LEGE

Legea lui Dumnezeu:
- cel care nu o va plini va fi pedepsit: Ezr 7, 26; Iov 34, 27; Bar 4, 12-13; 3 Mac 7, 12.
- e bună pentru oameni: Ne 9, 29-30; 3 Ezr 8, 21.
- nu a fost respectată de locuitorii Sodomei şi Gomorei: Is 1, 10.
- iudeii s`au lepădat de ea: 3 Mac 7, 10; Dn 9, 11.
- este izvor de bucurie: Rm 7, 22.

Legea lui Moise:
- valabilă în V. T.: Dn 9, 11-13; Mal 4, 12; Tob 1, 8; 6, 13; 7, 14; Bar 2, 2; 3 Ezr 8, 3; 9, 39; Sus 3; 62; Lc 2, 22; In 7, 23; Evr 10, 28.
- scrierea Legii pe pietre şi cele douăsprezece blesteme asupra celor ce o calcă: Dt 27.
- a fost dată de Domnul: Dt 4, 44; 33, 3; 3 Ezr 9, 39.
- Îl vesteşte pe Mântuitorul: Lc 24, 44; FA 28, 23.
- nu este deplină: FA 13, 39.

Legea cea Nouă:
A venit prin Hristos: Lc 22, 20.

Hristos - desăvârşirea Legii:
Hristos n`a venit să strice legea, ci să o plinească: Mt 5, 17.
Să iubeşti pe aproapele tău ca pe tine însuţi - legea lui Hristos: Mt 22, 39.
Legea şi profeţii au fost până la Ioan: Lc 16, 16.
Cei ce împlinesc legea, aceia se vor îndreptăţi: Rm 2, 13.
Păgânii, care nu au lege, din fire fac cele ale legii, ei fără să aibă lege îşi sunt loruşi lege: Rm 2, 14.
Legea vieţii e în Hristos: Rm 8, 2.

LENE

Este condamnată de Dumnezeu: Iş 5, 17; 3 Rg 22, 3;Pr 6, 6; 6, 9; 18, 8; 26; Sir 22, 1-2; 37, 11; Mt 25, 26; 1 Tim 5, 13; Evr 6, 12.

Aduce sărăcie: Pr 6, 12; 11, 16; 21, 5; 23, 21; 28, 19; Ecc 10, 18.

Căile celor leneşi sunt aşternute cu spini: Pr 15, 20.

Lenea la învăţătură aduce necazuri: Pr 17, 17.

Şi duce la necredinţă: Bar 1, 19.

LEPĂDARE

(vezi: APOSTAZIE)

Lepădarea de Domnul este păcat capital: Dt 30, 15; 1 Rg 8, 7; 10, 19; 15, 23; 17, 19; 2 Par 29, 19; Ne 9, 26; Is 1, 2; Ir 2, 19; 6, 19; 8, 9; Iz 20, 16; Sol 11, 14; 3 Mac 7, 10; Mc 7, 9; Ga 2, 21.

Întoarcerea din rătăcire:
Lepădarea dumnezeilor străini şi revenirea la Domnul: Ios 24, 14; Jd 10, 16; 1 Rg 7, 3-4; Is 31, 7.

Pentru fărădelegea lor, israeliţii au fost lepădaţi de la faţa Domnului: 4 Rg 17, 18; 17, 20; 17, 23; 23, 27; 2 Par 35, 19; Ir 3, 8; Iz 39, 23; Os 10, 15.

Cel ce se leapădă de Hristos şi Hristos Se va lepăda de el în faţa Tatălui: Mt 10, 33; Lc 12, 9.

Petru se leapădă de Hristos de trei ori: Mt 26, 34-35; 26, 70; 26, 72; 26, 75; Mc 14; Lc 22; In 13; 18.

Lepădarea de sine - cale de mântuire: Lc 14.

LIBERTATE

Din robia păcatului ne-a adus liberarea Hristos: Is 61, 1; Lc 4, 18-19; Rm 8, 21; Ga 2, 4; 5.

Libertatea - eliberare din captivitate:
- a lui Ieremia: Ir 40.
- cea dată de Dumnezeu iudeilor (vezi: JUG): 3 Ezr 4, 62.
- a lui Timotei: Evr 13, 23.

Libertatea religioasă:
Libertate religioasă, acordată iudeilor de către Antioh: 1 Mac 6.

