[ VT ] Vechiul Testament
[ Mi ] Miheia
[ Cap. 4 ] | CAPITOLUL 4 Ierusalimul, Sionul şi treierul popoarelor. |
1 Şi fi-va'n zilele de-apoi a |
2 Şi multe neamuri se vor duce Ps 002:6 Is 02:2-3 Is 11:10 Ir 31:6 Za 08:21-22 In 06:46 Rm 15:10-12 |
3 Şi El va judeca între popoare multe |
4 Şi fiecare se va odihni sub viţa sa |
5 Că toate popoarele vor umbla |
6 În ziua aceea, zice Domnul, |
7 Pe cea sfărâmată o voi face rămăşiţă, Is 16:5 Dn 02:44 Dn 07:14 Dn 07:27 Am 09:11 Avd 01:21 Sof 03:12 Sof 03:19 Lc 01:33 In 12:34 |
8 Iar tu, turnul prăfuit al turmei, |
9 Şi-acum j, |
10 Suferă chinuri şi te îmbărbătează |
11 Şi-acuma, neamuri multe |
12 Dar ele nu au cunoscut |
13 Te scoală şi le treieră, |
14 Acum cu gard va fi'ngrădită |
[ VT ] Vechiul Testament
[ Mi ] Miheia
[ Cap. 5 ] | CAPITOLUL 5 Profeţie despre naşterea lui Mesia şi despre rostul „rămăşiţei“ lui Israel. |
1 Iar tu, Betleeme, casa Efratei a, Fc 49:10 Pr 08:23 Is 02:2-4 Mt 02:6 In 01:45 In 07:42 In 12:34 FA 26:6 |
2 De aceea El îi va da d |
3 Şi Domnul va sta şi va vedea |
4 Şi această pace va fi |
5 şi ţara lui Nimrod g cu şanţul ei; |
6 Şi fi-va rămăşiţa lui Iacob h printre neamuri |
7 Şi fi-va rămăşiţa lui Iacob printre neamuri |
8 Mâna ta se va'nălţa |
9 Şi va fi că'n ziua aceea |
10 şi voi surpa cetăţile pământului tău |
11 şi-ţi voi nimici vrăjitoriile din mâini |
12 Şi-ţi voi nimici chipurile cele cioplite |
13 Şi voi tăia desişurile din mijlocul tău |
14 Şi cu mânie şi-aprindere mare |
[ VT ] Vechiul Testament
[ Mi ] Miheia
[ Cap. 6 ] | CAPITOLUL 6 Care anume jertfe Îi sunt plăcute Domnului. Nelegiuiţii sub ameninţare. |
1 Auziţi acum cuvântul Domnului! |
2 Auziţi, voi, munţilor, judecata Domnului |
3 – Poporul Meu, ce ţi-am făcut Eu ţie? |
4 Că te-am scos din ţara Egiptului |
5 Poporul Meu, adu-ţi acum aminte |
6 Cu ce Îl voi întâmpina pe Domnul? |
7 Au fi-va Domnul binevoitor Os 06:6 Ir 06:20 Sir 07:9 Mt 12:7 Mt 09:13 Lc 05:32 Evr 10:7 |
8 Nu ţi s'a spus, o, omule, ce este bun? |
9 Glasul Domnului se va striga'n cetate |
10 Nu cumva e focul |
11 Fi-va nelegiuitul îndreptăţit în cumpănă d? |
12 prin care ei şi-au strâns averi din necredinţă, |
13 Eu însă voi începe să te bat; Lv 26:16 Dt 28:15 Dt 32:25 Iz 12:20 Dn 09:13 Mi 06:14 Mal 02:2 |
14 Vei mânca şi nu te vei sătura |
15 Vei semăna şi nu vei secera, |
16 Că tu ai păzit rânduielile lui Omri |
[ VT ] Vechiul Testament
[ Mi ] Miheia
[ Cap. 7 ] | CAPITOLUL 7 Stricăciune peste tot. După pedeapsă, izbăvirea. Rugăciunea profetului. |
1 Vai mie!, că m'am făcut |
2 că a pierit cel credincios de pe pământ |
3 Mâinile şi le gătesc numai spre rău. |
4 Şi bunurile lor le voi lua |
5 Nu vă încredeţi în prieteni, |
6 Că fiul îşi necinsteşte tatăl, Sir 32:22 Mt 10:21 Mt 10:35-36 Mc 13:12 Lc 12:51 Lc 12:53 Lc 21:16 |
7 Dar eu voi căuta spre Domnul, |
8 Nu te bucura'mpotrivă-mi, tu, duşmanca mea b, |
9 De vreme ce-am păcătuit |
