[ VT ] Vechiul Testament
[ Iov ] Iov
[ Cap. 1 ] | Prolog: bunăstarea, nenorocirile şi înţelepciunea lui Iov. |
1 A fost cândva în ţinutul Uz a un om pe care-l chema Iov b; acesta era un om adevărat, neprihănit, drept, cinstitor de Dumnezeu c, ferindu-se de tot lucrul rău. Iov 02:3 Iz 14:14 Iz 14:20 Lc 01:6 FA 16:14 1Tes 05:22 Iac 05:11 |
2 Şapte feciori şi trei fete i s'au născut. |
3 Avea o turmă de şapte mii de oi, trei mii de cămile, cinci sute de perechi de boi, cinci sute de asine păscătoare, precum şi mulţime mare de slugi; avea tot ce poate să aibă un om pe pământ d; şi omul acesta era cel mai de seamă din tot ţinutul Soarelui-Răsare. |
4 Feciorii lui, adunându-se unul la altul, făceau pe rând ospeţe'n fiecare zi, aducându-le şi pe cele trei surori ale lor să mănânce şi să bea împreună cu ei. |
5 Iar când se isprăveau zilele ospăţului, Iov îi chema şi-i supunea curăţirii e; şi sculându-se dis-de-dimineaţă aducea pentru ei jertfe, după numărul lor, şi un viţel pentru păcat, pentru sufletele lor, căci zicea Iov: „Nu cumva feciorii mei să fi gândit în cugetele lor ceva rău asupra lui Dumnezeu“. Aşa făcea Iov în toată vremea. |
6 Şi iată că'n ziua aceea când îngerii lui Dumnezeu f au venit la'nfăţişare înaintea Domnului, împreună cu ei a venit şi Diavolul g. |
7 Atunci Domnul i-a zis Diavolului: „Tu de undeai venit?“ Şi răspunzând Diavolul, a zis către Domnul: „Dac'am dat un târcol pământului şi-am hoinărit prin cele de sub cer, iată-mă şiaici!“ |
8 Iar Domnul i-a zis: „Luat-a cugetul tău în seamă şi pe robul Meu Iov?, că dintre pământeni nu-i nici un om ca el, neprihănit, adevărat, cinstitor de Dumnezeu, ferindu-se de tot lucrul rău?“ |
9 Iar Diavolul, răspunzând în faţa Domnului, a zis: „Oare pe degeaba îl cinsteşte Iov pe Dumnezeu? |
10 Oare n'ai făcut tu gard ocrotitor împrejurul curţii lui şi'mprejurul casei lui şi'mprejuru-a tot întinsul bunurilor lui? oare nu tu ai binecuvântat lucrul mâinilor lui şiai făcut ca turmele lui să umple pământul? |
11 Dar ia întinde-ţi mâna şi atinge-te de tot ce are, şi să vedem dacă nu cumva o să te blagoslovească drept în faţă...“. |
12 Atunci Domnul i-a zis Diavolului: „Iată, toată avuţia lui o dau pe mâna ta; numa' de el să nu te atingi.“ Iar Diavolul a plecat din faţa Domnului. |
13 Şi a fost că'ntr'o zi feciorii lui Iov şi fiicele lui beau vin h în casa fratelui lor mai mare. |
14 Şi iată că un vestitor a venit la Iov şi i-a spus: „Perechile de boi arau şi asinele păşteau pe lângă ei, |
15 când prădătorii i au năvălit asuprăle şi leau dus, iar pe slugi le-au trecut prin sabie; eu singur am scăpat şi-am venit să-ţi dau de veste!“ |
16 În timp ce el încă grăia, un alt vestitor a venit la Iov şi i-a spus: „Foc din cer j a căzut şi a mistuit oile, arzându-i şi pe păstori; eu singur am scăpat şiam venit să-ţi dau de veste!“ |
17 N'a sfârşit bine vorba când un alt vestitor a venit la Iov şi i-a spus: „Caldeii k au năvălit asupră-ne în trei pâlcuri, au înconjurat cămilele şi le-au luat, iar pe slugi le-au ucis cu sabia; eu singur am scăpat şi-am venit să-ţi dau de veste!“ |
