[ NT ] Noul Testament
[ 2Co ] Epistola A Doua către Corinteni
[ Cap. 9 ] | Strângerea de ajutoare pentru sfinţii din Ierusalim. |
1 Despre slujirea în folosul sfinţilor e de prisos să vă scriu, |
2 pentru că vă cunosc ardoarea cu care mă laud pentru voi către Macedoneni, anume că Ahaia s'a pregătit de anul trecut a, şi râvna voastră i-a însufleţit pe cei mai mulţi. |
3 Dar pe fraţi i-am trimis pentru ca lauda noastră pentru voi să nu fie deşartă în această privinţă, ci să fiţi pregătiţi, aşa cum am spus-o, |
4 ca nu cumva, dacă Macedonenii vor veni împreună cu mine şi vă vor găsi nepregătiţi, să ne dăm de ruşine noi – ca să nu zicem voi – pentru această încredere. |
5 Am socotit deci că este nevoie să-i rog pe fraţi să vină la voi înaintea mea şi să pregătească din vreme darul vostru cel făgăduit, aşa ca el să fie gata, ca un act de mărinimie b, nu ca o faptă de zgârcenie. |
6 V'o spun însă: Cel ce seamănă cu zgârcenie, cu zgârcenie va şi secera; iar cel ce seamănă cu dărnicie, cu dărnicie va şi secera. |
7 Să dea fiecare aşa cum socoteşte el cu inima, nu cu părere de rău sau de silă, căci Dumnezeu îl iubeşte pe cel ce dă cu voie bună. |
8 Şi Dumnezeu poate să prisosească tot darul la voi, pentru ca'ntotdeauna întru toate având toată îndestularea, spre tot lucrul bun să prisosiţi |
9 aşa cum este scris: Împărţit-a, dat-a săracilor; dreptatea lui rămâne în veac. |
10 Iar Cel ce-i dă pe deasupra c semănătorului sămânţă şi pâine spre mâncare, vă va da şi va înmulţi sămânţa voastră şi va face să crească roadele dreptăţii voastre. |
11 Întru toate vă veţi îmbogăţi, spre toată dărnicia care-I aduce prin noi mulţumire lui Dumnezeu – |
12 pentru că slujirea acestui dar nu numai că împlineşte lipsurile sfinţilor, ci prisoseşte şi prin multe mulţumiri către Dumnezeu: |
13 având ei în faţă dovada acestei slujiri, prin ea Îl vor slăvi pe Dumnezeu pentru supunerea voastră întru mărturisirea Evangheliei lui Hristos şi pentru dărnicia prin care cu ei şi cu toţi vă faceţi părtaşi; |
14 şi'n rugăciunea lor pentru voi vă vor dori, de dragul harului lui Dumnezeu care prisoseşte'n voi. |
15 Mulţumire lui Dumnezeu pentru darul Său cel de negrăit! |
[ NT ] Noul Testament
[ 2Co ] Epistola A Doua către Corinteni
[ Cap. 10 ] | Pavel îşi apără apostolatul. |
1 Eu însumi, Pavel, vă îndemn prin blândeţea a şi îngăduinţa b lui Hristos – eu, cel smerit între voi faţă către faţă, dar care'ndrăzneşte spre voi atunci când nu-i de faţă c –, |
2 mă rog dar ca nu cumva când voi fi de faţă să îndrăznesc cu încrederea cu care cred că voi îndrăzni împotriva unora care socotesc că noi umblăm după trup d. |
3 Pentru că, deşi umblăm în trup, nu ne luptăm trupeşte – |
4 de vreme ce armele luptei noastre nu sunt trupeşti, dar pentru Dumnezeu au puterea de a surpa întăriturile. Noi surpăm socotinţele minţii e |
5 şi toată trufia care se ridică împotriva cunoaşterii lui Dumnezeu, şi tot gândul îl robim spre supunerea faţă de Hristos, |
6 şi gata suntem să pedepsim toată neascultarea, atunci când supunerea voastră va fi deplină. |
7 Priviţi lucrurile'n faţă! Dacă cineva se încrede'n sine că este al lui Hristos, tot astfel suntem şi noi f. |
8 Şi chiar dacă mă voi lăuda ceva mai mult cu puterea noastră, pe care Domnul ne-a dat-o spre zidirea şi nu spre surparea voastră, nu mă voi ruşina. |
9 Să nu par însă că v'aş înfricoşa prin scrisori. |
10 „Că scrisorile lui – spun ei – sunt cu greutate şi pline de putere, dar înfăţişarea trupului său e slabă şi cuvântul său e vrednic de dispreţ“. |
11 Cel ce vorbeşte astfel să-şi dea seama că aşa cum suntem în cuvânt prin scrisori când nu suntem de faţă, tot astfel şi'n faptă când suntem de faţă. |
12 Căci nu îndrăznim să ne numărăm sau să ne asemănăm cu unii din aceia care se laudă singuri; dar când ei se măsoară şi se aseamănă pe ei cu ei înşişi, nu au pricepere. |
13 Iar noi nu ne vom lăuda fără măsură, ci după măsura dreptarului g cu care ne-a măsurat nouă Dumnezeu: aceea de a ajunge şi până la voi. |
14 Că nu ne întindem peste măsură, ca şi cum n'am fi ajuns la voi; căci noi am fost cei dintâi care-am ajuns şi la voi cu Evanghelia lui Hristos. |
15 Nu ne lăudăm peste măsură cu ostenelile altora; dar avem nădejde că, odată cu creşterea'ntru voi a credinţei voastre, cu prisosinţă vom creşte după dreptarul nostru, |
16 ca să propovăduim Evanghelia şi'n ţinuturile de dincolo de voi, dar fără să ne lăudăm cu dreptar străin, în cele de-a gata h . |
17 Iar cel ce se laudă, în Domnul să se laude. |
18 Pentru că nu cel ce se laudă singur este dovedit bun, ci acela pe care Domnul îl laudă. |
[ NT ] Noul Testament
[ 2Co ] Epistola A Doua către Corinteni
[ Cap. 11 ] | Pavel şi apostolii mincinoşi. |
1 O, de mi-aţi răbda puţină nebunie a! Dar îmi şi răbdaţi. |
2 Sunt gelos pe voi cu gelozia lui Dumnezeu b, pentru că v'am logodit unui singur Bărbat: ca pe o fecioară neprihănită să vă înfăţişez lui Hristos c. |
3 Dar mă tem ca nu cumva, precum şarpele a amăgit-o pe Eva prin viclenia lui, tot aşa şi gândurile voastre să se abată de la curăţia şi nevinovăţia cea întru Hristos. |
4 Că dacă veneticul vă propovăduieşte un alt Iisus decât Cel pe Care L-am propovăduit noi, sau dacă primiţi un alt duh decât Cel pe Care l-aţi primit, sau altă evanghelie decât Aceea pe care aţi primit-o d, voi l-aţi îngădui foarte bine. |
5 Dar eu socotesc că'ntru nimic nu sunt mai prejos decât aceşti prea-foarte e dintre apostoli. |
6 Şi chiar dacă sunt neiscusit în cuvânt, nu însă în ştiinţă; dimpotrivă, întru totul am arătat-o între voi toţi. |
7 Sau făcut-am oare un păcat că, smerindu-mă pe mine însumi pentru ca voi să vă înălţaţi, în dar v'am binevestit Evanghelia lui Dumnezeu? |
8 Am prădat alte Biserici primind de la ele plată ca să vă slujesc pe voi. Şi'n vreme ce eram la voi şi'n lipsuri, nimănui nu i-am făcut supărare, |
9 fiindcă lipsurile mele le-au împlinit cu prisosinţă fraţii veniţi din Macedonia. Şi'ntru toate m'am păzit să vă fiu povară, şi mă voi păzi. |
