[ VTVechiul Testament

[ 2RgCartea a Doua a Regilor
[ Cap. 7 ]CAPITOLUL 7
Profeţia lui Natan. Rugăciunea lui David.
1 Şi a fost că la vremea când regele şedea în casa lui şi când Domnul îi dăduse răgaz din toate părţile vrăjmaşilor dimprejurul său,
2 a zis regele către profetul Natan: „Iată, eu trăiesc într'o casă de cedru, în timp ce chivotul Domnului locuieşte în mijlocul unui cort“.

1Par 17:1-27 FA 07:46

3 Iar Natan a zis către rege: „Du-te şi fă tot ceea ce ai în inima ta, căci Domnul e cu tine“.

1Par 17:1-27 Sir 47:1

4 Şi a fost că'n noaptea aceea s'a făcut cuvântul Domnului către Natan, zicând:

1Par 17:1-27

5 „Du-te şi spune-i robului Meu David: – Aşa grăieşte Domnul: Tu nu-Mi vei zidi Mie casă în care să locuiesc;

3Rg 08:19 1Par 17:1-27

6 că Eu nu într'o casă am locuit, din ziua în care i-am scos pe fiii lui Israel din Egipt până'n ziua aceasta, ci am umblat din popas în popas şi în cort.

1Par 17:1-27

7 Oriunde am umblat, în tot Israelul, am spus Eu oare vreunei seminţii din Israel, căreia îi poruncisem să-l pască pe poporul Meu Israel, zicând: – De ce nu Mi-aţi zidit o casă de cedru?

1Par 17:1-27

8 Şi acum, aşa îi vei grăi robului Meu David: – Aşa grăieşte Domnul Atotţiitorul: Te-am luat de la stâna oilor ca să fii îndrumător peste poporul Meu, peste Israel.

1Rg 16:11-12 1Par 17:1-27 Ps 077:70-71 2Co 06:18

9 Şi am fost cu tine peste tot pe unde ai umblat, iar pe vrăjmaşii tăi i-am nimicit de dinainte-ţi şi te-am făcut renumit după renumele celor mari de pe pământ.

1Par 17:1-27

10 Şi voi rândui un loc pentru poporul Meu Israel şi-i voi răsădi şi vor locui ei între ei şi nu vor mai fi neliniştiţi, iar fiul nedreptăţii nu-i va mai umili ca atunci, la început,

1Par 17:1-27 Ps 088:22

11 din zilele când am pus judecători peste poporul Meu Israel; şi-ţi voi da odihnă din partea vrăjmaşilor tăi, iar Domnul îţi va spune că-ţi vei zidi casă.

1Par 17:1-27

12 Şi fi-va că după ce zilele tale se vor plini şi tu vei dormi împreună cu părinţii tăi, Eu îl voi ridica pe urmaşul tău de după tine, din chiar coapsa ta, şi voi rândui regatul său.

3Rg 08:20 1Par 17:1-27 Ps 088:3 Ps 131:11 FA 02:30 FA 13:23 FA 13:32 FA 26:6

13 Acesta-i va zidi casă numelui Meu, iar Eu îi voi întări tronul până'n veac.

3Rg 05:5 3Rg 06:12 3Rg 08:20 1Par 17:1-27 Ps 088:4 Ps 088:29 Sol 09:8 In 12:24

14 Eu îi voi fi lui Tată, iar el Îmi va fi Mie fiu. Şi de se va întâmpla să greşască, atunci îl voi certa cu toiagul bărbaţilor şi cu loviturile fiilor oamenilor.

1Par 17:1-27 Ps 088:26 Ps 088:32 2Co 06:18 Evr 01:5 Evr 12:7

15 Iar mila Mea nu o voi îndepărta de la el aşa cum am îndepărtat-o de la cei pe care i-am lepădat de la faţa Mea.

1Rg 15:23 1Par 17:1-27 Ps 088:49 Lc 01:72

16 Casa lui va fi neclintită, regatul său va rămâne veşnic înaintea Mea, iar tronul său în veac va fi întărit“.

3Rg 11:38 1Par 17:1-27 Ps 088:36-37 Lc 01:32-33 In 12:34

17 Potrivit tuturor acestor cuvinte şi potrivit acestei vedenii, aşa i-a vorbit Natan lui David.

1Par 17:1-27

18 Şi intrând regele David, a stat în faţa Domnului şi a zis: „Cine sunt eu, Doamne al meu, Doamne? şi ce este casa Mea de m'ai iubit atât?

1Par 17:1-27

19 În timp ce eu eram foarte mic înaintea Ta, Doamne al meu, Doamne, Tu vorbeai despre casa robului Tău în durată. Aceasta-i oare legea omului, Doamne al meu, Doamne?

1Par 17:1-27

20 Ce oare va mai grăi David către Tine? De acum Tu-l ştii pe robul Tău, Doamne al meu, Doamne!

1Par 17:1-27 Ps 138:1-2 In 12:16

21 De dragul robului Tău ai lucrat şi după inima Ta ai făcut tot binele acesta, ca să-l arăţi robului Tău,

1Par 17:1-27

22 aşa ca eu să Te preamăresc, Doamne al meu; că nimeni nu este ca Tine, şi'n afară de Tine nu este Dumnezeu întru tot ceea ce noi am auzit cu urechile noastre.

1Par 17:1-27 Ps 085:10 Is 44:6 Is 45:21

23 Care alt neam de pe pământ este ca poporul Tău Israel, pe care Dumnezeu să-l fi călăuzit ca să-Şi răscumpere Sieşi popor spre a-Ţi face un nume, ca să-i faci lucruri mari şi luminate, aşa ca Tu să izgoneşti neamuri şi jertfelnice de dinaintea poporului Tău pe care Ţi l-ai răscumpărat din Egipt?

Dt 04:7 Dt 33:29 1Par 17:1-27 Ir 32:21

24 Şi Tu Ţi-ai pregătit poporul lui Israel să-Ţi fie popor până'n veac, iar Tu, Doamne, Te-ai făcut lui Dumnezeu.

Fc 17:7 1Par 17:1-27 Ir 31:33

25 Şi acum, Doamne al meu, Doamne, adevereşte până'n veac cuvântul pe care l-ai grăit despre robul Tău şi casa lui! Doamne Atotţiitorule, Dumnezeul lui Israel, fă precum ai spus!

1Par 17:1-27

26 Şi acum, preamărească-se numele Tău până'n veac şi întărească-se casa robului Tău David în faţa Ta!

1Par 17:1-27

27 Doamne Atotţiitorule, Dumnezeul lui Israel, Tu eşti Cel ce i-a descoperit robului Tău acestea, zicând: Îţi voi zidi casă!; iată de ce robul Tău a găsit cu cale'n inima sa să-Ţi înalţe această rugăciune.

3Rg 02:24 1Par 17:1-27

28 Şi acum, Doamne al meu, Doamne: Tu eşti Dumnezeu!; şi cuvintele Tale vor fi adevărate, şi Tu ai grăit despre robul Tău aceste lucruri bune.

1Par 17:1-27

29 Şi acum, începe şi binecuvintează casa robului Tău, ca să dăinuie ea veşnic înaintea Ta!; că Tu, Doamne al meu, Doamne, Tu eşti Cel ce a grăit, şi din binecuvântarea Ta să se binecuvinteze casa robului Tău, ca să dăinuie ea veşnic înaintea Ta!“

1Par 17:1-27

[ VTVechiul Testament

[ 2RgCartea a Doua a Regilor
[ Cap. 8 ]CAPITOLUL 8
Biruitor în războaie, David pune rânduială în regat.
1 Şi a fost că după aceasta i-a lovit David pe Filisteni şi i-a înfrânt. Şi a luat David tribut a din mâinile Filistenilor.

1Par 18:1-17

2 Apoi i-a bătut David pe Moabiţi: şi, culcându-i la pământ, i-a măsurat cu funia: două funii spre ucidere şi două funii spre cruţare. Moabiţii i-au devenit robi lui David, plătindu-i bir.

1Par 18:1-17

3 După aceea l-a bătut David pe Hadad-Ezer, fiul lui Rehob, regele Ţobei, la vremea când acesta mergea să-şi întindă puterea până la râul Eufrat;

3Rg 11:23 1Par 18:1-17

4 şi a luat David o mie din carele lui de luptă şi şapte mii de călăreţi şi douăzeci de mii de pedestraşi; şi a sfărâmat David toate carele de luptă b, păstrând din ele o sută de care.

1Par 18:1-17

5 Siria Damascului a venit în ajutorul lui Hadad-Ezer, regele Ţobei, dar David a ucis douăzeci şi două de mii de Sirieni.

1Par 18:1-17

6 Şi a pus David oşti de pază în Siria, aproape de Damasc, iar Sirienii au devenit robii şi birnicii lui David. Domnul îl păzea pe David oriîncotro acesta mergea.

1Par 18:1-17

7 Atunci a luat David lănţugurile de aur care erau pe trupurile slujitorilor lui Hadad-Ezer, regele Ţobei, şi le-a dus la Ierusalim; pe acestea avea să le ia Şişac, regele Egiptului, când a năvălit asupra Ierusalimului în zilele lui Roboam, fiul lui Solomon.

1Par 18:1-17 1Par 12:2

8 Iar din Tebah şi din cetăţile de seamă ale lui Hadad-Ezer a luat regele David foarte multă aramă; din aceasta avea să facă Solomon baia de aramă şi stâlpii şi spălătoarele şi toate vasele c.

1Par 18:1-17

9 Auzind Tou, regele Hamatului, că David a bătut toată oştirea lui Hadad-Ezer,

1Par 18:1-17

10 l-a trimis pe Hadoram, fiul său, la regele David să-l întrebe de sănătate şi să-l laude pentru aceea că-l lovise şi-l învinsese pe Hadad-Ezer – el fiind un duşman al lui Hadad-Ezer; în mâinile lui erau vase de argint şi vase de aur şi vase de aramă.

1Par 18:1-17

11 Regele David le-a afierosit şi pe acestea Domnului, odată cu argintul şi aurul pe care le afierosise de prin toate cetăţile pe care le cucerise:

1Par 18:1-17

12 din Idumeea şi din Moab şi de la fiii lui Amon şi de la Filisteni şi de la Amaleciţi şi din prăzile lui Hadad-Ezer, fiul lui Rehob, regele Ţobei.

1Par 18:1-17

13 Astfel şi-a făcut David un nume când s'a întors şi i-a bătut pe Idumei în Valea Sărată d, ca la vreo optsprezece mii de oameni.

1Par 18:1-17

14 Şi a pus oştiri de pază în Idumeea – în toată Idumeea –; şi toţi Idumeii erau robii regelui. Iar Domnul îl păzea pe rege oriîncotro acesta mergea.

1Par 18:1-17

15 Şi a domnit David peste întregul Israel; David făcea judecată şi dreptate asupra întregului său popor.

1Par 18:1-17

16 Mai-mare peste oaste era Ioab, fiul Ţeruiei, în timp ce Iosafat, fiul lui Ahilud, era cronicar.

2Rg 20:23 1Par 18:1-17

17 Ţadoc, fiul lui Ahitub, şi Ahimelec, fiul lui Abiatar, erau preoţi, iar Seraia era grămătic e.

1Par 05:34 1Par 18:1-17

18 Benaia, fiul lui Iehoiada, era sfetnic, iar Cheretienii şi Peletienii f şi fiii lui David erau mai-marii curţii.

2Rg 20:23 3Rg 01:38 1Par 18:1-17

[ VTVechiul Testament

[ 2RgCartea a Doua a Regilor
[ Cap. 9 ]CAPITOLUL 9
David şi Mefiboşet (Meribaal).
1 Şi a zis David: „A mai rămas cineva din casa lui Saul, ca să fac milă cu el de dragul lui Ionatan?“

1Rg 20:15 1Par 19:2

2 Din casa lui Saul era un slujitor cu numele de Ţiba. Şi l-au chemat la David. Şi i-a zis regele: „Tu eşti Ţiba?“ Iar acela a zis: „Eu, robul tău“.

2Rg 19:17

3 Şi a zis regele: „A mai rămas cineva din casa lui Saul, ca să-i arăt mila lui Dumnezeu?“ Atunci Ţiba a zis către rege: „Mai este un fiu al lui Ionatan, beteag la picioare“. a

1Rg 20:14 2Rg 04:4

4 Iar regele l-a întrebat: „Unde e?“ Ţiba i-a răspuns regelui: „Iată, el se află în casa lui Machir, fiul lui Amiel, din Lodebar“.