18 În timp ce încă vorbea, un alt vestitor a venit şi ia spus lui Iov: „Feciorii tăi şi fetele tale mâncau şi beau vin în casa fratelui lor mai mare, |
19 când iată că dinspre pustie un vânt puternic s'a stârnit de năprasnă, a zguduit cele patru colţuri ale casei, casa s'a prăbuşit peste copiii tăi, iar ei au murit; eu singur am scăpat şiam venit să-ţi dau de veste“. |
20 Atunci Iov s'a sculat, şi-a sfâşiat hainele, şi-a tuns părul capului, şi-a presărat ţărână pe cap l, a căzut cu faţa la pământ şi s'a închinat, zicând: |
21 „Gol am ieşit din pântecele maicii mele, |
22 Întru acestea toate câte i s'au întâmplat, Iov nu a păcătuit în faţa Domnului şi nu L-a făcut pe Dumnezeu nebun. |
[ VT ] Vechiul Testament
[ Iov ] Iov
[ Cap. 2 ] | Prolog: răbdarea lui Iov. |
1 Şi a fost că'n ziua aceea când îngerii lui Dumnezeu au venit la'nfăţişare înaintea Domnului a, venit-a şi Diavolul în mijlocul lor să I se'nfăţişeze Domnului. |
2 Şi Domnul i-a zis Diavolului: „De unde vii?“ Iar Diavolul a zis în faţa Domnului: „Străbătând prin cele de sub cer şi hoinărind de-a lungul şi de-a latul, iată c'am venit“. |
3 Şi Domnul i-a zis Diavolului: „Luat-ai tu aminte la robul Meu Iov?, că dintre pământeni nu-i nici un om ca el, neprihănit, drept, adevărat, cinstitor de Dumnezeu, ferindu-se de tot răul. Şi măcar că prin zisele tale ai făcut ca pe nedrept să-şi piardă averile, el încă se ţine statornic în neprihana lui!“ |
4 Şi răspunzând Diavolul, a zis către Domnul: „Cojoc pentru cojoc! b Că dacă-i vorba de viaţa lui, dă omul tot ce are. |
5 Nu aşa ne-a fost vorba! Dimpotrivă, ia întinde-ţi mâna şi atinge-te de osul şi de carnea lui, şi vezi dacă nu te va blagoslovi'n obraz!...“. |
6 Domnul i-a zis Diavolului: „Iată, ţi-l dau ţie pe mână; numai de viaţa lui să nu te-atingi!“ |
7 Diavolul a plecat de dinaintea Domnului şi l-a lovit pe Iov cu bubă rea c din tălpi până'n creştet. |
8 Şi a luat Iov un ciob ca să-şi radă puroaiele şi s'a aşezat pe gunoi, în afara cetăţii. d |
9 Şi dac'a trecut o vreme şi înc'o vreme e, zis-a către el femeia lui: „Până când oare te vei mai răbda, zicând: – Iată, încă puţin să mai aştept întru nădejdea mântuirii mele!?... Că iată, amintirea ta s'a şters de pe pământ, şi chiar aceea a feciorilor tăi şi a fiicelor tale, pe care'n dureri şi chinuri iam purtat în pântece şi pentru care'n zadar cu osteneli m'am nevoit. Iar tu, tu zaci aici în putregaiul viermilor, nemişcat sub cerul deschis, în timp ce eu rătăcesc ca o slujnică şi umblu din loc ]n loc şi din casă'n casă, aşteptând să scapete soarele ca să mă odihnesc de ostenelile şi de durerile ce mă cuprind acum... Ci zi ceva, o vorbă către Domnul, şi mori!“ f |
10 Iar el, uitânduse lung la ea, a grăit: „De ce vorbeşti tu ca o femeie fără minte? Dacă noi am primit din mâna Domnului pe cele bune, oare nu le vom răbda şi pe cele rele?...“. Şi'n toate aceste întâmplări ce s'au petrecut asupră-i, nimic n'a greşit Iov cu buzele sale'n faţa lui Dumnezeu. |
