[ VT ] Vechiul Testament
[ Ps ] Psalmii
[ Cap. 134 ] | PSALMUL 134 a Aliluia. |
1 Lăudaţi numele Domnului, lăudaţi-L, voi, slugi, pe Domnul, |
2 voi, cei ce staţi în casa Domnului, în curţile casei Dumnezeului nostru. |
3 Lăudaţi-L pe Domnul, că este bun, cântaţi numelui Său, că este bun; |
4 că pe Iacob Şi l-a ales Domnul, pe Israel să-I fie moştenire. |
5 Că eu am cunoscut că mare este Domnul b şi Domnul nostru-i peste toţi dumnezeii. |
6 Pe toate câte Domnul le-a vrut, El le-a şi făcut în cer şi pe pământ, în mări şi'n toate adâncurile; |
7 nori a ridicat de la marginea pământului, fulgere spre ploaie a făcut; El scoate vânturile din vistieriile Sale; |
8 El i-a lovit pe întâi-născuţii Egiptului, de la om pân'la dobitoc; |
9 semne şi minuni a trimis în mijlocul tău, Egipte, lui Faraon şi tuturor slugilor lui. |
10 El a lovit neamuri multe şi regi puternici a ucis: |
11 pe Sihon, regele Amoreilor, şi pe Og, regele Vasanului, şi toate regatele Canaanului; |
12 şi pământul lor l-a dat ca moştenire, moştenire lui Israel, poporul Său. |
13 Doamne, numele Tău rămâne în veac, Doamne, pomenirea Ta este din neam în neam. |
14 Că Domnul îl va judeca pe poporul Său şi asupra robilor Săi mângâiat va fi c. |
15 Idolii neamurilor sunt argint şi aur, lucruri de mâini omeneşti: |
16 gură au şi nu vor grăi, ochi au şi nu vor vedea, |
17 urechi au şi nu vor auzi, că'n gura lor suflare nu se află. |
18 Precum sunt ei să se facă toţi cei care-i făuresc şi toţi cei ce se încred în ei! |
19 Voi, casa lui Israel, binecuvântaţi-L pe Domnul!; voi, casa lui Aaron, binecuvântaţi-L pe Domnul!; |
20 voi, casa lui Levi, binecuvântaţi-L pe Domnul!; voi, cei ce vă temeţi de Domnul, binecuvântaţi-L pe Domnul! |
21 Binecuvântat este Domnul din Sion, Cel ce locuieşte în Ierusalim! |
[ VT ] Vechiul Testament
[ Ps ] Psalmii
[ Cap. 135 ] | PSALMUL 135 Aliluia. |
1 Mărturisiţi-vă Domnului, că este bun, că în veac este mila Lui. |
2 Mărturisiţi-vă Dumnezeului dumnezeilor, că în veac este mila Lui; |
3 mărturisiţi-vă Domnului domnilor, că în veac este mila Lui; |
4 Celui ce singur a făcut minuni mari, că în veac este mila Lui; |
5 Celui ce a făcut cerurile cu pricepere, că în veac este mila Lui; |
6 Celui ce a întărit pământul pe ape, că în veac este mila Lui; |
7 Celui ce singur a făcut luminători mari, că în veac este mila Lui; |
8 soarele spre stăpânirea zilei, că în veac este mila Lui; |
9 luna şi stelele spre stăpânirea nopţii, că în veac este mila Lui; |
10 Celui ce a lovit Egiptul cu cei întâi-născuţi ai lor, că în veac este mila Lui; |
11 şi l-a scos pe Israel din mijlocul lor, că în veac este mila Lui; |
12 cu mână tare şi cu braţ înalt, că în veac este mila Lui; |
13 Celui ce Marea Roşie a despărţit-o'n părţi, că în veac este mila Lui; |
14 şi l-a trecut pe Israel prin mijlocul ei, că în veac este mila Lui; |
15 şi l-a răsturnat pe Faraon şi oastea lui în Marea Roşie, că în veac este mila Lui; |
16 Celui ce Şi-a trecut poporul prin pustie, că în veac este mila Lui; Celui ce a scos apă din stâncă lucie, că în veac este mila Lui. |
17 Celui ce a bătut regi mari, că în veac este mila Lui; |
18 Celui ce a ucis regi tari, că în veac este mila Lui; |
19 pe Sihon, regele Amoreilor, că în veac este mila Lui; |
20 şi pe Og, regele Vasanului, că în veac este mila Lui; |
21 şi pământul lor l-a dat ca moştenire, că în veac este mila Lui; |
22 moştenire lui Israel, robul Său, că în veac este mila Lui; |
23 Că'ntru smerenia noastră Şi-a amintit Domnul de noi, că în veac este mila Lui; |
24 şi ne-a izbăvit pe noi de vrăjmaşii noştri, că în veac este mila Lui; |
25 Cel ce dă hrană la tot trupul, că în veac este mila Lui. |
