Fc 01:28 Ps 008:6-8 Sol 09:2 Sol 10:2 Sir 17:2-4 Iac 03:7
Lv 03:17 Lv 07:27 Lv 17:10 Lv 17:14 Dt 12:16 FA 15:20 FA 15:29
Fc 01:27 Fc 05:1 Nm 35:33 Dt 27:25 3Rg 02:33 Sol 02:23 Mt 26:52 1Co 11:7 Col 03:10 Ap 13:10
[ VT ] Vechiul Testament
[ Fc ] Facerea
[ Cap. 10 ] | Obârşia neamurilor răspândite pe pământ. |
1 Iată-i pe urmaşii fiilor lui Noe: Sem, Ham şi Iafet, cărora li s'au născut fii după potop. |
2 Fiii lui Iafet: Gomer, Magog, Madai, Iavan, Tubal, Meşec şi Tiras. |
3 Fiii lui Gomer: Aşchenaz, Rifat şi Togarma. |
4 Fiii lui Iavan: Elişa şi Tarşiş, Chitim şi Dodanim. |
5 Din aceştia s'au desprins insulele neamurilor în pământul lor a, fiecare după limba sa în triburile şi'n naţiile lor. |
6 Fiii lui Ham: Cuş, Miţraim, Put şi Canaan. |
7 Fiii lui Cuş: Seba, Havila, Sabta, Rama şi Sabteca. Fiii lui Rama: Şeba şi Dedan. |
8 Cuş i-a dat naştere şi lui Nimrod; acesta, cel dintâi, a fost puternic pe pământ. |
9 El a fost vânător puternic în faţa Domnului Dumnezeu b; de aceea se spune: „Vânător puternic ca Nimrod în faţa Domnului Dumnezeu“. |
10 Începutul împărăţiei lui au fost Babilonul, Ereh, Acad şi Calne din ţinutul Şinear. |
11 Din pământul acela a trecut în Asur şi a zidit Ninive, cetatea Rehobot-Ir, Calah |
12 – şi Resen, între Ninive şi Calah –; aceasta e cetatea cea mare c. |
13 Din Miţraim s'au născut Ludiţii, Anamiţii, Lehabiţii, Naftuhiţii, |
14 Patrusiţii, Casluhiţii – din care au ieşit Filistenii – şi Caftoriţii. |
15 Din Canaan s'au născut: Sidon, întâiul-său-născut, apoi Heteul |
16 şi Iebuseul, Amoreul, Ghergheseul, |
17 Heveul, Archeul, Sineul, |
18 Arvadeul, Ţemareul şi Hamateul; apoi s'au răspândit neamurile canaaneene. |
19 Şi ţinuturile Canaaneenilor se întindeau de la Sidon spre Gherara până la Gaza, iar spre Sodoma, Gomora, Adma şi Ţeboim până la Laşa. |
20 Aceştia sunt fiii lui Ham în triburile lor, după limbile lor, în ţările lor şi'n naţiile lor. |
21 Şi i s'au născut fii şi lui Sem d, tatăl tuturor fiilor lui Ever şi fratele mai mare al lui Iafet. |
22 Fiii lui Sem: Elam, Asur, Arfaxad, Lud şi Aram. |
23 Fiii lui Aram: Uţ, Hul, Gheter şi Maş. |
24 Arfaxad i-a dat naştere lui Cainan; Cainan i-a dat naştere lui Şelah; iar Şelah i-a dat naştere lui Ever. |
25 Lui Ever i s'au născut doi fii: numele unuia era Peleg, pentru că în zilele lui s'a împărţit pământul; iar numele fratelui său era Ioctan e. |
26 Lui Ioctan i s'au născut Almodad, Şalef, Haţarmavet, Ierah, |
27 Hadoram, Uzal şi Dicla, |
28 Obal, Abimael şi Şeba, |
29 Ofir, Havila şi Iobab. Toţi aceştia sunt fiii lui Ioctan. |
30 Sălaşurile lor se întindeau de la Meşa, spre Sefar, până la muntele răsăritului f. |
31 Aceştia sunt fiii lui Sem în triburile lor, după limbile lor, în ţările lor şi'n naţiile lor. |
32 Acestea sunt triburile fiilor lui Noe, după urmaşii lor şi după naţiile lor. Din ele s'au răspândit insulele neamurilor g pe pământ după potop. |
[ VT ] Vechiul Testament
[ Fc ] Facerea
[ Cap. 11 ] | Turnul Babel. Încâlcirea limbilor şi împrăştierea popoarelor. Strămoşii lui Avraam. |
1 Pământu'ntreg avea pe-atunci o singură limbă şi aceleaşi cuvinte a. |
2 Şi a fost că, pornind din părţile Răsăritului, oamenii au găsit un şes în ţara Şinear şi s'au aşezat acolo. |
3 Şi au zis unul către altul: „Hai să facem cărămizi şi să le ardem în foc!“ Şi au folosit cărămida în loc de piatră, iar smoala în loc de var. |
4 Şi au zis: „Hai să ne clădim un oraş şi un turn al cărui vârf să ajungă la cer, şi să ne facem un nume, ca să nu mai fim împrăştiaţi pe faţa 'ntregului pământ!“ |
5 Şi S'a pogorât Domnul să vadă cetatea şi turnul pe care-l zideau fiii oamenilor. |
6 Şi a zis Domnul: „Iată că ei sunt un singur popor şi au toţi o singură limbă; şi acesta-i doar începutul a ceea ce vor face; de-acum nu se vor mai opri de la tot ceea ce şi-au pus în gând să facă. |
7 Hai să ne pogorâm şi acolo să le încâlcim b graiul, pentru ca unul altuia să nu-şi mai înţeleagă limba“. |
8 Şi de acolo i-a împrăştiat Domnul pe faţa 'ntregului pământ şi ei au încetat să mai zidească cetatea şi turnul. |
9 E pricina pentru care cetatea aceea s'a numit Babilon c, pentru că acolo a încâlcit Domnul limbile a tot pământul şi de acolo i-a împrăştiat Domnul Dumnezeu pe toată faţa pământului d. |
10 Iată-i acum pe urmaşii lui Sem e: Sem era de o sută de ani când i s'a născut Arfaxad, la doi ani după potop. |
11 După naşterea lui Arfaxad, Sem a mai trăit cinci sute de ani şi i s'au născut fii şi fiice; şi a murit. |
12 Arfaxad a trăit o sută treizeci şi cinci de ani şi atunci i s'a născut Cainan. După naşterea lui Cainan, Arfaxad a mai trăit trei sute treizeci de ani şi i s'au născut fii şi fiice; şi a murit. |
13 Cainan a trăit o sută treizeci de ani şi atunci i s'a născut Şelah. După naşterea lui Şelah, Cainan a mai trăit trei sute treizeci de ani şi i s'au născut fii şi fiice; şi a murit. |
14 Şelah a trăit o sută treizeci de ani şi atunci i s'a născut Ever. |
15 Iar după naşterea lui Ever, Şelah a mai trăit trei sute treizeci de ani şi i s'au născut fii şi fiice; şi a murit. |
16 Ever a trăit o sută treizeci şi patru de ani şi atunci i s'a născut Peleg. |
17 Iar după naşterea lui Peleg, Ever a mai trăit două sute şaptezeci de ani şi i s'au născut fii şi fiice; şi a murit. |
18 Peleg a trăit o sută treizeci de ani şi atunci i s'a născut Reu. |
19 Iar după naşterea lui Reu, Peleg a mai trăit două sute nouă ani şi i s'au născut fii şi fiice; şi a murit. |
20 Ragav a trăit o sută treizeci şi doi de ani şi atunci i s'a născut Serug. |
21 Iar după naşterea lui Serug, Ragav a mai trăit două sute şapte ani şi i s'au născut fii şi fiice; şi a murit. |
22 Serug a trăit o sută treizeci de ani şi atunci i s'a născut Nahor. |
23 Iar după naşterea lui Nahor, Serug a mai trăit două sute de ani şi i s'au născut fii şi fiice; şi a murit. |
24 Nahor a trăit şaptezeci şi nouă de ani şi atunci i s'a născut Terah. |
25 Iar după naşterea lui Terah, Nahor a mai trăit o sută douăzeci şi cinci de ani şi i s'au născut fii şi fiice; şi a murit. |
26 Terah a trăit şaptezeci de ani şi atunci i s'au născut Avram, Nahor şi Haran. |
27 Iată-i pe urmaşii lui Terah: lui Terah i s'au născut Avram, Nahor şi Haran. Haran i-a dat naştere lui Lot. |