Vestirea libertăţii lui Hristos:
„Duhul Domnului e peste Mine, pentru că El M`a uns; El M`a trimis să le binevestesc săracilor, să-i vindec pe cei zdrobiţi la inimă, robilor să le vestesc libertate şi orbilor vedere, pe cei asupriţi să-i trimit în libertate şi să vestesc anul bineprimit al Domnului“: Lc 4, 18-19.
Unde este Duhul Domnului, acolo este libertate: 2 Co 3, 17.

LUCRĂTOR

Omul, lucrător al pământului:
Cain: Fc 4, 2.
Noe: Fc 9, 20.
Isahar: Fc 49, 15.
Valea Lucrătorilor: Ne 9, 35.

Parabola lucrătorului: Is 28.

Parabola lucrătorilor la vie: Mt 20, 1-16; 21; Mc 12; Lc 20, 9-18.

Oprirea plăţii lucrătorilor este pedepsită de Dumnezeu: Iac 5, 4.

Dumnezeu este Lucrătorul: Sol 13, 1; Lc 15, 1.

Suflet lucrător insuflat de Dumnezeu - duh al faptelor celor bune: Sol 15, 11.

Omul este lucrătorul cu mâinile şi lucrătorul cu mintea: Sir 38.

Ucenicii, lucrători la secerişul Domnului: Mt 9, 37-38; Lc 10, 2.

Lucrătorii nedreptăţii, îndepărtaţi de la Domnul: Lc 13, 27.

Noi suntem împreună-lucrători în Iisus Hristos: Rm 16, 3; 16, 9; 16, 21; 1 Co 3, 1; 2 Co 1, 24; 6, 1; 8, 23; Flp 2, 25; 4, 3; 1 Tes 3, 2; Flm 1; 24; 3 In 8; Idt 8.

LUME

A fost creată de către Domnul: Fc 1; Est 4, 17; Is 37, 16; Ir 10, 12; 51, 15; Iov 34, 13; Ps 88, 11; 89, 2; Pr 8, 26; Sol 9, 9; FA 17, 24.

Omul creat de El a fost pus în mijlocul ei: Fc 2.

Lumea din vremea profeţilor este stricată: Is 24, 4.

Viaţa noastră`n lume nu e decât o umbră: Iov 8, 9.

Judecata lui Dumnezeu făcută lumii:
De frica Ta, Doamne, s`au descoperit temeliile lumii: 2 Rg 22, 16; Ps 17, 15.
Ziua Domnului va face lumea pustie: Is 13, 9; 14, 26; 24, 1.
Domnul va judeca lumea întru dreptate: Ps 9, 8; 95, 13; 97, 9; Tob 3, 2; Sol 12, 15.
Diavolul, prin pizmă, adus-a moartea`n lume: Sol 2, 24.

Hristos şi lumea:
Evanghelia împărăţiei va fi propovăduită în toată lumea: Mt 24, 24; Mc 16, 15.
Iisus este Lumina lumii: In 1, 9; 3, 19; 8, 12; 9, 5; 12, 46.
Că într`atât a iubit Dumnezeu lumea, încât pe Fiul Său Cel Unul-Născut L-a dat, pentru ca tot cel ce crede într`Însul să nu piară, ci să aibă viaţă veşnică: In 3, 16.
Iisus a venit să mântuiască lumea, nu să o judece: In 3, 17; 12, 47.
Voi sunteţi din lume, Eu nu sunt din lume: In 8, 23.
„Eu am biruit lumea“: In 16.
Nu iubiţi lumea, nici pe cele ce sunt în lume: 1 In 2, 15.
Apostolii - sarea pământului şi lumina lumii: Mt 5, 14.

LUMINĂ

Lumina primordială: Fc 1, 3-4.

Ziua - vremea luminii: Iş 10, 23.

Luminătorii: Fc 1, 14-16.

Ochiul - luminătorul trupului: Mt 6, 22; Lc 11, 34.

Lumina - mediu de descoperire a faptelor şi de realizare a mărturisirii: Iş 2, 14; Mt 10, 27; Lc 12, 3; 1 Co 4, 5; Ef 5, 13; putere de lumină: Iov 28, 11.

Slava divină, strălucire de lumină: Is 4, 5; 9, 1; Iz 44, 2; Ps 77, 14; Mt 4, 16; Lc 2, 32.

Poruncile Domnului sunt lumină: Is 26, 9; Pr 6, 23.