26 Mărturisiţi-vă Dumnezeului ceresc, că în veac este mila Lui. Mărturisiţi-vă Domnului domnilor, că în veac este mila Lui. |
[ VT ] Vechiul Testament
[ Ps ] Psalmii
[ Cap. 136 ] | PSALMUL 136 a Al lui David. |
1 La râurile Babilonului b, acolo am şezut şi am plâns când ne-am adus aminte de Sion. |
2 În sălcii, în mijlocul lor, am atârnat noi harpele c noastre. |
3 Că, acolo, cei ce ne robiseră ne-au cerut cuvinte de cântare, iar cei ce ne târâseră ne-au cerut un cânt: „Cântaţi-ne una din cântările Sionului!“ |
4 Cum vom cânta cântarea Domnului în pământ străin?... d |
5 De te voi uita, Ierusalime, uitată să-mi fie mâna dreaptă!; |
6 lipească-mi-se limba de gâtlej dacă nu-mi voi aduce aminte de tine, dacă nu voi pune Ierusalimul mai presus de orice altceva, ca început al veseliei mele! |
7 Adu-Ţi aminte, Doamne, de fiii Edomului în ziua Ierusalimului, cei ce ziceau: „Goliţi-l, goliţi-l până'n temelii!“ Ir 49:6-7 Plg 04:21 Iz 25:12 Iz 35:5 Bar 04:31 Am 01:10 Ap 18:6 |
8 O, fiică a Babilonului, tu, ticăloaso, fericit va fi cel ce-ţi va plăti prin plata cu care tu ne-ai răsplătit, |
9 fericit va fi cel ce-i va apuca pe pruncii tăi şi-i va izbi de piatră e! |
[ VT ] Vechiul Testament
[ Ps ] Psalmii
[ Cap. 137 ] | PSALMUL 137 Al lui David. |
1 Mărturisi-mă-voi Ţie, Doamne, cu toată inima mea, şi'n faţa îngerilor Îţi voi cânta, că ai auzit graiurile gurii mele. |
2 Închina-mă-voi spre locaşul Tău cel sfânt a şi numelui Tău mă voi mărturisi pentru mila şi adevărul Tău, că numele cel sfânt Ţi l-ai preamărit peste tot ceea ce este b. |
3 În orice zi Te voi chema, auzi-mă degrab; spor vei face'n sufletul meu cu puterea ta. |
4 Pe Tine să Te mărturisească, Doamne, toţi regii pământului, că au auzit toate cuvintele gurii Tale, |
5 şi să cânte ei în căile Domnului, că mare este slava Domnului. |
6 Că înalt este Domnul, dar spre cele smerite priveşte şi pe cele înalte de departe le cunoaşte. |
7 Chiar dacă eu aş umbla prin miezul necazului, Tu ţine-mă'n viaţă. Mâna Ţi-ai întins-o peste mânia vrăjmaşilor mei şi dreapta Ta m'a izbăvit. |
8 Domnul în locul meu le va răsplăti. Doamne, mila Ta este în veac, lucrurile mâinilor Tale nu le trece cu vederea. |
[ VT ] Vechiul Testament
[ Ps ] Psalmii
[ Cap. 138 ] | PSALMUL 138 Pentru sfârşit. Al lui David. Un psalm al lui Zaharia în diaspora. a |
1 Doamne, Tu m'ai pus la încercare şi m'ai cunoscut; Dt 31:21 2Rg 07:20 1Par 17:18 Iov 14:16 Iov 42:3 Ir 12:3 Sir 39:19 Sir 42:19 Rm 08:27 |
2 Tu mi-ai cunoscut şederea şi scularea, gândurile mele Tu de departe le pricepi. |
3 Tu mi-ai cercetat cărarea şi culcuşul şi toate căile mele mai dinainte le-ai văzut, |
4 că'n limba mea nu e cuvânt viclean b. |
5 Iată, Doamne, Tu pe toate le cunoşti, pe cele din urmă şi pe cele dintâi; Tu m'ai plăsmuit şi mâna Ţi-ai pus-o peste mine. |
6 Cunoaşterea Ta e mult prea minunată pentru mine; puternică este, eu n'o pot atinge c. |
7 De la Duhul Tău, unde mă voi duce? iar de la faţa Ta, unde voi fugi? |
8 De mă voi sui în cer, Tu acolo eşti; de mă voi pogorî în iad, Tu eşti de faţă; |
9 de-mi voi lua aripile din lumina zorilor şi'n marginile mării mă voi sălăşlui, |
10 chiar şi acolo mâna Ta mă va'ndruma şi dreapta Ta mă va ţine d. |
11 Şi am zis: – Da, întunericul mă va copleşi şi'n desfătarea mea chiar noaptea va deveni lumină..., |
12 căci cu Tine întunericul nu va fi întuneric şi noaptea lumină va fi ca şi ziua; întuneric şi lumină, la Tine sunt totuna. |
13 Că Tu, Doamne, mi-ai luat în stăpânire rărunchii, Tu încă din pântecele maicii mele m'ai apărat. |
14 Pe Tine Te voi mărturisi, că minunat eşti Tu întru cele temute; minunate sunt lucrurile Tale, şi sufletul meu le cunoaşte foarte. |
