[ VTVechiul Testament

[ IrIeremia
[ Cap. 34 ]Profeţie despre robia babilonică. a
1 Cuvântul care s'a făcut către Ieremia de la Domnul (la vremea când Nabucodonosor, regele Babilonului, şi toată oastea lui şi tot pământul de sub stăpânirea lui se războiau împotriva Ierusalimului şi împotriva cetăţilor lui Iuda), zicând:
2 „Aşa grăit-a Domnul: Du-te la Sedechia, regele lui Iuda, şi-i vei spune: Negreşit, această cetate va fi dată în mâinile regelui Babilonului, iar el o va lua şi cu foc o va arde;
3 şi tu nu vei scăpa din mâna lui, ci negreşit vei fi prins şi în mâinile lui vei fi dat, şi ochii tăi se vor uita în ochii lui şi gura ta va vorbi cu gura lui şi vei intra în Babilon.
4 Ci ascultă cuvântul Domnului, o, Sedechia, rege al lui Iuda: Aşa grăieşte Domnul:
5 În pace vei muri. Şi precum ei au plâns pentru părinţii tăi care au domnit înaintea ta, aşa vor plânge şi pentru tine: «O, Doamne!», pân' la groapă b te vor plânge; fiindcă Eu am grăit cuvânt, zice Domnul“.
6 Şi Ieremia i-a spus regelui Sedechia toate cuvintele acestea în Ierusalim.
7 Iar oştirea regelui Babilonului se războia împotriva Ierusalimului şi împotriva cetăţilor lui Iuda şi împotriva Lachişului şi împotriva Azecăi, pentru că cetăţile acestea puternice se aflau încă printre cetăţile lui Iuda.
8 Cuvântul care s'a făcut de la Domnul către Ieremia, după ce regele Sedechia a încheiat un legământ cu poporul, ca să-l îndemne la o eliberare:
9 „Fiecare să-şi pună sluga în libertate şi fiecare să-şi elibereze slujnica, bărbat evreu şi femeie evreică, pentru ca nici un om din Iuda să nu fie sclav“.
10 Atunci toţi mai-marii şi tot poporul, care au intrat în această înţelegere,
11 ca fiecare să-şi pună sluga în libertate şi fiecare să-şi elibereze slujnica, s'au întors şi le-au dat drumul, ca să nu mai fie slugi şi slujnice.
12 Şi s'a făcut cuvântul Domnului către Ieremia, zicând:
13 „Aşa grăit-a Domnul, Dumnezeul lui Israel: Eu am făcut un legământ cu părinţii voştri în ziua'n care i-am scos din ţara Egiptului, din casa robiei, zicând:
14 Când se vor împlini şase ani, îl vei lăsa liber pe fratele tău, adică pe evreul care ţi se va vinde; şi dacă-ţi va lucra şase ani, să-i dai drumul liber! Dar ei nu M'au ascultat şi nu şi-au plecat auzul.
15 Iar astăzi s'au întors să facă ce este drept înaintea ochilor Mei, ca fiecare să-i dea libertate aproapelui său; şi au încheiat legământ înaintea feţei Mele, în casa'n care numele Meu este chemat.
16 Dar voi v'aţi răzgândit şi, necinstindu-Mi numele, fiecare şi-a adus îndărăt sluga şi fiecare slujnica pe care îi eliberase după dorinţa lor, ca să vă fie vouă slugi şi slujnice.
17 De aceea, aşa grăit-a Domnul: Voi nu M'aţi ascultat, ca fiecare să-l cheme la libertate pe fratele său şi fiecare pe aproapele său; iată, Eu vă chem pe voi la libertate spre sabie şi spre molimă şi spre foamete; şi vă voi da spre risipire prin toate regatele pământului.
18 Iar bărbaţilor care au încălcat legământul Meu, celor ce nu au întărit legământul Meu pe care l-au făcut în faţa Mea le voi da viţelul pe care l-au făcut înaintea feţei Mele, ca să-i slujească c;
19 da, mai-marilor lui Iuda şi celor ce ţin puterea şi preoţilor şi poporului;
20 pe ei îi voi preda vrăjmaşilor lor, iar stârvurile lor vor fi mâncare păsărilor cerului şi fiarelor pământului.
21 Şi pe Sedechia, regele lui Iuda, şi pe mai-marii lor îi voi da în mâinile duşmanilor lor şi'n ale oştilor regelui Babilonului, care se duc dinspre ei. d
22 Iată, Eu voi da poruncă – zice Domnul – şi-i voi întoarce înapoi în ţara aceasta; aceia se vor război împotriva ei şi o vor lua şi o vor arde cu foc; iar cetăţile lui Iuda le voi preda pustii, lipsite de locuitori“.

[ VTVechiul Testament

[ IrIeremia
[ Cap. 35 ]Cei din casa Recabiţilor nu vor să bea vin. a
1 Cuvântul care s'a făcut de la Domnul către Ieremia, în zilele lui Ioiachim, regele lui Iuda, zicând:
2 „Mergi în casa b Recabiţilor şi-i vei aduce în casa Domnului, în una din curţi, c şi le vei da vin să bea“.
3 Şi i-am scos pe Iaazania, fiul lui Ieremia, fiul lui Habaţinia, şi pe fraţii lui şi pe fiii săi şi toată casa Recabiţilor.
4 Şi i-am adus în casa Domnului, în cămara fiilor lui Hanan, fiul lui Igdalia, omul lui Dumnezeu d, care este aproape de casa dregătorilor, deasupra casei lui Maaseia, fiul lui Şalum, păzitorul curţii.
5 Şi le-am pus înainte un urcior de vin şi pahare şi le-am zis: – „Beţi vin!“
6 Dar ei au zis: „Nu vom bea vin, pentru că Ionadab, fiul lui Recab, tatăl nostru, ne-a poruncit zicând: «Să nu beţi vin, voi şi fiii voştri, niciodată.
7 Casă să nu zidiţi, sămânţă să nu semănaţi, vie să nu aveţi; ci în corturi veţi locui în toate zilele vieţii voastre, pentru ca zile multe să trăiţi pe pământul pe care-l locuiţi».
8 Şi am ascultat de glasul lui Ionadab, tatăl nostru, ca să nu bem vin în toate zilele vieţii noastre, nici noi, nici femeile noastre, nici fiii noştri şi nici fiicele noastre;
9 şi nici casă să zidim ca să locuim în ea;
10 şi nici vie, nici ţarină, nici sămânţă n'am avut, ci în corturi am locuit; şi am ascultat şi am făcut întru toate aşa cum ne-a poruncit Ionadab, tatăl nostru.
11 Şi a fost că atunci când Nabucodonosor s'a ridicat împotriva ţării, noi am zis: – Hai să ne ridicăm! Şi am intrat în Ierusalim, de spaima Caldeilor şi de frica oştirii Asirienilor; şi am locuit acolo“.
12 Şi a fost cuvântul Domnului către mine, zicând:
13 „Aşa zice Domnul: Du-te şi spune-le oamenilor e lui Iuda şi celor ce locuiesc în Ierusalim: – Oare nu veţi primi voi învăţare de minte ca să ascultaţi de cuvintele Mele?
14 Fiii lui Ionadab – fiul lui Recab – au păzit cuvintele pe care acesta le poruncise copiilor săi, acelea de a nu bea vin, şi ei n'au băut; dar Eu v'am vorbit vouă devreme, şi voi n'aţi ascultat.
15 Şi am trimis la voi pe servii Mei, profeţii, zicând: – Întoarceţi-vă fiecare de la calea sa cea rea, faceţi-vă faptele mai bune şi nu mergeţi după dumnezei străini ca să le slujiţi, şi locuiţi pe pământul pe care Eu vi l-am dat vouă!, dar voi n'aţi ascultat.
16 Aşa că fiii lui Ionadab – fiul lui Recab – şi-au pus în faţă porunca tatălui lor, dar pe Mine poporul acesta nu M'a ascultat.
17 De aceea, astfel grăieşte Domnul: Iată, asupra lui Iuda şi asupra celor ce locuiesc în Ierusalim voi aduce toate relele pe care Eu le-am grăit împotriva lor.
18 De aceea, astfel grăieşte Domnul: De vreme ce fiii lui Ionadab – fiul lui Recab – au ascultat de porunca tatălui lor, să facă adică ceea ce tatăl lor le-a poruncit,
19 dintre fiii lui Ionadab – fiul lui Recab – nu va fi niciodată un om care să nu stea înaintea feţei Mele, atât cât va fi pământul“ f.

