1 Iată numele fiilor lui Israel veniţi în Egipt împreună cu Iacob, tatăl lor – fiecare cu toată casa sa: Fc 46:8
FA 07:15
|
2 Ruben, Simeon, Levi şi Iuda, Fc 46:8-15
Ies 06:14
Fc 35:23
|
3 Isahar, Zabulon şi Veniamin, Fc 46:8-15
Fc 35:23
|
4 Dan, Neftali, Gad şi Aşer. |
5 Iosif se afla mai demult în Egipt. Dar sufletele odrăslite din [coapsele lui] Iacob erau, de toate, şaptezeci şi cinci a. Fc 46:27
Dt 10:22
FA 07:14
|
6 Apoi Iosif a murit, precum şi toţi fraţii săi şi toţi cei din vremea aceea. Fc 50:26
FA 07:15
|
7 Iar fiii lui Israel s'au prăsit în număr mare şi s'au tot înmulţit şi-au tot crescut şi au devenit foarte puternici; se umpluse ţara de ei. Ies 05:5
Ps 104:24
FA 07:17
|
8 Atunci s'a ridicat peste Egipt un alt rege care nu-l cunoscuse pe Iosif. FA 07:18
|
9 Acesta a zis către poporul său: „Iată că neamul fiilor lui Israel e mult mai numeros şi mult mai puternic decât noi. |
10 Haideţi dar să luăm împotrivă-le măsuri iscusite, în aşa fel încât să nu se mai înmulţească; altfel, la vreme de război se vor uni şi ei cu vrăjmaşii noştri, ne vor birui şi-apoi vor ieşi din ţară“. |
11 Şi astfel au pus peste ei vătafi de cor-voadă, pentru ca prin munci grele să le facă viaţa grea; şi i-au zidit lui Faraon cetăţi-grânare: Pitom şi Ramses şi On, adică Iliopolis b. Dt 26:6
Idt 05:11
|
12 Dar cu cât erau mai apăsaţi, cu atât ei se înmulţeau şi deveneau mai puternici, aşa că pe Egipteni i-a prins groaza de fiii lui Israel. Ps 104:24
|
13 Ca atare, Egiptenii îi puneau pe fiii lui Israel la muncă silnică Dt 26:6
Idt 05:11
|
14 şi le făceau viaţa amară prin lucrări grele: la frământatul lutului, la cărămidărie şi la tot felul de munci pe câmp; aşadar, prin orice fel de muncă la care-i sileau cu străşnicie. Ps 104:25
|
15 Apoi regele Egiptului le-a grăit moaşelor evreice, dintre care una se numea Şifra şi alta Pua, |
16 şi le-a zis: „Când moşiţi la evreice, luaţi seama când sunt să nască: de va fi băiat, omorâţi-l; iar de va fi fată, s'o cruţaţi“. Sol 11:7
Sol 18:5
|
17 Moaşele însă s'au temut de Dumnezeu: ele n'au făcut precum le poruncise regele Egiptului, ci i-au lăsat pe băieţi în viaţă. |
18 Atunci regele Egiptului le-a chemat pe moaşe şi le-a zis: „De ce-aţi făcut voi lucrul acesta, de i-aţi lăsat în viaţă pe băieţi?“ |
19 Moaşele i-au răspuns lui Faraon: „Femeile evreice nu sunt ca egiptencele c; ele nasc înainte de a le veni moaşele“. |
20 Iar Dumnezeu le-a făcut bine moaşelor; poporul [lui Israel] se înmulţea şi foarte se întărea. |
21 Şi fiindcă moaşele s'au temut de Dumnezeu, El le-a întărit casele. |
22 Atunci Faraon i-a poruncit întregului său popor: „Tot copilul de parte bărbătească ce li se va naşte Evreilor să-l aruncaţi în Nil d; pe fete însă, pe toate, să le lăsaţi în viaţă“. Sol 18:5
FA 07:19
|
1 Şi era un oarecare din seminţia lui Levi care şi-a luat femeie dintre fetele lui Levi. |
2 Iar ea a zămislit şi a născut un băiat; şi văzându-l cât e de frumuşel, l-a ascuns vreme de trei luni. FA 07:20
Evr 11:23
|
3 Dar fiindcă nu putea să-l mai ţină ascuns, mama sa a luat o lădiţă de papură'mpletită a, a uns-o cu catran şi cu smoală, a pus copilul în ea şi a aşezat-o în păpuriş, la marginea Râului. Sol 18:5
|
4 Iar sora acestuia îl pândea de departe, să vadă ce i se va întâmpla. |
5 Atunci fata lui Faraon s'a coborât la Râu să se scalde, în timp ce slujnicele ei se preumblau de-a lungul râului. Şi văzând ea lădiţa în păpuriş, şi-a trimis slujnica de-a luat-o. FA 07:21
|
6 Şi dac'a deschis-o, a văzut în lădiţă un copil plângând. Fetei lui Faraon i s'a făcut milă de el şi a zis: „Acesta-i dintre pruncii Evreilor“. |
7 Dar sora sa a zis către fata lui Faraon: „Vrei să mă duc să-ţi chem o doică dintre femeile Evreilor ca să-ţi alăpteze copilul?“ |
8 Fata lui Faraon i-a zis: „Du-te!“ Iar copila s'a dus şi a chemat-o pe mama pruncului. |
9 Atunci fata lui Faraon i-a zis: „Ia-mi copilul acesta şi alăptează-mi-l, iar eu am să-ţi dau plata cuvenită!“ Femeia a luat copilul şi l-a alăptat. |
10 Şi dacă băiatul a crescut, ea i l-a adus fetei lui Faraon. El i-a fost acesteia ca un fiu, iar ea i-a pus numele Moise, pentru că zicea: „Din apă l-am scos“ b. FA 07:21
|
11 Şi a fost că după multă vreme, când se făcuse mare, Moise a ieşit la fraţii săi, fiii lui Israel, şi le-a văzut corvezile. A văzut cum un egiptean îl bătea pe un evreu, unul dintre fraţii săi, dintre fiii lui Israel. FA 07:24
|
12 Uitându-se de jur-împrejur şi văzând că nu-i nimeni prin preajmă, el l-a ucis pe egiptean şi l-a ascuns în nisip. |
13 A doua zi a ieşit din nou şi a văzut doi evrei certându-se şi i-a zis celui ce purta vina: „De ce-l baţi tu pe aproapele tău?...“. |
14 Acela însă i-a răspuns: „Cine te-a pus pe tine domn şi judecător peste noi? Nu cumva vrei să mă omori şi pe mine aşa cum l-ai omorât ieri pe egiptean?“ Şi s'a spăimântat Moise şi a zis: „Ieşit-a oare la lumină fapta pe care am făcut-o?“ FA 07:27
FA 07:35
|
15 Faraon însă a aflat despre această faptă şi căuta să-l ucidă pe Moise, dar Moise a fugit de faţa lui Faraon şi s'a dus să locuiască în ţara Madian. Şi dac'a sosit în ţara Madian, s'a oprit la o fântână. |
16 Preotul din Madian avea şapte fete, care păşteau oile tatălui lor, Ietro c. Şi venind ele acolo, au scos apă până ce-au umplut adăpătorile, ca să adape oile lui Ietro, tatăl lor. |
17 Dar au venit păstorii şi le-au alungat. Atunci Moise s'a ridicat, le-a luat apărarea, a scos apă şi le-a adăpat oile. |
18 Dar când ele au venit la Raguel, tatăl lor d, acesta le-a zis: „Cum de-aţi venit voi astăzi atât de devreme?“ |
19 Iar ele au zis: „Un oarecare egiptean ne-a apărat de păstori, a scos apă şi ne-a adăpat oile“. |
20 Zis-a el către fiicele sale: „Unde e? cum de l-aţi lăsat aşa? Chemaţi-l să mănânce! e“ |
21 Şi a rămas Moise la omul acela, iar el i-a dat-o pe Sefora, fiica sa, de soţie. Ies 18:2
|
22 Ea a zămislit şi a născut un fiu, iar Moise i-a pus numele Gherşom, zicând: „Străin f sunt eu în ţară străină“. Şi dac'a zămislit iarăşi, ea a mai născut un fiu, iar el i-a pus numele Eliezer, zicând: „Dumnezeul părintelui meu mi-a fost ajutor şi m'a scăpat din mâna lui Faraon“ g. Ies 18:3-4
1Par 23:15
|
23 Şi dacă a trecut îndelungată vreme, regele Egiptului a murit. Iar fiii lui Israel gemeau sub povara muncilor. Şi au strigat, iar strigarea lor s'a urcat de sub povara muncilor până la Dumnezeu. Dt 26:7
FA 07:34
|
24 Şi le-a auzit Dumnezeu suspinele şi Şi-a adus aminte Dumnezeu de legământul pe care-l făcuse cu Avraam, cu Isaac şi cu Iacob. Ies 06:5
Ne 09:9
|
25 Şi a cătat Dumnezeu spre fiii lui Israel şi li S'a făcut cunoscut. |
1 Moise păştea oile lui Ietro, socrul său, preotul din Madian. Şi dacă şi-a mânat el turma până dincolo de pustie, a ajuns la muntele lui Dumnezeu, la Horeb a; |
2 iar îngerul Domnului b i S'a arătat într'o pară de foc din mijlocul unui rug; şi [Moise] a băgat de seamă că rugul ardea, dar rugul nu se mistuia c. Dt 33:16
FA 07:30
|
3 Atunci Moise şi-a zis: „Ia să fac eu câţiva paşi ca să văd această mare vedenie: ce-o fi asta, că rugul nu se mistuie...“. FA 07:31
|
4 Când însă Domnul a văzut că el se apropie să vadă, i-a făcut Domnul chemare din mijlocul rugului, zicând: „Moise! Moise!“ Şi el a răspuns: „Ce este?“ FA 07:31
|
5 Domnul a zis: „De-aici mai departe să nu te-apropii!“; scoate-ţi încălţămintea din picioare, că locul pe care stai este pământ sfânt!“ Ios 05:15
|
6 Şi i-a zis: „Eu sunt Dumnezeul tatălui tău, Dumnezeul lui Avraam şi Dumnezeul lui Isaac şi Dumnezeul lui Iacob!“ Iar Moise şi-a întors d faţa, fiindcă se temea să se uite deschis către faţa lui Dumnezeu. Ies 04:5
3Rg 18:36
Mt 22:32
Mc 12:26
Lc 20:37
In 09:29
FA 07:32
FA 03:13
|
7 Şi a zis Domnul către Moise: „Văzut-am necazul poporului Meu în Egipt, i-am auzit strigătul de sub apăsarea celor ce-l muncesc; da, îi cunosc durerea. FA 07:34
|
8 M'am pogorât dar să-l scap din mâna Egiptenilor, să-l scot din ţara aceasta şi să-l duc într'un pământ roditor şi larg, în ţara unde curge lapte şi miere, în ţinutul Canaaneenilor, al Heteilor, al Amoreilor, al Ferezeilor, al Ghergheseilor, al Heveilor şi al Iebuseilor e. Nm 13:27
