc să trăiască cucernic în Hristos Iisus. Sir 02:1 Mt 16:4 In 15:20 In 16:33 FA 14:22 Rm 08:17 1Tes 03:3 |
13 Cât despre oamenii răi şi amăgitori, ei vor merge din rău în mai rău, înşelători şi înşelaţi i. |
14 Tu însă rămâi în cele ce-ai învăţat şi de care eşti încredinţat, deoarece ştii de la cine le-ai învăţat |
15 şi fiindcă din pruncie cunoşti Sfintele Scripturi j, cele ce pot să te înţelepţească spre mântuire prin credinţa cea întru Hristos Iisus. |
16 Toată Scriptura este însuflată k de Dumnezeu şi de folos spre dare de învăţătură, spre mustrare, spre îndreptare, spre deprinderea l cea întru dreptate, |
17 pentru ca omul lui Dumnezeu să fie desăvârşit, bine pregătit m pentru tot lucrul bun. |
[ NT ] Noul Testament
[ 2Tim ] Epistola Sfântului Apostol Pavel a doua către Timotei
[ Cap. 4 ] | Porunci către Timotei (continuare). Salutări de sfârşit. |
1 Aşadar, te conjur în faţa lui Dumnezeu şi a lui Hristos Iisus Cel ce va să judece viii şi morţii, şi pe arătarea Lui şi pe împărăţia Lui: |
2 Propovăduieşte cuvântul, stăruie cu timp şi fără timp, mustră, ceartă, îndeamnă, întru toată îndelunga-răbdare şi întru toată'nvăţătura a. |
3 Că va veni vremea când nu vor mai suferi învăţătura sănătoasă, ci după poftele lor îşi vor îngrămădi învăţători să le răsfeţe auzul |
4 şi auzul şi-l vor întoarce de la adevăr şi către basme se vor abate. |
5 Tu însă fii treaz întru toate; îndură necazul; fă lucrare de evanghelist; slujba ta fă-o deplin! |
6 Că eu de-acum sânger spre jertfă b, şi vremea plecării mele a sosit. |
7 Lupta cea bună am luptat, alergarea mi-am împlinit-o c, credinţa am păzit-o. |
8 De acum mi s'a gătit cununa dreptăţii, pe care în Ziua aceea mi-o va da Domnul, Dreptul Judecător; şi nu numai mie, ci şi tuturor celor ce I-au iubit arătarea. Sol 16:8 1Co 09:25 Flp 03:14 2Tim 02:5 Evr 05:28 Iac 01:12 1Ptr 05:4 Ap 02:10 |
9 Străduieşte-te să vii la mine curând; |
10 că Dimas, în dragoste cu veacul de-acum, m'a lăsat şi s'a dus la Tesalonic; Crescent, în Galatia; Tit, în Dalmaţia. |
11 Numai Luca d este cu mine. Ia-l pe Marcu e şi adu-l cu tine, că tare-mi este de folos în slujire. FA 12:12 FA 12:25 FA 13:13 FA 15:37-39 Col 04:10 Col 04:14 Flm 01:24 |
12 Pe Tihic l-am trimis la Efes. |
13 Când vei veni, adu-mi felonul pe care l-am lăsat în Troada, la Carp; şi cărţile, mai ales pergamentele. |
14 Alexandru f arămarul mi-a făcut mult rău; Domnul să-i răsplătească după faptele lui. 2Rg 03:39 Ps 027:4 Ps 061:12 Pr 24:12 Rm 02:6 1Tim 01:20 1Ptr 01:17 Ap 02:24 Ap 20:12-13 Ap 22:12 |
15 Păzeşte-te şi tu de el, că tare mult s'a împotrivit cuvintelor noastre. |
16 La întâia mea apărare g nimeni nu mi-a stat alături; dimpotrivă, toţi m'au părăsit. Să nu li se ţină'n seamă! |
17 Dar mi-a stat alături Domnul şi m'a întărit, pentru ca prin mine propovăduirea să fie pe de-a'ntregul adeverită şi toate neamurile s'o audă; şi eu am fost izbăvit din gura leului h. |
18 Domnul mă va izbăvi de toată lucrarea cea rea şi mă va mântui spre împărăţia Sa cea cerească. Lui fie-I slava în vecii vecilor! Amin. |
19 Îmbrăţişează-i pe Priscila şi pe Acvila i şi casa lui Onisifor. |
