[ VT ] Vechiul Testament
[ Sol ] Cartea Înţelepciunii lui Solomon
[ Cap. 5 ] | CAPITOLUL 5 Drepţii şi păcătoşii la judecată. |
1 Cel drept, plin de'ndrăznire, va sta atunci în faţă, |
2 Văzându-l, tulburare-i va scutura, şi spaimă, |
3 Şi-or zice între ei, plini de păreri de rău, |
4 „Acesta-i cel pe care cândva-l batjocoream, |
5 Cum de-a ajuns să fie la număr printre fiii |
6 Noi ne-am ţinut departe de calea adevărului, |
7 Sătui suntem de căile nelegiuirii şi ale pierzaniei, |
8 Ce folos ne-a adus trufia? |
9 Totul a trecut ca o umbră, |
10 ca o corabie ce străbate marea'nvolburată |
11 sau ca o pasăre ce zboară prin aer, |
12 sau ca săgeata'mpinsă către ţintă: |
13 Aşa şi noi: de-abia veniţi pe lume, |
14 Da, nădejdea celui nelegiuit e ca praful spulberat de vânt, |
15 Dar drepţii vor trăi în veci; |
16 De-aceea vor primi, din mâna chiar a Domnului, |
17 Cu-aprinsa-I gelozie drept armură, d |
18 şi, cu dreptatea'mplătoşat, |
19 sfinţenia Şi-o va face un scut nebiruit, |
20 din aspra Sa mânie, o sabie-ascuţită, |
21 Fulgere vor ţâşni, cu vârful drept la ţintă, |
22 din praştie, puzderie de grindini mânioase; |
23 o cruntă vijelie-i va biciui din faţă |
[ VT ] Vechiul Testament
[ Sol ] Cartea Înţelepciunii lui Solomon
[ Cap. 6 ] | CAPITOLUL 6 Regii sunt datori să caute înţelepciunea. |
1 Voi, regi, ascultaţi şi înţelegeţi! |
2 Plecaţi-vă auzul, voi, cei ce stăpâniţi peste mulţimi |
3 Căci Domnul este Cel ce v'a dat stăpânirea |
4 Că dacă voi, slujitori ai împărăţiei Lui, n'aţi judecat drept, |
5 groaznic şi grabnic Se va năpusti asupra voastră. Dt 10:17 Ecc 05:7 Ga 02:6 Col 03:25 1Ptr 01:17 Sir 17:17 Sir 40:3 |
6 celui mic, din milă, i se iartă, |
7 Căci Stăpânul-a-toate de nimeni nu Se teme, Dt 10:17 2Par 19:7 Iov 34:19 Sir 35:12 FA 10:34 Rm 02:11 Ga 02:6 Ef 06:9 Col 03:25 |
8 pe cei puternici, însă, i-aşteaptă cercetare grea, pe măsura lor. |
9 Deci, către voi, o, regi, eu îmi îndrept cuvântul, |
10 căci cei ce cu sfinţenie păzesc pe cele sfinte |
11 Iubiţi-mi deci cuvintele, |
12 Înţelepciunea este'ntru tot strălucitoare |
13 Acelor ce-o doresc le iese înainte |
14 Acel ce-o caută din zori nu se va osteni: |
15 S'o ai în gând înseamnă desăvârşirea minţii; |
16 Pe cei care-i sunt vrednici îi cată pretutindeni |
17 Căci începutul ei e pofta de-a'nvăţa; |
18 dorinţa de-a'nvăţa, aceasta e iubirea; |
19 nestricăciunea: omul vecin cu Dumnezeu; |
20 şi, prin urmare, dorul de'nţelepciune duce |
21 Voi, regi peste popoare, |
22 Ce este'nţelepciunea şi cum a luat fiinţă |
23 N'oi merge nici pe drumul invidiei ce roade: |
24 Mulţimea de'nţelepţi e mântuirea lumii; |
25 Primiţi învăţătura din ceea ce vă spun |
[ VT ] Vechiul Testament
[ Sol ] Cartea Înţelepciunii lui Solomon
[ Cap. 7 ] | CAPITOLUL 7 Înţeleptul e un simplu om, dar înţelepciunea îl ridică deasupra. a |
1 Om muritor sunt şi eu, asemenea oricărui, |
2 Înfiripat cu trupul în pântecele mamei, |
3 Născut, mi-am hrănit pieptul cu aerul obştesc, |
4 crescut am fost în scutec, învăluit în grijă. |
5 Nu, nici măcar un rege n'a început-o altfel |
6 în viaţa ce ni-i dată |
7 De-aceea m'am rugat să mi se dea pricepere, |
8 De dragul ei fugit-am de sceptre şi de tronuri, |
9 Cu piatra cea mai scumpă nu i-am făcut pereche; |
10 Iubirea mea asupră-i a pus un preţ mai mare |
11 Şi totuşi, ea mi-aduse în viaţă tot ce-i bun; |
12 Iar eu de toate-acestea m'am bucurat din plin, |
13 Am învăţat cu râvnă, rostesc mărinimos g |
14 Căci ea e pentru oameni comoară nesfârşită h; |
15 Să-mi deie Dumnezeu rostire după gând, i |
16 că'n mâna Lui noi suntem – şi noi, şi ale noastre |
17 Cunoaşterea cinstită k-a făpturii El mi-a dat-o, |
18 cum se sfârşeşte timpul după'nceput şi mijloc, |
19 cum se roteşte anul, cum astrele se mişcă, |
20 natura animalelor, deprinderile fiarelor, |
21 tot ce-i ascuns, precum şi ce e vădit, am cunoscut, |
22 Într'adevăr, se află în ea un duh deştept n |
23 de neclintit, temeinic, lipsit de'ngrijorări; |
