1 Şi a fost că'n vremea aceea Iuda s'a despărţit a de fraţii săi şi s'a aşezat lângă un om din Adulam, care se numea Hira. |
2 Văzând Iuda acolo pe fata unui Canaanean, care se numea Şua, el a luat-o de soţie şi a intrat la ea. Fc 46:12
Nm 26:19
1Par 02:3
|
3 Iar ea, zămislind, a născut un băiat şi i-a pus numele Ir. Fc 46:12
Nm 26:19
1Par 02:3
|
4 Zămislind iarăşi, a născut alt băiat şi i-a pus numele Onan. Fc 46:12
Nm 26:19
1Par 02:3
|
5 Şi a mai născut un băiat şi i-a pus numele Şela. Când i-a născut pe aceştia, ea era la Chezib. Fc 46:12
Nm 26:19
1Par 02:3
|
6 Iuda a luat pentru Ir, întâiul-său-născut, o femeie cu numele Tamara. |
7 Dar Ir, întâiul-născut al lui Iuda, a fost rău în ochii Domnului, iar Dumnezeu a făcut ca el să moară. |
8 Atunci Iuda i-a zis lui Onan: „Intră la femeia fratelui tău, fă-ţi datoria de cumnat b şi ridică-i urmaşi fratelui tău“. Dt 25:5
Rut 04:10
Mt 22:24
Lc 20:28
|
9 Ştiind însă Onan că urmaşii nu vor fi ai lui, de câte ori intra la femeia fratelui său îşi vărsa sămânţa pe pământ, ca să nu-i ridice urmaşi fratelui său. |
10 Rea se arăta fapta lui în ochii lui Dumnezeu, Care a făcut ca şi el să moară. |
11 Atunci a zis Iuda către Tamara, nora sa: „Stai văduvă în casa tatălui tău până ce Şela, fiul meu, se va face mare“; căci îşi zicea: Nu cumva să moară şi acesta, ca şi fraţii lui! Şi s'a dus Tamara şi a trăit în casa tatălui ei. Tob 07:11
|
12 Şi dac'a trecut vreme multă, iată că fata lui Şua, femeia lui Iuda, a murit. Şi după ce Iuda s'a alinat, a urcat la Timna, la cei care-i tundeau oile, împreună cu păstorul său Hira din Adulam. |
13 Cineva i-a dat de veste Tamarei, nora sa, zicându-i: „Iată, socrul tău merge la Timna să-şi tundă oile“. |
14 Atunci ea şi-a dezbrăcat hainele de văduvie, s'a înfăşurat cu un văl şi, gătindu-se, a ieşit şi a şezut la poarta Enaim, care este în drumul spre Timna. Căci vedea că Şela se făcuse mare şi ea nu-i fusese dată de soţie. Pr 09:14-15
|
15 Şi dac'a văzut-o Iuda, a crezut că-i o desfrânată c; căci ea îşi avea faţa acoperită, iar el n'a recunoscut-o. |
16 Şi abătându-se spre ea din cale, i-a zis: „Lasă-mă să intru la tine!“ Căci el nu ştia că e nora lui. Iar ea a zis: „Dacă intri la mine, ce-mi dai?“ |
17 El i-a răspuns: „Îţi voi trimite un ied din turma mea“. Iar ea a zis: „Bine, dar să-mi dai un zălog d până-l vei trimite“. |
18 Răspuns-a Iuda: „Ce zălog să-ţi dau?“ Şi ea a zis: „Inelul e tău, colanul tău f şi toiagul pe care-l ai în mână“. Şi el i le-a dat şi a intrat la ea; şi ea a rămas grea de la el. |
19 Apoi ea s'a ridicat şi s'a dus; şi-a scos vălul şi s'a îmbrăcat iar cu hainele sale de văduvie. |
20 Iuda a trimis iedul prin mijlocirea păstorului său din Adulam, ca să ia zălogul de la femeie, dar n'a găsit-o. |
21 Şi i-a întrebat pe oamenii locului: „Unde-i desfrânata care şedea lângă drum la Enaim?“ Aceia i-au răspuns: „N'a fost aici nici o desfrânată“. |
22 El s'a întors la Iuda şi a zis: „N'am găsit-o, iar oamenii locului mi-au spus că n'a fost acolo nici o desfrânată“. |
23 Atunci Iuda a zis: „Să şi le ţină! numa' să nu ne facem de râs: iată, eu i-am trimis iedul, iar tu n'ai găsit-o“. |
24 Şi a fost că după vreo trei luni i s'a spus lui Iuda: „Tamara, noru-ta, s'a desfrânat, şi iată c'a rămas însărcinată din desfrânare“. Iar Iuda a zis: „Scoateţi-o, şi să fie arsă!“ g Lv 21:9
|
25 Dar pe când o duceau, ea a trimis să i se spună socrului său: „De la omul căruia îi aparţin aceste lucruri, de la el sunt eu însărcinată“. Şi a zis: „Spune ale cui sunt inelul, colanul şi toiagul acesta!“ |
26 Iuda le-a recunoscut şi a zis: „Tamara e mai dreaptă decât mine; fiindcă e drept că nu i-am dat-o lui Şela, fiul meu“ h. Şi de atunci n'a mai cunoscut-o. |
27 Şi a fost că'n vremea când ea era să nască, iată că'n pântecele ei erau doi gemeni. |
28 Şi a fost că'n timp ce ea năştea, s'a ivit mâna unuia din ei; iar moaşa i-a prins mâna şi i-a legat un fir de aţă roşie, zicând: „Acesta a ieşit întâi“. |
29 Dar acesta şi-a tras mâna înapoi, şi îndată a ieşit fratele lui. Şi ea a zis: „Cum de-ai făcut tu spărtură prin gard?...“. Şi i-au pus numele Fares i. Fc 46:12
Rut 04:12
1Par 02:4
|
30 Apoi a ieşit şi fratele său, cu firul de aţă roşie la mână; şi i s'a pus numele Zara j. |
1 Aşadar, Iosif a fost dus în Egipt, iar Putifar, eunucul lui Faraon şi mare cămăraş, bărbat egiptean, l-a cumpărat din mâna Ismaeliţilor care-l duseseră acolo. Fc 37:36
Ps 104:17
FA 07:9
|
2 Domnul era cu Iosif; acesta devenea omul izbânzilor şi trăia în casa stăpânului său, egipteanul, FA 07:9
|
3 iar stăpânul său vedea că Domnul este cu el şi că tot ce făcea el, făcea şi Domnul să sporească'n mâinile lui. Fc 21:22
Fc 39:23
Ps 001:3
|
4 Aşa că Iosif a aflat trecere în ochii stăpânului său, care l-a plăcut şi l-a pus peste casa sa şi i-a dat lui Iosif pe mână tot ce avea el. |
5 Şi a fost că după ce l-a pus peste casa sa şi peste toate câte avea, de dragul lui Iosif a binecuvântat Domnul casa egipteanului; şi era binecuvântarea Domnului peste tot ce avea el în casa şi'n ţarina sa. |
6 Pe mâna lui Iosif a lăsat el tot ce avea; avându-l pe el, n'avea grijă de nimic în afară de'mbucătura pe care-o mânca. Iosif era bine făcut la trup şi frumos la chip. |
7 Şi a fost că, după toate acestea, femeia stăpânului său şi-a pus ochii pe Iosif şi i-a zis: „Culcă-te cu mine!“ Pr 07:5
2Ptr 02:14
|
8 Dar el n'a vrut; dimpotrivă, a zis către femeia stăpânului său: „Dacă, datorită mie, stăpânul meu nu duce grijă de nimic în casa lui, dacă pe toate câte le are le-a dat pe mâna mea, Sir 01:20
|
9 dacă'n casa aceasta nu-i nimeni mai mare decât mine şi de la nimic nu sunt oprit fără numai de la tine – pentru că eşti femeia lui –, cum să-i fac eu lui un astfel de rău şi să păcătuiesc în faţa lui Dumnezeu?“ |
10 Şi cu toate că ea-i vorbea lui Iosif în fiecare zi, el n'o asculta să se culce cu ea, ca să fie cu ea. |
11 Dar a fost că'ntr'o bună zi a venit Iosif în casă pentru treburile sale; şi cum nimeni dintre ai casei nu era înlăuntru, |
12 ea l-a apucat de haină şi i-a zis: „Culcă-te cu mine!“ Dar el, lăsându-şi haina în mâinile ei, a fugit şi a ieşit afară. 2Rg 13:11
Sol 10:13
|
13 Când a văzut ea că el şi-a lăsat haina'n mâinile ei şi a fugit şi a ieşit afară, |
14 atunci şi-a strigat casnicii şi le-a zis: „Uitaţi-vă, ne-a adus un slugoi evreu a ca să-şi bată joc de noi b; că a venit la mine'nlăuntru şi mi-a zis: Culcă-te cu mine! Eu însă am strigat cât am putut, |
15 iar el, dac'a auzit că am ridicat glasul şi am strigat, şi-a lăsat haina la mine, a luat-o la fugă şi a ieşit afară...“. |
16 Şi a ţinut haina la ea până ce stăpânul a venit la casa lui. |
17 Atunci i-a spus şi lui aceeaşi poveste, zicând: „Slugoiul evreu, pe care tu l-ai adus la noi, a venit la mine să-şi bată joc de mine şi mi-a zis: Am să mă culc cu tine! |
18 Dar când a auzit că mi-am ridicat glasul şi am strigat, şi-a lăsat haina la mine, a luat-o la fugă şi a ieşit afară“. |
19 Şi a fost că de'ndată ce stăpânul lui [Iosif] a auzit cuvintele femeii sale, câte-i spusese ea, zicând: „Iată cum s'a purtat slugoiul tău cu mine!“, s'a aprins de mânie. |
20 Şi luându-l stăpânul pe Iosif, l-a aruncat în temniţă, în locul unde erau închişi întemniţaţii regelui, acolo, la popreală. PS 104:18
Evr 11:36
|
21 Dar Domnul era cu Iosif; milă a revărsat asupră-i şi i-a dăruit trecere în ochii mai-marelui temniţei. Sol 10:14
|
22 Iar mai-marele temniţei a dat pe mâna lui Iosif temniţa şi pe toţi osândiţii care erau în temniţă. Şi orice era de făcut acolo, el făcea. |