28 Haran a murit în faţa lui Terah, tatăl său, în pământul său de naştere, în Urul Caldeilor f. |
29 Iar Avram şi Nahor şi-au luat femei; numele femeii lui Avram g era Sarai h, iar numele femeii lui Nahor era Milca, fata lui Haran, tatăl Milcăi şi al Iscăi. |
30 Sarai era stearpă şi nu năştea copii. |
31 Şi i-a luat Terah pe Avram, fiul său, şi pe Lot, fiul lui Haran şi nepotul său, şi pe Sarai, nora sa şi femeia lui Avram, fiul său, şi i-a scos din Urul Caldeilor ca să meargă în ţara Canaanului; şi au mers până la Haran i şi s'au aşezat acolo. |
32 De toate, zilele vieţii lui Terah în pământul Haran au fost două sute cinci ani; şi a murit Terah în Haran. |
[ VT ] Vechiul Testament
[ Fc ] Facerea
[ Cap. 12 ] | Chemarea lui Avram. Avram în Canaan şi în Egipt. |
1 Şi a zis Domnul către Avram: „Ieşi din ţara ta şi din neamul tău şi din casa tatălui tău şi vino în ţara pe care ţi-o voi arăta Eu. |
2 Şi Eu voi face din tine un neam mare; şi te voi binecuvânta şi-ţi voi mări numele şi tu vei fi izvor de binecuvântare. Sir 17:12 Evr 11:8 Fc 16:10 Fc 17:2 Fc 22:17 Dt 29:13 Sir 44:21 |
3 Voi binecuvânta pe cei ce te vor binecuvânta, iar pe cei ce te vor blestema îi voi blestema; şi'ntru tine se vor binecuvânta toate neamurile pământului“. Sir 17:12 Evr 11:8 Sir 44:21 Fc 18:18 Fc 22:18 Fc 26:4 Fc 28:14 Ps 012:3 In 04:22 FA 03:25 Ga 03:8 |
4 Şi a plecat Avram, aşa cum îi zisese Domnul; cu el s'a dus şi Lot. Iar Avram era de şaptezeci şi cinci de ani când a ieşit din Haran. |
5 Şi a luat Avram pe Sarai, femeia sa, pe Lot, fiul fratelui său, şi toate averile pe care le agonisiseră şi toţi oamenii a pe care-i dobândiseră în Haran, şi au ieşit ca să meargă în ţara Canaanului şi au ajuns în ţara Canaan. |
6 Şi Avram a străbătut ţara de-a lungul ei până la locul numit Sihem, până la stejarul Mamvri. Pe-atunci trăiau în ţara aceea Canaaneenii. |
7 Şi Domnul i S'a arătat lui Avram şi i-a zis: „Ţara aceasta Eu o voi da seminţiei tale“. Şi acolo I-a zidit Avram un jertfelnic Domnului Care i Se arătase. Fc 13:15 Fc 15:7 Fc 15:18 Fc 17:8 Fc 24:7 Fc 26:3-4 Fc 35:12 Ies 32:13 Dt 01:8 Dt 06:18 Dt 34:4 Ios 21:43 2Rg 24:25 Ir 32:22 Iz 47:14 Bar 02:34 FA 07:5 Ga 03:16 |
8 De acolo s'a strămutat în munte, la răsărit de Betel, şi şi-a întins cortul, având Betelul la apus b, iar Hai la răsărit. Şi acolo I-a zidit Domnului un jertfelnic şi a chemat numele Domnului c. |
9 Apoi s'a ridicat Avram şi de acolo s'a îndreptat spre Negheb d. |
10 Şi'n ţară s'a făcut foamete şi Avram s'a coborât în Egipt ca să locuiască acolo, pentru că'n ţară se înteţise foametea. |
11 Şi a fost că'n timp ce Avram se apropia să intre în Egipt, a zis către Sarai, femeia sa: „Ştiu că eşti femeie frumoasă la chip. |
12 De aceea, când te vor vedea, Egiptenii vor zice: Aceasta-i femeia lui!... Atunci pe mine mă vor ucide, iar pe tine te vor lăsa cu viaţă. |
13 Spune deci că-mi eşti soră, pentru ca de dragul trecerii tale să-mi fie mie bine şi datorită ţie să rămân în viaţă“ e. |
14 Şi dacă a sosit Avram în Egipt, au văzut Egiptenii că femeia lui era foarte frumoasă. |
15 Şi au văzut-o dregătorii lui Faraon f şi au lăudat-o în faţa lui Faraon şi au dus-o în casa lui Faraon. |
16 Şi de dragul ei s'au purtat bine cu Avram; şi avea el oi, vite mari şi asini, slugi şi slujnice, catâri şi cămile. |
17 Dar Domnul l-a lovit cu plăgi mari şi grele pe Faraon şi casa lui din pricina Saraii, femeia lui Avram. |
18 Şi chemându-l Faraon pe Avram, i-a zis: „Ce mi-ai făcut? De ce nu mi-ai spus că e femeia ta? |
19 De ce ai zis: Mi-e soră? – şi eu am luat-o de femeie. Acum dar iată-ţi femeia! Ia-ţi-o şi du-te!“– |
20 Şi Faraon le-a dat oamenilor săi porunci cu privire la Avram ca să-l petreacă, pe el şi pe femeia lui şi toate câte avea; şi pe Lot, care era cu el g. |
[ VT ] Vechiul Testament
[ Fc ] Facerea
[ Cap. 13 ] | Avram se desparte de Lot. |
1 Iar din Egipt s'a suit Avram la Negheb, el, femeia sa şi toate câte avea; şi cu Lot, care era cu el. |
2 Avram însă era foarte bogat în vite, în argint şi în aur. |
3 Şi din popas în popas a mers Avram de la Negheb până la Betel, până la locul unde-i fusese mai înainte cortul, între Betel şi Hai, |
4 adică spre locul jertfelnicului pe care-l făcuse el înainte. Şi acolo a chemat Avram numele Domnului. |
5 Iar Lot, care mergea împreună cu Avram, avea şi el oi şi vite mari şi corturi. |
6 Pământul acela însă nu-i încăpea să locuiască împreună, căci averile lor erau multe şi ei nu încăpeau să stea laolaltă. |
7 Şi s'a făcut o ceartă între păstorii vitelor lui Avram şi păstorii vitelor lui Lot... – În pământul acela locuiau pe-atunci Canaaneenii şi Ferezeii –. |
8 Şi Avram i-a zis lui Lot: „Sfadă să nu fie între mine şi tine, între păstorii mei şi păstorii tăi, căci suntem fraţi a. |
9 Iată, nu-i oare tot pământul înainte-ţi? Desparte-te dar de mine! Şi de vei apuca tu la stânga, eu voi apuca la dreapta; iar de vei apuca tu la dreapta, eu voi apuca la stânga“. |
10 Şi ridicându-şi Lot ochii, a privit toată câmpia Iordanului, că toată, până la Ţoar, era udată de apă ca raiul Domnului şi ca pământul Egiptului – aceasta era înainte de a fi nimicit Domnul Sodoma şi Gomora. |
11 Deci şi-a ales Lot toată câmpia Iordanului b şi a apucat Lot spre răsărit; şi aşa s'au despărţit ei unul de altul: |
12 Avram s'a aşezat în ţinutul Canaan, iar Lot s'a aşezat în cetăţile din câmpie; şi şi-a întins corturile până la Sodoma. |
13 Dar oamenii Sodomei erau răi şi mari păcătoşi împotriva lui Dumnezeu. |
14 Deci a zis Domnul către Avram, după ce Lot se despărţise de el: „Ridică-ţi ochii şi, din locul în care eşti acum, caută spre miazănoapte şi spre miazăzi şi spre răsărit şi spre apus, |
15 că tot pământul pe care-l vezi ţi-l voi da, ţie şi seminţiei tale, pentru vecie. Fc 12:7 Fc 15:18 Fc 24:7 Fc 26:3-4 Dt 06:18 Dt 34:4 Ps 104:11 Bar 02:34 FA 07:5 Ga 03:16 |
16 Pe urmaşii tăi îi voi face mulţi ca pulberea pământului; de va putea cineva să numere pulberea pământului, îi va număra şi pe urmaşii tăi. |
17 Scoală-te; cutreieră pământul acesta'n lung şi'n lat, că ţie ţi-l voi da!“ |