[ VTVechiul Testament

[ IrIeremia
[ Cap. 36 ]Cartea lui Ieremia este arsă de către Ioiachim. a
1 În cel de al patrulea an al lui Ioiachim, fiul lui Iosia, regele lui Iuda, fost-a cuvântul Domnului către mine, zicând:
2 „Ia-ţi hârtie b pentru o carte şi scrie pe ea toate cuvintele pe care Eu ţi le-am grăit împotriva Ierusalimului şi împotriva lui Iuda şi împotriva tuturor neamurilor, din ziua'n care am grăit către tine, din zilele lui Iosia, regele lui Iuda, şi până'n ziua de astăzi.
3 Poate că va auzi casa lui Iuda toate relele pe care Eu am de gând să le fac asupră-le, pentru ca doar-doar se va întoarce fiecare din calea lui cea rea şi astfel să fiu Eu milostiv faţă de nelegiuirile şi păcatele lor“.
4 Aşa că Ieremia l-a chemat pe Baruh, fiul lui Neria, iar acesta a scris pe hârtia cărţii, din gura lui Ieremia c, toate cuvintele Domnului pe care Acesta i le grăise.
5 Iar Ieremia i-a poruncit lui Baruh, zicând: „Eu mă aflu sub pază d şi nu pot să intru în casa Domnului;
6 aşa că tu vei citi din cartea aceasta în auzul poporului din casa Domnului, în ziua de post e, şi în auzul întregului Iuda, al celor ce vin de prin cetăţile lor.
7 Poate că smerita lor rugăciune f va veni în faţa Domnului şi ei se vor întoarce din calea lor cea rea; că mare este mânia şi urgia Domnului, pe care El le-a rostit împotriva acestui popor“.
8 Iar Baruh a făcut după cum i-a poruncit Ieremia, citind din carte, în casa Domnului, toate cuvintele acestea.
9 Şi a fost că în cel de al cincilea g an al regelui Ioiachim, în luna a noua, tot poporul din Ierusalim şi casa lui Iuda au rânduit un post înaintea feţei Domnului.
10 Iar Baruh citea din carte cuvintele lui Ieremia în casa Domnului, în odaia lui Ghemaria, fiul lui Şafan, scriitorul, în curtea de sus, la intrarea porţii celei noi a casei Domnului, şi în auzul întregului popor.
11 Iar Miheia, fiul lui Ghemaria, fiul lui Şafan, a auzit din carte toate cuvintele Domnului.
12 Şi s'a coborât la casa regelui, în casa scriitorului; şi, iată, acolo şedeau toţi dregătorii: Elişama scriitorul, Delaia, fiul lui Şemaia, şi Elnatan, fiul lui Acbor, şi Ghemaria, fiul lui Şafan, şi Sedechia, fiul lui Anania, şi toţi dregătorii.
13 Iar Miheia le-a adus la cunoştinţă toate cuvintele pe care le auzise de la Baruh în timp ce acesta le citea în auzul poporului.
14 Şi toţi dregătorii au trimis la Baruh, fiul lui Neria, pe Iehudi, fiul lui Netania, fiul lui Şelemia, fiul lui Cuşi, ca să-i spună: „Ia în mână cartea din care ai citit în auzul poporului, şi vino!“ Aşa că Baruh a luat cartea şi s'a coborât la ei.
15 Şi i-au zis: „Mai citeşte o dată, în auzul nostru!“ Iar Baruh a citit.
16 Şi a fost că după ce ei au auzit toate cuvintele, s'au sfătuit între ei, fiecare cu vecinul său, şi au zis: „Toate aceste cuvinte să i le spunem regelui!“
17 Şi l-au întrebat pe Baruh, zicând: „De unde ai scris tu cuvintele acestea toate?“.
18 Iar Baruh a răspuns: „Ieremia – chiar el, cu gura lui – mi-a spus mie toate cuvintele acestea, iar eu le-am scris în carte“.
19 Ei i-au zis lui Baruh: „Du-te şi te ascunde, tu şi Ieremia; nici un om să nu ştie unde sunteţi!“
20 Şi ei au intrat la rege în curte, iar cartea au dat-o [cuiva] s'o păstreze în odaia lui Elişama; şi i-au spus regelui toate cuvintele acestea.
21 Iar regele l-a trimis pe Iehudi să ia cartea; şi el a luat-o din odaia lui Elişama. Şi a citit Iehudi în auzul regelui şi în auzul tuturor dregătorilor care-i şedeau împrejur.
22 Acuma, regele şedea în casa de iarnă, iar în faţa lui ardea un foc pe vatră.
23 Şi a fost că dacă Iehudi a citit vreo trei sau patru foi, [regele] le-a tăiat cu un cuţitaş de răzuit hârtia şi le-a aruncat în focul care ardea pe vatră, până ce toată cartea s'a mistuit h.
24 Iar regele şi servii săi care auzeau toate cuvintele acestea nu s'au tulburat şi nici nu şi-au sfâşiat hainele.
25 Dar Elnatan, Delaia şi Ghemaria îl sfătuiseră pe rege să nu ardă cartea.
26 Iar regele a poruncit lui Ierahmeel, fiul regelui, şi lui Şeraia, fiul lui Azirel, să-i prindă pe Baruh şi pe Ieremia, dar aceştia se ascunseseră.
27 După ce regele a ars cartea cu toate cuvintele pe care Baruh le scrisese din gura lui Ieremia, fost-a cuvântul Domnului către Ieremia, zicând:
28 „Ia din nou altă hârtie şi scrie toate cuvintele ce erau în cartea pe care a ars-o regele Ioiachim.
29 Şi vei zice: Aşa grăieşte Domnul: – Tu ai ars această carte, zicând: «De ce ai scris tu în ea că regele Babilonului va veni negreşit şi va nimici această ţară şi că nu va mai fi în ea nici om, nici dobitoc?»
30 De aceea, aşa grăieşte Domnul cu privire la Ioiachim, regele lui Iuda: El nu va avea pe cine să aşeze pe tronul lui David, iar stârvul său va fi aruncat în arşiţa zilei şi'n îngheţul nopţii.
31 Şi-l voi cerceta, pe el şi familia lui şi pe slugile lui; asupra lui şi asupra locuitorilor Ierusalimului şi asupra pământului lui Iuda voi aduce toate relele despre care le-am vorbit fără ca ei să Mă fi ascultat“.
32 Iar Baruh a luat altă hârtie şi a scris pe ea, din însăşi gura lui Ieremia, toate cuvintele cărţii pe care o arsese Ioiachim; şi încă multe alte cuvinte, asemenea celor dintâi, i s'au adăugat.