|
9 Iată dar că strigarea fiilor lui Israel a ajuns acum până la Mine, şi am văzut apăsarea cu care-i apasă Egiptenii. |
10 Şi acum, vino să te trimit la Faraon, regele Egiptului, şi să scoţi din ţara Egiptului pe poporul Meu, pe fiii lui Israel“. FA 07:34
|
11 Moise I-a zis lui Dumnezeu: „Cine sunt eu, ca să mă duc eu la Faraon, regele Egiptului, şi să-i scot eu pe fiii lui Israel din ţara Egiptului?...“ f. |
12 Iar Dumnezeu i-a grăit lui Moise: „Eu voi fi cu tine, şi acesta-ţi va fi semnul că Eu sunt Cel ce te trimite: în aceea că-l vei scoate pe poporul Meu din ţara Egiptului şi că vă veţi închina lui Dumnezeu în muntele acesta“. |
13 Şi a zis Moise către Dumnezeu: „Iată, eu mă voi duce la fiii lui Israel şi le voi zice: – Dumnezeul părinţilor voştri m'a trimis la voi... Dar dacă ei îmi vor zice: Cum Îl cheamă?, eu ce să le spun?“ |
14 Zisu-i-a Dumnezeu lui Moise: „Eu sunt Cel ce este“ g. Apoi i-a zis: „Aşa să le spui fiilor lui Israel: Cel ce este, El m'a trimis la voi!“ In 08:58
Ap 01:4
Ap 01:8
|
15 Apoi a zis Dumnezeu iarăşi către Moise: „Aşa să le spui fiilor lui Israel: – Domnul h, Dumnezeul părinţilor voştri, Dumnezeul lui Avraam, Dumnezeul lui Isaac şi Dumnezeul lui Iacob, El m'a trimis la voi; Acesta-i numele Meu de-a pururi; aceasta-i pomenirea Mea din neam în neam... Ies 04:5
Ps 101:12
Mc 12:26
FA 03:13
Evr 11:16
|
16 Aşadar, du-te şi adună-i pe bătrânii fiilor lui Israel şi spune-le: – Domnul, Dumnezeul părinţilor voştri, Dumnezeul lui Avraam şi Dumnezeul lui Isaac şi Dumnezeul lui Iacob, mi S'a arătat şi a zis: Îndeaproape v'am cercetat pe voi şi câte vi se'ntâmplă vouă în Egipt! Lc 20:37
|
17 Şi mi-a mai zis: Din prigoana Egiptenilor vă voi ridica în pământul Canaaneenilor, al Heteilor, al Amoreilor, al Ferezeilor, al Ghergheseilor, al Heveilor şi al Iebuseilor, în ţara unde curge lapte şi miere... |
18 Ei îţi vor asculta glasul, iar tu şi bătrânii lui Israel veţi intra la Faraon, regele Egiptului, şi-i veţi zice: – Domnul, Dumnezeul Evreilor, ne-a chemat; ca atare, ne vom duce în pustie, cale de trei zile, ca să-I aducem jertfă Dumnezeului nostru... Ies 05:3
Ies 08:1
Ies 08:27
|
19 Eu însă ştiu că Faraon, regele Egiptului, nu vă va lăsa să plecaţi dacă nu va fi silit de o mână tare. |
20 Voi întinde deci mâna Mea şi voi lovi Egiptul cu tot felul de minuni pe care le voi face în mijlocul lui; după care vă va lăsa să plecaţi. Ps 104:27
|
21 Voi face ca poporul acesta să aibă trecere în ochii Egiptenilor şi, când veţi pleca, nu veţi ieşi cu mâinile goale; Ies 11:2-3
Ies 12:35-36
Sol 10:17
|
22 fiecare femeie va cere de la vecina ei şi de la casnica ei lucruri de argint, lucruri de aur şi haine, şi le veţi pune pe fiii voştri şi pe fetele voastre, şi-i veţi despuia pe Egipteni“. Ies 11:2-3
Ies 12:35-36
Sol 10:17
|
1 Moise a răspuns şi a zis: „Dar dacă nu mă vor crede şi nu vor asculta de glasul meu, ci vor zice: – Nu ţi s'a arătat ţie Dumnezeu!, ce să le spun?“ |
2 Zisu-i-a Domnul: „Ce ai tu în mână?“ Şi el a răspuns: „Un toiag“. |
3 „Aruncă-l jos!“ i-a zis. Şi Moise a aruncat toiagul jos, şi toiagul s'a făcut şarpe. Iar Moise a fugit de el. Ies 04:17
Ies 07:10
Ies 07:15
|
4 Şi a zis Domnul către Moise: „Întinde mâna şi apucă-l de coadă!“ Şi şi-a întins mâna şi l-a apucat de coadă şi'n mâna lui s'a făcut toiag. |
5 „[Asta], ca să te creadă că ţi S'a arătat ţie Dumnezeul părinţilor lor, Dumnezeul lui Avraam, Dumnezeul lui Isaac şi Dumnezeul lui Iacob!“ Ies 03:6
Ies 03:15-16
3Rg 18:36
|
6 Şi i-a mai zis Domnul: „Vâră-ţi mâna'n sân!“ El şi-a vârât mâna'n sân. Dar când a scos'o din sân, iată că mâna îi era albă de lepră, ca zăpada. |
7 [Domnul] i-a zis: „Vâră-ţi din nou mâna'n sân!“ El şi-a vârât mâna'n sân; dar când a scos-o din sân, iată că ea din nou se făcuse aşa cum era tot trupul. |
8 „Dacă nu te vor crede şi nu vor asculta de glasul întâiului semn, te vor crede prin glasul celui de al doilea; |
9 dar dacă nu te vor crede nici după amândouă semnele şi nu vor asculta de glasul tău, atunci să iei apă din Nil a şi s'o verşi pe uscat; acolo, pe uscat, apa luată din Nil se va preface'n sânge“. Ies 07:17
Ps 077:44
|
10 Atunci Moise a zis către Domnul: „Iartă-mă, Doamne, dar eu nu-s făcut pentru vorbă – şi asta, nu de ieri sau de-alaltăieri, nici de când ai prins Tu să grăieşti cu robul Tău –; gura mi-i gângavă, limba mi-i încâlcită...“. Ies 06:12
Ies 06:30
Ir 01:6
|
11 Dumnezeu însă a zis către Moise: „Cine i-a dat omului gură? şi cine-l face mut sau surd, văzător sau nevăzător? Oare nu Eu, Dumnezeu? |
12 Şi acum, du-te: Eu sunt Cel ce-ţi voi deschide gura şi te voi învăţa ce să grăieşti“. Sol 10:21
|
13 Zis-a Moise: „Rogu-mă, Doamne: alege pe un altul, care să poată şi pe care să-l trimiţi!“ |
14 Atunci s'a aprins mânia Domnului asupra lui Moise; şi i-a zis: „Oare nu-i pe lume Aaron, fratele tău, levitul?: Eu ştiu că el cu grai va grăi'n locul tău. Iată, el îţi va ieşi în întâmpinare; şi când te va vedea, bucura-se-va el în inima sa; |
15 iar tu vei grăi către el şi-i vei pune'n gură cuvintele Mele, iar Eu voi deschide gura ta şi voi deschide gura lui şi vă voi învăţa ce să faceţi. Ies 07:1-2
|
16 El e cel ce va grăi către popor în locul tău, aşa că el va fi gura ta, iar tu vei fi pentru el ceea ce e pentru tine Dumnezeu. |
17 Cât despre toiagul acesta care se prefăcuse'n şarpe b, ia-l în mână: prin el vei face semnele“. Ies 04:3
|
18 Moise a plecat, s'a întors la Ietro, socrul său, şi i-a zis: „Eu plec; mă duc înapoi până'n Egipt, la fraţii mei, ca să văd dacă mai trăiesc“. Iar Ietro i-a zis lui Moise: „Umblă sănătos!“ |
19 Între timp c, regele Egiptului murise. Iar Domnul i-a zis lui Moise în Madian: „Du-te, întoarce-te în Egipt, că au murit toţi cei ce-ţi căutau viaţa d!“ Mt 02:20
|
20 Atunci Moise şi-a luat femeia şi copiii, i-a pus pe asini şi s'a întors în Egipt; a luat Moise şi toiagul în mână, cel de la Dumnezeu. |
21 Şi a zis Domnul către Moise: „Mergând să te'ntorci în Egipt, ia seama ca toate minunile pe care Eu le-am pus în mâna ta, pe toate să le faci în faţa lui Faraon. Eu însă îi voi învârtoşa inima, iar el nu va da drumul poporului. Ies 07:3
Ies 07:13
Ies 08:15
Ies 08:19
Ies 14:4
Rm 09:18
|
22 Dar tu să-i spui lui Faraon: „Aşa grăieşte Domnul: – Israel este fiul Meu cel întâi-născut. |
23 Eu ţi-am spus ţie: Lasă-Mi poporul să Mi se'nchine!; dar tu n'ai vrut să-i dai drumul; aşadar, ia seama: Eu îţi voi ucide pe fiul tău cel întâi-născut“. Ies 11:5
Ies 12:29
Ies 13:15
|
24 Şi a fost că'n timpul drumului, la un popas de noapte, îngerul Domnului e i-a ieşit înainte [lui Moise] şi'ncerca să-l omoare. |
25 Dar Sefora, luând un cuţit de piatră, l-a tăiat împrejur pe fiul său şi, căzându-i la picioare, a zis: „Stătut-a sângele tăierii'mprejur a fiului meu“ f. Ios 05:2-3
|
26 Şi s'a dus [Domnul] de la el, pentru că ea zisese: „Stătut-a sângele tăierii'mprejur a fiului meu“. |
27 Şi a zis Domnul către Aaron: „Mergi în întâmpinarea lui Moise în pustie!“ Acesta s'a dus, l-a întâlnit în muntele lui Dumnezeu şi s'au sărutat amândoi. |
28 Atunci i-a istorisit Moise lui Aaron toate cuvintele Domnului cu care Acesta-l trimisese, şi toate semnele pe care El îi poruncise [să le facă]. |
29 Şi s'au dus Moise şi Aaron şi i-au adunat pe toţi bătrânii fiilor lui Israel, |
30 iar Aaron le-a spus toate cuvintele pe care Domnul i le grăise lui Moise; şi a făcut [Moise] semnele g în faţa poporului; |
31 şi poporul a crezut şi s'a bucurat că Domnul i-a cercetat pe fiii lui Israel şi că le-a văzut necazul; şi, plecându-se poporul, s'a închinat. |
1 După aceea Moise şi Aaron au intrat la Faraon şi i-au zis: „Aşa grăieşte Domnul Dumnezeul lui Israel: – Dă-i drumul poporului Meu, ca să Mă prăznuiască a în pustie!“ Ies 07:16
Ies 08:1
Ies 08:20
Ies 09:1
|
2 Faraon a zis: „Cine este acela de al cărui glas să ascult eu şi să le dau drumul fiilor lui Israel? Nu-l cunosc pe Domnul, iar pe Israel nu-l voi lăsa să plece!“ |
3 Ei i-au zis: „Dumnezeul Evreilor ne-a poruncit b să mergem cale de trei zile în pustie şi să-I aducem jertfă Domnului Dumnezeului nostru, ca să nu se abată asupră-ne moarte sau măcel“. Ies 03:18