18 Şi strămutându-şi Avram corturile, a venit şi s'a aşezat la stejarul Mamvri, care este la Hebron c; şi I-a zidit acolo un jertfelnic Domnului. |
[ VT ] Vechiul Testament
[ Fc ] Facerea
[ Cap. 14 ] | Războiul celor patru regi. Avram îl scapă pe Lot din robie şi este binecuvântat de Melchisedec. |
1 Şi a fost că în zilele lui Amrafel, regele Senaarului, ale lui Arioc, regele Elasarului, ale lui Kedarlaomer, regele Elamului, şi ale lui Tidal, regele Goimilor a, |
2 aceştia au făcut război cu Bera, regele Sodomei, cu Birşa, regele Gomorei, cu Şinab, regele Admei, cu Şemeber, regele Ţeboimului, şi cu regele Belei, adică al Ţoarului. |
3 Toţi aceştia din urmă s'au adunat în valea Sidim, care înseamnă marea Sării. |
4 Doisprezece ani îi slujiseră ei lui Kedarlaomer, dar în anul al treisprezecelea s'au răsculat. |
5 Iar în al paisprezecelea an au venit Kedarlaomer şi regii care erau de partea lui şi i-au bătut pe Refaimi la Aşterot-Carnaim, pe Zuzimi la Ham, şi pe Emimi la Şave-Chiriataim; |
6 iar pe Horei, în muntele lor Seir şi până la El-Paran, care e lângă pustiu. |
7 Apoi, întorcându-se, au venit la Ain-Mişpat sau Cadeş şi au bătut toate căpeteniile Amaleciţilor, ca şi pe toţi Amoreii care locuiau în Haţaţon-Tamar. |
8 Atunci au ieşit regele Sodomei, regele Gomorei, regele Admei, regele Ţeboimului şi regele Belei sau Ţoarului şi s'au bătut în valea Sidim |
9 cu Kedarlaomer, regele Elamului, cu Tidal, regele Goimilor, cu Amrafel, regele Senaarului, şi cu Arioc, regele Elasarului: patru regi împotriva a cinci. |
10 Valea Sidimului însă era plină de ochiuri de smoală; în fuga lor, regele Sodomei şi regele Gomorei au căzut în ele, iar cei rămaşi au fugit în munţi. |
11 Iar biruitorii au luat toate averile Sodomei şi Gomorei şi toate bucatele şi s'au dus. |
12 Dar l-au luat şi pe Lot, nepotul lui Avram, şi toată averea lui, şi s'au dus; căci el trăia în Sodoma. |
13 Dar unul din cei scăpaţi a venit şi i-a dat de veste lui Avram Pribeagul b, care trăia pe atunci la stejarul lui Mamvri Amoreul, fratele lui Eşcol şi al lui Aner; aceştia erau fârtaţii lui Avram. |
14 Auzind Avram că Lot, nepotul său, a fost dus în robie, i-a ridicat pe oamenii săi cei mai încercaţi, născuţi în casa lui, în număr de trei sute optsprezece, şi i-a urmărit pe vrăjmaşi până la Dan. |
15 Şi năvălind asupra lor în timpul nopţii, el şi oamenii săi, i-a bătut şi i-a alungat până la Hoba, care este în stânga Damascului. |
16 Şi a adus înapoi toate bunurile din Sodoma; şi l-a adus înapoi şi pe Lot, nepotul său, precum şi averea lui, femeile şi oamenii. |
17 Şi'n timp ce el se întorcea după înfrângerea lui Kedarlaomer şi a regilor uniţi cu acela, regele Sodomei l-a întâmpinat în valea Şave, care astăzi se cheamă Valea Regelui. |
18 Şi Melchisedec c, regele Salemului, i-a adus pâine şi vin; el însă era preot al Dumnezeului-Celui-Preaînalt. |
19 Şi l-a binecuvântat Melchisedec pe Avram şi a zis: „Binecuvântat să fie Avram de către Dumnezeul-Cel-Preaînalt, Ziditorul cerului şi al pământului! |
20 Şi binecuvântat să fie Dumnezeul-Cel-Preaînalt, Cel ce i-a dat pe vrăjmaşii tăi în mâinile tale!“ Şi [Avram] i-a făcut parte zeciuială din toate. |
21 Iar regele Sodomei a zis către Avram: „Mie dă-mi oamenii, iar averile ia-le pentru tine!“ |
22 Dar Avram i-a zis regelui Sodomei: „Iată, mâna mi-o ridic spre Domnul, Dumnezeul-Cel-Preaînalt, Ziditorul cerului şi al pământului: |
23 nici o aţă sau o curea de încălţăminte nu voi lua din toate câte sunt ale tale, ca să nu zici: Eu l-am îmbogăţit pe Avram!, |
24 decât numai ceea ce au mâncat tinerii şi partea cuvenită fârtaţilor care au mers cu mine, Aner, Eşcol şi Mamvri; ei să-şi ia partea lor!“ |
[ VT ] Vechiul Testament
[ Fc ] Facerea
[ Cap. 15 ] | Legământul lui Dumnezeu cu Avram. |
1 După aceea fost-a'n vedenie cuvântul Domnului către Avram şi a zis: „Nu te teme, Avrame; Eu sunt scutul tău, iar răsplata ta va fi foarte mare“. |
2 Iar Avram a răspuns: „Stăpâne Doamne, ce oare-mi vei da? Că iată, eu mă duc fără să am copil, iar Masek, fiul slujnicei mele, Eliezer din Damasc...“ a. |
3 Şi a zis Avram: „De vreme ce nu mi-ai dat urmaşi, iată că sluga mea mă va moşteni!“ |
4 Şi de'ndată s'a făcut cuvântul Domnului către el şi a zis: „Nu acela te va moşteni, ci acela care va odrăsli din coapsele tale, acela te va moşteni!“ |
5 Şi l-a scos afară şi i-a zis: „Priveşte la cer şi numără stelele, de le poţi număra“; şi i-a zis: „Aşa va fi seminţia ta!“ Fc 22:17 Dt 01:10 1Par 27:23 Ne 09:23 Is 60:22 Ir 33:22 Sir 44:21 Sir 44:23 Rm 04:18 Ga 03:16 Evr 11:12 |
6 Şi Avram I-a crezut lui Dumnezeu şi aceasta i s'a socotit ca dreptate b. |
7 Şi i-a zis: „Eu sunt Dumnezeul Care te-a scos pe tine din Urul Caldeilor pentru ca să-ţi dea pământul acesta să-l moşteneşti“. |
8 Şi a zis [Avram]: „Stăpâne Doamne, din ce voi cunoaşte că-l voi moşteni?“ |
9 Iar [Domnul] i-a zis: „Găteşte-Mi o junincă de trei ani, o capră de trei ani, un berbec de trei ani, o turturică şi un pui de porumbel!“ |
10 Şi le-a luat [Avram] pe acestea toate, le-a tăiat în două şi a pus jumătăţile una în faţa alteia; dar păsările nu le-a tăiat în două. |
11 Iar păsările de pradă năvăleau asupra leşurilor, dar Avram le alunga. |
12 Şi'ntru asfinţitul soarelui a căzut peste Avram un somn greu, şi iată că 'ntuneric şi frică mare l-au cuprins. |
13 Şi atunci a zis [Domnul] către Avram: „Să ştii bine că urmaşii tăi vor fi străini într'o ţară care nu-i a lor; robiţi vor fi şi apăsaţi timp de patru sute de ani; |
14 dar pe neamul la care vor robi, Eu îl voi judeca; după aceea ei vor ieşi de acolo, cu avere multă. |
15 Cât despre tine: te vei petrece'n pace către părinţii tăi şi îngropat vei fi la mândre bătrâneţi. |
16 Ei însă numai într'al patrulea neam se vor întoarce aici, căci pân'acum păcatele Amoreilor nu şi-au ajuns la vârf“ c. |
17 Iar după ce a asfinţit soarele şi s'a făcut întuneric, iată cuptor fumegând şi pară de foc au trecut printre bucăţile acelea d. |
18 În ziua aceea a încheiat Domnul legământ cu Avram, zicând: „Urmaşilor tăi le voi da pământul acesta, de la râul Egiptului până la Râul-cel-Mare, râul Eufratului: Fc 12:7 Fc 13:15 Fc 24:7 Fc 26:3-4 Ies 13:11 Ies 23:31 Nm 34:2-5 Dt 01:8 Dt 34:4 Ne 09:8 Ps 104:8-11 FA 07:5 |