24 Fiindcă'nţelepciunea se mişcă mult mai iute decât orice mişcare: |
25 Un suflu al puterii lui Dumnezeu, aceasta-i: |
26 Căci ea e strălucirea luminii ne'nserate t, |
27 Cu toate că ea este doar una, poate totul; |
28 căci Dumnezeu Şi'ndreaptă iubirea doar spre-acela |
29 Într'adevăr, ea este mai mândră decât soarele |
30 de vreme ce lumina îi face nopţii loc, |
[ VT ] Vechiul Testament
[ Sol ] Cartea Înţelepciunii lui Solomon
[ Cap. 8 ] | CAPITOLUL 8 Deţinătoare a tuturor bunurilor, înţelepciunea nu le poate lipsi regilor. |
1 Puternic ea se'ntinde'ntre marginile lumii |
2 Cătând-o, mi-a fost dragă din tinereţea mea |
3 De neamul bun b e mândră trăind cu Dumnezeu c, |
4 Pătrunsă în ştiinţa lui Dumnezeu d, ea este |
5 Şi dacă bogăţia e bun râvnit în viaţă, |
6 Şi dacă iscusinţa e-aceea ce lucrează, |
7 Şi dacă oarecine a îndrăgit dreptatea, |
8 Şi dacă oarecine doreşte ştiinţă'ntinsă, |
9 M'am prins dar să-mi devină tovarăşă de viaţă, |
10 Şi voi avea printr'însa mărire'n adunări |
11 Pătrunzător m'or ţine pe tron de judecată h |
12 Dacă păstrez tăcere, ei sunt în aşteptare, |
13 Prin ea – şi doar printr'însa – avea-voi nemurirea |
14 Voi cârmui popoare, şi seminţii străine supuse îmi vor fi; |
15 şi, auzind de mine, tirani temuţi s'or teme; |
16 Întors acasă, tot ea îmi va'nsoţi odihna, |
17 Aceste gânduri toate le-am chibzuit în minte, |
18 că'n prietenia ei sunt sfinte bucurii, |
19 Am fost copil cuminte, cu fire norocoasă; |
20 sau, mai degrab', fiind bun, venit-am într'un corp lipsit de întinare; k |
21 înţelegând eu însă că n'aş putea s'o am |
[ VT ] Vechiul Testament
[ Sol ] Cartea Înţelepciunii lui Solomon
[ Cap. 9 ] | CAPITOLUL 9 Rugăciune pentru dobândirea înţelepciunii. |
1 Dumnezeule al părinţilor şi Doamne al milei, |
2 Cel ce cu înţelepciunea Ta l-ai alcătuit pe om a, |
3 şi să cârmuiască lumea întru sfinţenie şi dreptate |
4 dă-mi-o pe aceea ce stă lângă tronul tău, înţelepciunea, |
5 Căci robul Tău sunt eu, şi fiul roabei Tale, |
6 Că chiar dac'ar fi cineva desăvârşit între fiii oamenilor, |
7 Căci Tu eşti Cel ce m'ai ales rege al poporului Tău |
8 Tu mi-ai poruncit să zidesc templu pe muntele Tău cel sfânt |
9 Cu Tine e înţelepciunea care-Ţi cunoaşte faptele |
10 Trimite-o din sfintele Tale ceruri, |
11 căci ea ştie şi înţelege totul. |
12 Atunci faptele mele vor fi plăcute, |
13 Cine oare este omul care să cunoască planul lui Dumnezeu?, |
14 Căci gândurile muritorilor sunt şovăielnice, |
15 căci un trup putrezitor îngreuiază sufletul |
16 Cu greu ne dăm seama de cele ce sunt pe pământ, |
17 Şi cine Ţi-a cunoscut voia dacă Tu nu i-ai dat înţelepciunea, |
18 Aşa au devenit drepte cărările celor de pe pământ, |
[ VT ] Vechiul Testament
[ Sol ] Cartea Înţelepciunii lui Solomon
[ Cap. 10 ] | CAPITOLUL 10 Înţelepciunea a cârmuit lumea încă de la început. |
1 Ea l-a ocrotit pe tatăl lumii a, |
2 şi i-a dat putere să stăpânească totul. |
3 Dar când, în mânia sa, un nedrept b s'a'ndepărtat de ea, |
4 Când, din pricina lui, a fost pământul înecat, |
5 Şi când, laolaltă'n răutatea lor, neamurile s'au amestecat d, |
6 Ea l-a scăpat pe cel drept din prăpădul celor răi |
7 Şi, martor al nelegiuirii lui, |
8 Căci, pentru faptul de a se fi îndepărtat de înţelepciune, |
9 Înţelepciunea însă i-a scos din suferinţă pe credincioşii ei. |
10 Ea l-a călăuzit pe drepte cărări |
11 ea l-a ajutat împotriva lăcomiei celor ce îl asupreau |
12 ea l-a păzit de vrăjmaşi |
13 Ea este cea care nu l-a părăsit pe dreptul vândut, |
14 ea s'a coborât cu el în groapă, |
15 Ea a eliberat poporul sfânt şi seminţia nevinovată |
16 Ea a intrat în sufletul unui rob al Domnului |
17 Celor sfinţi le-a dat plată ostenelilor lor, |
18 Ea i-a trecut prin Marea Roşie |
19 în timp ce-i îneca pe vrăjmaşii lor, |
20 Astfel că drepţii i-au jefuit pe cei necredincioşi, |
21 căci înţelepciunea a deschis gura celor muţi |
[ VT ] Vechiul Testament