Mântuirea Lui va ieşi ca o lumină: Is 51, 5; 53, 11; 62, 1; a aştepta mântuirea = a aştepta lumina: Is 59, 9; Ir 13, 16; Mi 7, 9.

Dumnezeu este şi dăruieşte lumina: Is 60, 19-20; Ir 51, 16; Iz 44, 2; Iov 22, 28; 29, 3; 41, 10; Ps 35, 9; 1 In 1, 5.

Ziua Domnului este întuneric şi lumină: Am 5, 8; Za 14, 6-7; Sof 3, 5.

Celui drept I-a răsărit lumina: Ps 96, 11; 111, 4; 118, 105; Pr 13, 9.

Dezvăluirea cuvintelor Tale va face lumină: Ps 118, 130.

Hristos - Lumina lumii: Lc 2, 32; In 1, 7-8; 2, 20-21; 12, 36, 46; 1 In 1, 7.

Lumină miraculoasă din cer: FA 9, 3; 12, 7; 22, 6, 13.

Lumină de lampă: Ap 18, 23; 22, 5.

Lumină de soare: Ap 22, 5.

Lumină de lumânare: FA 16, 29.

Oamenii - prin Hristos sunt lumină: Ef 5, 8, 14.

Lumină neapropiată: 1 Tim 6, 16.

LUPTĂ

Ca înfruntare războinică:
A lui Iacob cu Dumnezeu: Fc 32.
A lui Dumnezeu şi a israeliţilor cu egiptenii: Iş 14, 25.

Lupta duhovnicească:
Contra păcatelor: Evr 12, 4.
Împotriva trupului şi a poftelor trupeşti: 1 Co 9, 25-27; 2 Co 12, 7; Ga 5, 17; 1 Ptr 2, 11.
Contra diavolului: Fc 3, 15; Lc 22, 31; 2 Co 2, 11; Ap 12, 17.

Credincioşii sunt ajutaţi de Dumnezeu pentru a birui:
Credincioşii Îl au alături pe Dumnezeu: Ef 6, 10; 1 Tes 2, 2.
Prin credinţă, duceţi lupta împotriva morţii: 1 Co 15, 26; Evr 2, 14-15.

MAMĂ

Eva - mama tuturor celor vii: Fc 3, 20.

I se cuvine cinstire: Iş 20, 12; Dt 5, 16; Pr 28, 24; Tob 4, 3; Sir 3, 4; 3, 11; 23, 14; Mt 19, 19; Mc 7, 10; 10, 19; Lc 18, 20; Ef 6, 2-3.

Lovirea sau blestemarea ei este pedepsită cu moartea în V. T.: Iş: 21, 15-16; Lv 20, 9; Dt 27, 16; Mt 15, 4; Mc 7, 10.

Fecioara Maria, Maica Domnului: Mt 1, 18; 2, 11; 12, 46; 13, 55; Mc 3; Lc 2, 33; 2, 47; 2, 51; 8; In 2, 1-12; 19, 25-27; FA 1, 14.

Mama fiilor lui Zevedeu: Mt 20; 27, 56; Mc 15, 40; 15, 47; 16, 1.

Elisabeta, mama lui Ioan Botezătorul: Lc 1, 60.

Babilonul, mama desfrânatelor: Ap 17, 5.

MARTOR

Martorul cel adevărat - Dumnezeu: Fc 31, 44; 31, 50; Jd 11, 10; 1 Rg 12, 5; 12, 6; 20, 23; 20, 42; Is 43, 10; 43, 12; Ir 29, 23; Sof 3, 8; Idt 7, 28; Sol 1, 8; Rm 1, 9; 2 Co 1, 23; Flp 1, 8; 1 Tes 2, 5.

Martorii mincinoşi sunt pedepsiţi: Iş 23, 1; Lv 5, 1; Dt 19; Ps 34, 11; Pr 19, 5; 19, 9; 21, 28; 24, 28; Mt 26, 60.

Ucenicii sunt martori ai Învierii lui Hristos: Lc 24, 28; FA 1, 8; 1, 22; 2, 32; 3, 15; 5, 32; 10, 39-43; 13, 31; 26, 16; 1 Co 15, 13-17; 1 Ptr 5, 1.

Iisus Hristos este Martorul cel credincios: Ap 1, 5; 3, 14.

