• = Capturată.


  • Despre „fântâna adâncului“ vezi nota de la 9, 1.


  • Ca în tot cuprinsul Apocalipsei, există cifre şi numere cu valoare simbolică (vezi notele respective), care nu exprimă cantităţi sau raporturi determinate. Numărul 100 simbolizează o perioadă foarte lungă sau o cantitate foarte mare (aşa cum o foloseşte şi limbajul popular în expresiile: „Să trăieşti o mie de ani!“, sau: „Ţi-am spus-o de o mie de ori“). Că este aşa – şi aplicând o traducere foarte riguroasă – o dovedeşte faptul că în versetele 3, 5, 6 şi 7 textul original grecesc foloseşte expresia tà hília éte = „miile de ani“, un plural care nu mai lasă loc la îndoieli. Interpretarea literală – ca şi traducerile neglijente – au dat naştere multor confuzii şi rătăciri, precum vechiul hiliasm şi mai noul milenarism.


  • Subiectul propoziţiei nu ne este precizat. Acesta se poate referi fie numai la cei doisprezece apostoli (Mt 19,28), fie la ei şi la cei menţionaţi în continuarea versetului, potrivit aserţiunii că „sfinţii vor judeca lumea“ (1 Co 6, 2-3).


  • Gog şi Magog: nume preluate din Iz capitolele 38-39; cei doi regi de miazănoapte care au purtat un război de vârf împotriva lui Dumnezeu, dar care'n cele din urmă au fost înfrânţi de armiile lui Israel. Transferaţi în simbol, ei reprezintă împărăţiile lumii care se ridică împotriva împărăţiei lui Dumnezeu. Ca şi în cazul numărului 666 = QSRNRON (vezi 13, 18 şi nota), n'au lipsit încercările de a se face pe seama lor identificări istorice şi geografice concrete. Luând ca bază expresia din Iz 38, 2: „Gog din ţara lui Magog, regele [ţinuturilor] Roos şi Mosoh“ (în redactarea şi grafia Septuagintei), unii au speculat cele două denumiri geografice apropiindu-le de Rusia şi Moscova. Oricum, în literatura apocaliptică şi rabinică numele celor doi sunt asociate cu sfârşitul lumii, când toate vrăjmăşiile organizate împotriva lui Dumnezeu se vor ridica şi vor fi zdrobite.


  • = Ierusalimul; Ierusalimul cel nou; Ierusalimul ceresc; Biserica lui Hristos.


  • Text clar despre existenţa iadului veşnic.


  • Expresie lapidară şi blândă pentru cataclismul cosmic, cel ce va lăsa spaţiul liber pentru „naşterea din nou a lumii“ (Mt 19, 28), pentru „un cer nou şi un pământ nou“ (21, 1).


  • = Învierea generală (vezi In 5, 29).


  • = Evidenţa faptelor fiecărui om.


  • = Care conţine numele celor mântuiţi.


  • Moartea şi Iadul: personificări ale spaţiilor în care locuiesc păcătoşii damnaţi, duşmanii eterni ai lui Dumnezeu, al căror sfârşit este biruinţa lui Hristos la învierea morţilor (vezi 1 Co 15, 54-55; de asemenea: 1, 18).


  • = Condamnarea definitivă.


  • Şi: credincioase faţă de propriul lor adevăr.


  • Vezi 15, 1.


  • Tot ce urmează este descrierea noului Ierusalim, cetatea cea sfântă.


  • = În stare de extaz.


  • Descrierea de mai jos, cu toate detaliile ei simbolice, creează imaginea unui spaţiu plin de măreţie, frumuseţe, culoare, puritate, fineţe şi transparenţă.


  • Tabloul e dominat de numărul 12 ca atare, de multiplul său (v. 16) sau de pătratul său (v. 17). Simbolul este acela al noului Israel, Biserica lui Hristos, împărăţia lui Dumnezeu.


  • Ceea ce înseamnă un cub, simbol al perfecţiunii.


  • Pătratul numărului 12.


  • Îngerul foloseşte aceeaşi măsură ca şi omul.


  • În împărăţia finală a lui Dumnezeu nu mai e nevoie de ritualuri şi jertfe.


  • Asociere intimă şi de egalitate între Iisus Hristos şi Dumnezeu-Tatăl; Ei alcătuiesc unul şi acelaşi templu ceresc şi împărtăşesc unul şi acelaşi tron (vezi 12, 3).


  • Îi vor sluji în calitate de „preoţi ai lui Dumnezeu şi ai lui Hristos“ (vezi 20, 6), aducându-I jertfă de laudă.


  • Vezi nota de la 19, 10.


  • În contrast cu pecetluirea de la 10, 4, de data aceasta cuvintele lui Dumnezeu trebuie puse la îndemâna tuturor, pentru ca oamenii să ştie ce-i aşteaptă şi să se pregătească.


  • Timpul e prea scurt pentru ca să se mai poată schimba ceva; planul lui Dumnezeu se va împlini oricum.


  • Versetele 12-16 exprimă cuvintele lui Iisus.


  • = Cei ce le spală şi le înălbesc în sângele Mielului (vezi 7, 14).


  • După toate probabilităţile, prin „câini“ sunt desemnaţi pervertiţii erotici de orice fel, dar şi ereticii.


  • = Mireasa Mirelui (vezi 21, 9): Biserica lui Hristos, în Care este prezent şi lucrează Duhul Sfânt.


  • Literal: scrise; descrise.


  • Cuvintele lui Iisus, ca răspuns la chemarea „Vino!“ din v. 17.