|
4 Iar regele Egiptului le-a zis: „Moise şi Aaron, de ce-mi abateţi voi poporul de la lucru?... Fiecare din voi să meargă la treaba lui!“ |
5 Şi a mai zis Faraon: „Iată, prea s'a înmulţit poporul acesta ca să-l scutim de muncă!“ Ies 01:7
|
6 Şi le-a poruncit Faraon vătafilor şi scribilor c şi le-a zis: |
7 „De-acum să nu-i mai daţi poporului paie pentru facerea cărămizilor, aşa ca mai'nainte d; de-acum să se ducă ei să-şi adune paie. |
8 Dar să-i siliţi să facă tot atâtea cărămizi ca mai'nainte; să nu le scădeţi nimic, fiindcă stau degeaba, şi de aceea strigă şi zic: – Haidem să-I aducem jertfă Dumnezeului nostru! |
9 Să simtă poporul acesta povara corvezii; de ea să-şi vadă, iar nu de vorbe goale!“ |
10 Au ieşit atunci vătafii şi scribii şi au zis către popor: „Aşa grăieşte Faraon: – Nu vă mai dau paie; |
11 mergeţi voi înşivă şi adunaţi-vă paie de pe unde veţi găsi, dar din lucrul vostru nimic nu vi se va scădea!“ |
12 Atunci s'a răspândit poporul în tot Egiptul ca să strângă miriştile pentru paie e. |
13 Iar vătafii îi zoreau, zicând: „Faceţi-vă porţia zilnică de lucru ca şi atunci când vi se dădeau paie!“ |
14 Iar pe scribii poporului, cei dintre fiii lui Israel, puşi peste ei de vătafii lui Faraon, îi băteau, zicând: „De ce nici pentru azi nu v'aţi făcut numărul de cărămizi ca mai'nainte?...“. |
15 Dar scribii fiilor lui Israel au venit la Faraon şi i-au strigat, zicând: „De ce faci tu aşa cu slujbaşii tăi? |
16 Paie nu li se dau slujbaşilor tăi, dar ni se spune: – Faceţi cărămidă!... Şi iată că slujbaşii tăi sunt bătuţi; oare nu-i aceasta o nedreptate faţă de poporul tău?“ |
17 Iar el le-a zis: „Sunteţi nişte leneşi!, nişte trântori sunteţi, şi de-aceea ziceţi: – Haidem să-I aducem jertfă Dumnezeului nostru... |
18 Ei nu!, duceţi-vă şi munciţi! Paie nu vi se vor da, dar tot atâtea cărămizi veţi face!“ |
19 Scribii fiilor lui Israel şi-au dat seama de starea proastă'n care se aflau când li se spusese: „Numărul zilnic de cărămizi nu se va micşora!“ |
20 Şi dac'au ieşit de la Faraon, i-au întâlnit pe Moise şi pe Aaron care veneau să-i întâmpine |
21 şi le-au zis: „Vadă-vă Dumnezeu, El să vă judece!, că urâciune-aţi făcut din noi în faţa lui Faraon şi-a slugilor lui, şi le-aţi dat în mână sabie să ne omoare“. Fc 34:30
|
22 Atunci Moise s'a întors la Domnul şi a zis: „Doamne, de ce i-ai făcut Tu atâta rău acestui popor? de ce m'ai trimis Tu pe mine? |
23 Că iată, de când m'am dus eu la Faraon să-i vorbesc în numele Tău, de-atunci s'a pornit el împotriva acestui popor, poporul Tău pe care Tu nu l-ai eliberat“. |
1 A zis atunci Domnul către Moise: „Acum vei vedea ce-am să-i fac Eu lui Faraon: silit de mână tare, îi va lăsa să plece; silit de braţ înalt, îi va alunga din ţara lui“. Ies 11:1
Ies 12:33
Ps 135:11-12
|
2 Dumnezeu a grăit către Moise şi i-a zis: „Eu sunt Domnul a. |
3 Lui Avraam, lui Isaac şi lui Iacob M'am arătat ca Dumnezeu Atotputernic b, dar numele Meu de Domnul nu li l-am arătat. Fc 17:1
Fc 26:24
Fc 28:13
|
4 Am încheiat cu ei legământ să le dau pământul Canaanului, pământul în care-au pribegit şi-au locuit ca străini. |
5 Eu Însumi am auzit suspinul fiilor lui Israel pe care-i ţin Egiptenii în robie, şi Mi-am adus aminte de legământul Meu cu voi. Ies 02:24
|
6 Mergi dar şi vorbeşte-le fiilor lui Israel şi spune-le: – Eu sunt Domnul, Eu vă voi scoate de sub stăpânirea Egiptenilor şi vă voi elibera din robia lor; cu braţ înalt şi prin mari pedepse vă voi răscumpăra – 4Rg 17:36
|
7 şi vă voi lua drept popor al Meu şi voi fi Dumnezeul vostru; şi voi veţi cunoaşte că Eu sunt Domnul, Dumnezeul vostru, Cel ce v'a scos de sub stăpânirea Egiptenilor. |
8 Şi vă voi duce'n ţara pe care-am jurat c s'o dau lui Avraam, lui Isaac şi lui Iacob; vouă vă voi da-o ca moştenire; Eu sunt Domnul!“ |
9 Iar Moise'ntocmai aşa le-a grăit fiilor lui Israel, dar ei nu l-au ascultat pe Moise din pricina deznădejdii şi a grelelor corvezi. |
10 Şi iarăşi a grăit Domnul către Moise şi i-a zis: |
11 „Du-te şi spune-i lui Faraon, regele Egiptului, să-i lase pe fiii lui Israel să plece din ţara lui!“ |
12 Dar Moise a grăit înaintea Domnului şi a zis: „Iată, fiii lui Israel nu m'au ascultat; cum dar mă va asculta Faraon?... că mai sunt şi gângav“. Ies 04:10
Ies 06:30
|
13 Domnul însă le-a grăit lui Moise şi Aaron şi le-a poruncit să-i spună lui Faraon, regele Egiptului, să-i lase pe fiii lui Israel să plece din ţara Egiptului. |
14 Iată-i acum pe începătorii neamurilor lor părinteşti: Fiii lui Ruben, întâi-născutul lui Israel: Enoh şi Falu, Heţron şi Carmi. Aceasta-i familia lui Ruben. Fc 46:8
Ies 01:2
Nm 26:5
1Par 05:1
1Par 05:3
|
15 Fiii lui Simeon: Iemuel şi Iamin, Ohad şi Iachin, Ţohar şi Saul cel [născut] din canaaneancă d. Acestea-s familiile lui Simeon. 1Par 04:24
|
16 Şi iată numele fiilor lui Levi după neamurile lor: Gherşon, Cahat şi Merari. Anii vieţii lui Levi au fost o sută treizeci şi şapte. Fc 46:11
Nm 26:57
1Par 05:27
Nm 03:17-19
1Par 06:1-3
1Par 23:6-7
1Par 23:12
|
17 Fiii lui Gherşon: Libni şi Şimei, cu familiile lor. Nm 03:17-19
1Par 06:1-3
1Par 23:6-7
1Par 23:12
|
18 Fiii lui Cahat: Amram, Iţhar, Hebron şi Uziel. Anii vieţii lui Cahat au fost o sută treizeci şi trei de ani. Nm 03:17-19
1Par 06:1-3
1Par 23:6-7
1Par 23:12
|
19 Fiii lui Merari: Mahli şi Muşi. Acestea-s familiile lui Levi, după neamurile lor. 1Par 23:21
1Par 06:19
|
20 Amram a luat-o de femeie pe Iochebed, fata unchiului său, iar aceasta i-a născut pe Aaron şi pe Moise, precum şi pe Mariam, sora lor. Anii vieţii lui Amram au fost o sută treizeci şi şapte de ani. Ies 02:1-2
Nm 26:59
1Par 05:29
1Par 23:13
|
21 Fiii lui Iţhar: Core, Nefeg şi Zicri. |
22 Fiii lui Uziel: Misael, Elţafan şi Sitri. Lv 10:4
Nm 03:30
|
23 Aaron şi-a luat de soţie pe Elisabeta, fata lui Aminadab şi sora lui Naason; aceasta i-a născut pe Nadab şi pe Abiud, pe Eleazar şi pe Itamar. Ies 28:1
Nm 03:2
1Par 24:1
|
24 Fiii lui Core: Asir, Elcana şi Abiasaf. Acestea sunt familiile lui Core. 1Par 05:7-8
|
25 Eleazar, fiul lui Aaron, şi-a luat de femeie pe una din fiicele lui Putiel, iar aceasta i l-a născut pe Finees. Aceştia sunt începătorii neamurilor părinteşti ale leviţilor. Nm 25:7
1Par 05:30
|
26 Acestui Aaron şi acestui Moise le-a spus Dumnezeu să-i scoată pe fiii lui Israel, împreună cu armia lor e, din ţara Egiptului. |
27 Aceştia sunt cei ce i-au spus lui Faraon, regele Egiptului, să-i lase pe fiii lui Israel să plece din ţara Egiptului: ei sunt acelaşi Aaron şi acelaşi Moise. |
28 În ziua'n care i-a grăit Domnul lui Moise în ţara Egiptului, |
29 Domnul i-a vorbit lui Moise, zicând: „Eu sunt Domnul. Spune-i lui Faraon, regele Egiptului, tot ceea ce-ţi spun Eu!“ |
30 Iar Moise a zis în faţa Domnului: „Iată, eu sunt greoi la vorbă; cum dar mă va asculta pe mine Faraon?“ Ies 04:10
Ies 06:12
|
1 Domnul i-a răspuns lui Moise prin a-i zice: „Iată, Eu i te dau lui Faraon pe tine drept Dumnezeu, iar Aaron, fratele tău, va fi proorocul tău. Ies 04:15-16
|
2 Aşadar, tu îi vei grăi lui [Aaron] toate câte îţi voi porunci Eu, iar Aaron, fratele tău, va vorbi către Faraon, ca să-i lase pe fiii lui Israel să iasă din ţara lui. |
3 Eu însă voi învârtoşa inima lui Faraon şi voi înmulţi semnele şi minunile Mele în ţara Egiptului. Ies 04:21
Ies 14:4
Ps 134:9
|
4 Faraon nu vă va asculta, dar Eu Îmi voi pune mâna asupra Egiptului şi prin pedepse mari Îmi voi scoate armiile şi poporul, pe fiii lui Israel, din ţara Egiptului. Ies 08:15
Ies 08:19
|
5 Atunci vor cunoaşte toţi Egiptenii că Eu sunt Domnul, când Eu Îmi voi întinde mâna împotriva Egiptului şi-i voi scoate pe fiii lui Israel din mijlocul lui“. |
6 Moise şi Aaron au făcut după cum le poruncise Domnul; aşa au făcut. |
7 Când i-au vorbit lui Faraon, Moise era de optzeci de ani, iar Aaron, fratele lui, de optzeci şi trei de ani. |
8 Grăit-a Domnul către Moise şi Aaron: Ies 09:8
Ies 12:1
|
9 „Dacă Faraon vă va zice: – Daţi-ne semn sau minune!, atunci tu să-i zici fratelui tău Aaron: – Ia toiagul şi aruncă-l jos în faţa lui Faraon şi'n faţa slujitorilor lui!, şi acesta se va preface'n balaur“ a. |