MĂRIRE

Cea dată lui Dumnezeu: 1 Par 17, 19; 29, 11; Iz 3, 12; Ps 65, 2; 70, 21; 96, 6; 113, 9; 3 Mac 2, 16; In 15, 8.

Slava poporului lui Dumnezeu: Ir 13, 11; 33, 9.

Cerurile povestesc mărirea lui Dumnezeu: Ps 18, 1.

Dreptatea şi milostenia vor afla mărire: Pr 21, 21.

Frica de Domnul aduce mărire: Sir 1, 11.

Mărirea cea făcută de Domnul Fecioarei Maria: Lc 1, 49; Lc 1, 58.

Ca Preamărire a lui Iisus Hristos: In 12, 16; 12, 23; 12, 28; 13, 31-32; 17, 4; 17, 10; 21, 19; Flp 1, 20; 1 Ptr 1, 7; Idt 25.

MĂRTURIE

Mărturia mincinoasă:
- e pedepsită: Dt 19, 16-21; Pr 19, 5; 19, 9; 19, 28.
- e urâtă de Dumnezeu: Pr 6, 16-19.
- e contrară adevărului: Pr 12, 17; 14, 5; 19, 28.
- a arhiereilor şi bătrânilor, împotriva lui Iisus: Mt 26, 59; Mc 14, 55-59.

Mărturia cea adevărată:
Ucenicii aduc mărturie păgânilor despre învierea lui Hristos: Mt 10, 18; Mc 6, 11; 13, 9; Lc 5, 14; 9, 5; FA 4, 33; 10, 42; 1 Co 1, 6; Tit 1, 13; Evr 2, 4.
Evanghelia trebuie propovăduită la toate neamurile, drept mărturie: Mt 24, 24; FA 20, 24; 2 Co 9, 13; Flp 2, 11.

Mărturiile lui Iisus şi Ioan:
Mărturia lui Iisus despre Ioan: Lc 7.
Mărturia lui Ioan Botezătorul despre Iisus: In 1; 3.
Mărturia lui Iisus este mai mare decât a lui Ioan: In 5, 36.

Profeţi, Apostoli, Duh Sfânt şi mărturie:
Mărturia Duhului Sfânt: FA 15, 8; Rm 8, 16; Evr 9, 15; 1 Ptr 1, 11; 1 In 5, 6.
Mărturia lui Pavel despre Hristos: FA 23, 11.
Mărturia lui Iisus este duhul profeţiei: Ap 19, 10.

MĂRTURISIRE

(a se vedea mai sus: MĂRTURIE):

Mărturisirea lui Hristos aduce mântuire: Rm 10, 9.

Mărturisirea Lui trebuie ţinută cu tărie: Evr 4, 14.

Privită ca Taină a pocăinţei:
- Mărturisirea păcatelor: Mt 3, 6; Iac 5, 16; 1 In 1, 9.

Roadele mărturisirii lui Hristos:
Cine-L mărturiseşte pe Fiul, Îl are şi pe Tatăl: 1 In 2, 23; 4, 2; 4, 15.
Pe cel ce Mă va mărturisi pe Mine în faţa oamenilor, îl voi mărturisi şi Eu în faţa Tatălui Meu Care este în ceruri: Mt 10, 32.

Sfat evanghelic: Să nu mărturiseşti strâmb: Rm 13, 9.

Mărturisire şi treime:
Trei sunt cei ce mărturisesc pe pământ: Duhul şi apa şi sângele; şi aceştia trei întru una sunt: 1 In 5, 8.

MÂNDRIE

Este pedepsită de Dumnezeu: Is 3; 13, 11; 16, 6; Iov 38, 15; 40, 12; Ps 30, 18; 93, 2; 118, 21; Pr 3, 34; 8, 13; Bar 4, 34; Sir 3; 11, 4; 16, 7; Lc 1, 51; Iac 4, 6; 1 Ptr 5, 6.

Dumnezeu îi va smeri pe cei mândri: 2 Rg 22, 28; Ps 17, 27.

Aduce uneltire binefăcătorilor: Est 8, 13.

Va fi dată de Domnul Ierusalimului: Is 62, 7.

Mândria Gomorei este pedepsită chiar în acest veac: Iz 16, 49.

Ea îl umileşte pe om: Pr 29, 23.

MÂNGÂIERE

Vine de la Dumnezeu: Is 57, 18; Ir 31, 9; Ps 89, 13; 93, 19; 118, 76; Rm 15, 5; 2 Co 1, 3-7; 7, 6.