20 Erast a rămas în Corint, iar pe Trofim j l-am lăsat în Milet, fiind bolnav. |
21 Străduieşte-te să vii mai înainte de începutul iernii k. Te îmbrăţişează Euvul, Pudenţiu, Linos, Claudia şi fraţii toţi. |
22 Domnul fie cu duhul tău! Harul fie cu voi! Amin. |
[ NT ] Noul Testament
[ Tit ] Epistola Sfântului Apostol Pavel către Tit
Cap. 1 Salutare. Lucrarea lui Tit în Creta. |
Cap. 2 Învăţătura cea sănătoasă pentru credincioşi feluriţi. |
Cap. 3 Stăruinţa'n faptele bune. Ultime îndemnuri şi salutări. |
[ NT ] Noul Testament
[ Tit ] Epistola Sfântului Apostol Pavel către Tit
[ Cap. 1 ] | Salutare. Lucrarea lui Tit în Creta. |
1 Pavel, rob al lui Dumnezeu, şi apostol al lui Iisus Hristos spre a-i aduce a pe aleşii lui Dumnezeu la credinţă şi la cunoaşterea adevărului care-şi potriveşte sieşi evlavia b |
2 – întru nădejdea vieţii veşnice pe care mai'nainte de toţi vecii c a făgăduit-o Dumnezeu, Cel ce nu minte |
3 şi Cel care, la timpul potrivit, Şi-a făcut cunoscut cuvântul prin propovăduirea încredinţată mie după porunca Mântuitorului nostru Dumnezeu –, FA 20:24 Ef 01:9-10 1Tim 01:11 2Tim 01:11 Tit 02:10 Tit 03:4 |
4 lui Tit, adevărat fiu după una şi aceeaşi credinţă d: Har, milă şi pace de la Dumnezeu-Tatăl şi de la Domnul Iisus Hristos, Mântuitorul nostru. |
5 Pentru aceasta te-am lăsat în Creta, ca să pui rânduială în cele ce-au mai rămas e şi ca'n fiecare cetate să aşezi preoţi aşa cum ţi-am poruncit eu: |
6 dacă cineva este fără prihană, bărbat al unei singure femei, având copii credincioşi şi'n afara oricărei învinuiri de rele purtări sau de nesupunere. |
7 Fiindcă episcopul trebuie să fie fără prihană, ca un iconom al lui Dumnezeu, nu îngâmfat, nu mânios, nu beţiv, nu bătăuş, nu poftitor de câştig ruşinos, |
8 ci primitor de străini, iubitor al binelui, cu stăpânire de sine, drept, cuvios, înfrânat, |
9 strâns legat de cuvântul cel vrednic de crezare al învăţăturii, destoinic atât să'ndemne întru învăţătura cea sănătoasă, cât şi să-i mustre pe cei ce vorbesc împotriva ei. Sir 04:25 Sir 33:3 1Tim 01:10 1Tim 03:2-7 1Tim 06:3 2Tim 02:24-26 2Tim 04:3 Tit 02:1 |
10 Pentru că sunt mulţi nesupuşi, grăitori în deşert şi înşelători, mai ales cei din tăierea'mprejur, |
11 cărora trebuie să li se închidă gura ca unora care pentru câştig ruşinos răvăşesc familii'ntregi, învăţând ce nu trebuie. |
12 Unul dintre ei, chiar profet de-al lor, a zis: „Cretanii, pururea mincinoşi, fiare rele, pântece leneşe“ f. |
13 Mărturia aceasta este adevărată; pentru care pricină mustră-i cu asprime, ca să fie sănătoşi în credinţă |
14 şi să nu-şi plece mintea la basmele iudaice şi la poruncile unor oameni care se abat de la adevăr. |
15 Toate sunt curate pentru cei curaţi. Dar pentru cei întinaţi şi necredincioşi nimic nu e curat; dimpotrivă, lor li s'au întinat şi mintea, şi conştiinţa. |
16 Ei mărturisesc că-L cunosc pe Dumnezeu, dar Îl tăgăduiesc cu faptele lor, fiind dezgustători, nesupuşi şi netrebnici pentru toată lucrarea cea bună. |
[ NT ] Noul Testament
[ Tit ] Epistola Sfântului Apostol Pavel către Tit
[ Cap. 2 ] | Învăţătura cea sănătoasă pentru credincioşi feluriţi. |