10 S'au dus deci Moise şi Aaron la Faraon şi la slujitorii lui şi au făcut aşa cum le poruncise Domnul: Aaron şi-a aruncat toiagul în faţa lui Faraon şi'n faţa slujitorilor săi, iar acesta s'a prefăcut în balaur. Ies 04:3
|
11 Faraon i-a chemat şi el pe înţelepţii Egiptului şi pe vrăjitori; iar vrăjitorii Egiptenilor au făcut şi ei la fel prin vrăjile lor: Fc 41:8
2Tim 03:8
|
12 fiecare din ei şi-a aruncat toiagul, iar acesta s'a prefăcut în balaur. Dar toiagul lui Aaron a înghiţit toiegele lor. |
13 Atunci inima lui Faraon s'a învârtoşat, iar el nu i-a ascultat, aşa cum spusese Domnul. Ies 04:21
1Rg 06:6
|
14 Zis-a Domnul către Moise: „Inima lui Faraon se lasă greu: el nu vrea să lase poporul să plece. Ies 09:7
1Rg 06:6
|
15 Du-te la Faraon de dimineaţă, când el are să iasă la apă; să-i stai în cale pe malul Nilului b, să iei în mână toiagul care s'a prefăcut în şarpe Ies 04:3
|
16 şi să-i grăieşti: – Domnul, Dumnezeul Evreilor, m'a trimis la tine să-ţi spun: Dă-i drumul poporului Meu, ca să-Mi facă slujbă în pustie!, şi iată că până acum tu nu ai ascultat. Ies 05:1
Ies 08:1
Ies 08:20
Ies 09:1
|
17 Aşa zice Domnul: – Din aceasta vei cunoaşte că Eu sunt Domnul: iată că eu, cu toiagul acesta care e'n mâna mea, cu el voi lovi apa Nilului, şi ea se va preface'n sânge; Ies 04:9
|
18 peştele din Râu va muri, Râul se va împuţi, iar Egiptenii nu vor mai putea să bea apă din Nil“. |
19 Şi a mai zis Domnul către Moise: „Să-i spui lui Aaron, fratele tău: – Ia-ţi toiagul în mână şi întinde-ţi mâna peste apele Egiptului: peste râurile lor, peste şanţurile c lor, peste iazurile lor şi peste orice adunare de apă, şi ele să fie sânge; şi sânge va fi în toată ţara Egiptului, în lemne chiar, şi'n pietre“. Ap 11:6
|
20 Şi au făcut Moise şi Aaron aşa cum le poruncise Domnul: [Aaron] şi-a ridicat toiagul, şi sub ochii lui Faraon şi sub ochii slujitorilor acestuia a lovit apele care erau în Nil, şi toate apele care erau în Nil s'au prefăcut în sânge, Ps 077:44
Ps 104:29
Sol 11:6
Ap 16:4
Ap 08:8
|
21 şi peştele din râu a murit, Nilul s'a împuţit şi Egiptenii nu puteau să bea apă din Nil. Sânge era în toată ţara Egiptului. |
22 Dar la fel au făcut şi magii Egiptenilor prin vrăjile lor, iar inima lui Faraon s'a învârtoşat, şi el nu i-a ascultat [pe Moise şi pe Aaron], aşa cum spusese Domnul. |
23 Faraon s'a întors şi a intrat în casă şi n'a ţinut seamă de aceasta. |
24 Toţi Egiptenii au săpat atunci în preajma Nilului pentru apă de băut, căci din râu nu puteau să bea apă. |
25 Se împliniseră şapte zile de când Domnul lovise Nilul d. |
1 Atunci a zis Domnul către Moise: „Intră la Faraon şi zi-i: – Aşa grăieşte Domnul: Dă-i drumul poporului Meu, ca să-Mi slujească. Ies 03:18
Ies 05:1
Ies 07:16
|
2 Dar dacă nu vei vrea să-i dai drumul, iată că Eu voi lovi cu broaşte toate ţinuturile tale. |
3 Nilul va colcăi de broaşte; ele se vor urca şi vor intra în casele tale, în odăile tale de dormit, pe paturile tale, în casele slugilor tale şi'ntr'ale poporului tău, în cuptoarele tale şi'n coveţile tale cu aluat; |
4 pe tine, pe poporul tău şi pe toate slugile tale se vor urca broaşte“. |
5 Şi a zis Domnul către Moise: „Spune-i lui Aaron, fratele tău: – Întinde-ţi mâna cu toiagul tău peste râuri, peste şanţuri şi peste iazuri şi fă broaştele să se urce pe ţara Egiptului!“ |
6 Şi şi-a întins Aaron mâna peste apele Egiptului: broaştele s'au urcat şi au acoperit pământul Egiptului. Ps 077:45
Ps 104:30
|
7 Dar la fel au făcut şi magii Egiptenilor prin vrăjile lor: au făcut broaştele să se urce pe pământul Egiptului. |
8 Faraon i-a chemat atunci pe Moise şi pe Aaron şi a zis: „Rugaţi-vă Domnului pentru mine să'ndepărteze broaştele de la mine şi de la poporul meu, iar eu îi voi da drumul poporului, ca să-i jertfească Domnului!“ Ies 10:16
Nm 21:7
3Rg 13:6
|
9 Moise însă a zis către Faraon: „Hotărăşte tu însuţi când să mă rog pentru tine, pentru slugile tale şi pentru poporul tău, ca să piară broaştele de la tine, de la poporul tău şi din casele voastre, şi numai în Nil să rămână“. |
10 Iar el a zis: „Mâine“. Zis-a [Moise]: „Fie după cuvântul tău, ca să ştii că nimeni nu este ca Domnul, Dumnezeul nostru. |
11 Se vor îndepărta broaştele de la tine, din casele tale, de prin curţi, de la slugile tale şi de la poporul tău, şi numai în Nil vor rămâne“. |
12 Moise şi Aaron au ieşit apoi de la Faraon, iar Moise a strigat către Domnul ca să piară broaştele, aşa cum îi făgăduise lui Faraon. |
13 Şi a făcut Domnul după cuvântul lui Moise şi au murit broaştele de prin case, de prin curţi şi de prin ţarini; |
14 şi le-au adunat grămezi-grămezi şi s'a'mpuţit pământul. |
15 Văzând însă Faraon că se câştigă timp, şi-a îngreuiat inima şi nu i-a ascultat, aşa cum spusese Domnul. Ies 04:21
Ies 07:4
Ies 09:7
|
16 Atunci a zis Domnul către Moise: „Spune-i lui Aaron: – Întinde-ţi mâna cu toiagul şi loveşte ţărâna pământului şi vor fi ţânţari pe oameni, pe vite şi'n tot pământul Egiptului“. |
17 Aaron şi-a întins mâna cu toiagul şi a lovit ţărâna pământului şi au fost atunci ţânţari pe oameni şi pe vite. În toată ţara Egiptului, toată ţărâna pământului se făcuse ţânţari. Ps 104:31
|
18 Au încercat şi magii prin vrăjile lor să scoată a ţânţari, dar n'au fost în stare; au fost atunci ţânţari pe oameni şi pe vite. Sol 17:7
|
19 Şi au zis magii către Faraon: „Acesta-i degetul lui Dumnezeu!“ Dar inima lui Faraon s'a învârtoşat şi nu i-a ascultat [pe Moise şi pe Aaron], aşa cum spusese Domnul. Ies 04:21
Ies 07:3-4
|
20 Zis-a Domnul către Moise: „Scoală-te mâine de dimineaţă şi stai înaintea lui Faraon la vremea când el are să iasă la apă, şi să-i spui: – Aşa grăieşte Domnul: Dă-i drumul poporului Meu, ca să-Mi slujească în pustie! Ies 05:1
Ies 07:16
Ies 08:1
|
21 Dar dacă nu-i vei da drumul poporului Meu, iată că asupra ta, asupra slugilor tale, asupra poporului tău şi asupra caselor voastre voi trimite tăuni b, şi se vor umple casele Egiptenilor de tăuni, şi chiar pământul pe care trăiesc. |
22 Dar în ziua aceea voi osebi c ţinutul Goşen, în care se află poporul Meu, prin aceea că acolo nu vor fi deloc tăuni, pentru ca tu să ştii că Eu, Domnul, Eu sunt Domnul întregului pământ. |
23 Face-voi deosebire între poporul Meu şi poporul tău; semnul acesta va fi chiar mâine pe pământ“. |
24 Domnul a făcut aşa: mulţime mare de tăuni au venit în casa lui Faraon, în casele slugilor lui şi'n toată ţara Egiptului; de-atâţia tăuni se prăpădea pământul. Ps 077:45
Ps 104:31
|
25 Faraon i-a chemat atunci pe Moise şi Aaron şi a zis: „Mergeţi şi aduceţi jertfă Dumnezeului vostru aici în ţară!“ |
26 Moise însă a zis: „Aşa ceva nu-i cu putinţă: cele ce aducem noi jertfă Domnului, Dumnezeului nostru, sunt urâciune'n faţa Egiptenilor; dacă noi vom jertfi sub ochii Egiptenilor ceea ce pentru ei e urâciune, ne vor ucide cu pietre. |
27 Ca atare, cale de trei zile ne vom duce'n pustie, şi acolo-I vom aduce jertfă Domnului, Dumnezeului nostru, aşa cum ne-a grăit nouă Domnul“. Ies 03:18
|
28 Zis-a Faraon: „Bine; am să vă las să ieşiţi, ca să-i aduceţi jertfă Domnului, Dumnezeului vostru, în pustie; dar să nu vă'ntindeţi a merge prea departe. Rugaţi-vă dar Domnului pentru mine!“ 3Rg 13:6
FA 08:24
|
29 Iar Moise a zis: „Iată, de cum voi ieşi de la tine, mă voi ruga la Dumnezeu, şi chiar mâine se vor îndepărta tăunii de la tine, de la slugile tale şi de la poporul tău; dar tu, Faraon, să nu ne mai înşeli prin aceea că nu vei lăsa poporul să-I aducă jertfă Domnului!“ |
30 Şi dac'a ieşit Moise de la Faraon, s'a rugat la Dumnezeu. |
31 Iar Domnul a făcut după cuvântul lui Moise: a îndepărtat tăunii de la Faraon, de la slugile lui şi de la poporul său; n'a mai rămas nici unul. |
32 Dar Faraon şi-a îngreuiat şi de data aceasta inima: n'a lăsat poporul să se ducă. Ies 09:7
|
1 Atunci a zis Domnul către Moise: „Intră la Faraon şi spune-i: – Acestea zice Domnul, Dumnezeul Evreilor: Lasă-Mi poporul să iasă, ca să-Mi slujească! Ies 05:1
Ies 07:16
Ies 10:3
|
2 Dar dacă tu nu vei vrea să-Mi laşi poporul să iasă, ci încă-l vei mai ţine, |