10 Pe adevărul lui Hristos care este'n mine, că lauda aceasta nu-mi va fi îngrădită f în ţinuturile Ahaiei! |
11 De ce? Pentru că nu vă iubesc? Ştie Dumnezeu g. |
12 Dar ceea ce fac, voi mai face, ca să tai prilejul celor ce ar pofti un prilej de-a fi găsiţi aidoma nouă în ceea ce se laudă. |
13 Pentru că unii ca aceştia sunt apostoli mincinoşi, lucrători vicleni care-şi iau chip de apostoli ai lui Hristos. |
14 Şi nu-i de mirare, de vreme ce însuşi Satana îşi ia chip de înger al luminii; |
15 aşadar, nu-i mare lucru dacă şi slujitorii lui îşi iau chip de slujitori ai dreptăţii; al căror sfârşit va fi după faptele lor. |
16 O spun din nou: Să nu mă creadă cineva că sunt nebun; – iar de nu, luaţi-mă aşa, ca pe un nebun, ca să mă laud şi eu puţin –. |
17 Ceea ce grăiesc, nu după Domnul grăiesc, ci ca întru nebunie, întru această stare de lăudăroşenie; |
18 de vreme ce mulţi se laudă după trup h, mă voi lăuda şi eu. |
19 Pentru că voi bucuros îi răbdaţi pe cei nebuni, voi, cei ce sunteţi înţelepţi! |
20 Căci răbdaţi dacă cineva vă robeşte, dacă vă înfulecă, dacă vă jefuieşte, dacă vă priveşte cu semeţie, dacă vă loveşte peste faţă. |
21 O spun spre ruşinea noastră, ca şi cum noi am fi fost slabi... Dar în orice ar îndrăzni cineva – o spun în nebunie –, voi îndrăzni şi eu!: |
22 Sunt ei Evrei?: şi eu sunt! sunt ei Israeliţi?: şi eu sunt! sunt ei sămânţa lui Avraam?: şi eu sunt!; |
23 slujitori ai lui Hristos? – nebuneşte vorbesc –: eu, mai mult decât ei! În osteneli, mai mult; în închisori, mai mult; sub lovituri, fără număr; la moarte, adeseori. |
24 De cinci ori am primit de la Iudei cele patruzeci de lovituri fără una i; |
25 de trei ori am fost bătut cu vergi; o dată, împroşcat cu pietre j; de trei ori s'a sfărâmat corabia cu mine; o noapte şi o zi am petrecut în prăpastia mării; |
26 în călătorii, adeseori; primejdii de la râuri, primejdii de la tâlhari, primejdii de la neamul meu, primejdii de la păgâni; primejdii'n cetăţi, primejdii'n pustiu, primejdii pe mare, primejdii'ntre fraţii cei mincinoşi! FA 09:11 FA 09:23 FA 14:5 FA 27:9-10 1Co 04:11 1Co 15:30 2Co 06:5 |
27 În osteneală şi'n trudă, deseori în privegheri, în foame şi'n sete, deseori în posturi, în frig şi'n golătate. |
28 Lăsându-le deoparte pe cele din afară, ceea ce zilnic mă'mpresoară e grija pentru Bisericile toate. |
29 Cine este slab şi eu să nu fiu slab? Cine se poticneşte şi eu să nu ard? |
30 Dacă trebuie să mă laud, cu slăbiciunile mele mă voi lăuda. |
31 Dumnezeu şi Tatăl Domnului nostru Iisus, Cel ce este binecuvântat în veci, ştie că nu mint. |
32 În Damasc, dregătorul regelui Areta păzea cetatea Damascului, ca să mă prindă, |
33 dar printr'o fereastră'n zid m'au coborât într'un coş; şi-am scăpat din mâinile lui. |
[ NT ] Noul Testament
[ 2Co ] Epistola A Doua către Corinteni
[ Cap. 12 ] | Vedenii şi descoperiri. |
1 Trebuie să mă laud; asta nu-mi foloseşte, dar voi veni la vedenii şi la descoperiri ale Domnului. |
2 Cunosc un om întru Hristos, care acum paisprezece ani a – dac'a fost în trup, nu ştiu; dac'a fost în afară de trup, nu ştiu; Dumnezeu ştie – omul acesta a fost răpit până la al treilea cer b. |
3 Şi-l ştiu pe acest om – fie în trup, fie în afară de trup, nu ştiu; Dumnezeu ştie – |
4 că a fost în rai şi a auzit cuvinte de nespus, pe care nu-i este îngăduit omului să le grăiască c. |
5 Pentru omul acesta mă voi lăuda; dar pentru mine însumi nu mă voi lăuda decât numai întru slăbiciunile mele. |
6 Că dac'aş vrea să mă laud, nu voi fi nebun, fiindcă voi spune adevărul; dar mă feresc de aceasta, pentru ca nu cumva cineva să mă creadă mai presus de ceea ce vede la mine sau decât aude de la mine. |
7 Şi pentru ca să nu mă trufesc cu bogăţia d descoperirilor, datu-mi-s'a mie un ghimpe în trup, un înger al Satanei să mă bată peste obraz, ca să nu mă trufesc e. |
8 Pentru aceasta de trei ori L-am rugat pe Domnul, ca să-l îndepărteze de la mine; |
9 şi mi-a zis: De-ajuns îţi este harul Meu, căci puterea Mea întru slăbiciune se desăvârşeşte! Aşadar, foarte bucuros mă voi lăuda mai degrabă întru slăbiciunile mele, pentru ca'ntru mine să locuiască puterea lui Hristos. |
10 De aceea mă bucur în slăbiciuni, în defăimări, în nevoi, în prigoniri, în strâmtorări pentru Hristos; căci când sunt slab, atunci sunt tare... |
11 Devenit-am nebun lăudându-mă; voi m'aţi silit; căci se cuvenea ca voi să mă vorbiţi de bine, pentru că eu întru nimic nu sunt mai prejos decât aceşti prea-foarte dintre apostoli, cu toate că nu sunt nimic. |
12 Semnele apostolului f s'au arătat la voi întru toată răbdarea, în semne, în minuni şi'n puteri. |
13 Căci cu ce sunteţi voi mai prejos decât celelalte Biserici, fără numai că eu nu v'am fost povară? Iertaţi-mi această nedreptate!... g |
14 Iată, a treia oară sunt gata să vin la voi; şi nu vă voi fi povară, că nu pe ale voastre le caut, ci pe voi. Fiindcă nu copiii sunt datori să agonisească pentru părinţi, ci părinţii pentru copii. |
15 Iar eu foarte bucuros voi cheltui şi mă voi cheltui pentru sufletele voastre. Şi dacă eu vă iubesc mai mult, fi-voi oare iubit mai puţin? h |
16 Dar fie, nu eu v'am împovărat; dar, fiind viclean, v'am prins cu meşteşug... i |
17 Am tras eu foloase de la voi prin vreunul din aceia pe care i-am trimis? |
18 L-am rugat pe Tit, şi împreună cu el l-am trimis pe fratele. A tras oare Tit vreun folos de la voi? N'am umblat noi în acelaşi duh? N'am călcat noi pe aceleaşi urme? |
19 Vi se pare că de mult ne apărăm faţă de voi? Dar noi în faţa lui Dumnezeu grăim, întru Hristos; şi toate acestea, iubiţii mei, pentru zidirea voastră. |
20 Căci mă tem ca nu cumva, atunci când voi veni, să vă găsesc pe voi aşa cum n'aş vrea eu, iar pe mine să mă găsiţi aşa cum n'aţi vrea voi; mă tem adică de certuri, de invidie, de mânii, de întărâtări, de clevetiri, de şoptiri, de îngâmfări, de tulburări; |