23 Mai-marele temniţei nu se mai temea de nimic, fiindcă toate erau pe mâna lui Iosif; fiindcă Domnul era cu el, şi tot ce făcea el făcea şi Domnul să sporească'n mâinile lui. Fc 39:3
Ps 001:3
|
1 Şi a fost că, la o vreme după aceasta, marele paharnic al regelui Egiptului şi marele pitar au greşit împotriva stăpânului lor, regele Egiptului. |
2 Şi s'a mâniat Faraon pe cei doi dregători a ai săi: pe marele paharnic şi pe marele pitar, |
3 şi i-a pus sub pază b în casa căpeteniei gărzii, în temniţa unde era închis Iosif. Fc 41:10
|
4 Căpetenia gărzii l-a rânduit pe Iosif pe lângă ei, iar el i-a slujit; şi pentru câtăva vreme ei au rămas sub pază. |
5 Într'o noapte însă marele pitar şi marele paharnic ai regelui Egiptului, care erau închişi în temniţă, au visat amândoi vise; dar fiecare visul său şi fiecare vis cu înţelesul lui. |
6 Când Iosif a intrat la ei dimineaţa, a văzut că erau abătuţi. |
7 Şi i-a întrebat Iosif pe dregătorii lui Faraon, care erau cu el sub pază în casa stăpânului său: „De ce vă sunt feţele triste pe ziua de azi?“ |
8 Iar ei au răspuns: „Am visat câte un vis şi nu-i nimeni să ni-l tâlcuiască“. Iosif le-a zis: „Oare tâlcuirile nu sunt ele de la Dumnezeu? c Aşadar, spuneţi-mi-le mie!“ Fc 41:16
Dn 02:27-28
|
9 Marele paharnic i-a povestit lui Iosif visul său. A zis: „În somnul meu, o viţă de vie era înainte-mi; |
10 iar pe viţă, trei mlădiţe. Şi dac'a odrăslit, dădea'n vlăstari ciorchini de struguri copţi. |
11 Paharul lui Faraon era în mâna mea; am luat un strugure, l-am stors în paharul lui Faraon şi am dat paharul în mâna lui Faraon“. |
12 Iosif i-a zis: „Iată-i tâlcuirea: Cele trei mlădiţe sunt trei zile. |
13 După trei zile îşi va aminti Faraon de dregătoria ta şi te va pune iarăşi în slujbă; şi-i vei da lui Faraon paharul în mână, aşa cum o făceai şi înainte, când erai paharnicul său. |
14 Dar adu-ţi aminte de ce-am fost eu pentru tine, când va fi să-ţi meargă ţie'n plin; fă-mi binele de a-i aminti lui Faraon de mine şi scoate-mă din această închisoare; Ne 05:19
Ne 13:31
|
15 căci cu vicleşug m'au răpit d din ţara Evreilor, şi nici aici n'am făcut nimic; cu toate acestea, iată că m'au aruncat în groapa e aceasta“. |
16 Şi dacă marele pitar a văzut cât de bine a tâlcuit, a zis către Iosif: „Am avut şi eu un vis: Se făcea că purtam pe cap trei coşuri cu pâine. |
17 Iar în coşul cel mai de deasupra erau tot felul de aluaturi coapte de pitar pentru masa lui Faraon, dar păsările cerului le mâncau din coşul de pe capul meu“. |
18 Răspunzând acestuia, Iosif i-a zis: „Iată-i tâlcuirea: Cele trei coşuri sunt trei zile. |
19 Încă trei zile, şi Faraon îţi va lua capul şi te va spânzura de un copac, iar păsările cerului se vor înfrupta din carnea ta“. |
20 Şi a fost că în cea de a treia zi, care era ziua de naştere a lui Faraon, acesta a făcut ospăţ pentru toţi curtenii săi; şi'n mijlocul curtenilor săi şi-a adus aminte de dregătoria marelui paharnic şi de aceea a marelui pitar; |
21 pe marele paharnic l-a aşezat din nou în dregătoria lui, iar acesta îi dădea lui Faraon paharul în mână; |
22 iar pe marele pitar l-a spânzurat, aşa cum le tâlcuise Iosif. Fc 41:13
|
23 Dar marele paharnic nu şi-a mai adus aminte de Iosif; îl uitase. |
1 Şi a fost că după doi ani a avut şi Faraon un vis. Se făcea că stătea lângă Râu a; |
2 şi iată, din Râu au ieşit şapte vaci, frumoase la vedere şi grase la trup, şi păşteau pe mal. |
3 Dar din râu au ieşit după ele alte şapte vaci, urâte la vedere şi slabe la trup, şi stăteau pe malul Râului lângă celelalte vaci; |
4 şi vacile cele urâte şi slabe la trup le-au înghiţit pe cele şapte vaci frumoase la vedere şi grase. Atunci Faraon s'a trezit. Fc 41:20
|
5 Apoi iar a adormit şi a avut un al doilea vis: Iată că şapte spice de grâu, pline şi frumoase, creşteau dintr'un singur pai; |
6 dar iată că după ele s'au ivit alte şapte spice, subţiri şi pălite de vântul de răsărit; |
7 şi cele şapte spice subţiri şi pălite le-au înghiţit pe cele şapte spice frumoase şi pline. Atunci s'a trezit Faraon, şi iată că era un vis! |
8 Iar dacă s'a făcut dimineaţă, sufletul i s'a tulburat; şi a trimis să-i cheme pe toţi magii Egiptului şi pe toţi înţelepţii lui; şi le-a povestit Faraon visul, dar nu era cine să i-l tâlcuiască lui Faraon. Ies 07:11
Dn 02:3
|
9 Atunci marele paharnic a prins a-i grăi lui Faraon şi i-a zis: „Astăzi îmi aduc aminte de păcatul meu b. |
10 S'a mâniat odată Faraon pe dregătorii săi şi ne-a pus sub pază în casa căpeteniei gărzii, pe mine şi pe marele pitar. Fc 40:3
|
11 Amândoi am visat atunci câte un vis în aceeaşi noapte – şi eu, şi el –, fiecare având un vis cu însemnare deosebită. |
12 Era cu noi acolo un tânăr evreu, un rob al căpeteniei gărzii; şi dacă i le-am spus, el ni le-a tâlcuit. |
13 Şi cum ne-a tâlcuit el, aşa s'a şi întâmplat: eu am fost din nou aşezat în dregătoria mea, iar acela a fost spânzurat“. |
14 Atunci a trimis Faraon şi l-a chemat pe Iosif. Şi de'ndată l-au scos din temniţă, l-au tuns, i-au dat haine curate, şi aşa a venit la Faraon. Ps 104:20
|
15 Iar Faraon i-a zis lui Iosif: „Am avut un vis, dar nu-i cine să mi-l tâlcuiască. Eu însă am aflat spunându-se despre tine că numa' ce auzi visele, le şi tâlcuieşti“. |
16 Iosif i-a răspuns lui Faraon, zicându-i: „Nu eu, ci Dumnezeu îi va da lui Faraon un răspuns mântuitor“. Fc 40:8
Dn 02:29
|
17 Faraon i-a grăit apoi lui Iosif, zicându-i: „Iată că'n visul meu stăteam pe malul Râului; |
18 şi iată că din Râu au ieşit şapte vaci grase la trup şi frumoase la vedere şi păşteau pe mal; |
19 şi iată că după ele au ieşit alte şapte vaci, rele şi urâte la vedere şi slabe la trup, de-o urâţenie cum eu n'am văzut în toată ţara Egiptului; |
20 iar cele şapte vaci urâte şi slabe le-au înghiţit pe cele şapte vaci dintâi, frumoase şi grase, Fc 41:4
|
21 şi măcar că [acestea] intraseră cu totu'n pântecele lor, nu se cunoştea că le intraseră'n pântece: erau tot atât de urâte la vedere ca şi la'nceput. Şi dacă m'am trezit, am adormit din nou. |
22 Şi'n visul meu am văzut cum dintr'un singur pai au ieşit şapte spice pline şi frumoase. |
23 Şi după ele au ieşit alte şapte spice, subţiri şi pălite de vântul de răsărit; |
24 şi cele şapte spice subţiri şi pălite le-au înghiţit pe cele şapte spice frumoase şi pline. Le-am spus pe acestea magilor, dar nimeni n'a fost să mi le tâlcuiască“. |
25 I-a zis Iosif lui Faraon: „Visul lui Faraon este unul: Dumnezeu i-a arătat lui Faraon ceea ce va să facă. |
26 Cele şapte vaci frumoase sunt şapte ani, cele şapte spice frumoase sunt şapte ani: visul lui Faraon este unul. |
27 Cele şapte vaci urâte şi slabe, care au ieşit după ele, sunt şapte ani; cele şapte spice subţiri şi pălite de vântul de răsărit sunt şapte ani: vor fi şapte ani de foamete. |
28 Acesta-i cuvântul pe care i l-am spus lui Faraon: Dumnezeu i-a arătat lui Faraon ceea ce va să facă. |
29 Iată, vin şapte ani de mare belşug în tot pământul Egiptului. |
30 După ei vor veni şapte ani de foamete; uitat va fi tot belşugul în ţara Egiptului, foametea va secătui ţara, 4Rg 08:1
|
31 iar belşugul nu va mai fi cunoscut în ţară din pricina foametei de după el, că va fi foarte grea. |
32 Şi dacă visul i s'a arătat lui Faraon de două ori, e pentru că Dumnezeu Şi-a hotărât cuvântul şi Se grăbeşte să-l plinească. |
33 Şi acum, să aleagă Faraon un bărbat priceput şi înţelept şi să-l aşeze peste toată ţara Egiptului. |