[ VTVechiul Testament

[ IrIeremia
[ Cap. 37 ]Sedechia îl închide pe Ieremia în temniţă. a
1 În locul lui Ioiachim a domnit Sedechia b, fiul lui Iosia, pe care l-a pus rege Nabucodonosor, regele Babilonului, ca să domnească peste Iuda.
2 Iar el şi slujitorii săi şi poporul ţării n'au ascultat cuvintele Domnului, pe care El le-a grăit prin Ieremia.
3 Şi regele Sedechia i-a trimis pe Iucal, fiul lui Şelemia, şi pe Sofonie preotul, fiul lui Maaseia, la Ieremia, zicând: „Roagă-te dar Domnului pentru noi!“
4 Şi Ieremia a venit şi a trecut prin mijlocul cetăţii; fiindcă ei nu-l puseseră în casa închisorii.
5 În acest timp oastea lui Faraon a ieşit din Egipt, iar Caldeii, auzind de aceasta, s'au îndepărtat de Ierusalim c.
6 Şi s'a făcut cuvântul Domnului către Ieremia, zicând:
7 „Aşa grăieşte Domnul: Aşa vei grăi către regele lui Iuda, cel ce te-a trimis să Mă cauţi: Iată oastea lui Faraon care a venit să vă ajute; ei se vor întoarce în ţara Egiptului,
8 iar Caldeii înşişi se vor întoarce din nou şi vor lupta împotriva acestei cetăţi şi o vor lua şi cu foc o vor arde.
9 Că aşa grăieşte Domnul: Să nu gândiţi în inimile voastre, zicând: Caldeii negreşit se vor duce de la noi!, căci nu se vor duce.
10 Şi chiar dacă veţi bate toată oastea Caldeilor care se luptă împotriva voastră, tot vor fi rămas câţiva răniţi; aceştia se vor ridica, fiecare de pe locul său, şi cu foc vor arde această cetate“.
11 Şi a fost că atunci când oastea Caldeilor s'a îndepărtat de Ierusalim la apropierea oastei lui Faraon,
12 Ieremia a ieşit din Ierusalim ca să meargă în ţinutul lui Veniamin, pentru ca acolo să vorbească în mijlocul poporului. d
13 Şi se afla în poarta lui Veniamin; şi era acolo un om cu care locuia, Ireia, fiul lui Şelemia, fiul lui Anania; acesta l-a prins pe Ieremia, zicând: „Tu fugi la Caldei!“
14 Iar el a zis: „Minciună!; eu nu fug la Caldei!“ Dar acela nu l-a ascultat, aşa că Ireia l-a prins pe Ieremia şi l-a dus la dregători.
15 Iar dregătorii erau foarte mânioşi împotriva lui Ieremia şi l-au bătut şi l-au trimis la casa lui Ionatan, scriitorul; fiindcă ei o făcuseră închisoare.
16 Astfel a venit Ieremia la beci e, în temniţă, şi a stat acolo multe zile.
17 Apoi Sedechia a trimis şi l-a chemat. Şi regele l-a întrebat în taină, zicând: „Este vreun cuvânt de la Domnul?“. Iar el a zis: „Este: vei fi dat în mâinile regelui Babilonului“.
18 Şi i-a zis Ieremia regelui: „Ce rău ţi-am făcut eu ţie, sau slujitorilor tăi, sau acestui popor, de m'aţi aruncat în temniţă?
19 Şi unde sunt profeţii voştri care vă profeţeau, zicând că regele Babilonului nu va veni împotriva acestei ţări?
20 Şi acum, o, rege, stăpânul meu, să cadă smerita mea rugă înaintea feţei tale: Nu mă trimite îndărăt la casa lui Ionatan scriitorul, ca să nu mor acolo!“
21 Iar regele a poruncit şi l-au aruncat în temniţă; şi-i dădeau în fiecare zi câte o bucată de pâine din locul unde o coceau f; aceasta, până când n'a mai fost deloc pâine în cetate. Şi aşa a rămas Ieremia în curtea temniţei.

[ VTVechiul Testament

[ IrIeremia
[ Cap. 38 ]Ieremia în groapa temniţei. Cea din urmă vorbă a sa cu Sedechia. a
1 Iar Şefatia, fiul lui Matan, şi Ghedalia, fiul lui Paşhur, şi Iucal, fiul lui Şelemia, au auzit cuvintele pe care Ieremia le grăia către popor, zicând:
2 „Aşa grăieşte Domnul: Cel ce rămâne locuind în această cetate va muri de sabie şi de foame, dar cel ce se va duce la Caldei va trăi; şi sufletul său va fi supus târguielii şi va trăi.
3 Căci aşa grăieşte Domnul: Negreşit, această cetate va fi dată în mâinile oştirii regelui Babilonului, şi el o va lua“.
4 Şi i-au zis regelui: „Omul acela să fie ucis, fiindcă el slăbeşte mâinile luptătorilor care au rămas în cetate, precum şi mâinile întregului popor, grăindu-le cuvinte ca acestea b; că omul acesta nu-i profeţeşte acestui popor pacea, ci lucrurile rele!“
5 Iar regele a zis: „Iată, el e'n mâinile voastre!“ Fiindcă regele nu putea să le stea împotrivă.
6 Şi l-au aruncat în groapa lui Malchia, fiul regelui, care se afla în curtea temniţei; şi i-au dat drumul în fântână; iar în fântână nu era apă, ci nămol; şi el şedea în nămol.
7 Iar Ebed-Melec, Etiopianul (care era acum printre oamenii de casă ai regelui) c, a auzit că l-au pus pe Ieremia în groapă. Cum regele se afla la poarta lui Veniamin,
8 s'a dus la el şi i-a grăit regelui, zicând:
9 „Rău ai făcut în ce-ai făcut, să-l omori pe omul acesta cu foamea; că'n cetate nu se mai găseşte pâine“.
10 Iar regele i-a poruncit lui Ebed-Melec, zicând: „Ia cu tine de aici treizeci de oameni şi scoate-l din groapă, ca să nu moară!“
11 Aşa că Ebed-Melec a luat oamenii şi au intrat în beciul casei regale şi au luat de acolo cârpe vechi şi funii vechi şi le-au aruncat la Ieremia în groapă.
12 Şi i-a zis: „Pune-le pe astea la subsuori, dedesubtul funiilor!“ Iar Ieremia a făcut aşa.
13 Şi l-au tras cu funiile şi l-au scos din groapă. Şi a rămas Ieremia în curtea temniţei.
14 Iar regele a trimis şi l-a chemat în casa lui Aselisel d, care era în casa Domnului. Şi i-a zis regele: „Am să-ţi pun o întrebare, dar te rog să nu-mi ascunzi nimic!“
15 Şi i-a zis Ieremia regelui: „Dacă-ţi spun, pot să ştiu că nu mă vei ucide? iar dacă-ţi voi da sfat, nu mă vei asculta“.
16 Iar regele i s'a jurat, zicând: „Viu este Domnul Cel ce ne-a făcut sufletul acesta e: Nu te voi ucide, nici nu te voi da în mâinile acestor oameni!“
17 Şi i-a zis Ieremia: „Aşa grăieşte Domnul: Dacă într'adevăr te vei duce la căpeteniile regilor Babilonului, sufletul tău va trăi, cetatea aceasta nicicum nu va fi arsă cu foc, iar tu vei trăi, tu şi casa ta.
18 Dar dacă nu te vei duce, această cetate va fi dată în mâna Caldeilor, ei o vor arde cu foc, iar tu nu vei scăpa“.
19 Şi a zis regele către Ieremia: „Mă tem de Iudeii care s'au dat de partea Caldeilor, ca nu cumva să mă dea în mâinile lor şi să-şi bată joc de mine“.
20 Iar Ieremia a zis: „În nici un chip nu te vor da. Ascultă cuvântul Domnului, pe care eu ţi-l grăiesc ţie: Mai bine-ţi va fi, iar sufletul tău va trăi.
21 Dar dacă nu te vei duce, iată cuvântul pe care Domnul mi l-a arătat:
22 Iată, toate femeile care au rămas în casa regelui lui Iuda au fost duse la dregătorii regelui Babilonului şi au zis:
Prietenii tăi de-aproape f te-au înşelat
şi te vor stăpâni;
piciorul ţi-l vor face să alunece şi să cadă
şi ţi-au întors spatele.
23 La Caldei le vor duce pe femeile tale şi-i vor duce pe copiii tăi, iar tu nu vei scăpa, căci vei fi luat chiar de mâna regelui Babilonului, iar cetatea aceasta va fi mistuită'n flăcări“.
24 Şi i-a zis regele: „Nici un om să nu ştie ceva din cuvintele acestea, iar tu nu vei muri.
25 Iar dacă dregătorii vor afla că ţi-am vorbit şi dacă vor veni la tine şi-ţi vor zice: «Spune-ne, ce ţi-a grăit regele? Nu ascunde de noi, şi nu te vom ucide; hai, ce ţi-a spus regele?»,
26 tu le vei spune: – Cu smerenie m'am rugat în faţa ochilor regelui, ca să nu mă trimită îndărăt la casa lui Ionatan şi să mor acolo“.
27 Atunci au venit toţi dregătorii la Ieremia şi l-au întrebat; iar el le-a răspuns întocmai prin cuvintele acestea pe care i le poruncise regele. Iar ei au tăcut, căci cuvântul Domnului n'a fost auzit.
28 Şi a rămas Ieremia în curtea temniţei până la vremea când Ierusalimul a fost luat...