21 mă tem ca nu cumva, când voi veni din nou, să mă umilească Dumnezeul meu faţă de voi şi să-i plâng pe mulţi care-au păcătuit înainte şi nu s'au pocăit de necurăţia şi de desfrânarea şi de necumpătarea pe care le-au făcut. |
[ NT ] Noul Testament
[ 2Co ] Epistola A Doua către Corinteni
[ Cap. 13 ] | Îndemnuri finale şi salutări. |
1 Aceasta e a treia oară când vin la voi. Din gura a doi şi trei martori se va statornici tot ce se spune. Dt 17:6 Dt 19:15 Mt 18:16 In 08:17 2Co 12:14 1Tim 05:19 Evr 10:28 |
2 Celor ce-au păcătuit înainte şi tuturor celorlalţi le-am spus-o din vreme şi, precum atunci când am fost de faţă a doua oară, le-o spun iarăşi din vreme şi acum, când nu sunt de faţă: dacă vin din nou, voi fi necruţător, |
3 de vreme ce voi căutaţi o dovadă că'ntru mine grăieşte Hristos, Cel ce nu este slab faţă de voi, ci puternic întru voi. |
4 Că deşi a fost răstignit în virtutea slăbiciunii, El, dimpotrivă, este viu în virtutea puterii lui Dumnezeu. Că şi noi suntem slabi întru El, dar vom fi vii împreună cu El, prin puterea lui Dumnezeu faţă de voi. |
5 Cercetaţi-vă pe voi înşivă dacă sunteţi în credinţă, puneţi-vă la'ncercare; sau cumva voi nu recunoaşteţi că Hristos Iisus este întru voi? în afară numai dacă sunteţi ne'ncercaţi a. |
6 Nădăjduiesc însă că veţi cunoaşte că noi nu suntem ne'ncercaţi. |
7 Şi ne rugăm lui Dumnezeu ca voi să nu săvârşiţi nimic rău; nu ca să ne arătăm noi încercaţi, ci pentru ca voi să faceţi binele, iar noi să fim ca nişte ne'ncercaţi. |
8 Că noi putere nu avem împotriva adevărului, ci pentru adevăr. |
9 Fiindcă ne bucurăm când noi suntem slabi, iar voi sunteţi tari. Aceasta o şi cerem în rugăciune: desăvârşirea voastră. |
10 Pricina pentru care vă scriu acestea nefiind de faţă este ca, atunci când voi fi de faţă, să nu lucrez cu asprime după puterea pe care mi-a dat-o Domnul spre zidire, şi nu spre dărâmare. |
11 Încolo, fraţilor, bucuraţi-vă! Desăvârşiţi-vă, mângâiaţi-vă, fiţi uniţi în cuget, trăiţi în pace, şi Dumnezeul iubirii şi al păcii va fi cu voi. |
12 Îmbrăţişaţi-vă unii pe alţii cu sărutare sfântă. Sfinţii toţi vă îmbrăţişează. |
13 Harul Domnului nostru Iisus Hristos şi dragostea lui Dumnezeu şi împărtăşirea Sfântului Duh să fie cu voi cu toţi! Amin. |
[ NT ] Noul Testament
[ Ga ] Epistola către Galateni
Introducere la Epistola către Galateni Una din cele mai controversate probleme ale Noului Testament este determinarea primilor cititori ai Epistolei către Galateni. Şi aceasta, datorită faptului că prin termenul Galatia se puteau înţelege în antichitate două arii diferite, după cum se avea în vedere o geografie etnică sau o geografie administrativă. În Asia Mică exista o Galatie de Nord sau Galatia Veche, teritoriu locuit de vechile seminţii celtice şi galice, triburi care pe la începutul secolului IV î. H. emigraseră din nordul Italiei, ajunseseră până în Panonia şi Iliria, iar în anul 280 î. H. invadaseră Asia Mică; şi exista o Galatie de Sud sau Galatia Nouă, prin care se înţelegea provincia romană Galatia, un teritoriu mult mai vast decât cea de Nord, care cuprindea părţi însemnate din Frigia, Pisidia, Licaonia şi Isauria, şi ale cărui frontiere variau de la epocă la epocă, fie înglobând şi Galatia de Nord, fie nu. Important de reţinut este faptul că în Galatia de Nord populaţia covârşitor majoritară era aceea a Galatilor (care dăduseră şi numele ariei geografice), popor care-şi păstra credinţa şi obiceiurile celtice, dar care împrumutase şi destule elemente din cultul orgiastic al zeiţei frigiene Cybela, în timp ce Galatia de Sud era locuită majoritar de populaţie grecească. Exegeţii sunt şi astăzi împărţiţi în trei: unii susţin că Epistola le este adresată numai locuitorilor din Galatia Veche; alţii, numai celor din Galatia Nouă (fără cea Veche); iar alţii cred că destinatarii Epistolei sunt locuitorii întregii provincii romane, Galati şi Greci la un loc. Întemeindu-se pe majoritatea exegeţilor şi pe argumentele lor, şcoala biblică românească a optat pentru prima variant Ştim sigur că Apostolul Pavel a trecut prin Galatia (Veche) în timpul celei de a doua călătorii misionare, în drum spre Troa, dar că nu avea intenţia să se oprească. Rânduiala lui Dumnezeu însă a făcut ca tocmai acolo să se îmbolnăvească. Obligat să rămână în mijlocul Galatenilor o bună bucată de vreme, până la însănătoşire, neobositul Apostol a folosit prilejul spre a le propovădui Evanghelia şi a-i converti la creştinism. El avea să-i mai cerceteze o dată, în cursul celei de a treia călătorii misionare, aşa cum făcea cu mai toate comunităţile întemeiate de el, spre a consolida ceea ce începuse. Între timp însă (şi, probabil, îndată după această a doua vizită), Biserica din Galatia cunoaşte mari şi grele tulburări, provocate (după cât se pare) nu din sânul ei, ci de iudaizanţi veniţi din afară, care pretind că păgânii convertiţi la creştinism trebuie ca mai întâi să fie circumcişi şi apoi, după botez, să păstreze practica tuturor prescripţiilor Legii Vechi, singura cale de a deveni ei fii ai lui Avraam şi moştenitori ai făgăduinţelor lui Dumnezeu (adică teza contrară doctrinei pauline). Spre a-i îndepărta de Pavel, ei încep o campanie de discreditare a acestuia, sub cuvânt că el nu e un apostol autentic, de vreme ce nu L-a cunoscut pe Hristos, că nu e altceva decât un oportunist care umăreşte glorie şi câştiguri camuflate. Campania e cu atât mai primejdioasă cu cât ea se desfăşoară pe fondul incidentului pe care Pavel îl avusese în Antiohia cu Apostolul Petru, sancţionând comportarea duplicitară a acestuia cu privire la observarea Legii Vechi (incident pe care Luca, din delicateţe şi condescendenţă, îl omite în Faptele Apostolilor, dar pe care însuşi Pavel îl relatează în Ga 2, 11-21, tocmai pentru că el reprezintă muchia de cuţit prin care Biserica îşi neagă profilul de „variantă iudaică“ şi-şi afirmă statutul autonom, proclamându-şi „libertatea în Hristos“). În acest timp, Pavel se află în Efes. De aici, în anul 54 sau 55, le scrie el Galatenilor cea mai călduroasă şi mai curgătoare dintre epistolele sale, scriere care, într-adevăr, avea să pună capăt tulburărilor. Epistola către Galateni se numără printre cele patru „epistole mari“ (alături de Romani, 1 şi 2 Corinteni). Planul ei se poate schiţa astfel: Preambul (adresare, salutare, intrare în subiect)