19 pe Chenei, pe Chenezei, pe Chedmonei, |
20 pe Hetei, pe Ferezei, pe Refaimi, |
21 pe Amorei, pe Canaaneeni, pe Hevei, pe Gherghesei şi pe Iebusei“. |
[ VT ] Vechiul Testament
[ Fc ] Facerea
[ Cap. 16 ] | Naşterea lui Ismael. |
1 Sarai însă, femeia lui Avram, nu-i dăruia copii. Dar avea o slujnică egipteancă, al cărei nume era Agar. |
2 Atunci a zis Sarai către Avram: „Iată, mie mi-a încuiat Domnul putinţa de a naşte. Intră dar la slujnica mea; poate că de la ea vei dobândi copii“ a. Şi Avram a ascultat de vorba Saraii. |
3 Aşadar, după ce Avram locuise timp de zece ani în ţara Canaan, Sarai, femeia lui Avram, a luat-o pe Agar egipteanca, slujnica sa, şi i-a dat-o de femeie lui Avram, bărbatul său. |
4 Şi el a intrat la Agar; şi ea a zămislit; şi văzând ea că a zămislit, stăpâna n'a mai avut în ochii ei nici o cătare. |
5 Atunci a zis Sarai către Avram: „M'ai făcut de ocară! Eu ţi-am dat-o pe slujnica mea la sân, dar de'ndată ce ea a văzut că a zămislit, eu nu mai am în ochii ei nici o cătare. Dumnezeu să judece 'ntre mine şi tine!“ b |
6 Iar Avram a zis către Sarai: „Iată, slujnica ta e în mâinile tale, fă cu ea ce-ţi place!“ Şi Sarai i-a făcut necazuri şi [Agar] a fugit de la faţa ei. |
7 Şi îngerul Domnului a găsit-o la un izvor de apă în pustiu, la izvorul de lângă calea ce duce spre Şur. |
8 Şi i-a zis îngerul Domnului: „Agar, slujnica Saraii, de unde vii şi unde te duci?“ Iar ea a răspuns: „Fug de la faţa Saraii, stăpâna mea“. |
9 Şi îngerul Domnului i-a zis: „Întoarce-te la stăpâna ta şi supune-te sub mâinile ei!“ |
10 Şi i-a mai zis îngerul Domnului: „Atât de mult îi voi înmulţi pe urmaşii tăi, încât nu vor putea fi număraţi din pricina numărului“. |
11 Şi i-a zis îngerul Domnului: „Iată, tu ai zămislit şi vei naşte un fiu şi-i vei pune numele Ismael, pentru că Domnul ţi-a auzit necazul c. |
12 Acela va fi o sălbăticiune de om d; mâinile lui împotriva tuturor şi mâinile tuturor împotrivă-i, şi el se va aşeza în faţa tuturor fraţilor săi“. |
13 Şi L-a numit Agar pe Domnul Cel ce-i grăise: „Tu,-Dumnezeul-vederii“, căci a zis ea: „Oare nu L-am văzut eu aici pe Cel ce m'a văzut?“ e |
14 Iată de ce fântâna aceea se cheamă „Fântâna-Celui-viu-Care-mă vede“; ea se află între Cadeş şi Bered. |
15 Agar i-a născut lui Avram un fiu; şi fiului său pe care i-l născuse Agar i-a pus Avram numele Ismael. |
16 Iar Avram era de optzeci şi şase de ani când Agar i l-a născut pe Ismael. |
[ VT ] Vechiul Testament
[ Fc ] Facerea
[ Cap. 17 ] | Tăierea'mprejur, semnul legământului. Vestirea naşterii lui Isaac. |
1 Iar când era Avram de nouăzeci şi nouă de ani, Domnul i S'a arătat lui Avram şi i-a zis: „Eu sunt Dumnezeul tău; mergi în căile Mele şi fii desăvârşit |
2 şi voi încheia legământul Meu între Mine şi tine şi te voi înmulţi foarte“. |
3 Atunci a căzut Avram cu faţa la pământ, iar Dumnezeu i-a grăit, zicând: |
4 „Eu sunt, şi iată că legământul Meu e cu tine şi tu vei fi tată a mulţime de neamuri; |
5 şi de-acum nu te vei mai chema cu numele de Avram, ci Avraam va fi numele tău, căci te voi face tată a mulţime de neamuri a; |
6 şi foarte roditor te voi face, foarte; şi din tine voi face neamuri, şi regi se vor ridica din tine. |
7 Legământul Meu îl voi pune între Mine şi tine şi seminţia ta de după tine, întru tot neamul lor, legământ veşnic pentru ca Eu să fiu Dumnezeul tău şi al urmaşilor tăi de după tine. Fc 26:24 Lv 25:38 Lv 26:12 Nm 15:41 Dt 29:13 Jd 02:1-2 2Rg 07:24 4Rg 13:23 Lc 01:55 Lc 01:72 Rm 09:4 Ga 03:16 |
8 Şi-ţi voi da ţie şi seminţiei tale de după tine pământu'n care pribegeşti acum, tot pământul Canaanului, în stăpânire veşnică, şi Eu le voi fi lor Dumnezeu“. |
9 Şi i-a zis Dumnezeu lui Avraam: „Iar tu să păzeşti legământul Meu, tu şi urmaşii tăi de după tine'ntru tot neamul lor. |
10 Şi iată legământul pe care voi îl veţi păzi între Mine şi tine şi urmaşii tăi de după tine'ntru tot neamul lor: toţi cei de parte bărbătească ai voştri vor fi tăiaţi împrejur. |
11 Vă veţi avea tăiată'mprejur carnea pieliţei voastre b; şi acesta va fi semnul legământului dintre Mine şi voi. |
12 În a opta zi de la naştere să fie tăiat împrejur tot pruncul de parte bărbătească'ntru tot neamul vostru; născut la voi în casă sau cumpărat cu bani de la orice străin care nu-i din seminţia voastră, |
13 cu tăiere'mprejur va fi însemnat şi cel născut în casa ta, şi cel cumpărat cu argintul tău; şi legământul Meu în carnea voastră va fi legământ veşnic. |
14 Iar cel netăiat împrejur, cel de parte bărbătească'ntre voi care'n ziua a opta nu va fi tăiat împrejur în carnea pieliţei sale, sufletul acela stârpit va fi din poporul său, pentru că Mi-a călcat legământul“. |
15 Şi i-a zis Dumnezeu lui Avraam: „Pe Sarai, femeia ta, nu o vei mai chema Sarai, ci Sarra să-i fie numele c. |
16 Şi o voi binecuvânta şi-ţi voi da dintr'însa un fiu; şi-l voi binecuvânta, şi va fi el întru neamuri, şi regi de neamuri se vor ridica din el“ d. |
17 Avraam a căzut atunci cu faţa la pământ şi a râs, zicând întru sine: „E cu putinţă oare să i se nască fiu celui de o sută de ani?... Şi Sarra, cea de nouăzeci de ani, poate ea oare să nască?...“. |
18 A zis Avraam către Domnul: „Măcar acest Ismael să trăiască'naintea feţei Tale!“ |
19 Dar Dumnezeu i-a zis lui Avraam: „Aşa cum spun Eu: însăşi Sarra, femeia ta, îţi va naşte un fiu şi-i vei pune numele Isaac. Eu voi încheia cu el legământul Meu ca legământ veşnic lui şi urmaşilor săi de după el. |
20 Cât despre Ismael, iată că te-am ascultat, iată că-l voi binecuvânta, îl voi face roditor şi-l voi înmulţi foarte; douăsprezece neamuri e se vor naşte din el şi-l voi face un mare popor. |
21 Dar legământul Meu îl voi încheia cu Isaac, pe care Sarra îl va naşte la anul pe vremea aceasta“. |
22 Şi dacă a'ncetat Dumnezeu să mai vorbească cu el, S'a înălţat de la Avraam. |
23 Iar Avraam l-a luat pe Ismael, fiul său, pe toţi cei născuţi în casa sa, pe toţi cei cumpăraţi cu argintul său – pe toţi oamenii de parte bărbătească din casa lui Avraam – şi le-a tăiat împrejur carnea pieliţei lor, în chiar ziua aceea, aşa cum îi spusese Dumnezeu. |
24 Şi era Avraam de nouăzeci şi nouă de ani când a fost tăiat împrejur în carnea pieliţei sale. |