1 Tu însă grăieşte ceea ce i se cuvine învăţăturii sănătoase. |
2 Bătrânii să fie treji la minte, cumpătaţi, sănătoşi în credinţă, în iubire, în răbdare; |
3 bătrânele, de asemenea, să fie cu'nfăţişare de sfântă cuviinţă, nu clevetitoare, nu robite vinului mult; să înveţe ce e bine, |
4 ca să le'ndrumeze pe cele tinere să-şi iubească bărbaţii, să-şi iubească copiii |
5 şi să fie cuminţi, curate, gospodine, bune, plecate bărbaţilor lor, aşa încât cuvântul lui Dumnezeu să nu fie defăimat a. |
6 De asemenea, îndeamnă-i pe cei tineri să fie cuminţi, |
7 întru toate arătându-te pe tine însuţi pildă de fapte bune: curăţie în învăţătură, cuviinţă, |
8 cuvânt sănătos, de nelovit b, pentru ca cel potrivnic să se ruşineze, neavând de zis nimic rău de noi. |
9 Robii să li se supună'ntru toate stăpânilor lor; să fie plăcuţi, să nu întoarcă vorba, |
10 să nu dosească ceva, ci să arate'ntreaga lor bunăcredinţă, pentru ca'ntru toate să-i facă cinste învăţăturii Mântuitorului nostru Dumnezeu. |
11 Căci harul lui Dumnezeu li s'a arătat, mântuitor, tuturor oamenilor, |
12 învăţându-ne să lepădăm fărădelegea şi poftele lumeşti, şi'n veacul de acum să trăim cu stăpânire de sine, cu dreptate şi cucernicie, |
13 aşteptând fericita nădejde şi arătarea slavei marelui Dumnezeu şi Mântuitorului nostru Iisus Hristos c, |
14 Cel ce pe Sine S'a dat pentru noi ca să ne răscumpere din toată fărădelegea şi să-Şi curăţească Sieşi popor ales, râvnitor de fapte bune. Ies 19:5 Dt 04:20 Dt 07:6 Dt 14:2 Iz 37:23 Ps 129:8 Mt 20:28 Ga 01:4 Ga 02:20 Ef 02:10 Col 01:22 1Tim 02:6 Tit 03:14 Evr 09:14 1Ptr 02:9 1Ptr 03:13 1In 03:16 |
15 Pe acestea grăieşte-le şi mustră şi îndeamnă cu toată tăria d. Nimeni să nu te dispreţuiască! |
[ NT ] Noul Testament
[ Tit ] Epistola Sfântului Apostol Pavel către Tit
[ Cap. 3 ] | Stăruinţa'n faptele bune. Ultime îndemnuri şi salutări. |
1 Adu-le aminte să se supună stăpânirilor şi dregătorilor, să asculte, să fie gata la orice lucru bun. |
2 Să nu defaime pe nimeni, să fie paşnici, îngăduitori, arătând blândeţe'ntreagă faţă de toţi oamenii. |
3 Că şi noi eram cândva fără de minte, neascultători, rătăciţi, slujind poftelor şi feluritelor desfătări, petrecându-ne viaţa în răutate şi invidie, urâţi fiind şi unul pe altul urându-ne. |
4 Dar când s'a arătat bunătatea lui Dumnezeu, Mântuitorul nostru, şi iubirea Sa de oameni, |
5 El nu din pricina faptelor pe care le-am făcut noi întru dreptate, ci după mila Sa ne-a mântuit prin baia naşterii din nou a şi prin înnoirea Duhului Sfânt 1Co 06:11 In 03:5 FA 15:11 Rm 03:28 Rm 05:5 Ef 02:8-9 Ef 05:26 2Tim 01:9 1Ptr 04:3 |
6 pe Care din belşug L-a vărsat peste noi prin Iisus Hristos, Mântuitorul nostru, |
7 pentru ca, îndreptăţiţi fiind prin harul Său, întru nădejde b să devenim moştenitori ai vieţii veşnice. |
8 Cuvântul e vrednic de crezare, şi vreau ca aceste lucruri să le spui răspicat c, pentru ca cei ce I s'au încredinţat lui Dumnezeu să aibă grijă să fie'n frunte la fapte bune. Acestea sunt bune d şi folositoare oamenilor. |