10 Şi va vedea duşmanca mea |
11 E ziua când se face cărămida c: |
12 Şi cetăţile tale fi-vor totuna între ele d |
13 Pământul fi-va pustiit, |
14 Paşte-Ţi poporul cu toiagul, |
15 Şi'ntocmai ca în zilele acelea |
16 Vedea-vor neamurile |
17 Ţărâna o vor linge |
18 Cine e Dumnezeu precum eşti Tu, Ies 34:6-7 Is 54:7-8 Is 57:16 Ir 10:6 Ir 31:34 Ir 33:8 Plg 03:22 Plg 03:32 Sol 11:23 FA 10:43 |
19 El iarăşi Se va'ntoarce |
20 El adevărul i-l va da lui Iacob, Fc 22:18 Lc 01:55 Lc 01:73 Lc 24:27 Rm 15:8 Evr 06:13 Evr 06:17 |
[ VT ] Vechiul Testament
[ Ioil ] Ioil
Introducere la Cartea Profetului Ioil
Ioil era un nume frecvent printre fiii lui Israel, cu însemnarea „Iahvé este Dumnezeu“, dar el a intrat în circuitul culturii universale prin „fiul lui Petuel“, un părinte despre care nu ştim nimic, aşa cum neconsemnată ne rămâne biografia scriitorului, în afară de supoziţia că era originar din regatul de sud (Iuda) şi că acolo şi-a desfăşurat activitatea. Nici despre epoca în care a trăit nu avem nici un fel de informaţie; datorită faptului că, în canonul Vechiului Testament, cartea sa a fost aşezată între Osea şi Amos, o seamă de biografi îl situează în secolul VIII î. H. Nu lipsesc însă şi alte ipoteze. Deşi orizontul vizionar al lui Ioil se mărgineşte la Iuda şi Ierusalim, opera sa (redusă, şi ea, la numai patru capitole) are o certă deschidere spre universalitate. Două sunt temele ei fundamentale: 1) Seceta şi invazia lăcustelor (primele două capitole); 2) Ziua Domnului şi Judecata (ultimele două capitole). Invazia lăcustelor a putut fi un eveniment real, dar, aşa cum se petrece în istoria sacră, evenimentul real capătă o încărcătură simbolică atunci când este proiectat în perspectiva profetică. El poate fi interpretat alegoric, ca prevestind invazia unor neamuri păgâne, dar şi apocaliptic, ca o succesiune de catastrofe – umane şi cosmice – ce vor preceda eshatonul. Cât despre „ziua Domnului“ şi Judecata din valea lui Iosafat, caracterul lor universalist nu poate fi pus la îndoială. Nestemata operei lui Ioil rămâne însă prevestirea revărsării Duhului lui Dumnezeu peste toate categoriile de oameni, ceea ce înseamnă prezenţa şi lucrarea harului divin în Biserica universală a lui Iisus Hristos. Prin aceasta, Ioil este numit, pe drept cuvânt, „profetul Cincizecimii“, aşa cum îl va invoca Apostolul Petru în prima sa cuvântare de după pogorârea Duhului Sfânt. În plan moral, Ioil este un profet al căinţei, act răsplătit prin bunuri materiale şi spirituale. |
[ VT ] Vechiul Testament
[ Ioil ] Ioil
[ Cap. 1 ] | CAPITOLUL 1 Lăcuste, secetă, îndemn la pocăinţă. |
1 Cuvântul Domnului, care s'a făcut către Ioil, fiul lui Petuel: |
2 Auziţi acestea, voi, bătrânilor a, |
3 povestiţi-le fiilor voştri, |
4 Ce-a rămas de la omidă a mâncat lăcusta, |
5 Treziţi-vă, beţivilor, şi plângeţi!; |
6 Că un neam puternic şi nenumărat |
