[ NTNoul Testament

[ 1InEpistola Sobornicească întâia a Sfântului Apostol Ioan
[ Cap. 5 ]Credinţa e biruinţă asupra lumii. Întreita mărturie despre Fiul. Cunoaşterea vieţii veşnice.
1 Tot cel ce crede că Iisus este Hristos, este născut din Dumnezeu; şi tot cel ce iubeşte pe Cel care a născut, Îl iubeşte şi pe Cel care S'a născut din Acesta.

In 08:42 1Ptr 01:22-23 1In 02:23 1In 04:15

2 Întru aceasta cunoaştem că-i iubim pe fiii lui Dumnezeu: dacă-L iubim pe Dumnezeu şi-I împlinim poruncile.
3 Căci iubirea de Dumnezeu aceasta este: Să-I păzim poruncile. Şi poruncile Lui nu sunt grele,

Dt 30:11 Mt 11:30 In 05:10 In 14:15 In 14:21 In 14:23-24 1In 02:5 2In 01:6

4 pentru că tot cel ce e născut din Dumnezeu biruieşte lumea; şi aceasta-i biruinţa care-a biruit lumea: credinţa noastră.

In 01:13 In 16:33

5 Cine-i dar biruitorul lumii, dacă nu cel ce crede că Iisus este Fiul lui Dumnezeu?

Lc 09:20 Rm 08:37 1In 04:4 1In 04:15

6 Acesta este Cel care a venit prin apă şi prin sânge; Iisus Hristos; nu numai prin apă; ci prin apă şi prin sânge a; şi Duhul Cel ce mărturiseşte, pentru că Duhul este adevărul.

In 19:34 In 05:32

7 Fiindcă Trei sunt Cei ce mărturisesc în cer: Tatăl, Cuvântul şi Sfântul Duh; şi Aceştia Trei Una sunt.

In 05:32 Mt 03:16-17 Mt 28:19 In 15:26

8 Şi trei sunt cei ce mărturisesc pe pământ: Duhul şi apa şi sângele; şi aceştia trei întru una sunt b.

In 05:32 In 19:34

9 Dacă noi primim mărturia oamenilor, mărturia lui Dumnezeu este mai mare, fiindcă aceàsta este mărturia lui Dumnezeu: El a mărturisit despre Fiul Său.

Mt 03:17 In 05:32 In 05:32-34 In 05:36 In 05:37 In 08:18

10 Cel ce crede în Fiul lui Dumnezeu are mărturia în el; cel ce nu-L crede pe Dumnezeu, L-a făcut mincinos, pentru că n'a crezut în mărturia pe care Dumnezeu a mărturisit-o despre Fiul Său.

Avc 02:4 In 03:33 Rm 08:16 Ga 04:6

11 Şi mărturia este aceasta: Dumnezeu ne-a dat viaţă veşnică, şi această viaţă este în Fiul Său.

Avc 02:4 In 01:4

12 Cel care-L are pe Fiul, are viaţa; cel care nu-L are pe Fiul lui Dumnezeu, nu are viaţa.

In 01:4 In 03:36

13 Pe acestea vi le-am scris vouă, cei ce credeţi întru numele Fiului lui Dumnezeu, pentru ca voi să ştiţi că aveţi viaţă veşnică.

In 03:16 In 03:36 In 20:31

14 Şi aceasta este încrederea pe care o avem către El: Dacă cerem ceva după voinţa Lui, El ne ascultă.

Ir 29:13 Mt 07:7 Mt 18:19 Lc 11:9 In 14:13 In 15:7 In 15:16 In 16:23 1In 03:22

15 Şi dacă ştim c că El ne ascultă în tot ceea ce-I cerem, atunci ştim că avem cererile d pe care le-am cerut de la El.

Mt 07:7 Mt 18:19 Mc 07:7 Mc 11:24 Lc 11:9 In 16:23

16 Dacă cineva îl vede pe fratele său păcătuind - păcat nu de moarte –, să se roage, şi [Dumnezeu] îi va da viaţă – celor ce nu păcătuiesc de moarte. Există şi păcat de moarte; nu pentru un astfel de păcat zic eu să se roage.

1Rg 02:25 Ir 07:16 Mt 12:31 Mc 03:29 Ev 06:4-6

17 Orice nedreptate este păcat, dar este şi păcat care nu e de moarte.

1In 03:4

18 Noi ştim: tot cel ce e născut din Dumnezeu nu păcătuieşte; dimpotrivă, Cel-Născut-din-Dumnezeu îl păzeşte, şi Cel-Rău nu-l atinge.

Ps 118:3 In 01:13 In 17:15 1In 03:9

19 Ştim că noi e suntem din Dumnezeu şi că lumea întreagă zace f sub puterea Celui-Rău.

Ps 118:3 Ga 01:4

20 Dar ştim că Fiul lui Dumnezeu a venit şi ne-a dat nouă pricepere, ca să-L cunoaştem pe Dumnezeul-Cel-Adevărat; şi noi suntem în Cel-Adevărat, în Fiul Său Iisus Hristos. Acesta este Dumnezeul-Cel-Adevărat şi viaţa veşnică.

In 17:3

21 Fiilor, păziţi-vă de idoli g! Amin.

1Co 10:14

[ NTNoul Testament

[ 2InEpistola Sobornicească a doua a Sfântului Apostol Ioan
Cap. 1 Salutare. Adevăr şi iubire.

[ NTNoul Testament

[ 2InEpistola Sobornicească a doua a Sfântului Apostol Ioan
[ Cap. 1 ]Salutare. Adevăr şi iubire.
1 Bătrânul a, către aleasa Doamnă b şi către fiii ei, pe care eu îi iubesc întru adevăr – şi nu numai eu, ci şi toţi cei ce-au cunoscut adevărul –

3In 01:1

2 în virtutea adevărului care rămâne întru noi şi'n veac va fi cu noi:

In 14:17

3 Har, milă, pace fie cu voi de la Dumnezeu-Tatăl şi de la Iisus Hristos, Fiul Tatălui, întru adevăr şi iubire!
4 Foarte m'am bucurat că pe unii din fiii tăi i-am aflat trăind c întru adevăr, aşa cum am primit noi poruncă de la Tatăl.

3In 01:3

5 Şi acum te rog, Doamnă – nu ca şi cum ţi-aş scrie o poruncă nouă, ci pe aceea pe care noi o avem încă de la'nceput –: să ne iubim unii pe alţii.

In 13:34 In 15:12 In 15:17 1In 02:7 1In 02:24 1In 03:11

6 Şi aceasta este iubirea: să trăim după poruncile Lui; şi aceasta este porunca, aşa cum aţi auzit-o de la'nceput: să trăiţi întru iubire.

In 14:15 In 14:21 In 14:23-24 1In 02:7 1In 05:3

7 Pentru că mulţi amăgitori au ieşit în lume d, care nu mărturisesc că Iisus Hristos a venit în trup; unul ca acesta e amăgitorul şi antihristul.

Mt 07:15 1In 02:18 1In 02:22 1In 04:1 1In 04:3

8 Luaţi aminte la voi înşivă, ca să nu pierdeţi ceea ce aţi lucrat, ci să primiţi plată deplină.
9 Tot cel ce o apucă'nainte e şi nu rămâne în învăţătura lui Hristos, nu-L are pe Dumnezeu; cel ce rămâne în învăţătura Lui Îi are, acela, şi pe Tatăl, şi pe Fiul.

1In 02:23 1In 04:15

10 Dacă vine cineva la voi şi nu aduce învăţătura aceasta, să nu-l primiţi în casă şi să nu-i ziceţi: Bun venit!;

Rm 16:17 1Co 05:11 2Tes 03:6 Tit 03:10

11 fiindcă cel ce-i zice: Bun venit! se face părtaş la faptele lui cele rele.
12 Deşi am multe să vă scriu, n'am vrut s'o fac pe hârtie şi cu cerneală; dar nădăjduiesc să vin la voi şi să vă vorbesc gură către gură, pentru ca bucuria noastră să fie deplină.

Nm 12:8 1In 01:4 3In 01:13-14

13 Te îmbrăţişează copiii surorii tale celei alese f.

[ NTNoul Testament

[ 3InEpistola Sobornicească a treia a Sfântului Apostol Ioan
Cap. 1 Salutare. Colaborare şi împotrivire.

[ NTNoul Testament

[ 3InEpistola Sobornicească a treia a Sfântului Apostol Ioan
[ Cap. 1 ]Salutare. Colaborare şi împotrivire.
1 Bătrânul a, către Gaiu b cel iubit, pe care-l iubesc întru adevăr.

2In 01:1

2 Iubitule, mă rog ca'ntru toate să sporeşti şi să ai tot atâta sănătate precum îţi este sufletul de spornic.
3 Mult m'am bucurat când au venit fraţii şi au mărturisit despre adevărul tău, despre felul cum trăieşti tu întru adevăr.

2In 01:4

4 Mai mare bucurie decât aceasta nu am: să aud că fiii mei umblă întru adevăr.
5 Iubitule, ceea ce faci tu faţă de fraţi o faci cu credincioşie c, şi aceasta pentru străini d,
6 care'n faţa Bisericii au dat mărturie despre iubirea ta. Bine vei face să-i ajuţi în călătoria lor într'un chip vrednic de Dumnezeu;

Tit 03:13

7 că pentru numele Său au plecat ei la drum, fără să primească nimic de la păgâni.