Încheiere (6, 11 - 18). |
[ NT ] Noul Testament
[ Ga ] Epistola către Galateni
[ Cap. 1 ] | Salutare. Nu există altă Evanghelie. Cum a devenit Pavel apostol. |
1 Pavel, apostol nu de la oameni, nici prin om a, ci prin Iisus Hristos şi prin Dumnezeu-Tatăl Care L-a înviat pe El din morţi, |
2 şi toţi fraţii care sunt împreună cu mine, Bisericilor Galatiei: |
3 Har vouă şi pace de la Dumnezeu-Tatăl şi de la Domnul nostru Iisus Hristos, |
4 Cel ce S'a dat pe Sine pentru păcatele noastre, ca să ne scoată din acest veac b rău de acum, după voia Dumnezeului şi Tatălui nostru, |
5 Căruia fie-I slava în vecii vecilor. Amin! |
6 Sunt uimit c că de la Cel ce v'a chemat prin harul lui Hristos, voi treceţi atât de repede la altă evanghelie; |
7 nu că este alta d, ci numai că sunt unii care vă tulbură şi vor să strice e Evanghelia lui Hristos. |
8 Dar: chiar dacă noi sau înger din cer v'ar propovădui altceva decât ceea ce v'am binevestit noi, să fie anatema f! |
9 Aşa cum v'am spus-o mai înainte, v'o spun din nou şi acum: Dacă cineva vă propovăduieşte altceva decât ceea ce aţi primit, anatema să fie! |
10 Oare caut eu acum să câştig bunăvoinţa oamenilor, sau pe a lui Dumnezeu? sau oamenilor caut eu să le plac? Dacă încă le-aş plăcea oamenilor, n'aş fi rob al lui Hristos. |
11 Căci vă fac cunoscut, fraţilor, că Evanghelia cea binevestită de mine nu este după om; |
12 pentru că nici eu g nu de la om am primit-o sau am învăţat-o, ci prin descoperirea lui Iisus Hristos. |
13 Căci aţi auzit de purtarea mea de altădată întru iudaism, că peste măsură prigoneam Biserica lui Dumnezeu şi o pustiam, FA 08:3 FA 09:1 FA 09:14 FA 09:21 FA 22:4-5 FA 26:9-11 1Tim 01:13 |
14 şi spoream în iudaism mai mult decât mulţi din cei ce erau de vârsta mea în neamul meu, ca nimeni altul fiind eu râvnitor al predaniilor mele părinteşti. |
15 Dar când a binevoit Dumnezeu, Cel ce m'a ales h încă din pântecele maicii mele şi prin harul Său m'a chemat Is 49:1 Ir 01:5 Mt 06:17 Lc 01:15 FA 09:15 FA 13:2 Rm 01:1 1Tim 01:12 |
16 ca'ntru mine să-L descopere pe Fiul Său, pentru ca eu să-L binevestesc la neamuri, deîndată, fără să fi primit sfat de la trup şi de la sânge, Mt 16:17 FA 09:3-6 FA 13:2 FA 22:6-10 FA 26:13-18 Ga 02:7 Ef 03:2 Ef 03:8 1Tim 01:12 |
17 şi fără să mă fi suit la Ierusalim la apostolii cei dinainte de mine, m'am dus în Arabia şi m'am întors iarăşi la Damasc. |
18 Apoi, după trei ani, m'am suit la Ierusalim ca să-l văd i pe Chefa j şi am rămas la el cincisprezece zile. |
19 Dar pe altul din apostoli n'am văzut, decât numai pe Iacob, fratele Domnului. |
20 Iar în cele ce vă scriu, iată o spun înaintea lui Dumnezeu că nu mint. |
21 După aceea am venit în ţinuturile Siriei şi ale Ciliciei. |
22 Şi după faţă k le eram necunoscut Bisericilor lui Hristos celor din Iudeea; |
23 ci ele doar auziseră că „cel ce ne prigonea pe noi odinioară, acum binevesteşte credinţa pe care altădată o nimicea“; |
24 şi-L slăveau pe Dumnezeu întru mine. |
[ NT ] Noul Testament
[ Ga ] Epistola către Galateni
[ Cap. 2 ] | Pavel acceptat de ceilalţi apostoli. Ca şi păgânii, Evreii se mântuiesc prin credinţă. |
1 Apoi, după paisprezece ani, m'am suit iarăşi la Ierusalim cu Barnaba, luându-l cu mine şi pe Tit. |
2 M'am suit potrivit unei descoperiri a; şi le-am făcut arătare – dar în chip deosebit celor mai de seamă b – despre Evanghelia pe care o propovăduiesc la neamuri, pentru ca nu cumva să alerg sau să fi alergat în zadar. |
3 Dar nici Tit, care era cu mine şi era elin, n'a fost silit să se taie'mprejur; – |
4 dar c din pricina fraţilor mincinoşi care se strecuraseră să ne iscodească libertatea pe care o avem în Hristos Iisus, ca să facă din noi nişte sclavi d; |
5 cărora însă noi nici măcar un ceas nu ne-am plecat cu supunere, pentru ca adevărul Evangheliei să rămână neclintit pentru voi. |
6 Dar cei ce par a fi ceva e – oricine-ar fi fost ei cândva, nu mă priveşte; Dumnezeu nu caută la faţa omului –, cei ce par a fi ceva nu mi-au adăugat nimic, Dt 10:17 2Par 19:7 Iov 34:19 Sol 06:5 Sol 06:7 Sir 35:12 FA 10:34 Rm 02:11 2Co 11:5 Ef 06:9 1Ptr 01:17 |
7 ci dimpotrivă, văzând că mie mi-a fost încredinţată Evanghelia pentru cei netăiaţi împrejur, după cum lui Petru pentru cei tăiaţi împrejur |
8 – căci Cel ce a lucrat prin Petru în apostolia tăierii'mprejur a lucrat şi prin mine la neamuri – |
9 şi cunoscând harul ce mi-a fost dat, Iacob şi Chefa şi Ioan, cei socotiţi a fi stâlpi, ne-au dat mie şi lui Barnaba mâna dreaptă în semn de părtăşie f, pentru ca noi să binevestim la neamuri, iar ei la cei tăiaţi împrejur, |
10 numai să ne aducem aminte de săraci g, ceea ce tocmai m'am şi străduit să fac. |
11 Dar când Chefa a venit în Antiohia, eu pe faţă i-am stat împotrivă, căci vrednic era de înfruntare. |
12 Fiindcă înainte de a fi venit unii de la Iacob, el mânca împreună cu păgânii; dar când au venit aceia, el se ferea şi se ţinea deoparte, temându-se de cei din tăierea'mprejur. |
13 Şi'mpreună cu el s'au făţărnicit h şi ceilalţi iudei, încât până şi Barnaba a fost atras în făţărnicia lor. |
14 Dar când eu am văzut că ei nu calcă drept, după adevărul Evangheliei, i-am zis lui Chefa, în faţa tuturor: Dacă tu, care eşti iudeu, trăieşti ca păgânii şi nu ca Iudeii, de ce-i sileşti pe păgâni să trăiască precum Iudeii? |
15 Noi suntem din fire iudei, iar nu păcătoşi dintre păgâni; |
16 ştiind însă că omul nu se îndreptăţeşte i din faptele legii j, ci numai prin credinţa în Iisus Hristos, am crezut şi noi în Hristos Iisus, pentru ca din credinţa în Hristos să ne îndreptăţim, iar nu din faptele legii; căci din faptele legii nimeni nu se va îndreptăţi. Ps 142:2 FA 15:10-11 Rm 03:20-28 Rm 04:5 Rm 11:6 Ef 02:8 Ga 03:11 |