11 Iar trei prieteni ai săi, auzind de toate nenorocirile ce căzuseră asupră-i, au venit la el, fiecare din ţara lui: Elifaz, regele Temanilor, Bildad, domnul Şuahilor, şi Ţofar, regele Naamahilor g. Ei au ajuns la el toţi odată, ca săl aline şi să-i stea la'ndemână. |
12 Şi dacă l-au văzut de departe, nu l-au recunoscut. Atunci cu glas mare au strigat şi au plâns, şi şi-au sfâşiat fiecare veşmântul şi şi-au presărat capul cu ţărână. |
13 Şapte zile şi şapte nopţi au şezut lângă el şi nici un cuvânt nu i-au vorbit, văzând cât de groaznică îi era durerea, şi mare foarte. |
[ VT ] Vechiul Testament
[ Iov ] Iov
[ Cap. 3 ] | CAPITOLUL 3 Iov îşi blesteamă ziua'n care s'a născut. |
1 După aceea şi-a deschis Iov gura şi şi-a blestemat ziua, |
2 zicând a: |
3 „Să piară ziua-aceea în care m'am născut |
4 Desiş de'ntunecime să fie ziua-aceea; |
5 Din beznă umbra morţii s'o ţină strâns în gheare |
6 Blestem pe ziua-aceea, blestem pe noaptea-aceea, |
7 ci'ntreagă noaptea-aceea să fie'ntr'o durere; |
8 blestem din partea celui ce zilele blesteamă, |
9 Întunece-se aştrii acelei nopţi adânci; |
10 că pântecele mamei nu l-a'ncuiat la prag, |
11 De ce nu mi-a fost moartea în sânul maicii mele, |
12 De ce şi-a pus genunchii să-mi fie aşternut, |
13 Acum, dormindu-mi somnul, m'aş înveli'n tăcere; |
14 cu regii laolaltă şi cu mai-marii lumii |
15 sau cu boierii-alături îmbelşugaţi de aur, |
16 aş fi ca stârpitura de pântec lepădată, |
17 Acolo d păcătoşii'n iuţimea lor au ars; |
18 acolo nici vieţaşii |
19 Acolo mic şi mare, de-a valma, sunt totuna; |
20 De ce s'a dat lumină amarului luminii |
21 şi celor ce-şi vor moartea şi nu dau peste ea, |
22 şi-s plini de bucurie de-o nimeresc cândva? |
23 Odihnă-i este omului murirea, căci într'însa |
24 În faţa pâinii mele mă podidesc suspine |
25 temutu-m'am de spaimă, şi iat-o, stă deasupră-mi; |
26 Nici pace pentru mine, nici tihnă, nici odihnă, |
[ VT ] Vechiul Testament
[ Iov ] Iov
[ Cap. 4 ] | CAPITOLUL 4 Cuvântul lui Elifaz. |
1 Şi răspunzând Elifaz din Teman, a zis: |
2 „De multe ori în viaţă ţi s'a vorbit în dodii? |
3 Că iată, tu, cel care pe mulţi i-ai învăţat |
4 tu, cel ce prin cuvinte bolnavi ai ridicat |
5 acum, când şi pe tine durerea te-a atins, |
6 Ce? frica ta de Domnul b e oare nebunie? |
7 Adu-ţi aminte: care din cei curaţi s'a stins? |
8 Pe cât ştiu eu, aceia ce ară rătăcire |
9 Ei prin porunca'naltă a Domnului se sfarmă |
10 A leului tărie şi răcnetul leoaicei |
11 Furnicoleul d moare că n'are ce mânca, |
12 Din tot ce-ai spus, o vorbă de-ar fi adevărată, |
13 Atunci când spaima nopţii şi-a vocii ei întoarse e |
14 cutremur mă cuprinde şi spaimă mă cuprinde |
15 că vânt ca o suflare f mi-a adiat pe chip |
16 M'am ridicat să aflu, dar n'am ştiut ce e; |
17 La Domnul său, e oare vreun muritor curat? |
18 Că dacă nu se'ncrede nici chiar în servii Săi, |
19 cu cât mai mult în viermii bordeielor de lut |
20 erau de dimineaţă, iar seara nu mai sunt; |