1Co 09:12 1Co 09:15

8 Noi, deci, datori suntem să-i sprijinim pe unii ca aceştia, ca să le fim împreună-lucrători pentru adevăr.
9 Eu am scris ceva Bisericii; dar Diotref, care ţine să fie primul între ei, nu ne primeşte e.
10 Pentru aceea, dacă voi veni, îi voi aminti de faptele pe care le face, defăimându-ne cu vorbe urâte; şi nemulţumit fiind el cu acestea, nici că el îi primeşte pe fraţi, nici că-i lasă pe cei ce vor să-i primească, şi-i dă afară din Biserică.
11 Iubitule, nu urma f răul, ci binele. Cel ce face binele, din Dumnezeu este; cel ce face răul, nu L-a văzut pe Dumnezeu.

1In 02:29 1In 03:6 1In 03:9-10

12 Lui Dimitrie g i s'a dat mărturie din partea tuturor şi din partea adevărului însuşi; mărturie îi dăm şi noi, şi tu ştii că mărturia noastră este adevărată.

In 19:35 In 21:24

13 Aveam multe să-ţi scriu, dar nu vreau să ţi le scriu cu cerneală şi condei.

2In 01:12

14 Nădăjduiesc însă ca'n curând să te văd, şi vom vorbi gură către gură.

Nm 12:8 2In 01:12

15 Pace ţie! Prietenii te îmbrăţişează. Îmbrăţişaţi pe prieteni, pe fiecare după numele lui.

[ NTNoul Testament

[ IudaEpistola Sobornicească a Sfântului Apostol Iuda
Cap. 1 Salutare. Judecarea apostolilor mincinoşi. Mustrări şi îndemnuri. Binecuvântare.

[ NTNoul Testament

[ IudaEpistola Sobornicească a Sfântului Apostol Iuda
[ Cap. 1 ]Salutare. Judecarea apostolilor mincinoşi. Mustrări şi îndemnuri. Binecuvântare.
1 Iuda, rob al lui Iisus Hristos şi frate al lui Iacob, celor care sunt chemaţi, iubiţi întru Dumnezeu-Tatăl şi păstraţi pentru Iisus Hristos:

In 17:11

2 Înmulţească-vi-se mila, pacea şi iubirea!

2Ptr 01:2

3 Iubiţilor, punându-mi eu toată sârguinţa în a vă scrie despre mântuirea noastră obştească, m'am văzut nevoit să vă scriu şi să vă îndemn ca să vă luptaţi pentru credinţa care odată pentru totdeauna le-a fost dată sfinţilor.

Flp 01:27 1Tim 01:18

4 Căci printre voi s'au strecurat unii oameni mai demult rânduiţi spre această osândă, nelegiuiţi care prefac în desfrânare harul Dumnezeului nostru şi-L tăgăduiesc pe singurul nostru Stăpân şi Domn, Iisus Hristos.

Mc 16:16 In 03:18 Ga 02:4 2Ptr 02:1

5 Vreau dar să vă amintesc vouă, celor ce odată pentru totdeauna le-aţi ştiut pe toate acestea, că Domnul, după ce l-a izbăvit pe poporul Său din ţara Egiptului, după aceea i-a dat pierzării pe cei ce n'au crezut.

Ies 12:51 Nm 14:29-30 Nm 14:35 Nm 14:37 1Co 10:5 2Ptr 01:12

6 Iar pe îngerii care nu şi-au păzit vrednicia, ci şi-au părăsit locaşul, i-a pus în pază sub întuneric, în lanţuri veşnice, spre judecata Zilei celei Mari;

Iov 04:18 2Ptr 02:4 2Ptr 02:9 Ap 20:2 Ap 20:3

7 aşa cum Sodoma şi Gomora şi cetăţile dimprejurul lor care'n acelaşi chip ca ele s'au dat la desfrânare şi au umblat după trup nefiresc a, stau înainte ca pildă, suferind pedeapsa focului celui veşnic.

Fc 19:4-25 Sol 10:7 Mt 10:15 Mt 11:23 Mt 25:41 Lc 17:29 2Ptr 02:6 2Ptr 02:10

8 Tot astfel şi aceşti visători: pângăresc trupul, leapădă Stăpânirea şi blasfemiază Slăvile b.

2Ptr 02:10

9 Dar Mihail, arhanghelul, când i se împotrivea diavolului certându-se cu el pentru trupul lui Moise c, n'a îndrăznit să-i aducă judecată defăimătoare, ci a zis: „Ceartă-te pe tine Domnul!“

Dn 10:13 Dn 10:15 Dn 10:21 Dn 12:1 Za 03:2 2Ptr 02:10-12 Ap 12:7

10 Aceştia însă blasfemiază tot ceea ce nu cunosc; dar cele pe care ei le cunosc fireşte d, ca dobitoacele necuvântătoare, întru ele-şi găsesc pieirea.

2Ptr 02:12

11 Vai lor! că au umblat în calea lui Cain, şi pentru plată s'au dat cu totul în rătăcirea lui Balaam şi au pierit ca'n răzvrătirea lui Core!

Fc 04:3-8 Nm 16:1-2 Nm 16:19-35 Nm 22:7 Nm 31:16 2Ptr 02:15 1In 03:12 Ap 02:14

12 Aceştia sunt curse ascunse e la agapele f voastre, fără sfială mâncând împreună cu voi şi îmbuibându-se; nori fără apă purtaţi de vânturi!; pomi tomnatici fără roade, de două ori uscaţi şi dezrădăcinaţi!;

Pr 25:14 Ef 04:14 2Ptr 02:13 2Ptr 02:17

13 valuri sălbatice ale mării, care-şi spumegă propria lor ruşine!; stele rătăcitoare, cărora'n veac li se păstrează întunericul întunericului!

Is 57:20 2Ptr 02:17

14 Dar despre ei a profeţit şi Enoh, al şaptelea [patriarh] de la Adam, zicând: Iată, venit-a Domnul întru miile de mii de sfinţi ai Lui g,

Dt 33:2 Dn 07:10 Za 14:5 Mt 25:31

15 ca să facă judecată'mpotriva tuturor şi pe toţi nelegiuiţii să-i mustre pentru toate faptele nelegiuirii lor în care-au făcut fărădelege, şi pentru toate cuvintele aspre pe care le-au rostit împotrivă-I păcătoşii netrebnici h.

Mal 03:13 Mt 12:36

16 Aceştia sunt cei ce murmură, cei nemulţumiţi cu soarta lor, cei ce trăiesc după poftele lor; şi gura lor grăieşte vorbe umflate, pe oameni lăudându-i ca să tragă folos.

Ps 016:10 Ps 072:8 Mal 03:13

17 Dar voi, iubiţilor, amintiţi-vă cuvintele prezise de apostolii Domnului nostru Iisus Hristos,

2Ptr 03:2

18 că ei vă spuneau: În vremea de pe urmă vor fi batjocoritori trăind după poftele lor nelegiuite.

1Tim 04:12 2Tim 03:1 2Ptr 03:3

19 Aceştia sunt cei ce fac dezbinări, oameni fireşti i, care nu-L au pe Duhul.

1Co 02:14

20 Dar voi, iubiţilor, zidiţi-vă pe voi înşivă întru preasfânta voastră credinţă, rugându-vă în Duhul Sfânt.

Col 02:7 1Tes 05:11

21 Păstraţi-vă întru iubirea lui Dumnezeu, aşteptând mila Domnului nostru Iisus Hristos spre viaţa cea veşnică.

2Tim 01:18

22 Şi de unii, de cei şovăielnici, fie-vă milă j;
23 iar pe alţii mântuiţi-i smulgându-i din foc; de alţii însă fie-vă milă'ntru teamă k, urând şi cămaşa'ntinată de carnea lor.

Am 04:11 Ap 03:4

24 Iar Celui ce poate să vă păzească pe voi de toată căderea, şi'naintea Slavei Sale să vă pună pe voi neprihăniţi, întru bucurie,

Flp 01:10 1Tes 05:23

25 singurului Dumnezeu, Mântuitorul nostru prin Iisus Hristos Domnul nostru: slavă, preamărire, putere şi stăpânire, mai'nainte de toţi vecii l şi acum şi'ntru toţi vecii m! Amin.