[ Sol ] Cartea Înţelepciunii lui Solomon
[ Cap. 11 ] | CAPITOLUL 11 Din pustia Sinai, privire înapoi spre Egipt. |
1 Ea le-a sporit lucrările prin mâna unui sfânt profet. |
2 Au străbătut o pustie nelocuită |
3 Au ţinut piept duşmanilor şi i-au dat înapoi pe potrivnici. |
4 În setea lor, Te-au chemat: |
5 Astfel, ceea ce pentru vrăjmaşii lor fusese pedeapsă |
6 Şi'n locul izvorului nesecat al marelui fluviu, |
7 – pedeapsă pentru o poruncă ucigătoare de copii –, |
8 arătându-le prin setea de care suferiseră |
9 Prin încercările lor – care nu erau altceva decât certări ale milei – |
10 căci pe ei i-ai încercat ca un părinte care dojeneşte, |
11 Şi cei de-acolo, şi cei de-aici sufereau deopotrivă, |
12 de vreme ce-i cuprindea o îndoită tristeţe |
13 când însă au priceput că ceea ce pentru ei fusese pedeapsă |
14 căci Acela pe care odinioară L-au lepădat şi L-au avut de batjocură |
15 Dar pentru gândurile lor nebuneşti şi vinovate |
16 pentru ca ei să ştie că-au fost pedepsiţi pe unde-au păcătuit. c |
17 Mâna Ta cea atotputernică |
18 sau chiar fiare necunoscute, făcute pe loc, pline de turbare, |
19 în stare nu numai să-i spulbere cu răutatea lor, |
20 Dar şi fără aceasta, ei puteau pieri doar la o suflare, |
21 Căci marea Ta putere e pururi în slujba Ta, |
22 Întreaga lume e pentru Tine ca un grăunte în cumpănă, |
23 Dar Tu ai milă de toţi, tocmai fiindcă poţi totul, |
24 Căci Tu iubeşti tot ceea ce există |
25 Şi cum ar fi rămas ceva, dacă Tu nu l-ai fi vrut? |
26 ci Tu cruţi totul, de vreme ce totul e al Tău, Stăpâne, iubitorule al sufletelor! e |
[ VT ] Vechiul Testament
[ Sol ] Cartea Înţelepciunii lui Solomon
[ Cap. 12 ] | CAPITOLUL 12 Răbdarea lui Dumnezeu e nemărginită. |
1 Căci Duhul Tău cel nestricăcios se află'n toate lucrurile. |
2 De aceea-i pedepseşti cu măsură pe cei care cad, |
3 Că pe vechii locuitori ai Ţării Sfinte a |
4 i-ai urât din pricina deprinderilor lor nelegiuite, |
5 Pe acei nemiloşi ucigaşi de copii, |
6 pe acei părinţi ucigaşi de fiinţe fără apărare |
7 pentru ca această ţară, cea mai dragă Ţie din toate, |
8 Şi totuşi, chiar pe-aceia i-ai cruţat, de vreme ce şi ei erau oameni, |
9 Nu că n'ai fi putut să-i dai pe cei necredincioşi în mâinile celor drepţi într'un război ca lumea, |
10 ci, judecându-i încetul cu încetul, ai lăsat loc pentru pocăinţă, |
11 fiind ei dintru început sămânţă blestemată. |
12 Căci cine Ţi-ar zice: „Ce-ai făcut?“, |
13 Că'n afară de Tine nu este un Dumnezeu care să aibă grijă de toate |
14 Nu există rege sau împărat care să-ţi ceară socoteală pentru aceia pe care Tu i-ai pedepsit. |
15 Ci, de vreme ce eşti drept, Tu cârmuieşti lumea cu dreptate |
16 Da, puterea Ta este începutul dreptăţii: |
17 Tăria Ta le-o arăţi celor ce nu cred în atotputernicia Ta |
18 dar Tu, stăpân pe propria-Ţi putere, judeci cu îngăduinţă |
19 Prin lucruri ca acestea Ţi-ai învăţat poporul |
20 Că dacă pe cei ce erau vrăjmaşii copiilor Tăi |
21 atunci, cu câtă luare-aminte îi judeci Tu pe fiii Tăi, |
22 Aşadar, în timp ce pe noi ne pedepseşti, pe vrăjmaşii noştri îi biciuieşti de o mie de ori mai mult, |
23 De aceea, pe cei nedrepţi care şi-au trăit viaţa nebuneşte |
24 că ei au mers atât de departe pe căile rătăcirii, |
25 Şi tocmai de aceea, ca unor prunci fără minte, |
26 Dar cei ce nu s'au pătruns de această certare neînsemnată |
27 Pe cei care-i făceau să sufere şi pe care îi invidiau, |
[ VT ] Vechiul Testament
[ Sol ] Cartea Înţelepciunii lui Solomon
[ Cap. 13 ] | CAPITOLUL 13 Închinarea la astre, la puterile naturale şi la idoli. |
1 Găunoşi prin fire sunt toţi oamenii în care se află necunoaşterea lui Dumnezeu, |
2 ci au socotit că focul sau vântul sau aerul iute |
3 Şi dacă, încântaţi de frumuseţea lor, ei i-au luat drept dumnezei, |
4 Şi dacă ei se minunează de puterea şi lucrarea lor, |
5 căci din măreţia şi frumuseţea făpturilor |
6 Cu toate acestea, ei nu merită decât o mică învinuire; |