15 Oasele mi le-ai făcut întru ascuns, ele Ţie nu-Ţi sunt ascunse, şi nici fiinţa mea e în străfundurile pământului; |
16 eram în devenire, Tu m'ai văzut întreg f; în cartea Ta toţi oamenii vor fi scrişi: ei ziua se urzesc, dar nimeni printre ei g. |
17 Dar mie, Dumnezeule, în mare cinstire mi-au fost prietenii Tăi, puternice foarte li s'au făcut stăpânirile h. |
18 Eu îi voi număra, ei mai mult decât nisipul se vor înmulţi; m'am trezit, şi încă sunt cu Tine. |
19 O, de i-ai ucide pe păcătoşi, Dumnezeule! Voi, bărbaţi ai vărsării de sânge, îndepărtaţi-vă de mine, |
20 că'n gândurile voastre nu-i decât gâlceavă; cetăţile Tale zadarnic le vor lua. |
21 Oare nu i-am urât eu, Doamne, pe cei ce Te urăsc? oare nu m'am topit eu din pricina vrăjmaşilor Tăi?: |
22 Cu ură desăvârşită i-am urât, duşmanii mei i-am socotit i. |
23 Pune-mă la'ncercare, Dumnezeule, şi cunoaşte-mi inima: cercetează-mă şi cunoaşte-mi cărările |
24 şi vezi dacă'n mine îşi are nelegiuirea vreo cale; călăuzeşte-mă Tu pe calea cea veşnică. |
[ VT ] Vechiul Testament
[ Ps ] Psalmii
[ Cap. 139 ] | PSALMUL 139 Pentru sfârşit. Un psalm al lui David. |
1 Scapă-mă, Doamne, de omul rău a, izbăveşte-mă de bărbatul nedrept, |
2 de cei ce'n inima lor uneltesc nedreptate şi'n toată ziua războaie pun la cale. |
3 Limba şi-au ascuţit-o precum a şarpelui; sub buzele lor, venin de aspidă. |
4 Păzeşte-mă, Doamne, de mâna păcătosului; scapă-mă de oamenii nedrepţi, de cei ce uneltesc să-mi împiedice paşii. |
5 Cei mândri b mi-au ascuns o cursă, din funii făcut-au laţ picioarelor mele, pietre de poticnire mi-au pus în cărare. |
6 Zis-am către Domnul: – Tu eşti Dumnezeul meu, pleacă-Ţi auzul, Doamne, spre glasul rugăciunii mele! |
7 Doamne, Doamne, Tu, puterea mântuirii mele, Tu mi-ai umbrit c capul în zi de război. |
8 Din pricina poftei mele, Doamne, nu mă da pe mâna păcătosului; sfat au făcut împotrivă-mi, nu mă părăsi, ca nu cumva ei să se umple de trufie. |
9 Capul ce li se'nvârte şi dezgustul buzelor lor să-i acopere d. |
10 Cărbuni aprinşi vor cădea peste ei; în foc îi vei arunca, în necazuri pe care să nu le poată duce. |
11 Omul limbut nu va călca drept pe pământ, omul rău va fi vânat de rele spre pieire. |
12 Eu ştiu că Domnul îi va face săracului judecată şi sărmanului dreptate; |
13 iar drepţii vor mărturisi numele Tău, împreună cu faţa Ta vor locui cei drepţi. |
[ VT ] Vechiul Testament
[ Ps ] Psalmii
[ Cap. 140 ] | PSALMUL 140 a Un psalm al lui David. |
1 Doamne, strigat-am către Tine, auzi-mă; ia aminte la glasul rugăciunii mele când strig către Tine. |
2 Să se îndrepte rugăciunea mea ca tămâia înaintea Ta; ridicarea mâinilor mele, jertfă de seară. |
3 Pune, Doamne, strajă gurii mele şi uşă de îngrădire împrejurul buzelor mele b. |
4 Să nu abaţi inima mea spre cuvinte de vicleşug ca să mă dezvinovăţesc cu dezvinovăţiri în păcate c, cu oameni care lucrează fărădelegea, cu ai căror aleşi nu mă voi însoţi. |
5 Certa-mă-va dreptul cu milă şi mă va mustra d, dar untdelemnul păcătosului să nu ungă capul meu e. Că încă şi rugăciunea mea este întru bunăvrerile lor, |
6 lângă stâncă înghiţiţi au fost judecătorii lor; auzi-vor graiurile mele, că s'au îndulcit, |
7 ca o brazdă de pământ s'au rupt pe pământ, risipitu-s'au oasele lor lângă iad. |
8 Căci către Tine-s, Doamne, Doamne, ochii mei, în Tine am nădăjduit, sufletul să nu mi-l iei. |
9 Păzeşte-mă de cursa pe care ei mi-au pus-o, şi de pietrele de poticnire ale celor ce lucrează fărădelegea. |
10 Cădea-vor în mreaja lor păcătoşii, dar eu deoparte sunt până ce voi trece f. |
[ VT ] Vechiul Testament
[ Ps ] Psalmii