34 Aceasta să facă Faraon, şi să aşeze ispravnici c peste ţară, pentru ca'n cei şapte ani de belşug să adune a cincea parte din strânsura d Egiptului. |
35 Să adune ei toate bucatele celor şapte ani buni care vin şi să dea grâul pe mâna lui Faraon, iar bucatele să fie puse sub pază prin cetăţi; |
36 aceste bucate vor fi rezerva ţării pentru cei şapte ani de foamete ce vor veni în ţara Egiptului, şi astfel ţara nu va pieri de foame“. |
37 Aceste cuvinte au plăcut lui Faraon şi tuturor dregătorilor săi. |
38 Şi le-a zis Faraon tuturor dregătorilor săi: „Am mai găsi noi oare un om ca el, în care să fie duhul lui Dumnezeu?“ e Sir 20:28
FA 07:10
|
39 Apoi a zis Faraon către Iosif: „De vreme ce Dumnezeu ţi-a descoperit ţie toate acestea, om mai înţelept şi mai priceput decât tine nu se află. Sir 20:28
FA 07:10
|
40 Tu să fii dar în fruntea casei mele f. Tot poporul meu se va supune poruncii tale, iar eu numai prin tronul meu voi fi mai mare decât tine!“ Ps 104:22
Ecc 04:14
Dn 02:48
Sol 10:14
Sir 11:1
1Mac 02:53
FA 07:10
|
41 I-a zis Faraon lui Iosif: „Iată, eu te pun astăzi peste toată ţara Egiptului!“, Ps 104:22
Ecc 04:14
Dn 02:48
Sol 10:14
Sir 11:1
1Mac 02:53
FA 07:10
|
42 şi şi-a scos Faraon inelul din deget şi l-a pus în degetul lui Iosif, l-a îmbrăcat în haină de vison, i-a pus la gât colan de aur, Est 03:10
Est 08:2
|
43 şi a făcut să fie purtat în cea de a doua sa trăsură, şi crainicul striga înainte-i: „Abrek!“ g Şi'n felul acesta l-a pus peste toată ţara Egiptului. |
44 Apoi Faraon a zis către Iosif: „Eu sunt Faraon! În toată ţara Egiptului nimeni nu-şi va mişca mâna sau piciorul fără'ncuviinţarea ta!“ |
45 Şi l-a numit Faraon pe Iosif cu numele de Ţafnat-Paneah h şi i-a dat-o de soţie pe Asineta, fiica lui Poti-Fera i, marele preot din Iliopolis j. |
46 Iosif era de treizeci de ani când s'a înfăţişat înaintea lui Faraon, regele Egiptului. Ieşind apoi Iosif de la faţa lui Faraon, a cutreierat toată ţara Egiptului. |
47 Şi'n cei şapte ani de belşug a rodit pământul cu mare rodnicie. |
48 Iar el a adunat toate bucatele celor şapte ani care-au fost cu belşug în ţara Egiptului şi le-a pus prin cetăţi, în fiecare cetate punând strânsura câmpurilor dimprejur. |
49 A strâns Iosif grâu îmbelşugat ca nisipul mării, până ce nu l-au mai putut socoti, de mult ce era. |
50 Înainte însă de a fi sosit cei şapte ani de foamete, lui Iosif i s'au născut doi fii, aduşi pe lume de Asineta, fata lui Poti-Fera, preotul din Iliopolis. Fc 46:20
Fc 48:5
|
51 Celui întâi-născut i-a pus Iosif numele Manase, „pentru că [şi-a zis el] m'a făcut Dumnezeu să-mi uit toate necazurile şi toată casa tatălui meu“; |
52 iar celuilalt i-a pus numele Efraim, „pentru că [şi-a zis el] Dumnezeu m'a făcut roditor în pământul suferinţei mele“. |
53 Iar după ce au trecut cei şapte ani de belşug care au fost în ţara Egiptului, |
54 au prins a veni cei şapte ani de foamete, după cum spusese Iosif. Foamete s'a făcut atunci în toate ţările, dar în toată ţara Egiptului era pâine. Ps 104:16
FA 07:11
|
55 Când însă a flămânzit şi toată ţara Egiptului, atunci poporul a strigat la Faraon să-i dea pâine, dar Faraon a zis către toţi Egiptenii: „Duceţi-vă la Iosif; ce vă va spune el, aceea faceţi!“ In 02:5
|
56 Şi dacă foametea s'a'ntins pe tot cuprinsul ţării, a deschis Iosif toate grânarele şi vindea pâine tuturor Egiptenilor. Fc 42:6
|
57 Dar toate ţările veneau în Egipt să cumpere pâine de la Iosif, căci foametea se înstăpânise'n tot pământul. Fc 12:10
|
1 Aflând Iacob că este grâu în Egipt, a zis către fiii săi: „Ce vă uitaţi unul la altul? FA 07:12
|
2 Iată, am auzit că este grâu în Egipt. Coborâţi-vă a acolo şi cumpăraţi ceva bucate, ca să ne ţinem în viaţă şi să nu murim“. FA 07:12
|
3 Atunci fraţii lui Iosif, zece din ei, s'au coborât să cumpere grâu din Egipt; |
4 dar pe Veniamin, fratele lui Iosif, nu l-a trimis Iacob cu fraţii săi, pentru că-şi zicea: „Nu cumva să i se întâmple ceva rău!“ |
5 Au venit deci fiii lui Israel să cumpere şi ei printre alţii care veneau, căci foametea bântuia şi'n pământul Canaanului. FA 07:11
|
6 Iar Iosif era căpetenie peste ţară; tot el era cel ce vindea la tot poporul ţării. Şi dac'au sosit şi fraţii lui Iosif, i s'au închinat până la pământ. Fc 41:56
|
7 De'ndată ce Iosif şi-a văzut fraţii, i-a recunoscut, dar s'a prefăcut a le fi străin şi le-a grăit aspru, zicând: „Voi, de unde-aţi venit?“ Iar ei au zis: „Din ţara Canaanului, să cumpărăm bucate“. |
8 Aşa că Iosif i-a recunoscut pe fraţii săi, dar ei nu l-au recunoscut. |
9 Atunci Iosif şi-a adus aminte de visele pe care le visase despre ei şi le-a zis: „Voi sunteţi spioni. De-aia aţi venit, să puneţi ochii pe punctele slabe ale ţării!“ Fc 37:5-11
|
10 Ei au zis: „Nu, domnul nostru! Robii tăi au venit să cumpere bucate. |
11 Noi suntem toţi feciorii unui singur om, suntem oameni cinstiţi, robii tăi nu sunt spioni...“. |
12 Iar el le-a zis: „Nu!: să luaţi la ochi punctele slabe ale ţării, de-aia aţi venit!...“. |
13 Ei au zis: „Noi, robii tăi, suntem doisprezece fraţi în ţara Canaanului, cel mai mic e acum împreună cu tatăl nostru, iar unul nu mai este“ b. |
14 Dar Iosif le-a zis: „E'ntocmai cum v'am spus eu când am zis că sunteţi spioni. |
15 Veţi fi însă puşi la'ncercare: Pe viaţa lui Faraon c, nu veţi pleca din locul acesta decât numai dacă fratele vostru cel mai mic va veni aici. Fc 43:5
Fc 44:23
|
16 Trimiteţi pe unul din voi să-l aducă pe fratele vostru; voi însă rămâneţi la popreală până ce se va dovedi dacă spusele voastre sunt adevărate ori ba; de nu d, pe viaţa lui Faraon: sunteţi într'adevăr spioni“. |
17 Şi i-a pus sub pază vreme de trei zile. |
18 Iar a treia zi le-a zis: „Faceţi asta, şi veţi fi vii – căci eu mă tem de Dumnezeu –: e |
19 De sunteţi oameni paşnici, unul dintre voi f să rămână la popreală'n închisoare, iar voi mergeţi şi duceţi grâul pe care l-aţi cumpărat |
20 şi să mi-l aduceţi pe fratele vostru cel mai mic; atunci vor fi spusele voastre vrednice de crezare şi nu veţi muri“. Iar ei au făcut aşa. |
21 Şi ziceau unii către alţii: „Vai nouă, că'ntr'adevăr am păcătuit împotriva fratelui nostru! căci am văzut cum se zbuciuma sufletu'n el când se ruga de noi, dar noi nu l-am auzit; iată de ce-a venit peste noi această urgie!“ |
22 Atunci răspunzând Ruben, le-a zis: „Nu v'am spus eu vouă să nu vă faceţi păcat împotriva băiatului? Dar voi nu m'aţi ascultat, şi iată că sângele lui cere răzbunare“. Fc 37:21-22
|
23 Ei însă nu ştiau că Iosif înţelege, pentru că el vorbise cu ei prin tălmaci g. |
24 Atunci Iosif s'a'ndepărtat de ei şi a plâns. Apoi a venit din nou la ei şi le-a vorbit; şi l-a luat dintre ei pe Simeon şi l-a legat în faţa ochilor lor. |
25 După aceea a poruncit Iosif să li se umple sacii cu grâu, argintul fiecăruia să i se pună în sacul său, şi să li se dea merinde pentru drum. Şi li s'a făcut întocmai. |
26 Şi punându-şi ei grâul pe asini, au plecat de acolo. |
27 Dar când unul din ei şi-a dezlegat sacul ca să-şi hrănească asinii la locul de popas, şi-a văzut argintul în gura sacului Fc 42:35
Fc 43:21
|
28 şi a zis către fraţii săi: „Mi s'a înapoiat argintul, iată-l în sacul meu!“... Atunci le-a pierit inima, şi cu spaimă ziceau unul către altul: „Ce-a făcut oare Dumnezeu cu noi?“... |
29 Iar dacă au venit la Iacob, tatăl lor, în ţara Canaanului, i-au povestit toate câte li se întâmplaseră, zicând: |
30 „Omul care-i stăpân peste ţara aceea ne-a vorbit cu asprime şi ne-a pus sub pază, ca şi cum noi ne-am fi dus să-i spionăm pământul. |