7 odată ajunşi la lucrările Lui, ei le cercetează |
8 Cu toate acestea, ei nu mai sunt de iertat: |
9 dac'au fost în stare să agonisească destulă ştiinţă |
10 Vai însă celor ce şi-au pus nădejdea în lucruri fără viaţă, |
11 Şi iată-l pe un lemnar: taie un copac uşor de lucrat, |
12 Cât despre rămăşiţele lucrării lui, |
13 Iar ceea ce a mai rămas şi care nu-i bun de nimic |
14 sau îl face să semene c'un animal de nimic, |
15 Apoi îi face în perete o locuinţă pe potrivă |
16 Aşa are grijă ca el să nu cadă, |
17 Cu toate acestea, dacă vrea să se roage pentru bunurile lui, pentru căsnicie, pentru copiii lui, |
18 cere viaţă de la un mort, |
19 pentru un câştig, pentru o pricină, pentru izbânda mâinilor sale |
[ VT ] Vechiul Testament
[ Sol ] Cartea Înţelepciunii lui Solomon
[ Cap. 14 ] | CAPITOLUL 14 Închinarea la idoli; începutul ei. |
1 Un altul, vrând să călătorească pe apă şi să înfrunte cumplitele valuri, |
2 Căci această corabie a fost făcută din pofta de câştig |
3 dar ceea ce o cârmuieşte, Părinte, este Pronia, |
4 arătând astfel că Tu poţi să izbăveşti din orice, |
5 Tu nu vrei ca lucrarea înţelepciunii Tale să fie stearpă; |
6 Iar în vremurile vechi, în timp ce mândrii uriaşi piereau, |
7 Căci binecuvântat e lemnul prin care vine dreptatea, |
8 dar blestemat [idolul] făcut de mână – el şi cel care l-a făcut; |
9 Căci Dumnezeu urăşte, deopotrivă, pe cel nelegiuit şi nelegiuirea lui, |
10 iar lucrul şi lucrătorul vor fi deopotrivă pedepsiţi. |
11 Fi-va o cercetare pentru idolii neamurilor, |
12 Gândul plăsmuirii de idoli a fost începutul aprinderii spre desfrâu, |
13 Căci ei n'au fost de la început şi nu vor fi pentru'ntotdeauna; |
14 intrarea lor în lume s'a făcut prin slava deşartă a oamenilor, |
15 Un tată, cuprins de întristare înainte de vreme |
16 apoi, cu vremea, obiceiul se întăreşte şi e păzit ca o lege. |
17 oameni care, trăind departe, nu puteau să-i cinstească de-a dreptul, |
18 Chiar şi pe cei ce nu-l cunoşteau, |
19 fiindcă acela, voind să placă stăpânului, |
20 iar gloata, atrasă de farmecul lucrării, |
21 Şi iată cum a devenit o capcană pentru viaţă: |
22 Dar nu le-a fost de-ajuns că s'au îndepărtat de cunoaşterea lui Dumnezeu, |
23 Cu jertfele lor ucigătoare de copii, cu misterele lor neguroase, |
24 ei nu mai păstrează nici un fel de curăţie, nici în viaţă, nici în căsnicie: |
25 Pretutindeni, de-a valma, sânge şi omor, furtişag şi vicleşug, |
26 prigonirea celor buni, uitarea binefacerilor, |
27 Căci închinarea la idoli fără nume |
28 fie că-şi împing desfătările pân'la nebunie, |
29 de vreme ce se'ncred în idoli fără viaţă, |
30 Cu toate acestea, o dreaptă pedeapsă le va veni din două părţi: |
31 Căci nu puterea idolilor pe care s'au jurat, |
[ VT ] Vechiul Testament
[ Sol ] Cartea Înţelepciunii lui Solomon
[ Cap. 15 ] | CAPITOLUL 15 Israel nu e idolatru, dar Egiptenii sunt. |
1 Iar Tu, Dumnezeul nostru, eşti bun şi adevărat, |
2 Chiar când păcătuim, tot ai Tăi suntem, căci noi Îţi cunoaştem puterea; |
3 Că a Te cunoaşte pe Tine, aceasta e dreptatea întreagă |
4 Meşteşugitele născociri ale oamenilor nu ne-au înşelat, |
5 a căror înfăţişare aţâţă patima nemintoşilor |
6 Iubitori ai răului şi vrednici de astfel de nădejdi |
7 Iată-l pe olarul care cu migală frământă lutul moale |
8 Apoi – cu nelegiuită trudă! – din acelaşi lut plăsmuieşte o zeitate deşartă, |
9 Cu toate acestea, nu-i pasă că va muri şi că viaţa-i e scurtă, |
10 Cenuşă-i este inima! mai de nimic decât pământul îi e nădejdea! |
11 Căci nu L-a cunoscut pe Cel ce l-a plăsmuit, |
12 ci a crezut că viaţa noastră-i o joacă de copii |
13 Cel ce face din humă vase ce se sparg şi chipuri idoleşti |
14 Dar toţi aceştia sunt mai nebuni şi mai de plîns decât sufletul unui copil, |
15 fiindcă ei i-au luat drept dumnezei pe toţi idolii neamurilor, |
16 Căci cel ce i-a făcut e om, |
17 fiind muritor, cu mâinile lui nelegiuite nu poate face decât ceva mort. |