21 asupră-le suflare, şi, iată, s'au uscat; |
[ VT ] Vechiul Testament
[ Iov ] Iov
[ Cap. 5 ] | CAPITOLUL 5 Cuvântul lui Elifaz (continuare). |
1 Hai, strigă, dacă bănui că-i cine să te-asculte, |
2 Mânia îl ucide pe cel lipsit de minte, |
3 Eu am văzut nebunul cum prinde rădăcină, |
4 Copiii lui departe-s de pragul mântuirii; |
5 strânsura lor din holde doar drepţii vor mânca-o, |
6 Că suferinţa'n sine nu iese din pământ, |
7 ci omul e acela ce naşte suferinţa |
8 Eu însă doar pe Domnul, pe El Îl voi ruga, |
9 pe Cel ce face lucruri măreţe, necuprinse, |
10 pe Cel ce udă faţa pământului cu ploaie |
11 pe Cel ce le înalţă smeriţilor smerenia |
12 pe Cel ce'ntoarce planul isteţilor, încât |
13 El pe'nţelepţi îi prinde în viclenia lor b |
14 Acestora'ntuneric le-o fi'n amiaza-mare, |
15 De sabie pieri-vor, |
16 Aşa se va întoarce nădejdea la cel slab |
17 O, fericit e omul pe care-l mustră Domnul, |
18 Că rana El o face şi-apoi tot El o leagă, |
19 De şase ori din şase necazuri te va scoate, |
20 La timp de'nfometare te va scăpa din moarte, |
21 Tot El te va ascunde, ferit de biciul limbii, |
22 De cei fără de lege, de cei nedrepţi, vei râde, |
23 în câmp sălbăticiunea va sta cu tine'n pace d. |
24 În pace-ţi vei şti casa |
25 Vei şti că mulţi la număr te-or pomeni urmaşii, |
26 Către mormânt veni-vei ca grâul copt la vreme |
27 Pe toate-acestea, iată, aşa le-am cercetat, |
[ VT ] Vechiul Testament
[ Iov ] Iov
[ Cap. 6 ] | CAPITOLUL 6 Răspunsul lui Iov. |
1 Şi răspunzând Iov, a zis: |
2 „O, dac'ar fi catargul să-mi strângă sus frământul a, |
3 acestea-ar fi mai grele decât nisipul mării; |
4 Că'n trupul meu înfipte-s a' Domnului săgeţi; |
5 Au va zbiera asinul sălbatic de-i sătul? |
6 poţi să mănânci o pâine făcută fără sare? |
7 Că'n sufletul din mine nu-i chip de alinare, |
8 Că dacă Domnu-mi cheamă pe buze rugăciunea, |
9 De vreme ce-a'nceput-o, rănească-mă deci Domnul, |
10 Mormânt fie-mi cetatea peste-ale cărei ziduri |
11 Căci ce putere oare am eu ca să mai rabd? |
12 Tăria mea e oare tărie ca de piatră? |
13 Au nu în El nădejdea întreagă mi-o puneam? |
14 Departe-mi este mila, |
15 Ai mei cei de aproape n'au căutat spre mine; |
16 Temuţii mei se-aruncă asupră-mi ca un viscol, |
17 ce'ncep să se topească de cum dau de căldură, |
18 Aşa şi eu, aicea, de toţi sunt părăsit; |
19 Priviţi acèle drumuri pe care merg Temanii, |
20 Preţ ruşinos plăti-vor |
21 Iar voi, voi fără milă m'aţi asuprit pe mine; |
22 Ce?: de la voi cerut-am vreodată de pomană? |
23 să mă scăpaţi din mâna potrivnicilor mei |
24 Hai, fiţi-mi voi didàscali, şi eu voi amuţi; |
25 Dar, vai!, ce dezlânată e vorba celui drept! f |
26 şi nici mustrarea voastră o să-mi astupe gura; |
27 Aşa cum voi asupra orfanului cădeţi, |
28 Mă uit în ochii voştri şi nu vă voi minţi. |
29 Staţi jos, cu luare-aminte, şi să nu fiţi nedrepţi, |
30 că'n gura mea nu este nici pic de strâmbătate. |
[ VT ] Vechiul Testament
[ Iov ] Iov
[ Cap. 7 ] | CAPITOLUL 7 Răspunsul lui Iov (continuare). |