31 Dar noi i-am spus: Suntem oameni paşnici, nu suntem spioni; |
32 noi suntem doisprezece fraţi, fii ai aceluiaşi părinte; e unul care nu mai este, iar cel mai mic este acum împreună cu tatăl nostru în ţara Canaanului... |
33 Însă omul care-i stăpân peste ţara aceea ne-a zis: Iată cum voi cunoaşte eu că sunteţi paşnici: Lăsaţi aici la mine pe unul din fraţi, luaţi-vă grâul pe care l-aţi cumpărat pentru familia voastră, şi duceţi-vă; |
34 dar să-l aduceţi la mine pe fratele vostru cel mai mic, şi atunci voi cunoaşte că nu sunteţi spioni, că sunteţi oameni paşnici; pe fratele vostru h vi-l voi da îndărăt, iar voi veţi putea să cutreieraţi ţara pentru negoţ“. |
35 Dar când ei şi-au deşertat sacii, iată că'n sacul fiecăruia era punga cu argintul său; şi dac'au văzut, ei şi tatăl lor, pungile cu argintul lor, au fost cuprinşi de spaimă. Fc 43:18
Fc 43:21
Fc 44:1
|
36 Şi le-a zis Iacob, tatăl lor: „M'aţi lăsat fără copii: Iosif nu mai este, Simeon nu mai este, şi-acum vreţi să mi-l luaţi pe Veniamin! Pe mine cade totul...“. |
37 Dar Ruben i-a grăit tatălui său, zicând: „Dă-mi-l mie în seamă, şi eu ţi-l voi aduce înapoi; dacă nu ţi-l voi aduce, să-i omori pe cei doi feciori ai mei!“ |
38 Dar el a zis: „Nu! Fiul meu nu se va coborî cu voi [în Egipt], pentru că fratele lui a murit şi doar el a rămas i. Dacă i se întâmplă vreun rău pe calea'n care-aveţi a merge, atunci cu'ntristare îmi veţi pogorî cărunteţile în locaşul morţilor“ j. Fc 37:35
Fc 44:29
|
1 Dar foametea se'nteţea pe pământ. |
2 Şi a fost că dac'au isprăvit ei de mâncat grâul pe care-l aduseseră din Egipt, tatăl lor le-a zis: „Duceţi-vă din nou de ne cumpăraţi ceva bucate!“ Fc 44:25
|
3 Dar Iuda i-a grăit: „Cu jurământ ni s'a jurat nouă omul acela când a zis: – La mine nu veţi mai ajunge a dacă fratele vostru cel mai mic nu-i cu voi... |
4 Aşadar, dacă-l trimiţi cu noi pe fratele nostru, ne vom coborî [în Egipt] să-ţi cumpărăm bucate; |
5 dar dacă nu-l trimiţi pe fratele nostru cu noi, nu ne vom coborî, căci omul ne-a spus-o: – La mine nu veţi mai ajunge dacă fratele vostru cel mai mic nu-i cu voi!“ Fc 42:15
Fc 44:23
|
6 Israel a zis: „De ce mi-aţi făcut voi mie răul acesta, de a-i fi spus acelui om că mai aveţi un frate?...“. |
7 Ei au răspuns: „El, omul acela, este cel ce ne-a întrebat despre noi şi despre neamul nostru: – Tatăl vostru mai trăieşte? mai aveţi voi vreun frate?... Noi i-am răspuns după cum ne-a întrebat. De unde era să ştim noi că el ne va zice: – Aduceţi-l pe fratele vostru!?...“. Fc 44:19
|
8 Iuda însă a zis către Israel, tatăl său: „Trimite băiatul cu mine, şi ne vom ridica şi vom merge ca să trăim şi să nu murim, atât noi cât şi tu şi cei ce sunt în grija noastră. |
9 Îl iau eu pe răspunderea mea; din mâna mea să-l ceri. Dacă nu ţi-l aduc şi nu ţi-l voi înfăţişa, vinovat să fiu eu faţă de tine în toate zilele vieţii mele; Fc 44:32
|
10 că de n'am fi zăbovit atât, ne-am fi întors acum a doua oară“. |
11 A zis atunci Israel, tatăl lor: „Dacă-i pe-aşa, ei bine, faceţi aşa: luaţi în tărhaturile voastre câte ceva din roadele pământului şi duceţi-i-le omului în dar: puţin balsam şi puţină miere, tămâie şi smirnă şi migdale şi alune. |
12 Luaţi cu voi argint de două ori mai mult; duceţi cu voi argintul care v'a fost pus înapoi în sacii voştri: poate c'a fost o greşeală. |
13 Luaţi-l pe fratele vostru şi porniţi la drum: întoarceţi-vă la omul acela. |
14 Iar Dumnezeul meu b să vă dea trecere pe lângă omul acela, ca să vi-l dea şi pe celălalt frate al vostru, şi pe Veniamin. Cât despre mine, de-mi va fi dat să rămân fără copii, să rămân!“ |
15 Şi luând bărbaţii cu ei aceste daruri, au luat şi argint de două ori mai mult, l-au luat şi pe Veniamin, au pornit la drum şi s'au coborât în Egipt şi i s'au înfăţişat lui Iosif. |
16 Dar când Iosif l-a văzut între ei şi pe Veniamin, fratele său cel de-o mamă, a zis către iconomul casei sale: „Adu-i pe oamenii aceia în casă, şi'njunghie din vite şi găteşte, pentru că oamenii vor prânzi cu mine!“ |
17 Iar omul a făcut aşa cum îi spusese Iosif, şi i-a adus pe oameni în casa lui Iosif. |
18 Iar oamenii, văzând că sunt aduşi în casa lui Iosif, au zis: „Din pricina argintului ce ne-a fost înapoiat în saci data trecută, de-aceea ne duc înlăuntru, ca să ne găsească pricină, să se arunce asupra noastră, să ne facă robi şi să ne ia asinii“. Fc 42:35
|
19 Şi apropiindu-se ei de iconomul casei lui Iosif, i-au vorbit în uşa casei şi i-au zis: |
20 „Rugămu-ne, domnule..., a mai fost o dată când noi ne-am coborât aici să cumpărăm bucate; |
21 dar a fost că dac'am ajuns la locul de popas şi ne-am dezlegat sacii, iată că argintul fiecăruia era'n gura sacului său, argintul nostru'n chiar greutatea lui; aşa că l-am adus acum îndărăt, noi cu mâinile noastre; Fc 42:27
Fc 42:35
|
22 iar pentru cumpărat bucate am adus alţi bani; nu ştim cine ne-a pus nouă argintul în sacii noştri“. |
23 Iar acela le-a zis: „Fiţi pe pace, nu vă temeţi: Dumnezeul vostru şi Dumnezeul părinţilor voştri este Cel ce'n sacii voştri v'a pus vouă comoară. Cât despre argintul vostru, e la mine'n toată rânduiala“. Şi le-a adus pe Simeon. |
24 Şi le-a adus apă să-şi spele picioarele, iar pentru asinii lor a dat nutreţ. |
25 Iar ei şi-au pregătit darurile pentru când avea să vină Iosif la amiază, căci aflaseră că vor prânzi acolo. |
26 Când Iosif a venit acasă, ei în casă i-au înfăţişat darurile pe care le aveau în mâini şi i s'au închinat cu faţa pân' la pământ. |
27 Iar el i-a întrebat: „Cum vă aflaţi?“ Apoi a zis: „Dar bătrânul vostru tată, de care mi-aţi vorbit deunăzi, e sănătos? mai trăieşte?“ c |
28 Ei au zis: „Robul tău, tatăl nostru, e sănătos, încă trăieşte“. Şi Iosif a zis: „Binecuvântat de Dumnezeu este omul acela!“ Iar ei s'au plecat şi i s'au închinat. |
29 Dar dacă Iosif şi-a ridicat ochii, l-a văzut pe Veniamin, fratele său de-o mamă, şi a zis: „El e fratele vostru cel mai mic, pe care mi-aţi spus că-l veţi aduce la mine?“... Şi a adăugat: „Dumnezeu să aibă milă de tine, fiule!“ d |
30 Dar Iosif era atât de tulburat încât de dragul fratelui său i se zbătea inima şi-l podidea plânsul. Şi a fugit în odaie şi a plâns acolo. |
31 Apoi, spălându-şi faţa, a ieşit; şi, stăpânindu-se, a zis: „Aduceţi bucatele!“ |
32 Şi lui i s'a pus de-o parte, lor de-o parte, şi tot de-o parte Egiptenilor care mâncau cu el, din pricină că Egiptenii nu pot să mănânce la un loc cu Evreii, aceasta fiind pentru Egipteni o nelegiuire. Dn 01:8
|
33 Ei s'au aşezat în faţa lui, cel întâi-născut după dreptul vârstei sale şi cel mai tânăr după tinereţea lui; şi oamenii aceştia se uitau cu mirare unul la altul. |
34 El le-a dat porţii din bucatele de la masa lui, dar porţia lui Veniamin era de cinci ori mai mare decât a fiecăruia din ceilalţi. Şi au băut şi s'au veselit cu el. Ps 103:15
|
1 Iosif i-a dat poruncă iconomului casei sale, zicându-i: „Umple sacii acestor oameni cu bucate cât vor putea duce, iar argintul fiecăruia să i-l pui în gura sacului. Fc 42:35
|
2 Iar cupa mea, cupa de argint, s'o pui în sacul celui mai tânăr, laolaltă cu banii lui pentru grâu“. Şi a făcut acela după cuvântul lui Iosif, după cum îi spusese el. |
3 Iar dimineaţa, în revărsatul zorilor, le-au dat drumul oamenilor şi asinilor lor. |
4 Dar după ce-au ieşit ei din cetate, iată că nu erau departe când Iosif a zis către iconomul casei sale: „Scoală şi fugi după oamenii aceia şi, când îi ajungi, să le zici: De ce mi-aţi răsplătit voi binele cu răul? Ps 037:20
Ir 18:20
|