2Rg 17:27

5 Atunci regele a trimis şi l-a luat din casa lui Machir, fiul lui Amiel, din Lodebar.
6 Aşa că Mefiboşet, fiul lui Ionatan, fiul lui Saul, a venit la regele David; şi căzând cu faţa la pământ, i s'a închinat. Iar David i-a zis: „Mefiboşet!“ Iar acela a zis: „Iată, robul tău“.
7 Şi i-a zis David: „Nu te teme, căci negreşit voi face milă cu tine de dragul lui Ionatan, tatăl tău; îţi voi înapoia toată moşia lui Saul, bunicul tău, iar tu pe'ntotdeauna vei mânca pâine la masa mea“.
8 Atunci Mefiboşet i s'a închinat şi i-a zis: „Cine sunt eu, robul tău, că ai căutat asupra unui câine mort ca mine?“
9 Iar regele, chemându-l pe Ţiba, slujitorul lui Saul, i-a zis: „Toate câte sunt ale lui Saul şi toată casa lui i le-am dat fiului stăpânului tău.
10 Tu îi vei lucra pământul, tu şi fiii tăi şi robii tăi, şi-i vei aduce fiului stăpânului tău pâine pentru hrană; iar Mefiboşet, fiul stăpânului tău, va şedea întotdeauna la masă cu mine“. Ţiba avea cincisprezece fii şi douăzeci de robi.

2Rg 19:17

11 Şi a zis Ţiba către rege: „Tot ceea ce domnul meu, regele, i-a poruncit robului său, aşa va face robul tău“. Şi Mefiboşet mânca la masa lui David ca unul din fiii regelui.

2Rg 19:28

12 Mefiboşet avea un copil mic cu numele Mica. Şi toţi casnicii lui Ţiba erau slujitorii lui Mefiboşet.

1Par 08:34 1Par 09:40

13 Iar Mefiboşet locuia în Ierusalim, de vreme ce întotdeauna mânca la masa regelui; şi era şchiop de amândouă picioarele. b

2Rg 04:4

[ VTVechiul Testament

[ 2RgCartea a Doua a Regilor
[ Cap. 10 ]CAPITOLUL 10
David şi Amoniţii.
1 Şi a fost că după aceasta a murit regele fiilor lui Amon a, iar în locul său a devenit rege Hanun, fiul său.

1Par 19:1-19

2 Atunci a zis David: „Face-voi milă cu Hanun, fiul lui Nahaş, aşa cum şi tatăl său a făcut milă cu mine“. Şi David a trimis să-l aline asupra tatălui său prin mâinile slujbaşilor săi. Iar slujbaşii lui David au venit în ţara fiilor lui Amon.

1Par 19:1-19

3 Dar dregătorii fiilor lui Amon au zis către Hanun, domnul lor: „Oare de aceea a trimis David la tine să te aline, că-i arde lui să-l cinstească'n faţa ta pe tatăl tău? Nu cumva mai degrabă şi-a trimis David slujitorii la tine ca să cerceteze cetatea şi s'o iscodească şi s'o cearnă din ochi?“

2Rg 03:25 1Par 19:1-19

4 Atunci Hanun i-a luat pe slujbaşii lui David şi le-a ras bărbile şi le-a retezat hainele până la şolduri, după care le-a dat drumul.

1Par 19:1-19

5 Şi i s'a spus lui David ce se întâmplase cu oamenii lui; şi a trimis să-i întâmpine, că tare mult erau oamenii batjocoriţi. Şi a zis regele: „Staţi în Ierihon până ce vă vor creşte bărbile, după care vă veţi întoarce“.

1Par 19:1-19

6 Atunci au văzut fiii lui Amon că aruncaseră ruşine asupra poporului lui David. Şi au trimis fiii lui Amon să-i tocmească cu plată pe Sirienii din Bet-Rehob şi pe Sirienii din Ţoba, douăzeci de mii de pedestraşi, şi pe regele Amaleciţilor cu o mie de oameni, iar de la Iştov douăsprezece mii de oameni.

1Par 19:1-19

7 Iar David a auzit şi l-a trimis pe Ioab cu toată oastea lui – toţi unul şi unul.

1Par 19:1-19

8 Fiii lui Amon au ieşit şi s'au rânduit în linie de bătaie la intrarea porţii; iar cei din Siria, din Ţoba, din Rehob şi din Iştov şi din Maaca erau deoparte, singuri în câmp.

1Par 19:1-19

9 Văzând atunci Ioab că linia de bătaie era împotriva lui atât din faţă, cât şi din spate, a ales o seamă de tineri din Israel, iar aceştia s'au îndreptat împotriva Siriei;

1Par 19:1-19

10 iar pe ceilalţi din popor i-a dat pe seama lui Abişai, fratele său; aceştia s-au îndreptat împotriva fiilor lui Amon.

1Par 19:1-19

11 Şi a zis: „Dacă vor fi Sirienii mai tari decât mine, îmi veţi veni voi în ajutor; iar dacă fiii lui Amon vor fi mai tari decât voi, atunci eu vă voi veni în ajutor.

1Par 19:1-19

12 Îmbărbătaţi-vă, şi să fim tari pentru poporul nostru şi pentru cetăţile Dumnezeului nostru, iar Domnul va face ceea ce e bine în ochii Lui.“

1Rg 03:18 1Par 19:1-19 FA 21:14

13 Ioab şi poporul care era cu el au intrat în luptă împotriva Sirienilor, iar aceia au fugit din faţa lor.

1Par 19:1-19

14 Iar fiii lui Amon, văzând că Sirienii au fugit, au luat-o şi ei la fugă din faţa lui Abişai şi au intrat în cetate. Iar Ioab s'a întors de la fiii lui Amon şi a venit în Ierusalim.

1Par 19:1-19

15 Şi dacă au văzut Sirienii că fuseseră înfrânţi în faţa lui Israel, s'au adunat la un loc.

1Par 19:1-19

16 Atunci Hadad-Ezer a trimis şi i-a adunat pe Sirienii de dincolo de Râu b, iar aceştia au venit la Helam; în fruntea lor se afla Sovac, căpetenia oştirii lui Hadad-Ezer.

1Par 19:1-19

17 Când i s'a spus lui David despre aceasta, el a adunat întregul Israel şi, trecând Iordanul, a venit la Helam. Sirienii s'a rânduit în linie de luptă împotriva lui David şi s'au bătut cu el.

1Par 19:1-19

18 Sirienii însă au fugit din faţa lui Israel, iar David a zdrobit de la Sirieni şapte sute de care de luptă şi patru mii de călăreţi; l-a lovit şi pe Sovac, căpetenia oastei, care a murit acolo.

1Par 19:1-19

19 Atunci toţi regii care erau supuşi lui Hadad-Ezer, văzând că sunt înfrânţi de către Israeliţi, de bunăvoie li s'au alăturat Israeliţilor şi le-au slujit. Iar Siria s'a temut să-i mai ajute pe fiii lui Amon.

1Par 19:1-19

[ VTVechiul Testament

[ 2RgCartea a Doua a Regilor
[ Cap. 11 ]CAPITOLUL 11
David şi Urie.
1 Şi a fost că la întoarcerea anului a, la vremea când regii se pornesc în războaie b, regele David l-a trimis pe Ioab – şi împreună cu el pe slujitorii lui şi întregul Israel – şi i-au nimicit pe fiii lui Amon şi au împresurat Raba; iar David a rămas în Ierusalim.

1Par 19:8 1Par 20:1

2 Şi a fost că spre seară, când David s'a sculat din aşternutul său şi se plimba pe acoperişul casei regale c, a văzut de acolo, de pe acoperiş, o femeie scăldându-se; iar femeia era foarte frumoasă la vedere.
3 Atunci David a trimis şi a cercetat să vadă cine este acea femeie. Şi unul i-a spus: „Oare nu este aceasta Batşeba, fiica lui Eliam, femeia lui Urie Heteul?“ d
4 Iar David a trimis soli şi a luat-o; şi a intrat la ea şi s'a culcat cu ea. Şi după ce ea s'a curăţit de necurăţia ei, s'a întors la casa sa. e
5 Femeia a zămislit; şi a trimis şi i-a dat de ştire lui David, zicând: „Iată, eu sunt însărcinată“.
6 Atunci David a trimis la Ioab, zicând: „Trimite-mi-l pe Urie Heteul!“ Iar Ioab l-a trimis pe Urie la David.
7 Urie a sosit şi s'a dus la el, iar David l-a întrebat despre ce face Ioab, ce face poporul, cum merge războiul.
8 Şi a zis David către Urie: „Du-te la casa ta şi spală-ţi picioarele!“ Iar Urie a ieşit din casa regelui, în timp ce pe urma lui venea un mertic de la masa regală.

Fc 18:4

9 Urie a dormit la uşa casei regelui, laolaltă cu toţi slujitorii stăpânului său, şi nu s'a dus la casa lui.
10 Şi i s'a spus lui David că Urie nu se dusese la casa lui. Atunci David a zis către Urie: „Oare nu vii de pe drum? de ce nu te-ai dus la casa ta?“ f
11 Iar Urie a zis către David: „Chivotul şi Israel şi Iuda locuiesc în corturi, stăpânul meu Ioab şi slujitorii stăpânului meu îşi au tabăra pe pământ gol; cum să intru eu în casa mea şi să mănânc şi să beau şi să mă culc cu femeia mea? Aşa cum sufletul tău e viu, eu nu voi face aşa ceva!“
12 Şi a zis David către Urie: „Mai rămâi aici, astăzi, iar mâine o să-ţi dau drumul“. Şi a rămas Urie în Ierusalim, în ziua aceea şi în cea următoare.
13 Apoi David l-a poftit la el, iar acela a mâncat şi a băut în faţa lui; şi l-a îmbătat, dar, când a venit seara, acela s'a dus să doarmă în aşternutul lui, cu slujitorii stăpânului său, şi nu s'a dus acasă la el.
14 Şi dacă s'a făcut dimineaţă, David a făcut o scrisoare către Ioab şi i-a trimis-o prin mâna lui Urie.
15 Iar în scrisoare se spunea: „Pune-l pe Urie în fruntea primei linii de bătaie, apoi retrageţi-vă de dinapoia lui, în aşa fel încât el să fie rănit şi să moară“.
16 Şi a fost că atunci când Ioab pusese cetatea sub pândă, l-a pus pe Urie într'un loc unde ştia el că sunt ostaşi mai viteji.
17 Atunci ostaşii cetăţii au ieşit şi s'au bătut cu Ioab; şi au căzut câţiva din popor, dintre oamenii lui David, şi a murit şi Urie Heteul.

2Rg 12:9 Ps 050:14

18 Apoi Ioab a trimis şi l-a înştiinţat pe David despre toate trebile războiului, aşa cum trebuiau ele spuse regelui.
19 Şi i-a poruncit solului, zicând: „După ce vei sfârşi cu toate trebile războiului şi i le vei spune regelui,
20 dacă el se va aprinde de mânie şi-ţi va zice: – De ce aţi mers atât de aproape de cetate ca s'o loviţi? oare nu ştiaţi că aceia vor săgeta de pe zid?
21 Cine l-a lovit pe Abimelec, fiul lui Ierubaal? oare nu o femeie a aruncat de pe zid asupră-i o piatră de râşniţă, şi el a murit la Teveţ? de ce s'a apropiat el de zid?... g Atunci să zici: – A murit şi slujitorul tău Urie Heteul“.

Jd 09:53

22 Solul lui Ioab a mers la rege în Ierusalim şi a venit şi i-a spus lui David tot ceea ce îi spusese Ioab, despre toate trebile războiului. Iar David s'a mâniat foarte tare pe Ioab. Şi a zis David către sol: „De ce v'aţi apropiat de cetate să vă luptaţi? Oare nu ştiaţi că veţi fi răniţi de pe zid? Cine l-a lovit pe Abimelec, fiul lui Ierubaal? Oare nu o femeie a aruncat de pe zid asupră-i o piatră de râşniţă, şi el a murit la Teveţ? De ce v'aţi apropiat de zid?“
23 Şi a zis solul către David: „Oamenii aceia au fost mai tari decât noi şi au ieşit la câmp împotriva noastră, iar noi i-am gonit până la poarta cetăţii.
24 Acolo arcaşii au tras de pe zid asupra slujitorilor tăi şi au murit câţiva dintre slujitorii regelui şi a murit şi slujitorul tău Urie Heteul“.

