[ VT ] Vechiul Testament
[ Iov ] Iov
[ Cap. 30 ] | CAPITOLUL 30 Răspunsul lui Iov (continuare). |
1 Şi-acum, sunt râsul celor mai tineri decât mine; |
2 Ei, cei a căror vlagă din mâini mi-era nimica, |
3 luptându-se cu lipsa şi foamea; ei, cei care |
4 şi călăreau ecoul să-i dea târcoale mării |
5 s'au ridicat asupră-mi cu-avânturi de tâlhari, |
6 ei, tâmpii, troglodiţii de-abia ieşiţi din peşteri b, |
7 ei, tuse măgărească în cântec lin de strune, |
8 copii de proşti şi nume al celor fără nume, |
9 Acum le sunt chitară, |
10 Mă'nvăluie cu ură şi mi se ţin departe |
11 Căci El, golindu-Şi tolba, m'a'nveninat cu chinuri, |
12 În dreapta mea se scoală puiţă şi prăsilă |
13 e cale bătucită, |
14 Săgeţile Lui toate de sus m'au săgetat, |
15 Durerile'mpotrivă-mi deodată s'au întors, |
16 Şi-acum, pâraie calde mi-i sufletul pe chip c |
17 mi-i somnul parcă, noaptea, din prăvăliri de oase, |
18 Cu straşnică tărie mă ţine El de haină |
19 Tu mă socoţi, pe mine, nimic decât noroi, |
20 Strigat-am către Tine şi, iată, nu m'asculţi, |
21 atâtea, fără milă, s'au năpustit asupră-mi, |
22 şi cu dureri mă'mpresuri |
23 Că ştiu prea bine: moartea mă surpă din ce sunt, |
24 O, dac'aş fi în stare să-mi curm odată viaţa, |
25 Că eu am plâns deasupra oricărui slăbănog |
26 Şi aşteptând să-mi vină belşug de bunătăţi, |
27 M'aprind în măruntaie şi fierb fără'ncetare |
28 Am tras, gemând, caleaşca, dar fără frâu în gură, |
29 sunt frate cu şacalii, |
30 mi-i pielea parcă toată'nvelită cu'ntuneric |
31 chitara mea se'ntoarse cu strunele spre jale: |
[ VT ] Vechiul Testament
[ Iov ] Iov
[ Cap. 31 ] | CAPITOLUL 31 Răspunsul lui Iov (continuare). |
1 Un legământ de taină-am făcut cu ochii mei: |
2 Şi? ce mi-a dat ca parte din ceruri Dumnezeu, |
3 Au nu-i sortit să piară în beznă cel nedrept |
4 Au El nu vede care e calea mea de-aici, |
5 ori de-am umblat alături cu batjocoritorii, |
6 Dar eu am stat cu totul în cumpăna cea dreaptă, |
7 Că pasul meu vreodată de se-abătu din cale, |
8 atuncea eu să seamăn, şi altul să mănânce, |
9 Dac'am dorit o alta decât femeia mea |
10 atunci şi-a mea să-i facă plăcere altui om |
11 că ne'nfrânată este pornirea'nvăpăiată |
12 că'n curgere de zile foc este, arzător, |
13 De n'aş fi luat în seamă dreptatea slugii mele, |
14 ce-o să mă fac când Domnu-mi va cere socoteală?, |
15 Ei [servii mei] în pântec n'au fost la fel ca mine? |
16 Pe nevoiaşii'n lipsă eu nu i-am înşelat, |
17 Dac'am mâncat vreodată eu singur pâinea mea |
18 – eu, cel ce, ca un tată, de tânăr l-am hrănit |
19 sau de-am trecut pe lângă cel gol ce sta să piară |
20 de-a fost sărman pe lume şi nu mi-a mulţumit |
21 de-am ridicat eu mâna să-l bat pe cel sărman |
22 atuncea al meu umăr din zgârci să se dezghioace |
23 Căci frica mea de Domnul m'a luat în stăpânire |
24 De-am socotit vreodată că'n aur stă puterea |
25 dac'am icnit prea-vesel de multa mea avere |
26 dac'am văzut lumina din soare cum păleşte |
27 şi inima din mine pe-ascuns s'a înşelat |
28 atunci să-mi fie-aceasta cumplită făr'delege, |
29 De mi-am văzut prieteni căzând, m'am bucurat |
30 urechea mea s'audă blestemul meu asupră-mi |
31 Iar slujnicele mele adesea de-ar fi zis: |
