[ VTVechiul Testament

[ ZaZaharia
[ Cap. 13 ]CAPITOLUL 13
Izvorul curăţirii. Pedepsirea profeţilor mincinoşi.
1 În ziua aceea fiece loc a va fi deschis casei lui David şi locuitorilor Ierusalimului, spre schimbare şi spre curăţire prin stropire.

Iz 36:25 Iz 47:1 Ioil 04:18 FA 10:43

2 Şi va fi în ziua aceea, zice Domnul Sabaot: Numele idolilor le voi stârpi de pe pământ şi amintirea lor nu va mai fi, iar pe profeţii mincinoşi şi duhul cel necurat îi voi lua de pe pământ b.

Iz 30:13 Os 02:19 Mi 05:12 Sof 02:11 Tob 14:6

3 Şi fi-va că dacă un om va mai profeţi, atunci tatăl său şi mama sa, cei ce l-au născut, îi vor zice: «Nu vei trăi, fiindcă minciună ai grăit în numele Domnului!»; şi tatăl său şi mama sa, cei ce l-au născut, îl vor împiedica atunci când el va profeţi.

Dt 13:5 Dt 18:20 Ir 14:15 Mt 10:37

4 Şi va fi în ziua aceea că profeţii vor fi ruşinaţi, fiecare'n propria sa vedenie atunci când profeţeşte; şi cu haină de păr se vor îmbrăca, fiindcă au minţit.

4Rg 01:8 Is 20:2 Iz 13:9 Mi 03:6-7 Mt 03:4 Mc 01:6

5 Şi va zice: Nu sunt profet, fiindcă eu sunt lucrător de pământ, fiindcă om m'a crescut astfel din tinereţile mele.
6 Iar Eu îi voi zice: Ce sunt aceste răni în mijlocul mâinilor tale? Iar el va zice: [Acelea] cu care am fost rănit în casa celui iubit al meu.
7
Sabie, trezeşte-te'mpotriva păstorilor Mei
şi'mpotriva omului cetăţean al Meu,
zice Domnul Atotţiitorul;
bate păstorul şi risipeşte oile c,
iar Eu Îmi voi întoarce mâna'mpotriva celor mici.

Iz 34:11 Mt 26:31 Mc 14:27 Mc 14:50 In 16:32 1Co 15:3

8
Şi'n toată ţara fi-va'n ziua-aceea,
zice Domnul,
că două părţi se vor tăia şi vor pieri,
iar cea de-a treia va rămâne'n ea.

Is 06:13 Iz 12:16 Lc 08:5

9
Pe cea de-a treia parte
prin foc o voi trece;
şi îi voi curăţi
precum se lămureşte-argintul
şi-i voi cerca precum se'ncearcă aurul;
şi numele Mi-l vor chema,
Eu îi voi auzi şi le voi zice:
Poporul Meu este acesta!
Iar ei vor zice:
El, Domnul, Dumnezeul meu!

3Rg 18:39 Ps 049:15 Ps 090:15 Is 10:20 Is 48:10 Iz 12:16 Iz 22:22 1Co 03:15 1Ptr 01:6-7

[ VTVechiul Testament

[ ZaZaharia
[ Cap. 14 ]CAPITOLUL 14
Vremuri apocaliptice. Întoarcerea neamurilor la Domnul.
1 Iată, vin zilele Domnului, şi prăzile vor fi împărţite în mijlocul tău.

Lc 21:22

2 Şi voi aduna toate neamurile la război împotriva Ierusalimului; şi cetatea va fi luată şi casele vor fi jefuite şi femeile vor fi pângărite; jumătate din cetate va merge în robie, dar cei rămaşi ai poporului Meu nu vor pieri din cetate.

Is 13:16 Za 12:3

3 Şi Domnul va ieşi şi Se va bate cu neamurile acelea aşa cum S'a bătut în ziua de război.
4 Şi'n ziua aceea Îi vor sta picioarele pe muntele Măslinilor – care se află'n faţa Ierusalimului, spre răsărit –; şi muntele Măslinilor se va despica: jumătate spre răsărit şi jumătate spre apus: o foarte mare prăpastie; şi jumătate din munte se va pleca spre miazănoapte, iar jumătate spre miazăzi.

FA 01:12

5 Iar valea munţilor Mei va fi astupată; valea munţilor se va lipi până la Iasod; astupată va fi, aşa cum a fost astupată în zilele cutremurului, în zilele lui Ozia, regele lui Iuda; iar Domnul, Dumnezeul meu, va veni, şi toţi sfinţii împreună cu El a.

2Par 26:1 Am 01:1 Mt 16:27 Mt 21:1 Mt 25:31 1Tes 03:13 2Tes 01:7 Iuda 01:14

6 Şi va fi că'n ziua aceea nu va fi lumină; nici frig, nici ger

Mt 24:20

7 nu va fi pentru o zi; şi ziua Îi va fi cunoscută Domnului; nici zi, nici noapte, dar spre seară va fi lumină.

Is 60:20 Mt 24:36 Ap 21:23 Ap 21:25 Ap 22:5

8 Şi'n ziua aceea va ieşi apă vie din Ierusalim; jumătate din ea spre marea cea dintâi, şi jumătate spre marea cea de-apoi; aşa va fi în vară şi'n primăvară.

Iz 47:1 Iz 47:8 Ioil 04:18 In 04:10 Ap 22:1

9 Şi Domnul fi-va Împărat peste tot pământul; în ziua aceea va fi un singur Domn, iar numele Său, unul,

Ne 03:1 Ps 046:2 Is 52:7 Ir 23:5 Mi 04:5 1Co 08:6 Ap 11:15 Ap 19:6

10 înconjurând întreg pământul; şi pustia, de la Gheba până la Rimon, spre miazăzi de Ierusalim. Iar Rama va rămâne pe locul ei. De la poarta lui Veniamin până la locul primei porţi, până la poarta colţurilor şi până la turnul lui Hananeel şi până la teascurile regelui

Ne 03:1 Ir 31:39 Za 08:21-22

11 vor locui ei într'însul; şi nu va mai fi nici un blestem şi va locui Ierusalimul fără nici o frică.

Is 33:19 Rm 08:15 Ap 22:3

12 Şi aceasta va fi căderea cu care Domnul va lovi toate popoarele, câte s'au războit împotriva Ierusalimului: trupurile li se vor usca stând pe picioare şi ochii li se vor scurge din găvane şi limba li se va usca în gură.

Is 66:24 Za 14:15 Mt 25:46 Lc 16:24

13 Şi'n ziua aceea fi-va mare îngrozire peste ei de la Domnul; fiecare se va apuca de mâna vecinului său, şi mâna lui se va încleşta cu mâna vecinului său.

1Rg 14:20 Is 03:5-6

14 Iuda, şi el, se va bate în Ierusalim. Şi se va aduna puterea tuturor popoarelor de primprejur, aur şi argint şi haine din belşug.
15 Şi aceasta va fi căderea cailor şi a catârilor şi a cămilelor şi a asinilor şi a tuturor vitelor ce se află în aceste tabere, pe potriva acestei căderi.

Za 14:12

16 Şi va fi că oricâţi vor rămâne din toate neamurile care-au venit împotriva Ierusalimului, aceştia se vor sui în fiecare an să se închine Împăratului, Domnului Atotţiitorului, şi să prăznuiască sărbătoarea facerii corturilor b.

Is 02:3 Iz 20:40 Sof 02:11 Za 08:22

17 Şi va fi că oricâţi din toate neamurile pământului nu se vor sui la Ierusalim să se închine Împăratului, Domnului Atotţiitorului, chiar şi aceştia vor fi adăugaţi celorlalţi.

Is 05:6 Is 60:11-12 Ap 11:6

18 Iar dacă neamul Egiptului nu se va sui, nici nu va veni, atunci fi-va peste ei căderea cu care Domnul va lovi toate neamurile ce nu se vor sui să prăznuiască sărbătoarea facerii corturilor.

Is 05:6

19 Acesta va fi păcatul Egiptului şi păcatul tuturor neamurilor care nu se vor sui să prăznuiască sărbătoarea facerii corturilor.
20 În ziua aceea, pe frâul fiecărui cal va fi [scris]: «Sfinţenie Domnului Atotţiitorului c»; iar căldările d vor fi în casa Domnului precum cupele în faţa jertfelnicului.

3Rg 07:38

21 Şi fiece căldare în Ierusalim şi în Iuda va fi sfântă Domnului Atotţiitorului; şi toţi cei ce jertfesc vor veni şi vor lua din ele şi vor fierbe în ele; şi'n ziua aceea nu va mai fi Canaanean e în casa Domnului Atotţiitorului“.

Is 35:8 Ioil 04:17 Mt 21:12-13 Mc 11:15 Ap 21:27 Ap 22:15

[ VTVechiul Testament

[ MalMaleahi
Cap. 1 CAPITOLUL 1
Iubirea lui Dumnezeu.
Mustrări pentru preoţi.
Cap. 2 CAPITOLUL 2
(continuare)
Cap. 3 CAPITOLUL 3
Vestirea Înaintemergătorului. Îndemnuri la pocăinţă.
Cap. 4 CAPITOLUL 4
Ziua Domnului.

[ VTVechiul Testament

[ MalMaleahi
[ Cap. 1 ]CAPITOLUL 1
Iubirea lui Dumnezeu.
Mustrări pentru preoţi.
1 Povara cuvântului Domnului către Israel prin mâna îngerului Său a; puneţi-o la inimă b!
2 „Eu v'am iubit, zice Domnul, dar voi aţi zis: «Întru ce anume ne-ai iubit?» Oare nu era Esau c fratele lui Iacob? –, zice Domnul –, dar Eu l-am iubit pe Iacob

Fc 25:23 Is 43:4 Rm 09:13

3 şi l-am urât pe Esau şi i-am lăsat hotarele pustii şi i-am făcut moştenirea ca pe nişte locuinţe ale deşertului.

Is 13:22 Ir 09:11 Iz 35:9 Rm 09:13

4 Căci cineva va zice: «Idumeea e căzută, dar hai să ne întoarcem şi să zidim din nou locurile pustiite!». Aşa grăieşte Domnul Atoţiitorul: Ei vor zidi, dar Eu voi dărâma; şi ei vor fi numiţi «Hotarele nelegiuirii» şi «Poporul împotriva căruia Domnul S'a aşezat pe'ntotdeauna».