3 iată, mâna Domnului a va fi peste vitele tale care sunt în câmp, peste cai, peste asini, peste cămile, peste cirezi şi peste turme: o molimă b va fi, cumplită. Dt 02:15
Ps 077:50
|
4 Dar atunci, în ziua aceea, în chip minunat voi osebi c Eu vitele Israeliţilor de vitele Egiptenilor: dintre vitele fiilor lui Israel, din toate, nu va muri nici una“. |
5 Şi a pus Domnul soroc, zicând: „Mâine va face Domnul fapta aceasta pe pământ!“ |
6 Şi chiar de-a doua zi a făcut Domnul fapta aceasta: toate vitele Egiptenilor au murit, dar din vitele fiilor lui Israel n'a murit nici una. Dt 02:15
Ps 077:50
|
7 Faraon a trimis atunci [să vadă] şi iată că dintre vitele fiilor lui Israel, din toate, nu murise nici una. Inima lui Faraon s'a îngreuiat: el n'a lăsat poporul să se ducă. Ies 07:14
Ies 08:15
Ies 08:32
|
8 Domnul a grăit cu Moise şi Aaron, zicând: „Luaţi-vă câte o mână plină de spuză din cuptor, iar Moise s'o arunce spre cer în faţa lui Faraon şi a slugilor lui: Ies 07:8
|
9 ea se va preface'n pulbere peste toată ţara Egiptului; buboaie vor fi pe oameni şi pe vite, băşici usturătoare pe oamenii şi vitele din tot Egiptul“. Ap 16:2
|
10 Deci, au luat ei spuză din cuptor, au mers în faţa lui Faraon, iar Moise a azvârlit-o spre cer: pe oameni şi pe vite s'au deschis buboaie cu puroi. |
11 Iar magii n'au putut să stea'n faţa lui Moise din pricina buboaielor, că buboaiele erau şi pe magi ca pe toată ţara Egiptului. Sol 17:7
|
12 Iar Domnul a învârtoşat inima lui Faraon: acesta nu i-a ascultat [pe Moise şi Aaron], aşa cum Domnul îi spusese lui Moise. Ies 04:21
Ies 08:15
|
13 Zis-a Domnul către Moise: „Să te scoli mâine de dimineaţă, să i te înfăţişezi lui Faraon şi să-i zici: – Aşa grăieşte Domnul, Dumnezeul Evreilor: Dă-i drumul poporului Meu, ca să-Mi slujească; |
14 fiindcă de data aceasta voi trimite toate loviturile Mele asupra inimii tale, asupra slugilor tale şi a poporului tău, pentru ca tu să vezi că'n tot pământul nu este altul asemenea Mie. |
15 Dacă Eu de la'nceput Mi-aş fi întins mâna şi te-aş fi lovit cu moarte, pe tine şi pe poporul tău, tu ai fi fost şters de pe faţa pământului; |
16 dar iată pentru ce te-am cruţat: pentru ca'ntru tine să-Mi arăt puterea şi pentru ca numele Meu să se vestească'n tot pământul. Rm 09:17
|
17 Acum însă tu din nou îi stai poporului Meu împotrivă şi nu-l laşi să plece. |
18 Iată: mâine, la ceasul acesta, Eu voi face să plouă grindină multă şi grea cum n'a mai fost în Egipt de la'ntemeierea lui şi până'n ziua de azi. |
19 Aşadar, grăbeşte-te acum să-ţi aduni turmele şi toate câte le ai în câmp; fiindcă toţi oamenii şi toate vitele care vor fi în câmp şi nu vor intra în casă, loviţi vor fi de grindină şi vor muri“. |
20 Aceia dintre robii lui Faraon care s'au temut de cuvântul Domnului şi-au adunat turmele acasă, |
21 dar cei ce'n cugetul lor n'au luat aminte la cuvântul Domnului, aceia şi-au lăsat vitele pe câmp. |
22 Şi a zis Domnul către Moise: „Întinde-ţi mâna spre cer: grindină va fi peste tot pământul Egiptului, peste oameni, peste vite şi peste toată iarba câmpului“. |
23 Moise şi-a întins mâna d spre cer, iar Domnul a slobozit tunete şi grindină; foc curgea pe pământ; în toată ţara Egiptului a plouat Domnul cu grindină. Ps 077:47-48
Ps 104:32-33
Sol 16:16-17
Sol 19:20
|
24 Grindină era, şi foc se'nvăpăia prin grindină, o grindină multă şi grea cum n'a mai fost în Egipt din clipa'n care s'a făcut el popor. |
25 În toată ţara Egiptului a lovit grindina tot ce era pe câmp, de la om la dobitoc, toată iarba câmpului a bătut-o grindina şi toţi copacii câmpului i-a sfârtecat grindina. PS 104:33
|
26 Numai în ţinutul Goşen, unde se aflau fiii lui Israel, acolo n'a fost grindină. |
27 Faraon a trimis atunci să-i cheme pe Moise şi pe Aaron şi le-a zis: „De data asta am păcătuit: Domnul este Cel ce are dreptate, iar eu şi poporul meu suntem vinovaţi. Ies 10:16
|
28 Rugaţi-vă dar pentru mine la Domnul: să'nceteze tunetele lui Dumnezeu, să'nceteze grindina şi focul; eu vă voi lăsa să plecaţi, iar voi mai mult nu veţi rămâne“. |
29 Moise i-a zis: „De'ndată ce voi ieşi din oraş îmi voi ridica mâna spre Domnul: tunetele vor înceta, grindina şi ploaia nu vor mai fi, pentru ca tu să cunoşti că al Domnului e pământul. Dt 10:14
Ps 023:1
|
30 Eu ştiu însă că tu şi slugile tale încă nu vă temeţi de Domnul“. |
31 Inul şi orzul se stricaseră, pentru că orzul era înspicat şi inul în floare; |
32 dar grâul şi ovăzul nu s'au stricat, căci ele erau târzii e. |
33 Şi dac'a ieşit Moise de la Faraon şi din cetate, şi-a ridicat mâinile către Domnul: tunetele şi grindina au contenit, ploaia pe pământ nu s'a mai vărsat. |
34 Dar Faraon, văzând că ploaia, grindina şi tunetele au încetat, n'a încetat el să păcătuiască: şi-a îngreuiat inima, el şi slugile sale. |
35 Inima lui Faraon s'a învârtoşat: el nu i-a lăsat pe fiii lui Israel să plece, aşa cum Dumnezeu îi grăise lui Moise. |
1 Şi a grăit Domnul către Moise, zicând: „Intră la Faraon, că Eu i-am învârtoşat inima, pe a lui şi pe a slugilor lui, pentru ca, drept urmare, aceste semne să vină peste ei; |
2 ca să povestiţi voi în auzul fiilor voştri şi al fiilor fiilor voştri despre cum i-am jucat a Eu pe Egipteni şi despre semnele Mele pe care le-am făcut în mijlocul lor, şi să cunoaşteţi că Eu sunt Domnul“. Ies 13:8
|
3 Şi au intrat Moise şi Aaron la Faraon şi i-au zis: „Aşa grăieşte Domnul, Dumnezeul Evreilor: – Până când ai tu de gând să nu te smereşti în faţa Mea? Lasă-Mi poporul să plece, ca să-Mi slujească Mie! Ies 09:1
|
4 Dar dacă nu-Mi vei lăsa poporul să plece, iată că mâine, la ceasul acesta, în toate hotarele tale voi aduce mulţime de lăcuste; |
5 ele vor acoperi faţa pământului, iar tu nu vei putea să-ţi mai vezi ţara; ele vor mânca tot ce-a mai scăpat pe pământ, tot ce v'a mai rămas în urma grindinei; vor mânca tot pomul care vă creşte vouă pe câmp; |
6 îţi vor umple casele, pe ale tale şi pe ale tuturor slugilor tale şi toate casele din toată ţara Egiptenilor, aşa cum n'au văzut părinţii tăi şi nici părinţii părinţilor tăi, de când sunt ei pe pământ şi până'n ziua de astăzi“. Şi s'a întors Moise şi a ieşit de la Faraon. |
7 Iar slugile lui Faraon au zis către el: „Până când ne vom poticni noi de toate astea? Dă drumul oamenilor, ca să-i slujească Dumnezeului lor!; sau vrei să-ţi vezi Egiptul pierind?“ |
8 I-au întors pe Moise şi pe Aaron la Faraon, iar acesta le-a zis: „Duceţi-vă şi slujiţi-I Domnului, Dumnezeului vostru... dar cine şi care sunt cei ce vor merge?“ |
9 Răspuns-a Moise: „Vom merge cu tinerii noştri, cu bătrânii noştri, cu fiii noştri, cu fiicele noastre, cu turmele noastre şi cu cirezile noastre, căci e sărbătoarea Domnului, Dumnezeului nostru“ b. |
10 Dar [Faraon] le-a zis: „Fie-aşa! Dumnezeu cu voi! Dar cum oare v'aş da eu drumul să vă duceţi împreună cu bunurile voastre?... Vedeţi, voi puneţi ceva la cale... |
11 Ei bine, nu, nu aşa! Duceţi-vă, dar numai bărbaţii, şi slujiţi-I lui Dumnezeu, că asta urmăriţi!“ c Şi i-au dat afară de la Faraon. |
12 Şi a zis Domnul către Moise: „Întinde-ţi mâna peste ţara Egiptului: peste ţară vor năvăli lăcustele şi vor mânca toată iarba pământului şi toată roada pomilor care-a rămas nestricată de grindină“. |
13 Moise şi-a ridicat atunci toiagul spre cer, iar Domnul a adus asupra pământului vânt de la răsărit, toată ziua aceea şi toată noaptea; iar când s'a făcut ziuă, vântul de la răsărit a adus lăcustele. Ps 077:46
Ps 104:34-35
|
14 Şi au năvălit ele în toată ţara Egiptului; în toate hotarele Egiptului s'au aşternut, mulţime multă; nici înainte n'au mai fost lăcuste ca atunci, nici că vor fi după aceea. Ps 077:46
Ps 104:34-35
|
15 Toată faţa pământului au acoperit-o, şi pământul s'a pustiit: au mâncat toată iarba pământului şi toată roada pomilor care mai rămăsese în urma grindinei; nimic n'a mai rămas verde'n toată ţara Egiptului, nici în copaci, nici în iarba câmpului. Ps 077:46
Ps 104:34-35
|
16 Atunci Faraon s'a grăbit să-i cheme pe Moise şi Aaron şi le-a zis: „Greşit-am în faţa Domnului, Dumnezeul vostru, şi'n faţa voastră! Ies 08:8
Ies 09:27
|