[ VTVechiul Testament

[ IrIeremia
[ Cap. 39 ]Căderea Ierusalimului. a
1 Şi a fost că în cel de al nouălea b an al lui Sedechia, regele lui Iuda, a venit Nabucodonosor, regele Babilonului, şi toată oastea lui împotriva Ierusalimului şi l-au împresurat.
2 Iar în cel de al unsprezecelea an al lui Sedechia, în luna a patra, c în cea de a noua zi a lunii, cetatea a fost spartă.
3 Şi toate căpeteniile regelui Babilonului au intrat şi s'au aşezat la poarta Mijlocului: Nergar-Şareţer, Samgar-Nebu, Sarsehim, d Nergal-Sareţer e şi toate celelalte căpetenii ale regelui Babilonului. f
4 Când Sedechia, regele lui Iuda, şi toţi oamenii de oaste i-au văzut, au fugit şi au ieşit noaptea din cetate prin grădina regelui, pe poarta dintre cele două ziduri, şi au apucat pe calea şesului.
5 Dar oştirea Caldeilor a alergat după ei şi l-a ajuns pe Sedechia în şesul Ierihonului, l-au prins şi l-au dus la Nabucodonosor, regele Babilonului, la Ribla, în ţara Hamat, unde acesta a rostit judecată asupra lui.
6 Atunci regele Babilonului i-a înjunghiat pe fiii lui Sedechia în Ribla, înaintea ochilor lui, şi pe toţi dregătorii lui Iuda i-a înjunghiat regele Babilonului.
7 Iar lui Sedechia i-a scos ochii şi l-a pus în cătuşe, ca să-l ducă la Babilon.
8 Casa regelui şi casele poporului le-au ars Caldeii cu foc, iar zidurile Ierusalimului le-au dărâmat.
9 Restul poporului, care rămăsese în cetate, pe fugarii care trecuseră la el şi pe celălalt popor care mai rămăsese, Nabuzaradan, căpetenia gărzii regelui, i-a dus robi în Babilon.
10 Pe cei săraci din popor, care nu aveau nimic, Nabuzaradan, căpetenia gărzii, i-a lăsat în pământul lui Iuda şi tot atunci le-a dat viile şi ţarinile.
11 Iar cu privire la Ieremia, Nabucodonosor, regele Babilonului, i-a dat lui Nabuzaradan, căpetenia gărzii, porunca aceasta:
12 „Ia-l şi să ai purtare de grijă pentru el; să nu-i faci nici un rău, ci să te porţi cu el aşa cum îţi va zice el“.
13 Nabuzaradan, căpetenia gărzii, Nebuşazban, căpetenia eunucilor, Nergal-Şareţer, căpetenia vrăjitorilor, şi toate căpeteniile regelui Babilonului.
14 Şi au trimis şi l-au scos pe Ieremia din curtea închisorii şi l-au dat în seama lui Godolia, fiul lui Ahicam, fiul lui Şafan; şi l-au adus, iar el a stat în mijlocul poporului.
15 Şi s'a făcut cuvântul Domnului către Ieremia în curtea temniţei, zicând:
16 „Du-te şi spune-i lui Ebed-Melec, Etiopianul: Aşa grăieşte Domnul, Dumnezeul lui Israel: Iată, Eu voi aduce cuvintele Mele asupra acestei cetăţi spre cele rele, iar nu spre cele bune.
17 Dar pe tine te voi mântui în ziua aceea şi nu te voi da în mâna oamenilor de faţa cărora te temi.
18 Că negreşit te voi mântui, şi de sabie nu vei cădea; şi viaţa ţi-o vei afla, fiindcă tu ai nădăjduit în Mine, zice Domnul“.

[ VTVechiul Testament

[ IrIeremia
[ Cap. 40 ]Ieremia în libertate. a
1 Cuvântul care s'a făcut de la Domnul către Ieremia, după ce Nabuzaradan, căpetenia gărzii, b l-a lăsat să plece din Rama, după ce-l luase legat în lanţuri în mijlocul robimii lui Iuda, al celor ce erau duşi în Babilon.
2 Întâiul căpitan al gărzii l-a luat şi i-a zis: „Domnul Dumnezeul tău a grăit aceste rele asupra acestui loc;
3 şi Domnul a făcut-o pentru că voi aţi păcătuit împotriva Lui şi de glasul Lui n'aţi ascultat.
4 Iată, te-am dezlegat din lanţurile în care-ţi erau mâinile. Dacă tu crezi că e bine să vii cu mine în Babilon, vino, iar eu îmi voi pune ochii asupra ta;
5 iar dacă nu, du-te; întoarce-te la Godolia, fiul lui Ahicam, fiul lui Şafan, pe care regele Babilonului l-a numit guvernator peste ţara lui Iuda, şi locuieşte cu el în mijlocul poporului din ţara lui Iuda. Oriîncotro li se pare ochilor tăi că e bine să mergi, acolo să te duci“. Şi căpetenia gărzii i-a făcut daruri şi i-a dat drumul.
6 Iar el a venit la Godolia, în Miţpa, şi a locuit în mijlocul poporului său care rămăsese în ţară.
7 Dar mai-marii oştilor de la câmp, ei şi oamenii lor, c au auzit că regele Babilonului l-a numit pe Godolia guvernator al ţării şi că i-a dat în seamă bărbaţi şi femei pe care acela nu-i strămutase în Babilon.
8 Şi au venit la Godolia, în Miţpa, Ismael, fiul lui Netania, şi Iohanan, fiul lui Careea, şi Seraia, fiul lui Tanhumet, şi fiii lui Efai Netofitul şi Iaazania, fiul lui Maacat, ei şi oamenii lor.
9 Iar Godolia li s'a jurat, lor şi oamenilor lor, zicând: „Nu vă fie teamă de faţa slujitorilor Caldeilor d; locuiţi în ţară şi lucraţi pentru regele Babilonului şi va fi mai bine pentru voi.
10 Iată, eu în faţa voastră locuiesc în Miţpa, ca să stau în faţa Caldeilor care vor să vină împotriva voastră; voi adunaţi vin şi poame şi untdelemn şi puneţi-le în vasele voastre şi locuiţi în cetăţile peste care aţi dobândit stăpânire“.
11 Şi toţi Iudeii care erau în ţara Moabului, printre fiii lui Amon, şi cei din Idumeea şi cei ce se aflau în toată ţara au auzit că regele Babilonului i-a lăsat lui Iuda o rămăşiţă şi că peste ea l-a numit pe Godolia, fiul lui Ahicam.
12 Şi au venit la Godolia, în Miţpa, în ţara lui Iuda, şi au adunat vin şi foarte multe poame şi untdelemn.
13 Iar Iohanan, fiul lui Careea, şi toţi mai-marii oştilor de la câmp au venit la Godolia în Miţpa
14 şi i-au zis: „Ştii tu oare că Baalis, regele Amoniţilor, l-a trimis pe Ismael, fiul lui Netania, ca să te ucidă?“. Dar Godolia nu i-a crezut.
15 Iar Iohanan i-a spus lui Godolia în taină, la Miţpa: „Chiar acum mă voi duce şi-l voi izbi pe Ismael; dar nimeni să nu ştie, ca nu cumva el să te ucidă şi toţi Iudeii care s'au adunat la tine să se risipească şi rămăşiţa lui Iuda să piară“.
16 Dar Godolia i-a zis lui Iohanan: „Nu face lucrul acesta, că minciuni spui tu asupra lui Ismael!“