Is 09:10 Ir 45:4-5 1Mac 05:3 Iz 35:9

5 Şi ochii voştri vor vedea, iar voi veţi zice: «Dumnezeu S'a preamărit deasupra hotarelor lui Israel».

Iz 35:9

6 Fiul îşi cinsteşte tatăl şi sluga pe stăpânul ei; dacă Eu sunt Tată, unde e cinstirea Mea? şi dacă sunt Stăpân, unde-i frica de Mine? zice Domnul Atotţiitorul. Voi, preoţii, voi sunteţi cei ce-Mi defăimaţi numele; cu toate acestea, aţi zis: «Întru ce anume Ţi-am defăimat numele?»:

Ies 20:12 Lc 06:46

7 Întru aceea că la altarul Meu aduceţi pâini spurcate, dar ziceţi: «Cu ce le-am spurcat?»: Cu aceea că ziceţi: «Masa Domnului e spurcată, iar mâncărurile puse pe ea sunt dispreţuite».

1Co 10:21

8 Că dacă voi aduceţi un [animal] orb pentru jertfă, oare nu-i rău? Şi dacă aduceţi un [animal] şchiop sau bolnav, oare nu-i rău d? Adu-l mai-marelui tău, [şi vezi] dacă te va primi, dacă el îţi va căta în faţă, zice Domnul Atotţiitorul.

Ies 12:5 Ies 29:38 Lv 22:20-22 Dt 15:21 Dt 17:1

9 Şi acum, îmblânziţi faţa Dumnezeului vostru şi rugaţi-vă Lui! Aceste lucruri au fost făcute de mâinile voastre; oare vă voi primi? zice Domnul Atotţiitorul.

2Par 19:7

10 De vreme ce între voi vor fi uşi închise şi nimeni nu va aprinde pe degeaba [focul de pe] jertfelnicul Meu e, bunăvoirea Mea nu este întru voi, zice Domnul Atotţiitorul, şi nu voi primi jertfe din mâinile voastre.

Is 01:1 Is 01:12 Ir 06:20 Am 05:21-22

11 Că de la răsăritul soarelui până la apus s'a preamărit numele Meu printre neamuri; şi'n fiecare loc i se aduce numelui Meu tămâie şi jertfă curată; că mare e numele Meu printre neamuri, zice Domnul Atotţiitorul.

Ps 071:11 Ps 112:3-4 Is 19:19 Is 19:21 Is 60:7 Sof 02:11 Lc 13:29 In 04:20 In 04:24 2Tes 01:12 1Ptr 02:5 Ap 15:4

12 Dar voi îl necinstiţi prin aceea că ziceţi: «Masa Domnului e spurcată, iar mâncărurile puse pe ea sunt dispreţuite».

1Co 10:21

13 Şi aţi zis: «Acestea sunt roade ale trudei». Dar Eu le-am suflat, zice Domnul Atotţiitorul; iar voi aduceţi [animale] sfâşiate şi pe cele şchioape şi pe cele bolnave. Atunci, dacă le veţi aduce jertfă, oare le voi primi Eu din mâinile voastre? zice Domnul Atotţiitorul.

Lv 22:20 Lv 22:22 Dt 17:1

14 Blestemat este puternicul care are în turmă [animal de] parte bărbătească şi a cărui făgăduinţă se află deasupră-i, dar Îi jertfeşte Domnului ce e stricat! Că Împărat mare sunt Eu, zice Domnul Atotţiitorul, şi vădit Îmi este numele printre neamuri.

Ps 046:2 Ps 047:3-4

[ VTVechiul Testament

[ MalMaleahi
[ Cap. 2 ]CAPITOLUL 2
(continuare)
1 Şi acum, o, preoţilor, porunca aceasta este pentru voi:
2 Dacă nu veţi asculta şi dacă nu veţi pune la inimă să daţi slavă numelui Meu, zice Domnul Atotţiitorul, atunci voi trimite peste voi blestem, şi blestem voi aduce peste binecuvântarea voastră şi o voi blestema, iar binecuvântarea voastră o voi risipi şi ea nu va fi întru voi, fiindcă voi nu puneţi aceasta la inimă.

Lv 26:14 Dt 28:15 Pr 03:33 Is 01:20 Ir 02:17 Dn 09:11-13 Mi 06:13

3 Iată, Eu vă voi întoarce spatele şi voi împroşca scârna peste feţele voastre, anume scârna sărbătorilor voastre a; şi totodată vă voi lua de-aici.

Os 02:13 Am 05:22

4 Şi veţi cunoaşte că Eu sunt Cel ce v'a trimis această poruncă, pentru ca ea să fie legământul Meu cu fiii lui Levi b, zice Domnul Atotţiitorul.
5 Legământul Meu cu el c a fost de viaţă şi de pace şi i-am dat ca'ntru frică să se teamă de Mine, şi'n faţa numelui Meu să se cutremure.

Nm 25:12 Is 66:2

6 Legea adevărului era în gura lui, iar pe buzele lui nu se afla nedreptate; în pace umbla cu Mine'n drumul drept şi pe mulţi i-a întors de la nedreptate.

Dt 33:9-10 Dn 12:3 Sof 03:5 Mt 05:18 2Co 05:20

7 Căci buzele preotului vor păstra cunoaşterea, iar ei din gura lui vor cerceta legea; căci el este sol al Domnului Atotţiitorului.

Ir 18:18 Iz 44:23 Ag 02:11-12

8 Dar voi v'aţi abătut din cale şi pe mulţi i-aţi făcut să slăbească în păzirea legii; voi aţi stricat legământul lui Levi, zice Domnul Atotţiitorul.

1Co 04:1 2Co 06:4

9 Iar Eu v'am făcut să fiţi dispreţuiţi şi lepădaţi printre toate neamurile, fiindcă nu aţi păzit căile Mele, ci'n cumpănirea legii aţi cătat la faţa omului d.

Lv 19:15 1Rg 02:30 2Par 19:7

10 Oare nu aveţi voi toţi un singur Tată? Oare nu v'a făcut un singur Dumnezeu? De ce aţi părăsit voi, fiecare, pe fratele său, ca să pângăriţi legământul părinţilor voştri?

Mt 23:9 1Co 08:6 Ef 04:6 Ef 04:15

11 Iuda a fost părăsit, şi urâciune a fost făcută în Israel şi în Ierusalim, de vreme ce Iuda a pângărit sfintele lucruri ale Domnului, cele pe care le-a iubit, şi a cătat spre dumnezei străini.

Nm 13:23

12 Domnul îl va da pierzării pe omul care face astfel de lucruri, până la a-l arunca din locaşurile lui Iacob şi dintre cei ce-I aduc jertfă Domnului Atotţiitorului.
13 Lucrurile pe care Eu le-am urât, voi pe acelea le-aţi făcut; cu lacrimi acopereaţi altarul Domnului, şi cu plâns şi cu suspin ca rod al ostenelilor; se cade oare ca Eu să caut cu preţuire la jertfa voastră sau să primesc prinos din mâinile voastre?

Am 05:22

14 Dar voi aţi zis: «De ce?» Fiindcă Domnul a stat mărturie între tine şi femeia tinereţilor tale, pe care tu ai părăsit-o în timp ce ea încă era părtaşa ta [de viaţă] şi femeia legământului tău e.

Fc 02:18 Jd 11:10 Pr 02:17 Mt 05:32 Mt 19:3 Mt 19:6

15 Şi n'a făcut El bine? – şi era o rămăşiţă a suflării Sale! f Dar voi aţi zis: «Ce altceva caută Dumnezeu decât o sămânţă?». Voi însă luaţi seama la duhul vostru; şi n'o părăsi pe femeia tinereţilor tale g!

Fc 02:24 Fc 16:3-4

16 Iar dacă tu ai izgonit-o din ură – zice Domnul, Dumnezeul lui Israel –, atunci lipsa de credinţă îţi va acoperi cugetele – zice Domnul Atotţiitorul, de aceea luaţi aminte la duhul vostru, şi n'o părăsiţi,

Ies 21:10 Dt 24:1-3

17 voi, cei ce l-aţi întărâtat pe Dumnezeu cu vorbele voastre, dar ziceţi: «Întru ce L-am întărâtat?»: Prin aceea că ziceţi: «Tot cel ce face rău e bineplăcut înaintea Domnului, şi'n unii ca aceştia Îşi află El plăcerea»; şi: «Unde este Dumnezeul dreptăţii?».

Mal 03:14

[ VTVechiul Testament

[ MalMaleahi
[ Cap. 3 ]CAPITOLUL 3
Vestirea Înaintemergătorului. Îndemnuri la pocăinţă.
1 Iată, Eu îl trimit pe îngerul Meu, şi el va pregăti calea înaintea feţei Mele; şi Domnul pe Care voi Îl căutaţi va veni de îndată în templul Său, Îngerul legământului pe Care voi Îl voiţi; iată, vine! zice Domnul Atotţiitorula.

Ps 131:17 Mt 11:10 Mc 01:2 Lc 01:17 Lc 01:76 Lc 02:49 Lc 07:19 Lc 07:27 In 01:6 In 03:28

2 Şi cine va putea suferi ziua venirii Lui? Sau cine va putea să stea întru înfăţişarea Lui? Fiindcă El vine ca focul din topitoare şi ca iarba celor ce înălbesc b.

Ps 065:10 Is 01:25

3 El va şedea să topească şi să cureţe ca şi cum ar avea argint, ca şi cum ar avea aur; şi-i va curăţi pe fiii lui Levi şi-i va lămuri ca pe aur şi ca pe argint, iar ei Îi vor aduce Domnului prinos întru dreptate.

Ps 065:10 Is 01:25 Is 19:21 Is 48:10 Ir 09:7 Iz 22:22 Mt 03:12 1Ptr 01:7

4 Şi jertfa lui Iuda şi a Ierusalimului Îi va fi bineplăcută Domnului, aşa cum era în zilele şi în anii de mai înainte.
5 Şi Mă voi apropia de voi întru judecată, şi voi fi grabnică mărturie împotriva vrăjitorilor şi împotriva adulterelor şi împotriva celor ce jură strâmb pe numele Meu şi împotriva celor ce ţin pentru ei simbria slugilor şi a celor ce le asupresc pe văduve şi-i bat cu pumnii pe orfani şi împotriva celor ce strâmbă judecata străinului şi împotriva celor ce nu se tem de Mine, zice Domnul Atotţiitorul.