Este veşnică pentru cei ce cred: 2 Tes 2, 16.

Vine prin frângerea pâinii şi prin paharul mulţumirii: Ir 16, 7.

Spre cei credincioşi se vor rosti graiuri de mângâiere: Za 1, 13; FA 13, 15.

Necredincioşii, bogaţii şi desfrânaţii nu o vor primi în Ziua Judecăţii: Sol 3, 18; Lc 6, 24.

O poţi afla şi în nenorociri: Sir 20, 9.

Cărţile Sfinte- izvor de mângâiere: 1 Mac 12, 9; Rm 15, 4.

Hristos - Mângâierea lui Israel: Lc 2, 25.

Barnaba este numit Fiul Mângâierii: FA 4, 36.

Mângâierea Duhului Sfânt este peste credincioşi: FA 9, 31.

MÂNGÂIETOR

Tatăl va da oamenilor pe Duhul Sfânt, celălalt Mângâietor, Duhul Adevărului, care vine în numele lui Hristos: In 14, 16; 14, 26; 15, 26; 16, 7.

MÂNIE

A lui Cain: Fc 4, 5.

MÂNTUIRE

A fost promisă de Dumnezeu oamenilor, imediat după cădere: Fc 3, 15; Is 59.

A fost proorocită: Is 35, 4; 45, 17; 63, 9; Ir 3, 23; Os 1, 7; Za 9, 16.

A fost vestită
- întâi iudeilor: Ioil 3, 5; Mt 15, 24; In 4, 22; FA 13, 26; Rm 1, 6.
- apoi păgânilor: FA 13, 46-47; Rm 11, 11.

Şi aşteptată: Fc 49, 18.
Dumnezeu e ajutor şi ocrotitor spre mântuire: Iş 15, 2.

Dumnezeu - izvorul mântuirii:
Mântuirea vine numai de la Dumnezeu: Ps 3, 8; 36, 39; 61, 1; 67, 20; Is 25, 9; 43, 11; Ir 3, 23; Os 13, 4; Lc 2, 30; Ap 7, 10.
Domnul este Dumnezeu al mântuirii: Dt 32, 15; Ps 50, 15; 78, 9; 87, 1; Is 17, 10.
Mântuirea lumii a venit prin Hristos: Is 63, 9; Lc 1, 69; In 10, 9; Ef 5, 23.
Ea este veşnică: Is 45, 17; 51, 6; Evr 7, 25.
O primim prin mărturisirea credinţei în dumnezeirea lui Hristos: Mt 9, 22; Mc 5, 34; 10, 52; Lc 7, 50; 17, 19; 18, 42;
Că într`atât a iubit Dumnezeu lumea, încât pe Fiul Său Cel Unul-Născut L-a dat, pentru ca tot cel ce crede într`Însul să nu piară, ci să aibă viaţă veşnică: In 3, 16.
Iisus a venit să mântuiască lumea, nu să o judece: In 3, 17; 12, 47.
Mântuirea oamenilor de către Dumnezeu s`a făcut prin Hristos: Rm 9, 4; Ga 4, 4-5; Ef 1, 5.
Ea este surparea puterii diavolului: Evr 2, 14-15; 1 In 3, 8.
Sfânta Scriptură este cale spre mântuire: Lc 8, 12; 2 Tim 3, 15; Iac 1, 21; Rm 1, 16; 1 Co 1, 18; 15, 1-2.
Pe cel ce Mă va mărturisi pe Mine în faţa oamenilor, îl voi mărturisi şi Eu în faţa Tatălui Meu Care este în ceruri: Mt 10, 32.

MÂNTUITOR

Dumnezeu este Domn mântuitor: Dt 32, 15; Est 5, 1; Is 12, 2; 17, 19; 45, 15; 45, 21; Mi 7, 7; Avc 3, 18; Za 9, 9.

În afară de El nu este mântuire: Is 43, 11; 45, 21; Os 13, 4.

Judecătorii erau consideraţi mântuitori ai lui Israel: Jd 3, 9; 3, 15.

Naşterea Mântuitorului din fecioară a fost prevestită de profeţi: Is 7.

Veţi scoate apă din Izvoarele Mântuitorului: Is 12, 3.

A fost promisă şi celor din vechime: Fc 3, 15; Is 59; 62, 11.