2Rg 12:9

25 Şi a zis David către sol: „Aşa să-i spui lui Ioab: – Faptul acesta să nu te tulbure, căci sabia ucide o dată într'un fel şi altă dată în alt fel. Înteţeşte lupta împotriva cetăţii şi nimiceşte-o! Aşa să-l încurajezi!“
26 Şi dacă femeia lui Urie a auzit că Urie, bărbatul ei, a murit, a plâns după bărbatul ei.

Dt 34:8 Sir 22:12

27 Şi când s'a isprăvit vremea jelitului, David a trimis şi a adus-o în casa lui; iar ea i-a devenit soţie şi i-a născut un fiu. Dar fapta lui David s'a arătat rea în ochii Domnului.

Dt 34:8 Sir 22:12

[ VTVechiul Testament

[ 2RgCartea a Doua a Regilor
[ Cap. 12 ]CAPITOLUL 12
Natan îl mustră pe David. Naşterea lui Solomon.
1 Domnul l-a trimis atunci la David pe profetul Natan. Acesta a intrat la el şi i-a zis:
„Într'o cetate erau doi oameni:
unul bogat şi altul sărac.
2
Cel bogat avea foarte multe turme şi cirezi,
3
iar cel sărac n'avea nimic, în afară de o mieluşea mică,
pe care o cumpărase
şi pe care a ţinut-o şi a hrănit-o; şi ea a crescut laolaltă cu el şi copiii lui:
din pâinea lui mânca şi din paharul lui bea
şi la sânul lui dormea şi-i era ca o fiică.
4
La omul bogat a poposit un călător,
dar el nu s'a îndurat să ia din turmele lui şi din cirezile lui
ca să gătească pentru călătorul care venise la el,
ci a luat mieluşeaua omului sărac şi a gătit-o pentru oaspetele său“.
5 Atunci David s'a mâniat cu mare aprindere împotriva acelui om; şi a zis David către Natan: „Viu este Domnul: vinovat de moarte este omul care a făcut aceasta;
6 de şapte ori va plăti mieluşeaua, de vreme ce a făcut o faptă ca aceasta şi n'a avut milă!“

Ies 23:1

7 Atunci Natan a zis către David: „Tu eşti omul care a făcut aceasta! Aşa grăieşte Domnul, Dumnezeul lui Israel: Eu sunt Cel ce te-a uns rege peste Israel; tot Eu sunt Cel ce te-a scăpat din mâna lui Saul

1Rg 16:13 1Par 11:3

8 şi ţi-am dat casa domnului tău şi pe femeile domnului tău la sânul tău şi ţi-am dat casa lui Israel şi pe a lui Iuda; iar dacă aceasta e puţin, îţi voi da mai mult.
9 De ce ai nesocotit tu cuvântul Domnului, ca să faci ceea ce e rău în ochii Lui?: pe Urie Heteul l-ai ucis cu sabia; i-ai luat soţia ca să-ţi fie ţie femeie, iar pe el l-ai ucis cu sabia fiilor lui Amon.

2Rg 11:17 2Rg 11:24 2Rg 11:27

10 Şi acum: Sabia nu se va îndepărta niciodată din casa ta, de vreme ce tu M'ai nesocotit pe Mine şi ai luat-o pe soţia lui Urie Heteul ca să-ţi fie ţie femeie.
11 Aşa grăieşte Domnul: Iată, Eu voi ridica împotrivă-ţi rău chiar din casa ta şi pe femeile tale le voi lua de dinaintea ochilor tăi şi le voi da aproapelui tău, iar el se va culca cu femeile tale la lumina zilei;

Dt 28:30 2Rg 16:22

12 căci tu ai făcut această faptă pe ascuns, dar Eu voi face lucrul acesta în văzul întregului Israel şi în faţa acestui soare“.
13 Atunci David a zis către Natan: „Am păcătuit împotriva Domnului“. Iar Natan a zis către David: „Şi Domnul ţi-a îndepărtat păcatul: nu vei muri. a

Sir 43:11 1In 01:9

14 Dar pentru că tu, prin fapta aceasta, le-ai dat vrăjmaşilor Domnului un mare prilej de întărâtare, şi fiul tău care ţi s'a născut va muri negreşit“.
15 Natan s'a întors la casa sa. Iar Domnul a lovit pruncul pe care femeia lui Urie Heteul i-l născuse lui David, iar acela s'a îmbolnăvit.
16 Şi David a căutat spre Domnul în grija pentru prunc. Şi a postit David cu post aspru şi a rămas toată noaptea culcat pe pământ.
17 Iar bătrânii casei sale s'au ridicat şi au venit la el ca să-l scoale de pe pământ, dar el n'a vrut, şi nici n'a mâncat pâine cu ei.
18 Şi a fost că în ziua a şaptea a murit pruncul; dar servii lui David s'au temut să-i spună lui David că pruncul murise; căci ziceau: „Noi i-am vorbit la vremea când pruncul era încă viu, dar el nu ne-a ascultat; cum îi vom spune oare acum că pruncul e mort? - căci asta îi va face şi mai rău...“.
19 David i-a văzut atunci pe servii săi şoptind şi a înţeles că pruncul murise. Şi a zis David către servii săi: „A murit pruncul?“ Iar ei au zis: „A murit“.
20 Atunci David s'a ridicat de pe pământ şi s'a spălat şi s'a uns şi şi-a schimbat hainele şi a intrat în casa lui Dumnezeu şi I s'a închinat. Apoi a intrat în casa lui şi a cerut pâine să mănânce; ei i-au pus pâine dinainte, iar el a mâncat.

Sir 38:23

21 Iar servii săi i-au zis: „Ce înseamnă oare aceasta, ce-ai făcut tu în legătură cu pruncul?: în timp ce el încă trăia, tu posteai şi privegheai, dar după ce a murit te-ai ridicat şi ai mâncat şi ai băut“.
22 Iar David a zis: „Câtă vreme pruncul încă trăia, am postit şi am plâns, căci ziceam: Cine ştie dacă Domnul va avea milă de mine şi pruncul va trăi?
23 Dar acum, dacă a murit, la ce bun să mai postesc? voi putea eu să-l mai aduc înapoi? Eu mă voi duce la el, dar el nu se va mai întoarce la mine“.

Sir 38:21

24 Iar David a alinat-o pe Batşeba, femeia sa, şi a intrat la ea şi s'a culcat cu ea, iar ea i-a născut un fiu, căruia i-a pus numele Solomon. Pe acesta Domnul l-a iubit b.

Mt 01:6

25 Şi l-a trimis pe profetul Natan şi, de dragul Domnului, acesta i-a pus numele Iedida c.
26 Iar Ioab se lupta împotriva Rabei, a fiilor lui Amon, şi a luat cetatea domnească.

1Par 20:1

27 Apoi a trimis Ioab un vestitor la David şi i-a zis: „Am luat Cetatea-apelor d.
28 Şi acum, adună rămăşiţele poporului şi tăbărăşte asupra cetăţii şi ia-o tu înainte, ca nu cumva s'o iau eu înainte şi să poarte numele meu“.
29 Iar David a adunat întregul popor şi a mers la Raba şi s'a luptat împotriva ei şi a luat-o.
30 Şi a luat coroana de pe capul regelui ei, care cântărea un talant de aur, având şi pietre scumpe e, iar aceasta a fost pusă pe capul lui David. A luat din cetate şi belşug de prăzi.

1Par 20:2

31 Iar pe poporenii din ea i-a scos afară şi i-a pus să taie cu ferăstrăul şi cu grapa de fier şi cu securea şi să lucreze la cuptorul de ars cărămidă f; şi aşa a făcut cu toate cetăţile fiilor lui Amon. Apoi David şi întregul Israel s'au întors la Ierusalim.

1Par 20:3

[ VTVechiul Testament

[ 2RgCartea a Doua a Regilor
[ Cap. 13 ]CAPITOLUL 13
Amnon şi Tamara. Abesalom pune la cale uciderea lui Amnon.
1 Iar după aceasta s'a întâmplat că Abesalom, fiul lui David, avea o soră foarte frumoasă, al cărei nume era Tamara; iar Amnon, fiul lui David, o iubea a.
2 Şi într'atât s'a chinuit Amnon din pricina surorii sale Tamara, încât s'a îmbolnăvit; fiindcă ea era fecioară, iar lui Amnon i se părea greu să-i facă ceva.
3 Amnon avea un prieten al cărui nume era Ionadab, fiul lui Şama, fratele lui David. Ionadab însă era un om foarte viclean.
4 Acesta i-a zis: „Ce e cu tine, o, fiu al regelui, de slăbeşti aşa din zi în zi? Ia spune-mi!“ Iar Amnon i-a zis: „O iubesc pe Tamara, sora fratelui meu Abesalom“.
5 Atunci Ionadab i-a zis: „Întinde-te pe patul tău şi fă-te bolnav. Tatăl tău va veni să te vadă şi-i vei zice: – Să vină Tamara, sora mea, şi să mă hrănească cu bucăţele; să gătească bucate înaintea ochilor mei, aşa ca eu să văd şi să mănânc din mâinile ei“.
6 Iar Amnon, culcându-se s'a făcut bolnav. Şi a venit regele să-l vadă, iar el i-a zis regelui: „Să vină Tamara, sora mea, şi să facă'n văzul meu două turte şi să le mănânc din mâna ei“.
7 Atunci David a trimis acasă la Tamara, zicând: „Mergi în casa fratelui tău Amnon şi fă-i de mâncare!“
8 Şi a mers Tamara în casa lui Amnon, fratele ei; iar el era culcat. Ea a luat făină şi a frământat-o şi sub ochii lui a făcut turte şi le-a copt.
9 Apoi a luat tigaia şi i le-a pus înainte, dar el n'a vrut să mănânce. Şi a zis Amnon: „Scoateţi-i afară pe toţi de la mine!“ Şi i-au scos afară de la el până la cel din urmă om.

Fc 45:1

10 Iar el a zis către Tamara: „Adu-mi mâncarea în cămară şi voi mânca din mâna ta“. Iar Tamara a luat turtele pe care le făcuse şi i le-a adus fratelui său Amnon în odaia cu aşternut.