Ies 20:7 Mt 11:3 Iac 05:4

6 Căci Eu sunt Domnul, Dumnezeul vostru, şi nu M'am schimbat; dar voi, fiii lui Iacob, nu v'aţi abţinut

Nm 23:19 Ps 032:11 Ps 101:27 Iac 01:17

7 de la nedreptăţile părinţilor voştri; voi aţi stricat rânduielile Mele şi nu le-aţi păzit. Întoarceţi-vă la Mine şi Mă voi întoarce la voi, zice Domnul Atotţiitorul. Dar voi aţi zis: «Întru ce ne vom întoarce?»

Ies 58:2 Za 01:4 Iac 04:8

8 Oare Îl va înşela omul pe Dumnezeu? fiindcă voi Mă înşelaţi pe Mine. Dar ziceţi: «Întru ce Te-am înşelat?»: Întru aceea că zeciuielile şi prinoasele de pârgă sunt la voi c!
9 Că de căutat Mă căutaţi, dar Mă înşelaţi.
10 Anul s'a încheiat, iar voi v'aţi adus toate roadele în hambare; dar în casa lui va fi jaful lui! Întoarceţi-vă dar în această privinţă – zice Domnul Atotţiitorul – şi Eu vă voi deschide jgheaburile cerului, şi binecuvântarea Mea o voi revărsa peste voi până la saţiu.

Dt 14:29 4Rg 07:2 2Par 31:10 Pr 03:10 Iz 44:30

11 Şi vă voi rândui hrană şi nu voi strica roada pământului vostru, iar via voastră nu va slăbi în câmp, zice Domnul Atotţiitorul.
12 Şi toate neamurile vă vor ferici, fiindcă voi Îmi veţi fi o ţară dorită, zice Domnul Atotţiitorul.

Dt 28:10 Dt 33:29 Lc 01:48

13 Voi aţi rostit vorbe grele împotriva Mea – zice Domnul –, dar tot voi aţi zis: «Întru ce am vorbit noi împotriva Ta?».

Ps 072:13 Iuda 01:15-16

14 Voi aţi zis: «Cel ce-I slujeşte lui Dumnezeu se-alege cu nimic; oare ce-am câştigat noi că I-am păzit poruncile şi că am umblat ca nişte milogi înaintea feţei Domnului Atotţiitorului?

Iov 21:15 Iov 34:9 Ps 072:13 Ir 44:17-18 Mal 02:17

15 Dar acum îi fericim pe străini d, şi toţi nelegiuiţii se înalţă; I s'au împotrivit lui Dumnezeu, şi, cu toate acestea, ei au scăpat...».

Ps 094:8-9

16 Iată ce spun aceia care se tem de Domnul, fiecare către aproapele său; şi Domnul a luat aminte şi I-a auzit şi a scris o carte de pomenire înaintea Sa pentru cei ce se tem de Domnul şi se sfiesc de numele Lui.

Ps 093:9 Ps 138:16 Naum 01:7

17 Şi ei vor fi ai Mei – zice Domnul Atotţiitorul – în ziua pe care Eu o rânduiesc spre moştenire; şi-i voi alege aşa cum omul îşi alege pe fiul care-i slujeşte.

Ps 102:13 Mt 13:30

18 Atunci vă veţi întoarce şi veţi face deosebirea între cel drept şi cel nelegiuit, între cel ce-I slujeşte lui Dumnezeu şi cel ce nu-I slujeşte e.

Is 03:10-11 Is 11:4 2Tes 02:8

[ VTVechiul Testament

[ MalMaleahi
[ Cap. 4 ]CAPITOLUL 4
Ziua Domnului.
1 Că, iată, ziua vine arzând ca un cuptor, şi-i va mistui; şi toţi străinii şi toţi nelegiuiţii vor fi trestie; şi ziua care vine îi va aprinde – zice Domnul Atotţiitorul – şi din ei nu va rămâne rădăcină sau lăstar.

Ps 020:9 Is 01:31 Is 02:12 Iz 22:22 Mt 03:12

2 Dar pentru voi, cei ce vă temeţi de numele Meu, va răsări Soarele dreptăţii, şi vindecare fi-va'n aripile Lui; şi veţi ieşi şi veţi zburda ca viţeii lăsaţi din legături.

Lc 01:78

3 Şi veţi călca pe cei nelegiuiţi, fiindcă ei cenuşă vor fi sub picioarele voastre, atunci. În ziua pe care Eu o rânduiesc, zice Domnul Atotţiitorul.

Is 25:10 Rm 16:20

4 Şi, iată, Eu vi-l voi trimite pe Ilie Tesviteanul mai înainte de a fi venit ziua Domnului cea mare şi năprasnică'n vedere a,

Mt 11:14 Mt 17:10-11 Mc 09:11-12 Lc 01:17 In 01:21

5 el, care va întoarce iarăşi inima părintelui spre fiu şi inima omului spre aproapele său, pentru ca nu cumva să vin Eu şi să lovesc pământul de istov.

Sir 48:10 Mt 11:13 Mt 17:11 Mc 09:11-13 Lc 01:17

6 Aduceţi-vă aminte de legea lui Moise, robul Meu, aşa cum i-am poruncit-o Eu în Horeb pentru întregul Israel: porunci şi rânduieli“.

Ies 20:1 Dt 06:3

[ VTVechiul Testament

[ TobCartea lui Tobit
Cap. 1 Prolog. Evlaviosul Tobit e deportat la Ninive.
Cap. 2 Tobit orbeşte. Răbdarea lui.
Cap. 3 Rugăciunea lui Tobit. Sarra.
Cap. 4 Poveţele lui Tobit către fiul său. Cei zece talanţi lăsaţi cândva la Gabael.
Cap. 5 Tobie se pregăteşte şi porneşte la drum, însoţit de îngerul Rafael.
Cap. 6 Călătoria lui Tobie. Prinderea peştelui. Îngerul îl îndeamnă pe Tobie s'o ceară pe Sarra în căsătorie.
Cap. 7 La Raguel, Tobie o cere pe Sarra de soţie şi o dobândeşte.
Cap. 8 Tobie se însoţeşte cu Sarra.
Cap. 9 Rafael la Regheş.
Cap. 10 Tobie se hotărăşte să se întoarcă la Ninive.
Cap. 11 Întoarcerea lui Tobie. Tobit se vindecă de orbire.
Cap. 12 Îngerul Rafael se dă pe faţă.
Cap. 13 Cântarea lui Tobit. a
Cap. 14 Ultimele zile ale lui Tobit şi ale lui Tobie.

Introducere la Cărţile necanonice

În Cuvântul lămuritor asupra Sfintei Scripturi s'a consemnat faptul că, pe lângă cele 35 de cărţi canonice, Vechiul Testament mai cuprinde încă 14, numite necanonice, ele oferind lectura unor texte folositoare şi plăcute, dar fără ca acestea să constituie izvoare de credinţă.

Astfel:

CARTEA LUI TOBIT este un fel de cod moral al unei familii iudaice aflate în captivitatea babilonică. Evlaviosul Tobit, din cetatea Ninive, capitala Asiriei, este lovit de orbire într'o împrejurare stupidă, dar, asemenea lui Iov, nu cârteşte împotriva lui Dumnezeu. El îl trimite pe fiul său Tobie în Media să-i recupereze nişte bani, iar acesta, însoţit de Azaria - care mai târziu se va descoperi ca fiind îngerul Rafael - o află în Ecbatana pe Sarra, fiica nefericită a unor rude, cu care se căsătoreşte vindecând-o de bântuiala unui demon. Se întoarce bogat, tatăl său se vindecă în chip miraculos, şi totul se încheie într'o atmosferă de împăcare cu Dumnezeu şi cu oamenii.

Originalul ebraic al acestei cărţi s'a pierdut. El a rămas într'o seamă de codici greceşti, cei mai importanţi fiind Alexandrinus, Vaticanus şi Sinaiticus; spre deosebire de ediţiile româneşti de până acum, versiunea de faţă a optat pentru Codex Sinaiticus, care e mai bine redactat, într'un stil mai plin de nuanţe, în care trama epică se întregeşte şi capătă reliefuri prin conţinutul sufletesc al personajelor.

CARTEA IUDITEI. Nabucodonosor, regele Babilonului, îl trimite pe generalul Olofern să pedepsească popoarele din vestul Eufratului care refuzaseră să i se alăture în războiul său cu Arpaxad, regele Mezilor. Dispunând de o armată imensă, Olofern ajunge la hotarele Israelului, asediază cetatea Betulia şi, prin lipsa de apă, îi sileşte pe locuitorii acesteia să-şi pregătească abdicarea. Intervine însă Iudita (eroina care dă şi titlul cărţii); aceasta izbuteşte să intre în tabăra inamicului şi, folosindu-şi din plin farmecul fizic şi iscusinţa cuvântului, îl îmbată la un ospăţ pe Olofern şi-l decapitează cu propria ei mână, determinând astfel deruta armatei „asiriene“ şi ieşirea Israeliţilor din criză.

Originalul ebraic (sau, poate, aramaic) al textului s'a pierdut, aşa încât toate traducerile sunt făcute după cel grecesc, cu excepţia versiunii latine - Vulgata - a lui Ieronim, redactată după o versiune mai veche - tot latinească - şi revizuită după un text aramaic (lucrare făcută la repezeală, într'o singură noapte).

Data scrierii poate fi aproximată în primii ani ai secolului II î. H.

CARTEA LUI BARUH. Baruh, fostul secretar (tahigraf) al profetului Ieremia, aflat în captivitatea babilonică, scrie o carte pe care mai întâi i-o citeşte regelui Iehonia - tot captiv - şi pe care apoi o trimite la Ierusalim spre a fi citită în auzul celor rămaşi acolo. Aproape toată scrierea e o rugăciune de pocăinţă - prin recunoaşterea păcatului colectiv al fiilor lui Israel -, dar şi de înţelepciune şi optimism, menite să menţină moralul unui popor aflat în suferinţă.

Originalul ebraic al scrierii s'a pierdut; traducerile moderne folosesc versiunea Septuagintei.

Autorul nu poate fi Baruh, deoarece acesta, potrivit lui Ieremia (43, 6-7) nu a luat calea exilului, ci s'a refugiat, împreună cu profetul, în Egipt.