MILĂ

E dar ce vine de la Domnul: Fc 19, 16; 19, 19; Rut 1, 8; Is 14, 1; 30, 18; 49, 13; 60, 10; Ir 9, 23; 32, 18; Ef 2, 4; 2 Tim 1, 16.

Este prilej de iubire: Is 60, 10.

Este superioară jertfei: Os 5, 6.

„Milă voiesc, iar nu jertfă“: Mt 9, 13; 12, 7.

Este poruncită de către Dumnezeu: Za 7, 9; Pr 19, 22; Mt 18, 33; Col 3, 12; 1 Ptr 3, 8.

Lui Iisus îi era milă de mulţimi: Mt 15, 32; Mc 6, 34; 8, 2.

Necredincioşii nu o au milă: Rm 1, 31.

„Voi milui pe cel de care-Mi va fi milă şi Mă voi îndura de cel ce-Mi este de`ndurare“: Rm 9, 15.

„Judecata e fără milă pentru cel ce n`a făcut milă; dar mila e biruitoare asupra judecăţii!“: Iac 2, 13.

MILOSTIVIRE

E dar de la Domnul: Iş 22, 27; 34, 6; Nm 14, 18; 2 Rg 21, 14; 2 Par 30, 9; Ezr 9, 8; Is 54, 10; Ir 3, 12; Ioil 2, 13; Iona 4, 2; Ps 85, 5; 85, 15; 102, 8; 114, 5; 144, 8; Evr 2, 17; Iac 5, 11.

Domnul se milostiveşte pentru cei care păzesc poruncile Lui: Iş 20, 6; Dt 5, 10; Ir 50, 20; Ps 23, 5.

Este ziditoare de suflet: Pr 11, 7; 19, 11; Ef 4, 32.

Cei milostivi vor stăpâni lumea: Pr 28, 22.

Aduce mântuire: Mt 5, 7.

„Fiţi milostivi, aşa cum şi Tatăl vostru este milostiv“: Lc 5, 36.

MINCIUNĂ

Este oprită prin poruncă: Lv 19, 11.

Martorii mincinoşi sunt pedepsiţi: Iş 23, 1; Lv 5, 1; Dt 19; Ps 34, 11; Pr 19, 5; 19, 9; 21, 28; 24, 28; Mt 26, 60.

Idolii sunt dumnezei mincinoşi: 2 Par 30, 14; Est 4, 17.

E lucrare ce vine de la diavolul: Lc 8, 44.

Este amăgitoare: Est 8, 13.

Profeţii mincinoşi: Is 28; Ir 6, 13; Iz 13; 22, 28; Mi 3; Za 13; Mt 7; 2 Ptr 2; Ap 19, 20.

Cei ce nădăjduiesc în ea vor fi pedepsiţi: Is 29, 15; 29, 17; Ir 7, 8.

Sâmbetele mincinoase, nerespectarea smerită a sabatului: Am 6, 3.

Minciuna nu încape în faţa Domnului: Iov 13, 16.

Pe cei ce grăiesc minciuna Domnul îi va da pierzării: Ps 5, 6.

Hristoşi mincinoşi, propovăduitorii minciunii: Mt 24, 24; Mc 13, 22.

Apostolii mincinoşi, căutători de câştig: 2 Co 11; Iuda.

MINUNI

Sunt săvârşite cu putere de la Domnul: Iş 15, 11; Dt 3, 24; Ios 3, 5; Jd 6, 13; 1 Par 16, 9; Iov 4, 12; Ps 71, 19; 85, 8-9; 135, 4.

Exemple:
- răpirea lui Enoh la cer: Fc 5, 24.
- amestecarea limbilor: Fc 11, 7-9.
- stâlpul de foc: Iş 13, 21-22; 14, 19-20.
- mana: Iş 16, 4-35.
- fiii lui Aaron mistuiţi de foc: Lv 10, 1-2.
- Ilie ridicat la cer: 4 Rg 2, 9-12.

Pogorârea Duhului Sfânt în chip de porumbel: Mt 3, 16; Mc 1, 10; Lc 3, 22; In 1, 32.

Au fost folosite să lovească Egiptul: Iş 2, 20; 7, 3; 11, 9; Nm 14, 22; Dt 6, 22; 11, 3; Ne 9, 10; Is 20, 3.