5 de ce mi-aţi furat cupa de argint? nu este ea aceea din care bea stăpânul meu şi'n care ghiceşte a? Rău aţi făcut ce-aţi făcut!“ |
6 Şi dacă i-a ajuns, le-a spus cuvintele acestea. |
7 Iar ei au răspuns: „De ce grăieşte domnul astfel de cuvinte? Departe de robii tăi să fi făcut o astfel de faptă. |
8 De vreme ce şi argintul pe care l-am găsit în gura sacilor noştri ţi l-am adus îndărăt tocmai din ţara Canaanului, cum era să furăm din casa stăpânului tău argint sau aur? |
9 Acela dintre robii tăi la care se va găsi cupa, acela să moară!, iar noi vom fi robii domnului nostru“. Fc 31:32
|
10 El a zis: „Începând din această clipă, aşa să fie cum aţi spus: acela la care se va găsi cupa, acela va fi robul meu; iar voi, voi veţi fi fără vină“. |
11 Atunci ei s'au grăbit, fiecare, să-şi dea sacul jos, şi fiecare şi-a dezlegat sacul. |
12 Iar acela a căutat, începând cu cel mai vârstnic şi isprăvind cu cel mai tânăr; şi cupa a fost găsită în sacul lui Veniamin. |
13 Atunci ei şi-au sfâşiat hainele b, şi-a pus fiecare sacul pe asin şi s'au întors în cetate. Fc 37:29
|
14 Iuda şi fraţii săi au intrat la Iosif, care era încă acolo, şi i-au căzut cu faţa la pământ; |
15 iar Iosif le-a zis: „De ce-aţi făcut voi o faptă ca aceasta? Oare n'aţi ştiut că un om ca mine poate ghici?“ |
16 A zis Iuda: „Ce să-i răspundem noi domnului nostru? ce să zicem? cu ce să ne dezvinovăţim?... Dumnezeu este Cel ce a descoperit greşeala c robilor tăi... Iată, acum suntem robii domnului nostru, atât noi cât şi acela la care s'a găsit cupa“. |
17 Iosif însă le-a zis: „Nu, departe de mine să fac aşa ceva! Rob îmi va fi acela la care s'a găsit cupa; cât despre voi, duceţi-vă cu pace la tatăl vostru“. |
18 Atunci Iuda s'a apropiat de el şi i-a zis: d „Rogu-mă, doamne!, îngăduie-i robului tău să spună o vorbă'nainte-ţi fără ca mânia ta să se-aprindă'mpotriva robului tău, căci tu eşti ca şi Faraon. |
19 Doamne, tu i-ai întrebat pe robii tăi, zicându-le: – Aveţi voi tată sau frate? Fc 43:7
|
20 Iar noi i-am spus domnului nostru: – Avem tată bătrân, cu un fiu mai mic, copilul bătrâneţelor sale; fratele acestuia a murit şi numai el a rămas de la mama sa, şi tatăl său îl iubeşte. |
21 Iar tu ai zis către robii tăi: – Aduce-ţi-l pe acela la mine, ca să-l învăluie ochii mei! e |
22 Atunci noi i-am spus domnului nostru: – Băiatul nu-şi poate părăsi tatăl; dacă şi-ar părăsi el pe tatăl său, acesta ar muri. |
23 Tu însă ai zis către robii tăi: – Dacă nu va veni cu voi fratele vostru cel mai mic, la mine nu veţi mai ajunge!... Fc 42:15
Fc 43:5
|
24 Şi a fost că dacă ne-am întors noi la robul tău, tatăl nostru, i-am povestit vorbele domnului meu. |
25 Iar când tatăl nostru ne-a zis: – Duceţi-vă încă o dată de mai cumpăraţi ceva bucate!, Fc 43:2
|
26 noi i-am răspuns: – Nu ne mai putem duce; dacă însă fratele nostru cel mai mic e cu noi, atunci ne ducem, fiindcă nu mai putem să vedem faţa acelui om dacă nu va veni cu noi şi fratele nostru cel mai mic. |
27 Atunci robul tău, tatăl nostru, ne-a zis: – Voi ştiţi că femeia mea mi-a născut doi fii; |
28 unul s'a dus de la mine, şi eu am zis: De bună seamă, a fost sfâşiat!... Şi nu l-am mai văzut până'n ziua de azi. Fc 37:33
|
29 Aşadar, dacă şi pe acesta-l veţi lua de dinaintea feţei mele şi i se va întâmpla lui ceva rău pe drum, atunci cu întristare îmi veţi pogorî cărunteţile în locaşul morţilor... Fc 42:38
|
30 Şi acum, dacă eu mă voi întoarce la robul tău, tatăl nostru, fără să fie cu noi băiatul de al cărui suflet e legat sufletul său, |
31 atunci, de'ndată ce va vedea că băiatul nu-i cu noi, el va muri, iar robii tăi cu'ntristare vor pogorî cărunteţile robului tău, părintele nostru, în locaşul morţilor. Fc 37:35
Fc 42:38
|
32 Or, tocmai eu, robul tău, eu l-am luat pe băiat de la părintele nostru şi am zis: – Dacă nu ţi-l voi aduce şi nu-l voi pune în faţa ochilor tăi, vinovat să fiu eu faţă de părintele meu în toate zilele vieţii mele... Fc 43:9
|
33 Acum, aşadar, să rămână robul tău, în locul băiatului, rob la domnul meu, iar băiatul să se ducă împreună cu fraţii săi. |
34 Fiindcă eu, cum mă voi duce eu la părintele nostru fără ca băiatul să fie cu noi? Nu, nu vreau să văd nefericirea ce s'ar năpusti asupra părintelui meu!“ |
1 Atunci Iosif nu s'a mai putut stăpâni faţă de toţi cei ce erau acolo şi a strigat: „Afară de la mine toată lumea!“ Aşa că nimeni nu rămăsese cu Iosif când el li s'a descoperit fraţilor săi. FA 07:13
|
2 Plângând, şi-a ridicat el glasul, şi toţi Egiptenii au auzit, şi s'a auzit şi'n casa lui Faraon. FA 07:13
|
3 Şi a zis Iosif către fraţii săi: „Eu sunt Iosif!... Tata mai trăieşte?“ a Fraţii lui însă nu i-au putut răspunde, căci deodată'ncremeniseră'nainte-i. FA 07:13
|
4 Şi Iosif a zis către fraţii săi: „Apropiaţi-vă de mine!“ Şi ei s'au apropiat. Iar el a zis: „Eu sunt Iosif, fratele vostru, pe care voi l-aţi vândut pentru Egipt. FA 07:13
|
5 Acum însă să nu vă întristaţi, nici să vă pară rău că m'aţi vândut aici, fiindcă spre păstrarea vieţii m'a trimis pe mine Dumnezeu înaintea voastră. Fc 50:20
|
6 Că iată, doi ani sunt de când foametea bântuie pe pământ, şi încă cinci ani mai sunt în care nici arătură nu va fi, nici seceriş. |
7 Căci Dumnezeu m'a trimis înaintea voastră ca să vă păstreze vouă o rămăşiţă b pe pământ şi viaţa să v'o păzească spre marea urmare c. |
8 Aşadar, nu voi m'aţi trimis aici, ci Dumnezeu; şi El m'a făcut ca un tată lui Faraon, domn peste toată casa lui şi stăpânitor peste toată ţara Egiptului. Fc 50:20
Sol 10:14
|
9 Grăbiţi-vă dar să vă duceţi la tatăl meu şi să-i spuneţi: – Aşa zice fiul tău, Iosif: Dumnezeu m'a făcut domn peste tot Egiptul; coboară-te la mine, nu zăbovi. FA 07:14
|
10 Vei locui în ţinutul Goşen d şi vei fi aproape de mine, tu, feciorii tăi şi fiii fiilor tăi, oile tale, vitele tale şi toate câte sunt ale tale; Fc 47:11
|
11 acolo te voi hrăni – căci vor mai fi încă cinci ani de foamete –, ca să nu pieri tu, nici feciorii tăi, nici toate ale tale... |
12 Iată, ochii voştri văd, ca şi ochii fratelui meu Veniamin, că gura mea este cea care vă grăieşte. |
13 Povestiţi-i deci părintelui meu toată slava mea cea din Egipt şi tot ce-aţi văzut, şi grăbiţi-vă să-l aduceţi pe părintele meu aici!“ |
14 Şi căzând el apoi pe grumazul lui Veniamin, fratele său, a plâns; iar Veniamin a plâns şi el pe grumazul lui. |
15 Şi i-a sărutat pe toţi fraţii săi şi a plâns asupră-le; după care şi fraţii săi au grăit cu el. |
16 Iar vestea a pătruns în casa lui Faraon: „Au venit – se spunea – fraţii lui Iosif!“ Iar Faraon şi curtenii săi s'au bucurat. |
17 Şi a zis Faraon către Iosif: „Spune-le fraţilor tăi: – Iată ce să faceţi: Încărcaţi-vă animalele şi duceţi-vă în ţara Canaanului. Sol 19:16
|
18 Luaţi-l pe tatăl vostru, luaţi-vă familiile, veniţi la mine şi vă voi da tot ce e mai bun din ţara Egiptului şi vă veţi hrăni cu grăsimea pământului. Fc 47:6
Fc 47:11
Ps 144:15
Ps 147:3
|
19 Iar tu, tu dă-le această poruncă: – Iată ce să faceţi: Luaţi-vă din ţara Egiptului căruţe pentru copiii voştri şi pentru femeile voastre, luaţi-l pe părintele vostru şi veniţi. |
20 Să nu vi se scurgă ochii după bunurile voastre, fiindcă tot ce-i mai bun în ţara Egiptului al vostru va fi“. |
21 Şi fiii lui Israel au făcut aşa. Iar Iosif le-a dat căruţe după porunca regelui Faraon; datu-le-a şi merinde pentru drum. |
22 Apoi fiecăruia din ei i-a mai dat haine de schimb, iar lui Veniamin i-a dat şi trei sute de arginţi, precum şi cinci rânduri de haine. |