25 Iar Ismael, fiul său, era de treisprezece ani când a fost tăiat împrejur în carnea pieliţei sale. |
26 Avraam şi Ismael, fiul său, au fost tăiaţi împrejur în aceeaşi zi. |
27 Şi odată cu ei au fost tăiaţi împrejur toţi cei de parte bărbătească din casa lui Avraam – născuţi în casa lui sau cumpăraţi cu bani de la cei de alt neam. |
[ VT ] Vechiul Testament
[ Fc ] Facerea
[ Cap. 18 ] | Arătarea treimică de la stejarul Mamvri. |
1 Domnul i S'a arătat [lui Avraam] la stejarul Mamvri, pe când el şedea în pragul cortului său sub zăduful amiezei. |
2 Şi ridicându-şi el ochii, s'a uitat; şi iată, trei Oameni îi stăteau în faţă; şi de cum I-a văzut, a alergat din pragul cortului său în întâmpinarea Lor şi s'a închinat până la pământ a. |
3 Şi a zis: „Doamne b, dac'am aflat har în ochii Tăi, nu-l ocoli pe robul Tău! |
4 Să se aducă puţină apă! Spălaţi-Vă picioarele şi odihniţi-Vă sub acest copac; Fc 19:2 Fc 43:24 Jd 19:21 2Rg 11:8 Lc 07:44 Evr 13:2 1Tim 05:10 |
5 eu voi aduce pâine şi veţi mânca, după care Vă veţi duce'n calea Voastră, de vreme ce-aţi trecut pe la robul Vostru!“ Zis-au Aceia: „Fă precum ai zis!“ |
6 Şi a alergat Avraam în cort la Sarra şi i-a zis: „Ia repede trei măsuri de făinuţă de grâu, frământă şi fă azime c!“ |
7 Apoi Avraam a dat fuga la cireadă, a luat un viţel fraged şi frumos şi l-a dat slugii, care-a dat zor să-l gătească. |
8 Şi a luat Avraam unt, lapte şi viţelul pe care-l gătise şi le-a pus înaintea Lor; şi Ei au mâncat în timp ce el stătea alături de Ei, sub copac. |
9 Şi au zis către el Oamenii aceia: „Unde este Sarra, femeia ta?“ Răspunzând, el a zis: „Iată, în cort!“ |
10 Iar Acela a zis: „Iată, la anul pe vremea asta am să vin din nou pe la tine, şi Sarra, femeia ta, va avea un fiu“. Dar Sarra a auzit din uşa cortului, fiind în spatele lui. |
11 Avraam şi Sarra însă erau bătrâni, înaintaţi în vârstă, iar Sarrei îi încetase rânduiala femeii. |
12 Şi Sarra a râs d în sine, zicându-şi: „Dacă nu mi-a fost mie pân'acum, darmite că stăpânul meu e bătrân“... |
13 Atunci a zis Domnul către Avraam: „De ce a râs Sarra în sine, zicându-şi: Oare'ntr'adevăr voi naşte, aşa bătrână cum sunt?... |
14 Oare e ceva cu neputinţă la Dumnezeu? La anul pe vremea asta am să vin pe la tine, şi Sarra va avea un fiu!“ Fc 17:21 Iov 42:2 Za 08:6 Ir 32:27 Mt 19:26 Mc 10:27 Lc 01:37 Lc 18:27 Rm 09:9 |
15 Dar Sarra a tăgăduit, zicând: „N'am râs!“, căci se înspăimântase e. Acela însă i-a zis: „Ba ai râs!“ |
16 Apoi sculându-Se de acolo, Oamenii au cătat spre Sodoma şi Gomora; iar Avraam mergea cu Ei să-I petreacă. |
17 Dar Domnul a zis: „Oare-i voi ascunde Eu lui Avraam, sluga Mea, ceea ce am de gând să fac, |
18 de vreme ce Avraam va să devină un popor mare şi puternic şi printr'însul se vor binecuvânta toate neamurile pământului? |
19 Căci pe el l-am ales Eu să le poruncească fiilor lui şi casnicilor săi de după el să umble'n calea Domnului făcând judecată şi dreptate, pentru ca Domnul să aducă asupra lui Avraam toate câte i-a făgăduit“. |
20 Şi a zis Domnul: „Mare-i strigarea'mpotriva Sodomei şi Gomorei, şi mari fără margini sunt păcatele lor. Fc 13:13 Fc 19:13 Dt 32:32 Is 03:9 Plg 04:6 Iz 16:48-50 Lc 17:28 Ap 18:5 |
21 Aşadar, Mă voi pogorî şi voi vedea dacă faptele lor se potrivesc cu strigarea care'mpotrivă-le a ajuns până la Mine; iar dacă nu, să ştiu“ f. |
22 Oamenii g au plecat de acolo şi mergeau spre Sodoma, în timp ce Avraam încă stătea înaintea Domnului. |
23 Şi apropiindu-se Avraam, a zis: „Îl vei pierde Tu oare pe cel drept odată cu cel păcătos? şi-i va fi oare celui drept ca şi cum ar fi păcătos? |
24 Presupunând că'n cetatea aceea sunt cincizeci de drepţi, îi vei face să piară? Oare nu vei cruţa tot locul acela de dragul celor cincizeci de drepţi ce se află'n cetate? |
25 Departe de Tine să faci una ca asta: să-l pierzi pe cel drept odată cu cel păcătos şi să-i fie celui drept ca şi cum ar fi păcătos! Departe de Tine! El, Cel ce judecă tot pământul, nu va face dreptate?“ |
26 Zis-a Domnul: „Dacă la Sodoma găsesc cincizeci de drepţi în sânul cetăţii, de dragul lor voi cruţa tot locul“. |
27 Şi răspunzând Avraam, a zis: „Iată, cutez să vorbesc către Domnul meu, eu, care sunt pulbere şi cenuşă! |
28 Să presupunem că din cei cincizeci de drepţi lipsesc cinci; din pricina celor cinci vei pierde oare toată cetatea?“ El a zis: „Nu, dacă aflu acolo pe cei patruzeci şi cinci, nu o voi pierde“. |
29 Şi din nou I-a grăit [Avraam] şi I-a zis: „Dar de se vor găsi acolo patruzeci?“ Iar El a zis: „Nu, de dragul celor patruzeci nu o voi pierde“. |
30 Şi a zis [Avraam]: „Să nu Se mânie Domnul dacă voi mai grăi: Dar de se vor găsi acolo doar treizeci?“ Iar El a zis: „Dacă aflu acolo treizeci, nu o voi pierde“. |
31 Şi a zis [Avraam]: „Iată că încă mai cutez să-I vorbesc Domnului meu: Dar dacă se vor găsi acolo doar douăzeci?“ El a zis: Nu, de dragul celor douăzeci nu o voi pierde“. |
32 Şi [Avraam] a zis: „Să nu Se mânie Domnul meu dacă voi mai grăi încă o dată: Dar dacă se vor găsi acolo doar zece?“ Iar [Domnul] i-a zis: „De dragul celor zece, nu o voi pierde“. |
33 Şi dacă Domnul Şi-a isprăvit vorba cu Avraam, S'a dus; iar Avraam s'a întors la locul său. |
[ VT ] Vechiul Testament
[ Fc ] Facerea
[ Cap. 19 ] | Nelegiuirile şi nimicirea Sodomei. |
1 Cei doi îngeri au ajuns la Sodoma spre seară; iar Lot şedea la poarta Sodomei. Şi văzându-I, Lot s'a ridicat să-I întâmpine şi s'a plecat cu faţa până la pământ |
2 şi a zis: „Rogu-vă, Domnii mei, abateţi-Vă pe la casa robului Vostru şi rămâneţi acolo peste noapte; spălaţi-Vă picioarele, iar mâine Vă veţi scula de dimineaţă şi Vă veţi duce'n drumul Vostru“. Ei însă au zis: „Nu, ci vom rămâne în uliţă“ a. |
3 Dar el a stăruit atât de mult b, încât Ei s'au abătut pe la el şi au intrat în casa lui. Atunci el Le-a făcut ospăţ; şi azime Le-a copt, iar Ei au mâncat. |
4 Dar mai înainte ca Ei să se fi culcat, oamenii cetăţii – sodomiţii – de la tânăr până la bătrân, tot poporul pân'la unul, au înconjurat casa |
5 şi l-au chemat afară pe Lot şi i-au zis: „Unde sunt bărbaţii care-au venit la tine-asupra nopţii? Adu-ni-i afară, ca să-i cunoaştem c!“ |
6 Lot a ieşit la ei în faţa uşii, a închis uşa după el |