Sunt numite şi semne: Nm 14, 22; Dt 11, 3; 29, 3; Ios 24, 17; Est 10, 3; Is 8, 18; 20, 3; 29, 14; Dn 6, 28; Ps 104, 26; 2 Co 12, 12; Rm 15, 19.

Au fost făcute:
- de profeţi: Iş 7, 20; Dt 34, 10; Ps 104, 25-26.
- de apostoli: FA 2, 43; 4, 16; 6, 8; 8, 13; 14, 3.
- de Ioan Botezătorul: Mt 14, 1.

Minuni săvârşite de Hristos:
- învierea fiicei lui Iair: Mt 9; Mc 5; Lc 8, 49-56.
- învierea tânărului din Nain: Lc 7, 11-15.
- învierea lui Lazăr: In 11, 38-44.
- vindecări: Mt 8; 15, 30; 21, 15.
- minunea săturării celor cinci mii: Mc 6; In 6.
- umblarea pe mare: Mt 14; Mc 6; In 6.

Minunile false sunt:
- de la diavolul: 2 Tes 2, 9; Ap 16, 14.
- şi sunt făcute de hristoşi mincinoşi: Mt 24, 24; Mc 13, 22.

MOARTE

Ca pedeapsă a neascultării:
Este pedeapsa pentru nerespectarea poruncii Domnului: Fc 2, 17; Dt 30, 15-20.
Este pentru cei care jertfesc idolilor: Iş 22, 20.
Pentru cei ce nu păzesc ziua Domnului: Iş 31, 14-16.
Păcatul este aducător de moarte: Nm 18, 22; Ef 2, 1-5; Col 2, 13.
A venit în lume prin Adam: Fc 3, 1-4.

Moartea lui Hristos:
A fost prezisă:
de profeţi: Is 53, 7-9; Dn 9, 26; Za 13, 7; Ps 21, 26; Lc 24, 26-27; FA 13, 26-29; 26, 22-23.
de Hristos Însuşi: Mt 16, 21; 17, 23; 20, 18-19; Mc 8, 31; 9, 31; 10, 33-34; Lc 9, 22; 18, 33; In 3, 14; 12, 32-33.

Era necesară pentru mântuirea oamenilor: Mt 20, 28; Lc 24, 26; FA 17, 3.

A fost de bunăvoie: Is 53, 10; Mt 20, 28; In 10, 17-18; Ga 1, 4; 2, 20; Ef 5, 2; Flp 2, 8.

A venit prin cruce: Mt 27, 26; 27, 35; Mc 15, 15; 15, 24-25; Lc 23, 33; In 19, 18; FA 2, 23; 2, 36; 5, 30.

MORMÂNT

Iisus a fost aşezat în mormânt de către Iosif: Mt 27, 60; Mc 15, 46; Lc 23, 53; In 20, 42.

Mormântul lui Iisus a fost păzit de soldaţi: Mt 27, 65-66.

Îngerul Domnului se arată la mormânt: Mc 16, 5; Lc 24, 4.

Ieşirea lui Lazăr din mormânt: In 11, 44.

În sens figurat:
Gura necredincioşilor este mormânt deschis: Ps 5, 9; Rm 3, 13.
Cel ce-şi zideşte casa cu banii altuia e asemenea celui ce-şi adună pietre pentru mormânt: Sir 21, 8.

MULŢUMIRE

Rugăciuni de mulţumire: 2 Mac 10, 39.

Jertfe de mulţumire: Lv 3.

Trebuie adusă lui Dumnezeu: 1 Par 25, 3; 2 Par 20, 21; Ezr 3, 11; Is 25; 51, 3; Ps 78, 13; 104, 8; 106, 15; 106, 21; 106, 31; 117, 28; Tob 8, 25; 3 Ezr 4, 60; Sol 16, 28; Sir 51, 1; Rm 6, 17; 7, 25; 1 Co 1, 4; 1, 14; 14, 18; 15, 57; 2 Co 2, 14.

Mulţumire şi răsplătire:
Îi aşteaptă pe cei vrednici: Iov 8, 21; Sir 12, 1.
Adusă Tatălui de Iisus: Mt 11, 25; Lc 10, 21; In 11, 41; FA 27, 35; 1 Co 11, 24.

MUNCĂ

E o datorie obligatorie: Iş 20, 9; Dt 5, 13; Ecc 9, 10; Rm 12, 11; Ef 4, 28.

Israelul a fost pus la muncă silnică de egipteni: Iş 1, 13-14.