32 străinul niciodată nu-mi rămânea afară, |
33 Dac'am greşit, nevrându-l, şi mi-am ascuns păcatul |
34 – că'n faţa gloatei nu mi-am schimbat întâiul gând |
35 O, cine-mi va da oare pe cel ce mă ascultă? |
36 ca să-l citesc, purtându-l la gât ca pe-o cunună, |
37 în loc de-a-l rupe'n două sau de a-l da'napoi, |
38 de-a suspinat pământul asupra mea vreodată |
39 de i-am mâncat eu singur puterea, făr' să-i dau, |
40 atunci, în loc de grâne, urzică să-mi răsară,[Aici] au încetat cuvintele lui Iov. |
[ VT ] Vechiul Testament
[ Iov ] Iov
[ Cap. 32 ] | CAPITOLUL 32 Cuvântul lui Elihu. |
1 Iar cei trei prieteni au încetat şi ei să mai vorbească împotriva lui Iov, căci în faţa lor era drept. |
2 Atunci s'a mâniat Elihu al lui Varahiil Buzitul a, din spiţa lui Ram b din ţara Ausitei c; şi foarte s'a mâniat el pe Iov, din pricină că acesta pretindea că e drept în faţa Domnului; |
3 dar el s'a mâniat foarte şi pe cei trei prieteni, din pricină că ei nu fuseseră în stare să-i ţină piept lui Iov cu răspunsurile lor şi-l copleşiseră [doar cu învinuirea] de a fi fost necredincios. |
4 Elihu se aştepta ca ei să-i răspundă lui Iov, ca unii ce erau mai vechi de zile decât el. |
5 Dar când Elihu a văzut că'n gura celor trei bărbaţi nu mai era nici un răspuns, atunci i s'a aprins mânia. |
6 Şi răspunzând Elihu al lui Varahiil Buzitul, a zis:„De vreme ce-s mai tânăr, iar voi sunteţi bătrâni, |
7 Şi-am zis: Nu vârsta este în drept să glăsuiască, |
8 ci duh e'n pământeni; |
9 Nu cei cu număr mare de ani sunt înţelepţi, |
10 De-aceea v'am zis vouă: – Luaţi-mă'n aminte, |
11 să-mi fiţi auz în graiuri, ca'n grai să m'ascultaţi. |
12 Din graiurile voastre gândeam că voi pricepe, |
13 ca să nu ziceţi: – Domnul, cu-a Lui învecinare, |
14 şi v'aţi întors la omul ca om dintotdeauna |
15 Şi, vai, se'nspăimântară, mai mult n'au mai răspuns, |
16 Şi-am stat întru răbdare, căci n'am vrut să vorbesc, |
17 Şi răspunzând Elihu, a zis: |
18 „Grăi-voi dimpotrivă; că plin sunt de cuvinte, |
19 lăuntrul meu e parcă burduf cu must ce fierbe, |
20 Grăi-voi deci din buze, ca să-mi aduc odihnă; |
21 că nu-mi va fi ruşine să stau cu omu'n faţă, |
22 că nu mă ştiu să-i laud cuiva înfăţişarea; |
[ VT ] Vechiul Testament
[ Iov ] Iov
[ Cap. 33 ] | CAPITOLUL 33 Cuvântul lui Elihu (continuare). |
1 De-aceea, Iov, ascultă cuvintele ce-ţi spun, |
2 Deschis-am gura, iată, |
3 Eu inima curată o am întru cuvinte, |
4 Dumnezeiescul Duh pe mine m'a făcut, |
5 Hai, dacă eşti în stare, răspunde-mi la acestea; |
6 Întocmai ca şi mine, eşti plăsmuit a din humă; |
7 de-aceea nici o spaimă nu-ţi va veni din parte-mi, |
8 Tu însuţi chiar ai spus-o în chiar auzul meu, |
9 – Curat sunt, fără vină, şi n'am păcătuit, |
10 dar El aflat-a'n mine o oarece pricìnă, |
11 îmi vâră pe la glezne picioarele'n butuci |
12 Cum oare zici tu: Drept sunt, şi nu m'a ascultat!, |
13 Şi zici: De ce n'ascultă'n cuvânt dreptatea mea?... |
14 Că de vorbit El, Domnul, vorbeşte doar o dată; |
15 sau, noaptea, în vedenie |
16 atunci El dă pe faţă ascunsul gând b din oameni, |
17 ca astfel să-l întoarcă pe om din strâmbătate |
18 şi sufletul din moarte la pândă să i-l scoată |