[ VTVechiul Testament

[ IrIeremia
[ Cap. 41 ]Uciderea lui Godolia. a
1 Şi a fost acum că'n luna a şaptea a venit Ismael, fiul lui Netania, fiul lui Elişama, din neam regesc, la Godolia, în Miţpa, şi cu el zece oameni, şi au stat împreună la masă b.
2 Iar Ismael s'a ridicat, şi cei zece oameni care erau cu el, şi l-au lovit pe Godolia, cel pe care regele Babilonului îl numise guvernator peste ţară,
3 şi pe toţi Iudeii care erau cu el în Miţpa şi pe toţi Caldeii c care se aflau acolo.
4 Şi a fost că în cea de a doua zi după ce el îl lovise pe Godolia – şi nimeni nu ştia –
5 au venit nişte bărbaţi din Sichem, din Şilo şi din Samaria, optzeci de oameni cu bărbile rase şi cu hainele sfâşiate d, bătându-şi pieptul şi având în pumni mană şi tămâie aromată pe care să le aducă jertfă în casa Domnului.
6 Şi Ismael a ieşit în întâmpinarea lor; iar ei mergeau şi plângeau. Iar el le-a zis: „Veniţi înlăuntru, la Godolia!“
7 Şi a fost că atunci când ei intraseră în mijlocul cetăţii, el i-a înjunghiat şi i-a aruncat într'o fântână.
8 Se aflau însă acolo, între ei, zece oameni, care i-au zis lui Ismael: „Pe noi să nu ne omori, că noi avem comori în ţarină, grâu şi orz, miere şi untdelemn!“ Aşa că el a trecut peste ei şi nu i-a înjunghiat în mijlocul fraţilor lor.
9 Iar fântâna în care Ismael i-a aruncat pe toţi cei pe care-i lovise este o fântână mare, pe care regele Asa o făcuse de frica lui Baeşa, regele lui Israel; pe aceasta a umplut-o Ismael cu oameni ucişi.
10 Şi Ismael a dus cu de-a sila tot poporul care rămăsese în Miţpa, şi pe fiicele regelui, pe care căpetenia gărzii le lăsase în seama lui Godolia, fiul lui Ahicam; şi s'a dus dincolo, la fiii lui Amon.
11 Iar când Iohanan, fiul lui Careea, şi toţi căpitanii de oaste care erau cu el au auzit de toate faptele cele rele pe care le făcuse Ismael,
12 şi-au adunat toată oastea şi au mers să se războiască împotriva lui; şi l-au aflat în apropiere de Apa cea mare a Gabaonului.
13 Şi a fost că atunci când tot poporul care era cu Ismael l-a văzut pe Iohanan şi pe căpitanii oştirii care erau cu el,
14 toţi s'au întors la Iohanan.
15 Dar Ismael a scăpat cu opt oameni şi s'a dus la fiii lui Amon.
16 Iar Iohanan, fiul lui Careea, – şi toţi mai-marii oastei care erau cu el – a luat toată rămăşiţa poporului pe care o adusese înapoi de la Ismael, bărbaţi tari la război, şi pe femei şi alte bunuri şi pe eunuci, pe cei ce scăpaseră din Gabaon;
17 aceştia au plecat şi s'au aşezat în ţinutul Chimham, lângă Betleem, pentru ca de acolo să plece în Egipt, de teama Caldeilor;
18 fiindcă se temeau de ei din pricină că Ismael îl ucisese pe Godolia, cel pe care regele Babilonului îl pusese guvernator al ţării.

[ VTVechiul Testament

[ IrIeremia
[ Cap. 42 ]Fuga în Egipt. a
1 Atunci toate căpeteniile oştirii şi Iohanan şi Azaria, fiul lui Hoşaia, şi'ntregul popor, de la mic la mare, au venit la profetul Ieremia
2 şi i-au zis: „Să cadă dar smerita noastră rugă înaintea feţei tale şi roagă-te tu Domnului Dumnezeului tău pentru cei ce au rămas; că puţini am rămas din cei mulţi, aşa cum înşişi ochii tăi ne văd.
3 Şi să ne spună nouă Domnul Dumnezeul tău calea pe care să mergem şi lucrul pe care să-l facem“.
4 Şi Ieremia le-a zis: „Am auzit. Iată, mă voi ruga pentru voi către Domnul Dumnezeul nostru, după spusa voastră; şi va fi că orice cuvânt cu care va răspunde Domnul Dumnezeu vi-l voi spune, şi n'am să vă ascund nimic“ b.
5 Iar ei i-au zis lui Ieremia: „Fie Domnul între noi spre dreaptă şi credincioasă mărturie dacă noi nu vom face întocmai după fiece cuvânt pe care Domnul ni-l va trimite.
6 Şi, ori că va fi bine, ori că va fi rău, noi vom asculta de glasul Domnului Dumnezeului nostru la Care te trimitem, ca să ne fie mai bine pentru aceea că am ascultat de glasul Domnului Dumnezeului nostru“.
7 Şi a fost că după zece zile s'a făcut cuvântul Domnului către Ieremia.
8 Iar el i-a chemat pe Iohanan şi căpeteniile oştirii şi poporul întreg, de la mic la mare,
9 şi le-a zis: „Aşa grăit-a Domnul:
10 Dacă voi într'adevăr locuiţi în ţara aceasta, Eu vă voi zidi şi nu vă voi dărâma, Eu vă voi sădi şi nu vă voi smulge, fiindcă am pus capăt nenorocirilor pe care le-am adus asupra voastră.
11 Să nu vă temeţi de regele Babilonului, de care voi vă înspăimântaţi, zice Domnul, căci Eu sunt cu voi, ca să vă scap şi să vă mântuiesc din mâna lui.
12 Şi milă vă voi dărui şi Mă voi îndura de voi: în ţara voastră vă voi reaşeza.
13 Şi dacă veţi zice: «Nu vom locui în ţara aceasta, ca să nu auzim glasul Domnului,
14 fiindcă vrem să ne ducem în ţara Egiptului, unde război nu vom vedea şi glas de trâmbiţă nu vom auzi şi de pâine nu vom flămânzi, şi acolo vom locui!»,
15 auziţi atunci cuvântul Domnului, că aşa grăit-a Domnul:
16 Dacă voi vă veţi întoarce faţa spre Egipt şi vă veţi duce să locuiţi acolo, atunci va fi că sabia de care vă temeţi vă va afla în ţara Egiptului, iar foametea de care vorbiţi vă va apuca de dinapoia voastră în Egipt, şi acolo veţi muri.
17 Şi toţi oamenii şi toţi cei de neam străin care şi-au întors faţa spre Egipt ca să locuiască acolo, acolo vor fi mistuiţi de sabie şi de foamete; şi nimeni nu va fi care să-i scape din relele pe care Eu le aduc asupră-le.
18 Că aşa grăit-a Domnul: Aşa cum mânia Mea a căzut peste cei ce locuiau în Ierusalim, tot astfel va cădea mânia Mea asupra voastră dacă veţi intra în Egipt; şi veţi fi o'ntindere pustie, sub stăpânirea altora, şi blestem şi ocară; iar locul acesta nu-l mai veţi vedea.
19 Zis-a Domnul despre voi, rămăşiţa lui Iuda: Nu intraţi în Egipt! Şi acum, cunoaşteţi cu tot dinadinsul
20 că rău le-aţi făcut inimilor voastre trimiţându-mă pe mine, zicând: – «Roagă-te tu Domnului pentru noi, iar noi vom face după tot ceea ce-ţi va spune ţie Domnul!»,
21 şi n'aţi ascultat de glasul Domnului, cu care El m'a trimis la voi.
22 Şi acum, de sabie şi de foame veţi pieri în locul în care vă e pofta să vă duceţi, ca să locuiţi acolo“.

[ VTVechiul Testament

[ IrIeremia
[ Cap. 43 ]Fuga în Egipt (continuare). Ieremia prevesteşte cucerirea Egiptului de către Nabucodonosor. a
1 Şi a fost că după ce Ieremia a încetat să-i grăiască poporului toate cuvintele Domnului, cele cu care Domnul îl trimisese la ei – chiar toate cuvintele acestea –,
2 a vorbit Azaria, fiul lui Hoşaia, şi Iohanan, fiul lui Careea, şi toţi oamenii care-i grăiseră lui Ieremia, zicând: „Minciuni! Nu Domnul te-a trimis la noi să ne spui: – Nu intraţi în Egipt ca să locuiţi acolo!,
3 ci Baruh, fiul lui Neria, el te aţâţă împotriva noastră, ca să ne dai în mâinile Caldeilor, să ne omoare, ori să fim duşi ca robi în Babilon!“
4 Aşa că Iohanan şi toate căpeteniile oştirii n'au ascultat de glasul Domnului, să rămână în ţara lui Iuda,
5 ci el, Iohanan, şi toate căpeteniile oştirii, i-au luat pe cei rămaşi ai lui Iuda, care se întorseseră să locuiască în ţară,
6 pe bărbaţii cei tari şi femeile şi celelalte bunuri şi pe fiicele regelui şi sufletele pe care Nabuzaradan le lăsase cu Godolia, fiul lui Ahicam, şi pe Ieremia profetul şi pe Baruh, fiul lui Neria,
7 şi au venit în Egipt, fiindcă ei n'au ascultat de glasul Domnului; şi au intrat în Tahpanhes.
8 Şi s'a făcut cuvântul Domnului către Ieremia în Tahpanhes, zicând:
9 „Ia-ţi nişte pietre mari şi ascunde-le la intrare, la poarta casei din Tahpanhes a lui Faraon, în văzul bărbaţilor lui Iuda.
10 Şi vei zice: Aşa grăit-a Domnul: Iată, Eu voi trimite şi-l voi aduce pe Nabucodonosor, regele Babilonului, b iar el îşi va aşeza tronul deasupra acestor pietre pe care le-ai ascuns, şi arme va ridica peste ele.
11 Şi va veni şi va lovi ţara Egiptului: c
Cine e pentru moarte, la moarte!
Cine e pentru robie, la robie!
Cine e pentru sabie, la sabie! d
12 Şi foc va aprinde în casele dumnezeilor lor şi le va arde şi-i va duce [pe dumnezei] în robie; şi va purica ţara Egiptului aşa cum îşi purică ciobanul straiul, după care va ieşi cu pace.
13 Şi va zdrobi stâlpii templului Soarelui e de la On, iar capiştile le va arde cu foc“.