7 Via mi-a vătămat-o, |
8 Plânge-mi-te tu mai mult decât mireasa |
9 Jertfa de carne şi prinosul de băutură |
10 Că s'au pustiit câmpurile h!; |
11 Plugarii s'au sleit: |
12 Via s'a uscat, |
13 Încingeţi-vă [cu sac] şi plângeţi, preoţilor, |
14 Postiţi un post al sfinţeniei j, |
15 „Vai mie, vai mie, vai mie, |
16 Bucatele pierit-au din faţa ochilor voştri, |
17 Junincile s'au îmbrâncit în iesle l, |
18 Ce vom strânge pentru noi? |
19 Spre Tine, Doamne, voi striga, |
20 Spre Tine-au căutat |
[ VT ] Vechiul Testament
[ Ioil ] Ioil
[ Cap. 2 ] | CAPITOLUL 2 Invazia lăcustelor vesteşte ziua Domnului. |
1 Sunaţi cu glas de trâmbiţă'n Sion a, |
2 aproape-i ziua de'ntuneric şi de ceaţă, Ir 13:16 Iz 07:10 Iz 30:3 Am 05:18 Am 05:20 Sof 01:15 Mt 24:21 Mc 13:19 |
3 Foc arzător îi merge înainte |
4 Le este chipul cum arată caii, |
5 Ca sunetul de care pe vârfurile munţilor e, |
6 În faţa lor s'or sfărâma popoare: |
7 Ca nişte bravi războinici, aşa vor alerga; |
8 nici unul nu se ţine departe de-al său frate f; |
9 Vor apuca cetatea de deasupra |
10 în faţa lor va tremura pământul Is 02:12 Is 02:19 Is 02:21 Is 13:10 Is 13:13 Is 24:23 Is 30:26 Iz 32:7 Ioil 04:15 Mt 24:29 Mc 13:24-25 Lc 21:25 Ap 06:12-13 Ap 08:12 |
11 Iar Domnul glasul Şi-l va ridica |
12 Şi-acum ne zice Domnul, |
13 şi inimile sfâşiaţi-vă, Ies 34:6 2Rg 03:31 Ps 050:17 Ps 085:4-5 Ir 03:12 Ir 26:3 Iona 03:10 Iona 04:2 |
14 – O, cine ştie [zice El], |
15 Sunaţi cu glas de trâmbiţă'n Sion, |
16 poporul adunaţi-l, sfinţiţi-i adunarea |
17 Jos, între tindă şi altar, |
18 Iar Domnul Şi-a râvnit pământul |
19 Şi Domnul a răspuns |
20 Pe cel din miazănoapte j |
21 Pământule, cutează, |
22 Voi, fiare-ale câmpiei, cutezaţi, |
23 Şi voi vă bucuraţi, fiii Sionului, |
24 Va fi pe arii grâul din belşug |
25 Şi vă voi da răsplată pentru anii |
26 Şi veţi mânca şi vă veţi sătura |
27 Şi veţi cunoaşte că Eu sunt |
[ VT ] Vechiul Testament
[ Ioil ] Ioil
[ Cap. 3 ] | CAPITOLUL 3 Prezenţa şi lucrarea Duhului lui Dumnezeu. a |
1 Şi fi-va că după acestea Nm 11:25 Ps 067:9 Is 44:3 Iz 36:26 Iz 39:29 Dn 02:19 Os 12:11 Za 12:10 Mc 01:8 Lc 01:67 In 07:39 FA 02:7 FA 02:17-21 FA 21:9 Tit 03:6 |
2 Şi'n zilele acelea |
3 şi minuni voi face sus în cer |
4 soarele se va schimba în întuneric Is 13:10 Is 24:23 Iz 32:7 Ioil 04:15 Mt 11:21-22 Mt 24:29 Mc 13:24-25 Lc 21:25 FA 02:17-21 Ap 06:12 |
5 şi fi-va că oricine va chema Is 61:3 Mt 11:21-22 FA 02:17-21 FA 02:21 FA 02:39 FA 22:16 Rm 10:13 |
[ VT ] Vechiul Testament
[ Ioil ] Ioil
[ Cap. 4 ] | CAPITOLUL 4 Judecarea popoarelor. Mântuirea finală. |
1 Că, iată, Eu în zilele acelea |
2 voi strânge neamurile toate |
3 şi sorţi au aruncat |
4 Şi ce-aveţi voi cu Mine, Tirule şi Sidonule |
5 fiindcă voi Mi-aţi luat argintul şi aurul, |
6 pe fiii lui Iuda şi pe fiii Ierusalimului |
7 Iată, Eu îi voi ridica din locul unde i-aţi vândut |
8 Pe fiii voştri şi pe fiicele voastre |