7 şi le-a zis: „Nu, fraţilor, vă rog, nu faceţi răul! |
8 Iată, eu am două fete care n'au cunoscut bărbat; vi le-aduc să faceţi cu ele ce vă place d, numai Acelor Oameni să nu Le faceţi nimic, de vreme ce-au intrat sub acoperişul casei mele!“ |
9 Dar ei au zis către el: „Dă-te la o parte! Eşti un venetic, şi-acum faci pe judecătorul? Ţie-ţi vom face mai rău decât lor!“ Şi s'au năpustit asupra lui Lot şi s'au apropiat de uşă s'o spargă. |
10 Dar Oamenii Şi-au întins mâna, l-au tras pe Lot la Ei în casă şi au încuiat uşa; |
11 iar pe oamenii care erau la uşa casei i-au lovit cu orbire, de la mic pân'la mare, aşa că s'au lăsat păgubaşi să mai caute uşa. |
12 Apoi Oamenii i-au zis lui Lot: „Ai pe cineva din ai tăi aici? Pe ginerii tăi, pe fiii tăi, pe fetele tale sau pe oricine mai ai în cetate, scoate-i din locul acesta, |
13 căci Noi avem să nimicim locul acesta, pentru că strigarea'mpotriva lor s'a suit la faţa Domnului, şi Domnul Ne-a trimis să-l pierdem“. |
14 Atunci a ieşit Lot şi a grăit cu ginerii săi, cei ce aveau să le ia e pe fetele lui, şi le-a zis: „Sculaţi-vă şi ieşiţi din locul acesta, căci Domnul va să piardă cetatea“. Ginerilor însă li s'a părut că el glumeşte. |
15 Iar în revărsatul zorilor, îl zoreau îngerii pe Lot, zicând: „Scoală, ia-ţi femeia şi pe cele două fete ale tale pe care le ai [aici] şi ieşi, ca nu cumva să pieri odată cu nelegiuirile cetăţii!“ |
16 Cum însă el zăbovea, îngerii l-au apucat de mână, pe el şi pe femeia lui şi pe cele două fete ale lui, Domnul având milă de el. |
17 Şi a fost că după ce l-au scos afară, [unul din Ei] a zis: „Scapă-ţi viaţa! Să nu te uiţi înapoia ta, nici să te opreşti în Câmpie f, ci scapă la munte, ca nu cumva să fii mistuit împreună cu ei!“ |
18 Dar Lot Le-a zis: „Nu, Doamne g, Te rog! |
19 Iată că robul Tău a aflat milă'n faţa ochilor Tăi şi mare-i bunăvoinţa h pe care-o ai faţă de mine, mântuindu-mi viaţa; dar nu voi putea să fug în munte, ca nu cumva să mă ajungă prăpădul şi să mor. |
20 Iată cetatea aceasta: destul de aproape ca să fug în ea, e şi destul de neînsemnată. În ea îmi va fi scăparea. Lasă-mă să scap într'însa – aşa-i că ea nu'nseamnă mare lucru? – şi să rămân în viaţă!“ |
21 Şi i-a zis: „Iată, de dragul feţei tale îţi împlinesc şi această dorinţă: nu voi ruina cetatea de care vorbeşti. |
22 Grăbeşte-te dar şi fugi în ea; că Eu nu pot face nimic până nu vei ajunge tu acolo“. De aceea s'a şi numit cetatea aceea Ţoar. |
23 Se ridica soarele deasupra pământului când Lot a intrat în Ţoar. |
24 Atunci Domnul a făcut să plouă peste Sodoma şi Gomora pucioasă şi foc de la Domnul, din cer, Dt 29:23 Is 01:9-10 Is 13:19 Ir 20:16 Ir 49:17 Ir 50:40 Pg 04:6 Am 04:11 Sol 10:6 Sir 16:9-10 3Mac 02:5 Lc 17:29 2Ptr 02:6 Iuda 07:1-24 |
25 şi a nimicit cetăţile acestea şi toată Câmpia şi pe toţi locuitorii cetăţilor şi tot ce odrăslea din pământ. |
26 Femeia lui [Lot] însă s'a uitat înapoi şi s'a prefăcut în stâlp de sare i. |
27 Iar dis-de-dimineaţă a alergat Avraam la locul unde stătuse'n faţa Domnului |
28 şi, cătând spre Sodoma şi Gomora şi spre tot ţinutul Câmpiei, iată c'a văzut fumegarea pământului ridicându-se ca fumul unui cuptor. |
29 Şi aşa a fost că, atunci când a prăpădit Dumnezeu toate cetăţile din părţile acelea, Dumnezeu Şi-a adus aminte de Avraam şi l-a scos pe Lot din mijlocul prăpădului, atunci când a prăpădit Dumnezeu cetăţile unde trăia Lot. |
30 Iar Lot a ieşit din Ţoar şi s'a aşezat în munte, împreună cu cele două fete ale sale, căci se temea să locuiască în Ţoar; şi a locuit într'o peşteră, el şi cele două fete ale sale. |
31 Şi cea mai mare a zis către cea mai mică: „Tatăl nostru e bătrân j, iar în ţinutul acesta nu-i nimeni care să intre la noi, aşa cum se obişnuieşte'n tot pământul. |
32 Haidem dar să-l îmbătăm pe tatăl nostru cu vin şi să ne culcăm cu el; şi astfel din tatăl nostru să ne ridicăm urmaşi“. |
33 Şi'n noaptea aceea l-au îmbătat pe tatăl lor cu vin; şi a intrat cea mai mare şi'n chiar noaptea aceea s'a culcat cu tatăl ei; dar el nu şi-a dat seama când s'a culcat ea şi când s'a sculat. |
34 Iar a doua zi a zis cea mai mare către cea mai mică: „Iată, eu m'am culcat azi-noapte cu tatăl meu; să-l îmbătăm şi'n noaptea asta cu vin şi du-te să te culci şi tu cu el; şi astfel să ne ridicăm urmaşi din tatăl nostru!“ |
35 Şi l-au îmbătat pe tatăl lor cu vin şi'n noaptea aceea; şi a intrat şi cea mai mică şi s'a culcat cu el; dar el nu şi-a dat seama când s'a culcat ea şi când s'a sculat. |
36 Astfel amândouă fetele lui Lot au rămas grele de la tatăl lor. |
37 Cea mai mare a născut un fiu şi i-a pus numele Moab, zicând: „Este din tatăl meu“ k. Acesta e tatăl Moabiţilor, care sunt şi'n ziua de azi. |
38 Şi a născut şi cea mai mică un fiu şi i-a pus numele Ben-Ammi, zicând: „Acesta-i fiul neamului meu“ l. Acesta e tatăl Amoniţilor, care sunt şi'n ziua de azi. |
[ VT ] Vechiul Testament
[ Fc ] Facerea
[ Cap. 20 ] | Avraam în Gherar. |
1 De acolo a plecat Avraam spre ţinutul Negheb a şi s'a aşezat între Cadeş şi Şur; şi a locuit o vreme în Gherar. |
2 Şi a zis Avraam despre Sarra, femeia sa: „Mi-e soră“, căci se temea să spună: „E femeia mea“, ca nu cumva bărbaţii acelei cetăţi să-l omoare din pricina ei. Iar Abimelec, regele Gherarului, a trimis şi a luat-o pe Sarra. |
3 Dar Dumnezeu a intrat la Abimelec noaptea'n vis şi i-a grăit: „Iată, tu ai să mori din pricina femeii pe care ai luat-o, căci ea are bărbat“. |
4 Dar Abimelec, care nu se atinsese de ea, a zis: „Doamne, vei ucide Tu oare chiar şi oameni drepţi b? |
5 Oare acela nu mi-a spus chiar el: E sora mea!? Ba şi ea mi-a spus: Mi-e frate!... Eu cu inimă curată şi cu mâini nevinovate am făcut aceasta“. |
6 Iar Dumnezeu i-a grăit în vis: „Ştiu şi Eu că tu cu inimă curată ai făcut aceasta, şi Eu sunt Cel ce te-a ferit să păcătuieşti împotriva Mea; iată de ce nu ţi-am îngăduit să te atingi de ea. |
7 Şi acum, dă-i omului femeia înapoi, căci el e prooroc şi se va ruga pentru tine şi vei trăi; dar dacă nu o dai înapoi, să ştii că negreşit vei muri, tu şi toţi ai tăi“. |
8 Şi sculându-se Abimelec a doua zi de dimineaţă, i-a chemat pe toţi slujitorii săi şi'n auzul lor a povestit toate acestea; şi ei, toţi oamenii, foarte s'au înfricoşat. |