[ VTVechiul Testament

[ IrIeremia
[ Cap. 44 ]Ieremia şi Evreii din Egipt. a
1 Cuvântul care s'a făcut către Ieremia pentru toţi Iudeii care locuiau în ţara Egiptului şi pentru cei ce se aşezaseră în Migdol, în Tahpanhes, în Nof şi în ţara Patros:
2 „Aşa grăit-a Domnul, Dumnezeul lui Israel: Voi aţi văzut toate relele pe care Eu le-am adus asupra Ierusalimului şi asupra cetăţilor lui Iuda; şi, iată, ele sunt pustii, fără locuitori,
3 din pricina răutăţilor lor, pe care ei le-au făcut pentru ca să Mă întărâte, mergând să ardă tămâie unor dumnezei străini, pe care nici ei şi nici părinţii lor nu i-au cunoscut. b
4 Dar Eu vi i-am trimis pe servii Mei, profeţii, dis-de-dimineaţă, zicând: – Nu faceţi fapta aceasta spurcată, pe care Eu am urât-o!
5 Şi nu M'au ascultat, şi auzul nu şi l-au plecat, ca să se întoarcă de la răutăţile lor, aşa încât să nu mai jertfească tămâie la dumnezei străini.
6 Astfel mânia Mea şi urgia Mea au căzut şi s'au aprins în porţile lui Iuda şi pe uliţele Ierusalimului; iar acestea au devenit o'ntindere pustie, de necălcat, aşa cum sunt în ziua de azi.
7 Şi acum, aşa grăit-a Domnul Atotţiitorul: De ce faceţi voi astfel de răutăţi împotriva sufletelor voastre?: să fie tăiaţi dintre voi om şi femeie, prunc şi sugar din mijlocul lui Iuda, aşa ca nimeni dintre voi să nu rămână, c
8 să Mă întărâtaţi cu faptele mâinilor voastre arzând tămâie unor dumnezei străini în ţara Egiptului în care aţi intrat s'o locuiţi, aşa ca să puteţi fi cu totul retezaţi şi să deveniţi blestem şi ocară printre toate neamurile pământului?
9 Uitat-aţi oare păcatele părinţilor voştri şi pe ale regilor lui Iuda şi pe ale dregătorilor voştri şi pe ale femeilor voastre, pe care le-au săvârşit în ţara lui Iuda şi pe uliţele Ierusalimului? d
10 Ele n'au încetat nici în ziua de azi, iar ei nu s'au ţinut de poruncile Mele pe care Eu le-am rânduit în faţa părinţilor lor.
11 De aceea, aşa grăieşte Domnul: Iată, Eu Îmi întorc faţa împotriva voastră,
12 ca să nimicesc toată rămăşiţa ce se află în Egipt; şi vor cădea de sabie şi de foamete şi se vor sfârşi de la mic pân' la mare şi vor fi spre ocară, pieire şi blestem.
13 Pe cei ce locuiesc în ţara Egiptului îi voi cerceta aşa cum am cercetat Ierusalimul: cu sabie şi cu foamete şi cu moarte;
14 şi nimeni nu va scăpa din cei rămaşi ai lui Iuda, cei care s'au aşezat în ţara Egiptului spre a se întoarce în ţara lui Iuda în care cu inima lor nădăjduiesc să se întoarcă; nu se vor întoarce, în afară de cei ce scapă“.
15 Atunci toţi bărbaţii care ştiau că femeile lor jertfesc tămâie altor dumnezei, precum şi toate femeile şi'ntregul popor care locuia în ţara Egiptului, în Patros, i-au răspuns lui Ieremia, zicând:
16 „Cât despre cuvântul pe care tu ni l-ai grăit în numele Domnului, noi nu te vom asculta.
17 Fiindcă noi vom face negreşit tot cuvântul care va ieşi din gura noastră e: să ardem tămâie pentru regina cerului f şi să-i turnăm libaţii, aşa cum am făcut noi şi părinţii noştri şi regii noştri şi dregătorii noştri în cetăţile lui Iuda şi pe uliţele Ierusalimului, şi am fost sătui de pâine şi ne-a fost bine şi rele n'am văzut.
18 Dar de când am încetat să ardem tămâie pentru regina cerului, rătăcim dintr'un loc în altul şi ne sfârşim de sabie şi de foame.
19 Şi dacă am ars tămâie pentru regina cerului şi i-am turnat libaţii, crezi că fără bărbaţii noştri i-am făcut turte şi i-am turnat libaţii?“.
20 Atunci Ieremia a răspuns întregului popor, bărbaţilor tari şi femeilor şi întregului popor care-i răspunsese întorcându-i vorba, zicând:
21 „Credeţi voi că Domnul nu Şi-a adus aminte de tămâia pe care o ardeaţi în cetăţile lui Iuda şi pe uliţele Ierusalimului, voi şi părinţii voştri şi regii voştri şi dregătorii voştri şi tot poporul ţării? credeţi că ea nu s'a suit la inima Lui?
22 Dar Domnul nu v'a mai putut suferi din pricina răutăţii faptelor voastre şi din pricina urâciunilor pe care le-aţi făcut; aşa se face că ţara voastră a devenit o'ntindere pustie şi de necălcat, un blestem a devenit, aşa cum este astăzi;
23 da, din pricina acelora pentru care voi ardeţi tămâie şi din pricina faptelor cu care aţi păcătuit împotriva Domnului, şi pentru că glasul Domnului nu l-aţi auzit şi'ntru poruncile Lui şi'n legea Lui şi'n mărturiile Lui n'aţi umblat, de aceea v'au apucat relele acestea!“ g.
24 Şi a zis Ieremia către popor şi către femei: „Auziţi glasul Domnului!
25 Aşa grăit-a Domnul, Dumnezeul lui Israel: Voi, femeilor, voi cu gura voastră aţi vorbit şi voi cu mâinile voastre aţi împlinit, zicând: «Noi negreşit ne vom ţine făgăduinţa pe care am făgăduit-o, să ardem tămâie pentru regina cerului şi să-i turnăm libaţii!». Voi pe de-a'ntregul v'aţi ţinut făgăduinţele şi, într'adevăr, le-aţi îndeplinit.
26 De aceea, auziţi glasul Domnului, voi, întregul Iuda care locuieşte în ţara Egiptului: Iată, juratu-M'am pe numele Meu cel mare – zice Domnul –: numele Meu nu va mai fi în gura nici unui Iudeu să zică: «Viu este Domnul!» în toată ţara Egiptului.
27 Că Eu am vegheat asupra lor pentru ca să le fac rău, iar nu să le fac bine; şi toţi Iudeii h care locuiesc în ţara Egiptului vor pieri de sabie şi de foamete, până ce vor fi pe de-a'ntregul mistuiţi.
28 Iar cei ce scapă de sabie, puţini la număr, se vor întoarce în ţara lui Iuda; iar rămăşiţa lui Iuda, cei care au stăruit să locuiască în ţara Egiptului, vor cunoaşte al cui cuvânt va rămâne: [al Meu, sau al lor].
29 Şi acesta va fi pentru voi un semn: Vă voi bântui cu rele.
30 Aşa grăit-a Domnul: Iată, Eu îl voi da pe Faraonul Hofra, i regele Egiptului, în mâinile vrăjmaşului său şi în mâinile celor ce caută să-i ia viaţa, aşa cum l-am dat pe Sedechia, regele lui Iuda, în mâinile lui Nabucodonosor, regele Babilonului, vrăjmaşul său care căuta să-i ia viaţa“.