17 Iertaţi-mi acum înc'o dată greşala, şi rugaţi-vă Domnului, Dumnezeul vostru, ca să-mi ia de pe cap prăpădul acesta! d“ |
18 Şi dac'a ieşit de la Faraon, Moise I s'a rugat lui Dumnezeu: |
19 Domnul a stârnit vânt puternic de la apus, iar acesta a dus lăcustele şi le-a aruncat în Marea Roşie; în toată ţara Egiptului n'a mai rămas nici o lăcustă. |
20 Dar Domnul a învârtoşat inima lui Faraon, iar acesta nu i-a lăsat pe fiii lui Israel să plece. Ies 11:10
|
21 Atunci a zis Domnul către Moise: „Întinde-ţi mâna spre cer: întuneric se va face'n ţara Egiptului, un întuneric să-l pipăi cu mâna“. Sol 17:2
|
22 Moise şi-a întins mâna spre cer: întuneric beznă s'a făcut în toată ţara Egiptului şi negură groasă, timp de trei zile, Ps 104:28
|
23 că nu se vedea om cu om e; timp de trei zile nimeni nu s'a urnit de unde era; dar la fiii lui Israel era lumină peste tot unde locuiau ei. Ps 111:4
Sol 17:5
Sol 18:1
|
24 Atunci i-a chemat Faraon pe Moise şi pe Aaron şi le-a zis: „Duceţi-vă, slujiţi-I Domnului, Dumnezeului vostru; doar turmele şi cirezile voastre să rămână aici; copiii însă pot merge cu voi“. |
25 Dar Moise a zis: „Ba nu, ci tu să ne dai vite pentru jertfele şi arderile-de-tot pe care noi I le vom aduce Domnului, Dumnezeului nostru. |
26 Vor merge deci cu noi şi vitele noastre, din care nu va rămâne nici măcar o unghie, căci din ele avem noi să-I aducem jertfă Domnului, Dumnezeului nostru; că nici noi nu ştim ce anume jertfe Îi vom aduce Domnului, Dumnezeului nostru, decât după ce vom ajunge acolo“. |
27 Domnul a învârtoşat inima lui Faraon, iar acesta n'a vrut să-i lase să plece. |
28 A zis Faraon [către Moise]: „Du-te de aici! Şi bagă de seamă: să nu cumva să mai dai vreodată ochii cu mine f, căci în ziua'n care vei da ochii cu mine, atunci vei muri“. |
29 Răspuns-a Moise: „Fie-aşa cum ai zis: De-acum n'o să mai dau ochii cu tine pe faţă!...“. |
1 Şi a zis Domnul către Moise: „Încă o plagă a voi mai aduce asupra lui Faraon şi asupra Egiptului, după care vă vor da drumul de aici; iar când vă vor da drumul, o vor face de tot: vă vor alunga. Ies 06:1
Ies 12:33
|
2 Spune-i dar poporului, în taină, la ureche: fiece bărbat să ceară de la vecinul său şi fiece femeie să ceară de la vecina ei b lucruri de argint şi de aur şi haine“. |
3 Iar Domnul a făcut ca poporul Său să aibă trecere în ochii Egiptenilor: aceştia le-au dat cu'mprumut. Dar şi Moise devenise om de mare vază în ochii Egiptenilor, în ochii lui Faraon şi ai tuturor slujitorilor acestuia. Ies 03:21
Ies 12:36
|
4 Şi a zis Moise c: „Aşa grăieşte Domnul: – Pe la miezul nopţii voi trece prin Egipt. |
5 Şi'n ţara Egiptului va muri tot cel întâi-născut, de la întâi-născutul lui Faraon, cel ce-i urmează la tron, până la întâi-născutul roabei de la râşniţă d şi până la tot întâi-născutul dobitoacelor. Ies 04:23
Ps 077:51
Ps 104:36
Ps 135:10
|
6 Plângere mare va fi în toată ţara Egiptului, cum n'a mai fost şi nu va mai fi. |
7 Dar împotriva fiilor lui Israel, a tuturor, nici măcar un câine nu va lătra la ei, nici la om şi nici la dobitoc e, ca să cunoaşteţi ce minunată deosebire f face Domnul între Egipteni şi Israeliţi. |
8 Toţi aceşti slujitori ai tăi vor striga către mine şi mi se vor închina, zicând: – Pleacă, tu şi tot poporul tău pe care-l cârmuieşti!... După care voi pleca“. Şi a ieşit Moise de la Faraon, fierbând de mânie. |
9 Apoi a zis Domnul către Moise: „Faraon nu vă va asculta, pentru ca semnele şi minunile Mele să se înmulţească'n ţara Egiptului!“ |
10 Aşadar, Moise şi Aaron au făcut în faţa lui Faraon toate semnele şi minunile acestea, dar Domnul a învârtoşat inima lui Faraon: el n'a vrut să-i lase pe fiii lui Israel să plece din ţara Egiptului. Ies 09:16
Ies 10:20
Rm 09:17
|
1 Grăit-a Domnul către Moise şi Aaron în ţara Egiptului şi le-a zis: Ies 07:8
|
2 „Luna aceasta să fie pentru voi începutul lunilor, să fie întâia între lunile anului. Ies 13:4
Ies 34:18
|
3 Vorbeşte deci la toată obştea fiilor lui Israel şi spune-le: – În ziua a zecea a acestei luni, fiecare cap de familie să ia câte un miel; un miel pentru fiecare casă. |
4 Iar dacă'ntr'o casă vor fi prea puţini pentru un miel întreg, să-l ia împreună cu vecinul cel mai apropiat ca număr de suflete: fiecare să socotească anume câţi sunt de trebuinţă [ca să mănânce în întregime] un miel. |
5 Mielul să vă fie de un an, parte bărbătească şi fără meteahnă; veţi lua fie un miel, fie un ied. |
6 Să-l ţineţi până în ziua a paisprezecea a acestei luni a, şi atunci toată adunarea obştii fiilor lui Israel să-l înjunghie spre seară b. Lv 23:5
Nm 09:5
Dt 16:6
|
7 Să ia din sângele lui şi să ungă amândoi stâlpii uşii şi pragul de sus, în casele unde-l vor mânca. |
8 În chiar noaptea aceea să mănânce carnea, friptă la foc; s'o mănânce cu azimă şi ierburi amare. Nm 09:11
|
9 Din el să nu mâncaţi ceva crud sau fiert în apă, ci numai fript la foc, capul cu picioarele şi măruntaiele. |
10 Din el să nu lăsaţi nimic pe-a doua zi, os din el să nu zdrobiţi c. Ceea ce va rămâne pe-a doua zi, să ardeţi în foc. Ies 34:25
Dt 16:4
|
11 Şi iată cum să fiţi când îl mâncaţi: cu coapsele'ncinse, cu sandalele'n picioare şi cu toiagul în mână d; şi să-l mâncaţi în grabă: e Paştile e Domnului. Lc 12:35
|
12 În noaptea aceea voi trece peste ţara Egiptului; voi lovi pe tot întâi-născutul în ţara Egiptului, de la om pân'la dobitoc, şi din toţi dumnezeii Egiptenilor voi face pedeapsă f, Eu, Domnul. Nm 33:4
Ps 077:51
Ps 104:36
Ps 135:10
|
13 Sângele va fi semn pentru voi, pe casele în care vă veţi afla: Eu voi vedea sângele şi vă voi ocroti g şi nu va fi'ntre voi rană nimicitoare când voi lovi ţara Egiptului. |
14 Ziua aceasta să vă fie vouă spre pomenire şi s'o prăznuiţi ca pe o sărbătoare a Domnului, din neam în neam – ca aşezare veşnică –, aşa s'o prăznuiţi. Ies 13:10
Mc 14:12
|
15 Timp de şapte zile să mâncaţi azime; încă din ziua'ntâia să'ndepărtaţi din casele voastre dospitura, căci cine va mânca dospit din ziua'ntâia până'n ziua a şaptea, sufletul acela va fi stârpit din Israel. Ies 23:15
Ies 34:18
Nm 28:17
Iz 45:21
|
16 Ziua întâia se va numi sfântă, iar ziua a şaptea tot sfântă vă va fi; – în ele să nu faceţi nici o muncă slujitoare, în afara celor care-i trebuie fiecăruia spre a se hrăni – numai aceasta puteţi face. Lv 23:7-8
|
17 Păziţi Sărbătoarea Azimelor h, fiindcă'n ziua aceea am scos Eu armia i voastră din ţara Egiptului; din neam în neam să păziţi ziua aceasta, ca aşezământ veşnic. |
18 Începând din seara celei de a paisprezecea zi a lunii întâia şi până'n seara zilei a douăzeci şi una a aceleiaşi luni, veţi mânca azime j. Lv 23:6
Nm 28:17
Dt 16:3
|
19 Timp de şapte zile să nu se afle dospitură'n casele voastre; tot cel ce va mânca dospit, sufletul acela va fi stârpit din obştea lui Israel, fie el venetic sau moşnean al pământului. |
20 Tot ce e dospit să nu mâncaţi; în toate aşezările voastre veţi mânca azimă“. Dt 16:4
1Co 05:8
|
21 Apoi i-a chemat Moise pe toţi bătrânii fiilor lui Israel şi le-a zis: „Duceţi-vă şi luaţi-vă miei după cum vă sunt familiile şi'njunghiaţi mielul de Paşti k. |
22 Luaţi un mănunchi de isop, muiaţi-l în sângele de lângă uşă, şi ungeţi pragul de sus şi amândoi stâlpii uşii cu sângele cel de lângă uşă; iar voi să nu ieşiţi nici unul pe uşa casei până dimineaţa. Evr 11:28
|
23 Domnul va trece să-i lovească pe Egipteni şi va vedea sângele de pe pragul de sus şi de pe cei doi stâlpi ai uşii şi va trece Domnul pe lângă uşă şi nu-l va lăsa pe Nimicitor l să intre'n casele voastre ca să lovească. |
24 Păziţi-le pe acestea ca pe un aşezământ pentru tine şi pentru copiii tăi m, din neam în neam. |
25 Aşadar, după ce veţi intra în ţara pe care Domnul vă va da-o vouă aşa cum a zis, să păziţi rânduiala aceasta. |
26 Şi de va fi să vă'ntrebe copiii voştri: – Ce-i cu rânduiala aceasta?, Dt 06:20
|
27 voi să le spuneţi: – Aceasta este jertfa de Paşti pentru Domnul Cel ce'n Egipt a ocrotit casele fiilor lui Israel, când El a lovit Egiptul iar casele noastre le-a mântuit“. Şi s'a plecat poporul şi s'a'nchinat. |
28 Şi mergând fiii lui Israel, au făcut aşa cum Domnul le poruncise lui Moise şi Aaron; aşa au făcut. Nm 01:54