9 Şi l-a chemat Abimelec pe Avraam şi i-a zis: „Ce ne-ai făcut? Cu ce ţi-am greşit eu de-ai adus asupra mea şi-asupra regatului meu un păcat atât de mare? Tu mi-ai făcut un lucru pe care nimeni nu l-ar face!“ |
10 Şi a mai zis Abimelec către Avraam: „Ce-ai urmărit de-ai făcut una ca asta?“ |
11 Iar Avraam a zis: „Am crezut că prin ţinutul acesta lipseşte frica de Dumnezeu şi că voi fi omorât din pricina femeii mele. |
12 Şi apoi, ea îmi este într'adevăr soră după tată, dar nu şi după mamă c, şi mi-a devenit soţie. |
13 Dar a fost că atunci când Dumnezeu m'a scos din casa tatălui meu ca să pribegesc, am zis către ea: Iată binele pe care mi-l vei face: în tot locu'n care vom merge, zi despre mine: E fratele meu!“ |
14 Atunci a luat Abimelec o mie de sicli de argint, vite mari şi mici, robi şi roabe, şi le-a dat lui Avraam; şi i-a înapoiat-o pe Sarra, femeia sa. |
15 Şi a zis Abimelec către Avraam: „Iată, ţara mea îţi stă înainte d! locuieşte unde-ţi place!“ |
16 Iar către Sarra a zis: „Iată că-i dau fratelui tău o mie de sicli de argint; aceasta-ţi va fi spre cinstea feţei tale pentru toţi cei din preajma ta: tuturor te-ai dovedit nevinovată“ e. |
17 Avraam s'a rugat lui Dumnezeu, şi Dumnezeu a vindecat pe Abimelec, pe femeia lui şi pe roabele lui, şi ei au devenit în stare să aibă copii; |
18 căci din pricina Sarrei, femeia lui Avraam, Domnul făcuse neroditor tot pântecele din casa lui Abimelec. |
[ VT ] Vechiul Testament
[ Fc ] Facerea
[ Cap. 21 ] | Naşterea lui Isaac. Ismael e alungat. |
1 Domnul a cercetat-o pe Sarra după cum îi spusese, Domnul a făcut pentru Sarra după cum îi vestise. |
2 Sarra a zămislit şi i-a născut lui Avraam un fiu la bătrâneţe, la vremea despre care-i vorbise Dumnezeu. |
3 Şi Avraam i-a pus numele Isaac fiului ce i se născuse, pe care Sarra i-l născuse. |
4 Şi Avraam l-a tăiat împrejur pe Isaac, fiul său, în ziua a opta, după cum îi poruncise Dumnezeu. |
5 Avraam însă era de o sută de ani când i s'a născut Isaac, fiul său, |
6 iar Sarra a zis: „Mi-a dat Dumnezeu de ce să râd; că oricine va auzi de asta, îmi va surâde“ a. |
7 Şi a adăugat: „Cine i-ar fi putut spune lui Avraam că Sarra va alăpta prunci la sân? Iată însă că i-am născut fiu la bătrâneţele lui!“ |
8 Şi dacă pruncul a crescut, a fost înţărcat. Iar Avraam a făcut mare ospăţ în ziua'n care-a fost înţărcat Isaac, fiul său. |
9 Văzând însă Sarra că fiul egiptencei Agar, pe care aceasta i-l născuse lui Avraam, face glume pe seama lui Isaac, fiul ei, |
10 a zis către Avraam: „Alung-o pe roaba aceasta, şi pe fiul ei!; căci fiul acestei roabe nu va fi moştenitor laolaltă cu fiul meu, cu Isaac!“ |
11 Dar lui Avraam i-a căzut tare greu cuvântul acesta pe seama fiului său. |
12 Dumnezeu însă a zis către Avraam: „Să nu-ţi pice greu cuvântul asupra băiatului şi asupra roabei [tale]; toate câte-ţi va spune Sarra, ascultă de vorba ei, căci numai cei din Isaac se vor numi urmaşii tăi. |
13 Dar şi pe fiul acestei roabe îl voi face neam mare, pentru că şi el e din sămânţa ta“. |
14 Atunci s'a sculat Avraam dis-de-dimineaţă, a luat pâine şi un burduf cu apă şi i le-a dat Agarei; şi punându-i copilul pe umeri, i-a dat drumul. Iar ea, plecând, a rătăcit prin pustiul Beer-Şeba. |
15 Când însă s'a sfârşit apa din burduf, ea şi-a părăsit copilul sub una dintre tufe |
16 şi s'a dus şi s'a aşezat în preajma lui ca la o bătaie de arc, căci îşi zicea: „Nu vreau să-mi văd copilul murind“. Şi'n timp ce ea şedea acolo'n preajmă, el şi-a ridicat glasul şi a plâns. |
17 Şi Dumnezeu a auzit glasul copilului de-acolo unde era, şi îngerul lui Dumnezeu a chemat-o din cer pe Agar şi a zis: „Ce e, Agar? Nu-ţi fie teamă, fiindcă Dumnezeu a auzit glasul copilului din locul unde este! |
18 Scoală-te, ridică băiatul şi ţine-l strâns de mână, căci popor mare voi face din el!“ |
19 Atunci i-a deschis Dumnezeu ochii şi ea a văzut o fântână cu apă; şi s'a dus şi şi-a umplut burduful cu apă şi i-a dat copilului să bea. |
20 Şi Dumnezeu era cu băiatul; el a crescut mare, a locuit în pustiu şi a devenit vânător cu arcul b. |
21 În pustiul Faran a locuit, iar mama sa i-a luat femeie din ţara Egiptului. |
22 Şi a fost că'n vremea aceea Abimelec, împreună cu Ahuzat, fratele său de mână c, şi cu Ficol, căpetenia oştirii sale, a zis către Avraam: „Dumnezeu e cu tine în tot ceea ce faci. |
23 Jură-mi acum şi aici pe Dumnezeu că nu vei fi răuvoitor, nici cu mine, nici cu cel născut din mine, nici cu cel din numele meu, ci că faţă de mine şi de ţara'n care te-ai aşezat vei arăta aceeaşi bunăvoinţă pe care am arătat-o eu faţă de tine!“ |
24 Răspuns-a Avraam: „Jur!“ |
25 Avraam însă i-a cerut socoteală lui Abimelec, pentru o fântână d de apă care-i fusese luată cu sila de către slugile lui Abimelec. |
26 Dar Abimelec i-a zis: „Nu ştiu cine ţi-a făcut lucrul acesta: nici tu nu mi-ai spus mie nimic, nici eu n'am auzit decât astăzi“. |
27 Şi a luat Avraam oi şi vite şi i le-a dat lui Abimelec şi au încheiat amândoi un legământ e. |
28 Apoi Avraam a pus deoparte şapte mieluşele din turmă, |
29 iar Abimelec i-a zis lui Avraam: „Ce'nseamnă aceste şapte mieluşele pe care le-ai pus deoparte?“ |
30 Răspuns-a Avraam: „Aceste şapte mieluşele primeşte-le din mâna mea pentru ca ele să-mi fie mărturie că eu am săpat această fântână“. |
31 De aceea s'a şi numit locul acela Beer-Şeba, pentru că acolo au jurat ei amândoi f. |
32 Şi astfel au făcut ei legământul de la Beer-Şeba. Iar Abimelec, împreună cu Ahuzat, fratele său de mână, şi cu Ficol, căpetenia oştirii sale, s'au ridicat şi s'au întors în ţara Filistenilor g. |
33 Iar Avraam a sădit o dumbravă h la Beer-Şeba şi acolo a chemat numele Domnului, Dumnezeu-Cel-Veşnic. |
34 Şi a locuit Avraam în ţara Filistenilor zile multe, ca străin. |
[ VT ] Vechiul Testament
[ Fc ] Facerea
[ Cap. 22 ] | Isaac adus spre jertfă. Urmaşii lui Nahor. |
1 Şi a fost că după toate acestea l-a încercat Dumnezeu pe Avraam a şi i-a zis: „Avraame, Avraame!“ Iar el a răspuns: „Iată-mă!“ |
2 Şi [Dumnezeu] i-a zis: „Ia-l pe fiul tău cel dorit, Isaac, cel pe care-l iubeşti, şi du-te în ţinutul Moria şi adu-l acolo ardere-de-tot pe un munte pe care ţi-l voi spune Eu!“ |