[ Cap. 141 ] | PSALMUL 141 Învăţătură a lui David, când era el în peşteră, rugându-se. a |
1 Cu glasul meu către Domnul am strigat, cu glasul meu către Domnul m'am rugat. |
2 Vărsa-voi înaintea Lui rugăciunea mea, necazul meu înaintea Lui îl voi spune. |
3 Când duhul meu se istovea în mine, atunci Tu îmi cunoşteai cărările b. În calea aceasta, în care am umblat, ei mi-au ascuns o cursă. |
4 Luat-am seama spre dreapta şi m'am uitat şi nu era nimeni care să mă cunoască c. Fuga mea a luat sfârşit şi nu mai e nimeni care să-mi fugărească sufletul. |
5 Strigat-am către Tine, Doamne, zis-am: – Tu eşti nădejdea mea, partea mea eşti în pământul celor vii. |
6 Ia aminte la rugăciunea mea, că umilit sunt foarte. Izbăveşte-mă de cei ce mă prigonesc, că s'au făcut mai tari decât mine. |
7 Scoate din temniţă sufletul meu, ca să se mărturisească numelui Tău, Doamne; drepţii cu răbdare mă vor aştepta până ce Tu îmi vei da răsplata. |
[ VT ] Vechiul Testament
[ Ps ] Psalmii
[ Cap. 142 ] | PSALMUL 142 Un psalm al lui David; când fiul său a îl urmărea. |
1 Doamne, auzi rugăciunea mea, întru adevărul Tău ascultă-mi cererea, întru dreptatea Ta auzi-mă! |
2 Şi să nu intri la judecată cu robul Tău, că'n faţa Ta nimeni din cei vii nu va fi drept. Iov 09:2-3 Iov 15:14 Iov 25:4 Ps 118:124 Ps 129:3 Sir 07:5 Rm 03:19 1Co 04:4 Ga 02:16 |
3 Că vrăjmaşul mi-a prigonit sufletul, cu tălpile calcă pe viaţa mea; aşezatu-m'a în întuneric ca pe morţii cei din veac, |
4 şi s'a mâhnit întru mine duhul meu, întru mine inima mi s'a tulburat. |
5 Adusu-mi-am aminte de zilele de odinioară, la toate lucrurile Tale am cugetat, la faptele mâinilor Tale am gândit. |
6 Spre Tine mi-am întins mâinile; sufletul meu era însetat după Tine ca un pământ fără apă. |
7 Degrab auzi-mă, Doamne, duhul meu a slăbit; să nu-Ţi întorci faţa de la mine, ca să nu mă asemăn celor ce se pogoară în groapă. |
8 Fă să aud dimineaţa mila Ta, că în Tine mi-am pus nădejdea. Fă-mi cunoscută, Doamne, calea pe care voi merge, că la Tine mi-am ridicat sufletul. |
9 Scapă-mă de vrăjmaşii mei, Doamne, că la Tine am alergat să scap. |
10 Învaţă-mă să fac voia Ta, că Tu eşti Dumnezeul meu. Duhul Tău cel bun mă va călăuzi la pământul dreptăţii. |
11 De dragul numelui Tău, Doamne, mă vei via; întru dreptatea Ta îmi vei scoate sufletul din necaz |
12 şi întru mila Ta îi vei stârpi pe vrăjmaşii mei şi-i vei nimici pe toţi cei ce-mi necăjesc sufletul, că eu sunt robul Tău. |
[ VT ] Vechiul Testament
[ Ps ] Psalmii
[ Cap. 143 ] | PSALMUL 143 Al lui David; cu privire la Goliat. a |
1 Binecuvântat este Domnul, Dumnezeul meu, Cel ce-mi învaţă mâinile pentru luptă şi degetele pentru război b. |
2 El e Mila mea şi Scăparea mea, Ocrotitorul meu şi Izbăvitorul meu, Apărătorul meu; în El am nădăjduit, în El, Cel ce pe poporul meu sub mine îl supune. |
3 Doamne, ce este omul, că i Te-ai făcut cunoscut? sau fiul omului, că-l iei în seamă? |
4 Omul cu deşertăciunea se aseamănă, zilele lui ca umbra trec. Iov 08:9 Iov 14:2 Ps 038:5 Ps 108:23 Ecc 06:12 Ecc 08:7 Ecc 08:13 |
5 Doamne, apleacă cerurile şi Te pogoară c; atinge-Te de munţi, şi ei vor fumega. |
6 Cu fulger fulgeră-i şi risipeşte-i! Săgeţile Tale trimite-le, şi-i vei tulbura. |
7 Dintru înălţime trimite-Ţi mâna, scoate-mă şi izbăveşte-mă din ape multe, din mâna fiilor străinilor, |
8 a căror gură deşertăciune a grăit şi a căror dreaptă e dreapta nedreptăţii. |
9 Dumnezeule, cântare nouă Îţi voi cânta, în psaltire cu zece strune Îţi voi cânta, Ţie, |
10 Celui ce regilor le dai mântuire, Celui ce pe David, robul Tău, îl mântuieşti de sabie rea. |
11 Izbăveşte-mă şi mă scoate din mâna fiilor străinilor, a căror gură deşertăciune a grăit şi a căror dreaptă e dreapta nedreptăţii, |