9 Strigaţi acestea printre neamuri, |
10 Vă bateţi fiarele de plug |
11 O, strângeţi-vă laolaltă şi intraţi, |
12 Să se ridice neamurile toate |
13 Aduceţi seceri, că secerişul a sosit, |
14 Răsunete sunat-au în valea Judecăţii h, |
15 Soarele şi luna se vor întuneca, Is 13:10 Iz 32:7 Ioil 02:10 Ioil 03:4 Mt 24:29 Mc 13:24-25 Lc 21:25 Ap 06:12-13 Ap 08:12 |
16 Şi Domnul va da strigăt din Sion |
17 Şi veţi cunoaşte-atunci că Eu sunt Domnul, |
18 Şi fi-va'n ziua-aceea Is 35:6 Is 41:18 Iz 47:1 Os 02:24 Am 09:13 Za 13:1 Za 14:8 In 07:38 Ap 22:1 |
19 Egiptul fi-va un pustiu, |
20 Iudeea însă fi-va locuită |
21 Sângele lor voi da spre cercetare |
[ VT ] Vechiul Testament
[ Avd ] Avdia
Cap. 1 CAPITOL UNIC: Judecarea Edomului şi nimicirea lui. Pedepsirea nelegiuirilor. Nimicirea neamurilor şi mântuirea lui Israel. |
Introducere la Cartea Profetului Avdia
În grafie şi rostire ebraică, numele profetului Obadia înseamnă „servul lui Dumnezeu"; Septuaginta îl transcrie Avdias (de unde românescul Avdia), în timp ce Vulgata îl redă prin Abadias. Asupra acestui autor nu avem nici un fel de date, referinţe sau repere biografice. Exegeţii tradiţionalişti cred că el a trăit şi a scris înainte de exilul babilonic, deci înainte de 587 î. H., în timp ce exegeţii moderni îl situează în epoca exilică sau postexilică. La fel ca şi în alte cazuri, nu aceasta e problema cea mai importantă, ci aceea a mesajului. Cartea lui Avdia este cea mai scurtă scriere din Vechiul Testament, numărând doar 21 de versete, ceea ce însă nu înseamnă că este şi lipsită de valoare. Ea se concentrează pe relaţia dintre Edomiţi şi Israeliţi, prevestind prăbuşirea celor dintâi şi restaurarea - cu implicaţii universaliste - a ultimilor. Se ştie că Edom era un alt nume al lui Esau, fiul lui Isaac, şi că între el şi fratele său Iacob - care avea să se mai numească şi Israel - se instalase o ură crâncenă, care s'a perpetuat în urmaşii lor, crescând în intensitate, de-a lungul generaţiilor. Când nu atacau direct, Edomiţii se aliau cu adversarii lui Iuda, lovind prin spate. Ceea ce însă Iudeii suportau mai greu era trufia vecinilor lor, o semeţie legitimată oarecum prin prezenţa înţelepţilor, dar care contrasta cu primitivismul traiului de fiece zi. Potrivit lui Avdia, Dumnezeu Se răzbună cumplit pe adversarii poporului Său, dar o face în virtutea spiritului de dreptate. El pedepseşte îndeosebi trufia, păcatul capital din care se ivesc toate celelalte. Nu lipseşte legea talionului. În cele din urmă, odată vrăjmaşii zdrobiţi, Domnul Îşi va întemeia împărăţia. |
[ VT ] Vechiul Testament
[ Avd ] Avdia
[ Cap. 1 ] | CAPITOL UNIC: Judecarea Edomului şi nimicirea lui. Pedepsirea nelegiuirilor. Nimicirea neamurilor şi mântuirea lui Israel. |
1 Vedenia lui Avdia.Aşa grăieşte Domnul Dumnezeu |
2 Iată, că mic Eu te-am făcut între popoare, |
3 Cu inima-ţi trufaşă te-ai ridicat pe tine, |