23 Iar tatălui său i-a trimis în acelaşi fel: zece asini încărcaţi din toate bunătăţile Egiptului şi zece asine încărcate cu grâu, cu pâine şi cu merinde pentru călătoria tatălui său. |
24 Apoi el le-a dat drumul fraţilor săi, care au plecat; iar el le-a zis: „Să nu vă sfădiţi pe cale!“ |
25 Şi dac'au plecat din Egipt, ei au sosit în ţara Canaanului, la Iacob, tatăl lor, |
26 şi i-au adus vestea: „Fiul tău Iosif trăieşte, şi el e mai mare peste toată ţara Egiptului“. Dar inima lui Iacob n'a tresărit, fiindcă el nu-i credea. |
27 Când însă ei i-au spus toate cuvintele pe care Iosif le grăise către ei şi când a văzut el căruţele pe care Iosif le trimisese ca să-l aducă, atunci duhul lui Iacob, tatăl lor, s'a reînsufleţit: |
28 „Ajunge! – a zis Israel –; Iosif, fiul meu, încă trăieşte! Mă duc să-l văd până nu mor!“ |
1 Astfel a pornit Israel la drum, cu tot ce avea. Sosit la Beer-Şeba, a adus jertfă Dumnezeului tatălui său Isaac. |
2 Atunci a zis Dumnezeu către Israel noaptea'n vedenie: „Iacobe, Iacobe!“ Iar el a răspuns: „Iată-mă!“ |
3 Şi [Dumnezeu] a zis: „Eu sunt Dumnezeul părinţilor tăi; nu te teme să te cobori în Egipt, căci acolo voi face Eu din tine popor mare. |
4 Eu Însumi Mă voi pogorî cu tine în Egipt şi tot Eu te voi înălţa a, iar Iosif îşi va pune mâinile pe ochii tăi“ b. Fc 50:1
|
5 Iacob şi-a ridicat apoi tabăra de la Beer-Şeba, iar fiii lui Israel l-au urcat pe Iacob, tatăl lor, şi pe pruncii şi femeile lor, în căruţele pe care le trimisese Iosif ca să-l aducă. FA 07:14
|
6 Luându-şi ei averile şi toate vitele pe care le agonisiseră în ţara Canaanului, au venit în Egipt, Iacob şi tot neamul său împreună cu el: Ios 24:4
1Rg 12:8
Ps 104:3
Is 52:4
Idt 05:10
FA 07:15
|
7 feciorii săi cu el, şi fiii feciorilor săi, fiicele lui şi fetele feciorilor săi; pe tot neamul său l-a adus cu sine în Egipt. |
8 Iată acum numele fiilor lui Israel care au venit în Egipt: Iacob şi fiii săi. Întâiul-născut al lui Iacob: Ruben. Fc 35:23
Ies 01:1-2
Ies 06:14
Nm 26:5
1Par 05:1
1Par 05:3
|
9 Fiii lui Ruben: Enoh, Falu, Heţron şi Carmi. Ies 06:14
1Par 05:3
|
10 Fiii lui Simeon: Iemuel şi Iamin, Ohad şi Iachin, Ţohar şi Saul, fiii canaaneencei. Ies 06:15
Nm 26:12
1Par 04:24
|
11 Fiii lui Levi: Gherşon, Cahat şi Merari. Ies 06:16
Nm 03:17
Nm 26:57
1Par 05:27
1Par 23:6
|
12 Fiii lui Iuda: Ir, Onan, Şela, Fares şi Zara (dar Ir şi Onan au murit în ţara Canaanului). Fiii lui Fares au fost Heţron şi Hamul. Fc 38:3-5
Fc 38:29-30
Nm 26:19-21
1Par 02:3-5
1Par 04:1
Mt 01:3
Lc 03:33
|
13 Fiii lui Isahar: Tola şi Fuva, Iaşub şi Şimron. Nm 26:23-24
1Par 07:1
|
14 Fiii lui Zabulon: Sered, Elon şi Iahleel. Nm 26:26
|
15 Aceştia sunt fiii Liei, pe care ea i i-a născut lui Iacob în Mesopotamia, ca şi pe Dina, fata lui: de toţi – băieţi şi fete – treizeci şi trei de suflete. |
16 Fiii lui Gad: Ţifion, Haghi, Şuni, Eţbon, Eri, Arodi şi Areli. Nm 15:17
|
17 Fiii lui Aşer: Imna şi Işva, Işvi, Beria şi Serah, sora lor. Iar fiii lui Beria: Heber şi Malkiel. 1Par 07:30-31
|
18 Aceştia sunt fiii Zilpei, cea pe care Laban i-a dat-o Liei, fiica sa; pe aceştia i i-a născut ea lui Iacob: şaisprezece suflete. |
19 Fiii Rahelei, soţia lui Iacob: Iosif şi Veniamin. |
20 Lui Iosif i s'au născut în ţara Egiptului Manase şi Efraim, pe care i-a născut Asineta, fiica lui Poti-Fera, preotul cel mare din Iliopolis c. Fiul lui Manase, pe care i l-a născut ţiitoarea sa Sira, este Machir; iar lui Machir i s'a născut Galaad. Fiii lui Efraim, fratele lui Manase: Sutalaam şi Taam. Iar fiii d lui Sutalaam: Edom. Fc 41:50-52
Nm 36:1
|
21 Fiii lui Veniamin: Bela, Becher şi Aşbel; fiii lui Bela: Ghera şi Naaman, Ehi, Roş, Mupim, Hupim şi Ard. 1Par 07:6
1Par 08:1-5
|
22 Aceştia sunt fiii Rahelei, pe care ea i i-a născut lui Iacob: de toţi, paisprezece suflete. |
23 Fiii lui Dan: Huşim. |
24 Fiii lui Neftali: Iahţeel, Guni, Ieţer şi Şilem. 1Par 48:49
1Par 07:13
|
25 Aceştia sunt fiii Bilhăi, pe care Laban i-a dat-o roabă fiicei sale Rahela. Ea i-a născut lui Iacob, de toţi, şapte suflete. |
26 Iar sufletele care au intrat cu Iacob în Egipt, odrăslite din coapsele lui, fără a le socoti pe femeile fiilor lui Iacob, au fost de toate şaizeci şi şase. |
27 Fiii lui Iosif, care i s'au născut în Egipt: nouă e suflete. Aşadar, de toate, sufletele casei lui Iacob, care au venit cu el în Egipt: şaptezeci şi cinci. Ies 01:5
Dt 10:22
FA 07:14
|
28 [Iacob] l-a trimis pe Iuda înaintea sa, la Iosif, pentru ca acesta să-l întâmpine la Ieroonpolis, în pământul lui Ramses. |
29 Iar Iosif şi-a înhămat caii la caretă şi a ieşit în întâmpinarea lui Israel, tatăl său, la Ieroonpolis. Şi dac'a dat cu ochii de el, i-a căzut pe grumaz şi mult a plâns pe grumazul său. |
30 Şi a zis Israel către Iosif: „De-acum pot să mor, că ţi-am văzut faţa şi că mai trăieşti“ Lc 02:29-30
|
31 Iar Iosif a zis către fraţii săi şi către familia tatălui său: „Mă duc să-l vestesc pe Faraon şi să-i zic: – Fraţii mei şi casa tatălui meu, care erau în ţara Canaanului, au venit la mine. Fc 47:1
|
32 Aceşti oameni sunt păstori – oameni care trăiesc din creşterea vitelor – şi şi-au adus cu ei turmele şi cirezile şi toate câte au... |
33 Aşadar, dacă Faraon vă va chema şi vă va zice: – Cu ce vă îndeletniciţi?, |
34 voi să răspundeţi: – Noi, robii tăi, din tinereţile noastre şi pân' acum suntem crescători de vite, ca şi părinţii noştri..., în felul acesta veţi putea să vă aşezaţi în ţinutul Goşen“. Căci Egiptenilor urâciune le este tot păstorul de oi f. Fc 47:3
Fc 06:27
|
1 Iosif s'a dus de l-a vestit pe Faraon, zicând: „Tatăl meu şi fraţii mei, cu turmele, cu cirezile şi cu toate ale lor, au venit din ţara Canaanului şi iată-i în ţinutul Goşen“. Fc 46:31
FA 07:14-15
|
2 Dintre fraţii săi el luase cinci şi i-a înfăţişat lui Faraon. |
3 Iar Faraon a zis către fraţii lui Iosif: „Cu ce vă îndeletniciţi voi?“ Şi ei i-au răspuns lui Faraon: „Robii tăi sunt păstori de oi, cum au fost şi părinţii noştri“. Fc 46:33-34
|
4 Şi i-au mai zis lui Faraon: „Am venit să ne adăpostim a în ţară pentru că nu se mai găseşte păşune pentru vitele robilor tăi, căci foamete mare bântuie'n ţara Canaanului. Fie-le acum robilor tăi să se aşeze în ţinutul Goşen“ b. |
5a Iar Faraon a zis către Iosif: „Să se aşeze'n ţinutul Goşen! Iar dacă tu ştii că printre ei se află oameni destoinici, pune-i în fruntea turmelor mele“. |
5b Iacob şi fiii săi au venit la Iosif în Egipt. Iar Faraon, regele Egiptului, a aflat. Şi a zis Faraon către Iosif: „Tatăl tău şi fraţii tăi au venit la tine. |
6 Iată, pământul Egiptului îţi stă'nainte: aşează-i pe tatăl tău şi pe fraţii tăi în cel mai bun loc din ţară!“ Fc 45:18
Fc 46:34
Sol 19:16
|
7 Iosif l-a adus înlăuntru pe Iacob, tatăl său, şi i l-a înfăţişat lui Faraon. Iar Iacob l-a binecuvântat c pe Faraon. |
8 A zis Faraon către Iacob: „Câte sunt zilele anilor vieţii tale?“ |
9 Iacob i-a zis lui Faraon: „Zilele anilor vieţii mele de pribegie sunt o sută treizeci de ani. Scurte şi rele, zilele anilor vieţii mele n'au ajuns zilele anilor de viaţă ai părinţilor mei în zilele lor de pribegie“. Evr 11:9
Evr 11:13
|
10 Şi dacă l-a binecuvântat Iacob pe Faraon, a ieşit de la el. |
11 Iosif dar i-a aşezat pe tatăl său şi pe fraţii săi şi le-a dat moşie d în ţara Egiptului, în cea mai bună parte a ţării, în pământul lui Ramses, aşa cum îi poruncise Faraon. Fc 45:10
Fc 45:18
|
12 Şi Iosif îi hrănea pe tatăl său şi pe fraţii săi şi toată casa tatălui său, dându-le tuturor după numărul celor ce ţineau de ei. |