1 Au pe pământ nu-i viaţa'ncercare pentru om? |
2 a slugii care'n umbră se-ascunde de stăpân, |
3 Aşa şi eu, răbdat-am atâtea luni deşarte, |
4 Mă culc şi zic în sinemi: Când oare va fi ziuă?; |
5 A viermilor putoare tot trupul mi-l frământă; |
6 Că viaţa mea'n balanţă mai slabă-i decât graiul a |
7 Adu-Ţi aminte [Doamne], că viaţa mea-i suflare, |
8 că ochiul strâns asupră-mi nu va mai da de mine, |
9 cum nici pe cer e norul ce-a fost şi s'a topit. |
10 la casa lui, acolo, nicicând se va întoarce, |
11 Aşa că eu de-acuma nu-mi voi mai ţine gura; |
12 Sunt eu cumva o mare? sunt eu cumva balaur |
13 Că dacă-mi zic: E vremea să mă alinte patul, |
14 Tu mă'nspăimânţi cu visuri, şi'n spaime pui vedenii, |
15 zburdalnicul meu suflet rupându-mi-l de duh |
16 Că nu trăiesc cât veacul, să'ndur la nesfârşit; |
17 Ce-i omul, că Tu Însuţi l-ai ridicat în slăvi? |
18 să ai un ochi asupră-i din seară până'n ziuă |
19 O, până când mă'nvălui, şi până când m'acoperi, |
20 Dac'am greşit, ce oare pot face eu? hai, spune-mi, |
21 De ce fărădelegea Tu nu vrei să mi-o uiţi |
[ VT ] Vechiul Testament
[ Iov ] Iov
[ Cap. 8 ] | CAPITOLUL 8 Cuvântul lui Bildad. |
1 Atunci Bildad din Şuah a răspuns, zicând: |
2 „Mult oare-o să mai turui de lucruri ca acestea? |
3 Au face Domnul lucruri nedrepte judecând? |
4 Feciorii tăi asupră-I păcate de-au făcut, |
5 Dar tu s'alergi la Domnul Atoateţiitorul |
6 rugându-te; te-ascultă, de eşti curat şi drept, |
7 încât ce-a fost'nainte ţi s'o părea puţin |
8 Întreabă-i pe cei care au fost'naintea noastră, |
9 Că noi de ieri doar suntem, şi nu ştim chiar nimic; |
10 Da, ei ţi-or spune-acestea, şi ei te-or învăţa, |
11 Au papura se prinde'n pământul fără apă? |
12 Dar iarba fără apă, nu se usucă oare |
13 Aşa-i sfârşitul celor ce L-au uitat pe Domnul |
14 el are locuinţă, dar ea-i nelocuită, |
15 el casa şi-o propteşte, dar ea nu stă'n picioare |
16 el verde stă sub soare |
17 odihna lui, odihnă pe un morman de pietre, |
18 De l-a'nghiţit ţărâna, ţărâna va minţi: |
19 Aşa va fi surparea lipsitului de crez, |
20 Că Domnul nu-i alungă din Sine pe cei buni c, |
21 Că gura celor vrednici d s'o umple iar de râset |
22 Vrăjmaşii lor de-a pururi s'or îmbrăca'n ruşine, |
[ VT ] Vechiul Testament
[ Iov ] Iov
[ Cap. 9 ] | CAPITOLUL 9 Răspunsul lui Iov. |
1 Atunci Iov a răspuns, zicând: |
2 „Adevărat, ştiu bine că totul e cum spui: Iov 04:17 Iov 25:4 Ps 142:2 Ecc 06:10 Is 10:15 Sir 07:5 1Co 04:4 |
3 Că dac'ar vrea să steie cu El la o voroavă, |
4 El e'nţelept la cuget, puternic e şi mare: |
5 Cel ce'nvecheşte munţii fără ca ei s'o ştie, |
6 Cel ce pământu-l face să joace'n temelii, |
7 El, Cel ce suflă'n soare şi-acesta nu răsare |
8 Cel ce prin Sine Însuşi tot cerul l-a întins |
9 Cel ce-a făcut Luceafăr-de-seară şi Pleiade |
10 El, Cel ce face lucruri adânci, de nepătruns, |
11 De trece pe deasupră-mi, El trece şi nu-L văd; |
12 Că dacă El alungă, e cineva să'ntoarcă? |
13 De-i mânios, El poate mânia să Şi-o 'ntoarcă; |