[ VTVechiul Testament

[ IrIeremia
[ Cap. 45 ]Ieremia îl mustră pe Baruh. a
1 Cuvântul pe care Ieremia profetul l-a grăit către Baruh, fiul lui Neria, când el a scris cuvintele acestea în carte din gura lui Ieremia, în cel de al patrulea an al lui Ioiachim, fiul lui Iosia, regele lui Iuda.
2 „Aşa grăit-a Domnul despre tine, Baruh:
3 Fiindcă tu ai zis: «Vai mie, vai mie!, că Domnul i-a adăugat ostenelii mele durere; în suspine adorm, odihnă n'am aflat!»,
4 tu îi vei grăi astfel: Aşa grăieşte Domnul: Iată, pe cei ce i-am zidit îi voi dărâma; pe cei ce i-am sădit îi voi smulge. b
5 Iar tu, tu cauţi pentru tine lucruri mari? Nu căuta! Că, iată, Eu aduc rele peste tot trupul – zice Domnul –, dar Eu îţi voi da ţie viaţa ca pe o pradă c în fiece loc unde te vei duce“.

[ VTVechiul Testament

[ IrIeremia
[ Cap. 46 ]Profeţie împotriva Egiptului. a
1 Cuvântul Domnului care a fost către Ieremia profetul, cu privire la neamuri.
2 Asupra Egiptului, împotriva oştirii Faraonului Neco, regele Egiptului, ce se afla în Carchemiş, lângă râul Eufrat, şi pe care Nabucodonosor, regele Babilonului, a zdrobit-o în cel de al patrulea an al domniei lui Ioiachim, regele lui Iuda. b
3
„Prindeţi arme şi scuturi
şi alergaţi la luptă!
4
Înşeuaţi-vă caii!
Voi, călăreţi, urcaţi-vă în şei
şi staţi gata sub coifurile voastre;
înclinaţi în faţă lăncile,
puneţi-vă platoşele!
5
De ce oare le e teamă
şi se feresc înapoi?:
Cei tari ai lor vor fi tăiaţi,
cu fuga au fugit
şi'mpresuraţi fiind
ei nu s'au mai întors,
zice Domnul.
6
Cel sprinten să nu fugă,
cel tare să nu scape!
Spre nord, la Eufrat,
ei au slăbit, ei au căzut.
7
Cine-i acesta, oare,
cel ce ca un râu c se urcă
şi ca pâraiele ce-şi învolbură apa?
8
Apele Egiptului ca un râu se vor sui;
iar el a zis:
mă voi urca s'acopăr tot pământul
şi să-i afund pe cei ce-l locuiesc!
9
Încălecaţi pe cai!
Gătiţi carele de luptă!
Ieşiţi, voi, războinici ai Etiopienilor;
şi voi, Libieni înarmaţi cu scuturi;
şi voi, Lidienilor, încălecaţi,
întindeţi-vă arcul!
10 Ziua aceea Îi va fi Domnului Dumnezeului nostru zi de răzbunare asupra vrăjmaşilor Săi:
Sabia Domnului îi va mânca,
pe săturate îi va mânca
şi cu sângele lor se va îmbăta;
căci aceasta-i jertfă Domnului
din ţara de miazănoapte,
la râul Eufrat.
11
Suie-te pe Galaad
şi ia balsam pentru fata fecioară d a Egiptului;
zadarnic ţi-ai înmulţit tu leacurile,
că toate sunt netrebnice!
12
Neamurile ţi-au auzit glasul,
de strigarea ta umplutu-s'a pământul,
căci războinic pe războinic a slăbit,
căzut-au amândoi de-a valma“.
13
Cuvântul pe care Domnul i l-a grăit lui Ieremia cu privire la regele Babilonului care va veni să izbească ţara Egiptului:
14
„Daţi de ştire în Migdol e,
duceţi vestea pân' la Memfis f,
ziceţi: Scoală-te şi te găteşte,
că sabia ţi-a mâncat tufanii. g
15
De ce-a fugit de la tine Apis h?
Nu, n'a rămas alesul tău viţel,
căci Domnul Dumnezeu l-a betejit.
16
Şi gloata ta slăbit-a şi-a căzut
şi fiecare pe vecin îl agrăia:
– Să ne sculăm
şi'n ţara noastră să ne'ntoarcem,
şi la poporul nostru
de sabia elină i să fugim!
17
Pe Neco Faraonul, cel rege al Egiptului,
numiţi-l: «Zgomot, dar-a-pierdut-prilejul». j
18
Aşa cum Eu sunt viu
– grăieşte Domnul Dumnezeu –
el va veni precum Taborul între munţi,
precum Carmelul cel din mare. k
19
O, fiică a Egiptului, ce încă stai acasă,
găteşte-ţi strai de'nstrăinare,
căci Memfisul va fi'ntru totul un pustiu
şi «Vai!» se va chema,
că nimeni nu mai e să-l locuiască.
20
Junincă preafrumoasă e Egiptul,
dar, vai!, din miazănoapte nimicire
veni-va peste ea!
21
Şi luptătorii simbriaşi dintr'însa
sunt ca viţeii puşi la îngrăşat,
că şi ei s'au întors
şi au fugit ca unul, într'un gând;
nu, n'au rămas,
căci ziua nimicirii le-a venit
şi vremea răzbunării.
Li-i glasul ca un şuier şui de şarpe,
22
căci prin nisipuri se tot duc;
veni-vor [în Egipt], dar cu topoare,
asemeni tăietorilor de lemne;
23
şi-i vor tăia pădurea la pământ
– aşa grăieşte Domnul –,
căci nimeni nu le ţine socoteala:
se înmulţesc mai mult decât lăcusta,
în roiuri fără număr.
24
Acoperită-i de ruşine ea, fiica
Egiptului, căci dată e pe mâna
unui popor din miazănoapte.
25 Iată, Eu îl voi bântui pe Amon, fiul său l, şi pe Faraon şi pe cei ce-şi pun încrederea în el.
26 Şi-i voi da în mâinile celor ce le caută viaţa, în mâinile lui Nabucodonosor, regele Babilonului, şi în mâinile slujitorilor lui. Dar după aceea Egiptul va fi iarăşi locuit, ca în zilele de altădată, zice Domnul.
27
Dar tu, tu, Iacobe, să nu te temi,
nici să te sperii, Israele,
că, iată, Eu chiar de departe-am să te mântui,
şi pe urmaşii tăi din jugul lor;
şi Iacob se va'ntoarce
şi tihnă va avea şi va dormi
şi nimenea să-l sperie nu va fi.
28
Tu, Iacobe, tu robul Meu,
să n'ai în tine teamă – zice Domnul –,
căci Eu cu tine sunt.
Cea fără frică şi gingaşă
a fost predată cu-ale ei;
că Eu voi face să se stingă
acele neamuri toate
în care Eu te-am îmbrâncit;
nu însă şi pe tine,
ci'n judecată îţi voi da pedeapsă
şi nu vei fi'ntru totul fără vină“.