Cartea însă oferă prilejul unei lecturi agreabile şi reconfortante; La Fontaine o avea la inimă.

EPISTOLA LUI IEREMIA este o scriere apocrifă care ni s'a păstrat numai în limba greacă. Ea le este adresată Iudeilor care urmează să ia calea exilului babilonic, avertizându-i asupra pericolului de a cădea în idolatrie; întregul text e un pamflet la adresa zeităţilor din ţara unde vor ajunge deportaţii, o satiră menită să le arate acestora, prin contrast, cât de departe sunt practicile păgâne de legea fiilor lui Israel.

CÂNTAREA CELOR TREI TINERI este alcătuită din trei părţi: 1) Rugăciunea lui Azaria; 2) un episod care şi-ar avea locul în Dn 3, între versetele 23-24; 3) rugăciunea propriu-zisă a celor trei tineri. Text redactat în limba greacă; în Septuaginta face parte din Daniel, capitolul 3; aşezat aici în concordanţă cu vechile şi noile ediţii româneşti.

CARTEA A TREIA A LUI EZDRA se numeşte astfel datorită faptului că, în versiunile greacă şi latină, Cartea lui Neemia era numită A Doua Ezdra. Scrierea reia unele istorisiri din cărţile canonice Paralipomena, Ezdra şi Neemia, cu unele adaosuri nesemnificative.

CARTEA ÎNŢELEPCIUNII LUI SOLOMON poartă numele marelui rege datorită procedeului literar, des folosit în antichitate, de a pune un text anonim pe seama unei personalităţi ilustre, spre a-i conferi mai multă autoritate. Nu cunoaştem numele adevăratului autor, dar scrierea îl recomandă ca pe un iudeu elenizat, bun cunoscător şi mânuitor al limbii greceşti, căreia îi conferă nu numai precizie terminologică, ci şi eleganţă stilistică. Înţelepciunea în viaţa omului, originea, natura şi lucrarea ei, mijloacele de a o dobândi, rolul ei în istorie, precum şi acela al lui Dumnezeu, iată principalele teme ale acestei opere de mare adâncime şi frumuseţe. Alcătuind-o, autorul ei a avut în faţă Septuaginta, aşa încât trimiterile referenţiale nu trebuie căutate în Textul Masoretic.

CARTEA ÎNŢELEPCIUNII LUI ISUS, fiul lui sirah sau ecclesiasticul. În unele redactări ale Septuagintei are un titlu prescurtat: În#elepciunea lui sirah, dar deseori e pomenită ben sirah = fiul lui sirah sau siracida. Autorul ne prezintă chiar câteva date biografice din care reiese că făcea parte din clasa nobiliară, ceea ce i-a permis ca, încă de tânăr, să descopere şi să cultive înţelepciunea prin mijlocirea rugăciunii, a meditaţiei şi a unei vieţi controlate după legea iudaică, dar nu mai puţin prin contactul nemijlocit cu oamenii din diferite straturi sociale, prin călătorii şi, nu în ultimul rând, prin lecturi. Aşa se face că, în viziunea lui Sirah, înţelepciunea e arta de a trăi; avându-şi izvorul în Dumnezeu - ba, mai mult, apărând la un moment dat ca o fiinţă necreată! -, ea e făcută pentru om şi are menirea de a-i fi acestuia călăuza eminamente practică, negreşelnică, aducătoare de fericire. Opera a fost scrisă în ebraică în preajma anului 190 î. H., de către Fiul lui Sirah, dar nepotul acestuia avea s'o traducă, şaizeci de ani mai târziu, în limba greacă; aceasta este versiunea care ni s'a păstrat şi care a fost adoptată oficial de Biserică. Deşi nu a fost nicicând acceptată în canonul ebraic al Vechiului Testament, ea a fost întotdeauna preţuită şi citată de către rabini; la urma urmelor, e una din capodoperele literaturii sapienţiale.

ISTORIA SUSANEI e povestea unei femei tinere, frumoase şi caste, acuzată de adulter de către doi bătrâni libidinoşi; o intervenţie divină îi dovedeşte nevinovăţia, iar calomniatorii sunt pedepsiţi. Cartea e un adaos la aceea a profetului Daniel.

BEL ŞI BALAURUL este încă un adaos la cartea lui Daniel. Scriere scurtă, cu evidentă ţintă polemică, ea ridiculizează idolatria şi denunţă impostura preoţilor care o slujesc. În lupta dintre bine şi rău, primul învinge.

CĂRŢILE MACABEILOR sunt în număr de trei. Eroii principali ai celei dintâi sunt fraţii Macabei - numiţi astfel după porecla celui mai mare dintre ei, Iuda -, cei ce au pornit şi au condus răscoala Iudeilor împotriva unei stăpâniri nedrepte şi opresive. A doua nu e continuarea primei cărţi, ci doar sporadic şi parţial reia unele episoade ale acesteia, abordându-le din alte unghiuri şi oferind detalii. Cât despre a treia, aceasta nu are absolut nici o legătură cu primele două - şi, deci, cu Macabeii -, evenimentele relatate în ea situându-se, cronologic, înaintea celei dintâi.

Cu toate acestea, ele au în comun un fapt istoric extraordinar: impactul iudaismului cu elenismul. Se ştie că Alexandru cel Mare (336-323 î. H.) crease, în numai zece ani, un vast imperiu cosmopolit, al cărui teritoriu se întindea din Italia până'n India şi din nordul Mării Negre până la hotarul de sud al Egiptului. Mort prea tânăr spre a lăsa un succesor, cea mai mare parte a imperiului său a fost împărţit între doi dintre generalii săi: Antioh a creat regatul de nord, cu capitala în Antiohia, iar Ptolemeu s'a înstăpânit asupra regatului de sud, cu capitala în Alexandria. Timp de peste două secole, dinastiile acestora au continuat, în mare, politica lui Alexandru, sub ele configurându-se ceea ce va rămâne în istorie „epoca elenistică“: greaca devine limba oficială a tuturor cetăţenilor, peste tot se înfiinţează şcoli şi instituţii de educaţie fizică, negoţul cunoaşte o expansiune enormă şi, prin el, bunăstarea economică, filosofia şi ştiinţa - îndeosebi matematicile şi fizica - aduc nume noi şi importante în istoria culturii. Era evident însă că o structură atât de mozaicată nu putea să-i asigure imperiului o unitate de durată. Aşa a început - la scara lumii de atunci - un vast proces de globalizare, prin fuziunea Vest-Est, Vestul fiind Grecia (care oferea standardele de civilizaţie şi cultură), iar Estul, restul (care trebuia să le adopte). Căsătoriile mixte erau încurajate şi, deseori, impuse; Alexandru îi obligase pe nouă mii din ostaşii săi să se însoare cu femei asiatice, el însuşi dând primul exemplu, căsătorindu-se cu fiica lui Darius al III-lea. Marea diversitate religioasă trebuia estompată prin instituirea unui cult al suveranului; după acelaşi exemplu al lui Alexandru, Seleucizii şi Ptolemeii au acceptat sau au pretins - după caz - să fie adoraţi ca nişte zei (este ceea ce vor face, mai târziu, cezarii Romei). Din vastul imperiu făceau parte şi Evreii, atât cei de acasă, din Iudeea, cât şi cei din diaspora, care aveau comunităţi în mai toate marile oraşe. Aceştia au acceptat elenismul ca pe ceva firesc; vorbeau şi scriau greceşte, participau la viaţa economică şi culturală, îşi plăteau cu conştiinciozitate impozitele către stat, beneficiau de noile standarde civilizatorii; mai mult, pentru ei - care-şi pierduseră limba maternă - a fost tradusă Scriptura în limba greacă, Septuaginta, operă iniţiată şi finanţată de către Ptolemeu al III-lea Filadelful, fapt pentru care Evreii nu puteau fi decât recunoscători. Drama a început în momentul în care globalizarea le-a cerut să-şi părăsească religia prin adoptarea credinţelor şi moravurilor-standard şi, prin aceasta, să renunţe, practic, la identitatea lor ca neam. E sigur că răscoala şi luptele Macabeilor - şi nu numai ale lor - au avut un mobil eminamente religios, dar nu e mai puţin adevărat că rezistenţa lor implica şi conservarea fiinţei naţionale. Un studiu atent şi de perspectivă al acestor trei cărţi ar fi vrednic de tot interesul. Ele ni s'au păstrat, toate, în limba greacă.

RUGĂCIUNEA LUI MANASE, cu care se încheie secţiunea cărţilor necanonice, e un text foarte scurt, pios, atribuit regelui care a domnit în Iuda 55 de ani, timp în care a restaurat idolatria în propria sa ţară; presupus a fi fost exilat în Babilon, rugăciunea lui trece drept exemplu de pocăinţă a unui mare păcătos.

[ VTVechiul Testament

[ TobCartea lui Tobit
[ Cap. 1 ]Prolog. Evlaviosul Tobit e deportat la Ninive.
1 Cartea întâmplărilor lui Tobit, fiul lui Tobiel, fiul lui Ananiel, fiul lui Aduel, fiul lui Gabael, din seminţia lui Asiel, din tribul lui Neftali,
2 care, în zilele lui Salmanasar a, regele Asiriei, a fost luat în robie din Tisbe, care se află la miazăzi de Cadeşul lui Neftali, în Galileea-de-Sus, deasupra Haţorului, cam de-o parte, spre Soare-Apune, la miazănoapte de Fogor.

4Rg 17:3 4Rg 18:11

3 Eu, Tobit, în toate zilele vieţii mele am umblat pe căile adevărului şi ale dreptăţii şi le-am făcut multe binefaceri fraţilor mei şi celor din neamul meu care au venit cu mine, ca robi, în ţara Asirienilor, la Ninive. b
4 La vremea când mă aflam în ţara mea, pământul lui Israel, şi când eram încă tânăr, toată seminţia lui Neftali, părintele meu c, s'a despărţit de casa lui David, părintele meu, ca şi de Ierusalim, cetatea care fusese aleasă din toate seminţiile lui Israel ca loc de jertfă pentru toate triburile lui Israel; acolo a fost zidit templul – în care locuieşte Dumnezeu – şi sfinţit pentru toate generaţiile, pe'ntotdeauna.
5 Toţi fraţii mei şi casa lui Neftali, părintele meu, îi aduceau jertfe viţelului pe care Ieroboam, regele lui Israel, îl făcuse în Dan, pe toţi munţii Galileii.