14 O, dac'ar vrea s'asculte cu grijă la ce spun! |
15 Chiar dac'aş fi'n dreptate, El nu m'ar asculta, |
16 şi chiar de L-aş chema eu, şi El m'ar asculta, |
17 El, Cel ce mă sfărâmă cu-o mână de'ntuneric |
18 Că de la El răgazuri nu am nici să răsuflu |
19 De-i vorba de putere, El este Cel-Puternic, |
20 Că, chiar de am dreptate, cu gura mea mă'nvinui, |
21 De sunt fără prihană, nici sufletu-mi n'o ştie; |
22 Am zis deci: – Pe cel mare ca şi pe cel puternic |
23 cei răi sfârşind în pace prin moarte minunată, |
24 că daţi au fost pe mâna ce-o'ntinde necuratul. |
25 Mai grabnică mi-i viaţa decât alergătorul, |
26 rămân niscaiva urme din drumul unei nave |
27 Că, chiar dacă mi-ai spune: – Uita-voi tot ce-am zis!, |
28 Mă clatin din întregul alcătuirii mele, |
29 Şi dacă-s cu prihană, atunci de ce nu mor? |
30 Că, dacă cu zăpadă fiinţa mi-aş spăla-o |
31 Tu chiar şi-atunci mocirla mi-ai da-o să mă scald, |
32 Că nu eşti om ca mine, să-Ţi stau eu împotrivă |
33 O, dac'ar fi la mijloc un altul, care mustră |
34 să ia de lângă mine toiagul ce se'ncruntă, |
35 să nu-mi mai fie frică de ceea ce voi spune...; |
[ VT ] Vechiul Testament
[ Iov ] Iov
[ Cap. 10 ] | CAPITOLUL 10 Răspunsul lui Iov (continuare). |
1 Trudit pân' la durere e sufletul din mine a; |
2 Voi zice către Domnul: – Nu mă'nvăţa păgân! |
3 Ţi-e bine Ţie dacă fac eu o strâmbătate? |
4 Vezi Tu aşa cum vede un pământean de rând? |
5 Au sunt zilele Tale ca viaţa omenească |
6 ca să Te ţii de urma fărădelegii mele |
7 atunci când Tu ştii bine că n'am făcut nimic |
8 Cândva mâinile Tale mi-au plăsmuit un chip b |
9 Adu-Ţi aminte astăzi: din lut m'ai plăsmuit |
10 Nu Tu, ca pe un lapte, m'ai muls din nefiinţă |
11 În piele şi în carne tot Tu m'ai îmbrăcat |
12 cu viaţă şi cu milă m'ai binecuvântat |
13 Din tot ce porţi în Tine, eu ştiu că Tu poţi totul |
14 De voi greşi, vei ţine asupră-mi ochi de pază; |
15 De săvârşesc păcatul, e vai şi-amar de mine, |
16 Ca pe un leu în fugă Tu mă vânezi spre moarte |
17 reînnoind asupră-mi ispite de tot felul; |
18 De ce m'ai scos din pântec? de ce nu mi-am dat duhul, |
19 şi să fi fost atuncea ca şi cum n'aş fi fost? |
20 Vieaţa mea nu-i oare, şi-aşa, destul de scurtă?: |
21 'nainte de-a purcede pe calea fără'ntoarceri, |
22 în întuneric veşnic, tărâm fără lumină |
[ VT ] Vechiul Testament
[ Iov ] Iov
[ Cap. 11 ] | CAPITOLUL 11 Cuvântul lui Ţofar. |
1 Şi răspunzând Ţofar din Naamah, a zis: |
2 „Cel ce grăieşte multe nu va primi răspuns? |
3 Nu fi bogat în vorbe, |
4 Aceasta, fi'ndcă tu zici: curat sunt eu în fapte, |
5 Dar dacă Domnul Însuşi ar fi să-ţi cuvinteze |
6 şi-apoi să-ţi povestească puterea'nţelepciunii |
7 Găsi-vei tu o urmă din ceea ce e Domnul? |
8 Înalt e cerul! Bine, înalt; şi ce vei face? |
9 – sau trase pe întinderi mai lungi decât pământul, |
10 Şi dacă El pe toate le va strica, e oare |
11 Că El cunoaşte fapta celor fără de lege, |
12 Dar muritorul jalnic înoată în cuvinte |
13 Iar tu, de-ai pus în tine o inimă curată |
14 de ţi-a rămas în mână ceva fărădelege |