18 Ei se închină dobitoacelor celor mai urâcioase, |
19 În ele n'au nimic frumos, aşa încât, văzându-le, să-ţi stârnească vreo dorinţă: |
[ VT ] Vechiul Testament
[ Sol ] Cartea Înţelepciunii lui Solomon
[ Cap. 16 ] | CAPITOLUL 16 Egiptenii şi-au atras pedepse, Israeliţii, binecuvântare. |
1 Iată de ce pe drept au fost ei pedepsiţi prin făpturi ce le semănau |
2 Pentru poporul Tău, însă, în locul acestei pedepse ai arătat bunăvoinţă |
3 în aşa fel încât, în ciuda poftei lor de mâncare, |
4 Se cuvenea deci ca peste aceia – asupritorii – |
5 Fiindcă, atunci când peste ei a venit |
6 ci au fost tulburaţi spre îndreptare |
7 cel ce se întorcea spre el c era mântuit, |
8 Şi prin aceea le-ai dovedit vrăjmaşilor noştri |
9 căci aceia mureau de înţepătura lăcustelor şi a muştelor, |
10 dar pe robii Tăi nu i-au răpus nici măcar dinţii şerpilor veninoşi, |
11 Muşcaţi erau (deşi repede vindecaţi), ca să-şi aducă aminte de poruncile Tale, |
12 Că nu iarbă de leac i-a vindecat, şi nici alifie, |
13 Tu eşti Cel ce ai putere asupra vieţii şi a morţii, |
14 În răutatea lui, omul poate să ucidă, |
15 De mâna Ta nu poate scăpa nimeni. |
16 Nelegiuiţii care n'au vrut să Te cunoască |
17 Şi iată minunea: în apă – care stinge totul – |
18 Căci uneori flacăra se domolea, |
19 alteori focul ardea în apă mai mult decât îi este puterea, |
20 Dar poporului Tău, dimpotrivă, i-ai dat o hrană îngerească Ies 16:4 Ies 16:14-15 Ies 16:31 Nm 11:7 Dt 08:16 Ps 077:24 In 06:31 1Co 10:3 |
21 plină de dulceaţa Ta pentru fiii Tăi, |
22 Zăpada şi gheaţa răbdau focul fără să se topească: |
23 în vreme ce, dimpotrivă, ca să-i hrănească pe cei drepţi |
24 Fiindcă făptura care-Ţi slujeşte Ţie, Cel ce ai făcut-o, |
25 Iată de ce, atunci când ea se schimba în felurite chipuri, |
26 în aşa fel încât fiii Tăi pe care i-ai iubit, Doamne, să înţeleagă |
27 Căci ceea ce nu era nimicit de foc |
28 ca să se priceapă că trebuie să-Ţi mulţumim înainte de răsăritul soarelui |
29 nădejdea celui nemulţumitor se va topi precum chiciura iarna |
[ VT ] Vechiul Testament
[ Sol ] Cartea Înţelepciunii lui Solomon
[ Cap. 17 ] | CAPITOLUL 17 Egiptenii, robi ai întunericului. |
1 Mari şi de nepătruns sunt judecăţile Tale; |
2 Atunci când necredincioşii se gândeau să asuprească un neam sfânt |
3 Şi când socoteau că vor rămâne ascunşi în tainicele lor păcate, |
4 Căci ungherul care-i adăpostea nu-i apăra şi de frică; |
5 Nu era nici un foc care să-i poată lumina |
6 O singură lumină li se ivea: |
7 Meşteşugurile vrăjitorilor nu mai puteau nimic |
8 ei, care ziceau că pot izgoni spaimele şi tulburările din inima bolnavă, |
9 Chiar dacă nimic grozav nu le dădea spaime, |
10 Căci viclenia, osândită de propria ei răutate |
11 căci teama nu e altceva decât trădarea ajutoarelor îmbiate de cugetare; |
12 cu cât mai puţin te reazemi pe ele lăuntric, |
13 Dar ei, în noaptea aceea neputincioasă, |
14 când că erau bântuiţi de arătări pocite, |
15 Şi tot aşa celălalt, oricare ar fi fost, cel ce cădea în ea, |
16 Fie plugar, fie cioban, |
17 căci toţi erau ferecaţi cu acelaşi lanţ de'ntuneric. |
18 bubuitul stâncilor în prăvălire, |
19 Căci în timp ce întreaga lume era luminată de o lumină strălucitoare |
20 numai peste ei se întindea o noapte grea, |
[ VT ] Vechiul Testament
[ Sol ] Cartea Înţelepciunii lui Solomon
[ Cap. 18 ] | CAPITOLUL 18 Israeliţii, beneficiari ai luminii. Din nou, Egiptul şi Israel. |
1 În acest timp, pentru sfinţii Tăi a strălucea lumină mare. |
2 le mulţumeau că nu s'au răzbunat după ce fuseseră chinuiţi |
3 În locul acestui [întuneric] Tu le-ai dat alor Tăi un stâlp de foc înflăcărat |
4 Ceilalţi însă erau vrednici să fie lipsiţi de lumină şi să fie robi întunericului, |
5 Când s'au hotărât să-i ucidă pe pruncii sfinţilor |
6 Părinţii noştri au ştiut mai dinainte de noaptea aceea |
7 Iar poporul Tău a văzut şi mântuirea celor drepţi, |
8 căci precum i-ai pedepsit pe cei potrivnici, |
9 Şi astfel copiii cei sfinţi ai celor buni jertfeau în taină c |