Rm 16:27

[ NTNoul Testament

[ ApApocalipsa Sfântului Ioan
Cap. 1 Introducere. Salutare către cele şapte Biserici. Vedenie pregătitoare.
Cap. 2 Trimiteri către Bisericile din Efes, Smirna, Pergam şi Tiatira.
Cap. 3 Trimiteri către Bisericile din Sardes, Filadelfia şi Laodiceea.
Cap. 4 Tronul lui Dumnezeu şi corul ceresc.
Cap. 5 Cartea cu şapte peceţi şi Mielul.
Cap. 6 Primele şase peceţi.
Cap. 7 Cei 144.000 de pecetluiţi ai lui Israel.
Cap. 8 Pecetea a şaptea şi cădelniţa de aur. Primele patru trâmbiţe.
Cap. 9 Trâmbiţele a cincea şi a şasea.
Cap. 10 Îngerul şi cartea cea mică. a
Cap. 11 Cei doi martori. A şaptea trâmbiţă.
Cap. 12 Cele şapte semne. Primul: Femeia şi Balaurul.
Cap. 13 Al doilea semn: Fiara mării. Al treilea: Fiara pământului.
Cap. 14 Al patrulea semn: Mielul şi feciorelnicii. Al cincilea: cei trei îngeri. Al şaselea: un Fiu al Omului. Secerişul.
Cap. 15 Al şaselea semn: îngerii celor din urmă plăgi. Cele şapte cupe.
Cap. 16 Cele şapte cupe ale mâniei lui Dumnezeu.
Cap. 17 Babilonul, Desfrânata cea mare; Fiara.
Cap. 18 Căderea Babilonului.
Cap. 19 Căderea Babilonului (continuare). Cina nunţii Mielului. Călăreţul calului alb.
Cap. 20 Mia şi miile de ani. Înfrângerea Satanei. Judecata la marele tron alb.
Cap. 21 Cerul cel nou şi pământul cel nou. Noul Ierusalim.
Cap. 22 Noul Ierusalim (continuare). Venirea lui Hristos.

Introducere la Apocalipsa Sfântului Ioan

În cea de-a doua jumătate a secolului I, istoria creştinismului devine dramatică şi nu rareori capătă aspecte tragice. Noua religie se diferenţiază de iudaismul cu care unii încercaseră s-o confunde, îşi defineşte individualitatea proprie, se organizează în unităţi distincte, Bisericile locale, păstrându-şi în acelaşi timp dimensiunea ecumenică, îşi defineşte ierarhia. Conflictele cu iudaismul şi cu ereziile sunt acum mai mult de natură ideologică. În schimb, se ascute conflictul dintre creştinism şi puterea imperiului roman. Nucleul acestui conflict îl constituie apariţia fenomenului cunoscut sub numele de „apoteoza imperială“. Conducătorii unui imperiu vast, cosmopolit şi cu o mare diversitate religioasă îşi dau seama din ce în ce mai mult că unitatea lui poate fi menţinută şi consolidată numai dacă şeful statului îşi va asuma şi atribute divine. Începutul, prudent, se făcuse după moartea lui Iuliu Cezar, căruia i se acordase titlul de divus (divin, dumnezeiesc). Octavian August face pasul decisiv; el se proclamă zeu şi porunceşte ca în toate oraşele imperiului să i se ridice statui, alături de acelea ale noii zeiţe Roma. Cetăţenii imperiului au libertatea de a-şi cinsti zeii proprii, dar şi obligaţia de a aduce rugăciuni şi jertfe la picioarele statuii imperiale, întru cinstirea „zeului“ unificator. Paranoia câtorva din urmaşii lui Octavian August va împinge acest fenomen până la forme şi dimensiuni demenţiale. De aici începe conflictul. Creştinii cred şi mărturisesc că numai un singur om este, în acelaşi timp, şi Dumnezeu: Iisus Hristos. În consecinţă, ei refuză să-i recunoască cezarului titlul de divus (divin) şi de Kyrios (Domn), refuzând să-i aducă jertfe sau orice alt fel de închinare. Atitudinea lor e interpretată ca un refuz de a-i recunoaşte şefului statului - şi statului însuşi - autoritatea legitimă, şi astfel un proces de conştiinţă pur religioasă se transformă într-un proces politic de o mare încrâncenare şi cruzime, care se anunţă - şi va fi - de lungă durată. Creştinii sunt suspectaţi, pândiţi, persecutaţi, hăituiţi, vânaţi ca fiarele, târâţi în tribunale, supuşi la îngrozitoare interogatorii şi torturi, condamnaţi la moarte, executaţi în temniţe şi-n arene publice. Unii rezistă şi devin martiri, alţii ajung la capătul puterilor şi apostaziază, alţii pactizează cu stăpânirea şi adoptă forme acoperite. Oricum, pericolul e puternic şi ameninţător.

Unul din cei mai sângeroşi persecutori ai creştinilor este Domiţian. Îi cade victimă şi Sfântul Ioan Evanghelistul, foarte bătrân, retras în Efes. În anii 94-95 el este exilat în insula Patmos. Aici, în stări de extaz, primeşte el de la Dumnezeu, prin Iisus Hristos, descoperirea (apocalipsa) unor taine pe care le va consemna în cartea menită să încheie canonul Noului Testament şi, totodată, să-i reconforteze pe creştinii care vor crede că, în ciuda uriaşelor şi devastatoarelor ofensive ale răului, binele suprem va triumfa prin Iisus Hristos; întru El se vor bucura atât cei ce au rezistat ispitelor căderii, cât şi cei ce au murit mărturisindu-şi credinţa.

Scrierea îi aparţine genului numit „apocaliptic“, ilustrat în principal de profetul Daniel, dar destul de cultivat şi în primul secol al erei creştine. În epocă, înţelesul mai exact al cuvântului grecesc apokálypsis desemna acţiunea de a dezvălui, a da la o parte vălul care acoperă tainele lui Dumnezeu. Ca atare, şi Apocalipsa Sfântului Ioan, deşi inspirată, foloseşte toate mijloacele şi procedeele genului, precum aproximaţia (ambiguitatea artistică), hiperbola (exagerarea, supradimensionarea), fantasticul, pseudonimia (substituirea de nume proprii, relaţia nomen-cognomen), dar mai ales simbolismul (al culorilor, al pietrelor, şi în primul rând al numerelor). Toate acestea, menite aiurea să deconcerteze, sub pana Sfântului Ioan capătă transparenţă, unitate şi sens, în scene de o mare densitate simbolică, în care prevalează gustul pentru ordine, simetrie şi mişcare dramatică, un gust care izbuteşte să învingă precaritatea limbii greceşti în care e scrisă opera.

Notele de subsol ale versiunii de faţă se străduiesc să-l asiste pe cititor în descifrarea unor înţelesuri. În mare, planul scrierii se prezintă astfel:
Titlu şi adresare (1, 1-8).
Scrisori către cele şapte Biserici (1, 9 - 3, 22).
Tronul lui Dumnezeu şi curtea cerească (4, 1-11).
Cele şapte peceţi (5, 1 - 8, 6).
Cele şapte trâmbiţe (8, 7 - 11, 19).
Cele şapte semne (12, 1 - 15, 4).
Cele şapte cupe (15, 5 - 16, 21).
Babilonul cel mare (17, 1 - 19, 5).
Biruinţa lui Hristos (19, 6 - 22, 5).
Epilog (22, 6-21).

[ NTNoul Testament

[ ApApocalipsa Sfântului Ioan
[ Cap. 1 ]Introducere. Salutare către cele şapte Biserici. Vedenie pregătitoare.
1 Descoperirea a lui Iisus Hristos, pe care Dumnezeu I-a dat-o pentru ca să le arate robilor Săi cele ce trebuie să se petreacă'n curând; şi El, prin trimiterea îngerului Său b, i-a destăinuit-o robului Său Ioan,

Dn 02:28-29 Dn 02:45 Ap 01:19 Ap 04:1 Ap 22:6

2 care a mărturisit cuvântul lui Dumnezeu şi mărturia lui Iisus Hristos, pe toate câte le-a văzut.

Ap 01:9 Ap 06:9

3 Fericit este cel care citeşte şi cei ce ascultă cuvântul acestei profeţii şi păstrează cele scrise într'însa!; pentru că vremea e aproape.

Lc 11:28 Ap 22:7 Ap 22:10

4 Ioan, celor şapte Biserici care sunt în Asia c: Har vouă şi pace de la Cel-ce-Este şi Cel-ce-Era şi Cel-ce-Vine d şi de la cele şapte duhuri care sunt înaintea tronului Său,

Ies 03:14 Is 41:4 Mt 11:3 Lc 07:19 1Tim 01:2 Evr 13:8 Ap 01:8 Ap 03:1 Ap 04:5 Ap 04:8 Ap 05:6 Ap 11:17 Ap 16:5

5 şi de la Iisus Hristos, Martorul cel credincios, Cel Întâi-Născut din morţi e şi Domnul împăraţilor pământului. Celui ce ne iubeşte şi prin sângele Său ne-a dezlegat din păcatele noastre

Ps 088:27 Ps 129:8 Is 40:2 1Co 15:20 Col 01:18 Evr 09:14 1Ptr 18:19 1In 01:7 Ap 03:14 Ap 19:11 Ap 19:16

6 şi ne-a făcut pe noi împărăţie, preoţi Dumnezeului şi Tatălui Său, Lui fie-I slava şi puterea în vecii vecilor! Amin.

Ies 19:6 Ps 044:16 Is 61:6 Is 66:21 Lc 12:32 Rm 05:17 1Ptr 02:5 1Ptr 02:9 Ap 05:10 Ap 20:6

7 Iată, El vine cu norii, şi fiece ochi Îl va vedea, şi cei ce L-au împuns; şi din pricina Lui se vor tângui toate seminţiile pământului. Da! Amin!