4 Chiar dacă vei urca precum vultùrul |
5 Dacă la tine hoţi ar fi intrat |
6 Cum fost-a cercetat Esau |
7 Pân'la hotare te-au trimis e; |
8 În ziua-aceea – zice Domnul – |
9 Vitejii tăi se vor speria, cei din Teman, |
10 Pentru măcelul şi păcatul |
11 Din ziua'n care stat-ai împotrivă, |
12 Nu te uita la ziua |
13 Prin porţile poporului să nu mergi |
14 Nici să le stai la trecători |
15 Căci ziua Domnului e-aproape, |
16 Că-aşa precum tu ai băut |
17 Dar sus, în muntele Sion, |
18 Casa lui Iacob foc va fi, |
19 Cei din Negheb vor stăpâni |
20 Şi-aceasta fi-va stăpânirea, |
21 Şi cei scăpaţi se vor sui |
[ VT ] Vechiul Testament
[ Iona ] Cartea lui Iona
Introducere la Cartea Profetului Iona Cartea lui Iona este o prezenţă cu totul singulară între operele profetice ale Vechiului Testament şi, în felul ei, ciudată. Ea nu cuprinde nici o profeţie, ci se rezumă la a fi o istorisire asupra unui personaj care-şi spune Iona, care vorbeşte la persoana a treia şi despre care nu există nici un indiciu intratextual că ar fi şi autorul scrierii. Cu toate acestea, în cea de a patra carte a Regilor (14, 25) - care este, totuşi, o operă istorică - se aminteşte faptul că robul lui Dumnezeu, Iona, „fiul lui Amitai, profetul din Gat-Hefer“ i-a transmis regelui Ieroboam al II-lea un anume mesaj din partea lui Dumnezeu. Un „Iona, fiul lui Amitai“ este pomenit şi în scrierea de faţă, ceea ce înseamnă că cei doi sunt una şi aceeaşi persoană. Ce se întâmplă cu acest Iona? Dumnezeu îl trimite în cetatea Ninive, capitala Asiriei, să-i îndemne pe locuitori la pocăinţă. Incapabil să priceapă că dreptul la mântuire îl au şi alte popoare în afara Israelului, Iona se sustrage poruncii divine şi se îmbarcă pe o corabie, cu intenţia de a se refugia în Tarsis, tocmai la capătul lumii. Se iscă însă o furtună, corabia stă să se scufunde. Spre a-i îmblânzi pe zei, corăbierii îl aruncă pe Iona în mare, dar acesta este înghiţit de un chit, în al cărui pântece stă trei zile şi trei nopţi, după care este scuipat pe ţărm. Ajuns în Ninive, profetul anunţă o catastrofă iminentă, dar locuitorii - şi regele însuşi - se pocăiesc, Dumnezeu îi iartă, Iona se întristează, Dumnezeu îl mustră. Scrisă de un mare meşter al condeiului, cartea lui Iona stă şi astăzi sub semnul controverselor: este ea o relatare istorică, sau o operă de ficţiune? Piatra de poticnire o constituie, desigur, episodul chitului, pe care însă Iisus Mântuitorul îl va cita ca pe un fapt real şi, totodată, simbolic. |
[ VT ] Vechiul Testament
[ Iona ] Cartea lui Iona
[ Cap. 1 ] | Chemarea, neascultarea şi pedepsirea lui Iona. |
1 Şi a fost cuvântul Domnului către Iona, fiul lui Amitai, zicând: |
2 „Scoală-te şi du-te în Ninive, cetatea cea mare a, şi propovăduieşte în ea, căci strigarea răutăţii ei s'a urcat pân' la Mine“ b. |