10 Îi îngâna strigătul bezmetic al vrăjmaşilor lor, |
11 Robul şi stăpânul erau loviţi de aceeaşi pedeapsă, |
12 Loviţi de aceeaşi moarte, |
13 Ei, care din pricina vrăjitoriilor nu voiseră să creadă, |
14 Atunci când lina tăcere învăluia totul |
15 Cuvântul Tău cel atotputernic a purces din înălţimea cerurilor, din tronul împărătesc, |
16 s'a oprit şi a umplut totul cu moarte: |
17 Şi atunci, deodată, vise cu vedenii crunte i-au tulburat, |
18 Pe jumătate morţi, azvârliţi încoace şi încolo, |
19 căci visele tulburătoare îi înştiinţaseră din vreme, |
20 În acest timp, încercarea morţii i-a atins şi pe cei drepţi |
21 căci un om neprihănit s'a grăbit să-i apere; |
22 Răzvrătirea a învins-o nu prin tăria trupului, |
23 Când morţii, căzuţi unii peste alţii, ajungeau grămezi, |
24 Căci în veşmântul său cel lung era întreaga lume, |
25 În faţa lor, Nimicitorul s'a oprit şi s'a temut: |
[ VT ] Vechiul Testament
[ Sol ] Cartea Înţelepciunii lui Solomon
[ Cap. 19 ] | CAPITOLUL 19 Prin Marea Roşie. Egiptul, mai vinovat decât Sodoma. Restaurarea naturii. |
1 Dar asupra necredincioşilor s'a abătut pân'la sfârşit o mânie neîndurată, |
2 şi că după ce i-au lăsat pe ai Săi să plece şi le-au grăbit ieşirea |
3 Într'adevăr, când încă nu-şi isprăviseră jelania |
4 La aceasta îi împingea destinul a de care erau vrednici |
5 şi, în timp ce poporul Tău făcea o călătorie de necrezut b, |
6 Aceasta, deoarece întreaga făptură, în însăşi firea ei, primea o nouă alcătuire |
7 norul care umbrea tabăra, |
8 pe unde ocrotiţii mâinii Tale au trecut |
9 La largul lor erau ca nişte cai |
10 Din nou, îşi aminteau de cele petrecute în robie, |
11 Iar mai apoi au văzut cum păsările se pot naşte şi altfel |
12 spre împlinirea poftei, prepeliţe li s'au ridicat din mare. |
13 Dar peste cei păcătoşi s'au abătut pedepsele |
14 Că unii n'au vrut să-i primească pe necunoscuţii care le veniseră d, |
15 Mai mult: aceia îi primeau pe străini cu duşmănie, |
16 pe când aceştia, după ce i-au primit sărbătoreşte pe cei ce se bucurau de aceleaşi drepturi ca şi ei, |
17 Aşa că fost-au ei loviţi cu orbire |
18 Aşa că stihiile îşi schimbau între ele însuşirile, |
19 vietăţi de uscat deveneau vietăţi de apă, |
20 focul în apă îşi sporea puterea, |
21 în schimb, flăcările nu mistuiau carnea animalelor plăpânde ce se apropiau de ele |
22 Tu întru toate, Doamne, Ţi-ai preamărit poporul |
[ VT ] Vechiul Testament
[ Sir ] Cartea Înţelepciunii lui Isus, Fiul lui Sirah (Ecclesiasticul)
Introducere la Cărţile necanonice În Cuvântul lămuritor asupra Sfintei Scripturi s'a consemnat faptul că, pe lângă cele 35 de cărţi canonice, Vechiul Testament mai cuprinde încă 14, numite necanonice, ele oferind lectura unor texte folositoare şi plăcute, dar fără ca acestea să constituie izvoare de credinţă. Astfel:
CARTEA LUI TOBIT este un fel de cod moral al unei familii iudaice aflate în captivitatea babilonică. Evlaviosul Tobit, din cetatea Ninive, capitala Asiriei, este lovit de orbire într'o împrejurare stupidă, dar, asemenea lui Iov, nu cârteşte împotriva lui Dumnezeu. El îl trimite pe fiul său Tobie în Media să-i recupereze nişte bani, iar acesta, însoţit de Azaria - care mai târziu se va descoperi ca fiind îngerul Rafael - o află în Ecbatana pe Sarra, fiica nefericită a unor rude, cu care se căsătoreşte vindecând-o de bântuiala unui demon. Se întoarce bogat, tatăl său se vindecă în chip miraculos, şi totul se încheie într'o atmosferă de împăcare cu Dumnezeu şi cu oamenii. Originalul ebraic al acestei cărţi s'a pierdut. El a rămas într'o seamă de codici greceşti, cei mai importanţi fiind Alexandrinus, Vaticanus şi Sinaiticus; spre deosebire de ediţiile româneşti de până acum, versiunea de faţă a optat pentru Codex Sinaiticus, care e mai bine redactat, într'un stil mai plin de nuanţe, în care trama epică se întregeşte şi capătă reliefuri prin conţinutul sufletesc al personajelor.