9 Dar de întrebările nebuneşti şi de genealogii e şi de certuri şi de'ncrucişările de vorbe asupra legii fereşte-te: sunt nefolositoare şi deşarte. Sir 33:6 1Tim 01:4 1Tim 04:7 2Tim 02:14 2Tim 02:16 2Tim 02:23 |
10 Pe omul eretic, după întâia şi a doua mustrare îndepărtează-l, |
11 ştiind că unul ca acesta s'a înstrăinat f şi rătăceşte'n păcat g, osândit de sine însuşi h. |
12 Când îl voi trimite la tine pe Artemas sau pe Tihic, străduieşte-te să vii la mine, la Nicopole, căci acolo m'am hotărât să iernez. |
13 Pe Zenas legistul i şi pe Apollo j trimite-i înainte, şi ai grijă să nu le lipsească nimic. |
14 Ai noştri să înveţe şi ei să fie'n frunte la fapte bune atunci când trebuinţa o cere, ca să nu fie ei neroditori. |
15 Te îmbrăţişează toţi cei ce sunt cu mine. Îmbrăţişează-i pe cei ce ne iubesc întru credinţă. Harul fie cu voi cu toţi! Amin. |
[ NT ] Noul Testament
[ Flm ] Epistola Sfântului Apostol Pavel către Filimon
Cap. 1 Salutare. Iubirea şi credinţa lui Filimon. Pavel intervine pentru Onisim. |
Introducere la Epistola către Filimon Filimon este omul bogat şi creştinul de frunte al Bisericii din Colose, iar Onisim este unul din sclavii săi. După ce-şi fură stăpânul (probabil pentru a-şi face bani de drum), sclavul fuge la Roma, unde încearcă să se piardă în anonimat, dar veşnic se simte urmărit şi ameninţat de cruntele pedepse care-i pândesc pe sclavii fugari. Aici Onisim îl cunoaşte pe Pavel, care se află în prima sa captivitate romană. Apostolul îl converteşte la creştinism, îl ocroteşte ţinându-l pe lângă sine şi ar fi bucuros să-l păstreze în serviciul său, dar nu vrea să facă nimic fără încuviinţarea lui Filimon. Ca atare, el i-l trimite acestuia înapoi, însoţit de Tihic, purtătorul Epistolei către Coloseni, dar însoţit şi de o scrisorică, un bilet de recomandare, un cuvinţel de intervenţie în favoarea celui ce greşise şi s-a îndreptat. Aceasta este Epistola către Filimon, o capodoperă miniaturală care a stârnit admiraţia unanimă a secolelor creştine. Scrisă în întregime de mâna lui Pavel, ea este nu numai o oglindă prin care poate fi contemplat sufletul blând şi duios al Apostolului, ci şi un document asupra chipului paşnic în care creştinismul va opera, prin convertire şi transfigurare, cea mai puternică revoluţie socială a lumii antice: abolirea sclaviei. |
[ NT ] Noul Testament
[ Flm ] Epistola Sfântului Apostol Pavel către Filimon
[ Cap. 1 ] | Salutare. Iubirea şi credinţa lui Filimon. Pavel intervine pentru Onisim. |
1 Pavel, înlănţuitul lui Iisus Hristos a, şi Timotei fratele, către Filimon, iubitul nostru'mpreună-lucrător, |
2 şi către Apfia b, sora noastră, şi către Arhip, împreună-cu-noi-luptător c, şi către Biserica din casa ta d: |
3 Har vouă şi pace de la Dumnezeu, Tatăl nostru, şi de la Domnul Iisus Hristos! |
4 Întotdeauna când te pomenesc în rugăciunile mele Îi mulţumesc Dumnezeului meu, |
5 ca unul ce aud despre iubirea şi credinţa pe care le ai faţă de Domnul Iisus şi faţă de toţi sfinţii. |
6 Fie ca părtăşia credinţei tale să devină lucrătoare în cunoaşterea oricărui bine pe care-l putem face pentru Hristos Iisus! |
7 Că multă bucurie şi mângâiere am avut din iubirea ta, frate, fiindcă inimile sfinţilor s'au odihnit prin tine. e |