Is 03:14 Dn 07:13 Za 12:10 Za 12:12 Mt 24:30 Mt 25:31 Mt 26:64 Mc 13:26 Mc 14:62 Lc 21:27 In 19:34 In 19:37 1Tes 04:17

8 Eu sunt Alfa şi Omega f, zice Domnul Dumnezeu, Cel-ce-Este, Cel-ce-Era şi Cel-ce-Vine, Atotţiitorul.

Ies 03:14 Is 41:4 Am 03:13 Am 04:13 Mt 11:3 Lc 07:19 In 08:58 Ap 01:4 Ap 04:8 Ap 08:58 Ap 11:17 Ap 15:3 Ap 16:5 Ap 16:7 Ap 16:14 Ap 19:6 Ap 19:15 Ap 21:6 Ap 21:22 Ap 22:13

9 Eu, Ioan, fratele vostru şi împreună cu voi părtaş la necazul şi la împărăţia şi la răbdarea întru Iisus, fost-am în insula ce se cheamă Patmos g, pentru cuvântul lui Dumnezeu şi pentru mărturisirea lui Iisus.

Rm 08:17 2Tes 01:4 Ap 01:2

10 În duh am fost h în zi de Duminică i, şi'n urma mea am auzit un glas mare ca de trâmbiţă,

Is 48:12

11 care zicea: „Ceea ce vezi scrie într'o carte şi trimite-o celor şapte Biserici: la Efes şi la Smirna şi la Pergam şi la Tiatira şi la Sardes şi la Filadelfia şi la Laodiceea“.
12 Şi m'am întors să văd glasul care vorbea cu mine. Şi'ntorcându-mă, am văzut şapte sfeşnice de aur;

Ies 25:37 Za 04:2

13 şi'n mijlocul sfeşnicelor, pe Cineva asemenea cu Fiul Omului, îmbrăcat în veşmânt lung până'n pământ şi încins pe sub sân cu cingătoare de aur.

Iz 01:26 Iz 09:2 Iz 09:11 Dn 07:13 Dn 10:5 Dn 10:16

14 Capul Său şi părul Său erau albe ca lâna albă, ca zăpada; şi ochii Săi, ca para focului;

Fc 49:12 Dn 07:9 Dn 10:6 Ap 02:18 Ap 19:12

15 şi picioarele Lui erau asemenea bronzului lămurit în cuptor j; şi glasul Său era ca vuietul apelor multe;

Iz 01:24 Iz 43:2 Dn 10:6 Ap 02:18 Ap 14:2 Ap 19:6 Ap 19:12

16 în mâna Lui cea dreaptă avea şapte stele; şi din gura Lui ieşea o sabie ascuţită, cu două tăişuri; iar faţa Sa era ca soarele când străluceşte'n puterea lui.

Ps 044:3 Is 49:2 Ef 06:17 Evr 04:12 Ap 01:20 Ap 02:1 Ap 02:12 Ap 02:16 Ap 03:1 Ap 19:15

17 Şi când L-am văzut, am căzut la picioarele Lui ca mort. Şi El Şi-a pus peste mine mâna dreaptă, zicând: „Nu te teme; Eu sunt Cel-dintâi şi Cel-de-pe-urmă

Is 41:4 Is 44:6 Is 48:12 Dn 08:18 Dn 10:10 Za 12:10 Ap 02:8 Ap 21:6 Ap 22:13

18 şi Cel-Viu. Mort am fost, şi iată, sunt viu în vecii vecilor, şi am cheile morţii şi pe ale iadului k.

Iov 12:14 Is 22:22 Ap 20:1

19 Scrie deci cele ce-ai văzut şi cele ce sunt şi cele ce-au să fie după acestea.

Is 48:6 Dn 02:28-29 Dn 02:45 Dn 08:19 Ap 01:1 Ap 04:1 Ap 22:6

20 Taina celor şapte stele pe care le-ai văzut în dreapta Mea şi a celor şapte sfeşnice de aur: cele şapte stele sunt îngerii celor şapte Biserici, iar sfeşnicele cele şapte sunt şapte Biserici.

Ap 01:16 Ap 02:1 Ap 03:1

[ NTNoul Testament

[ ApApocalipsa Sfântului Ioan
[ Cap. 2 ]Trimiteri către Bisericile din Efes, Smirna, Pergam şi Tiatira.
1 Îngerului a Bisericii din Efes scrie-i: Aşa grăieşte b Cel ce ţine'n dreapta Sa cele şapte stele, Cel ce umblă'n mijlocul celor şapte sfeşnice de aur:

Ap 01:16 Ap 01:20 Ap 03:1

2 Îţi ştiu faptele şi osteneala şi răbdarea şi că nu-i poţi suferi pe cei răi şi că i-ai pus la'ncercare pe cei ce-şi spun apostoli şi nu sunt, şi că i-ai aflat mincinoşi,

2Co 11:13 1In 04:1 Ap 03:1 Ap 03:8 Ap 03:15

3 şi că ai răbdare şi c'ai îndurat de dragul numelui Meu şi că n'ai obosit.
4 Dar am împotriva ta că ţi-ai părăsit iubirea dintâi.
5 Adu-ţi aminte deci de unde ai căzut şi pocăieşte-te şi fă-ţi faptele cele dintâi; dar dacă nu, Eu vin la tine şi voi muta sfeşnicul tău din locul lui..., dacă nu te vei pocăi.

Ap 02:16 Ap 02:22 Ap 03:3 Ap 03:19

6 Dar o ai pe aceasta: că urăşti faptele nicolaiţilor c, pe care şi Eu le urăsc.

Ps 138:21

7 Cel ce are urechi, să audă ceea ce Duhul le zice Bisericilor: Biruitorului d, lui îi voi da să mănânce din pomul vieţii, care este'n raiul lui Dumnezeu e.

Fc 02:9 Fc 03:22 Fc 03:24 Cant 02:3 Iz 28:13 Iz 31:8-9 Mt 11:15 Mt 13:9 Mt 13:43 Mc 04:9 Mc 04:23 Ap 22:2 Ap 22:14

8 Iar îngerului Bisericii din Smirna scrie-i: Aşa grăieşte Cel-dintâi şi Cel-de-pe-urmă, Cel ce a murit şi a revenit la viaţă:

Is 33:1 Is 41:4 Is 44:6 Is 48:12 Ap 01:17 Ap 22:13

9 Îţi ştiu necazul şi sărăcia (tu însă eşti bogat f) şi defăimarea din partea celor ce-şi spun iudei şi nu sunt g, ci sinagogă a Satanei.

2Co 11:14-15 Iac 02:5 Ap 03:9

10 Nu te teme de cele ce ai să pătimeşti. Iată, pe unii dintre voi va să-i arunce diavolul în temniţă, ca să fiţi puşi la'ncercare, şi veţi avea zece zile h de necaz. Fii credincios i pân'la moarte şi-ţi voi da cununa vieţii.

Dn 01:12 Dn 01:14 Mt 24:9 Mt 24:13 Mc 13:9 Mc 13:13 1Co 09:25 2Tim 04:8 Iac 01:12 Ap 03:11

11 Cel ce are urechi, să audă ceea ce Duhul le zice Bisericilor: Biruitorul nu va fi vătămat j de moartea cea de-a doua k.

Mc 04:9 Mc 04:23 Ap 20:14 Ap 21:8

12 Iar îngerului Bisericii din Pergam scrie-i: Aşa grăieşte Cel ce are sabia ascuţită'n două tăişuri:

Is 49:2 Evr 04:12 Ap 01:16 Ap 02:16 Ap 19:15

13 Ştiu unde locuieşti: acolo unde-i scaunul Satanei l. Şi te ţii de numele Meu, şi credinţa nu Mi-ai tăgăduit-o nici chiar în zilele lui Antipa m, martorul Meu, credinciosul Meu, care-a fost ucis la voi, acolo unde locuieşte Satana.
14 Dar împotriva ta am câteva lucruri: Ai acolo pe unii care se ţin de învăţătura lui Balaam n, cel care-l învăţa pe Balac să pună piatră de poticnire înaintea fiilor lui Israel, ca să mănânce carne jertfită idolilor şi să se desfrâneze.

Nm 25:1-2 Nm 31:16 Iuda 01:11 Ap 02:20

15 Aşa şi tu, îi ai pe unii care se ţin de învăţătura nicolaiţilor.
16 Aşadar, pocăieşte-te; dar dacă nu, Eu vin la tine curând şi Mă voi război împotrivă-le cu sabia gurii Mele.

Is 11:4 Is 49:2 Ap 01:16 Ap 02:5 Ap 02:12 Ap 03:11 Ap 19:15 Ap 22:7 Ap 22:12 Ap 22:20

17 Cel ce are urechi, să audă ceea ce Duhul le zice Bisericilor: Biruitorului îi voi da din mana cea ascunsă o şi-i voi da o pietricică albă p şi pe pietricică scris un nume nou, pe care nimeni nu-l ştie decât cel care-l primeşte q.

Ps 077:24 Is 56:5 Is 62:2 Is 65:15 Mc 04:9 Mc 04:23 In 06:33 Ap 03:12 Ap 19:12

18 Iar îngerului Bisericii din Tiatira scrie-i: Aşa grăieşte Fiul lui Dumnezeu, Cel căruia Îi sunt ochii ca para focului şi picioarele asemenea bronzului:

Dn 10:6 Ap 01:14-15 Ap 19:12

19 Îţi ştiu faptele şi iubirea şi credinţa şi slujirea şi răbdarea şi că faptele tale cele de pe urmă sunt mai multe decât cele dintâi.
20 Dar am împotriva ta că o'ngădui pe femeia Izabela r, care-şi spune proorociţă şi-i învaţă şi-i amăgeşte pe robii Mei să se desfrâneze şi să mănânce cărnuri jertfite idolilor.