CARTEA IUDITEI. Nabucodonosor, regele Babilonului, îl trimite pe generalul Olofern să pedepsească popoarele din vestul Eufratului care refuzaseră să i se alăture în războiul său cu Arpaxad, regele Mezilor. Dispunând de o armată imensă, Olofern ajunge la hotarele Israelului, asediază cetatea Betulia şi, prin lipsa de apă, îi sileşte pe locuitorii acesteia să-şi pregătească abdicarea. Intervine însă Iudita (eroina care dă şi titlul cărţii); aceasta izbuteşte să intre în tabăra inamicului şi, folosindu-şi din plin farmecul fizic şi iscusinţa cuvântului, îl îmbată la un ospăţ pe Olofern şi-l decapitează cu propria ei mână, determinând astfel deruta armatei „asiriene“ şi ieşirea Israeliţilor din criză. Originalul ebraic (sau, poate, aramaic) al textului s'a pierdut, aşa încât toate traducerile sunt făcute după cel grecesc, cu excepţia versiunii latine - Vulgata - a lui Ieronim, redactată după o versiune mai veche - tot latinească - şi revizuită după un text aramaic (lucrare făcută la repezeală, într'o singură noapte). Data scrierii poate fi aproximată în primii ani ai secolului II î. H.
CARTEA LUI BARUH. Baruh, fostul secretar (tahigraf) al profetului Ieremia, aflat în captivitatea babilonică, scrie o carte pe care mai întâi i-o citeşte regelui Iehonia - tot captiv - şi pe care apoi o trimite la Ierusalim spre a fi citită în auzul celor rămaşi acolo. Aproape toată scrierea e o rugăciune de pocăinţă - prin recunoaşterea păcatului colectiv al fiilor lui Israel -, dar şi de înţelepciune şi optimism, menite să menţină moralul unui popor aflat în suferinţă. Originalul ebraic al scrierii s'a pierdut; traducerile moderne folosesc versiunea Septuagintei. Autorul nu poate fi Baruh, deoarece acesta, potrivit lui Ieremia (43, 6-7) nu a luat calea exilului, ci s'a refugiat, împreună cu profetul, în Egipt. Cartea însă oferă prilejul unei lecturi agreabile şi reconfortante; La Fontaine o avea la inimă.
EPISTOLA LUI IEREMIA este o scriere apocrifă care ni s'a păstrat numai în limba greacă. Ea le este adresată Iudeilor care urmează să ia calea exilului babilonic, avertizându-i asupra pericolului de a cădea în idolatrie; întregul text e un pamflet la adresa zeităţilor din ţara unde vor ajunge deportaţii, o satiră menită să le arate acestora, prin contrast, cât de departe sunt practicile păgâne de legea fiilor lui Israel.
CÂNTAREA CELOR TREI TINERI este alcătuită din trei părţi: 1) Rugăciunea lui Azaria; 2) un episod care şi-ar avea locul în Dn 3, între versetele 23-24; 3) rugăciunea propriu-zisă a celor trei tineri. Text redactat în limba greacă; în Septuaginta face parte din Daniel, capitolul 3; aşezat aici în concordanţă cu vechile şi noile ediţii româneşti.
CARTEA A TREIA A LUI EZDRA se numeşte astfel datorită faptului că, în versiunile greacă şi latină, Cartea lui Neemia era numită A Doua Ezdra. Scrierea reia unele istorisiri din cărţile canonice Paralipomena, Ezdra şi Neemia, cu unele adaosuri nesemnificative.
CARTEA ÎNŢELEPCIUNII LUI SOLOMON poartă numele marelui rege datorită procedeului literar, des folosit în antichitate, de a pune un text anonim pe seama unei personalităţi ilustre, spre a-i conferi mai multă autoritate. Nu cunoaştem numele adevăratului autor, dar scrierea îl recomandă ca pe un iudeu elenizat, bun cunoscător şi mânuitor al limbii greceşti, căreia îi conferă nu numai precizie terminologică, ci şi eleganţă stilistică. Înţelepciunea în viaţa omului, originea, natura şi lucrarea ei, mijloacele de a o dobândi, rolul ei în istorie, precum şi acela al lui Dumnezeu, iată principalele teme ale acestei opere de mare adâncime şi frumuseţe. Alcătuind-o, autorul ei a avut în faţă Septuaginta, aşa încât trimiterile referenţiale nu trebuie căutate în Textul Masoretic.
CARTEA ÎNŢELEPCIUNII LUI ISUS, FIUL LUI SIRAH SAU ECCLESIASTICUL. În unele redactări ale Septuagintei are un titlu prescurtat: În#elepciunea lui Sirah, dar deseori e pomenită Ben Sirah = fiul lui Sirah sau Siracida. Autorul ne prezintă chiar câteva date biografice din care reiese că făcea parte din clasa nobiliară, ceea ce i-a permis ca, încă de tânăr, să descopere şi să cultive înţelepciunea prin mijlocirea rugăciunii, a meditaţiei şi a unei vieţi controlate după legea iudaică, dar nu mai puţin prin contactul nemijlocit cu oamenii din diferite straturi sociale, prin călătorii şi, nu în ultimul rând, prin lecturi. Aşa se face că, în viziunea lui Sirah, înţelepciunea e arta de a trăi; avându-şi izvorul în Dumnezeu - ba, mai mult, apărând la un moment dat ca o fiinţă necreată! -, ea e făcută pentru om şi are menirea de a-i fi acestuia călăuza eminamente practică, negreşelnică, aducătoare de fericire. Opera a fost scrisă în ebraică în preajma anului 190 î. H., de către Fiul lui Sirah, dar nepotul acestuia avea s'o traducă, şaizeci de ani mai târziu, în limba greacă; aceasta este versiunea care ni s'a păstrat şi care a fost adoptată oficial de Biserică. Deşi nu a fost nicicând acceptată în canonul ebraic al Vechiului Testament, ea a fost întotdeauna preţuită şi citată de către rabini; la urma urmelor, e una din capodoperele literaturii sapienţiale.