3Rg 12:28 3Rg 12:30

6 Dar eu, numai eu, mă duceam deseori la Ierusalim, de sărbători, aşa cum este scris pentru întregul Israel pentru'ntotdeauna. Alergam la Ierusalim cu pârgă din roade, cu întâii-născuţi, cu zeciuială din turmă şi cu întâia tunsoare a oilor

Ies 22:29

7 şi le dădeam preoţilor, fiii lui Aaron, pentru jertfelnic; iar zeciuiala din grâu, din vin şi din untdelemn, din rodii şi din celelalte roade ale pământului le-o dădeam fiilor lui Levi care slujeau în Ierusalim; a doua zeciuială o prefăceam în bani, şase ani la rând, şi mă duceam în fiecare an s'o cheltuiesc la Ierusalim;
8 o dădeam orfanilor, văduvelor şi acelor străini care locuiesc laolaltă cu Israeliţii: o aduceam şi le-o dădeam la fiecare trei ani şi o mâncam împreună, după porunca dată astfel prin legea lui Moise şi după rânduielile lăsate de Debora, mama tatălui meu (căci eu, la moartea tatălui meu, am rămas orfan).
9 Când am ajuns la vârsta bărbăţiei mi-am luat-o de femeie pe Ana, din neamul meu, iar ea mi l-a născut pe Tobie.

Nm 36:6

10 Iar când am fost duşi în robie la Ninive, toţi fraţii mei şi cei de un neam cu mine mâncau din mâncărurile păgânilor,
11 dar eu m'am ferit să mănânc din mâncărurile lor,

Fc 43:32 Dn 01:8 Idt 12:2

12 căci eu, cu toată inima mea, mi-am adus aminte de Dumnezeu.
13 Iar Cel-Preaînalt mi-a dăruit milă şi bunăvoinţă din partea lui Salmanasar; eu cumpăram pentru el tot ceea ce îi era de trebuinţă;
14 mă duceam în Media şi i-am făcut cumpărături cât a trăit. I-am lăsat lui Gabael, fratele lui Gabri, din Regheşul Mediei, zece talanţi de argint d, în pungi, să mi-l păstreze.

Tob 04:1 Tob 04:20

15 Când, după moartea lui Salmanasar, în locul său a devenit rege Senaherib, fiul său e, căile Mediei s'au închis şi nu mi-a mai fost cu putinţă să mă duc în Media.

2Mac 08:19

16 În zilele lui Salmanasar le-am făcut multe binefaceri fraţilor mei din acelaşi neam cu mine:

Sir 48:21

17 celor flămânzi le dădeam pâinea mea, celor goi, hainele mele, iar dacă vedeam pe cineva din neamul meu că era mort şi aruncat peste zidurile Ninivei, îl îngropam.

Is 58:7

18 Iar când Senaherib se întorcea fugind din Iudeea – în zilele când Împăratul cerului îi făcea judecată pentru blasfemiile lui f – şi ucidea pe cineva, eu îl îngropam. Într'adevăr, Senaherib i-a ucis pe mulţi din fiii lui Israel, dar eu le furam trupurile şi le îngropam; Senaherib le căuta şi nu le găsea. g

4Rg 19:35 Is 37:37 Tob 02:8

19 Iar când unul din locuitorii Ninivei s'a dus la rege şi m'a pârât că eu îi îngropam, atunci m'am ascuns. Când însă am aflat că regele îmi dibuise urma şi mă căuta ca să mă ucidă, mi-a fost frică şi am fugit pe ascuns.

4Rg 19:37 2Par 32:21 Sir 48:21

20 Toate bunurile mi-au fost luate; n'a fost nimic care să nu fie ridicat pentru vistieria regală, în afară de Ana, soţia mea, şi de Tobie, fiul meu.
21 Dar n'au trecut nici patruzeci de zile, că cei doi fii ai săi l-au ucis; ei au fugit în munţii Ararat, iar în locul lui a devenit rege Asarhadon, fiul său h. Acesta l-a pus pe Ahicar, fiul lui Anael, fratele meu, peste toate veniturile băneşti ale regatului său şi peste toate trebile obşteşti.

4Rg 19:37 Is 37:38

22 Atunci Ahicar a mijlocit pentru mine şi m'am coborât la Ninive. Într'adevăr, Ahicar fusese mare paharnic, păstrătorul sigiliului, mai-mare peste trebile obşteşti şi peste veniturile băneşti sub Senaherib, regele Asirienilor, iar Asarhadon i-a reînnoit dregătoriile. Or, el era nepotul meu de frate şi de acelaşi neam cu mine.

[ VTVechiul Testament

[ TobCartea lui Tobit
[ Cap. 2 ]Tobit orbeşte. Răbdarea lui.
1 Sub regele Asarhadon m'am întors deci acasă, iar Ana, soţia mea, şi Tobie, fiul meu, mi-au fost daţi înapoi. a Iar la sărbătoarea noastră, a Cincizecimii – care este sfânta sărbătoare a celor şapte săptămâni –, mi s'a pregătit un prânz bun şi m'au aşezat la masă.
2 Când am văzut câte feluri de bucate îmi erau aduse, am zis către fiul meu Tobie: „Fiule, du-te, şi dacă vei afla pe cineva dintre fraţii noştri surghiuniţi în Ninive, care-şi aduce aminte de El din toată inima, adu-l să mănânce cu mine. Vezi, fiule, că te voi aştepta până când va fi să te întorci“.
3 Tobie a plecat să caute un sărac printre fraţii noştri, iar la întoarcere a zis: „Tată!“ Iar eu am zis: „Iată-mă, fiul meu!“ El a continuat: „E unul din neamul nostru care a fost omorât şi aruncat în piaţă; chiar acolo fusese sugrumat“.
4 Repezindu-mă, am lăsat prânzul fără să fi apucat să gust ceva, am ridicat omul din piaţă şi l-am pus într'o cămară, aşteptând asfinţitul soarelui ca să-l îngrop.
5 La întoarcere m'am îmbăiat b şi mi-am mâncat pâinea cu întristare.
6 Şi mi-am amintit de cuvântul profetului, de ceea ce spusese Amos despre Betel:
„Şi ale voastre sărbători
în plângere le voi preface
şi cântecele toate'n tânguire“,
şi am izbucnit în lacrimi.

Am 08:10 1Mac 01:39

7 Apoi, când a asfinţit soarele, m'am dus să sap [o groapă] şi l-am îngropat.

Tob 12:12

8 Vecinii îşi râdeau de mine, zicând: „Ăsta nu mai are nici o teamă! Pentru o treabă ca asta îl căutau ca să-l omoare, el a fugit pe ascuns, şi iată-l că din nou îngroapă morţii!“

Tob 01:18

9 Şi chiar în noaptea aceea m'am îmbăiat, m'am dus în curte şi m'am culcat lângă zid, cu faţa descoperită, din pricina căldurii.

Nm 19:16

10 Nu ştiam că în zid, deasupra mea, se aflau vrăbii c; găinaţul lor mi-a căzut pe ochi, în plină căldură, şi am făcut albeaţă. M'am dus la doctori pentru îngrijire, dar cu cât ei îmi puneau mai multe alifii, cu atât albeaţa îmi întuneca ochii; şi până la urmă, am rămas orb. Patru ani am stat fără vedere. Toţi fraţii mei erau cuprinşi de întristare din pricina mea, iar Ahicar m'a hrănit vreme de doi ani, până când a plecat în Elimaida.
11 În acest timp Ana, soţia mea, făcea lucruri de mână, din cele pe care le fac femeile; d
12 ea le ducea la clienţi, iar aceştia plăteau. S'a întâmplat însă că în cea de-a şaptea zi a lunii Distros e ea a isprăvit o lucrare şi a dus-o la clienţi; aceia i-au dat toată plata ce i se cuvenea, dar i-au dat şi un ied pentru mâncare.
13 Când ea a intrat la mine, iedul a prins a behăi. Atunci eu am chemat-o şi am zis: „De unde e iedul ăsta? nu cumva a fost furat? Du-l la stăpânii lui! Nu avem dreptul să mâncăm ceva care să fi fost furat!“

Dt 22:1

14 Dar ea mi-a zis: „Acesta-i un dar care mi s'a dat pe lângă plata ce mi se cuvenea!“ Eu însă n'am crezut-o şi i-am poruncit să-l ducă îndărăt la stăpânii lui (m'am înroşit în faţa ei). Atunci şi-a deschis ea gura şi mi-a zis: „Unde-ţi sunt milosteniile? unde-ţi sunt faptele dreptăţii? Acum toată lumea ştie ce s'a ales de capul tău!“ f

Iov 02:9 Is 54:11

[ VTVechiul Testament

[ TobCartea lui Tobit
[ Cap. 3 ]Rugăciunea lui Tobit. Sarra.
1 Cu sufletul întristat, am suspinat şi am izbucnit în lacrimi; şi, lăcrămând, am prins a mă ruga:
2
„Drept eşti Tu, Doamne;
toate lucrurile Tale sunt drepte
şi toate căile Tale sunt milă şi adevăr;
Tu eşti Cel ce judecă lumea.
3
Şi acum, Doamne,
adu-Ţi aminte de mine; vezi-mă
şi nu mă pedepsi după păcatele mele,
nici pentru rătăcirile mele
sau pentru acelea ale părinţilor mei.
Ei au păcătuit faţă de Tine
4
şi nu s'au supus poruncilor Tale,
iar Tu ne-ai dat spre jaf,
spre robie, spre moarte,
să fim pildă de batjocură şi de ocară
în faţa tuturor neamurilor printre care Tu ne-ai risipit.