19 De-asemeni, îl mai mustră cu boală'n aşternut, |
20 când trupul nu-i primeşte nici aburul din pâine |
21 acestea, pân'ce carnea din el îi putrezeşte |
22 pân'sufletul dintr'însul se-apropie de moarte |
23 De-ar fi chiar mii de îngeri aducători de moarte, |
24 atunci El [Domnul] nu-l va lăsa să cadă'n moarte |
25 şi fragedă-i va face lui carnea, ca de prunc, |
26 El Domnului se roagă, şi Domnul îl ascultă, |
27 Atunci de-abia el, omul, s'o'nvinui pe sine: |
28 am suflet: mântuieşte-l de tot ce-i stricăciune!, |
29 Pe-acestea toate, iată, le face Cel-Puternic |
30 prin care El mă scapă cu sufletul din moarte, |
31 Iov, ia aminte bine, ascultă la ce-ţi spun, |
32 De ai cuvinte'n tine, atunci, te rog, răspunde-mi!; |
33 iar dacă nu, ascultă; |
[ VT ] Vechiul Testament
[ Iov ] Iov
[ Cap. 34 ] | CAPITOLUL 34 Cuvântul lui Elihu (continuare). |
1 Elihu a vorbit mai departe şi a zis: |
2 „Deci, ascultaţi la mine, voi, cei cu'Nţelepciunea, |
3 urechea e cea care cuvintele le cearcă |
4 Să judecăm de-aceea noi înşine ce-i drept, |
5 Fiindcă Iov a spus-o cu gura: – Eu sunt drept, |
6 El judecăţii mele i-a'mpotrivit minciuna; |
7 Ah, cine e ca Iov |
8 fără păcat şi fără nici cea mai mică vină |
9 Să nu zici: – Nu e omul cel care cercetează, |
10 De-aceea luaţi aminte, voi, inimi pricepute: |
11 Căci El plăteşte omul întocmai după faptă, |
12 Tu crezi că Domnul face ceva lipsit de noimă, |
13 El, Cel ce-a dat pământul? |
14 Că dac'ar vrea El totul pe loc să se oprească |
15 atunci deodată totul din viaţă ar muri |
16 De nu pricepi, ascultă!, |
17 Vezi tu că veşnic este, şi'n veşnicie drept, |
18 El, Cel ce poat' să-i spună'mpăratului: Netrebnic!, |
19 Cel ce Se uită ţintă în ochi la cel cinstit Dt 10:17 2Par 19:7 Sol 06:7 Sir 35:12 FA 10:34 Rm 02:11 Ga 02:6 Ef 06:9 1Ptr 01:17 |
20 pe cei ce'n van se roagă şi strigă către om, |
21 Căci El pe om nu-l vede decât în fapta lui, |
22 că pentru cel nemernic nu-i loc de ascunziş; |
23 de-acum pe omul-semen mai mult n'o să-l înşele, |
24 El, Cel ce le cunoaşte pe cele neştiute, |
25 El este Cel ce ştie şi faptele lor toate |
26 Pe cei fără credinţă îi mistuie şi-i stinge, |
27 ei, cei ce de la legea lui Dumnezeu s'au dus |
28 făcând la El s'ajungă strigarea celor slabi, |
29 Când El Se linişteşte, au cine-I bagă vină? |
30 şi dacă'nchide ochii când om viclean domneşte, |
31 Când cineva Îi spune: – Am luat zălog, dar gata, |
32 arată-mi Tu aceea ce nu pot eu să văd, |
33 nu de la tine oare îţi vei plăti greşala?, |
34 De-aceea înţelepţii cu inima grăi-vor, |
35 Dar Iov nu întru dreapta pricepere-a grăit, |
36 Nu, Iov, ci te învaţă |
37 ca nu cumva prin asta să ne sporim păcatul; |
[ VT ] Vechiul Testament
[ Iov ] Iov
[ Cap. 35 ] | CAPITOLUL 35 Cuvântul lui Elihu (continuare). |
1 Elihu a vorbit mai departe şi a zis: |
2 „De ce-ai adus tu toate acestea'n judecată? |
3 sau spui: – Ce-mi este bine sau rău, păcătuind? |
4 Acum îţi voi răspunde, |
5 Priveşte'n cer şi vezi |
6 Păcătuieşti; ei, şi? |
7 De vreme ce, să zicem, eşti drept, Lui ce-o să-I dai? |
8 Păcatul tău l-atinge tot pe un om ca tine, |
9 Ei sunt acei ce strigă sub cruntă asuprire |