Fc 39:12

11 Şi l-a îmbiat să mănânce, dar el a prins-o şi i-a zis: „Vino şi culcă-te cu mine, sora mea!“
12 Ea însă i-a zis: „Nu, fratele meu, nu mă umili, că aşa ceva nu se face în Israel; nu face această nebunie!
13 Iar eu, eu cum îmi voi purta ocara? Iar tu vei fi în Israel ca unul din cei fără de minte. Şi acum, vorbeşte-i tu regelui, căci el nu se va împotrivi să mă dea după tine“. b
14 Amnon însă n'a vrut să asculte de cuvântul ei, ci s'a năpustit asupră-i şi a umilit-o şi s'a culcat cu ea.
15 După aceea a urât-o Amnon cu ură foarte mare, că mai mare era ura cu care o ura decât iubirea cu care o iubise. Şi i-a zis Amnon: „Scoală-te şi pleacă!“ c
16 Dar Tamara i-a zis: „Nu, frate; căci răul cel din urmă, acela de a mă alunga, e mai mare decât răul cel dintâi pe care l-ai făcut cu mine“. Dar Amnon n'a vrut să asculte de vorba ei,
17 ci l-a chemat pe servul care era mai mare peste casa lui şi i-a zis: „Scoate-o afară şi încuie uşa după ea!“
18 Ea însă era îmbrăcată în haină pestriţă, căci aşa era îmbrăcămintea purtată de fiicele regelui care erau fecioare. Iar servul a scos-o afară şi a încuiat uşa după ea.
19 Iar Tamara a luat cenuşă şi şi-a presărat-o pe cap şi şi-a rupt haina pestriţă cu care era îmbrăcată şi, punându-şi mâinile pe cap, mergea aşa şi striga.
20 Atunci Abesalom, fratele ei, a zis către ea: „Nu cumva Amnon, fratele tău, a umblat cu tine?... Acum însă taci, sora mea, căci el este fratele tău; nu-ţi frânge inima pentru fapta aceasta“. Şi a şezut Tamara, părăsită, în casa lui Abesalom, fratele ei.
21 Dar regele David a auzit de toate acestea şi s'a aprins de mânie, dar n'a vrut să strice inima lui Amnon, fiul său, pe care-l iubea fiindcă era întâiul-său-născut.
22 Iar Abesalom nu i-a vorbit nimic lui Amnon, nici de bine, nici de rău, asupra faptului că o umilise pe Tamara, sora lui.
23 Şi a fost că după doi ani de zile, la vremea când tundeau oile lui Abesalom în Baal-Haţor, care se află în Efraim, Abesalom i-a poftit pe toţi fiii regelui. d
24 Şi a venit Abesalom la rege şi i-a zis: „Iată, la robul tău este tunsul oilor; să meargă deci regele şi servii săi la robul tău“.
25 Dar regele i-a zis lui Abesalom: „Nu, fiul meu, nu vom merge noi toţi şi nu te vom împovăra“. Iar Abesalom l-a rugat cu mare stăruinţă, însă el n'a vrut să se ducă, ci doar l-a binecuvântat.
26 Atunci Abesalom a zis către el: „Dacă nu, atunci să meargă cu noi Amnon, fratele meu“. „De ce să meargă el cu tine?“ i-a zis regele.
27 Dar dacă Abesalom a stăruit, el i-a învoit pe Amnon şi pe toţi fiii regelui. Iar Abesalom a făcut un ospăţ ca ospăţul unui rege.
28 Abesalom însă le-a poruncit slugilor sale, zicând: „Luaţi aminte la vremea când inima lui Amnon se va veseli de vin şi când eu vă voi spune: – Loviţi-l pe Amnon şi omorâţi-l! Nu vă temeţi; oare nu eu vă poruncesc? îmbărbătaţi-vă şi fiţi viteji!“
29 Iar slugile lui Abesalom i-au făcut lui Amnon aşa cum le poruncise Abesalom. Atunci toţi fiii regelui s'au sculat de la masă şi, aruncându-se fiecare pe catârul său, au fugit.
30 Şi a fost că la vremea când ei erau încă pe drum, a venit veste la David cum că Abesalom îi omorâse pe toţi fiii regelui şi că nici unul n'a scăpat.
31 Atunci regele s'a ridicat şi şi-a sfâşiat hainele şi s'a aşternut pe pământ; şi slujitorii lui, care-i şedeau împrejur, şi ei şi-au sfâşiat hainele.
32 Dar Ionadab, fiul lui Şama, fratele lui David, a răspuns şi a zis: „Să nu gândească domnul meu, regele, că i-a ucis pe toţi tinerii, fiii regelui, fiindcă dintre ei doar Amnon a murit; căci Abesalom îşi pusese aceasta în gând încă din ziua'n care Amnon a umilit-o pe Tamara, sora lui.
33 Acum, aşadar, domnul meu, regele, să nu pună la inimă gândul că toţi fiii regelui ar fi murit, de vreme ce doar Amnon, el singur, e mort“.
34 Şi Abesalom a fugit. Aici însă omul de strajă şi-a ridicat ochii şi a privit şi, iată, popor mult venea pe calea de pe coasta muntelui, în coborâş. Iar straja a venit şi i-a dat de veste regelui, zicând: „Am văzut oameni pe calea Bahurim, pe coasta muntelui“.
35 Atunci Ionadab a zis către rege: „Iată, fiii regelui sunt de faţă; cum a spus robul tău, aşa s'a petrecut.“
36 Şi a fost că de cum a sfârşit el vorbele acestea, iată, au sosit fiii regelui şi au ridicat glas şi au plâns. Şi însuşi regele şi toţi slujitorii lui au plâns cu plângere mare.
37 Iar Abesalom a fugit şi s'a dus la Talmai, fiul lui Amihud, regele Gheşurului. Iar regele David l-a plâns fără'ncetare pe fiul său.

2Rg 03:3

38 Aşa a fugit Abesalom şi s'a dus la Gheşur, unde a rămas vreme de trei ani.
39 Iar regele David a încetat să mai umble după Abesalom, căci se alinase de moartea lui Amnon.

[ VTVechiul Testament

[ 2RgCartea a Doua a Regilor
[ Cap. 14 ]CAPITOLUL 14
Întoarcerea lui Abesalom.
1 Cunoscând Ioab, fiul Ţeruiei, că inima regelui s'a întors spre Abesalom,
2 a trimis Ioab la Tecoa şi a luat de acolo o femeie isteaţă şi i-a zis: „Plângi, îmbracă-te cu haine de jale şi nu te unge cu untdelemn şi fii ca o femeie care jeleşte de multe zile pentru un mort;
3 şi du-te la rege şi vorbeşte-i aşa:...“. Şi Ioab i-a spus ce avea să zică.
4 Aşa că femeia din Tecoa a venit la rege şi a căzut cu faţa la pământ şi i s'a închinat, zicând: „Ajutor, o, rege, ajutor!“

1Rg 20:41 2Rg 09:6

5 Iar regele i-a zis: „Ce e cu tine?“ Iar ea a zis: „Sunt femeie văduvă, căci mi-a murit bărbatul.
6 Roaba ta avea doi feciori, iar aceştia s'au sfădit în ţarină şi nu era cine să-i despartă, aşa că unul dintre ei l-a lovit pe celălalt, fratele lui, şi l-a omorât.
7 Şi, iată, toate rudele s'au ridicat împotriva roabei tale, zicând: – Dă-ni-l pe acela care şi-a ucis fratele şi-l vom ucide pentru viaţa fratelui său pe care l-a ucis, şi-l vom nimici chiar şi pe moştenitorul lui!... Şi astfel vor ei să stingă şi tăciunele care mi-a mai rămas, aşa încât bărbatului meu să nu-i rămână urmaş sau nume pe faţa pământului“.

Nm 35:19 Dt 19:12 2Rg 21:17 2Rg 21:18

8 Atunci regele i-a zis femeii: „Mergi sănătoasă la casa ta, iar eu voi da porunci pentru tine“.
9 Iar femeia din Tecoa a zis către rege: „O, rege, domnul meu, asupra mea să fie vina, şi asupra casei tatălui meu, iar regele şi tronul său să fie fără vină!“ a
10 Regele i-a zis: „Cine este cel ce vorbeşte împotrivă-ţi? Adu-l la mine, şi nimeni nu se va mai atinge de el b!“
11 Iar femeia a zis: „Aducă-şi dar aminte regele de Domnul, Dumnezeul său, atunci când rudele de sânge se vor aduna să strige, şi să nu-l lase pe fiul meu pradă pierzaniei“. Şi a zis regele: „Viu este Domnul de va cădea pe pământ un fir din părul fiului tău!“

Lc 11:7 FA 27:34

12 Şi a zis femeia: „Atunci, grăiască roaba ta o vorbă către domnul meu, regele!“ El a zis: „Grăieşte!“
13 Atunci a zis femeia: „De ce ai cugetat tu aceasta împotriva poporului lui Dumnezeu? Cuvântul acesta, ieşit din gura regelui, e ca o greşală făcută de el însuşi, aceea de a nu-l mai întoarce regele pe cel izgonit.
14 Căci noi cu moarte vom muri, şi vom fi ca apa ce se varsă pe pământ şi nu se mai adună la un loc; Dumnezeu însă nu vrea ca sufletul să se piardă, şi nici va socoti să-l alunge de la El pe cel izgonit.

Iz 18:32 Iz 33:11

15 Şi acum, am venit să grăiesc cuvântul acesta către rege, domnul meu, căci poporul mă va vedea, iar roaba ta va zice: Să-i vorbească cineva domnului meu, regele, că doar va plini regele rugămintea roabei sale
16 pe care regele o va asculta, s'o mântuiască pe roaba sa din mâna omului care caută să mă nimicească, pe mine şi pe fiul meu, din moştenirea lui Dumnezeu“.

Ps 093:5

17 Şi a zis femeia: „Acum, dacă cuvântul domnului meu, regele, e binevoitor..., bine; căci regele, domnul meu, e ca un înger al lui Dumnezeu, care aude şi binele, şi răul; şi Domnul, Dumnezeul tău, va fi cu tine“.

1Rg 29:9 2Rg 19:27

18 Şi răspunzând regele, i-a zis femeii: „Să nu ascunzi de mine lucrul despre care te voi întreba“. Iar femeia a zis: „Grăiască domnul meu, regele!“
19 Şi a zis regele: „Oare nu-i cu tine mâna lui Ioab în toate acestea?“ Iar femeia i-a zis regelui: „Pe viaţa sufletului tău, o, rege, doamne, că din tot ceea ce a grăit domnul meu, regele, eu nu mă abat nici la dreapta, nici la stânga; da, robul tău Ioab, el mi-a dat poruncă şi el a pus toate aceste cuvinte în gura roabei tale.
20 Robul tău Ioab a făcut învăluirea de cuvinte asupra acestui lucru; iar domnul meu, regele, este înţelept ca înţelepciunea îngerului lui Dumnezeu în a cunoaşte toate cele de pe pământ.“ c

Est 05:2

21 Atunci regele a zis către Ioab: d „Iată, ţi-am făcut după cuvântul acesta: Du-te şi adu-l înapoi pe tânărul Abesalom“.
22 Iar Ioab, căzând cu faţa la pământ, s'a închinat şi l-a binecuvântat pe rege. Şi a zis Ioab: „Astăzi a cunoscut robul tău că am aflat bunăvoinţă e în ochii tăi, o, rege, doamne al meu; căci domnul meu, regele, a plinit cererea robului său“.
23 Apoi Ioab s'a ridicat, s'a dus la Gheşur şi l-a adus pe Abesalom la Ierusalim.

2Rg 13:37

24 Şi a zis regele: „Să se întoarcă la casa lui, dar faţa mea să n'o vadă!“ Şi s'a întors Abesalom la casa lui, dar faţa regelui n'a văzut-o.
25 În tot Israelul nu se afla bărbat mai frumos decât Abesalom: din tălpile picioarelor şi până'n creştetul capului nu avea nici o meteahnă.

3Rg 01:6

26 Când îşi tundea capul (şi-l tundea la începutul fiecărui an, că-i era greu cu el), părul tuns cântărea două sute de sicli (pe potriva siclului regesc) f.
27 Lui Abesalom i s'au născut trei fii şi o fiică, numele celei din urmă era Tamara; aceasta era femeie foarte frumoasă şi a devenit soţia lui Roboam, fiul lui Solomon; iar ea l-a născut pe Abia.

2Rg 13:1

28 Şi a rămas Abesalom în Ierusalim doi ani de zile, dar faţa regelui n'a văzut-o.
29 Atunci l-a chemat Abesalom pe Ioab ca să-l trimită la rege, dar acela n'a vrut să vină la el; şi a trimis la el a doua oară, dar n'a vrut să vină.
30 Şi a zis Abesalom către slugile sale: „Iată, în câmp, partea de ţarină a lui Ioab, pe care el are orz, vecină cu a mea; duceţi-vă şi daţi-i foc“. Aşa că slugile lui Abesalom i-au ars cu foc holda.
31 Atunci robii lui Ioab s'au dus la el cu hainele sfâşiate şi au zis: „Slugile lui Abesalom ţi-au ars holda“. Atunci Ioab s'a ridicat şi a venit acasă la Abesalom şi i-a zis: „De ce mi-au ars slugile tale holda?“
32 Iar Abesalom a zis către Ioab: „Iată, am trimis la tine, zicând: – Vino aici şi te voi trimite la rege! Căci îmi ziceam: De ce am venit eu din Gheşur? că-mi era bine acolo! Acum, însă, iată că faţa regelui n'am văzut-o. Dacă se află'n mine nedreptate, ucide-mă!“
33 Ioab a intrat atunci la rege şi i-a spus, iar acela l-a chemat pe Abesalom. Şi a intrat la rege şi i s'a închinat şi a căzut cu faţa la pământ în faţa regelui. Iar regele l-a sărutat pe Abesalom.

[ VTVechiul Testament

[ 2RgCartea a Doua a Regilor
[ Cap. 15 ]CAPITOLUL 15
Răscoala lui Abesalom. Fuga lui David. David şi Huşai.
1 Şi a fost că, după aceasta, Abesalom şi-a pregătit care şi călăreţi şi cincizeci de oameni care-i mergeau înainte.