Ies 34:15 Nm 25:1-2 3Rg 16:31 4Rg 09:22 Ap 02:14

21 Şi i-am dat timp să se pocăiască şi nu vrea să se pocăiască de desfrânarea ei.

Sol 12:10

22 Iată, pe ea o arunc bolnavă'n pat; şi pe cei ce se desfrânează cu ea, în mare necaz, dacă nu se vor pocăi de faptele lor.

Ap 02:5 Ap 03:3 Ap 03:19

23 Şi pe fiii ei s cu moarte-i voi ucide, şi toate Bisericile vor cunoaşte că Eu sunt Cel care cercetez rărunchii şi inimile şi vă voi da vouă, fiecăruia, după faptele voastre.

1Rg 16:7 1Par 28:9 Ps 007:9 Ps 061:12 Pr 24:12 Ir 11:20 Ir 17:10 Mt 16:27 Rm 02:6 2Tim 04:14 1Ptr 01:17 Ap 18:6 Ap 20:12-13

24 Dar v'o spun Eu vouă, celorlalţi din Tiatira câţi nu au învăţătura aceasta, celor ce n'au cunoscut, aşa cum spun ei, adâncurile Satanei t: nu pun peste voi o altă greutate,

2Ptr 02:15

25 dar ceea ce aveţi, ţineţi cu tărie până ce voi veni.

Ap 03:11

26 Iar biruitorului şi celui ce păzeşte pân'la capăt faptele Mele îi voi da stăpânire peste neamuri u

Dn 07:22 Ps 002:8-9 Ap 03:21 Ap 12:5

27 şi cu toiag de fier le va păstori şi ca pe vasele de lut le va sfărâma, aşa cum şi Eu am primit putere de la Tatăl Meu;

Ps 002:8-9 Ps 048:14 Mt 02:6 Ap 12:5

28 şi-i voi da Steaua cea de Dimineaţă v.

Ap 22:16

29 Cel ce are urechi, să audă ceea ce Duhul le zice Bisericilor.

Mc 04:9 Mc 04:23

[ NTNoul Testament

[ ApApocalipsa Sfântului Ioan
[ Cap. 3 ]Trimiteri către Bisericile din Sardes, Filadelfia şi Laodiceea.
1 Iar îngerului Bisericii din Sardes scrie-i: Aşa grăieşte Cel ce are cele şapte duhuri ale lui Dumnezeu şi cele şapte stele: Îţi ştiu faptele, că-ţi merge numele că trăieşti a, şi eşti mort.

Lc 15:24 Ap 01:4 Ap 01:16 Ap 01:20 Ap 02:1-2 Ap 03:8 Ap 03:15 Ap 04:5 Ap 05:6

2 Priveghează şi întăreşte ce-a mai rămas şi era să moară. Că faptele tale nu le-am găsit împlinite'n faţa Dumnezeului Meu.

Iz 33:7 Mt 24:42

3 Adu-ţi aminte deci cum ai primit şi-ai auzit; şi păstrează şi te pocăieşte. Dar dacă nu vei priveghea, Eu voi veni ca un fur şi tu nu vei şti în care ceas voi veni asupră-ţi.

Mt 24:43-44 Lc 12:39-40 Lc 21:35 1Tes 05:2 1Tes 05:4 2Ptr 03:10 Ap 02:5 Ap 02:15-16 Ap 02:22 Ap 03:19 Ap 16:15

4 Dar ai în Sardes câteva nume b, [oameni] care nu şi-au întinat veşmintele; ele vor umbla cu Mine în alb, căci vrednice sunt.

Iuda 01:23

5 Biruitorul va fi îmbrăcat astfel în veşminte albe şi numele lui nu-l voi şterge din cartea vieţii şi-i voi mărturisi numele înaintea Părintelui Meu şi 'naintea îngerilor Săi.

Ies 32:32-33 Ps 068:28 Dn 12:1 Mt 10:32 Lc 10:20 Lc 12:8 Flp 04:3 Ap 03:18 Ap 04:4 Ap 06:7 Ap 06:9 Ap 06:11 Ap 06:13 Ap 13:8 Ap 17:8 Ap 19:8 Ap 19:14 Ap 20:12 Ap 20:15 Ap 21:27

6 Cel ce are urechi, să audă ceea ce Duhul le zice Bisericilor.

Mc 04:9 Mc 04:23

7 Iar îngerului Bisericii din Filadelfia scrie-i: Aşa grăieşte Cel-Sfânt, Cel-Adevărat, Cel ce are cheia lui David c, Cel ce deschide şi nimeni nu va închide şi Cel ce închide şi nimeni nu va deschide:

Iov 12:14 Is 06:3 Is 22:22

8 Ştiu faptele tale – iată, am lăsat în faţa ta o uşă deschisă pe care nimeni nu poate s'o închidă –; că tu ai putere mică şi Mi-ai păzit cuvântul şi nu Mi-ai tăgăduit numele.

1Co 16:9 2Co 02:12 Ap 02:2 Ap 03:1 Ap 03:15

9 Iată, din sinagoga Satanei ţi-i dau pe cei ce-şi spun iudei şi nu sunt, ci mint; iată, îi voi face să vină şi să se'nchine înaintea picioarelor tale şi să-şi dea seama d că te-am iubit.

Is 43:4 Is 45:14 Is 49:23 Is 60:14 2Co 11:14 2Co 11:15 Ap 02:9

10 Pentru că tu ai păzit cuvântul răbdării Mele e, şi Eu te voi păzi pe tine de ceasul încercării, cel ce peste toată lumea va să vină ca să-i încerce pe cei ce locuiesc pe pământ.

Mt 06:13 Lc 21:19 2Tim 02:12 Evr 10:36 2Ptr 02:9

11 Vin curând; ţine ce ai, pentru ca nimeni să nu-ţi ia cununa.

2Tim 01:14 Ap 02:10 Ap 02:16 Ap 02:25 Ap 22:7 Ap 22:12 Ap 22:20

12 Biruitorul, pe el îl voi face stâlp în templul Dumnezeului Meu şi afară nu va mai ieşi; şi voi scrie pe el numele Dumnezeului Meu şi numele cetăţii Dumnezeului Meu – al noului Ierusalim care se pogoară din cer de la Dumnezeul Meu – şi numele Meu cel nou.

Pr 09:1 Is 44:5 Is 62:2 Is 65:15 Iz 48:35 Sol 03:14 Ga 04:26 Evr 12:22 Ap 02:17 Ap 14:1 Ap 21:2 Ap 22:4

13 Cel ce are urechi, să audă ceea ce Duhul le zice Bisericilor.

Mc 04:9 Mc 04:23

14 Iar îngerului Bisericii din Laodiceea scrie-i: Aşa grăieşte Amin-ul f, Martorul cel credincios şi adevărat, începutul zidirii lui Dumnezeu:

Pr 08:22 In 01:3 2Co 01:20 Col 01:15 Ap 01:5 Ap 19:11

15 Îţi ştiu faptele: tu nu eşti nici rece, nici fierbinte. O, de-ai fi rece sau fierbinte!

Rm 12:11 Ap 02:2 Ap 03:1 Ap 03:8

16 Aşa, pentru că eşti căldicel – nici fierbinte, nici rece –, am să te vărs din gura Mea.

Dn 05:27

17 De vreme ce tu zici: Sunt bogat şi m'am îmbogăţit şi de nimic n'am nevoie!, şi pentru că nu ştii că tu eşti cel ticălos şi vrednic de plâns şi sărac şi orb şi gol,

Iz 16:7 Os 12:9 Sol 03:11 Sir 11:24 1Co 04:8

18 te sfătuiesc să cumperi de la Mine aur lămurit în foc ca să te'mbogăţeşti, şi veşminte albe ca să te'mbraci şi să nu se dea pe faţă ruşinea goliciunii tale, şi alifie g ca să-ţi ungi ochii şi să vezi.

Ap 03:5 Ap 04:4 Ap 06:11 Ap 07:9 Ap 07:13 Ap 16:15 Ap 19:14

19 Eu pe câţi îi iubesc îi mustru şi-i pedepsesc h; fii râvnitor aşadar şi pocăieşte-te.

Iov 05:17 Pr 03:11-12 1Co 11:32 Evr 12:6 Ap 02:5 Ap 02:16 Ap 02:22 Ap 03:3

20 Iată, Eu stau la uşă şi bat; de-Mi va auzi cineva glasul şi va deschide uşa, voi intra la el şi voi cina cu el şi el cu Mine.

Cant 05:2 In 14:23

21 Biruitorului, lui îi voi da să şadă cu Mine pe tronul Meu, aşa cum şi Eu am biruit şi am şezut cu Tatăl Meu pe tronul Său.