17 Dar dacă'n căutarea noastră de a ne îndreptăţi în Hristos ne-am găsit şi pe noi înşine păcătoşi, este oare Hristos slujitor al păcatului? Ferească Dumnezeu! |
18 Că dacă pe cele ce eu le-am dărâmat, pe acelea le zidesc la loc, mă adeveresc pe mine însumi călcător de poruncă. |
19 Fiindcă eu prin lege i-am murit legii, pentru ca să-I trăiesc lui Dumnezeu: |
20 m'am răstignit împreună cu Hristos; şi nu eu sunt cel ce mai trăiesc, ci Hristos este Cel ce trăieşte în mine; ceea ce trăiesc eu acum în trup, trăiesc întru credinţa în Fiul lui Dumnezeu, Cel ce m'a iubit şi pe Sine Însuşi S'a dat pentru mine. In 13:1 In 17:23 Rm 06:6 Rm 08:10 Rm 14:8 1Co 06:17 2Co 05:15 Ga 01:4 Ga 03:18 Ga 05:24 Ef 05:2 Flp 01:21 Col 03:3 Col 03:4 1Tim 02:6 Tit 02:14 1In 03:16 |
21 Nu lepăd k harul lui Dumnezeu; căci dacă dreptatea vine prin lege, atunci Hristos a murit în zadar l. |
[ NT ] Noul Testament
[ Ga ] Epistola către Galateni
[ Cap. 3 ] | Lege sau credinţă? Legea şi făgăduinţa. Robi şi fii. |
1 O, Galateni fără minte, cine v'a vrăjit să nu daţi crezare adevărului, voi, cei ce sub ochii voştri L-aţi avut ca'ntr'o icoană pe Hristos răstignit a? |
2 Doar aceasta vreau să aflu de la voi: Prin faptele legii primit-aţi voi Duhul, sau prin ascultarea credinţei? |
3 Atât de fără minte sunteţi? După ce aţi început în Duh, isprăviţi acum în trup? |
4 În zadar aţi pătimit voi atâtea? – şi de-ar fi doar în zadar! b |
5 Aşadar, Cel ce vă dă vouă Duhul şi face minuni la voi, oare pentru faptele legii le face, sau pentru că voi aţi ascultat de chemarea credinţei?; |
6 aşa cum Avraam a crezut în Dumnezeu şi i s'a socotit lui aceasta ca dreptate, |
7 să ştiţi, prin urmare, că ei, cei născuţi din credinţă, aceia sunt fii ai lui Avraam. |
8 Iar Scriptura, prevăzând că prin credinţă îndreptăţeşte Dumnezeu neamurile, mai dinainte i-a binevestit lui Avraam că întru tine se vor binecuvânta toate neamurile. |
9 Prin urmare, cei ce sunt din credinţă se binecuvintează împreună cu credinciosul Avraam. |
10 Căci toţi cei ce sunt din faptele legii sunt sub blestem, că scris este: Blestemat este cel ce nu stăruie întru toate cele scrise în cartea Legii, ca să le facă. |
11 Iar cum că prin lege nimeni nu se îndreptăţeşte în faţa lui Dumnezeu este lucru învederat, pentru că dreptul din credinţă va fi viu; |
12 legea însă nu este din credinţă c, dar cel ce va face acestea va fi viu prin ele. |
13 Hristos ne-a răscumpărat din blestemul legii, devenind El blestem de dragul nostru; pentru că scris este: Blestemat este tot cel spânzurat pe lemn; |
14 aceasta, pentru ca binecuvântarea lui Avraam să ajungă la neamuri întru Hristos Iisus, aşa încât noi prin credinţă să primim făgăduinţa Duhului. |
15 Fraţilor, ca un om grăiesc: chiar testamentul întărit al unui om, nimeni nu-l strică sau îi mai adaugă ceva. |
16 Or, făgăduinţele au fost rostite lui Avraam şi Seminţiei sale. Nu se zice: şi „seminţiilor“ – ca de mai multe, ci ca de una singură: şi Seminţiei tale, ceea ce înseamnă: Hristos. |
17 Or, eu spun aceasta: Un testament mai dinainte întărit de Dumnezeu în Hristos, nu-l desfiinţează legea care a venit după patru sute treizeci de ani, aşa încât ea să desfiinţeze făgăduinţa. |
18 Că dacă moştenirea este din lege, atunci nu mai e din făgăduinţă; Dumnezeu însă prin făgăduinţă i-a dăruit lui Avraam moştenirea. |
19 Atunci, ce este legea? Ea a fost adăugată din pricina călcărilor de lege, până când avea să vină Urmaşul Căruia I s'a dat făgăduinţa; şi a fost rânduită prin îngeri în mâna unui mijlocitor d. |
20 Mijlocitorul însă nu este al unuia singur, dar Dumnezeu este Unul. |
21 Atunci, este legea împotriva făgăduinţelor lui Dumnezeu? Doamne fereşte! Că dacă s'ar fi dat o lege care să poată da viaţă, dreptatea ar veni, într'adevăr, din lege. |
22 Dar Scriptura a închis totul sub păcat, pentru ca prin credinţa în Iisus Hristos făgăduinţa să fie dată celor ce cred. |
23 Înainte însă de venirea credinţei noi eram păziţi sub lege, închişi fiind în vederea credinţei care avea să se descopere; |
24 aşa că legea ne-a fost dată călăuză e spre Hristos, pentru ca noi să ne îndreptăţim prin credinţă; |
25 iar dacă a venit credinţa, nu mai suntem sub călăuză. |
26 Fiindcă toţi sunteţi fii ai lui Dumnezeu prin credinţa în Hristos Iisus. |
27 Căci câţi în Hristos v'aţi botezat, în Hristos v'aţi îmbrăcat. |
28 Nu mai este iudeu, nici elin; nu mai este rob, nici liber; nu mai este parte bărbătească şi parte femeiască; pentru că voi toţi una sunteţi în Hristos Iisus. Ies 12:49 Iz 47:22 In 17:11 In 17:21 Rm 03:22 Rm 10:12 1Co 12:13 Ef 02:14 Col 03:11 |
29 Iar dacă voi sunteţi ai lui Hristos, atunci sunteţi odrasla f lui Avraam, moştenitori după făgăduinţă. |
[ NT ] Noul Testament
[ Ga ] Epistola către Galateni
[ Cap. 4 ] | Robi şi fii (continuare). O alegorie: Agar şi Sarra. |
1 Dar o spun: câtă vreme moştenitorul este copil, el întru nimic nu se deosebeşte de rob, deşi e stăpân peste toate, |
2 ci este sub epitropi şi iconomi până la vremea rânduită de tatăl său. |
3 Tot aşa şi noi: când eram copii, robiţi eram sub stihiile lumii a; |
4 dar când a venit plinirea vremii b, Dumnezeu L-a trimis pe Fiul Său, născut din femeie, născut sub lege, Is 07:14 Mc 01:15 Lc 01:31 In 01:14 Rm 01:3 Ef 01:10 Col 02:20 1Tim 02:6 Evr 01:2 |
5 ca pe cei de sub lege să-i răscumpere, ca să dobândim înfierea. |
6 Şi pentru că sunteţi fii, Dumnezeu L-a trimis în inimile noastre pe Duhul Fiului Său care strigă: Avva, Părinte c! Iz 16:62 Ioil 03:2 Mc 14:36 Lc 20:36 Rm 08:15-16 1Co 03:16 1Tes 04:8 1In 05:10 |
7 În felul acesta, tu nu mai eşti rob, ci fiu; iar dacă eşti fiu, eşti şi moştenitor al lui Dumnezeu, prin Iisus Hristos. |
8 Atunci însă, când voi nu-L cunoşteaţi pe Dumnezeu, slujeaţi celor ce prin firea lor nu sunt dumnezei; |