3Rg 01:5

2 Abesalom se scula dis-de-dimineaţă şi stătea pe marginea drumului de la poartă. Şi când venea cineva la rege să se judece pentru vreo pricină, Abesalom striga spre el, zicându-i: „Din care cetate eşti tu?“ Iar omul îi răspundea: „Robul tău este din cutare trib al lui Israel“.
3 Iar Abesalom îi zicea: „Iată, pricina ta este bună şi dreaptă, dar la rege tu nu ai pe nimeni care să te asculte“.
4 Şi mai zicea Abesalom: „O, dacă m'ar pune cineva pe mine judecător în ţara asta, atunci orice om care ar avea o neînţelegere sau o pricină ar veni la mine, iar eu i-aş face dreptate“.
5 Şi dacă se apropia cineva să i se plece înainte, el îşi întindea mâna şi-l îmbrăţişa şi-l săruta.
6 Aşa făcea Abesalom cu fiecare israelit care venea la rege pentru judecată şi aşa a intrat Abesalom la inima Israeliţilor.
7 Şi a fost că după patruzeci de ani de domnie a lui David, a zis Abesalom către tatăl său: „Mă duc la Hebron ca să plinesc o făgăduinţă pe care i-am făcut-o Domnului a.
8 Fiindcă eu, robul tău, la vremea când trăiam la Gheşur, în Siria, am făcut această făgăduinţă: Dacă într'adevăr Domnul mă va întoarce în Ierusalim, atunci Îl voi sluji pe Domnul.“
9 Iar regele i-a zis: „Mergi în pace!“ Iar el s'a ridicat şi s'a dus la Hebron.
10 Atunci Abesalom şi-a trimis oameni de încredere b la toate triburile lui Israel, zicând: „Când veţi auzi sunet de corn, atunci să ziceţi: Abesalom a devenit rege în Hebron“.
11 Cu Abesalom se aflau două sute de bărbaţi din Ierusalim, anume aleşi; dar ei, în simplitatea lor, mergeau şi nu ştiau nimic.
12 Şi'n timp ce aducea jertfele, Abesalom a trimis şi l-a chemat pe Ahitofel Ghilonitul, sfetnicul lui David, din cetatea lui, adică din Ghilo; şi s-a făcut o puternică punere la cale: de partea lui Abesalom curgea popor din ce în ce mai numeros.

2Rg 23:34 1Par 27:33

13 Atunci a venit un vestitor la David, zicând: „Inima oamenilor lui Israel s'a pornit spre Abesalom“.
14 Iar David le-a zis tuturor slujitorilor ce se aflau cu el în Ierusalim: „Sculaţi-vă, şi să fugim, căci nu vom scăpa de Abesalom! Grăbiţi-vă să plecăm, ca să nu se grăbească el şi să ne prindă şi să ne facă rău şi să lovească cetatea cu ascuţişul săbiei!“
15 Iar slujitorii regelui au zis către rege: „În tot ceea ce alege stăpânul nostru, iată, noi suntem servii tăi!“
16 Atunci regele şi toată casa lui au ieşit, mergând pe jos. Dar regele a lăsat zece din ţiitoarele lui să ţină casa.

2Rg 16:21

17 Şi au plecat regele şi toţi slujitorii săi, mergând pe jos, şi s'au oprit departe de casă.
18 Şi toţi slujitorii săi i s'au alăturat; şi toţi Cheretienii şi toţi Peletienii şi toţi Gateenii, ca la şase sute de oameni, care veniseră pe jos din Gat, mergeau înaintea regelui.
19 Iar regele a zis către Itai din Gat c: „De ce mergi şi tu cu noi? Întoarce-te şi rămâi cu regele d, căci tu eşti străin, ca unul ce ai plecat din locul tău şi te-ai aşezat aici.
20 De vreme ce doar ieri ai venit, te voi face eu astăzi să mergi cu noi? e Eu merg unde merg, dar tu întoarce-te, şi cu tine întoarce-i şi pe fraţii tăi, iar Domnul va face cu tine milă şi adevăr“.
21 Iar Itai i-a răspuns regelui, zicând: „Viu este Domnul, şi viu e stăpânul meu, regele: Oriunde va fi stăpânul meu, regele, fie în moarte, fie în viaţă, acolo va fi şi robul tău!“

Rut 01:16

22 Atunci regele a zis către Itai: „Vino şi mergi cu mine!“ Aşa că Itai Gateeanul a mers cu regele, precum şi toţi slujitorii şi toată mulţimea care era cu el.
23 Şi toată ţara plângea cu glas mare. Şi tot poporul se îndrepta spre pârâul Cedrilor f. Şi a trecut regele pârâul Cedrilor; şi întregul popor, laolaltă cu regele, mergea pe calea ce duce în pustie.
24 Şi, iată, era acolo şi Ţadoc, şi toţi leviţii împreună cu el, care duceau din Betar chivotul legământului Domnului; şi au oprit acolo chivotul legământului lui Dumnezeu, iar Abiatar a stat în picioare până ce întregul popor a ieşit din cetate.
25 Iar regele a zis către Ţadoc: „Întoarce chivotul lui Dumnezeu în cetate; dacă eu voi afla bunăvoinţă în ochii Domnului, Domnul mă va întoarce şi mi-l va arăta, pe el şi frumuseţea lui;
26 dar dacă-mi va zice: – Nu te vreau!, iată, eu sunt aici, iar El va face cu mine aşa cum va crede de cuviinţă“.

2Rg 10:12 FA 21:14

27 Şi a mai zis regele către preotul Ţadoc: „Iată, întoarceţi-vă cu pace în cetate: tu şi Ahimaaţ, fiul tău, şi Ionatan, fiul lui Abiatar, amândoi fiii voştri.

1Par 05:34

28 Iată, eu voi rămâne în laturile pustiei până ce din partea voastră vor veni soli să-mi vestească“.

2Rg 17:16

29 Aşa că Ţadoc şi Abiatar au dus chivotul Domnului înapoi în Ierusalim, unde a şi rămas.
30 Iar David se urca pe suişul Muntelui Măslinilor; se urca plângând şi cu capul acoperit; şi mergea desculţ; şi tot poporul care se afla cu el, fiecare cu capul acoperit, mergea urcându-se şi plângând.
31 Şi i s'a spus lui David: „Ahitofel este printre cei ce şi-au dat mâna cu Abesalom“. Iar David a zis: „Doamne, Dumnezeul meu, risipeşte sfatul lui Ahitofel!“

2Rg 17:14

32 Şi dacă David a ajuns în vârf, acolo I s'a închinat lui Dumnezeu. Şi, iată, în faţa lui a ieşit Huşai Archianul, prietenul său cel mai bun, avându-şi haina sfâşiată şi cenuşă pe cap.
33 Şi i-a zis David: „Dacă vei merge cu mine, îmi vei fi povară;
34 dar de te vei întoarce în cetate şi-i vei zice lui Abesalom: – Fraţii tăi au trecut; după mine a trecut regele; şi acum, o, rege, eu sunt robul tău: îngăduie-mi să trăiesc! Atunci – şi până mai acum – am fost servul tatălui tău; acum însă sunt robul tău!... Atunci vei risipi uneltirea lui Ahitofel.
35 Şi, iată, acolo sunt cu tine preoţii Ţadoc şi Abiatar; şi va fi că fiece cuvânt pe care-l vei auzi în casa regelui îl vei spune preoţilor Ţadoc şi Abiatar.
36 Şi, iată, acolo sunt cu ei şi cei doi fii ai lor: Ahimaaţ, fiul lui Ţadoc, şi Ionatan, fiul lui Abiatar; prin ei îmi veţi trimite fiece cuvânt pe care-l vei auzi“.
37 Atunci Huşai, prietenul lui David, a intrat în cetate; tot atunci intra şi Abesalom în Ierusalim.

[ VTVechiul Testament

[ 2RgCartea a Doua a Regilor
[ Cap. 16 ]CAPITOLUL 16
David batjocorit de Şimei. Huşai şi Abesalom.
1 David trecuse puţin de vârful muntelui când, iată, Ţiba, sluga lui Mefiboşet, i-a ieşit în întâmpinare cu o pereche de asini încărcaţi cu două sute de pâini şi o sută de legături de stafide şi o sută de legături de smochine şi un burduf de vin.
2 Şi a zis regele către Ţiba: „Ce vrei tu să spui cu astea?“ Iar Ţiba a răspuns: „Asinii sunt pentru cei din casa regelui, ca să umble pe ei; pâinile şi poamele sunt pentru hrana oamenilor, iar vinul este pentru cei ce slăbesc în pustie, să bea“.
3 Atunci regele i-a zis: „Şi unde este fiul stăpânului tău?“ Iar Ţiba a zis către rege: „Iată, el a rămas în Ierusalim; căci a zis: Casa lui Israel îmi va întoarce astăzi regatul tatălui meu“.
4 A zis regele către Ţiba: „Iată, toate bunurile lui Mefiboşet sunt ale tale“. Iar Ţiba, închinându-i-se, i-a zis: „O, rege, stăpân al meu, să aflu milă în ochii tăi!“
5 Iar când regele David a ajuns la Bahurim a, iată că de acolo ieşea un om din familia casei lui Saul, al cărui nume era Şimei, fiul lui Ghera; ieşea şi blestema

2Rg 19:16 3Rg 02:8

6 şi arunca cu pietre în David şi în toţi slujitorii regelui David; dar poporul întreg şi toţi voinicii se aflau de-a dreapta şi de-a stânga regelui.
7 Şi aşa grăia Şimei când îl blestema: „Pleacă, pleacă, tu, om al vărsărilor de sânge şi om nelegiuit!

Ps 005:6

8 Domnul a întors împotrivă-ţi tot sângele casei lui Saul, că te-ai făcut tu rege în locul lui; Domnul a dat regatul în mâna lui Abesalom, fiul tău; şi, iată, tu [ai rămas] în răutatea ta, că eşti omul vărsărilor de sânge!“
9 Atunci Abişai, fiul Ţeruiei, a zis: „De ce-l blesteamă acest câine mort pe stăpânul meu, regele? Mă duc chiar acum să-i iau capul!“

2Rg 19:21

10 Iar regele a zis: „Ce am eu de-a face cu voi, fii ai Ţeruiei? Daţi-i pace, lăsaţi-l să blesteme; că dacă Domnul i-a spus lui să-l blesteme pe David, cine oare îi va spune: – De ce faci asta?“
11 Şi a zis David către Abişai şi către toţi slujitorii săi: „Iată, fiul meu, cel care a ieşit din coapsele mele, umblă după viaţa mea; cu atât mai mult, acum, acest fiu al lui Veniamin. Lăsaţi-l să blesteme, căci Domnul i-a zis;
12 dacă Domnul îmi va vedea umilirea, îmi va răsplăti cu bine pentru blestemul lui de astăzi“.
13 David şi toţi oamenii lui mergeau pe cale, iar Şimei îi mergea alături pe coasta muntelui; mergea şi blestema şi arunca cu pietre în el şi-l împroşca cu ţărână.

3Rg 02:8

14 Iar regele şi tot poporul ce se afla cu el au ajuns aproape de Iordan şi s'au odihnit acolo.
15 Pe de altă parte, Abesalom şi toţi oamenii lui Israel au ajuns în Ierusalim; cu el se afla şi Ahitofel.
16 Şi a fost că atunci când Huşai Archianul, prietenul cel mai bun al lui David, a venit la Abesalom, a zis Huşai către Abesalom: „Trăiască regele!“

2Rg 15:37

17 Iar Abesalom i-a zis lui Huşai: „Asta-ţi este mila faţă de prietenul tău? De ce nu te-ai dus după prietenul tău?“
18 Şi a zis Huşai către Abesalom: „Nu, ci după acela care a fost ales de Domnul şi de acest popor şi de întregul Israel; al lui voi fi, şi cu el voi rămâne.
19 Şi, la urma urmelor, pe cine voi sluji? Oare nu pe fiul său? Aşa cum am slujit în faţa tatălui tău, întocmai voi face şi'n faţa ta“.
20 Atunci a zis Abesalom către Ahitofel: „Sfătuiţi-vă între voi ce trebuie să fac“.
21 Iar Ahitofel a zis către Abesalom: „Intră la ţiitoarele tatălui tău, pe care el le-a lăsat să-i ţină casa; şi întregul Israel va auzi că tu l-ai ruşinat pe tatăl tău, iar mâinile tuturor celor ce sunt cu tine vor prinde putere“. b

2Rg 15:16

22 Atunci Abesalom a întins un cort pe acoperiş c; şi a intrat Abesalom la ţiitoarele tatălui său în văzul întregului Israel.

2Rg 12:11

23 Iar sfaturile lui Ahitofel, pe care el le dădea atunci, în primele zile, erau ca şi cum cineva ar fi întrebat cuvântul lui Dumnezeu; aşa erau sfaturile lui Ahitofel, şi către David, şi către Abesalom.