Mt 09:28 Mt 25:31 Lc 22:30 1Co 04:8 1Co 06:2 Ap 02:26

22 Cel ce are urechi, să audă ceea ce Duhul le zice Bisericilor“.

Mc 04:9 Mc 04:23

[ NTNoul Testament

[ ApApocalipsa Sfântului Ioan
[ Cap. 4 ]Tronul lui Dumnezeu şi corul ceresc.
1 După aceasta m'am uitat: şi iată, o uşă era deschisă'n cer; şi glasul cel dintâi – cel pe care-l auzisem vorbind cu mine ca o trâmbiţă – mi-a zis: „Suie-te aici şi-ţi voi arăta ce trebuie să fie după acestea!“

Ies 19:20 Ies 19:24 Dn 02:28-29 Dn 02:45 Ap 01:1 Ap 01:19 Ap 19:11

2 Îndată am fost în duh a; şi iată, un tron era în cer; şi pe tron şedea Cineva.

3Rg 22:19 2Par 18:18 Ps 046:8 Is 06:1 Iz 01:26 Dn 07:9 Sir 01:8 Ap 04:9 Ap 05:1 Ap 05:7 Ap 05:13 Ap 06:16 Ap 07:10 Ap 07:15 Ap 19:4 Ap 21:5

3 Şi Cel care şedea semăna la vedere cu piatra de iasp b şi de sardiu c, iar de jur-împrejurul tronului era un curcubeu d cu înfăţişarea smaraldului e.

Iz 01:26-28

4 Şi'mprejurul tronului, douăzeci şi patru de tronuri; şi pe tronuri, şezând, douăzeci şi patru de Bătrâni f îmbrăcaţi în veşminte albe; şi pe capetele lor, cununi de aur.

Ap 03:5 Ap 03:18 Ap 06:11 Ap 07:9 Ap 07:13 Ap 11:16 Ap 19:14

5 Şi din tron ieşeau fulgere şi glasuri şi tunete; şi'n faţa tronului ardeau şapte făclii de foc, care sunt cele şapte duhuri ale lui Dumnezeu.

Ies 19:16 Ps 067:33 Ps 096:4 Est 01:1 Iz 01:13 Za 04:2 Za 04:10 Ap 01:4 Ap 03:1 Ap 05:6 Ap 08:5 Ap 11:19 Ap 16:18

6 Şi'n faţa tronului, ca o mare de sticlă asemenea cristalului. Şi'n mijlocul tronului şi'mprejurul tronului, patru Fiinţe pline de ochi dinainte şi dinapoi.

Iz 01:5-10 Iz 01:18 Iz 01:22 Iz 10:12 Iz 10:14 Za 04:10 Ap 15:2 Ap 22:1

7 Şi Fiinţa cea dintâi, asemenea leului; a doua Fiinţă, asemenea juncului; a treia Fiinţă are faţa ca a unui om; iar a patra Fiinţă, asemenea vulturului care zboară g.

Iz 01:5-10 Iz 10:14

8 Şi cele patru Fiinţe au fiecare din ele câte şase aripi; de jur-împrejur şi pe dinlăuntru sunt pline de ochi; şi odihnă nu au ziua şi noaptea, zicând:
„Sfânt, Sfânt, Sfânt,
Domnul Dumnezeu, Atotţiitorul,
Cel-ce-Era şi Cel-ce-Este şi Cel-ce-Vine“.

Ies 03:14 Ps 098:5 Is 06:2-3 Is 41:4 Iz 01:18 Iz 10:12 Am 03:13 Am 04:13 Lc 07:19 2Co 06:18 Ap 01:4 Ap 01:8 Ap 11:17 Ap 15:3 Ap 16:5 Ap 16:7 Ap 16:14 Ap 19:6 Ap 19:15 Ap 21:22

9 Şi de câte ori acele Fiinţe Îi vor da slavă, cinste şi mulţumită Celui ce şade pe tron, Celui ce este viu în vecii vecilor,

Dn 04:31 Dn 06:27 Dn 12:7 3Rg 22:19 2Par 18:18 Ps 046:8 Is 06:1 Iz 01:26 Sir 01:8 Ap 04:2 Ap 05:1 Ap 05:7 Ap 05:13 Ap 06:16 Ap 07:10 Ap 07:15 Ap 19:4 Ap 21:5

10 cei douăzeci şi patru de Bătrâni vor cădea înaintea Celui ce şade pe tron şi I se vor închina Celui ce este viu în vecii vecilor şi-şi vor aşterne cununile înaintea tronului, zicând:

3Rg 22:19 2Par 18:18 Ps 046:8 Is 06:1 Iz 01:26 Sir 01:8 Mt 04:9 Ap 04:2 Ap 05:1 Ap 05:7 Ap 05:13 Ap 06:16 Ap 07:10 Ap 07:15 Ap 19:4 Ap 21:5

11
„Vrednic eşti Tu, Domnul şi Dumnezeul nostru,
să primeşti slava şi cinstea şi puterea,
fiindcă Tu ai zidit h toate lucrurile,
şi prin voia Ta au fost i şi s'au zidit j“.

1Par 29:11 In 01:3

[ NTNoul Testament

[ ApApocalipsa Sfântului Ioan
[ Cap. 5 ]Cartea cu şapte peceţi şi Mielul.
1 Am văzut apoi în mâna dreaptă a Celui ce şedea pe tron o carte scrisă pe dinlăuntru şi pe dos a, pecetluită cu şapte peceţi b.

3Rg 22:19 2Par 18:18 Ps 046:8 Is 06:1 Is 29:11 Sir 01:8 Iz 01:26 Iz 02:9-10 Ap 04:2 Ap 04:9 Ap 04:10 Ap 05:7 Ap 05:13 Ap 06:16 Ap 07:10 Ap 07:15 Ap 19:4 Ap 21:5

2 Şi-am văzut un înger puternic care striga cu glas mare: „Cine oare este vrednic să deschidă cartea şi să-i desfacă peceţile?“
3 Dar nimeni în cer, nici pe pământ, nici sub pământ nu putea să deschidă cartea, nici să se uite'n ea.
4 Şi eu mult plângeam că nimeni n'a fost găsit vrednic să deschidă cartea, nici să se uite'n ea.
5 Şi unul dintre Bătrâni mi-a zis: „Nu plânge! Iată, Leul din seminţia lui Iuda c, rădăcina lui David, El a biruit să deschidă cartea şi cele şapte peceţi ale ei“.

Fc 49:9-10 Ps 030:30 Is 11:1 Is 11:10 Rm 15:12 Evr 07:14 Ap 22:16

6 Şi'n mijlocul tronului şi al celor patru Fiinţe şi'n mijlocul Bătrânilor am văzut un Miel, stând ca înjunghiat d; El avea şapte coarne şi şapte ochi e, care sunt cele şapte duhuri ale lui Dumnezeu trimise'n tot pământul.

Is 53:7 Za 03:9 Za 04:10 In 01:29 In 01:36 1Ptr 01:19 Ap 01:4 Ap 03:1 Ap 04:5 Ap 05:12 Ap 13:8

7 Şi El a venit şi a luat cartea din dreapta Celui ce şedea pe tron.

3Rg 22:19 2Par 18:18 Ps 046:8 Is 06:1 Iz 01:26 Sir 01:8 In 01:29 Ap 04:2 Ap 04:9 Ap 04:10 Ap 05:1 Ap 05:13 Ap 06:16 Ap 07:10 Ap 07:15 Ap 19:4 Ap 21:5

8 Şi când a luat cartea, cele patru Fiinţe şi cei douăzeci şi patru de Bătrâni au căzut înaintea Mielului, fiecare având o ţiteră şi cupe de aur pline cu tămâie, care sunt rugăciunile sfinţilor.

Ps 140:2 In 01:29 Ap 08:3-4

9 Şi cântau o cântare nouă, zicând:
„Vrednic eşti să iei cartea
şi să-i deschizi peceţile,
pentru că Tu ai fost înjunghiat,
şi cu sângele Tău
I-ai răscumpărat lui Dumnezeu
oameni din fiece seminţie şi limbă şi popor şi neam;

Iov 19:25 Ps 032:3 Ps 039:3 Ps 095:1 Ps 097:1 Ps 143:9 Ps 149:1 Is 42:10 Za 08:23 In 01:29 FA 20:28 Ap 14:3

10
şi i-ai făcut pe ei
împărăţie şi preoţi Dumnezeului nostru,
şi ei vor domni pe pământ“.

Ies 19:6 Ps 044:16 Is 61:6 In 01:29 1Ptr 02:5 1Ptr 02:9 Ap 01:6 Ap 20:6 Ap 22:5

11 Şi-am văzut şi-am auzit glas de îngeri mulţi, de jur-împrejurul tronului şi-al Fiinţelor şi-al Bătrânilor; şi numărul lor era miriade de miriade f şi mii de mii g,

Dn 07:10 Lc 02:13 In 01:29 Evr 12:22

12 zicând cu glas mare:
„Vrednic este El, Mielul cel înjunghiat,
să primească puterea şi bogăţia şi înţelepciunea
şi tăria şi cinstea şi slava şi binecuvântarea!“

1Par 29:11 Is 53:7 In 01:29 In 01:36 In 17:5 Ap 05:6 Ap 13:8

13 Şi toată făptura care este'n cer şi pe pământ şi sub pământ şi'n mare, şi pe toate câte sunt într'însele le-am auzit, zicând:
„Celui ce şade pe tron şi Mielului,
Lor fie-le binecuvântarea şi cinstea şi slava şi puterea
în vecii vecilor!“

3Rg 22:19 2Par 18:18 Ps 046:8 Ps 148:1 Ps 150:6 Is 06:1 Iz 01:26 Sir 01:8 In 01:29 Flp 02:10 Ap 04:2 Ap 04:9 Ap 04:10 Ap 05:1 Ap 05:7 Ap 06:16 Ap 07:10 Ap 07:15 Ap 19:4 Ap 21:5

14 Şi cele patru Fiinţe ziceau: „Amin!“ Iar Bătrânii căzură la pământ şi se'nchinară.