9 dar acum, după ce L-aţi cunoscut pe Dumnezeu – sau mai degrabă după ce aţi fost cunoscuţi de Dumnezeu –, cum de vă întoarceţi din nou la stihiile cele slabe şi sărace, cărora iarăşi vreţi să le slujiţi ca mai'nainte?: |
10 ţineţi zile şi luni şi anotimpuri şi ani!... |
11 Mă tem pentru voi, ca nu cumva să mă fi ostenit la voi în zadar. |
12 Vă rog, fraţilor, fiţi aşa cum sunt eu, fiindcă şi eu am fost aşa cum sunteţi voi. Nu mi-aţi greşit cu nimic. |
13 Dar voi ştiţi că din pricina unei slăbiciuni a trupului d v'am binevestit vouă întâia oară, |
14 şi voi nu mi-aţi dispreţuit încercarea care era în trupul meu, nici nu v'aţi scârbit, ci m'aţi primit ca pe un înger al lui Dumnezeu, ca pe Hristos Iisus. |
15 Unde este deci fericirea voastră? Căci vă mărturisesc că, de-ar fi fost cu putinţă, v'aţi fi scos ochii voştri şi mi i-aţi fi dat mie. |
16 Am ajuns deci vrăjmaşul vostru pentru aceea că v'am spus adevărul? |
17 Aceia vă râvnesc, dar nu cu gând bun; ci vor să vă despartă de mine ca să-i râvniţi pe ei. |
18 Bine este însă ca binele să-l râvniţi întotdeauna, şi nu numai atunci când sunt eu de faţă la voi. |
19 O, copiii mei, pentru care sufăr iarăşi durerile naşterii până ce Hristos va lua chip în voi! |
20 Aş vrea acum să fiu la voi şi să-mi schimb felul de a vorbi e, că nu mai ştiu cum să vă iau! |
21 Spuneţi-mi voi, care vreţi să fiţi sub lege: nu auziţi legea? |
22 Căci scris este că Avraam a avut doi fii: unul dintr'o femeie roabă şi altul din femeia liberă f; |
23 dar cel din femeia roabă s'a născut după trup, iar cel din femeia liberă s'a născut prin făgăduinţă. |
24 Acestea sunt spuse ca alegorie g; căci aceste femei sunt două testamente: unul e cel din muntele Sinai, care naşte spre robie şi care este Agar |
25 – căci Agar este muntele Sinai în Arabia h – şi-i corespunde Ierusalimului de-acum, care este rob împreună cu copiii lui; |
26 dar Ierusalimul-cel-de-sus e liber, cel ce este mama noastră. |
27 Căci scris este: Veseleşte-te, tu, cea stearpă, tu, care nu naşti! Izbucneşte şi strigă, tu, care nu ai durerile naşterii: că mulţi sunt copiii celei părăsite, mai mulţi decât ai celei care are bărbat. |
28 Iar noi, fraţilor, potrivit lui Isaac suntem fii ai făgăduinţei. |
29 Dar precum atunci cel ce se născuse după trup îl prigonea pe cel ce se născuse după Duh, tot aşa şi acum. |
30 Dar ce zice Scriptura?: Izgoneşte pe roabă şi pe fiul ei, căci fiul roabei nu va moşteni împreună cu fiul celei libere. |
31 Astfel că noi, fraţilor, nu suntem copii ai roabei, ci ai celei libere. |
[ NT ] Noul Testament
[ Ga ] Epistola către Galateni
[ Cap. 5 ] | Libertatea creştină. Roada Duhului şi lucrarea cărnii. |
1 Aşadar, ţineţi-vă tari în libertatea pentru care ne-a eliberat Hristos şi nu vă prindeţi iarăşi în jugul robiei. In 08:32 In 08:36 FA 15:10 2Co 03:17 Ga 02:4 Ga 05:13 1Ptr 02:16 |
2 Iată, eu, Pavel, vă spun vouă că de vă veţi tăia'mprejur, Hristos nu vă va folosi la nimic. |
3 Şi din nou mărturisesc oricărui om care se taie'mprejur că dator este să'mplinească toată legea. |
4 Cei care vreţi să vă îndreptăţiţi prin lege v'aţi îndepărtat de Hristos, aţi căzut din har; |
5 căci noi în Duh aşteptăm nădejdea îndreptăţirii prin credinţă. |
6 Pentru că în Hristos Iisus nici tăierea'mprejur poate ceva, nici netăierea'mprejur, ci credinţa lucrătoare prin iubire. |
7 Era bine cum alergaţi a; cine v'a sleit avântul b, ca să nu vă supuneţi adevărului? |
8 Stăruinţa aceasta c nu este de la Cel care vă cheamă. |
9 Puţin aluat dospeşte toată frământătura d. |
10 În privinţa voastră eu am încredere, întru Domnul, că nimic altceva nu veţi cugeta; dar cel care vă tulbură îşi va purta osânda, oricine ar fi el. |
11 Dar dacă eu, fraţilor, încă mai propovăduiesc tăierea'mprejur, pentru ce mai sunt prigonit? Ar însemna că piatra de poticnire a crucii e a fost înlăturată... |
12 O, tăia-s'ar cu totu'n bucăţele f cei ce vă destramă g pe voi! |
13 Fiindcă voi, fraţilor, aţi fost chemaţi la libertate; numai să nu vă folosiţi libertatea ca prilej de a-i sluji trupului, ci slujiţi-vă unul altuia prin iubire. |
14 Căci toată legea se cuprinde într'un singur cuvânt, în acesta: Iubeşte pe aproapele tău ca pe tine însuţi. Lv 19:18 Mt 05:43 Mt 19:19 Mt 22:39 Mc 12:31 Mc 12:33 Lc 10:27 Rm 13:8-9 Iac 02:8 |
15 Dar dacă vă muşcaţi unul pe altul şi vă mâncaţi, vedeţi să nu vă nimiciţi voi între voi. |
16 Zic dar: Cu duhul să umblaţi, şi nu pofta trupului s'o împliniţi! |
17 Fiindcă trupul pofteşte împotriva duhului, iar duhul împotriva trupului; căci acestea se împotrivesc unul altuia, astfel ca voi să nu faceţi ceea ce aţi vrea h. |
18 Dar dacă sunteţi duşi de Duhul, nu sunteţi sub lege. |
19 Iar faptele trupului sunt cunoscute; acestea sunt: desfrânare, necurăţie, neruşinare, |
20 idolatrie, vrăjitorie, duşmănii, certuri, gelozii, întărâtări, gâlcevi, dezbinări, erezii, |
21 invidii, ucideri, beţii, chefuri şi cele asemănătoare acestora, asupra cărora vă previn – aşa cum v'am mai prevenit – că cei ce fac unele ca acestea nu vor moşteni împărăţia lui Dumnezeu. Ps 005:5 Mc 07:21-22 1Co 06:9-10 Ef 05:5 1In 03:15 Evr 13:4 Ap 22:15 |
22 Iar roada Duhului este iubire, bucurie, pace, îndelungă-răbdare, bunătate, facere de bine, credincioşie, |
23 blândeţe, înfrânare, curăţie; împotriva unora ca acestea nu este lege. Sir 23:4-6 Rm 06:6 Ga 02:20 Col 03:135 1Tim 01:9 1Ptr 02:11 2Ptr 06:7 |
24 Iar cei ce sunt ai lui Hristos Iisus şi-au răstignit trupul împreună cu patimile şi cu poftele. |
25 Dacă trăim cu duhul, cu duhul să şi umblăm. |
26 Să nu fim iubitori de slavă deşartă, întărâtându-ne unii pe alţii, unii pe alţii pismuindu-ne. |
[ NT ] Noul Testament
[ Ga ] Epistola către Galateni
[ Cap. 6 ] | Purtaţi-vă sarcinile unii altora! Îndemnuri cu mâna lui Pavel. Salutare de sfârşit. |
1 Fraţilor, chiar de va cădea un om în vreo greşală, voi, cei duhovniceşti, îndreptaţi-l pe unul ca acesta cu duhul blândeţii, veghind asupra ta însuţi, ca să nu cazi şi tu în ispită. |