8 Ca atare, deşi întru Hristos am multă îndrăznire să-ţi poruncesc ce se cuvine, |
9 totuşi mai degrabă te rog în numele iubirii – eu, aşa cum sunt, bătrânul Pavel, iar acum şi înlănţuit al lui Hristos Iisus –, |
10 te rog pentru copilul meu pe care l-am născut în lanţuri, pentru Onisim f, |
11 cel care altădată îţi era nefolositor, dar care acum e folositor g, şi ţie, şi mie. |
12 Pe acesta ţi l-am trimis înapoi, însuşi pe el, adică inima mea. |
13 Eu voiam să-l ţin la mine, pentru ca'n locul tău să-mi slujească'n lanţurile mele pentru Evanghelie; |
14 dar n'am vrut să fac nimic fără încuviinţarea ta, pentru ca fapta ta cea bună să nu fie ca de silă, ci de bunăvoie. |
15 Căci poate de aceea a fost el despărţit de tine pentru o vreme: ca să-l recapeţi pentru veşnicie; |
16 dar nu ca un rob, ci mai mult decât un rob: frate iubit h, mai cu seamă mie, dar cu cât mai mult ţie, şi în trup, şi în Domnul. |
17 Aşadar, dacă mă ai pe mine părtaş, primeşte-l pe el ca şi cum aş fi eu. |
18 Iar de te-a păgubit cu ceva sau îţi este dator, pune aceasta'n socoteala mea; |
19 eu, Pavel, o scriu cu mâna mea: eu îţi voi plăti – ca să nu-ţi spun că tu îmi eşti mie datornic cu tine însuţi i. |
20 Da, frate: să mă folosesc j şi eu de tine întru Domnul, odihneşte-mi inima întru Hristos! |
21 Ţi-am scris încredinţat de ascultarea ta, ştiind că tu vei face chiar mai mult decât îţi spun eu. |
22 În acelaşi timp însă pregăteşte-mi şi loc de găzduit, deoarece nădăjduiesc că prin rugăciunile voastre vă voi fi dăruit k. |
23 Te îmbrăţişează Epafras l cel-împreună-cu-mine-întemniţat întru Hristos Iisus, |
24 Marcu m, Aristarh n, Dimas o, Luca p, cei împreună-cu-mine-lucrători. FA 12:12 FA 12:25 FA 13:13 FA 15:37-39 FA 19:29 FA 27:2 Col 04:10 Col 04:14 2Tim 04:10-11 |
25 Harul Domnului nostru Iisus Hristos să fie cu duhul vostru! Amin. |
[ NT ] Noul Testament
[ Evr ] Epistola Sfântului Apostol Pavel către Evrei
Introducere la Epistola către Evrei După părerea celor mai mulţi dintre teologii ortodocşi şi romano-catolici, această Epistolă le-a fost adresată de Pavel creştinilor din Ierusalim şi din aria Palestinei în timp ce el se afla în Italia, anume în anul 65 sau, după unii, în primăvara lui 64, adică după eliberarea sa din prima captivitate romană şi înainte de a pleca în Spania; oricum, după săvârşirea din viaţă a Sfântului Iacob (anul 62), la a cărui moarte martirică se face aluzie în 13, 7, cel ce condusese Biserica Ierusalimului cu atâta autoritate încât numai după decesul său îşi putea un alt apostol permite să intervină în viaţa creştinilor din Iudeea. Din cuprinsul Epistolei reiese cu limpezime că aceşti creştini aveau nevoie de ajutor moral, de îndemnuri şi încurajare. Ardoarea credinţei lor, atât de puternică la început, a intrat acum într-o fază de declin, de oboseală, de delăsare; persecuţiile i-au descumpănit, unii din ei par gata să apostazieze. Dar e încă ceva, mult mai important: ei, minoritatea, trăiesc laolaltă cu majoritatea iudeilor neconvertiţi, cei ce continuă să-şi practice cultul în tot fastul şi-n toată splendoarea