Mt 04:9 Flp 02:10 Ap 19:4

[ NTNoul Testament

[ ApApocalipsa Sfântului Ioan
[ Cap. 6 ]Primele şase peceţi.
1 Şi-am văzut când Mielul a deschis-o pe cea dintâi din cele şapte peceţi; şi pe una din cele patru Fiinţe am auzit-o, zicând cu glas ca de tunet: „Vino şi vezi!“
2 Şi m'am uitat: şi iată, un cal alb; şi cel ce şedea pe el avea un arc; şi i s'a dat o cunună a şi a pornit biruind şi să biruiască.

Za 01:8 Za 06:3 Za 06:6 Ap 19:11

3 Când a deschis pecetea a doua, am auzit-o pe cea de a doua Fiinţă, zicând: „Vino şi vezi!“
4 Şi un alt cal a ieşit, roşu ca focul b; şi celui ce şedea pe el i s'a dat să ia pacea de pe pământ, ca oamenii să se'njunghie între ei; şi o sabie mare i s'a dat.

Za 01:8 Za 06:2

5 Şi când a deschis pecetea a treia, am auzit-o pe cea de a treia Fiinţă, zicând: „Vino şi vezi!“ Şi m'am uitat: şi iată, un cal negru c; şi cel ce şedea pe el avea în mâna lui un cântar.

Za 01:8 Za 06:2 Za 06:6

6 Şi-am auzit ca un glas în mijlocul celor patru Fiinţe, care zicea: Măsura de grâu, un dinar d şi trei măsuri de orz, un dinar; cât despre untdelemn şi vin, nu le vătăma e.
7 Şi când El a deschis pecetea a patra, am auzit glasul celei de a patra Fiinţe, zicând: „Vino şi vezi!“
8 Şi m'am uitat: şi iată, un cal şarg f; şi numele celui ce şedea pe el era Moartea; şi Iadul g se ţinea în urmă-i. Şi peste a patra parte a pământului li s'a dat lor putere să ucidă cu sabie şi cu foamete şi cu moarte şi cu fiarele pământului.

Ir 14:12 Ir 15:3 Iz 05:12 Iz 05:17 Iz 14:21 Iz 33:27

9 Şi când a deschis pecetea a cincea, am văzut sub Jertfelnic h sufletele celor înjunghiaţi din pricina cuvântului lui Dumnezeu şi din pricina mărturiei pe care o aveau i.

Ap 01:2

10 Şi strigau cu glas mare şi ziceau: „Stăpâne sfinte şi adevărate, până când oare nu judeci şi nu răzbuni sângele nostru, [cerându-l] de la cei ce locuiesc pe pământ? j

Fc 04:10 Dt 32:43 4Rg 09:7 Ps 078:10 Lc 18:7 Ap 18:24 Ap 19:2

11 Şi fiecăruia din ei i s'a dat un veşmânt alb; şi li s'a spus să stea'n odihnă încă puţină vreme, până ce vor împlini numărul k şi cei împreună-slujitori cu ei, şi fraţii lor, cei ce aveau să fie omorâţi ca şi ei.

Ap 03:5 Ap 03:18 Ap 04:4 Ap 07:9 Ap 07:13 Ap 19:14

12 Şi când El a deschis pecetea a şasea, eu m'am uitat; şi iată, cutremur mare a fost; soarele s'a făcut negru ca un sac de pâslă şi luna'ntreagă s'a făcut ca sângele,

Is 13:10 Is 34:4 Ioil 03:4 Iz 32:7-8 Ioil 02:10 Ioil 04:15 Mt 24:29 Mc 13:24-25 Lc 21:25 FA 02:20 Ap 08:12

13 şi stelele cerului au căzut pe pământ aşa cum smochinul îşi leapădă smochinele verzi când e zgâlţâit de vijelie;

Is 13:10 Is 34:4 Iz 32:7-8 Ioil 02:10 Ioil 04:15 Mt 24:29 Mc 13:24-25 Lc 21:25 Ap 08:12

14 iar cerul s'a'ndepărtat ca o carte'nvălătucită l, şi fiece munte şi insulă s'au mişcat din locurile lor.

Is 34:4 Is 50:3 Iz 38:20 Mc 13:25 Ap 16:20 Ap 20:11

15 Şi împăraţii pământului şi domnii şi căpeteniile şi bogaţii şi puternicii, şi tot robul şi tot omul liber s'au ascuns în peşterile şi'n stâncile munţilor,

Is 02:10 Is 02:19 Is 02:21 Ir 04:29

16 strigându-le munţilor şi stâncilor: „Cădeţi peste noi şi ascundeţi-ne de faţa Celui ce şade pe tron şi de mânia Mielului;

3Rg 22:19 2Par 18:18 Ps 046:8 Os 10:8 Is 02:19 Is 06:1 Iz 01:26 Sir 01:8 Mt 03:7 Lc 23:30 Ap 04:2 Ap 04:9 Ap 04:10 Ap 05:1 Ap 05:7 Ap 05:13 Ap 07:10 Ap 07:15 Ap 09:6 Ap 19:4 Ap 21:5

17 c'a venit Ziua, [ziua] cea mare a mâniei Lor, şi cine poate să stea'n picioare?“

Ps 075:7 Ioil 02:11 Naum 01:6 Mal 03:2 Lc 21:36

[ NTNoul Testament

[ ApApocalipsa Sfântului Ioan
[ Cap. 7 ]Cei 144.000 de pecetluiţi ai lui Israel.
1 După aceasta am văzut a patru îngeri stând la cele patru colţuri ale pământului şi ţinând în frâu cele patru vânturi ale lui, pentru ca vânt să nu sufle pe pământ, nici pe mare, nici peste vreun copac.

Ir 49:35 Iz 37:9 Dn 07:2 Za 06:5 Mt 24:31

2 Şi-am văzut un alt înger, care se ridica de la Soare-Răsare şi avea pecetea b Viului Dumnezeu; el a strigat cu glas puternic către cei patru îngeri cărora li s'a dat să vatăme pământul şi marea,
3 zicând: „Nu vătămaţi pământul, nici marea, nici copacii, până ce nu-i vom pecetlui pe robii Dumnezeului nostru pe frunţile lor“.

Iz 09:4 Ap 09:4 Ap 14:1

4 Şi-am auzit numărul celor pecetluiţi: o sută patruzeci şi patru de mii c de pecetluiţi, din toate seminţiile fiilor lui Israel d:

Ap 14:1 Ap 14:3

5 Din seminţia lui Iuda, douăsprezece mii de pecetluiţi; din seminţia lui Ruben, douăsprezece mii; din seminţia lui Gad, douăsprezece mii;
6 din seminţia lui Aşer, douăsprezece mii; din seminţia lui Neftali, douăsprezece mii; din seminţia lui Manase, douăsprezece mii;
7 din seminţia lui Simeon, douăsprezece mii; din seminţia lui Levi, douăsprezece mii; din seminţia lui Isahar, douăsprezece mii;
8 din seminţia lui Zabulon, douăsprezece mii; din seminţia lui Iosif, douăsprezece mii; din seminţia lui Veniamin, douăsprezece mii de pecetluiţi.
9 După acestea, m'am uitat: şi iată, mulţime multă pe care nimeni nu putea s'o numere, din tot neamul şi [din toate] seminţiile şi popoarele şi limbile, stând înaintea tronului şi înaintea Mielului, îmbrăcaţi în veşminte albe şi cu ramuri de finic în mâinile lor

Is 66:18 Mc 16:5 Ap 03:5 Ap 03:18 Ap 04:4 Ap 06:11 Ap 07:13 Ap 19:14

10 şi strigau cu glas mare, zicând: „Mântuirea Îi este e Dumnezeului nostru Celui ce şade pe tron şi Mielului!“

3Rg 22:19 2Par 18:18 Ps 046:8 Os 13:4 Is 06:1 Ir 03:23 Iz 01:26 Sir 01:8 Ap 04:2 Ap 04:9 Ap 04:10 Ap 05:1 Ap 05:7 Ap 05:13 Ap 06:16 Ap 07:15 Ap 19:1 Ap 19:4 Ap 21:5

11 Şi toţi îngerii stăteau împrejurul tronului şi al Bătrânilor şi al celor patru Fiinţe, şi au căzut pe feţele lor înaintea tronului şi I s'au închinat lui Dumnezeu,

Mt 04:9

12 zicând:
„Amin! Binecuvântarea şi slava şi înţelepciunea
şi mulţumirea şi cinstea şi puterea şi tăria
fie-I Dumnezeului nostru în vecii vecilor. Amin!“
13 Iar unul dintre Bătrâni a luat cuvântul şi mi-a zis: „Aceştia, care sunt îmbrăcaţi în veşminte albe, cine sunt ei şi de unde-au venit?“

Mc 16:5 Ap 03:5 Ap 03:18 Ap 04:4 Ap 06:11 Ap 07:9 Ap 19:14

14 Şi eu i-am spus: „Domnul meu, tu o ştii“. Şi el mi-a spus: „Aceştia sunt cei ce vin din necazul cel mare; veşmintele şi le-au spălat şi le-au înălbit în sângele Mielului f.