2 Purtaţi-vă sarcinile a unii altora, şi aşa veţi împlini legea lui Hristos b. |
3 Că de se crede cineva că este ceva, în timp ce el nu este nimic, pe sine însuşi se amăgeşte. |
4 Dar fiecare să-şi cerceteze propria sa faptă, şi atunci se va lăuda numai faţă de sine însuşi şi nu faţă de altul; |
5 căci fiecare îşi va purta propria sa povară c. |
6 Cel ce primeşte cuvântul învăţăturii să-i facă învăţătorului său parte din toate bunurile. |
7 Nu vă amăgiţi; Dumnezeu nu Se lasă batjocorit, căci ce va semăna omul, aceea va şi secera. |
8 Cel ce seamănă în propriul său trup, din trup va secera stricăciune; dar cel ce seamănă în Duhul, din Duhul va secera viaţă veşnică; |
9 să nu slăbim d dar în a face binele, căci la vremea cuvenită vom secera, dacă nu ne vom slei e. |
10 Aşa că, până când avem vreme, să facem binele către toţi, dar mai ales către cei de o credinţă cu noi. |
11 Vedeţi cu ce litere mari v'am scris eu, cu mâna mea f. |
12 Câţi vor să fie binevăzuţi în trup g, aceia vă silesc să vă tăiaţi împrejur, numai ca să nu fie ei prigoniţi pentru crucea lui Hristos. |
13 Fiindcă nici ei înşişi, cei care se taie'mprejur, nu păzesc legea, ci vor ca voi să vă tăiaţi împrejur pentru ca să se laude ei în trupul vostru. |
14 Dar mie să nu-mi fie a mă lăuda decât numai în crucea Domnului nostru Iisus Hristos, prin care lumea este răstignită pentru mine şi eu pentru lume. |
15 Că în Hristos Iisus nici tăierea'mprejur este ceva, nici netăierea'mprejur, ci făptura cea nouă. |
16 Şi toţi cei ce vor umbla după dreptarul acesta, pace şi milă asupra lor şi asupra Israelului lui Dumnezeu! |
17 De acum înainte nimeni să nu-mi mai facă supărare; căci eu în trupul meu port semnele Domnului Iisus h. |
18 Harul Domnului nostru Iisus Hristos să fie cu duhul vostru, fraţilor! Amin. |
[ NT ] Noul Testament
[ Ef ] Epistola către Efeseni
Introducere la Epistola către Efeseni Aşezat la vărsarea fluviului Caystros în Marea Egee, Efesul era unul din cele mai populate şi mai înfloritoare oraşe ale antichităţii, fapt pentru care Roma imperială i-a conferit şi rangul de capitală a provinciei proconsulare Asia. Prosperitatea economică se conjuga însă cu cea culturală, aşa încât nu e de mirare că din Efes au apărut filosofi precum Zenon, Heraclit, Democrit, Parmenide şi Pitagora, poeţi ca Anacreon şi Hipponax, pictori ca Appeles şi Parrhasius. Cât despre viaţa religioasă, ea se desfăşura într-o mare varietate de forme, de la cultul vechilor zeităţi oficiale până la acela al divinităţilor mai noi - şi mai atrăgătoare - ale misterelor orientale, dar şi printr-o intensă practică a magiei, în jurul căreia se crease o întreagă literatură iniţiatică. Centrul însă îl ocupa celebrul templu al zeiţei Artemis (Diana), socotit drept una din cele şapte minuni ale lumii (incendiat de nu mai puţin „celebrul“ Herostrates în 356 î. H. şi refăcut apoi de meşterul Dinocrates). Pavel face din Efes una din principalele ţinte ale apostolatului său. În anul 53, spre sfârşitul celei de a doua călătorii misionare, el se opreşte temporar şi mai mult tatonează terenul în vederea unui plan pentru viitorul apropiat. În cea de a treia călătorie misionară, după ce Apostolul cucereşte şi consolidează numeroase localităţi de pe ţărmul european al Mediteranei, se aşază în capitala provinciei Asia şi, la capătul celor aproape trei ani de muncă (53-56), lasă aci una din cele mai puternice comunităţi creştine, pe care o va iubi cu toată fiinţa sa şi căreia îi va rândui şi pe unul din primii episcopi ai Bisericii, anume pe ucenicul său Timotei. Epistola către Efeseni face parte din cele patru epistole numite „ale captivităţii“ lui Pavel; alături de cele către Filipeni, Coloseni şi Filimon, ea a fost scrisă în timp ce Apostolul se afla în închisoare la Roma, şi anume în timpul primei captivităţi, în jurul anului 63. Ea are asemănări atât de mari cu Epistola către Coloseni, încât nu numai că cele două scrisori îşi atestă coautorul şi contemporaneitatea, dar se şi cer citite sau studiate împreună (recomandabil, începând cu cea către Coloseni). Şi totuşi, Epistola către Efeseni nu le-a fost adresată creştinilor din Efes! Nu pentru ei a fost scrisă, ci pentru alţii, iar aceşti „alţii“ constituie unul din cele mai pasionante capitole ale studiilor biblice noutestamentare de-a lungul secolelor, de la Origen şi Ieronim până la Percy şi Rovenţa. Totul porneşte de la constatarea că expresia „în Efes“ (1, 1) lipseşte din cele mai vechi manuscrise ale Epistolei şi că ea a fost introdusă de cei ce au alcătuit Corpus Paulinum (totalitatea scrierilor pauline adunate la un loc), către sfârşitul secolului I sau primul sfert al secolului II. Ipoteza că Epistola ar fi o „scrisoare enciclică“ a lui Pavel către Bisericile din Asia nu are argumente convingătoare. Mult mai aproape de adevăr pare teza teologilor catolici şi ortodocşi: în realitate, această Epistolă le-a fost adresată creştinilor din Laodiceea (vezi Col 4, 16); cu vremea, Biserica din Laodiceea decade atât de mult, încât Domnul o avertizează că „o va lepăda din gura Sa“, ca pe una ce nu e nici rece, nici fierbinte, ci numai căldicică (vezi Ap 3, 14-16); în consecinţă, ei i se aplică sancţiunea numită damnatio memoriae (condamnarea la uitare) sau erasio nominis (ştergerea numelui, a pomenirii) prin înlocuirea numelui ei cu acela al Bisericii din Efes, comunitate care-şi câştigase o mare strălucire în lumea creştină primară, strălucire ce i se datora, fără îndoială, şi conducătorului ei duhovnicesc de la sfârşitul primului secol, Sfântul Apostol şi Evanghelist Ioan. Oricum, această controversă nu poate arunca umbre nici asupra autorului, nici asupra autenticităţii şi nici asupra importanţei acestei Epistole în ansamblul scrierilor pauline. Planul ei poate fi rezumat astfel: Preambul (adresare şi salutare) (1, 1-2).