[ VTVechiul Testament

[ 2RgCartea a Doua a Regilor
[ Cap. 17 ]CAPITOLUL 17
Huşai dejoacă planurile lui Ahitofel. Război între David şi Abesalom.
1 Şi a zis Ahitofel către Abesalom: „Îmi voi alege douăsprezece mii de oameni şi mă voi ridica, şi chiar în noaptea aceasta mă voi arunca în urmărirea lui David;
2 şi voi cădea asupră-i când e ostenit şi cu mâinile slăbănogite şi-l voi izbi cu furie; şi tot poporul care e cu el se va împrăştia şi-l voi ucide doar pe rege.
3 Şi-ţi voi aduce înapoi întreg poporul, aşa cum se întoarce mireasa la bărbatul ei, de vreme ce tu cauţi viaţa unui singur om; şi'n tot poporul va fi pace“.
4 Cuvântul acesta s'a părut drept în ochii lui Abesalom şi în ochii tuturor bătrânilor lui Israel.
5 Iar Abesalom a zis: „Chemaţi-l acum şi pe Huşai Archianul, să auzim ce zice el.“
6 Şi a intrat Huşai la Abesalom, iar acesta i-a grăit, zicând: „Iată ce zice Ahitofel; vom face oare după cum zice el? Iar dacă nu, spune tu“.
7 Şi a zis Huşai către Abesalom: „De data aceasta, sfatul pe care l-a dat Ahitofel nu e bun.“
8 Şi a mai zis Huşai: „Tu-l cunoşti pe tatăl tău, ca şi pe oamenii lui, că sunt foarte viteji şi amarnici la inimă ca o ursoaică rămasă fără pui în câmp şi ca o scroafă sălbatică'n poiană; tatăl tău este om războinic şi nu-i va da poporului răgaz.
9 Că, iată, el stă acum undeva ascuns într'un munte sau în oricare alt loc; şi va fi că atunci când el va cădea asupră-le năprasnic încă de la început şi vestea se va auzi, se va spune: – Măcel a fost în poporul care-l urmează pe Abesalom...

Jd 16:2

10 Chiar şi omul cel mai viteaz, a cărui inimă este ca inima leului, şi el se va topi de frică; căci tot Israelul ştie că tatăl tău este puternic şi că toţi cei care se află cu el sunt oameni viteji.
11 Aşa că iată ce sfat îţi dau: Adună la tine tot Israelul, de la Dan până la Beer-Şeba – mult ca nisipul mării –, iar tu să mergi în mijlocul lor.
12 Şi vom merge împotriva lui în orice loc îl vom afla şi vom tăbărî asupră-i aşa cum cade roua pe pământ şi pe nimeni nu vom lăsa: nici pe el, nici pe oamenii care sunt cu el.
13 Iar dacă cumva s'ar retrage, el şi oamenii lui, într'o cetate, atunci întregul Israel va aduce funii la cetatea aceea şi o vom trage chiar pân'la râu, aşa ca nici măcar o piatră să mai rămână acolo“. a
14 Au zis atunci Abesalom şi toţi oamenii Israelului: „Sfatul lui Huşai Archianul e mai bun decât sfatul lui Ahitofel“. Aceasta, fiindcă Domnul poruncise ca sfatul lui Ahitofel să fie destrămat, în aşa fel încât Domnul să aducă toate relele asupra lui Abesalom.

2Rg 15:31 2Rg 15:34 Iov 05:13 Ps 032:10

15 Iar Huşai Archianul a zis către preoţii Ţadoc şi Abiatar: „Iată ce i-a sfătuit Ahitofel pe Abesalom şi pe bătrânii lui Israel şi iată ce i-am sfătuit eu.
16 Şi acum, trimiteţi de'ndată şi daţi-i de ştire lui David, zicând: „Să nu rămâi la noapte în câmpul pustiei, ci să treci cât mai repede, ca nu cumva să-l prindă pe rege şi pe oamenii care sunt cu el.“
17 Dincolo, Ionatan şi Ahimaaţ şedeau lângă fântâna Roghel. La ei a venit o slujnică şi le-a spus, iar ei s'au dus şi i-au dat de veste lui David, căci ei nu se puteau arăta în cetate.
18 I-a văzut însă o slugă, iar aceasta i-a spus lui Abesalom. Atunci amândoi au plecat degrabă şi au intrat în casa unui om din Bahurim, în curtea căruia se afla o fântână şi s'au coborât în ea.
19 Iar o femeie a luat o velinţă şi a aşternut-o peste gura gropii şi a pus pe ea grăunţe zdrobite la uscat şi nu s'a ştiut nimic.
20 Dar slugile lui Abesalom au venit acasă la femeie şi au zis: „Unde sunt Ahimaaţ şi Ionatan?“ Iar femeia le-a răspuns: „Numa' ce-au trecut pârâul“. Atunci ei au căutat şi nu i-au găsit şi s'au întors în Ierusalim.
21 Şi a fost că după ce au plecat, cestălalţi au ieşit din fântână şi s'au dus în drumul lor şi i-au spus regelui David, iar David a zis: „Ridicaţi-vă şi treceţi repede apa, căci iată sfatul pe care Ahitofel l-a dat împotriva voastră“.
22 Iar David s'a ridicat, şi toţi oamenii care erau cu el, şi până'n zorii zilei au trecut Iordanul, aşa că n'a rămas nici unul care să nu-l fi trecut.
23 Ahitofel, însă, văzând că sfatul său nu a fost urmat, şi-a pus şaua pe asin şi s'a ridicat şi s'a dus la casa lui din cetatea sa; acolo i-a pus în rânduială pe casnicii săi, iar el s'a spânzurat şi a murit; b şi a fost îngropat în mormântul tatălui său.

Mt 27:5

24 David a trecut la Mahanaim, iar Abesalom a trecut Iordanul, el şi tot Israelul împreună cu el.
25 Abesalom l-a înlocuit pe Ioab din fruntea oastei, punându-l pe Amasa. Amasa era fiul unui om care se numea Itra Israelitul, care intrase la Abigail, fiica lui Nahaş, sora Ţeruiei, mama lui Ioab.
26 Tot Israelul şi Abesalom şi-au aşezat tabăra în ţinutul Galaad.
27 Şi a fost că atunci când David a venit la Mahanaim, acolo Şobi, fiul lui Nahaş din Raba fiilor lui Amon, şi Machir, fiul lui Amiel din Lodebar, şi Barzilai Galaaditul, cel din Roghelim,

2Rg 19:31

28 au adus zece paturi cu scoarţe lânoase pe amândouă feţele şi zece căldări şi vase de lut şi grâu şi orz şi făină şi grăunţe prăjite şi bob şi linte şi pâini
29 şi miere şi unt şi oi şi brânză de vaci; şi le-au adus lui David şi poporului ce se afla cu el, ca să mănânce, căci ziceau: „Poporul e ostenit şi flămând şi însetat în pustie“.

2Rg 16:2

[ VTVechiul Testament

[ 2RgCartea a Doua a Regilor
[ Cap. 18 ]CAPITOLUL 18
Moartea lui Abesalom.
1 David a numărat poporul care era cu el şi a rânduit căpetenii peste mii şi căpetenii peste sute.
2 Şi i-a trimis David pe oamenii săi astfel: o treime sub comanda lui Ioab, o treime sub comanda lui Abişai, fiul Ţeruiei, fratele lui Ioab, şi o treime sub comanda lui Itai Gateeanul. Şi a zis David către popor: „Şi eu însumi voi merge cu voi“.
3 Iar ei au zis: „Tu nu trebuie să ieşi; că dacă ar fi ca noi să fugim, lor n'o să le pese de noi; şi dacă ar fi ca jumătate din noi să moară, de noi n'o să le pese; căci tu, unul, eşti cât zece mii ca noi. Şi acum, mai bine va fi ca tu să ne dai ajutor din cetate“.

2Rg 21:17

4 Atunci regele le-a zis: „Ce-o să vă placă vouă, aceea voi face!“ Şi a stat regele lângă poarta cetăţii, în timp ce tot poporul ieşea, cu sutele şi cu miile.
5 Iar regele le-a poruncit lui Ioab şi lui Abişai şi lui Itai, zicând: „Pe fiul meu, Abesalom, să mi-l cruţaţi!“ a. Şi întregul popor l-a auzit pe rege poruncindu-le tuturor căpeteniilor pentru Abesalom.
6 Şi tot poporul a ieşit la pădure împotriva Israeliţilor, iar lupta s'a dat în pădurea lui Efraim.
7 Acolo a căzut poporul lui Israel în faţa slujitorilor lui David b; şi mare măcel a fost acolo, ca la vreo douăzeci de mii de oameni.
8 Iar bătălia de acolo s'a întins pe faţa întregului ţinut; în ziua aceea, pădurea a mistuit mai mulţi oameni decât a mistuit sabia c.
9 Când s'a întâlnit Abesalom cu oamenii lui David, el era călare pe un catâr. Când catârul a fugit pe sub crengile groase ale unui stejar mare, părul lui Abesalom s'a încâlcit în crengile stejarului, catârul a fugit de sub el, iar el a rămas spânzurat între cer şi pământ.
10 Un om a văzut asta şi i-a spus lui Ioab, zicând: „L-am văzut pe Abesalom spânzurând de un stejar“.
11 Iar Ioab a zis către omul care-i adusese vestea: „Iată că l-ai văzut; atunci, de ce nu l-ai doborât acolo la pământ? ţi-aş fi dat zece sicli de argint şi o cingătoare“.
12 Iar omul a zis către Ioab: „O mie de sicli de argint dacă mi-ai pune'n palmă, eu tot nu-mi voi pune mâna pe fiul regelui; că'n auzul nostru v'a poruncit regele, şi ţie, şi lui Abişai, şi lui Itai, zicând: Pe tânărul Abesalom să mi-l păziţi!,
13 în înţelesul ca să nu i se facă nici un rău; că nici un lucru nu-i va rămâne ascuns regelui, iar tu vei fi martor împotriva mea“.
14 Şi a zis Ioab: „Eu voi începe aceasta şi nu te voi aştepta pe tine!“ Atunci Ioab a luat în mână trei săgeţi şi le-a înfipt în inima lui Abesalom în timp ce acesta era încă viu în inima stejarului.
15 Iar zece slujitori, care purtau armele lui Ioab, l-au înconjurat pe Abesalom şi l-au lovit şi l-au omorât.
16 Atunci Ioab a trâmbiţat din corn, iar poporul s'a întors din urmărirea lui Israel, fiindcă Ioab a cruţat poporul.
17 Iar pe Abesalom l-au luat şi l-au aruncat într'o râpă mare din pădure, într'o groapă adâncă, şi au îngrămădit peste el un morman de pietroaie. Şi întregul Israel a fugit, fiecare la cortul său.

Ios 07:26 Ios 08:29

18 Abesalom însă, încă pe când trăia, îşi făcuse un stâlp d pe care l-a pus în Valea Regelui; el îşi spusese că, neavând un fiu ca să-i poarte amintirea numelui, stâlpul îi va purta numele; de aceea se numeşte el, până'n ziua de astăzi, Stâlpul lui Abesalom e.
19 Iar Ahimaaţ, fiul lui Ţadoc, a zis: „Voi alerga şi-i voi da regelui o veste bună, cum că Domnul l-a scăpat din mâna vrăjmaşilor săi“.