Nm 02:34
|
29 Şi a fost că la miezul nopţii i-a lovit Domnul pe toţi întâi-născuţii în ţara Egiptului, de la întâi-născutul lui Faraon, care trebuia să stea pe tron, până la întâi-născutul robului din temniţă, şi pe toţi întâi-născuţii dobitoacelor. Ies 04:23
Ies 13:15
Ps 077:51
Ps 104:36
Ps 134:8
Ps 135:10
Sol 18:12-13
|
30 Şi s'a sculat noaptea Faraon, toate slugile lui şi toţi Egiptenii; şi bocet mare s'a făcut în toată ţara Egiptului, că nu era casă'n care să nu fie mort. Sol 18:10
Sol 19:3
|
31 În aceeaşi noapte i-a chemat Faraon pe Moise şi Aaron şi le-a zis: „Sculaţi-vă şi ieşiţi din mijlocul poporului meu!; şi voi, şi fiii lui Israel!; şi duceţi-vă de-i faceţi slujbă Domnului, Dumnezeului vostru, precum aţi zis! Ies 06:1
Ies 11:1
Ps 104:38
Ps 135:11
|
32 Luaţi-vă şi turmele, şi cirezile, şi duceţi-vă!... Binecuvântaţi-mă şi pe mine!“ Ies 06:1
Ies 11:1
Ps 104:38
Ps 135:11
|
33 Egiptenii sileau acum poporul să iasă grabnic din ţară, căci ziceau: „O să pierim cu toţii!“ Ies 06:1
Ies 11:1
Ps 104:38
Ps 135:11
|
34 Poporul şi-a luat frământătura până a nu se dospi, [purtând] pe umeri coveţile învelite'n haine. |
35 Fiii lui Israel au făcut după cuvântul lui Moise: au cerut de la Egipteni lucruri de argint şi lucruri de aur şi haine. Ies 03:21-22
Ies 11:3
|
36 Domnul i-a dat poporului Său trecere în ochii Egiptenilor, iar aceştia le-au dat tot ce-au cerut; şi i-au despuiat pe Egipteni. Ies 03:21-22
Ies 11:3
|
37 Fiii lui Israel au plecat din Ramses spre Sucot n, ca la şase sute de mii de bărbaţi pedeştri o, afară de copii. Nm 33:3-5
Ps 135:11-12
Sir 16:11
|
38 Şi'mpreună cu ei s'a ridicat şi multă adunătură [de oameni], precum şi turme şi cirezi şi vite multe foarte. |
39 Iar din frământătura pe care-o scoseseră din Egipt au copt în spuză azime, că ea nu se dospise; zoriţi de Egipteni, ei nu putuseră zăbovi nici măcar să-şi facă de mâncare pentru drum. |
40 Şederea fiilor lui Israel în Egipt şi'n ţara Canaanului a fost de patru sute treizeci de ani p. Fc 15:13
FA 07:6
Ga 03:17
|
41 Şi a fost că la capătul celor patru sute treizeci de ani, toată armia Domnului a ieşit din ţara Egiptului. |
42 Noapte de priveghere i-a fost aceasta Domnului, ca să-i scoată pe ei din ţara Egiptului; această noapte în care Domnul a stat de veghe, pe ea o vor păzi toţi fiii lui Israel, din neam în neam. |
43 Zis-a Domnul către Moise şi Aaron: „Iată rânduiala Paştelui: Nimeni din cei de alt neam nu va mânca din el; |
44 dar din el va mânca tot robul cumpărat cu bani, după ce-l vei tăia'mprejur. |
45 Străin sau simbriaş nu va mânca din el. Lv 22:10
|
46 Să se mănânce în aceeaşi casă; din carnea lui nu vei scoate afară din casă; os dintr'însul să nu zdrobiţi. Nm 09:12
In 19:36
|
47 Pe asta s'o facă toată obştea fiilor lui Israel. |
48 Iar dacă vreun străin aşezat între voi va vrea să-I facă Domnului jertfă pascală q, îi vei tăia'mprejur pe toţi ai lui, de parte bărbătească, şi numai atunci să se apropie ca să facă aceasta, şi el va fi atunci ca şi un moşnean al pământului; dar tot cel netăiat împrejur nu va mânca din el; |
49 o singură lege va fi şi pentru băştinaş, şi pentru străinul ce se va aşeza la voi!“ Lv 24:22
Nm 09:14
Nm 15:15
Ga 03:28
|
50 Şi au făcut fiii lui Israel aşa cum Domnul le poruncise lui Moise şi Aaron; aşa au făcut. |
51 Şi a fost că atunci, în ziua aceea, i-a scos Domnul pe fiii lui Israel din ţara Egiptului, împreună cu armia lor. |
1 Domnul i-a grăit apoi lui Moise şi i-a zis: |
2 „Sfinţeşte-Mi a pe tot întâiul-născut, pe cel dintâi la sânul mamei între fiii lui Israel: de la om pân'la dobitoc, el este al Meu!“ Ies 13:12
Ies 22:29
Ies 34:19-20
Nm 03:13
Nm 08:17
Dt 15:19
Lc 02:23
|
3 Iar Moise a zis către popor: „Să vă aduceţi aminte de ziua aceasta'n care voi aţi ieşit din ţara Egiptului, din casa robiei, căci cu mână tare v'a scos pe voi Domnul de acolo: să nu mâncaţi dospit. Ies 23:15
Dt 04:34
Dt 04:37
Dt 06:21
Ps 135:12
|
4 Într'adevăr, voi astăzi ieşiţi, în luna Spicului b. |
5 Şi va fi că după ce Domnul, Dumnezeul tău, te va duce în ţara Canaaneenilor, a Heteilor, a Amoreilor, a Heveilor, a Iebuseilor, a Ghergheseilor şi a Ferezeilor, pe care El li S'a jurat părinţilor tăi să ţi-o dea, ţara'n care curge lapte şi miere, vei face slujba aceasta în această lună. Fc 17:8
Dt 26:9
|
6 Şapte zile să mănânci azime, iar ziua a şaptea este sărbătoarea Domnului: |
7 Azime să mâncaţi în cele şapte zile; dospitură nu se va găsi la tine, nici aluat în toate hotarele tale. |
8 În ziua aceea să-i povesteşti fiului tău, zicând: – Aceasta-i de dragul a ceea ce a făcut Domnul pentru mine, când am ieşit eu din Egipt. |
9 Să fie aceasta ca un semn pe mâna ta şi ca o aducere aminte'n faţa ochilor tăi c, pentru ca legea Domnului să fie'n gura ta; căci cu mână tare te-a scos Domnul Dumnezeu din Egipt. |
10 Să păziţi dar legea aceasta din an în an, la vremea rânduită. Ies 12:14
|
11 Şi va fi că după ce Domnul, Dumnezeul tău, te va duce în ţara Canaaneenilor, aşa cum li S'a jurat El părinţilor tăi, şi ţi-o va da ţie, Fc 15:18
|
12 atunci să-I osebeşti Domnului pe tot întâi-născutul d de parte bărbătească, şi tot ce se naşte'ntâi din turmele sau din cirezile tale: partea bărbătească să I-o închini Domnului. Ies 13:2
|
13 Pe tot întâi-născutul de la asină să-l dai în schimbul unui miel e; iar de nu-l vei schimba, să-l răscumperi f. Pe tot întâi-născutul din om, între fiii tăi, îl vei răscumpăra. Ies 34:20
|
14 Iar dacă fiul tău te va întreba cândva, zicând: – Ce'nseamnă aceasta?, tu să-i spui: – Cu mână tare ne-a scos Domnul din ţara Egiptului, din casa robiei. |
15 Când Faraon se'ncăpăţâna să nu ne lase să plecăm, Domnul i-a ucis pe toţi întâii-născuţi în ţara Egiptului, de la'ntâi-născutul omului până la'ntâi-născutul dobitocului. Iată de ce jertfesc eu Domnului pe tot întâi-născutul de parte bărbătească, şi de ce pe tot întâi-născutul din fiii mei îl răscumpăr. Ies 04:23
Ies 12:29
|
16 Să fie dar aceasta ca un semn pe mâna ta, neclintit în faţa ochilor tăi: Cu mână tare ne-a scos pe noi Domnul din Egipt!“ |
17 Iar după ce Faraon a dat drumul poporului, Dumnezeu nu i-a'ndrumat pe calea dinspre ţara Filistenilor, cu toate că era mai scurtă g, căci a zis Dumnezeu: „Nu cumva poporul, dacă va vedea război, să aibă păreri de rău şi să se'ntoarcă în Egipt“. |
18 Ci Dumnezeu a făcut poporul să ocolească pe calea pustiului, spre Marea Roşie. În al cincilea neam au ieşit fiii lui Israel din ţara Egiptului. |
19 Atunci a luat Moise cu sine osemintele lui Iosif, căci cu jurământ îi legase Iosif pe fiii lui Israel: „Cu adevărat vă va cerceta Domnul; atunci să luaţi cu voi şi osemintele mele de aici“. Fc 50:25
Ios 24:32
|
20 Şi dac'au purces fiii lui Israel din Sucot, şi-au aşezat tabăra la Etam, la capătul pustiului. Nm 33:6
|
21 Iar Domnul îi călăuzea mergându-le'nainte şi arătându-le calea: ziua, în stâlp de nor; noaptea, în stâlp de foc h. Nm 14:14
Dt 01:33
Ne 09:12
Ne 09:19
Ps 077:14
Ps 104:39
Sol 10:17
Sol 18:3
|
22 Şi n'a lipsit stâlpul de nor, ziua, nici stâlpul de foc, noaptea, de dinaintea'ntregului popor. |
1 Domnul a grăit către Moise şi i-a zis: |
2 „Spune-le fiilor lui Israel să se întoarcă a şi să-şi aşeze tabăra în faţa Pi-Hahirotului, între Migdol şi mare, în preajma lui Baal-Ţefon. Acolo, lângă mare, acolo să tăbărâţi. Nm 33:7
|
3 Că Faraon îi va spune poporului său: – Fiii aceştia ai lui Israel s'au rătăcit prin ţară; i-a închis pustiul... |
4 Eu însă voi învârtoşa inima lui Faraon, iar el se va pune pe urmele lor. Şi Mă voi preamări Eu în Faraon b şi'n toată oastea lui şi vor cunoaşte Egiptenii, toţi vor cunoaşte, că Eu sunt Domnul!“ Şi au făcut aşa. Ies 04:21
Ies 07:3
|
5 I s'a dat de ştire regelui Egiptului că poporul [evreu] a fugit. Atunci inima lui Faraon şi a slujitorilor lui s'a schimbat în privinţa poporului; ei au zis: „Ce-am făcut, că i-am lăsat pe fiii lui Israel să se ducă, şi de-acum nu vor mai munci pentru noi?...“. Sol 19:2-3
|
6 Şi-a înhămat deci Faraon carele de război şi şi-a luat poporul cu sine. |