Încheiere (îndemnuri şi salutări finale) (6, 21-24). |
[ NT ] Noul Testament
[ Ef ] Epistola către Efeseni
[ Cap. 1 ] | Salutare. Binecuvântări duhovniceşti întru Hristos. Rugăciunea lui Pavel. |
1 Pavel, apostol al lui Iisus Hristos, prin voia lui Dumnezeu, către sfinţii şi credincioşii întru Hristos Iisus care sunt în Efes, |
2 har vouă şi pace de la Dumnezeu, Tatăl nostru, şi de la Domnul Iisus Hristos! |
3 Binecuvântat fie Dumnezeu şi Tatăl Domnului nostru Iisus Hristos, Cel ce întru Hristos ne-a binecuvântat întru cele cereşti cu toată binecuvântarea duhovnicească. a |
4 Într'acest chip ne-a şi ales întru El mai'nainte de întemeierea lumii, pentru ca'ntru iubire să fim în faţa Lui sfinţi şi fără prihană b, In 15:16 In 17:24 Rm 08:28-29 Ef 05:27 Col 01:22 1Tes 04:7 2Tes 02:13 2Tim 01:9 Tit 02:12 1Ptr 01:20 |
5 mai dinainte rânduindu-ne ca, după buna socotinţă a voii Sale, întru El prin Iisus Hristos să ne înfieze |
6 spre lauda slavei harului Său cu care ne-a dăruit întru Cel-Iubit c. |
7 Întru Acesta, prin sângele Său, avem noi răscumpărarea şi iertarea păcatelor, după bogăţia harului Său Rm 03:25 Ef 02:7 Ef 03:8 Ef 03:16 Col 01:14 Col 01:20 Evr 01:3 1Ptr 01:18-19 |
8 pe care pentru noi l-a făcut să prisosească întru toată înţelepciunea şi priceperea d. |
9 El ne-a făcut cunoscută taina voii Sale pe care, potrivit bunăvoinţei Lui, mai dinainte întru Sine o plănuise e Ps 018:8 In 15:15 Rm 16:25 Ef 03:3 Ef 03:9 Col 01:9 1Ptr 01:20 Tit 01:3 |
10 spre buna rânduială a plinirii vremilor: toate, cele din ceruri şi cele de pe pământ, să fie iarăşi adunate întru Hristos f; în El, Dn 09:24 Mc 01:15 Ga 04:4 Ef 03:3 Col 01:16 Col 01:20 Evr 01:2 Tit 01:3 |
11 întru Care şi nouă mai dinainte ni s'a rânduit o moştenire, potrivit cu planul Celui ce pe toate le lucrează după sfatul voii Sale, |
12 pentru ca noi, cei ce mai dinainte am nădăjduit întru Hristos, să fim spre lauda slavei Sale g. |
13 Întru El de asemenea şi voi, după ce aţi auzit cuvântul adevărului, Evanghelia mântuirii voastre, şi după ce aţi crezut în El, aţi fost pecetluiţi cu Duhul cel Sfânt al făgăduinţei h |
14 – arvuna moştenirii noastre –, în vederea răscumpărării celor dobândiţi i, spre lauda slavei Sale j. |
15 Iată de ce şi eu, auzind de credinţa voastră în Domnul Iisus şi de iubirea voastră cea către toţi sfinţii, |
16 nu încetez să mulţumesc pentru voi, pomenindu-vă în rugăciunile mele, |
17 pentru ca Dumnezeul Domnului nostru Iisus Hristos, Tatăl slavei, să vă dea vouă duh de înţelepciune şi de descoperire spre cunoaşterea Lui; |
18 şi să vă lumineze ochii inimii, pentru ca voi să pricepeţi care este nădejdea la care El v'a chemat, care este bogăţia slavei moştenirii Lui întru cei sfinţi k |
19 şi cât de covârşitoare este mărimea puterii Sale întru noi, cei ce credem, potrivit cu puterea lucrătoare a tăriei Lui |
20 pe care El a făcut-o să lucreze în Hristos, sculându-L din morţi şi aşezându-L de-a dreapta Sa întru cele cereşti, Ps 109:1 Mt 22:44 Mt 28:18 Mc 14:62 Mc 16:19 FA 02:34-35 FA 07:55 2Co 13:4 Col 02:12 Col 03:1 Evr 01:3 Evr 01:13 Evr 08:1 Evr 10:12 Evr 12:2 1Ptr 03:22 |
21 mai presus decât toată Începătoria şi Stăpânia şi Puterea şi Domnia l şi decât tot numele ce se numeşte, nu numai în veacul acesta, ci şi în cel viitor, |
22 şi pe toate I le-a supus sub picioare, şi pe El L-a dat peste toate Cap Bisericii Ps 008:6 Cant 07:5 Mt 28:18 Rm 12:5 1Co 12:27 1Co 15:27 Ef 04:10 Ef 04:15 Ef 05:30 Ef 05:23 Col 01:18 Col 01:19 Col 02:10 |
23 care este trupul Său, plinătatea Celui ce pe toate întru toţi le plineşte. Cant 07:5 Rm 12:5 1Co 12:27 Col 01:18 Col 01:19 Ef 04:10 Ef 05:30 |
[ NT ] Noul Testament
[ Ef ] Epistola către Efeseni
[ Cap. 2 ] | De la moarte la viaţă. Una întru Hristos. |
1 Iar pe voi, care eraţi morţi prin greşalele şi prin păcatele voastre |
2 în care aţi umblat cândva după dumnezeul acestei lumi a, după stăpânitorul puterilor văzduhului b, adică duhul care lucrează acum în fiii neascultării c... In 12:31 In 16:11 FA 26:18 1Co 06:11 2Co 04:4 Ef 05:6 Ef 06:12 Col 01:13 Col 03:7 Tit 03:3 1Ptr 04:3 |
3 Între ei am petrecut şi noi toţi d odinioară după poftele trupului nostru, făcând voile trupului şi pe ale simţurilor, şi astfel din fire eram fiii mâniei e ca şi ceilalţi. |
4 Dar Dumnezeu, bogat fiind în milă, pentru multa Sa iubire cu care ne-a iubit |
5 pe noi, cei ce eram morţi prin greşalele noastre, ne-a făcut vii împreună cu Hristos – prin har sunteţi mântuiţi! – Sir 17:29 Lc 15:24 Lc 15:32 FA 15:11 Rm 06:13 Ef 02:1 Ef 02:8 Col 02:13 1In 03:14 |
6 şi împreună cu El ne-a sculat şi ne-a făcut să şedem întru cele cereşti întru Hristos Iisus, |
7 pentru ca'n veacurile viitoare să arate covârşitoarea bogăţie a harului Său, prin bunătatea Sa faţă de noi întru Hristos Iisus. |
8 Căci în har sunteţi mântuiţi prin credinţă; iar aceasta nu-i de la voi: e darul lui Dumnezeu; In 04:10 FA 15:11 Rm 09:16 Ga 02:16 Ef 02:5 2Tim 01:9 Tit 03:5 Evr 06:4 |
9 nu din fapte, pentru ca nimeni să nu se laude. |
10 Fiindcă a Lui făptură suntem, zidiţi în Hristos Iisus spre fapte bune pe care Dumnezeu mai dinainte le-a gătit pentru ca noi să umblăm întru ele f. |
11 De aceea, aduceţi-vă aminte că odinioară voi, păgânii cu trupul, numiţi „Netăiere'mprejur“ de către cei numiţi „Tăiere'mprejur“ – făcută de mână în trup – |
12 în vremea aceea eraţi fără Hristos, înstrăinaţi de cetăţenia lui Israel şi străini de aşezămintele făgăduinţei, lipsiţi de nădejde şi fără de Dumnezeu în lume. |
13 Dar acum, întru Hristos Iisus, voi care altădată eraţi departe, aţi devenit aproape prin sângele lui Hristos. Is 65:1 Is 57:19 Is 56:8 Is 33:13 Iz 13:9 Za 06:15 In 11:52 Rm 11:17 Ef 03:6 Ef 05:8 Col 01:20 |
14 Căci El este pacea noastră, El, Care'n trupul Său a făcut din cele două [lumi] g una, adică a surpat peretele cel din mijloc al despărţirii – ura –, Ps 071:3 Is 09:5 Mi 05:4 Za 06:13 In 16:33 1Co 12:13 Ga 03:28 Col 01:22 Col 02:14 |
15 desfiinţând legea poruncilor în opreliştile h ei, pentru ca să-i clădească'ntru Sine pe cei doi într'un singur om nou, făcând pace, |
16 şi prin cruce, omorând în ea ura, să-i împace cu Dumnezeu pe amândoi, uniţi într'un singur trup. Rm 05:1 2Co 05:18 Ef 04:4 Col 01:20 Col 01:22 Col 02:14 Rm 11:17 |
17 Şi, venind, a binevestit pace vouă celor de departe şi pace celor de aproape; |
18 că prin El şi unii şi alţii într'un singur Duh avem calea deschisă spre Tatăl i. In 14:6 Rm 05:2 Rm 11:17 Ef 03:6 Ef 03:12 Ef 04:4 1Ptr 03:18 |
19 Prin urmare, voi nu mai sunteţi străini, şi nici venetici, ci sunteţi concetăţeni ai sfinţilor şi casnici ai lui Dumnezeu, |
20 zidiţi pe temelia apostolilor şi a profeţilor, piatra cea din capul unghiului fiind Însuşi Iisus Hristos, Is 28:16 Za 09:16 Mt 16:18 1Co 03:9 Col 02:7 1Ptr 02:4 1Ptr 02:6 1Tim 03:15 Ap 21:14 |
21 întru Care toată zidirea, bine'ncheiată laolaltă, creşte spre a fi locaş sfânt întru Domnul; 1Co 03:16 2Co 06:16 Ef 04:15-16 Col 02:19 1Ptr 02:5 1Tim 03:15 |
22 întru El sunteţi şi voi zidiţi împreună, spre a fi locaş al lui Dumnezeu întru Duhul. |