1Par 06:38

20 Ioab însă i-a zis: „Astăzi nu vei fi tu purtător de veşti bune; în altă zi le vei purta; astăzi însă nu vei duce nici un fel de veste, de vreme ce fiul regelui a murit“.
21 Şi a zis Ioab către Huşai: „Du-te şi spune-i regelui tot ce-ai văzut!“ Atunci Huşai i s'a închinat lui Ioab şi s'a dus.
22 Iar Ahimaaţ, fiul lui Ţadoc, a zis din nou către Ioab: „Fie ce-o fi, alerg şi eu după Huşai!“ Ioab însă i-a zis: „De ce să alergi aşa, fiul meu? Ia seama: dacă te duci, vestea cea bună nu-ţi va fi de folos“.
23 Dar Ahimaaţ a zis: „Fie şi aşa, dar eu tot mă duc!“ Iar Ioab i-a zis: „Du-te!“ Iar Ahimaaţ a alergat pe o cale mai netedă şi l-a întrecut pe Huşai.
24 David şedea între cele două porţi f, când străjerul s'a urcat în pridvorul porţii de la zid, şi-a ridicat ochii şi a privit; şi, iată, un om alergând singur înaintea lui.
25 Atunci străjerul a strigat şi i-a spus regelui, iar regele a zis: „Dacă e singur, înseamnă că aduce veste bună“. Omul venea şi se apropia.
26 Străjerul însă a văzut şi pe un altul alergând; şi a strigat străjerul la poartă, zicând: „Iată că şi un alt om aleargă singur“. Iar regele a zis: „Şi acesta e binevestitor“.
27 Şi a zis străjerul: „Eu văd alergarea celui dintâi ca şi cum ar fi alergarea lui Ahimaaţ, fiul lui Ţadoc“. Iar regele a zis: „Acesta-i om bun şi vine cu veste bună“.
28 Iar Ahimaaţ a strigat şi a zis către rege: „Pace!“ Şi i s'a închinat regelui cu faţa la pământ şi a zis: „Binecuvântat este Domnul Dumnezeul tău, Cel ce i-a biruit pe oamenii care-şi ridicaseră mâna împotriva domnului meu, regele!“
29 Iar regele l-a întrebat: „Tânărul Abesalom e bine?“ Ahimaaţ a zis: „La vremea când Ioab, robul regelui, l-a trimis pe robul tău, am văzut o mulţime mare, dar eu n'am ştiut ce e acolo“.
30 Atunci regele a zis: „Dă-te de-o parte şi stai aici!“ Iar acela s'a dat de-o parte şi a stat.
31 Şi, iată, după el a venit Huşai şi i-a zis regelui: „Veste bună îi aduc eu domnului meu, regele, că Domnul i-a pedepsit astăzi pe toţi cei ce s'au ridicat împotriva ta“.

3Rg 01:42

32 Iar regele l-a întrebat pe Huşai: „Tânărul Abesalom e bine?“ Iar Huşai a zis: „Ca fiul acesta să ajungă vrăjmaşii domnului meu, regele, şi toţi cei ce s'au ridicat cu rău împotriva lui!“

[ VTVechiul Testament

[ 2RgCartea a Doua a Regilor
[ Cap. 19 ]CAPITOLUL 19
David iarăşi rege.
1 Atunci regele s'a tulburat şi s'a suit în foişorul cel de deasupra porţii şi a plâns. Şi aşa zicea mergând: „Fiul meu, Abesalom, fiul meu! Fiul meu Abesalom!... Mai bine muream eu în locul tău..., eu în locul tău..., Abesalom, fiul meu..., fiul meu...“.
2 Şi i s'a spus lui Ioab: „Iată, regele plânge şi se tânguie după Abesalom“.
3 În ziua aceea, biruinţa s'a preschimbat în jale pentru tot poporul, fiindcă în ziua aceea a auzit poporul spunându-se: „Regele e trist după fiul său“.
4 Şi'n ziua aceea poporul a intrat în cetate furişându-se, aşa cum se furişează un popor când fuge, ruşinat, de la război.

2Rg 18:33

5 Regele însuşi, acoperindu-şi faţa, striga cu glas mare: „Fiul meu, Abesalom!... Abesalom, fiul meu!...“.
6 Atunci Ioab a intrat la rege, în casa lui, şi a zis: „Astăzi ai ruşinat feţele tuturor slujitorilor tăi care te-au scăpat astăzi de la moarte, pe tine şi vieţile fiilor tăi şi pe ale fiicelor tale şi vieţile soţiilor şi ţiitoarelor tale,
7 iubindu-i pe cei ce te urăsc şi urându-i pe cei ce te iubesc; azi ai arătat că dregătorii tăi şi slujitorii tăi sunt o nimica toată'n ochii tăi; acum ştiu că dac'ar fi trăit Abesalom, noi toţi am fi astăzi morţi, căci aşa ar fi fost drept în ochii tăi.
8 Şi acum, ridică-te şi ieşi afară şi vorbeşte-le servilor tăi de la inimă la inimă; fiindcă eu m'am jurat pe Domnul că dacă tu nu vei ieşi afară astăzi, la noapte nu va rămâne cu tine nici măcar un om; şi vei cunoaşte că răul acesta va fi mai mare decât tot răul ce a venit asupră-ţi din tinereţile tale până acum“.
9 Şi s'a ridicat regele şi a şezut în poartă a. Şi întregului popor i s'a dat de veste, zicându-se: „Iată, regele şade în poartă“. Şi întregul popor a venit în faţa regelui, căci israeliţii fugiseră fiecare la vatra lui b.
10 Şi tot poporul din toate triburile lui Israel se sfădea, zicând: „Regele David ne-a scăpat de toţi duşmanii noştri, şi tot el ne-a scos din mâna Filistenilor, iar acum a trebuit să fugă din ţară şi din regatul său şi din faţa lui Abesalom.
11 Abesalom, însă, pe care l-am uns [să domnească] peste noi, a murit în război. Şi acum, de ce amuţiţi când e vorba să-l aducem înapoi pe rege?“ Atunci toată suflarea lui Israel a venit la rege.
12 Iar regele David a trimis la preoţii Ţadoc şi Abiatar, zicând: „Grăiţi către bătrânii lui Iuda şi spuneţi-le: – De ce zăboviţi voi în a-l întoarce pe rege la casa lui, când cuvintele întregului Israel au ajuns şi la rege?

Fc 29:14 2Rg 05:2

13 Voi sunteţi fraţii mei, sunteţi oasele şi carnea mea; de ce sunteţi voi cei din urmă în a-l aduce pe rege înapoi în casa lui?
14 Iar lui Amasa să-i ziceţi: – Nu eşti tu oare osul meu şi carnea mea? Aşa să-mi facă mie Dumnezeu, ba încă şi mai mult, dacă tu n'ai să fii căpetenia oştirii mele, pentru totdeauna în locul lui Ioab!“
15 Aşa a înduplecat el inima tuturor oamenilor lui Iuda, ca pe a unui singur om; iar aceştia au trimis la rege şi i-au spus: „Întoarce-te, tu şi toţi servii tăi!“
16 Atunci regele s'a întors şi a ajuns la Iordan; iar Iudeii au venit pe drumul lor la Ghilgal ca să-l întâmpine pe rege şi să-l treacă Iordanul.

3Rg 02:8

17 Iar Şimei, fiul lui Ghera, veniaminitul din Bahurim, s'a grăbit să coboare cu Iudeii în întâmpinarea regelui David. c

2Rg 09:2 2Rg 09:10

18 Acesta avea cu el o mie de oameni veniaminiţi, şi pe Ţiba, sluga casei lui Saul, şi pe cei cincisprezece fii ai săi şi douăzeci de robi ai săi. Aceştia au coborât de-a dreptul la Iordan, înaintea regelui.
19 Şi şi-au îndeplinit slujba de a-l trece pe rege şi au adus o luntre care să-i treacă pe casnicii regelui, [străduindu-se] să facă ceea ce e drept în ochii lui. Iar Şimei, fiul lui Ghera, a căzut cu faţa la pământ înaintea regelui, de îndată ce acesta a trecut Iordanul,
20 şi a zis către rege: „Să nu-mi ia domnul meu în seamă fărădelegea şi să nu-ţi aduci aminte de nedreptăţile pe care ţi le-a făcut robul tău în ziua în care domnul meu, regele, ieşea din Ierusalim, făcute în aşa fel încât regele să şi le pună la inimă.
21 Fiindcă robul tău ştie că a păcătuit; şi, iată, eu am venit astăzi mai înainte decât întregul Israel şi decât toată casa lui Iosif ca să mă plec întru întâmpinarea domnului meu, regele“.
22 Atunci Abişai, fiul Ţeruiei, a răspuns, zicând: „Se poate oare ca Şimei să nu fie dat morţii pentru aceea că l-a blestemat pe unsul Domnului?“

1Rg 11:13 2Rg 16:10

23 David însă a zis: „O, fiii Ţeruiei, ce aveţi voi cu mine de vă puneţi astăzi împotriva mea? Astăzi nici un om din Israel nu va fi dat morţii, de vreme ce eu nu ştiu dacă astăzi voi domni peste Israel“.

3Rg 02:8

24 Şi a zis regele către Şimei: „Nu vei muri!“ Şi regele i s'a jurat.

2Rg 09:6

25 Iar Mefiboşet, fiul lui Ionatan, fiul lui Saul, s'a coborât să-l întâmpine pe rege. Acesta, din ziua'n care regele a plecat şi până'n ziua când s'a întors cu pace, nu-şi mai îngrijise picioarele, nu-şi mai tăiase unghiile, nu-şi mai tunsese părul şi nu-şi mai spălase hainele.
26 Şi a fost că'n timp ce el intra în Ierusalim să-l întâmpine pe rege, acesta i-a spus: „Mefiboşet, tu de ce n'ai mers cu mine?“
27 Iar Mefiboşet a zis către el: „O, rege, domnul meu, servul meu m'a înşelat; căci robul tău i-a zis: Pune şaua pe asin, ca să încalec şi să mă duc cu regele (căci robul tău e şchiop).

2Rg 14:17

28 El însă s'a purtat cu robul tău ca un înşelător faţă de domnul meu, regele. Dar domnul meu, regele, e ca un înger al lui Dumnezeu; fă ceea ce crezi tu că e bun în ochii tăi.

2Rg 09:11

29 Căci toată casa tatălui meu s'a făcut vinovată de moarte faţă de domnul meu, regele; cu toate acestea, tu l-ai aşezat pe robul tău printre cei ce mănâncă la masa ta; aşadar, ce drept am eu să mă plâng în faţa regelui?“
30 Şi i-a zis regele: „De ce tot pui tu vorbe peste vorbe? Eu am zis ca tu şi Ţiba să împărţiţi ţarina între voi“.
31 Iar Mefiboşet i-a zis regelui: „Să ia el tot, de vreme ce domnul meu, regele, s'a întors cu pace la casa lui“.

2Rg 17:27

32 Atunci a venit şi Barzilai Galaaditul, din Roghelim, şi a trecut Iordanul împreună cu regele, ca să-l petreacă astfel peste Iordan.
33 Barzilai însă era foarte bătrân, ca la optzeci de ani; el îl hrănise pe rege la vremea când acesta locuia în Mahanaim, că era om foarte avut.
34 Atunci regele a zis către Barzilai: „Tu vei merge cu mine, iar eu îţi voi hrăni bătrâneţele în Ierusalim, alături de mine“.
35 Dar Barzilai a zis către rege: „Cât mai am eu de trăit, ca să mă sui cu regele în Ierusalim?
36 Eu am astăzi optzeci de ani; mai pot eu deosebi între bine şi rău? va mai cunoaşte robul tău gustul a ceea ce mănâncă sau bea? mai pot eu să aud glasul cântăreţilor sau pe al cântăreţelor? şi, la urma urmelor, de ce să fie robul tău o povară pentru domnul meu, regele?
37 Robul tău doar puţin îl va petrece pe rege peste Iordan; de ce să-mi întoarcă regele această răsplătire?
38 Aşadar, rogu-te, dă-i voie robului tău să se întoarcă, pentru ca să mor în cetatea mea, lângă mormântul tatălui meu şi al mamei mele. Iată-l însă pe robul tău Chimham d; el va merge cu domnul meu, regele; şi fă cu el ceea ce se pare bun în ochii tăi“.
39 Iar regele a zis: „Chimham să meargă cu mine, iar eu voi face cu el ceea ce se va părea bun în ochii tăi; iar tu, orice vei vrea de la mine, aceea voi face eu pentru tine“.
40 Şi întregul popor a trecut Iordanul, şi a trecut şi regele. Atunci regele l-a sărutat pe Barzilai şi l-a binecuvântat; iar acesta s'a întors la casa lui.
41 Regele a trecut apoi la Ghilgal, iar Chimham a mers cu el. Şi tot poporul lui Iuda l-a petrecut pe rege, precum şi jumătate din poporul lui Israel.
42 Dar, iată, toţi oamenii lui Israel au venit la rege şi i-au zis: „De ce oamenii lui Iuda, fraţii noştri, te-au răpit şi l-au făcut pe rege şi casa lui să treacă Iordanul, şi împreună cu el pe toţi oamenii lui David?“ e
43 Dar oamenii lui Iuda le-au răspuns cu toţii oamenilor lui Israel, zicând: „Fiindcă regele ne este nouă aproape; de ce vă mâniaţi voi atât de tare pentru o treabă ca aceasta? Am mâncat noi cumva din mâncarea regelui? sau ne-a făcut el cumva vreun dar? sau ne-a scutit el pe noi de vreo povară?“
44 Atunci oamenii lui Israel le-au răspuns celor din Iuda, zicând: „Noi suntem zece părţi din rege f şi suntem mai bătrâni decât voi g; noi avem de-a face cu David mai mult decât voi; de ce ne-aţi batjocorit aşa? şi de ce cuvântul nostru despre întoarcerea regelui n'a fost luat în seamă înaintea cuvântului lui Iuda?“ Dar spusele oamenilor lui Iuda au cântărit mai greu decât acelea ale oamenilor lui Israel.