3 Iar Avraam s'a sculat dis-de-dimineaţă, a pus samarul pe asinul său şi a luat cu sine două slugi şi pe Isaac, fiul său; şi după ce-a tăiat lemnele pentru jertfă s'a ridicat şi a plecat spre locul de care-i vorbise Dumnezeu. |
4 Iar în cea de-a treia zi, ridicându-şi Avraam ochii, a văzut locul de departe. |
5 Şi le-a zis Avraam slugilor sale: „Voi rămâneţi aici, cu asinul; eu şi băieţelul ne ducem pân'acolo, ne vom închina şi ne vom întoarce la voi“. |
6 Avraam a luat lemnele cele pentru jertfă şi le-a pus pe umerii lui Isaac, fiul său, iar el a luat în mâini focul şi cuţitul, şi amândoi au plecat împreună. |
7 Dar Isaac i-a grăit lui Avraam, tatăl său; i-a zis: „Tată!“ Iar acesta a răspuns: „Ce este, fiule?“ [Isaac] a zis: „Iată focul şi lemnele; dar mielul b pentru jertfă unde este?“ |
8 Iar Avraam a răspuns: „Dumnezeu va vedea c El Însuşi de mielul pentru jertfă, fiule!“ Şi s'au dus amândoi mai departe, împreună. |
9 Iar dacă au ajuns la locul de care-i vorbise Dumnezeu, Avraam a ridicat acolo jertfelnic; a aşezat lemnele pe el, l-a legat pe Isaac, fiul său, şi l-a pus pe jertfelnic, deasupra lemnelor. |
10 Apoi Avraam şi-a întins mâna şi a luat cuţitul ca să-şi înjunghie fiul. |
11 Atunci îngerul Domnului a strigat către el din cer şi a zis: „Avraame, Avraame!“ El a zis: „Iată-mă!“ |
12 [Îngerul] a zis: „Să nu-ţi ridici mâna asupra băiatului, nici să-i faci vreun rău, căci acum ştiu că te temi de Dumnezeu şi că de dragul Meu nu l-ai cruţat nici pe fiul tău cel iubit!“ |
13 Şi ridicându-şi Avraam ochii, a privit; şi iată un berbec încurcat cu coarnele într'un tufiş. Şi ducându-se, Avraam a luat berbecul şi l-a adus ca ardere-de-tot în locul lui Isaac, fiul său. |
14 Avraam a numit locul acela Iahvé-irè, adică „Domnul vede“ d, şi de aceea i se zice astăzi: „În munte Domnul va fi văzut“ e. |
15 Şi îngerul Domnului a strigat a doua oară din cer către Avraam |
16 şi a zis: „Juratu-M'am pe Mine Însumi – zice Domnul: de vreme ce tu ai făcut aceasta, şi de dragul Meu nu l-ai cruţat nici pe fiul tău cel iubit, |
17 cu binecuvântare te voi binecuvânta, iar pe urmaşii tăi îi voi face numeroşi ca stelele cerului şi ca nisipul de pe ţărmul mării, şi urmaşii tăi vor stăpâni cetăţile duşmanilor lor; Fc 12:2 Fc 15:5 Fc 16:10 Fc 24:60 Fc 32:12 1Par 27:23 Ne 09:23 Ps 138:18 Ir 33:22 Sir 44:23 Evr 11:12 |
18 şi prin urmaşul tău se vor binecuvânta toate neamurile pământului, pentru că tu ai ascultat de glasul Meu“. Fc 12:3 Fc 18:18 Fc 26:4 Ps 071:17 Mi 07:20 Sir 44:23 Lc 01:55 In 05:46 FA 03:25 FA 13:32 FA 26:6 Ga 03:8 Ga 03:16 |
19 Astfel Avraam s'a întors la slugile sale; şi s'au sculat şi au mers împreună la Beer-Şeba; şi a locuit Avraam în Beer-Şeba. |
20 Şi a fost că după ce s'au petrecut acestea, i s'a vestit lui Avraam, spunându-i-se: „Iată că şi Milca i-a născut fii lui Nahor, fratele tău: |
21 pe Uţ, întâiul născut, pe Buz, fratele acestuia, şi pe Chemuel, tatăl lui Aram; |
22 pe Chesed, pe Hazo, pe Pildaş, pe Idlaf şi pe Batuel. |
23 Iar lui Batuel i s'a născut Rebeca“. Aceştia sunt cei opt fii pe care Milca i-a născut lui Nahor, fratele lui Avraam. |
24 Iar ţiitoarea lui, al cărei nume era Reuma, i-a născut şi ea pe Tebah, pe Gaham, pe Tahaş şi pe Maaca. |
[ VT ] Vechiul Testament
[ Fc ] Facerea
[ Cap. 23 ] | Moartea şi mormântul Sarrei. |
1 Sarra a trăit o sută douăzeci şi şapte de ani – aceştia sunt anii vieţii Sarrei – |
2 şi Sarra a murit la Chiriat-Arba, care e în vale – adică în Hebron, în ţara Canaanului. Şi a venit Avraam s'o plângă pe Sarra şi s'o jelească. |
3 Apoi s'a ridicat Avraam de dinaintea moartei sale şi a grăit cu fiii lui Het a, zicând: |
4 „Străin sunt eu între voi şi pribeag; daţi-mi dar în stăpânire un loc de mormânt între voi, ca s'o strămut pe răposata mea de la mine şi s'o îngrop“. |
5 Iar fiii lui Het i-au răspuns lui Avraam, zicându-i: |
6 „Nu, domnul meu, ci ascultă-ne: Tu eşti între noi un voievod al lui Dumnezeu; îngroapă-ţi moarta în cel mai ales dintre locurile noastre de îngropare; nimeni dintre noi nu te va opri ca'n locul său de îngropare s'o aşezi pe răposata ta“. |
7 Avraam s'a ridicat şi s'a plecat pân'la pământ în faţa poporului acelei ţări, în faţa fiilor lui Het. |
8 Şi a grăit către ei Avraam, zicând: „Dacă voi din inimă vreţi ca eu să-mi îngrop răposata [şi s'o strămut] de la mine, atunci ascultaţi-mă şi rugaţi-l din partea mea pe Efron, fiul lui Ţohar, |
9 să-mi dea peştera Macpela, pe care o are'n capătul ţarinei lui, dar să mi-o dea pe câţi bani face ea, ca s'o am eu în stăpânire ca loc de veci în mijlocul vostru“. |
10 Efron însă şedea în mijlocul fiilor lui Het. Şi i-a răspuns Efron Heteul lui Avraam, spunându-i în auzul fiilor lui Het şi al tuturor celor ce veniseră la poarta cetăţii lui b: |
11 „Nu, domnul meu, ascultă-mă pe mine: Îţi dau ţarina, şi-ţi dau şi peştera care este în ea; în faţa cetăţenilor mei ţi-o dau: îngroapă-ţi răposata“. |
12 Avraam însă s'a plecat pân'la pământ în faţa poporului ţării |
13 şi i-a grăit lui Efron în auzul întregului popor al acelui ţinut: „O, numai dac'ai vrea să mă asculţi!: Ia de la mine preţul ţarinei, şi acolo o voi îngropa pe răposata mea“. |
14 Efron i-a răspuns lui Avraam, zicându-i: |
15 „Domnul meu, ascultă-mă!: Ţarina face patru sute de sicli de argint; ce'nseamnă asta între mine şi tine? Prin urmare, înmormântează-ţi răposata!“ |
16 Şi l-a ascultat Avraam pe Efron; şi Avraam i-a cântărit lui Efron argintul pe care-l spusese el în auzul fiilor lui Het: patru sute de sicli de argint în măsurătoarea negustorilor c. |
17 Şi'n felul acesta ţarina lui Efron, care e lângă Macpela, în faţa stejarului Mamvri – ţarina şi peştera din ea şi toţi pomii din ţarină care se aflau în hotarele ei de jur-împrejur – a trecut |
18 în stăpânirea lui Avraam, în faţa fiilor lui Het şi a tuturor celor ce veniseră la poarta cetăţii. |
19 După aceasta Avraam a înmormântat-o pe Sarra, femeia sa, în peştera din ţarina Macpela, care e în faţa lui Mamvri – adică Hebronul –, în pământul Canaan. |
20 Astfel, ţarina şi peştera din ea, ca loc de îngropare, au trecut de la fiii lui Het în stăpânirea lui Avraam. |