3 Dar Iona s'a sculat să fugă de dinaintea feţei Domnului, la Tarsis c. Şi s'a coborât la Iope şi a aflat o corabie care mergea la Tarsis; şi şi-a plătit preţul călătoriei şi a intrat în ea spre a se duce împreună cu ei la Tarsis, departe de faţa Domnului. |
4 Dar Domnul a stârnit un vânt pe mare; şi s'a făcut pe mare o furtună puternică, încât corabia era în primejdie de a se sfărâma. |
5 Iar corăbierii s'au înspăimântat şi strigau fiecare spre dumnezeul său; şi mărfurile din corabie le aruncau în mare, ca s'o uşureze. Dar Iona se coborâse în fundul corăbiei şi dormea sforăind. |
6 Iar cârmaciul a venit la el şi i-a zis: „De ce sforăi?... Scoală-te şi roagă-L pe Dumnezeul tău, că doar ne-o scăpa Dumnezeu şi nu vom pieri d!“ |
7 Şi a zis fiecare către vecinul său: „Veniţi, şi haideţi să aruncăm sorţi şi să aflăm din a cui pricină este această nenorocire asupra noastră!“ Şi au aruncat sorţi, iar sorţul a căzut pe Iona e. |
8 Şi i-au zis: „Spune-ne, din a cui pricină se află această nenorocire asupra noastră? Cu ce te îndeletniceşti? De unde vii şi'ncotro te duci? Din ce ţară eşti, şi din care popor?“. |
9 Iar el le-a zis: „Eu sunt un rob al Domnului şi mă închin la Domnul, Dumnezeul cerului, Cel ce a făcut marea şi uscatul“. |
10 Atunci oamenii s'au înfricoşat cu mare frică şi i-au zis: „De ce-ai făcut tu asta?“; căci ei ştiau că el fugise departe de faţa Domnului, fiindcă el le spusese. |
11 Şi i-au zis: „Ce să facem noi cu tine pentru ca marea să ni se aline?“. Fiindcă marea se înălţa şi ridica valuri mari. |
12 Iar Iona le-a zis: „Săltaţi-mă şi aruncaţi-mă în mare, iar marea vi se va alina; fiindcă ştiu că din pricina mea s'a stârnit asupra voastră această mare furtună“. |
13 Dar oamenii se sileau să se întoarcă la uscat, însă nu puteau, căci marea se înălţa şi din ce în ce mai cumplit li se ridica deasupra f. |
14 Atunci au strigat către Domnul şi au zis: „Nicidecum, Doamne: să nu pierim noi din pricina vieţii acestui om, şi sânge drept g să nu arunci asupră-ne, fiindcă Tu, Doamne, cum ai vrut ai făcut!“ |
15 Şi l-au luat pe Iona şi l-au aruncat în mare; iar marea şi-a încetat furia. |
16 Iar oamenii cu mare teamă s'au temut de Domnul şi I-au adus jertfă lui Dumnezeu şi I-au făcut făgăduinţe. |
[ VT ] Vechiul Testament
[ Iona ] Cartea lui Iona
[ Cap. 2 ] | În pântecele chitului, Iona se roagă. |
1 Dumnezeu însă i-a poruncit unui chit mare a să-l înghită pe Iona. Şi a fost Iona în pântecele chitului trei zile şi trei nopţi b. |
2 Iar Iona din pântecele chitului I s'a rugat Domnului, Dumnezeului său, zicând c: |
3 „În necazul meu |
4 În adâncul inimii mării m'ai aruncat e |
5 Şi am zis: |
6 Ape mi s'au revărsat împrejur pân'la suflet, |
7 în pământ m'am pogorât, |
8 Când sufletul mi se sfârşea în mine, |
9 Cei ce păzesc lucruri deşarte şi mincinoase h |
10 Dar eu cu glas de laudă şi de mărturisire, |
11 Şi Domnul i-a poruncit chitului, iar acesta l-a lepădat pe Iona pe uscat. |