12 ai căror fii sunt ca nişte mlădiţe adânc răsădite în propria lor tinereţe, ale căror fiice sunt înfrumuseţate, împodobite precum un chip în templu. |
13 Cămările lor sunt pline, vărsându-se din una în alta; oile lor, cu mulţi miei, umplu porţile când ies, |
14 boii lor sunt graşi, gard căzut nu se află, nici vreo scurgere, nici vreo strigare în uliţele lor. |
15 Ei l-au fericit pe poporul care o duce astfel; dar fericit e poporul al cărui Dumnezeu e Domnul. |
[ VT ] Vechiul Testament
[ Ps ] Psalmii
[ Cap. 144 ] | PSALMUL 144 O cântare de laudă a lui David. |
1 Pe Tine Te voi înălţa, Dumnezeul meu, Împăratul meu, şi numele Tău îl voi binecuvânta în veac şi în veacul veacului. |
2 În toate zilele Te voi binecuvânta şi numele Tău îl voi lăuda în veac şi în veacul veacului. |
3 Mare este Domnul şi lăudat foarte şi nici o margine nu este măreţiei Sale a. |
4 Neam după neam vor lăuda lucrurile Tale şi puterea Ta o vor vesti; |
5 de măreţia slavei sfinţeniei Tale vor grăi şi despre minunile Tale vor povesti |
6 şi despre puterea înfricoşătoarelor Tale fapte vor istorisi şi măreţia Ta o vor spune; |
7 amintirea mulţimii bunătăţii Tale o vor revărsa şi de dreptatea Ta se vor bucura. |
8 Îndurat şi milostiv este Domnul, îndelung-răbdător şi mult-milostiv. |
9 Domnul bun le este tuturor şi îndurările Lui peste toate lucrurile Lui. |
10 Să Te laude pe Tine, Doamne, toate lucrurile Tale, şi cuvioşii Tăi să Te binecuvinteze. |
11 Despre slava împărăţiei Tale vor istorisi şi despre stăpânirea Ta vor spune, |
12 ca să-i facă pe fiii oamenilor să-Ţi cunoască stăpânirea şi slava măreţiei împărăţiei Tale. |
13 Împărăţia Ta este împărăţia tuturor veacurilor şi stăpânirea Ta, din neam în neam. Credincios este Domnul faţă de spusele Sale şi sfânt în toate lucrurile Sale. |
14 Domnul îi sprijină pe toţi cei ce cad şi-i ridică pe toţi cei prăbuşiţi. |
15 Ochii tuturor nădăjduiesc în Tine, iar Tu le dai hrana la vreme potrivită. |
16 Tu mâna Ţi-o deschizi şi de bunăvoinţă saturi tot ce e viu. |
17 Drept este Domnul în toate căile Sale şi sfânt în toate lucrurile Sale. |
18 Aproape este Domnul de toţi cei care-L cheamă, de toţi cei ce întru adevăr Îl cheamă b. |
19 Voia celor ce se tem de El o va face şi rugăciunea lor o va auzi şi El îi va mântui. 1Rg 02:9 1Par 05:20 Ps 020:2 Ps 030:22 Ps 033:19 Ps 090:14 Ps 146:11 Dn 02:18 Iac 05:17 |
20 Domnul îi păzeşte pe toţi cei ce-L iubesc, iar pe toţi păcătoşii îi va nimici. |
21 Gura mea va grăi lauda Domnului; tot ce e trup să binecuvinteze numele Său cel sfânt în veac şi în veacul veacului. |
[ VT ] Vechiul Testament
[ Ps ] Psalmii
[ Cap. 145 ] | PSALMUL 145 Aliluia. Al lui Agheu şi Zaharia a. |
1 Suflete al meu, laudă-L pe Domnul! |
2 Lăuda-voi pe Domnul în viaţa mea, cânta-voi Dumnezeului meu atât cât voi fi viu. |
3 Nu vă încredeţi în cei puternici b, în fiii oamenilor, în care nu-i nici o mântuire; |
4 suflarea c li se va duce, ei în pământul lor se vor întoarce, e ziua'n care gândurile lor toate vor pieri. |
5 Fericit e cel căruia Dumnezeul lui Iacob îi este ajutor, a cărui nădejde e în Domnul Dumnezeul lui, |
6 Cel ce a făcut cerul şi pământul, marea şi tot ceea ce se află'n ele; Cel ce păzeşte adevărul în veac, |
7 Cel ce face judecată pentru cei năpăstuiţi, Cel ce dă hrană celor flămânzi; Domnul îi dezleagă pe cei ferecaţi în obezi, |
8 Domnul îi ridică pe cei prăbuşiţi, Domnul înţelepţeşte orbii, Domnul îi iubeşte pe cei drepţi, |
9 Domnul îi păzeşte pe cei străini; pe orfan şi pe văduvă îi va lua asupra Sa d, iar calea păcătoşilor o va nimici. |