Dt 28:15

5
Şi acum, Tu ai atâtea îndreptăţiri şi temeiuri
să mă pedepseşti din pricina păcatelor mele,
de vreme ce noi nu Ţi-am păzit poruncile
şi nici nu am umblat înaintea Ta cu credincioşie.
6
Şi acum, fă cu mine cum vrei!
Porunceşte să mi se ia suflarea,
ca să pier de pe faţa pământului
şi să mă fac pământ!;
fiindcă îmi e mai bine să mor decât să trăiesc,
de vreme ce am auzit învinuiri nedrepte
şi sunt cuprins de mare tristeţe.
Doamne, dă poruncă
să fiu eliberat din această suferinţă,
du-mă în locul cel de veci
şi nu-Ţi întoarce faţa de la mine, Doamne!
Că mai bine îmi este să mor
decât să văd atâta suferinţă'n viaţa mea;
şi să nu mai aud cuvinte de ocară“.
7 Şi a fost că, chiar în aceeaşi zi, s'a întâmplat ca şi Sarra, fiica lui Raguel din Ecbatana Mediei a, să sufere ocări de la una din slujnicele tatălui său;
8 aceasta, pentru că ea fusese măritată cu şapte bărbaţi, pe care însă Asmodeu, demonul cel rău b, îi omorâse mai înainte ca ei să se fi împreunat cu ea, după rânduiala mireselor. Slujnica îi zicea: „Tu eşti aceea care-ţi omori bărbaţii. Iată, şapte sunt aceia după care ai fost dată şi n'ai purtat numele nici unuia dintre ei!
9 De ce ne tot ameţeşti tu pe noi din pricina bărbaţilor tăi, de vreme ce sunt morţi? Du-te şi tu după ei şi să nu vedem niciodată de la tine nici fii, nici fiice!“
10 În ziua aceea a fost ea cuprinsă de tristeţe şi a izbucnit în lacrimi şi, urcându-se în foişorul tatălui ei, voia să se spânzure. Dar a mai chibzuit o dată şi a zis: „S'ar putea ca şi tatăl meu să fie defăimat şi să i se spună: – Nu aveai decât o singură fată, şi aceea s'a spânzurat din pricina nenorocirilor ei!... Şi astfel, din pricina mea, bătrâneţea tatălui meu se va coborî cu tristeţe în locaşul morţilor. Mai bine îmi este să nu mă spânzur, ci să-L rog pe Domnul să mor, pentru ca'n viaţa mea să nu mai aud cuvinte de ocară“.
11 În aceeaşi clipă, întinzându-şi mâinile spre fereastră, s'a rugat, zicând:
„Binecuvântat eşti Tu, Dumnezeul milostivirii,
şi binecuvântat e numele Tău în veci;
că toate făpturile Tale
în veci Te binecuvintează.

3Rg 08:44 Dn 06:11

12
Şi acum, spre Tine îmi ridic faţa şi ochii.
13
Porunceşte să mă ia din această lume
şi'n veci să nu mai aud ocări.
14
Tu ştii, Stăpâne, că sunt curată
de orice necurăţie omenească;
15
nu mi-am întinat numele,
şi nici numele tatălui meu
în ţara robiei noastre.
Sunt singura fiică a tatălui meu,
el nu mai are un alt copil care să-i fie moştenitor,
nici vreo altă rudă apropiată
pentru care să fiu păstrată ca să-i devin soţie;
şapte am avut, şapte am pierdut;
de ce să mai trăiesc?
Iar dacă Tu nu binevoieşti să faci să mor,
atunci, Doamne, pleacă-Ţi auzul spre ocara mea!“
16 În aceeaşi clipă, rugăciunea celor doi s'a făcut auzită înaintea slavei lui Dumnezeu,

Mt 18:10 Evr 01:4

17 iar Rafael c a fost trimis să-i vindece pe amândoi: la Tobit, să-i ridice albeaţa de pe ochi, aşa ca el cu ochii lui să vadă lumina lui Dumnezeu, şi la Sarra, fiica lui Raguel, ca să i-o dea de soţie lui Tobie, fiul lui Tobit, şi s'o scape de Asmodeu, demonul cel rău, de vreme ce Tobie, prin dreptul său de moştenire, era îndreptăţit s'o primească înaintea tuturor celor ce ar fi voit s'o ia de soţie. În aceeaşi clipă, Tobit s'a întors din curte în casa lui, iar Sarra, fiica lui Raguel, s'a coborât din foişor.

[ VTVechiul Testament

[ TobCartea lui Tobit
[ Cap. 4 ]Poveţele lui Tobit către fiul său. Cei zece talanţi lăsaţi cândva la Gabael.
1 În ziua aceea şi-a adus aminte Tobit de argintul pe care i-l lăsase, spre păstrare, lui Gabael din Regheşul Mediei

Tob 01:14

2 şi şi-a zis întru inima sa: „Iată că mi-am cerut moartea; de ce nu l-aş chema pe Tobie, fiul meu, ca să-i spun de argintul acesta înainte ca eu să mor?“
3 Şi l-a chemat pe Tobie, fiul său, care i-a venit aproape, şi i-a zis: „Să mă îngropi cu cinste. Cinsteşte-o pe mama ta şi n'o părăsi câte zile vei avea; fă pentru ea ceea ce-i face plăcere şi'ntru nimic să nu-i întristezi duhul.

Ies 20:12 Sir 07:26 Sir 07:27-28

4 Adu-ţi aminte, fiul meu, că multe primejdii a îndurat ea pentru tine la vremea când tu erai în pântecele ei. a Iar când va muri, tu s'o îngropi alături de mine, în acelaşi mormânt.
5 În toate zilele vieţii tale, fiul meu, adu-ţi aminte de Domnul. Nu te învoi cu păcatul, şi nici cu încălcarea poruncilor Lui. În toate zilele vieţii tale fă fapte de dreptate şi nu umbla în căile nedreptăţii.

Ps 053:3 Ecc 12:1

6 Că dacă tu făptuieşti adevărul, vei izbândi în lucrările tale

In 03:21

7 aşa cum [izbândesc] cei ce făptuiesc dreptatea.
Fă milostenie din bunurile tale, iar ochiul tău să nu fie invidios atunci când faci milostenie b; nu-ţi întoarce faţa de la nici un sărac, iar faţa lui Dumnezeu nu se va întoarce de la tine.

Pr 03:9 Sir 04:1 Sir 04:8-10 Sir 14:13 Lc 14:12

8 Fă milostenie după cât ai; dacă ai puţin, nu-ţi fie teamă să faci milostenie din acest puţin;

Dt 16:17 Sir 35:2 Sir 35:9

9 că bună comoară îţi agoniseşti pentru ziua necazului,
10 fiindcă milostenia izbăveşte de moarte şi e o stavilă în calea spre'ntuneric;

Sir 29:12

11 căci tuturor celor ce o fac, milostenia le este un prinos de preţ în faţa Celui-Preaînalt.
12 Păzeşte-te, fiule, de orice fel de desfrânare şi, înainte de toate, ia-ţi o femeie din seminţia părinţilor tăi; nu-ţi lua femeie străină, care nu este din seminţia tatălui tău, fiindcă noi suntem fiii profeţilor. Adu-ţi aminte, fiule, de Noe, de Avraam, de Isaac, de Iacob, părinţii noştri de baştină; fiecare din ei şi-a luat femeie de un neam cu el şi toţi au fost binecuvântaţi în copiii lor, iar seminţia lor va moşteni pământul.
13 Aşa că, fiul meu, iubeşte-ţi fraţii, şi'n inima ta nu-i dispreţui, din trufie, pe fraţii tăi, pe fiii şi pe fiicele poporului tău prin a nu-ţi lua o soţie dintre ei; fiindcă trufia poartă într'însa prăbuşire şi multă neaşezare, iar netrebnicia c, umilinţă şi mare lipsă; să ştii că netrebnicia e mama foamei.

1Tes 04:3

14 Plata oricărui om care ţi-a muncit să nu rămână la tine peste noapte, ci dă-o de îndată; iar dacă tu Îi vei sluji lui Dumnezeu, vei fi plătit. Ia aminte, fiule, în toate faptele tale, şi arată-te binecrescut în toate purtările tale.

Lv 19:13 Dt 24:14 Iac 05:4

15 Nimănui să nu-i faci ceea ce tu urăşti. Nu bea vin pân' la beţie, iar beţia să nu te însoţească pe drum.

Mt 07:12 Lc 06:31

16 Din pâinea ta dă-i celui flămând, iar din hainele tale, celor goi. Fă milostenie din tot ce-ţi prisoseşte, iar ochiul tău să nu invidieze când faci milostenie.

Lv 19:13 Lc 14:13-14

17 Presară-ţi pâinile pe mormântul drepţilor d, dar păcătoşilor să nu le dai.
18 Caută sfatul cuiva care e înţelept şi nu dispreţui nici un sfat folositor.
19 În orice prilej binecuvintează-L pe Domnul Dumnezeu şi cere-I ca drumurile tale să fie drepte şi ca toate cărările şi planurile tale să izbândească, de vreme ce lumea'ntreagă nu are sfat bun; ci Domnul este Cel care dă tot binele şi umileşte pe cine vrea. Şi acum, fiul meu, adu-ţi aminte de poruncile mele, iar ele să nu ţi se şteargă din inimă.

Dt 24:14

20 Şi acum, fiul meu, îţi fac cunoscut că eu am lăsat, spre păstrare, zece talanţi de argint la Gabael, fiul lui Gabri, din Regheşul Mediei.

Tob 01:14

21 Nu-ţi fie teamă, fiule, că am rămas săraci; tu ai o mare bogăţie dacă te temi de Dumnezeu, dacă fugi de orice păcat şi dacă faci ceea ce e bun înaintea Domnului, Dumnezeului tău“.

Sir 40:26

[ VTVechiul Testament

[ TobCartea lui Tobit
[ Cap. 5 ]Tobie se pregăteşte şi porneşte la drum, însoţit de îngerul Rafael.
1 Şi, răspunzând, Tobie i-a zis tatălui său: „Tată, voi face tot ceea ce mi-ai poruncit.