7 A luat şase sute de care alese şi toată călărimea Egiptenilor şi căpeteniile lor. |
8 Iar Domnul a învârtoşat inima lui Faraon, regele Egiptului, şi pe a slujitorilor lui, şi au alergat pe urmele fiilor lui Israel; dar fiii lui Israel ieşiseră cu mână'naltă c. Sol 19:2-3
|
9 Şi au alergat după ei Egiptenii cu toţi caii şi carele lui Faraon, cu călăreţii şi cu toată oastea lui, şi i-au ajuns când ei îşi aşternuseră tabăra la mare, lângă Pi-Hahirot, în faţa lui Baal-Ţefon. Ies 15:9
Ios 24:6
|
10 Şi dacă Faraon s'a apropiat, fiii lui Israel şi-au ridicat ochii şi i-au văzut pe Egipteni tăbărâţi înapoia lor; şi foarte s'au înspăimântat fiii lui Israel şi au strigat către Domnul. |
11 Şi i-au zis lui Moise: „Oare nu erau morminte'n ţara Egiptului? De ce ne-ai adus să murim aici, în pustie? Ce-ai făcut tu cu noi, că ne-ai scos din Egipt? Ies 17:3
Ps 105:7
|
12 Oare nu asta-ţi spuneam noi în Egipt, zicându-ţi: – Lasă-ne să robim Egiptenilor?... Că mai bine era să le fim robi Egiptenilor decât să murim în pustia aceasta!“ |
13 Moise însă a zis către popor: „Nu vă temeţi! Ţineţi-vă bine şi veţi vedea mântuirea pe care Domnul o va face astăzi asupră-vă: pe Egiptenii pe care-i vedeţi astăzi nu-i veţi mai vedea în veacul vecilor. |
14 Domnul se va lupta pentru voi; vouă nu vă rămâne decât să fiţi liniştiţi“. Dt 01:30
Dt 03:22
Ios 10:14
Ios 10:42
Ne 04:14
|
15 Atunci a zis Domnul către Moise: „Ce strigi către Mine? Spune-le fiilor lui Israel să pornească!, |
16 iar tu ridică-ţi toiagul, întinde-ţi mâna asupra mării şi despic-o!: să treacă fiii lui Israel prin mijlocul mării ca pe uscat! |
17 Iată, Eu voi învârtoşa inima lui Faraon şi pe a tuturor Egiptenilor, ca să se ia după ei; şi'ntru el, în Faraon, ca şi'n toată oastea lui şi'n carele lui şi'n călăreţii lui va fi ca Eu să Mă preamăresc; |
18 şi-atunci când Eu Mă voi preamări în Faraon şi'n carele lui şi'n călăreţii lui, atunci vor cunoaşte Egiptenii, toţi vor cunoaşte, că Eu sunt Domnul!“ |
19 Atunci îngerul lui Dumnezeu, care mergea înaintea taberei fiilor lui Israel, s'a mutat d şi mergea în urma lor; şi s'a mutat şi stâlpul norului de dinaintea lor şi le-a stat în urmă e, Ies 32:34
|
20 intrând astfel şi stând între tabăra Egiptenilor şi tabăra fiilor lui Israel; şi'ntuneric s'a făcut şi negură f, şi noaptea s'a scurs fără ca'n timpul nopţii să se poată apropia unii de alţii. |
21 Moise şi-a întins mâna asupra mării, iar Domnul a mânat g marea toată noaptea cu vânt puternic de la răsărit; şi a făcut din mare uscat, că apele se despicaseră. Ios 02:10
Ios 04:23
Ne 09:11
Ps 065:6
Ps 076:16
Ps 077:13
Ps 105:9
Ps 113:3
Ps 135:13
Sir 39:23
FA 07:36
|
22 Iar fiii lui Israel mergeau prin mijlocul mării ca pe uscat: apele le erau perete de-a dreapta şi perete de-a stânga. Ies 15:19
4Rg 02:8
Ps 135:14
Idt 05:13
Sol 10:18
1Co 10:1
Evr 11:29
|
23 Dar Egiptenii s'au pus pe urma lor, şi au intrat după ei toţi caii lui Faraon, carele şi călăreţii lui, în mijlocul mării. |
24 Dar în straja dimineţii a căutat Domnul din stâlpul cel de foc şi de nor spre tabăra Egiptenilor şi a umplut tabăra Egiptenilor de spaimă. |
25 Şi le-a împiedicat roţile carelor, încât cu anevoie-i mai duceau. Atunci au zis Egiptenii: „Să fugim de la faţa lui Israel, că Domnul Se luptă pentru ei cu Egiptenii!“ Dt 01:30
Dt 03:22
Ios 10:14
|
26 Iar Domnul a zis către Moise: „Întinde-ţi mâna asupra mării: apele să se'ntoarcă asupra Egiptenilor, asupra carelor şi călăreţilor lor“. |
27 Şi şi-a întins Moise mâna asupra mării h: spre ziuă s'a întors apa la locul ei, iar Egiptenii fugeau pe sub apă; şi i-a înecat Domnul pe Egipteni în mijlocul mării. Ies 15:10
Sol 18:5
|
28 Iar apele s'au tras la loc şi au acoperit carele şi călăreţii şi'ntreaga oaste a lui Faraon, care intrase după ei în mare, şi n'a rămas nici unul. Ps 105:11
Ps 135:15
3Mac 02:7
3Mac 06:4
|
29 Fiii lui Israel însă au trecut prin mare ca pe uscat, apa fiindu-le perete de-a dreapta şi perete de-a stânga. |
30 Aşa l-a mântuit Domnul în ziua aceea pe Israel din mâinile Egiptenilor; şi i-a văzut Israel pe Egipteni morţi pe malurile mării. |
31 Văzut-a Israel mâna cea tare pe care Domnul a întins-o'mpotriva Egiptenilor, şi s'a temut poporul de Domnul şi I-a crezut lui Dumnezeu şi lui Moise, servul Său. Ps 105:12
|
1 Atunci Moise şi fiii lui Israel I-au cântat lui Dumnezeu această cântare a; au zis:„Să-I cântăm Domnului, căci cu slavă S'a preamărit; cal şi călăreţ, în mare i-a aruncat! Dt 11:4
Ps 105:12
Ap 15:3
|
2 Ajutor şi ocrotitor mi S'a făcut mie spre mântuire; Acesta-i Dumnezeul meu, pe El Îl voi preamări, Dumnezeul părintelui meu, pe El Îl voi înălţa. Ps 117:6-7
Ps 117:14
Is 12:2
Is 25:1
|
3 Domnul Cel ce surpă războaie, Domnul este numele Lui. |
4 Carele lui Faraon şi oştirea lui le-a aruncat în mare, pe aleşii călăreţi, pe căpitani, i-a cufundat în Marea Roşie: |
5 cu marea i-a acoperit, în adâncuri ca o piatră s'au adâncit. Ne 09:11
|
6 Dreapta Ta, Doamne, s'a preamărit întru tărie, mâna Ta cea dreaptă, Doamne, pe vrăjmaşi i-a sfărâmat. Ps 117:15-16
Ap 15:3
|
7 Cu mulţimea slavei Tale ai surpat pe cei potrivnici: mânia Ţi-ai dezlănţuit-o şi i-a mistuit ca pe nişte paie. |
8 Prin suflarea mâniei Tale s'a despicat apa; închegatu-s'au apele ca un perete, închegatu-s'au valurile'n inima mării. Is 63:12
|
9 Vrăjmaşul zicea: – Îi voi alerga şi-i voi prinde, pradă voi împărţi, sufletul mi-l voi sătura, cu sabia voi ucide, braţul meu îi va stăpâni... Ies 14:9
|
10 Trimis-ai Tu suflarea Ta: marea i-a înghiţit, afundatu-s'au ca plumbul în apele adâncului. Ies 14:27
|
11 Doamne, cine-i asemenea Ţie'ntre dumnezei? cine-i asemenea Ţie, preamărit întru sfinţi, minunat întru slavă, făcător de minuni? 1Rg 02:2
2Rg 22:32
1Par 16:25
|
12 Întinsu-Ţi-ai dreapta şi i-a'nghiţit pământul! |
13 Cu dreptatea Ta călăuzit-ai acest popor şi l-ai izbăvit, cu puterea Ta l-ai chemat spre locaşul Tău cel sfânt. |
14 Auzit-au neamurile şi s'au cutremurat; dureri b i-au cuprins pe cei ce locuiesc în Filisteea. Ps 047:6
|
15 Atunci capii Edomului au fost cuprinşi de spaimă, pe mai-marii Moabului cutremur i-a cuprins, celor ce locuiesc în Canaan, tuturor, le-a pierit inima. |
16 Cădea-vor peste ei cutremur şi frică, puterea braţului Tău îi va încremeni pân'ce va trece poporul Tău, Doamne, pân'ce va trece acest popor pe care Tu Ţi l-ai agonisit. |
17 Tu-l vei duce şi Tu-l vei răsădi în muntele moştenirii Tale, în locaşul pe care Tu, Doamne, Ţi l-ai zidit, pe care Tu, Doamne, Ţi l-ai sfinţit, pe care mâinile Tale l-au gătit. Ps 043:2
Ps 042:3
|
18 Împărăţi-va Domnul în veac şi în veacul veacului! Ps 145:10
Ap 11:15
|
19 Căci caii lui Faraon, cu carele şi călăreţii lui, au intrat în mare, dar Domnul a'ntors asupră-le apele mării, în timp ce fiii lui Israel au trecut prin mare ca pe uscat“. Ies 14:22
|
20 Mariam proorociţa, sora lui Aaron c, a luat timpanul d în mâna sa, şi toate femeile au ieşit după ea cu timpane şi dănţuind. |
21 Şi Mariam făcea'nceputul, zicând:„Să-I cântăm Domnului, căci cu slavă S'a preamărit; cal şi călăreţ, în mare i-a aruncat!“ e |
22 Moise i-a ridicat apoi pe fiii lui Israel de la Marea Roşie şi i-a dus în pustia Şur. Trei zile-au mers ei prin pustie fără să dea de apă. Nm 33:8
|
23 Au ajuns apoi la Mara, dar n'au putut să bea apă din Mara, că era amară; iată de ce locul acela a fost numit Mara f. |
24 Iar poporul murmura'mpotriva lui Moise şi zicea: „Ce vom bea?“ Ies 16:2
|
25 Atunci Moise a strigat către Domnul, iar Domnul i-a arătat un lemn; el l-a aruncat în apă, iar apa s'a îndulcit. Acolo i-a pus [Domnul] rânduieli şi porunci [poporului Său] şi acolo l-a pus la'ncercare şi i-a zis: Sir 38:5
|
26 „Dacă'ntr'adevăr vei asculta de glasul Domnului, Dumnezeului tău, şi vei face numai ceea ce e drept în ochii Lui, dacă-ţi vei pleca auzul la poruncile Lui şi vei păzi rânduielile Lui, atunci nu voi aduce asupra ta nici una din bolile pe care le-am adus asupra Egiptenilor, că Eu sunt Domnul Care te vindecă“. Ies 23:25
Dt 07:15
|
27 Apoi au venit în Elim. Şi erau acolo douăsprezece izvoare de apă şi şaptezeci de palmieri. Şi au tăbărât acolo, lângă apă. Nm 33:9
|