10 Împărăţi-va Domnul în veci, Dumnezeul tău, Sioane, în neam şi în neam. |
[ VT ] Vechiul Testament
[ Ps ] Psalmii
[ Cap. 146 ] | PSALMUL 146 Aliluia. Al lui Agheu şi Zaharia. |
1 Lăudaţi-L pe Domnul, că bun lucru este un psalm; dulce să-I fie Dumnezeului nostru lauda. |
2 Când Domnul va zidi Ierusalimul, El la un loc îi va aduna pe risipiţii lui Israel, |
3 El, Cel ce-i vindecă pe cei cu inima zdrobită şi le leagă la un loc frânturile a, |
4 Cel ce numără mulţimea stelelor şi pe toate le cheamă pe nume b. |
5 Mare este Domnul nostru şi mare Îi este tăria şi priceperii Sale nu-i este hotar. |
6 Domnul îi ia asupra Sa pe cei blânzi, dar pe cei păcătoşi pân'la pământ îi smereşte. |
7 Începeţi cântare Domnului prin cântare de laudă, în alăută cântaţi-I Dumnezeului nostru, |
8 Celui ce cu nori înveleşte cerul, Celui ce pregăteşte ploaie pământului, Celui ce'n munţi face să răsară iarbă şi verdeaţă spre slujba oamenilor, |
9 Celui ce le dă animalelor hrana şi puilor de corb care pe El Îl cheamă. Iov 05:10 Ps 103:14 Ps 103:21 Ps 135:25 Iov 38:41 Ioil 01:20 Mt 06:26 Lc 12:24 |
10 Nu în puterea calului Îi este vrerea, nici în gleznele omului bunăvoirea. |
11 Bunăvoirea Domnului este în cei ce se tem de El şi în cei ce nădejdea şi-o pun în mila Lui. |
[ VT ] Vechiul Testament
[ Ps ] Psalmii
[ Cap. 147 ] | PSALMUL 147 Aliluia. Al lui Agheu şi Zaharia. |
1 Laudă-L pe Domnul, Ierusalime, laudă-L pe Dumnezeul tău, Sioane, |
2 că El a întărit stâlpii porţilor Tale, El i-a binecuvântat pe fiii tăi în tine; |
3 El, Cel ce pace a pus la hotarele tale şi cu fruntea grâului te-a săturat a, |
4 Cel ce graiul Său i-l trimite pământului – cât de repede aleargă cuvântul Său! –, |
5 Cel ce dă zăpadă ca lâna şi negura o presară precum cenuşa; |
6 El gheaţa Şi-o azvârle ca pe dumicaţi – în faţa gerului Său cine va sta? –; |
7 El cuvântul Şi-l va trimite şi-i va topi, vântul Său va sufla şi apele vor curge. |
8 Cuvântul Său i-l vesteşte lui Iacob, îndreptările şi judecăţile Sale lui Israel. |
9 Nu astfel a făcut oricărui neam şi nici nu le-a arătat judecăţile Sale. |
[ VT ] Vechiul Testament
[ Ps ] Psalmii
[ Cap. 148 ] | PSALMUL 148 Aliluia. Al lui Agheu şi Zaharia. |
1 Lăudaţi-L pe Domnul din ceruri, lăudaţi-L pe El întru cele înalte. |
2 Lăudaţi-L pe El, toţi îngerii Lui, lăudaţi-L pe El, toate puterile Lui. |
3 Lăudaţi-L pe El, soarele şi luna, lăudaţi-L pe El, stelele şi lumina. |
4 Lăudaţi-L pe El, cerurile cerurilor, şi apa cea mai presus de ceruri; |
5 ele să laude numele Domnului, că El a zis şi ele s'au ivit a, El a poruncit şi ele s'au zidit; |
6 El le-a aşezat în veac şi în veacul veacului: lege a pus, şi ea nu se va trece. |
7 Lăudaţi-L pe Domnul de pe pământ, voi, balauri şi toate adâncurile, |
8 focul, grindina, zăpada, gheaţa, suflarea de vifor, voi, cele ce-I îndepliniţi cuvântul, |
9 munţii şi dealurile toate, pomii roditori şi toţi cedrii, |
10 fiarele şi toate animalele, târâtoare şi păsări zburătoare, |
11 regii pământului şi toate popoarele, mai-marii şi toţi judecătorii pământului, |
12 tinerii şi fecioarele, bătrânii cu cei mai tineri |
13 să laude numele Domnului, că numai numele Lui s'a înălţat; lauda Lui e deasupra cerului şi a pământului, |
14 şi El va înălţa fruntea poporului Său. Aceasta-i cântare tuturor cuvioşilor Săi, fiilor lui Israel, poporului ce se apropie de El. |
[ VT ] Vechiul Testament
[ Ps ] Psalmii
[ Cap. 149 ] | PSALMUL 149 Aliluia. |
1 Cântaţi-I Domnului cântare nouă, lauda Lui în adunarea celor cuvioşi a. |
2 Să se veselească Israel de Cel ce l-a făcut şi fiii Sionului să se bucure de Împăratul lor. |
3 Să laude numele Lui în horă b; din timpane şi din psaltire să-I cânte. |