lui, o vecinătate care, fatalmente, impune o comparaţie menită uneori să provoace dubii: pe de o parte, măreţia unei moşteniri în care se implică îngerii, Avraam, făgăduinţele, testamentul, Moise, muntele Sinai, Aaron şi strălucitorul său cortegiu de preoţi, jertfe, procesiuni şi ritualuri; pe de alta, un Mesia care suferă şi moare, cu ucenici în permanenţă supuşi prigoanei, torturii şi morţii, cu o liturghie simplă, sobră, aproape palidă, fără nimic din fastul îndătinatelor ceremonii religioase. În astfel de împrejurări sunt destui care-şi pun întrebarea dacă nu cumva au greşit părăsindu-şi religia părinţilor şi s trămoşilor lor şi dacă nu cumva ar fi mai bine şi mai drept să se întoarcă de unde au plecat. Este situaţia de care Pavel ia act cu multă îngrijorare şi căreia se hotărăşte să-i răspundă printr-un adevărat tratat de dogmatică creştină, al cărei miez îl constituie teza că Iisus Hristos le-a adus oamenilor un testament şi o preoţie incomparabil superioare celor din Legea lui Moise; preoţia lui Aaron e absolut insignifiantă pe lângă aceea a lui Hristos, iar religia lui Israel nu e decât o umbră a realităţii ce avea să vină prin Iisus Hristos ca Fiu întrupat al lui Dumnezeu, a Cărui smerenie, patimă şi moarte constituie condiţia sine qua non a Slavei Sale de după înviere şi la cea de A Doua Venire. Aşadar, curaj!; toţi cei ce-L urmează pe Iisus, chiar dacă sunt sau vor fi părtaşi ai suferinţelor Lui, cu atât mai mult vor fi părtaşi ai slavei Sale celei veşnice. Întregul conţinut al acestei Epistole exprimă gândirea lui Pavel, aşa cum o cunoaştem din toate celelalte treisprezece. Cu toate acestea, limba, stilul, felul de a introduce şi insera citatele din Vechiul Testament (fără excepţie, după Septuaginta), ţinuta academică şi rigoarea artistică a demonstraţiilor o deosebesc mult de celelalte, aşa încât problema paternităţii auctoriale a lui Pavel a fost ridicată încă din primele secole. În general, părinţii şi scriitorii bisericeşti ai Răsăritului au admis că Epistola către Evrei este opera lui Pavel, dar nici n-au putut face abstracţie de deosebirile care o singularizează în ansamblul scrierilor pauline. Unii au emis ipoteza că textul actual ar fi traducerea grecească a unui original paulin în ebraică şi că traducerea i-ar aparţine Evanghelistului Luca; ipoteza însă nu stă-n picioare, greaca acestei scrieri nefiind nici pe departe aceea a unei traduceri. O credibilitate cvasiunanimă a căpătat teza lui Origen: gândirea acestei Epistole îi aparţine în întregime lui Pavel, dar compunerea propriu-zisă nu a făcut-o el, ci altcineva, un „altcineva“ pe care Origen nu se hazardează să-l presupună, dar care, indiscutabil, avea o limbă mult mai bogată şi un stil mult mai rafinat decât acelea ale Apostolului; e ca şi cum un discipol ar fi redactat un text după notiţele pe care şi le-a luat la cursul maestrului. Această opinie, până la urmă, s-a impus şi în Occident prin Fericiţii Ieronim şi Augustin. Cu atâta bogăţie de conţinut a Epistolei, schiţa ei de plan nu poate fi decât palidă: Preambul (măreţia incomparabilă a Fiului lui Dumnezeu) (1, 1-4).