[ VTVechiul Testament

[ IrIeremia
[ Cap. 47 ]Profeţie asupra celor de alt neam. a
1 Asupra celor de alt neam, acestea zice Domnul:
2
„Din miazănoapte, iată, ape se ridică
şi'n iureş care'neacă se prefac:
îneacă ţara şi plinirea ei b,
cetatea şi pe cei ce-o locuiesc.
Oamenii vor striga
şi cei ce locuiesc pământul vor urla
3
de vuietul pornirii Lui,
de tropotul copitelor,
de huruitul carelor de luptă,
de scrâşnetul de roţi în alergare.
4
Părinţii către fii nu s'au întors,
de vreme ce în mâini de-abia se ţin
în ziua care vine să-i dea morţii
pe toţi cei din sămânţa altor neamuri c.
Voi stinge'n moarte Tirul şi Sidonul
şi rămăşiţa celor ce le-ajută,
căci Domnul întru totul nimici-va
pe cei rămaşi din insulele mării.
5
Întindere pleşuvă peste Gaza, d
tăcut în rostogol e Ascalonul
şi cei rămaşi ai lui din Enachimi e.
6
Tu, sabie a Domnului,
tu, până când vei mai tăia
şi până când nu te vei linişti?
Întoarce-te în teaca ta
şi-aşterne-te odihnei şi vegherii!
7
– Cum oare se va linişti?
Că Domnu-i porunci să se ridice
asupra Ascalonului şi-a celor
din şesuri şi cetăţi de lângă mare
şi împotriva-a tot ce-a mai rămas“.

[ VTVechiul Testament

[ IrIeremia
[ Cap. 48 ]Profeţie asupra Moabului. a
1 Asupra lui Moab. b „Aşa grăit-a Domnul:
E vai şi-amar de Nebo, c că, iată, e pustiu!
Şi Chiriataimul a fost luat,
e ruşinat şi biruit Amatul.
2
Pentru Moab nu-i nici o vindecare,
şi nici trufie nu mai e'n Heşbon.
Atâtea rele se urzesc asupră-i:
– «Veniţi să-l retezăm de printre neamuri!».
Şi el va înceta să mai existe;
în urma lui doar sabia mai umblă.
3
Că din Horonaim se-aude strigăt:
«Zdrobire e şi prăbuşire mare!».
4
Moab e prăbuşit, vestiţi-o în Zogora,
5
că plin de plângere de-acuma e Luhitul,
şi plânsul urcă spre Horonaim;
un strigăt de prăpăd aţi auzit:
6
«Fugiţi acum şi viaţa v'o scăpaţi
şi fi-veţi ca asinul cel sălbatic
pe'ntinderea pustiei!» d.
7
De vreme ce ţi-ai pus nădejdea
în propria-ţi tărie, vei fi şi tu luat;
şi Chemoşul va merge în robie
cu preoţii şi dregătorii lui.
8
Vine'n cetăţi prăpăd pe fiecare
şi'n nici un chip nu va putea să scape;
şi vor pieri şi valea şi câmpia,
aşa cum zis-a Domnul.
9
Puneţi-i semne-semne lui Moab, e
căci în văpăi de foc se va aprinde;
cetăţile lui, toate: fără urmă;
de unde-i vor mai fi locuitori?
10
(O, blestemat e omul care face
cu nepăsare lucrurile Domnului
şi sabia şi-o ţine'n în teacă, nu în sânge). f
11
Moab a dus-o bine de când era copil
şi'n propria lui slavă şi-a pus nădejdea toată;
el n'a ştiut ce'nseamnă să torni din vas în vas,
nici că'n surghiun a fost;
de-aceea gustul i-a rămas
şi nici aroma nu l-a părăsit. g
12 De-aceea, iată, zilele lui vin – zice Domnul –, când îi voi trimite turnători-pritocitori şi-l vor pritoci şi-i vor goli vasele, iar ulcelele i le va zdrobi.
13 Atunci lui Moab îi va fi ruşine de Camos h, aşa cum casei lui Israel i-a fost ruşine de Betel, i nădejdea lor, în care-şi puneau încrederea.
14
Cum veţi putea să spuneţi: «Puternici suntem noi,
puternici oameni de război?».
15
Moab e la pământ, da, chiar cetatea lui,
iar floarea tinerilor lui
s'a prăbuşit spre 'njunghiere.
16
Aproape-i ziua lui Moab,
se mişcă'n iureş răutatea lui.
17
Mişcaţi-vă spre el, voi, toţi vecinii lui,
voi toţi rostiţi-i numele, zicând:
«Cum s'a zdrobit toiagul j cel ales,
toiagul plin de slavă!».
18
Coboară-te din slava ta,
aşază-te pe strat de umezeală;
Dibonul fi-va sfărâmat, Moabul a pierit:
spre tine urcă cineva
să-ţi facă praf puterea.
19
Rămâi în cale şi priveşte,
tu, care şezi în Aroer,
întreabă-l tu pe cel ce fuge
şi întreabă-l tu pe cel scăpat:
«Ce oare s'a'ntâmplat?».
20
E ruşinat Moab, că-a fost zdrobit.
Te vaită şi strigă
şi dă de veste în Arnon
că a pierit Moab!
21 Şi judecată vine împotriva ţinutului din şes, împotriva Holonului şi a Iahţei, împotriva Mefaatului şi a Dibonului,
22 împotriva lui Nebo şi a Bet-Diblataimului,
23 împotriva Chiriataimului şi a Bet-Gamului, a Bet-Meonului şi a Cheriotului,
24 împotriva Boţrei şi împotriva tuturor cetăţilor Moabului, cele de departe şi cele de aproape.
25
Cornul lui Moab s'a frânt,
braţul său va fi zdrobit.
26 Îmbătaţi-l, că împotriva Domnului s'a preamărit pe sine; Moab, cu mâinile lui, a bătut din palme, dar şi el însuşi va fi de râsul lumii.
27 Oare nu de râsul lumii a fost pentru tine Israel? Fost-a el oare găsit printre hoţi, de te-ai pornit cu luptă împotrivă-i?
28
Locuitorii Moabului şi-au părăsit cetăţile
şi'n stâncărie-au locuit;
făcutu-s'au ca nişte porumbiţe
ce cuibăresc în piatră, la gura unei peşteri.
29
Am auzit de semeţia lui Moab;
el foarte sus şi-a sumeţit mândria
şi inima şi-a înălţat-o.
30
Dar Eu îi cunosc faptele:
Oare nu-i e de-ajuns? nu el şi-a făcut-o?
31
De-aceea: Văitaţi-vă voi toţi
pentru Moab, din cele patru laturi!;
strigaţi asupra oamenilor tunşi
din pulberea ţărânii!
32
Voi plânge pentru tine, podgorie din Sibma,
cu plânsul lui Iazer;
viţele tale trecut-au marea
şi la Iazer ajuns-au, în cetăţi;
strugurii tăi loviţi au fost de moarte,
ca şi culegătorii.
33
Bucuria şi veselia fost-au măturate
din ţara lui Moab;
măcar că'n linurile tale este vin,
nici că l-au stors în tălpi spre dimineaţă,
şi nici c'au chiuit în faptul serii.
34 De la strigătul Heşbonului până la Eleale, de la Ţoar până la Horonaim şi până la Eglat-Şelişia, cetăţile lor îşi vor înălţa glasul, că până şi apele Nimrimului se vor prăji.
35 Şi voi nimici Moabul – zice Domnul – când se urcă la capişte şi arde tămâie dumnezeilor lui.
36 De aceea, inima lui Moab va suna ca nişte fluiere, inima Mea ca un fluier va suna pentru oamenii cei tunşi; ceea ce omul a agonisit, iată că i s'a dus!
37 În tot locul vor avea capetele rase, şi rasă va fi fiecare barbă; şi toate mâinile vor da cu pumnii'n piept şi peste fiece coapsă va fi haină de sac.
38 Şi tânguire va fi pe acoperişurile şi pe uliţele Moabului, că am zdrobit Moabul – zice Domnul – ca pe un vas netrebnic.
39 Cum de s'a schimbat? Cum se face că Moab a întors spatele? Acoperitu-s'a Moab de ruşine şi s'a făcut de râsul lumii şi ţinta mâniei celor din preajma lui.
40
Că aşa grăit-a Domnul:
Iată, ca un vultur va porni
şi aripile şi le va întinde deasupra Moabului. k
41
Cariotul a fost luat,
luate i-au fost cu el şi tăriile.
Şi'n ziua aceea fi-va inima lui Moab
ca inima femeii în chinurile naşterii.
42
Din numeros cât era, Moabul va pieri,
fiindcă'mpotriva Domnului s'a preamărit pe sine.
43
Capcană şi frică şi mormânt peste tine,
locuitor al Moabului!
44
Cel ce fuge de groază cădea-va în groapă,
iar cel scăpat din groapă'n capcană va fi prins;
că voi aduce acestea peste Moab
în anul cercetării lui“. l