[ VTVechiul Testament

[ 2RgCartea a Doua a Regilor
[ Cap. 20 ]CAPITOLUL 20
Răzvrătirea lui Şeba şi moartea lui. Dregătorii de la curtea lui David.
1 Şi era acolo a un nelegiuit cu numele de Şeba, veniaminit, fiul lui Bicri. Acesta a sunat din trâmbiţă şi a zis:
„Noi nu avem nici o părtăşie cu David,
nici că avem noi vreo moştenire în fiul lui Iesei.
Fiecare la cortul său, Israele!“

3Rg 12:16

2 Atunci toţi oamenii lui Israel s'au ridicat dinspre David spre Şeba, fiul lui Bicri; dar oamenii lui Iuda au rămas lipiţi de regele lor, toţi, de la Iordan pân'la Ierusalim.
3 Iar David a venit la casa lui din Ierusalim. Şi le-a luat regele pe cele zece ţiitoare ale lui, pe care le lăsase să-i ţină casa, şi le-a pus într'o casă de pază; şi le-a hrănit, dar la ele n'a intrat b; şi au stat închise, trăind ca văduve, până la moartea lor.

2Rg 16:21

4 Şi a zis regele către Amasa: „În trei zile cheamă-i la mine pe oamenii lui Iuda; şi să fii şi tu aici!“
5 Şi s'a dus Amasa să-i cheme pe Iudei, dar a zăbovit mai mult decât îi îngăduise David.
6 Atunci David i-a zis lui Abişai: „Acum Şeba, fiul lui Bicri, are să ne facă mai mult rău decât Abesalom; acum, ia-i cu tine pe servii domnului tău şi ţine-te de urma lui, ca nu cumva să-şi găsească el cetăţi întărite şi să ne scape de sub ochi!“
7 În urma lui Abişai au ieşit şi oamenii lui Ioab şi Cheretienii şi Peletienii şi toţi războinicii; şi au ieşit din Ierusalim ca să-l urmărească pe Şeba, fiul lui Bicri.
8 Dar în timp ce se aflau ei lângă piatra cea mare de la Gabaon, s'a ivit acolo Amasa. Ioab era îmbrăcat în hainele lui de ostaş şi încins cu o sabie care-i atârna de şold în teaca ei; dar sabia a ieşit şi a căzut.
9 Şi a zis Ioab către Amasa: „Eşti sănătos, fratele meu?“ Şi cu mâna dreaptă l-a apucat de barbă ca să-l sărute.

Mt 26:49

10 Amasa însă n'a băgat de seamă că sabia se afla în mâna lui Ioab; iar Ioab l-a lovit cu ea în pântece, că i s'au vărsat măruntaiele pe pământ şi n'a mai fost nevoie să-l lovească şi a doua oară; iar acela a murit. Apoi Ioab şi fratele său Abişai au alergat în urmărirea lui Şeba, fiul lui Bicri.

2Rg 03:27 3Rg 02:5 3Rg 02:32

11 Dar unul din servii lui Ioab a rămas lângă el c şi a zis: „Cine îl vrea pe Ioab şi cine este de partea lui David, să-l urmeze pe Ioab!“
12 Amasa însă zăcea tăvălit în sânge, în mijlocul drumului. Iar omul văzând că tot poporul se oprea acolo, l-a mutat pe Amasa din drum într'un câmp de alături şi a aşternut pe el o haină, de vreme ce văzuse că fiece om care venea la el rămânea acolo.

2Rg 02:23

13 Şi a fost că după ce l-a mutat din drum, fiecare om din Israel se ducea după Ioab ca să-l urmărească pe Şeba, fiul lui Bicri.
14 Iar el [Ioab] a trecut prin toate triburile lui Israel, până la Abel şi Bet-Maaca; şi toţi cei din Berim s'au adunat şi ei şi l-au urmat.
15 Apoi au venit şi l-au împresurat [pe Şeba] la Abel şi la Bet-Maaca; şi au ridicat un val de pământ împrejurul cetăţii şi s'au apropiat de zid; şi toţi oamenii ce se aflau cu Ioab erau de părere să spargă zidul.
16 Atunci o femeie înţeleaptă a strigat de pe zid: „Ascultaţi, ascultaţi! Spuneţi-i lui Ioab să vină aproape, că vreau să-i vorbesc!“
17 El i-a venit aproape, iar femeia i-a zis: „Tu eşti Ioab?“ El a răspuns: „Eu“. Atunci femeia i-a zis: „Ascultă vorbele roabei tale!“ Iar Ioab a zis: „Ascult“.
18 Iar ea i-a grăit, zicând: „Odinioară se spunea aşa: Să se întrebe în Abel şi în Dan dacă a lipsit ceva din cele ce-au hotărât credincioşii din Israel; dacă e de întrebat, să se întrebe în acelaşi chip în care s'a văzut lipsa.
19 Eu sunt una din cetăţile paşnice printre cele puternice ale lui Israel; de ce cauţi tu să prăpădeşti moştenirea Domnului?“
20 Atunci Ioab a răspuns, zicând: „Departe de mine, departe de mine să am gândul de a o prăpădi sau nimici!
21 Nu aşa stă treaba, ci un om din muntele lui Efraim, anume Şeba, fiul lui Bicri, şi-a ridicat mâna împotriva regelui David. Daţi-mi-l mie doar pe el singur, şi voi pleca de lângă cetate“. Iar femeia i-a zis lui Ioab: „Iată, capul său îţi va fi aruncat peste zid“.
22 Femeia a mers la tot poporul şi, cu înţelepciunea ei, a vorbit către toată cetatea. Şi au tăiat capul lui Şeba, fiul lui Bicri, şi i l-au aruncat lui Ioab. Atunci acesta a sunat din trâmbiţă, iar poporul a plecat de lângă cetate, fiecare la cortul său; iar Ioab s'a întors la rege, în Ierusalim.
23 Ioab era mai-mare peste toate oştile lui Israel, iar Benaia, fiul lui Iehoiada, era peste Cheretieni şi Peletieni;

2Rg 08:16 2Rg 08:18

24 Adoram era peste dări; Iosafat, fiul lui Ahilud, era cronicar;

3Rg 04:3

25 Siva era secretar, Ţadoc şi Abiatar erau preoţi;

2Rg 08:17

26 de asemenea, şi Ira din Iair era preot al lui David.

[ VTVechiul Testament

[ 2RgCartea a Doua a Regilor
[ Cap. 21 ]CAPITOLUL 21
Marea foamete şi uciderea a şapte urmaşi ai lui Saul. Biruinţa asupra Filistenilor.
1 În zilele lui David a fost o foamete de trei ani, an după an. David a căutat atunci spre faţa Domnului, iar Domnul a zis: „Aceasta, din pricina lui Saul şi a nedreptăţii casei lui în a face ucideri sângeroase atunci când el i-a măcelărit pe Gabaoniţi“.
2 Atunci regele David i-a chemat pe Gabaoniţi şi le-a zis (acuma, Gabaoniţii nu sunt fii ai lui Israel, ci din rămăşiţa Amoreilor a, iar Israeliţii le făcuseră jurământ; Saul însă a căutat să-i dea pierzării, în zelul său pentru fiii lui Israel şi ai lui Iuda);

Ios 09:19

3 aşadar, a zis David către Gabaoniţi: „Ce să fac eu cu voi? şi cum să fac ispăşire pentru ca voi să binecuvântaţi moştenirea Domnului?“ b
4 Iar Gabaoniţii i-au zis: „De la Saul şi de la casa lui nu ne trebuie argint sau aur, şi nici că trebuie ucis cineva din Israel“. Iar el le-a zis: „Ce-mi veţi spune voi, aceea voi face“.
5 Atunci ei au zis către rege: „Omul care a vrut să ne stârpească şi care ne-a asuprit şi care şi-a pus în gând să ne dea pierzării, pe acela să-l dăm noi pierzării, aşa ca el să nu rămână în tot hotarul lui Israel.
6 Daţi-ne şapte bărbaţi dintre fiii lui, iar noi să-i atârnăm la soare c, în faţa Domnului, în Gabaonul lui Saul, ca pe nişte aleşi ai Domnului“. Iar regele a zis: „Eu îi voi da“.

Nm 25:4

7 Dar regele l-a cruţat pe Mefiboşet, fiul lui Ionatan, fiul lui Saul, din pricina jurământului Domnului ce fusese între ei, adică între David şi Ionatan, fiul lui Saul.

1Rg 20:42

8 Regele însă i-a luat pe cei doi fii pe care Riţpa, fiica lui Aia, i-i născuse lui Saul: Armoni şi Mefiboşet, şi pe cei cinci fii pe care Merob, fiica lui Saul, i-i născuse lui Adriel, fiul lui Barzilai din Mehola,

2Rg 03:7

9 şi i-a dat în mâinile Gabaoniţilor, iar aceştia i-au atârnat la soare, în munte, în faţa Domnului; acolo au căzut, toţi şapte într'un singur loc; mai mult, au fost omorâţi în zilele de la începutul secerişului, când se începe seceratul orzului.
10 Iar Riţpa, fiica lui Aia, a luat pânză de sac şi a aşternut-o pe stâncă la începutul seceratului orzului, până când a picat peste ei apă din cer; şi n'a lăsat să se culce pe ei păsările cerului ziua şi fiarele câmpului noaptea.
11 Şi i s'a spus lui David ce făcuse Riţpa, fiica lui Aia, ţiitoarea lui Saul.
12 Atunci David a mers şi a luat osemintele lui Saul şi osemintele lui Ionatan, fiul său, de la locuitorii din Iabeşul Galaadului, pe care aceştia le furaseră din uliţa Bet-Şeanului, unde le puseseră Filistenii în ziua în care ei l-au ucis pe Saul la Ghelboa;

1Rg 31:10-13

13 şi de acolo a strămutat el osemintele lui Saul şi pe ale lui Ionatan, fiul său, şi a adunat şi osemintele celor ce fuseseră ucişi prin întindere la soare d.
14 Iar osemintele lui Saul şi osemintele lui Ionatan, fiul său, şi osemintele celor ce fuseseră ucişi prin întindere la soare le-au îngropat în ţinutul lui Veniamin, alături de mormântul lui Chiş, tatăl lui [Saul]. Şi s'a făcut tot ceea ce poruncise regele. Şi după aceea S'a milostivit Dumnezeu asupra ţării.

2Rg 24:25

15 Şi a mai fost încă un război între Filisteni şi Israel. Atunci s'a coborât David, şi servii săi împreună cu el, şi s'au bătut cu Filistenii; dar David a obosit.
16 Atunci Işbi-Benob, unul din urmaşii lui Rafa e, a cărui suliţă cântărea trei sute de sicli de aramă f şi care purta la cingătoare o măciucă, se socotea să-l lovească pe David.
17 Dar Abişai, fiul Ţeruiei, l-a ajutat [pe David] şi l-a lovit pe filistean şi l-a ucis. Atunci oamenii lui David s'au jurat, zicând: „Tu să nu mai ieşi cu noi la război, ca să nu se stingă facla lui Israel“.

2Rg 18:3

18 După aceea a mai fost un război cu Filistenii, la Gob. Atunci Sibecai Huşatitul l-a ucis pe Saf, unul din urmaşii lui Rafa.

1Par 20:4-8

19 Tot la Gob a mai fost o altă bătălie cu Filistenii. Atunci Elhanan, fiul lui Iaare Oreghim din Betleem, l-a ucis pe Goliat din Gat, a cărui suliţă avea coada cât un sul de la războiul de ţesut.

1Rg 17:7 1Par 20:4-8

20 Şi a mai fost încă o bătălie, la Gat. Şi era acolo un om înalt, care avea câte şase degete la fiecare mână şi la fiecare picior – în total, douăzeci şi patru –, tot dintre urmaşii lui Rafa.

1Par 20:4-8

21 Acesta îi defăima pe Israeliţi, dar l-a ucis Ionatan, fiul lui Şama, fratele lui David.

2Rg 13:3 1Par 20:4-8

22 Aceşti patru oameni erau urmaşi ai uriaşilor din Gat, din neamul lui Rafa; şi au căzut de mâna lui David şi a servilor lui.

1Par 20:4-8