Este interzisă în ziua de odihnă: Iş 20, 10; Lv 23, 3; 23, 7; Dt 5, 14.

Roadele muncii cinstite:
- îndestulare: Pr 13, 4; 13, 11; 20, 13; 21, 5.
- linişte: Pr 31, 21; Ecc 5, 11.
- respect şi cinste: Pr 12, 24; 22, 29; 31, 23; 31, 31.

Mântuitorul a muncit dându-ne pildă de plinire a poruncilor: Mc 1, 38; In 5, 17; 9, 4; 17, 4.

NATURĂ

Natura, firea, animalelor: Sol 7, 20.

Restaurarea naturii: Sol 19.

Natura omenească a lui Iisus Hristos:
- a fost prezisă: Fc 3, 15; Dt 18, 15; Is 7.
- a fost acceptată fără împotrivire: Evr 10, 7; 10, 9; Flp 2, 7.
- a fost mărturisită chiar de El: Mt 8, 20; 11, 19; 16, 13; Lc 7, 34; 9, 22.

NAŞTERE DIN NOU

Naşterea din nou a lumii este vestită de Mântuitorul: Mt 19, 28.

Ea este naşterea de sus, cea în credinţă, din apă şi din Duh: In 3, 5-8.

NĂDEJDE

Trebuie pusă doar în Dumnezeu: Ps 64, 5; 117, 8-9; 118, 42; Is 26, 4; Pr 3, 5.

Cel ce nădăjduieşte în Dumnezeu va avea parte de:
- milă: Ps 31, 11.
- pace: Is 26, 3.
- mântuire: Ps 33, 21; 36, 40.
- fericire: Ps 2, 12; 33, 8; 39, 6; 83, 13; Pr 16, 20.

NEADEVĂR

(vezi: MINCIUNĂ)

Este urât de Domnul: Ps 5, 6; Pr 6, 16-19; 12, 22.

Şi este pedepsit de El: Ps 54, 23; Ir 9, 8-9.

El vine din inimă: Ir 14, 14; 17, 9; Mc 7, 21-22.

Necredincioşii sunt numiţi copii neadevăraţi: Is 30, 9.

Păcătoşii trăiesc pururea în el: Rm 1, 29; 3, 13.

Profeţii mincinoşi propovăduiau neadevărul: Ir 29, 9.

[ ANAnexe

[ CONCConcordanţă biblică
[ Cap. 0 ]NEBUN

Nu există nici o înregistrare pentru capitolul AN-CONC-NEBUN

NEBUNIE

Nerespectarea poruncii lui Dumnezeu e nebunie: 1 Rg 13, 13.

Ea este adusă omului de către păcat: 1 Rg 26, 21; Os 9, 8.

Nebunia lui Nabucodonosor: Dn 4.

Nebunia lui Israel: Dt 32, 6; Ir 5, 21; Os 9, 7.

Desfrânarea e socotită roadă nebuniei: Pr 5, 3-6.

Cuvântul crucii nebunie este pentru cei ce pier: 1 Co 1, 18.

NECAZ

Necazul lui Agar e auzit de Dumnezeu: Fc 16, 11.

Necazul poporului lui Dumnezeu pricinuit de egipteni e auzit de Domnul: Iş 3, 7; 4, 31.

Necazuri sunt aduse de dumnezeii mincinoşi: Jd 2, 2-3.

Este izbăvit doar de Dumnezeu: 2 Rg 4, 9; 22, 7; Naum 2, 2; Ps 4, 1; 31, 7; 33, 4; 119, 1; 142, 11.

Cel osândit la temniţă mănâncă pâinea necazului şi bea apa necazului: 2 Par 18, 26; Iz 12, 18.

Necazul săracilor aduce mântuire: Ps 11, 5; 33, 12.

În lume necaz veţi avea; dar îndrăzniţi!: Eu am biruit lumea! In 16, 33.

Prin multe necazuri trebuie să trecem ca să intrăm în împărăţia lui Dumnezeu: FA 14, 22.

Necazurile îi aşteaptă pe apostoli în propovăduirea lor: FA 20, 23; Rm 5, 3; 2 Co 1; 7, 4; Flp 1, 19; 1 Tes 3, 4; 2 Tes 1, 4; Evr 10, 33; Ap 1, 9.

Dar ele nu ne pot despărţi de iubirea lui Hristos: Rm 8, 35.