15 atunci îţi va fi faţa ca iezerul în soare |
16 atunci amara trudă o vei fi dat uitării |
17 atunci şi rugăciunea-ţi va fi ca un luceafăr |
18 având nădejde'n tine, vei fi încrezător, |
19 Căci, liniştit fiindu-ţi, nu-ţi vei avea războinici |
20 pe-aceştia mântuirea-i va părăsi de tot, |
[ VT ] Vechiul Testament
[ Iov ] Iov
[ Cap. 12 ] | CAPITOLUL 12 Răspunsul lui Iov. |
1 Şi răspunzând Iov, a zis: |
2 „Nu'ncape îndoială că voi sunteţi poporul a |
3 Dar inima din mine e-aceeaşi ca şi-a voastră. |
4 Cel drept, fără prihană, acum e râsul-lumii: |
5 La un soroc ajunge sub alţii să'ngenunche |
6 Cel rău să nu se-aştepte să fie fără vină, |
7 Ci'ntreabă-le pe vite, şi ele îţi vor spune, |
8 vorbeşte cu pământul, şi el te lămureşte, |
9 Din toate-acestea, cine'ntru sfârşit nu va cunoaşte |
10 de Cel ce ţine'n mână vieaţa-a tot ce-i viu |
11 Urechea osebeşte cuvintele'ntre ele |
12 În vremea'ndelungată va sta înţelepciunea, |
13 La El e'nţelepciunea, la El este puterea, |
14 Că dacă El dărâmă, cin' va zidi la loc? |
15 De va opri El apa, se va usca pământul, |
16 A Lui este puterea, a Lui este tăria, |
17 Pe sfetnici El îi duce, desculţi, în grea robie, |
18 Pe regi El îi aşază pe tronurile lor, |
19 El este Cel ce-i duce pe preoţi în robie, |
20 El taie vorba e celor de tot încrezători, |
21 îi face de ocară pe cei ce sunt mai-mari |
22 El scoate la iveală adâncuri de'ntuneric |
23 Pe neamuri le sporeşte şi-apoi tot El le pierde, |
24 El inimile celor mai-mari ai lumii strâmbă |
25 să pipăie doar bezna, şi nicidecum lumina, |
[ VT ] Vechiul Testament
[ Iov ] Iov
[ Cap. 13 ] | CAPITOLUL 13 Răspunsul lui Iov (continuare). |
1 Pe toate-acestea, iată, cu ochiul le-am văzut, |
2 Ştiu tot atât de multe pe câte ştiţi şi voi |
3 Dar nu!, ci eu cu Domnul vreau astăzi să vorbesc, |
4 Că, iată, voi îmi sunteţi ca nişte doctori strâmbi |
5 Şi, oh!, de-aţi amuţi, |
6 Dar ascultaţi-mi vorba în apărarea mea, |
7 Ştiţi voi că înaintea lui Dumnezeu grăiţi, |
8 sau că vă îndoiţi? |
9 Că binele s'o ţine – el, cel puţin – de voi, |
10 Aceasta nu înseamnă că El n'o să vă mustre, |
11 Au nu a Lui mânie vă bagă'n sperieţi, |
12 Atunci trufia voastră se face ca cenuşa |
13 Tăceţi, ca eu să glăsui şi să-mi înmoi mânia, |
14 cu dinţii apucându-mi bucăţi din carnea mea |
15 Chiar dacă El, Cel-Tare, nu-Şi va'nceta prigoana, |
16 aceasta-mi va fi mie arvună mântuirii, |
17 O, ascultaţi-mi vorba, cuvintele-ascultaţi-mi, |
18 Că, iată, eu aproape-am ajuns de judecată |
19 E cineva să-mi deie vieaţa'n judecată? |
20 Doar două lucruri, două, doresc să mi le dai, |
21 Îndepărtează-Ţi mâna, da, ia-o de pe mine, |
22 Apoi mă vei chema, şi eu voi auzi, |
23 Câte-am făcut păcate şi câte făr'delegi? |
24 De ce Te-ascunzi de mine |
25 Te sperii Tu de-o frunză pe care-o bate vântul? |
26 de scrijeleşti pe tablă 'mpotrivă-mi ce e rău |
27 şi-mi vâri, ca la popreală, picioarele'n butuci, |
28 Eu, cel ce se'nvecheşte ca un burduf de piele |
[ VT ] Vechiul Testament
[ Iov ] Iov