Rut 03:5

2 Cum însă aş putea eu să primesc argintul de la el, de vreme ce el nu mă cunoaşte şi nici eu nu-l cunosc? Ce semn să-i dau pentru ca el să mă recunoască, să mă creadă şi să-mi dea argintul? Pe de altă parte, eu nu cunosc drumurile care duc în Media, ca să mă duc acolo“.
3 Atunci Tobit, răspunzându-i fiului său Tobie, a zis: „El mi-a dat un înscris, iar eu i-am dat un înscris; l-am rupt în două, fiecare am luat câte o parte, iar eu am pus-o laolaltă cu argintul a. Şi, iată, sunt douăzeci de ani de când am lăsat acest argint spre păstrare! Şi acum, fiule, caută-ţi un om vrednic de încredere care să meargă cu tine, iar noi îl vom plăti până când tu te vei întoarce; du-te şi vei primi argintul“.
4 Tobie a ieşit să caute pe cineva care cunoaşte bine drumul, ca să meargă cu el în Media. Aşadar, a ieşit şi l-a aflat pe Rafael – îngerul care-i mergea înainte –, dar nu şi-a dat seama că acesta era un înger al lui Dumnezeu. b

Tob 07:9 Sir 07:10

5 Şi i-a zis: „De unde eşti, tinere?“ Acela i-a răspuns: „Sunt dintre fiii lui Israel, fraţii tăi, şi am venit aici să-mi caut de lucru“. [Tobie] i-a zis: „Cunoşti tu drumul pe care se merge în Media?“ [Îngerul] i-a zis:
6 „Da, deseori am fost acolo, cunosc foarte bine toate drumurile. Deseori am fost în Media şi am rămas peste noapte la Gabael, fratele nostru, care locuieşte în Regheşul Mediei; de la Ecbatana la Regheş sunt două zile de mers, în pas potrivit, căci [Regheşul] e la munte“.
7 [Tobie] i-a zis: „Aşteaptă-mă, tinere, ca să mă duc să-i spun tatălui meu; am nevoie ca tu să faci drumul împreună cu mine, iar pentru aceasta îţi voi plăti“.
8 Acela i-a zis: „Bine, am să te aştept aici; numai să nu întârzii“.
9 Tobie a intrat să-i spună lui Tobit, tatăl său. Şi i-a zis: „Iată că am aflat un om dintre fraţii noştri, fiii lui Israel“. [Tobit] i-a zis: „Cheamă-l la mine pe acest om, ca să ştiu care-i este neamul şi din ce trib face parte şi dacă e vrednic de încredere să meargă cu tine, fiul meu“.
10 Tobie a ieşit, l-a chemat şi i-a zis: „Tinere, te cheamă tatăl meu“. El a intrat, iar Tobit l-a salutat, el întâi. c [Îngerul] i-a zis: „Bucuria cea mare să fie cu tine!“ Şi răspunzând Tobit, i-a zis: „Ce bucurie pot eu să mai am? Sunt un om lipsit de vedere, nu mai văd lumina cerului, ci zac aruncat în întuneric asemenea morţilor care nu se mai bucură de lumină. Deşi viu, mă aflu printre morţi. Aud glasurile oamenilor, dar pe ei nu-i văd“. [Îngerul] i-a zis: „Curaj! Domnul e gata să te vindece; curaj!“ Tobit i-a zis: „Fiul meu Tobie urmează să plece în Media. Ai putea tu să-l însoţeşti şi să-i fii călăuză? Pentru aceasta, frate, te voi plăti“. Acela i-a zis: „Aş putea să merg cu el; cunosc toate drumurile, deseori am fost în Media, am străbătut toate câmpiile şi toţi munţii ei şi cunosc toate cărările“.
11 [Tobit] i-a zis: „Din ce familie eşti, frate, şi din care trib? Spune-mi, frate!“
12 Acela i-a zis: „Ce te priveşte tribul meu?“ [Tobit] i-a zis: „Vreau să ştiu adevărul: al cui eşti, frate, şi care-ţi este numele?“
13 Acela i-a zis: „Eu sunt Azaria al lui Anania cel Mare, care e unul dintre fraţii tăi“. d
14 [Tobit] i-a zis: „Fii binevenit, frate! Să nu fii supărat pe mine, frate, dacă am vrut să ştiu adevărul despre familia ta; iată că eşti fratele meu şi că tu te tragi dintr'o viţă de neam bun şi mărinimos. I-am cunoscut pe Anania şi pe Natan, cei doi fii ai lui Şimei cel Mare. Am fost împreună la Ierusalim şi ne-am închinat; ei nu au căzut în rătăcire. Fraţii tăi sunt oameni de treabă, tu eşti de viţă bună, bucură-te!“
15 Şi i-a mai zis: „Te plătesc cu o drahmă pe zi şi cu aceeaşi întreţinere ca pentru fiul meu;

Mt 20:2

16 mergi cu fiul meu, şi-ţi voi da şi un adaos la plată“.
17 [Îngerul] i-a zis: „Voi merge cu el; nu-ţi fie teamă de nimic; cu bine vom pleca şi cu bine ne vom întoarce la tine; de drumul nostru să n'ai grijă. “ [Tobit] i-a zis: „Fii binecuvântat, frate!“ Apoi l-a chemat pe fiul său şi i-a zis: „Fiule, pregăteşte cele de trebuinţă pentru drum şi pleacă cu fratele tău. Şi Dumnezeu, Cel ce este în cer, să vă ţină pe-acolo sănătoşi şi apăraţi de primejdii şi să vă aducă înapoi cu bine; iar îngerul Său să meargă cu voi ca să vă păzească, fiul meu!“ Tobie a ieşit să pornească la drum şi i-a îmbrăţişat pe tatăl său şi pe mama sa. Tobit i-a zis: „Drum bun!“
18 Mama sa a izbucnit în lacrimi şi i-a zis lui Tobit: „De ce l-ai mânat la drum pe fiul meu? Oare nu este el toiagul bătrâneţelor noastre, el, care intră şi iese înaintea noastră? e
19 Nu te lăcomi să aduni ban pe ban; fie acesta ca un gunoi în faţa fiului nostru!
20 Aşa cum ne-a dat Domnul să trăim, aceasta ni-i de-ajuns!“ f
21 Dar el i-a zis: „Nu-ţi face sânge rău; fiul nostru pleacă cu bine şi tot cu bine se va întoarce la noi; iar ochii tăi vor vedea ziua când el se va întoarce cu bine la tine.
22 Nu-ţi face sânge rău, nu-ţi face griji pentru ei, sora mea g; un înger bun îl va însoţi, h călătoria lui va izbândi, iar el se va întoarce cu bine“.
23 Şi plânsul ei a încetat.

[ VTVechiul Testament

[ TobCartea lui Tobit
[ Cap. 6 ]Călătoria lui Tobie. Prinderea peştelui. Îngerul îl îndeamnă pe Tobie s'o ceară pe Sarra în căsătorie.
1 Copilul a pornit la drum, şi îngerul cu el; la drum cu el a pornit şi câinele, care mergea împreună cu ei. Aşadar, amândoi au călătorit, iar prima noapte au petrecut-o pe malul Tigrului.
2 Copilul s'a coborât să-şi spele picioarele în Tigru; şi iată că un peşte mare s'a iţit din apă şi a dat să înghită piciorul băiatului. a Acesta a strigat,
3 dar îngerul i-a zis băiatului: „Apucă peştele şi ţine-l bine!“ Băiatul a apucat peştele şi l-a adus pe uscat.
4 Iar îngerul i-a zis: „Spintecă peştele şi scoate-i fierea, inima şi ficatul; păstrează-le şi aruncă măruntaiele; căci fierea, inima şi ficatul acestuia sunt bune de leac“.
5 Băiatul a spintecat peştele, i-a scos fierea, inima şi ficatul, apoi a fript o bucăţică de peşte şi a mâncat-o presărată cu sare.
6 Apoi amândoi şi-au continuat călătoria până ce au ajuns în apropiere de Media.
7 Acolo băiatul l-a întrebat pe înger, zicând: „Azaria, fratele meu, ce fel de leac tămăduitor se află în inima şi în ficatul peştelui, precum şi în fierea lui?“
8 Acela i-a zis: „Dacă cu inima şi cu ficatul peştelui afumi un bărbat sau o femeie bântuiţi de un demon sau de un duh rău, toată bântuiala piere şi nici un rău nu li se mai poate întâmpla.
9 Cât despre fiere, dacă freci cu ea ochii unui om atins de albeaţă şi sufli peste ei, peste albeaţă, se vindecă“.
10 Şi dacă au intrat în Media şi se apropiau de Ecbatana,
11 Rafael i-a zis băiatului: „Tobie, fratele meu!“ Iar acesta i-a zis: „Iată-mă!“ [Îngerul] i-a zis: „Noaptea aceasta o s'o petrecem la Raguel. Acest om îţi este rudă şi are o fată care se numeşte Sarra b.

Nm 27:8 Nm 36:7

12 El nu are nici un urmaş de parte bărbătească, nici vreo altă fiică decât pe Sarra. Tu eşti ruda ei cea mai apropiată şi îndreptăţit s'o primeşti de soţie înaintea oricăruia şi ai dreptul de a moşteni bunurile tatălui ei; fata e deşteaptă, curajoasă şi foarte frumoasă; iar tatăl ei, om de omenie“.
13 Şi i-a mai zis: „Ai dreptul s'o iei de soţie. Ascultă-mă, frate!: în noaptea aceasta eu o să-i vorbesc tatălui ei despre fiica lui, ca să ţi-o dobândim logodnică; iar când ne vom întoarce de la Gabael îi vom face nunta. Eu ştiu că Raguel nu poate să-ţi spună „nu“, ori s'o mărite cu altcineva, cel puţin de frica morţii prevăzute de legea lui Moise, deoarece el ştie că tu eşti îndreptăţit să-i iei fata de soţie înaintea oricăruia altul. Şi acum, ascultă-mă, frate!: în noaptea aceasta vom vorbi despre tânăra fată şi vom cere ca ea să-ţi devină soţie; şi când vom pleca de la Gabael, o vom lua şi o vom duce la casa ta“.