ISTORIA SUSANEI e povestea unei femei tinere, frumoase şi caste, acuzată de adulter de către doi bătrâni libidinoşi; o intervenţie divină îi dovedeşte nevinovăţia, iar calomniatorii sunt pedepsiţi. Cartea e un adaos la aceea a profetului Daniel.
BEL ŞI BALAURUL este încă un adaos la cartea lui Daniel. Scriere scurtă, cu evidentă ţintă polemică, ea ridiculizează idolatria şi denunţă impostura preoţilor care o slujesc. În lupta dintre bine şi rău, primul învinge.
CĂRŢILE MACABEILOR sunt în număr de trei. Eroii principali ai celei dintâi sunt fraţii Macabei - numiţi astfel după porecla celui mai mare dintre ei, Iuda -, cei ce au pornit şi au condus răscoala Iudeilor împotriva unei stăpâniri nedrepte şi opresive. A doua nu e continuarea primei cărţi, ci doar sporadic şi parţial reia unele episoade ale acesteia, abordându-le din alte unghiuri şi oferind detalii. Cât despre a treia, aceasta nu are absolut nici o legătură cu primele două - şi, deci, cu Macabeii -, evenimentele relatate în ea situându-se, cronologic, înaintea celei dintâi. Cu toate acestea, ele au în comun un fapt istoric extraordinar: impactul iudaismului cu elenismul. Se ştie că Alexandru cel Mare (336-323 î. H.) crease, în numai zece ani, un vast imperiu cosmopolit, al cărui teritoriu se întindea din Italia până'n India şi din nordul Mării Negre până la hotarul de sud al Egiptului. Mort prea tânăr spre a lăsa un succesor, cea mai mare parte a imperiului său a fost împărţit între doi dintre generalii săi: Antioh a creat regatul de nord, cu capitala în Antiohia, iar Ptolemeu s'a înstăpânit asupra regatului de sud, cu capitala în Alexandria. Timp de peste două secole, dinastiile acestora au continuat, în mare, politica lui Alexandru, sub ele configurându-se ceea ce va rămâne în istorie „epoca elenistică“: greaca devine limba oficială a tuturor cetăţenilor, peste tot se înfiinţează şcoli şi instituţii de educaţie fizică, negoţul cunoaşte o expansiune enormă şi, prin el, bunăstarea economică, filosofia şi ştiinţa - îndeosebi matematicile şi fizica - aduc nume noi şi importante în istoria culturii. Era evident însă că o structură atât de mozaicată nu putea să-i asigure imperiului o unitate de durată. Aşa a început - la scara lumii de atunci - un vast proces de globalizare, prin fuziunea Vest-Est, Vestul fiind Grecia (care oferea standardele de civilizaţie şi cultură), iar Estul, restul (care trebuia să le adopte). Căsătoriile mixte erau încurajate şi, deseori, impuse; Alexandru îi obligase pe nouă mii din ostaşii săi să se însoare cu femei asiatice, el însuşi dând primul exemplu, căsătorindu-se cu fiica lui Darius al III-lea. Marea diversitate religioasă trebuia estompată prin instituirea unui cult al suveranului; după acelaşi exemplu al lui Alexandru, Seleucizii şi Ptolemeii au acceptat sau au pretins - după caz - să fie adoraţi ca nişte zei (este ceea ce vor face, mai târziu, cezarii Romei). Din vastul imperiu făceau parte şi Evreii, atât cei de acasă, din Iudeea, cât şi cei din diaspora, care aveau comunităţi în mai toate marile oraşe. Aceştia au acceptat elenismul ca pe ceva firesc; vorbeau şi scriau greceşte, participau la viaţa economică şi culturală, îşi plăteau cu conştiinciozitate impozitele către stat, beneficiau de noile standarde civilizatorii; mai mult, pentru ei - care-şi pierduseră limba maternă - a fost tradusă Scriptura în limba greacă, Septuaginta, operă iniţiată şi finanţată de către Ptolemeu al III-lea Filadelful, fapt pentru care Evreii nu puteau fi decât recunoscători. Drama a început în momentul în care globalizarea le-a cerut să-şi părăsească religia prin adoptarea credinţelor şi moravurilor-standard şi, prin aceasta, să renunţe, practic, la identitatea lor ca neam. E sigur că răscoala şi luptele Macabeilor - şi nu numai ale lor - au avut un mobil eminamente religios, dar nu e mai puţin adevărat că rezistenţa lor implica şi conservarea fiinţei naţionale. Un studiu atent şi de perspectivă al acestor trei cărţi ar fi vrednic de tot interesul. Ele ni s'au păstrat, toate, în limba greacă.
RUGĂCIUNEA LUI MANASE, cu care se încheie secţiunea cărţilor necanonice, e un text foarte scurt, pios, atribuit regelui care a domnit în Iuda 55 de ani, timp în care a restaurat idolatria în propria sa ţară; presupus a fi fost exilat în Babilon, rugăciunea lui trece drept exemplu de pocăinţă a unui mare păcătos. |