4 Că binevoieşte Domnul întru poporul Său şi-i va înălţa pe cei blânzi întru mântuire. |
5 Lăuda-se-vor cuvioşii întru slavă şi'n aşternuturile lor se vor bucura. |
6 Laudele'nalte ale lui Dumnezeu fi-vor în gura lor şi săbii cu două tăişuri în mâinile lor, |
7 ca să facă răzbunare printre păgâni şi pedepse printre popoare, |
8 ca să-i lege pe regii lor în obezi şi pe boierii lor în cătuşe de fier, |
9 ca să facă printre ei judecată scrisă c; aceasta va fi slava pentru toţi cuvioşii Lui. |
[ VT ] Vechiul Testament
[ Ps ] Psalmii
[ Cap. 150 ] | PSALMUL 150 Aliluia. |
1 Lăudaţi-L pe Dumnezeu întru sfinţii Lui, lăudaţi-L întru tăria puterii Lui. |
2 Lăudaţi-L întru puterile Lui, lăudaţi-L după mulţimea slavei Lui. |
3 Lăudaţi-L în glas de trâmbiţă, lăudaţi-L în psaltire şi'n alăută. |
4 Lăudaţi-L în timpane şi în horă, lăudaţi-L în strune şi în flaute a. |
5 Lăudaţi-L în ţimbale bine răsunătoare, lăudaţi-L în ţimbale de strigare. |
6 Toată suflarea să-L laude pe Domnul! Aliluia! |
[ VT ] Vechiul Testament
[ Ps ] Psalmii
[ Cap. 151 ] | PSALM Psalmul acesta a fost scris de David cu propria sa mână, deşi nu se numără printre cei o sută cincizeci. Alcătuit la vremea când el se afla în luptă cu Goliat a. |
1 Cel mai mic eram între fraţii mei şi cel mai tânăr în casa tatălui meu; eu păstoream oile tatălui meu b. |
2 Mâinile mele au făcut o harpă şi degetele mele au alcătuit o psaltire. |
3 Şi cine-I va vesti Domnului meu? Însuşi Domnul, El Însuşi va auzi. |
4 El l-a trimis pe îngerul Său şi de la oile tatălui meu m'a luat şi cu untdelemnul ungerii Sale m'a uns. |
5 Fraţii mei erau buni şi mari, dar nu întru ei a binevoit Domnul c. |
6 Ieşit-am să stau faţă'n faţă cu străinul, şi el m'a blestemat cu idolii lui. Dar eu, smulgându-i sabia, i-am tăiat capul |
7 şi am îndepărtat ocara de la fiii lui Israel. |
[ VT ] Vechiul Testament
[ Pr ] Proverbele lui Solomon
Introducere la Proverbele lui Solomon Proverbele lui Solomon sunt o culegere de maxime şi zicători ale înţelepciunii iudaice, introduse în canonul Vechiului Testament sub semnul inspiraţiei divine şi preluate de creştinism cu amendamentele lăuntrice, înnoitoare, ale Evangheliei lui Hristos. Grecescul paroimíai = „proverbe“ e traducerea, potrivit limbajului biblic, a ebraicului mişle (pluralul substantivului maşal) care devine în Vulgata proverbiae (pluralul lui proverbium), termen ce va fi adoptat în principalele limbi europene. Versiunile româneşti au preferat să traducă „pilde“, cuvânt a cărui evoluţie semantică a dus la sensul actual: „exemplu“ („de pildă“, „pilduitor“) şi nu mai acoperă decât parţial vechile denotaţii. Adăugăm şi observaţia că, deşi Fericitul Ieronim îşi intitulează traducerea Liber proverbiorum Salomonis, în chiar primul verset al primului capitol el le numeşte parabolae, termen pe care îl va folosi şi în Noul Testament pentru istorioarele inspirate din viaţa zilnică şi încărcate cu tâlcuri ascunse. Cu toate acestea, textele de care ne ocupăm nu sunt decât parţial „proverbe“ în accepţia curentă a cuvântului. Ele se înscriu în ceea ce se cheamă poezia didactică a Vechiului Testament şi au o structură literară specifică genului. De obicei, un proverb biblic este alcătuit dintr'un distih, adică din două versuri legate între ele printr'un paralelism, fie sinonimic, fie antitetic (a se vedea mai pe larg în Introducerea la Psalmi). Aşadar, prin constituţia lui, proverbul biblic aparţine genului paremiologic, adică: 1) provine din observaţia directă asupra realităţii imediate; 2) se exprimă lapidar, plastic, deseori metaforic; 3) ţinteşte un efect moralizator. În mare, Cartea Proverbelor poate fi împărţită în trei părţi: 1) Capitolele 1–9 cuprind o seamă de pericope introductive asupra înţelepciunii. 