13 În toată ţara însă nu mai era pâine, căci tare mult se'nteţise foametea. Ţara Egiptului şi ţara Canaanului se istoviseră de foame. |
14 Tot argintul ce se afla în ţara Egiptului şi'n ţara Canaanului l-a adunat Iosif pentru grâul pe care-l cumpărau; şi a adus Iosif tot argintul în casa lui Faraon. |
15 Când cei din ţara Egiptului şi din ţara Canaanului şi-au cheltuit toţi banii, Egiptenii au venit toţi la Iosif şi au zis: „Dă-ne pâine! De ce trebuie să murim noi sub ochii tăi pentru că nu mai avem bani?“ |
16 Iar Iosif le-a zis: „Dacă vi s'au isprăvit banii, aduceţi-mi vitele, şi vă voi da pâine în schimbul vitelor voastre“. |
17 Şi ei şi-au adus vitele la Iosif, iar Iosif le-a dat pâine pe cai şi pe turme şi pe cirezi şi pe asini; în anul acela i-a hrănit cu pâine în schimbul tuturor vitelor lor. |
18 Iar dacă anul acela a trecut, au venit la el în anul următor şi i-au zis: „Nu vom ascunde de domnul nostru că, de vreme ce banii ni s'au sfârşit iar vitele noastre sunt ale domnului nostru, sub ochii domnului nostru n'au mai rămas decât trupurile şi pământurile noastre. |
19 De ce trebuie să murim noi sub ochii tăi, şi noi şi pământurile noastre? Cumpără-ne pentru pâine, pe noi şi pământurile noastre, iar noi şi pământurile noastre îi vom fi robi lui Faraon. Tu dă-ne sămânţă să semănăm şi să trăim şi să nu murim şi pentru ca ogoarele să nu se părăginească“. |
20 Astfel a cumpărat Iosif pentru Faraon tot pământul Egiptenilor, întrucât Egiptenii şi-au vândut fiecare pământul său lui Faraon, că-i îmboldea foametea; şi toată ţara a devenit a lui Faraon. |
21 Cât despre popor, şi l-a făcut luişi rob de la un capăt al Egiptului pân'la celălalt. |
22 Numai pământurile preoţilor nu le-a cumpărat Iosif, căci preoţii îşi aveau mertic e rânduit de Faraon şi se hrăneau din merticul pe care li-l dădea Faraon; iată de ce ei nu şi-au vândut pământul. |
23 Zis-a Iosif către toţi Egiptenii: „Iată, eu v'am cumpărat astăzi pentru Faraon, pe voi şi pământul vostru. Luaţi-vă sămânţă şi semănaţi pământul. |
24 Iar la seceriş să daţi a cincea parte lui Faraon, iar patru părţi să vă rămână vouă pentru semănatul ogoarelor, pentru hrana voastră şi a celor ce sunt în casele voastre şi pentru hrana copiilor voştri“. |
25 Iar ei au zis: „Tu ne-ai ţinut în viaţă: Să aflăm noi milă'n ochii domnului nostru şi să-i fim robi lui Faraon!“ |
26 Şi din aceasta a făcut Iosif o rânduială care dăinuie până astăzi în ţara Egiptului: a cincea parte să i se dea lui Faraon; scutit era doar pământul preoţilor, care nu era al lui Faraon. |
27 Astfel s'a aşezat Israel în ţara Egiptului, în ţinutul Goşen; şi s'au înstăpânit în el şi-au tot crescut şi foarte s'au înmulţit. Fc 46:34
Ps 104:23-24
|
28 Iacob a trăit în ţara Egiptului şaptesprezece ani; aşa că zilele lui Iacob, anii vieţii sale au fost o sută patruzeci şi şapte. |
29 Şi dacă i s'a apropiat lui Israel vremea să moară, l-a chemat pe fiul său Iosif şi i-a zis: „De-am aflat eu har în ochii tăi, pune-ţi mâna sub coapsa mea spre mărturie de'ndurare şi credincioşie faţă de mine: să nu mă'ngropi în Egipt, Fc 24:2
|
30 ci fă-mă să dorm împreună cu părinţii mei; scoate-mă din Egipt şi'ngroapă-mă în mormântul lor!“ Iar el a zis: „Voi face după cum ai spus!“ Fc 49:29
Fc 50:13
|
31 Dar [Iacob] a zis: „Jură-mi!“ Şi i s'a jurat. Şi Israel s'a închinat rezemându-se pe vârful toiagului f. Evr 11:21
|
1 Şi a fost că la o vreme după aceasta i s'a spus lui Iosif: „Tatăl tău e bolnav“. Atunci el i-a luat cu sine pe cei doi fii ai săi, pe Manase şi pe Efraim, şi a venit la Iacob. |
2 Lui Iacob i s'a dat de veste spunându-i-se: „Iată că Iosif, fiul tău, vine la tine“. Şi Israel, adunându-şi puterile, s'a aşezat pe marginea patului. |
3 Şi a zis Iacob către Iosif: „Dumnezeu Atotputernicul mi S'a arătat în Luz, în ţara Canaanului, şi m'a binecuvântat. |
4 El mi-a zis: Iată, te voi face rodnic şi te voi înmulţi şi voi face din tine adunare de popoare, iar pământul acesta îl voi da urmaşilor tăi de după tine în stăpânire veşnică. Fc 13:16
Fc 35:12
|
5 Iar acum, cei doi fii ai tăi, care ţi s'au născut în ţara Egiptului înainte ca eu să fi venit la tine în Egipt, vor fi ai mei: Efraim şi Manase vor fi ai mei aşa cum sunt Ruben şi Simeon. Fc 41:50-52
Ios 14:4
|
6 Iar copiii născuţi din tine după ei, să fie ai tăi; cu numele fraţilor lor vor fi chemaţi la partea lor de moştenire a. |
7 În timp ce eu veneam din Mesopotamia, pe drum mi-a murit Rahela, mama ta, în ţara Canaanului, cu puţin înainte de a ajunge la Efrata, şi am îngropat-o acolo, lângă drumul spre Efrata – adică Betleem“. Fc 35:19
|
8 Când Israel i-a zărit pe fiii lui Iosif, a zis: „Cine sunt aceştia?“ |
9 Răspuns-a Iosif tatălui său: „Aceştia sunt fiii mei, pe care mi i-a dat Dumnezeu aici!“ Iar Iacob a zis: „Adu-i la mine ca să-i binecuvintez!“ |
10 Ochii lui Israel însă erau slăbiţi de bătrâneţe şi nu mai puteau să vadă. Şi [Iosif] i-a apropiat pe fiii săi de el, iar el i-a sărutat şi i-a îmbrăţişat. Fc 27:1
1Rg 03:2
1Rg 04:15
Ecc 12:2
|
11 Şi a zis Israel către Iosif: „Nu credeam c'o să-ţi mai văd faţa, şi iată că Dumnezeu mi i-a arătat şi pe urmaşii tăi“. |
12 Atunci Iosif i-a luat de la genunchii tatălui său b şi i s'a închinat cu faţa la pământ. |
13 Iosif i-a luat apoi pe cei doi fii ai săi, pe Efraim cu mâna dreaptă [aşa ca el să fie] în stânga lui Israel, iar pe Manase cu mâna stângă [aşa ca el să fie] în dreapta lui Israel, şi i-a apropiat de dânsul. |
14 Israel însă şi-a întins mâna cea dreaptă şi a pus-o pe capul lui Efraim – deşi acesta era mai mic –, iar pe cea stângă [şi-a pus-o] pe capul lui Manase, încrucişându-şi mâinile c. |
15 Şi i-a binecuvântat, zicând: „Dumnezeul în faţa Căruia au umblat părinţii mei Avraam şi Isaac, Dumnezeul Care m'a păstorit d pe mine de când mă ştiu până'n ziua de azi, Evr 11:21
|
16 Îngerul care m'a izbăvit pe mine de tot răul e să-i binecuvinteze pe copiii aceştia, şi'ntru ei să dăinuiască numele meu şi numele părinţilor mei Avraam şi Isaac, şi să crească ei întru mulţime mare pe pământ!“ |
17 Când Iosif însă a văzut că tatăl său şi-a pus mâna cea dreaptă pe capul lui Efraim, i-a părut rău şi a luat mâna tatălui său ca s'o mute de pe capul lui Efraim pe capul lui Manase. |
18 Şi a zis Iosif către tatăl său: „Nu aşa, tată, că cestălalt este întâiul-născut; pe capul său pune-ţi mâna ta cea dreaptă!“ |
19 Tatăl său însă n'a vrut, ci a zis: „Ştiu, fiul meu, ştiu; şi el va deveni un popor, şi el va fi mare; dar fratele său cel mic va fi mai mare decât el, iar seminţia acestuia va fi mulţime de popoare“. |
20 Şi'n ziua aceea i-a binecuvântat cu aceste cuvinte: „Întru voi se va binecuvânta Israel, zicându-se: – Facă-te Dumnezeu pe tine ca pe Efraim şi ca pe Manase!“ (l-a pus pe Efraim înaintea lui Manase). Dt 13:17
Ir 31:20
|
21 Apoi a zis Israel către Iosif: „Iată, eu mor; dar Dumnezeu va fi cu voi şi vă va întoarce în ţara părinţilor voştri; |
22 eu însă îţi dau ţie mai mult decât fraţilor tăi: îţi dau Sichemul, pe care eu cu sabia mea şi cu arcul meu l-am luat din mâinile Amoreilor“. In 04:5
|
1 Iacob i-a chemat pe fiii săi şi le-a zis: „Adunaţi-vă ca să vă spun ce o să vi se întâmple'n zilele ce vor veni. Dt 33:1
|
2 Strângeţi-vă şi ascultaţi, o, fii ai lui Iacob, ascultaţi-l pe Israel, tatăl vostru! |
3 Ruben, tu eşti întâi-născutul meu, tăria mea şi pârga seminţiei mele, culme de mândrie şi culme de putere, |
4 clocotitor ca apa: tu nu vei fi întâiul; că te-ai suit în patul tatălui tău şi-atunci l-ai pângărit... s'a urcat în aşternutul meu!... Fc 35:21