[ Cap. 14 ] | CAPITOLUL 14 Răspunsul lui Iov (continuare). |
1 Născutul din femeie e om cu viaţă scurtă Iov 05:7 Iov 09:29 Ps 101:11 Sol 02:1 Sir 14:18 Sir 18:8-9 Sir 40:1 Iac 01:10 |
2 Ca floarea înfloreşte, şi după-aceea cade, Iov 08:9 Ps 101:11 Ps 108:23 Ps 143:4 Is 40:6-7 Sir 14:18 Iac 01:10 |
3 Nu-i el acel pe care l-ai luat la cercetări |
4 În cazu-acesta, cine-i curat de tină? Nimeni, |
5 Că Tu la socoteală şi lunile i-ai pus; |
6 Mai lasă-l din privire, dă-i timp să se-odihnească, |
7 Că până şi copacul, tot are o nădejde: |
8 chiar dacă rădăcina'n pământ îmbătrâneşte |
9 adulmecarea apei îl face s'odrăslească |
10 Dar omul, dacă moare, se prăbuşeşte'n hău, |
11 Că prin lucrarea vremii chiar marea scade'n maluri |
12 la fel, şi omu-adoarme şi nu se mai ridică, |
13 Măcar de m'ai ascunde în iadul cel de jos c, |
14 că dacă omul moare şi înc'ar mai trăi |
15 Apoi mă vei chema, şi eu Îţi voi răspunde: |
16 Dar Tu ţii socoteala la tot ce fac eu zilnic |
17 în sac ţii sub pecete a'mele făr'delegi |
18 Aşa precum un munte'n cădere se prăvale, |
19 cum apele rod pietre |
20 întinzi de el pân' vine sfârşitul, şi s'a dus, |
21 Şi de i-au fost feciorii la număr mulţi, nu ştie, |
22 el ştie doar atâta: că trupul l-a durut |
[ VT ] Vechiul Testament
[ Iov ] Iov
[ Cap. 15 ] | CAPITOLUL 15 Cuvântul lui Elifaz. |
1 Atunci Elifaz din Teman a răspuns, zicând: |
2 „Care'nţelept răspunde cu judecăţi de vânt |
3 mustrând cu-atâtea vorbe'n afara cuviinţei |
4 Au frica ta de Domnu'ntr'atât ţi-ai lepădat-o, |
5 Că propriile-ţi vorbe te învinovăţesc, |
6 Nu eu acum te'nvinui, ci însăşi gura ta, |
7 Ce dar? eşti tu întâiul-născutul dintre oameni? |
8 sau tu cu-auzul stat-ai cândva la sfat cu Domnul |
9 Ce ştii tu'n lumea asta să nu o ştim şi noi? |
10 Că şi la noi se află bătrâni şi vechi-de-zile, |
11 Puţine răni ai faţă de ce-ai păcătuit, |
12 Ce fel de îndrăzneală din inima ta curge, |
13 de ţi-a zbucnit mânia de faţă-aici cu Domnul |
14 Căci cine, om fiind, va fi fără prihană, |
15 Că dacă El nu-i crede nici chiar pe sfinţii Săi b |
16 cum o să fie omul cel urîcios şi scârnav, |
17 Aş vrea să-ţi spun un lucru de mare preţ. Ascultă: |
18 şi ce-au spus înţelepţii |
19 (cei cărora pământul acesta le-a fost dat |
20 Nelegiuitu-şi duce vieaţa numa'n grijă d, |
21 el n'are decât spaime ţipându-i în urechi, |
22 El nu mai poate crede că scapă de'ntuneric; |
23 sau rânduit anume vultùrilor spre hrană, |
24 nevoia şi necazul îl ţin împresurându-l |
25 Că mâinile'mpreună şi-a ridicat spre Domnul, |
26 şi i-a ieşit 'nainte cu vorbe de ocară |
27 că faţa şi-a'nvelit-o pe toată cu grăsime |
28 el va trăi'nlăuntrul cetăţilor pustii |
29 Bogat n'o să devină, averi n'o să-i rămână, |
30 şi nici din întuneric nu va avea scăpare; |
31 Să nu se'ncreadă'n sine că'n veac va dăinui, |
32 Securea-l va răpune'nainte de-a-i fi vremea, |
33 Cules ca agurida va fi, 'naintea vremii, |
34 Că mărturia celui necredincios e moartea |
35 În pântece ca'n sarcini va zămisli dureri, |