Încheiere (îndemnuri şi salutări) (13, 18-25). |
[ NT ] Noul Testament
[ Evr ] Epistola Sfântului Apostol Pavel către Evrei
[ Cap. 1 ] | Dumnezeu a grăit prin Fiul Său. Fiul e mai presus de îngeri. |
1 În multe rânduri şi'n multe feluri grăindu-le Dumnezeu odinioară părinţilor noştri prin profeţi a, |
2 în zilele acestea de pe urmă b ne-a grăit nouă prin Fiul, pe Care L-a pus moştenitor a toate, prin Care şi veacurile c le-a făcut. Ps 002:8 Ps 081:8 Is 09:5 Mt 21:38 In 01:3 Ga 04:4 Ef 01:10 Col 01:16 |
3 Fiind El strălucirea slavei Sale şi chipul fiinţei Sale d, şi pe toate ţinându-le cu cuvântul puterii Lui, după ce prin El Însuşi a săvârşit curăţirea păcatelor noastre a şezut de-a dreapta Slavei e întru cele preaînalte, Iov 26:7 Ps 109:1 Sol 07:26 Sir 24:3 Sir 43:26 Mt 22:44 Mc 14:62 Mc 16:19 In 14:19 FA 02:33 FA 02:34 2Co 04:4 Ef 01:7 Ef 01:20 Flp 02:9 Col 01:15 Col 03:1 Evr 08:1 Evr 10:12 Evr 12:2 |
4 devenind El cu atât mai presus de îngeri, cu cât numele pe care l-a moştenit e mai presus de ei. |
5 Căci căruia dintre îngeri i-a zis Dumnezeu vreodată: Fiul Meu eşti Tu, Eu astăzi Te-am născut; şi iarăşi: Eu Îi voi fi Lui Tată şi El Îmi va fi Mie Fiu? 2Rg 07:14 1Par 17:13 1Par 22:9 1Par 22:10 Ps 002:7 Ps 088:26-27 FA 13:33 Evr 05:5 |
6 Şi iarăşi, când Îl aduce'n lume pe Cel-Întâi-Născut f, El zice: Şi să I se închine Lui toţi îngerii lui Dumnezeu. |
7 Şi despre îngeri zice: Cel ce face pe îngerii Săi duhuri şi pe slugile Sale foc arzător; |
8 dar despre Fiul: Scaunul Tău, Dumnezeule, este în veacul veacului şi toiagul dreptăţii este toiagul împărăţiei Tale. |
9 Iubit-ai dreptatea şi ai urât fărădelegea; de aceea Te-a uns pe Tine Dumnezeu, Dumnezeul Tău, cu untdelemnul bucuriei mai mult decât pe fârtaţii Tăi. |
10 Şi: Întru început Tu, Doamne, pământul l-ai întemeiat şi cerurile sunt lucrul mâinilor Tale; |
11 ele vor pieri, dar Tu rămâi, şi toate ca o haină se vor învechi; |
12 ca pe o velinţă le vei împătura şi ca o haină se vor schimba, dar Tu acelaşi eşti, şi anii Tăi nu se vor sfârşi. |
13 Şi căruia dintre îngeri i-a zis vreodată: Şezi de-a dreapta Mea până ce-i voi pune pe vrăjmaşii Tăi aşternut picioarelor Tale? Ps 109:1 Mt 22:44 Mc 12:36 Mc 14:62 Mc 16:19 FA 02:34 FA 07:55 1Co 15:25 Ef 01:20 Evr 10:13 |
14 Oare nu sunt toţi duhuri menite să slujească, trimise spre slujire de dragul celor ce trebuie să moştenească mântuirea? g Fc 19:16 Ps 033:7 Ps 090:11 Ps 102:21 Dn 07:10 Sol 07:25 Mt 18:10 Lc 01:19 FA 05:19 |