10 Şi n'au zis: – Unde-i Domnul, Cel care m'a făcut? |
11 Cel ce mă osebeşte de vitele ţărânii, |
12 Acolo or să strige şi n'or fi auziţi, |
13 Că Domnul nu voieşte să vadă făr'de-calea a; |
14 la cei fără de lege, şi mă va mântui. |
15 Şi-acum, că nici mânia nu I se ia în seamă |
16 zadarnic îşi deschide Iov gura să grăiască |
[ VT ] Vechiul Testament
[ Iov ] Iov
[ Cap. 36 ] | CAPITOLUL 36 Cuvântul lui Elihu (continuare). |
1 Mergând mai departe, Elihu a zis: |
2 „Îngăduie-mă încă puţin, ca să te-nvăţ, |
3 Ştiinţa mea cea multă porni-va de departe, |
4 cu-adevărat; că altfel, de-ar fi din vorbe strâmbe, |
5 Să ştii şi tu că Domnul n'alungă pe cel bun, |
6 pe cel fără de lege a nu-l cheamă iar la viaţă b, |
7 El nu-Şi întoarce ochii din faţa celor drepţi, |
8 Cei slabi, încătuşaţii, |
9 şi-apoi li se va spune'n poveste ce-au făcut |
10 Ci El va lua aminte cu-auzul la cel drept |
11 De-or asculta [de Domnul] şi dacă-I vor sluji, |
12 Necredincioşii însă nu se vor mântui, |
13 Făţarnicii lăuntrici c îşi vor stârni mânie; |
14 De tânăr să le moară, deci, sufletul din ei |
15 că ei pe cel nevolnic şi slab l-au necăjit; |
16 Pe tine dar din gura vrăjmaşilor te-o scoate |
17 Nu, nu va sta dreptatea departe de cei drepţi! |
18 În schimb, mânie mare pe cei necredincioşi |
19 De bunăvoie mintea să nu te-abată'n cale, |
20 să nu-l scoţi pe nici unul afar' în toiul nopţii |
21 fereşte-te să lucri ceva fără-de-cale, |
22 Cel-Tare întăreşte întru tăria Lui, |
23 Cine-a făcut cercare în lucrurile Lui |
24 Adu-ţi aminte: mare-i lucrarea Lui, pe care |
25 Tot omul vede'n sine |
26 Cel-Tare-i pretutindeni, dar noi nu vom cunoaşte |
27 Bob numărat Îi sunt Lui grăunţii mici de ploaie, |
28 când cad, ei cad în sine ca nişte vechituri |
29 Şi dacă vei pricepe cum se lărgeşte norul |
30 ei bine, iată, [Domnul] a'ntins spre el o rază, |
31 Că'ntru acestea [Domnul] va judeca popoare |
32 Cu mâinile-amândouă El fulgerul l-ascunde |
33 tot El îi dă de veste prietenului Său, |
[ VT ] Vechiul Testament
[ Iov ] Iov
[ Cap. 37 ] | CAPITOLUL 37 Cuvântul lui Elihu (continuare). |
1 Da, inima din mine sub cer s'a scuturat |
2 Auzi, ascultă'n iureş a Domnului mânie, |
3 Sub ceru'ntreg ţâşnirea, |
4 În urma ei, un vuiet cu voce de strigare: |
5 Cel-Tare face tunet din glasu-I minunat |
6 Poruncă-i dă zăpezii: – Te-aşterne pe pământ!, |
7 Pe omul tot, El pune, cu mâna Sa, pecete, |
8 Sălbăticiunea intră sub adăpostul ei |
9 Furtuna vine'n cercuri din tainice cămări, |
10 Suflarea Celui-Tare preface apa'n gheaţă, |
11 şi norul se prelinge ungând pe cel ales a, |
12 El este Cel ce'nvârte, rotund, pornite cicluri, |
13 ori pentru vreo certare, ori pentru moarte'n lut, |
14 O, ia aminte, Iov, |
15 Ştii tu ce aşezare Şi-a pus în fapte Domnul |
16 Ştii tu vârtejul tainic ce risipeşte norii |
17 tu, omul cel al cărui veşmânt se încălzeşte |
18 Poţi tu să'ntinzi tăria cu Cel-De-odinioară, |
19 Învaţă-mă, hai, spune-mi, ce voi grăi cu El? |
20 Stau oare lângă mine un scriitor, o carte, |
21 Că nu toţi văd lumina aceea preacurată |
22 da, nori de miazănoapte, cu faţa lor de aur, |
23 Că nu aflăm un altul la fel întru putere |
24 De-aceea ne vom teme noi, oamenii, de El, |