Is 01:18 Dn 12:1 Mt 24:21 Mc 13:19 Evr 09:14 1In 01:7

15 Iată de ce sunt ei înaintea tronului lui Dumnezeu, şi'n templul Său Îi slujesc ziua şi noaptea; şi Cel ce şade pe tron îi va sălăşlui în cortul Său:

3Rg 22:19 2Par 18:18 Ps 046:8 Is 04:2 Is 06:1 Iz 01:26 Sir 01:8 Ap 04:2 Ap 04:9 Ap 04:10 Ap 05:1 Ap 05:7 Ap 05:13 Ap 06:16 Ap 07:10 Ap 19:4 Ap 21:5

16 nu vor mai flămânzi, nici nu vor mai înseta, nici soarele nu se va mai prăvăli peste ei, şi nici o arşiţă.

Ps 120:6 Is 49:10 Lc 06:21

17 Fiindcă Mielul Care stă'n mijlocul tronului îi va paşte pe ei g şi-i va duce la izvoarele apelor vieţii; şi Dumnezeu va şterge toată lacrima de pe ochii lor“.

Ps 022:1-2 Ps 035:9 Is 25:8 Is 49:10 Ir 02:13 Iz 34:23 Lc 06:21 In 10:11 In 10:14 Ap 21:4

[ NTNoul Testament

[ ApApocalipsa Sfântului Ioan
[ Cap. 8 ]Pecetea a şaptea şi cădelniţa de aur. Primele patru trâmbiţe.
1 Şi când Mielul a deschis pecetea a şaptea, tăcere s'a făcut în cer, ca la o jumătate de ceas a.
2 Şi-am văzut pe cei şapte îngeri care stau înaintea lui Dumnezeu; şi li s'au dat lor şapte trâmbiţe b.

Tob 12:15 Mt 18:10

3 Şi un alt înger a venit şi a stat la altar, având o cădelniţă de aur; şi i s'a dat lui tămâie multă, pentru ca'mpreună cu rugăciunile tuturor sfinţilor s'o aducă pe altarul de aur cel de dinaintea tronului.

Ies 30:1-3 Ps 140:2 Ap 05:8 Ap 08:4 Ap 09:13

4 Şi fumul tămâiei s'a suit din mâna îngerului, împreună cu rugăciunile sfinţilor, înaintea lui Dumnezeu.

Ps 140:2 Ap 05:8 Ap 08:3

5 Şi îngerul a luat cădelniţa şi a umplut-o din focul altarului şi a aruncat pe pământ; şi s'au pornit tunete şi glasuri şi fulgere şi cutremur.

Ies 19:16-19 Lv 16:12 Est 01:1 Ap 04:5 Ap 11:19 Ap 16:18

6 Iar cei şapte îngeri care aveau cele şapte trâmbiţe s'au gătit să trâmbiţeze.

1Ptr 01:17

7 Şi a trâmbiţat întâiul înger: şi s'a pornit grindină şi foc amestecat cu sânge şi au căzut pe pământ; şi a ars o treime din pământ, şi au ars o treime din copaci, şi a ars iarba verde toată.

Ies 09:23-25 Iz 38:22 Sol 16:22

8 Şi a trâmbiţat al doilea înger: şi ceva ca un munte mare arzând în foc s'a prăbuşit în mare. Şi o treime din mare s'a prefăcut în sânge,

Ies 07:20 Ies 07:21 Ir 51:25

9 şi o treime din făpturile cu viaţă'n ele care sunt în mare au murit, şi o treime din corăbii s'au sfărâmat.
10 Şi a trâmbiţat al treilea înger: şi o stea uriaşă a căzut din cer arzând ca o făclie, şi a căzut peste o treime din râuri şi peste izvoarele apelor.
11 Şi numele stelei: i se zice Pelin c. Şi o treime din ape s'au făcut ca pelinul şi mulţi dintre oameni au murit din pricina apelor, că se făcuseră amare.

Ir 09:14

12 Şi a trâmbiţat al patrulea înger: şi o treime din soare a fost lovită, şi-o treime din lună şi o treime din stele, pentru ca o treime din ele să se'ntunece, şi ziua să-şi piardă o treime din lumină, şi noaptea tot aşa.

Is 13:10 Iz 32:7-8 Ioil 02:10 Ioil 04:15 Mt 24:29 Mc 13:24-25 Lc 21:25 Ap 06:12-13

13 Şi-am văzut şi-am auzit un vultur care zbura spre înaltul cerului şi striga cu glas mare: „Vai, vai celor ce locuiesc pe pământ, vai lor din pricina celorlalte glasuri ale trâmbiţei celor trei îngeri care-s gata să trâmbiţeze!“

[ NTNoul Testament

[ ApApocalipsa Sfântului Ioan
[ Cap. 9 ]Trâmbiţele a cincea şi a şasea.
1 Şi a trâmbiţat al cincilea înger: şi-am văzut o stea căzută din cer pe pământ a; şi i s'a dat cheia fântânii adâncului b,

Lc 10:18 Ap 20:1

2 şi ea a deschis fântâna adâncului; şi din fântână s'a ridicat un fum ca fumul unui mare cuptor; şi soarele şi văzduhul s'au întunecat de fumul fântânii.

Fc 19:28 Ies 19:18

3 Şi din fum au ieşit lăcuste c pe pământ şi li s'a dat lor putere precum putere au scorpiile pământului.

Ies 10:12 Ies 10:15 Sol 16:9

4 Şi li s'a poruncit să nu vatăme iarba pământului şi nici o verdeaţă şi nici un copac, ci numai pe oamenii care nu au pe frunţile lor pecetea lui Dumnezeu.

Iz 09:4 Ap 07:3

5 Şi li s'a dat lor nu ca să-i omoare, ci ca ei să fie chinuiţi timp de cinci luni d; şi chinul lor este la fel ca chinul de scorpie când înţeapă un om.

Ioil 02:5

6 Şi'n zilele acelea vor căuta oamenii moartea şi nu o vor afla; şi vor dori să moară... şi moartea va fugi de ei.

Iov 03:21 Is 02:19 Ir 08:3 Os 10:8 Lc 23:30 Ap 06:16

7 Iar înfăţişarea lăcustelor era asemenea unor cai pregătiţi de război. Şi aveau pe capete cununi ca de aur e; şi feţele le erau ca nişte feţe de oameni.

Ioil 02:4-5 Sol 16:10

8 Aveau păr ca părul de femei f, şi dinţii lor erau ca ai leilor.

Ioil 01:6

9 Şi aveau pieptare ca platoşele de fier, iar vuietul aripilor lor era ca vuietul unor care de luptă cu mulţi cai ce-aleargă'n bătălie.

Ir 47:3 Ioil 02:5

10 Şi aveau cozi asemenea scorpiilor, şi bolduri g; şi'n cozile lor le este puterea de a-i vătăma pe oameni timp de cinci luni.
11 Şi ca'mpărat al lor îl au pe îngerul adâncului, al cărui nume în evreieşte este Abaddon h, iar în elineşte are numele Apollion i.
12 Întâiul „vai“ a trecut; iată că după aceasta vin încă două „vai“-uri.

Ap 11:4

13 Şi a trâmbiţat al şaselea înger: şi-am auzit un glas din cele patru cornuri ale altarului de aur care este'naintea lui Dumnezeu,

Ies 30:1-3 Ap 08:3

14 zicând către îngerul al şaselea, cel care avea trâmbiţa: „Dezleagă-i pe cei patru îngeri care sunt legaţi la râul cel mare, Eufratul j“.
15 Şi cei patru îngeri, care erau ţinuţi gata pentru ceasul şi ziua şi luna şi anul acela, au fost dezlegaţi pentru ca să omoare o treime din oameni.
16 Şi numărul oştirilor călărimii era de douăzeci de mii de ori câte zece mii k; le-am auzit numărul.
17 Şi caii şi pe cei ce şedeau pe ei i-am văzut astfel în vedenie: aveau platoşe de foc şi de iachint l şi de pucioasă, iar capetele cailor semănau cu capetele leilor, şi din gurile lor ieşea foc şi fum şi pucioasă.
18 De aceste trei plăgi au fost ucişi o treime din oameni: de focul şi de fumul şi de pucioasa care ieşea din gurile lor;
19 pentru că puterea cailor le este'n gură şi'n cozi; căci cozile lor sunt asemenea şerpilor: având capete, vatămă şi cu acestea.
20 Dar ceilalţi oameni, care n'au murit de plăgile acestea, nu s'au pocăit de faptele mâinilor lor: să nu se mai închine demonilor şi idolilor de aur şi de argint şi de aramă şi de piatră şi de lemn, care nu pot nici să vadă, nici să audă, nici să umble;

Dt 32:17 Ps 134:15-17 Dn 05:23 Sol 15:13 1Co 10:19-20 Ap 16:9 Ap 16:11 Ap 16:21

21 şi nu s'au pocăit de crimele lor, nici de vrăjitoriile lor, nici de desfrânarea lor, nici de hoţiile lor.

Ap 16:9 Ap 16:11 Ap 16:21