1Par 05:1
|
5 Simeon şi Levi sunt fraţi; unelte-ale cruzimii sunt săbiile lor. Fc 34:25
Idt 09:2
|
6 În sfatul lor să nu intre sufletul meu, inima mea a să nu ia parte'n adunarea lor, căci ei întru mânia lor au omorât oameni şi'ntru pornirea lor au schilodit tauri b. |
7 Blestemată fie-le mânia, căci silnică a fost; blestemată fie-le furia, pentru cruzimea ei. În Iacob îi voi împărţi şi'n Israel îi voi risipi c. Ios 19:1
Ios 21:3
|
8 Iudo, pe tine te vor lăuda d fraţii tăi. Mâinile tale'n gâtul vrăjmaşilor tăi. Închina-se-vor ţie feciorii tatălui tău. Jd 01:2
1Par 28:4
Ps 017:37-38
|
9 Iuda-mi este pui de leu: de pe pradă, fiul meu, te-ai ridicat. Iată, s'a lăsat pe labe, ca un leu mi s'a culcat, ca o leoaică... Cine va'ndrăzni să-l scoale? Nm 23:24
Nm 24:9
1Par 05:2
|
10 Domnitor nu va lipsi din Iuda, şi nici cârmuitor din coapsele lui până va veni ceea ce i-a fost hărăzit: Cel pe Care neamurile Îl aşteaptă e. Nm 24:17
Mi 05:1
Mt 02:6
Lc 07:19
Lc 24:27
In 01:45
|
11 Acela-şi va lega de viţă asinul şi de coardă mânzul asinei. În vin îşi va spăla veşmântul, şi'n sânge de strugure mantaua f. |
12 Ochii-i scapără de vin, dinţii săi sunt albi de lapte. Ap 01:14
|
13 Zabulon va locui lângă mare; el va fi liman corăbiilor, iar hotarul său se va'ntinde până la Sidon. Ios 19:10
|
14 Isahar nu mai poate de bine şi s'a culcat în mijlocul ţarinilor; |
15 văzând el că odihna-i bună şi că pământul este gras, şi-a pus umărul la muncă şi s'a făcut lucrător de pământ. |
16 Dan îşi judecă poporul ca pe una din seminţiile lui Israel. |
17 Dan va fi şarpe la drum, viperă la potecă; înveninează glezna calului ca să cadă călăreţul. |
18 Mântuirea Ta o aştept, Doamne! Ps 118:166
|
19 Gad: de hoarde va fi hărţuit, dar şi el le va hărţui din urmă. |
20 Aşer: grasă este pâinea lui, el pe boieri îi va hrăni. Dt 33:24
|
21 Neftali: tulpină crescută'n văzduh, în juru-i roind frumuseţe. |
22 Iosif, fiu al mândriei mele, fiu dorit al mândriei mele, fiul meu din urmă, întoarce-te la mine! |
23 Arcaşii mi l-au hăituit, împreună-au tras asupră-i şi mi l-au silit la luptă. |
24 Dar arcul lor s'a frânt întru tărie şi braţele li s'au slăbit în vine prin braţul Celui-Tare al lui Iacob, Tăria şi Scutul lui Israel. |
25 De la Dumnezeul tatălui tău – El să te-ajute! – şi de la Cel Atotputernic – El să te binecuvinteze! –, de la El să vină binecuvântările cerului înalt şi binecuvântările adâncului de jos, binecuvântările sânului şi ale pântecelui. Dt 33:13
|
26 Binecuvântările tatălui tău şi ale mamei tale sunt mai puternice decât binecuvântările munţilor celor din veac şi decât binecuvântările dealurilor celor veşnice. Fi-vor ele pe capul lui Iosif, pe creştetul celui osebit între fraţii săi. Dt 33:16
|
27 Veniamin: lup răpitor, dimineaţa-şi va mânca prada, pradă va'mpărţi seara“. |
28 Toţi aceştia sunt cei doisprezece fii ai lui Iacob şi pe acestea le-a spus tatăl lor şi i-a binecuvântat: pe fiecare cu binecuvântarea sa, aşa i-a binecuvântat. Sir 44:27-28
|
29 Şi le-a zis: „Eu mă voi adăuga la poporul meu. Să mă îngropaţi lângă părinţii mei, în peştera din ţarina lui Efron Heteul, Fc 25:8
Fc 35:29
Fc 47:30
|
30 în peştera din ţarina Macpela, în faţa lui Mamvri, în pământul Canaanului, pe care a cumpărat-o Avraam de la Efron Heteul ca loc de veci; Fc 25:9
Fc 50:13
FA 07:16
|
31 acolo i-au îngropat pe Avraam şi pe Sarra, femeia sa, acolo i-au îngropat pe Isaac şi pe Rebeca, femeia sa; şi tot acolo am îngropat-o eu pe Lia; |
32 ţarina şi peştera din ea au fost cumpărate de la feciorii lui Het“. |
33 Şi dacă Iacob a sfârşit să le dea porunci fiilor săi, şi-a'ntins picioarele în pat, şi-a dat suflarea cea din urmă şi s'a adăugat la poporul său. FA 07:15
|
1 Atunci Iosif, căzând pe faţa tatălui său, l-a plâns şi l-a sărutat. Fc 46:4
|
2 Iosif le-a poruncit apoi doctorilor care erau în slujba lui să-l îmbălsămeze pe tatăl său; şi doctorii l-au îmbălsămat pe Israel a. |
3 După ce s'au împlinit patruzeci de zile – că atâtea zile trebuie pentru îmbălsămare – l-au plâns Egiptenii şaptezeci de zile. |
4 Iar dacă au trecut zilele plângerii, le-a zis Iosif curtenilor lui Faraon: „Dac'am aflat eu har în ochii voştri, spuneţi-i din partea mea b lui Faraon: |
5 – Înainte de a muri, tatăl meu m'a pus să-i jur, zicându-mi: În mormântul pe care mi l-am săpat eu în ţara Canaanului, acolo să mă'ngropi... Aşadar, lasă-mă acum să mă sui ca să-l îngrop pe tatăl meu, şi mă voi întoarce“. Fc 47:29
|
6 Iar Faraon a răspuns: „Suite-te şi-l îngroapă pe tatăl tău, aşa cum te-a jurat el“. |
7 Şi s'a suit Iosif să-l îngroape pe tatăl său; şi'mpreună cu el s'au suit toţi slujitorii lui Faraon şi bătrânii casei sale şi toţi bătrânii din ţara Egiptului |
8 şi toată familia lui Iosif, fraţii săi şi toată familia tatălui său şi neamul lui. Nu şi-au lăsat în ţinutul Goşen decât copiii, oile şi vitele. |
9 Cu el au plecat, de asemenea, căruţe şi călăreţi: caravana devenise uriaşă. |
10 Şi ajungând ei la aria lui Atad, de dincolo de Iordan, au plâns acolo cu mare plângere tânguitoare; şi l-a jelit Iosif pe tatăl său timp de şapte zile. Sir 22:11
|
11 Văzând plângerea de la aria lui Atad, Canaaneenii, locuitorii acelui ţinut, au zis: „Amarnică e plângerea aceasta la Egipteni“. Deaceea i s'a dat locului aceluia numele Abel-Miţraim, adică Plângerea-Egiptenilor, care loc e dincolo de Iordan. |
12 Aşa au făcut fiii lui [Iacob] cu el, după cum le poruncise: |
13 l-au dus fiii săi în ţara Canaanului şi l-au îngropat în peştera din ţarina Macpela, cea de lângă Mamvri, pe care Avraam o cumpărase, cu ţarină cu tot, de la Efron Heteul, ca loc de veci. Fc 25:10
Fc 47:30
Fc 49:30
FA 07:16
|
14 Iosif s'a întors apoi în Egipt, el şi fraţii lui şi toţi cei ce se suiseră cu el să-şi îngroape tatăl. |
15 Când însă fraţii lui Iosif au văzut că tatăl lor e mort, au zis: „S'ar putea ca Iosif să-şi aducă aminte de nelegiuirea noastră şi să-şi răzbune răul pe care noi i l-am făcut...“. |
16 Şi i-au trimis vorbă lui Iosif, zicându-i: „Înainte de a muri, tatăl tău a dat o straşnică poruncă: |
17 – Aşa să-i spuneţi lui Iosif: Iartă-le [fraţilor tăi] greşala şi păcatul, că rău ţi-au făcut ei ţie... Iartă deci greşala celor ce sunt robii Dumnezeului tatălui tău!“ Şi a plâns Iosif când i s'au spus acestea. |
18 Şi venind ei înşişi la el, au zis: „Noi suntem, iată, robii tăi“. |
19 Dar Iosif le-a zis: „Nu vă temeţi, fiindcă şi eu sunt al lui Dumnezeu. |
20 Voi mi-aţi vrut mie răul, dar Dumnezeu mi-a vrut binele, aşa ca El să plinească ceea ce se'ntâmplă acum: să ţină'n viaţă un popor numeros“. Fc 45:5
Fc 45:8
|
21 Şi le-a mai zis: „Nu vă temeţi! Eu vă voi hrăni pân'la capăt, pe voi şi pe copiii voştri“. Şi i-a mângâiat şi le-a vorbit pe inima lor. |
22 Iosif a locuit în Egipt, el şi fraţii săi şi toată casa tatălui său. Şi a trăit Iosif o sută zece ani. |
23 Şi i-a văzut Iosif pe urmaşii lui Efraim până la al treilea neam; iar copiii lui Machir, fiul lui Manase, s'au născut pe genunchii lui Iosif c. Nm 32:39
|
24 Iosif le-a vorbit aşa fraţilor săi: „Eu mor, dar pe voi vă va cerceta Dumnezeu şi vă va strămuta din pământul acesta în pământul pe care cu jurământ l-a făgăduit Dumnezeu părinţilor noştri, lui Avraam şi lui Isaac şi lui Iacob“. Ies 33:1
Nm 32:11
Dt 06:10
Dt 30:20
Dt 31:20
Evr 11:22
|
25 Şi i-a jurat Iosif pe fiii lui Israel zicând: „Atunci, când vă va cerceta Dumnezeu, amintiţi-vă de osemintele mele şi duceţi-le cu voi!“ Ies 13:19
Ios 24:32
|