Nm 36:8

14 Atunci Tobie, răspunzând, a zis către Rafael: „Azaria, fratele meu, am auzit spunându-se că ea a mai fost dată de soţie la şapte bărbaţi şi că aceştia au murit noaptea în cămara de nuntă; când ei se îndreptau spre ea, cădeau morţi, şi am auzit spunându-se de unii că acela care-i omora era un demon.
15 Şi acum, mie, unul, îmi e frică, de vreme ce ei nu-i face nici un rău, ci doar pe cel care se apropie de ea îl ucide. Eu sunt singurul fiu al tatălui meu; dacă mor, ar însemna ca viaţa tatălui meu şi a mamei mele să se pogoare în mormânt ca urmare a durerii pe care eu le-am pricinuit-o; şi nu au alţi copii care să-i îngroape“.
16 [Rafael] i-a zis: „Nu-ţi aminteşti tu oare de poruncile tatălui tău, cum ţi-a poruncit el să-ţi iei soţie din casa tatălui tău c? Şi acum, ascultă-mă, frate!: nu-ţi face sânge rău din pricina acelui demon, şi ia-o. Eu unul ştiu că în noaptea aceasta îţi va fi dată de soţie.
17 Dar când tu vei pătrunde în cămara de nuntă, ia ficatul peştelui şi inima lui şi pune-le în căţuia în care se ard mirodenii; mirosul se va răspândi, demonul îl va simţi, va fugi, şi niciodată nu se va mai întoarce la ea.
18 Iar când va fi să te apropii de ea, ridicaţi-vă amândoi, rugaţi-vă la Domnul cerului şi cereţi ca asupra voastră să vină îndurare şi mântuire. Nu te teme, căci ea ţie ţi-a fost rânduită dintotdeauna. Tu eşti cel care o vei scăpa, ea va merge cu tine, iar eu mă pun chezaş că vei avea copii care-ţi vor fi ca nişte fraţi; nu-ţi face sânge rău!“
19 Când Tobie a auzit cuvintele lui Rafael, că ea era sora lui, din seminţia casei tatălui său, a iubit-o mult şi inima i s'a lipit de ea.

[ VTVechiul Testament

[ TobCartea lui Tobit
[ Cap. 7 ]La Raguel, Tobie o cere pe Sarra de soţie şi o dobândeşte.
1 Când au intrat în Ecbatana, [Tobie] i-a zis: „Azaria, fratele meu, du-mă de-a dreptul la Raguel, fratele nostru“. Iar el l-a dus la casa lui Raguel. L-au aflat şezând la poarta curţii şi ei l-au salutat primii. Iar el le-a zis: „Fie bucuria cea mare cu voi, fraţilor, şi fiţi bineveniţi!“ Şi i-a dus în casă.
2 Şi a zis către Edna, femeia sa: „Cum seamănă acest tânăr cu Tobit, fratele meu!“
3 Iar Edna i-a întrebat şi le-a zis: „De unde sunteţi, fraţilor?“ Ei i-au răspuns: „Suntem din fiii lui Neftali surghiuniţi la Ninive“.
4 Ea le-a zis: „Îl cunoaşteţi pe Tobit, fratele nostru?“ Ei i-au zis: „Îl cunoaştem“.
5 Ea le-a zis: „Cum se află, bine?“ Iar ei au zis: „E bine şi trăieşte“. Tobie a zis: „El e tatăl meu“.
6 Atunci Raguel s'a repezit la el, l-a îmbrăţişat şi a izbucnit în lacrimi. Apoi a vorbit şi i-a zis: „Fii binecuvântat, copilul meu, fiul unui tată de neam bun şi mărinimos! O, nenorocirea nenorocirii, că şi-a pierdut vederea un om drept şi care făcea milostenii!“ Şi aruncându-se de gâtul lui Tobie, fratele său, a izbucnit în lacrimi.
7 Şi Edna, femeia lui, i-a plâns şi ea [pe grumaz], iar Sarra, fiica lor, a izbucnit şi ea în lacrimi.
8 Apoi a înjunghiat un berbec din turmă şi i-a primit cu căldură.
9 După ce s'au îmbăiat şi spălat şi s'au aşezat la masă, Tobie a zis către Rafael: „Frate Azaria, spune-i lui Raguel să mi-o dea pe Sarra, sora mea“.

Tob 05:4

10 Raguel, auzind aceste cuvinte, i-a zis tânărului: „Mănâncă şi bea şi petrece o noapte plăcută; că nimeni nu e îndreptăţit s'o ia pe Sarra, fiica mea, decât numai tu, frate; şi nici eu nu am dreptul s'o dau altui bărbat fără numai ţie, de vreme ce tu îmi eşti ruda cea mai apropiată. În acelaşi timp, copilul meu, trebuie să-ţi aduc la cunoştinţă adevărul:
11 Eu am dat-o după şapte bărbaţi din fraţii noştri şi toţi au murit în noaptea când se apropiau de ea. Şi acum, copilul meu, mănâncă şi bea, şi Domnul va lucra pentru voi“.

Fc 38:11

12 Dar Tobie i-a zis: „Nimic nu voi mânca de aici şi nici nu voi bea, de vreme ce tu încă n'ai hotărât nimic“. Atunci Raguel i-a zis: „Iată, o fac. Ea îţi este dată prin porunca din cartea lui Moise, şi cerul a hotărât să-ţi fie dată: Primeşte-o pe sora ta! Începând din această clipă, tu eşti fratele ei, ea e sora ta; ea îţi este dată din chiar ziua aceasta şi pe'ntotdeauna. Şi Domnul cerului să facă în aşa fel ca în noaptea aceasta totul să se petreacă bine cu voi, copilul meu, şi să vă dăruiască milă şi pace“.
13 Raguel a chemat-o pe Sarra, fiica sa, care a venit la el. Luând-o de mână, el i-a dat-o [lui Tobie], zicând: „Primeşte-o după lege şi după porunca scrisă în cartea lui Moise, care ţi-o dă de soţie. Ia-o şi du-o spre tatăl tău sănătoasă şi ocrotită, iar Dumnezeul cerului să vă dăruiască izbândă şi pace!“

Nm 36:6

14 Apoi a chemat-o pe mama ei şi i-a cerut să aducă o foaie [de scris]; el a aşternut pe ea învoiala de căsătorie, cum că i-a dat-o de soţie după porunca din legea lui Moise. Apoi s'au aşezat să mănânce şi să bea.
15 Raguel a chemat-o pe Edna, femeia sa, şi i-a zis: „Sora mea, pregăteşte cealaltă odaie şi du-o acolo“.

Nm 36:6

16 Ea a mers în odaie, a făcut patul, aşa cum îi spusese el, şi aici a adus-o pe fiica ei. A izbucnit în lacrimi, apoi şi-a potolit plânsul şi i-a zis:
17 „Curaj, fata mea! Dumnezeul cerului să-ţi prefacă tristeţea în bucurie! Curaj, fata mea!“ Şi a ieşit.

[ VTVechiul Testament

[ TobCartea lui Tobit
[ Cap. 8 ]Tobie se însoţeşte cu Sarra.
1 Când au isprăvit de mâncat şi de băut, au poftit să se culce. Şi l-au dus pe tânăr în odaie.
2 Acolo Tobie şi-a amintit de cuvintele lui Rafael; a scos din sac ficatul şi inima peştelui şi le-a pus în căţuia în care se ard mirodenii.
3 Mirosul de peşte l-a oprit pe demon, care a fugit în ţinuturile Egiptului de Sus a. Rafael s'a dus acolo, i-a pus o piedică şi l-a legat fedeleş în câmp.
4 După ce [părinţii] au ieşit şi au închis uşa odăii, Tobie s'a ridicat din pat şi i-a zis [Sarrei]: „Sora mea, scoală-te şi să-L rugăm pe Domnul, cerându-I să ne dăruiască milă şi mântuire“.
5 Ea s'a ridicat şi au început să se roage, cerând să li se dea mântuire. El a început astfel:
„Binecuvântat eşti Tu, Dumnezeul părinţilor noştri,
şi binecuvântat fie numele Tău
în veci, din neam în neam!
Cerurile şi toată făptura să Te binecuvinteze
în vecii vecilor!
6
Tu eşti Cel ce l-ai făcut pe Adam
şi i-ai dat-o ca ajutor şi sprijin, pe Eva, femeia lui;
şi din amândoi s'a alcătuit neamul omenesc. b
Tu eşti Cel ce ai zis:
«Nu este bine să fie omul singur;
să-i facem ajutor pe potriva lui».

Fc 02:18 Fc 03:20 Fc 22:7 Fc 22:20-21

7
Şi acum, nu din pornirea simţurilor
o iau pe sora mea care e de faţă,
ci pentru plinirea unui vis c.
Porunceşte să vină mila Ta asupra ei şi asupra mea
şi să rămânem laolaltă pân' la bătrâneţele noastre!“
8 Şi au zis amândoi: „Amin! Amin!“
9 Şi s'au culcat pentru noapte.
10 În acest timp Raguel s'a sculat, şi-a chemat slugile şi s'au dus să sape o groapă. Căci îşi zisese: „S'ar putea ca el să fi murit, iar noi ne vom face de râs şi de ocară“.
11 Când au terminat de săpat groapa, Raguel s'a întors în casă, a chemat-o pe soţia sa
12 şi i-a zis: „Trimite-o pe una din slujnice să intre şi să vadă dacă el trăieşte; că dacă e mort, îl îngropăm fără să ştie nimeni“.
13 Au trimis o slujnică, au aprins lumânarea şi au deschis uşa; aceea a intrat şi i-a aflat dormind unul lângă altul, într'un somn adânc.
14 Slujnica a ieşit să le spună: „Trăieşte; nimic rău“.
15 Atunci ei L-au binecuvântat pe Dumnezeul cerului, zicând:
„Binecuvântat să fii, Dumnezeule,
cu toată binecuvântarea curată!
Binecuvântat să fii Tu în veci!
16
Binecuvântat să fii, că m'ai bucurat;
n'a fost aşa cum am bănuit,
Tu ai revărsat peste noi
marea Ta milostivire.
17
Binecuvântat să fii că ai avut milă
de doi copii singuri la părinţi;
dăruieşte-le, Stăpâne, milă şi mântuire,
şi fă ca viaţa lor să se plinească
în bucurie şi milă!“
18 Apoi le-a poruncit slugilor să astupe groapa înainte de revărsatul zorilor.
19 Iar femeii sale i-a poruncit să pregătească un mare număr de pâini; apoi, mergând la cireadă, a adus doi boi şi patru berbeci şi a poruncit să-i gătească. Au început pregătirile.
20 L-a chemat pe Tobie şi i-a zis: „Timp de patruzeci de zile nu te vei mişca de aici, ci aici vei locui, mâncând şi bând la mine şi bucurând sufletul fiicei mele după toate necazurile ce i s'au întâmplat.
21 Ia de pe acum jumătate din averea mea şi mergi sănătos şi ocrotit la tatăl tău. Cealaltă jumătate va fi a voastră atunci când noi vom muri, eu şi femeia mea. Curaj, copilul meu! Eu sunt tatăl tău, Edna este mama ta; începând de azi, suntem alături de voi pe'ntotdeauna. Curaj, copilul meu!“