2) Capitolele 10, 1 – 22, 16 sunt alcătuite din proverbe propriu–zise, adică din maxime ale regelui Solomon, cărora li se adaugă ziceri ale altor înţelepţi, acestea din urmă fiind cuprinse în capitolele 22, 17 – 24, 22. Potrivit Textului Ebraic, în care titlurile capitolelor sunt mai explicite, aceasta ar fi „Prima colecţie a zicerilor lui Solomon“. 3) Capitolele 25, 1 – 31, 31 cuprind ceea ce se cheamă „A doua colecţie a zicerilor lui Solomon“ (25, 1 – 29, 28), la care se adaugă o seamă de proverbe răzleţe (30, 1 – 31, 9) şi un elogiu adus femeii harnice şi virtuoase (31, 10 – 31, 31). După cum se poate deduce din textul însuşi, marea majoritate a zicerilor îi sunt atribuite lui Solomon, atestat drept regele cel mai înţelept al vremii lui, cel despre care ni se spune că a rostit nu mai puţin de trei mii de proverbe (3 Rg 4, 32). Nu trebuie uitat însă că o bună parte din literatura Vechiului Testament a cunoscut şi o transmisie orală; aşadar, o bună parte din proverbe au fost rostite şi consemnate de însuşi Solomon, pe când altele, tot ale lui, au circulat din gură'n gură şi din generaţie'n generaţie, acestea fiind, la un moment dat, culese şi transcrise de „prietenii regelui Iezechia“, probabil la porunca şi spre folosul acestuia. Aceasta explică şi faptul că proverbele propriu–zise nu sunt grupate în sisteme tematice riguroase, ci par mai degrabă diseminate de–a lungul unor idei generale cu care se acordă prin înrudiri uneori foarte îndepărtate. Ele însă cuprind aproape toată gama moralităţii omului şi a vieţii sociale, totul cumpănit prin suprema virtute a înţelepciunii, o înţelepciune care îşi are izvorul în Dumnezeu, care se învaţă şi se transmite prin iniţiere directă şi al cărei preţ se situează dincolo de orice estimare. Aşa sunt evaluate nu numai faptele omului, ci şi urmările lor, fericirea dreptului şi pedepsele ce vin asupra celui nedrept, familia ca instituţie fundamentală, relaţiile dintre orgoliu şi smerenie, dintre minciună şi adevăr, laşitate şi curaj, viclenie şi sinceritate, lene şi hărnicie, înşelăciune şi cinste; nu este ocolită viaţa cetăţii, cu accente speciale pe instituţia regalităţii. Cartea Proverbelor e o pajişte cu flori multe şi felurite, din care cititorul îşi poate culege aromele care–i plac. |
[ VT ] Vechiul Testament
[ Pr ] Proverbele lui Solomon
[ Cap. 1 ] | CAPITOLUL 1 Cum se dobândeşte şi se pierde înţelepciunea. |
1 Proverbele lui Solomon, fiul lui David, cel ce a domnit în Israel: |
2 Pentru a cunoaşte înţelepciunea şi învăţătura a, pentru a înţelege spusele adânci, |
3 pentru a dezveli învăluirile cuvintelor, pentru a pricepe dreptatea, adevărul şi a-i face judecăţii dreptar, |
4 pentru a le da celor simpli b isteţime c şi celor tineri pricepere d şi cugetare; |
5 – pe acestea auzindu-le, înţeleptul mai înţelept va fi, iar cel grijuliu e duh de cârmuire va dobândi – |
6 pentru a cunoaşte vorba cu tâlc şi cuvântul neguros şi spusele înţelepţilor şi ghicitorile lor: |
7 Începutul înţelepciunii e frica de Dumnezeu f, iar cunoaşterea e bună pentru toţi cei ce o săvârşesc; evlavia faţă de Dumnezeu e începutul priceperii, iar cei necredincioşi defaimă înţelepciunea şi învăţătura. |
8 Ascultă, fiule, învăţătura tatălui tău şi nu lepăda rânduielile maicii tale; |
9 căci cunună de daruri vei primi pe creştet şi lanţ de aur împrejurul grumazului. |
10 Fiule, să nu te amăgească necredincioşii, nici să le faci pe voie, chiar de te vor ruga, zicând: |
11 „Vino cu noi, fă-te cu noi tovarăş-de-drum g şi cu vicleşug să-l băgăm în pământ pe omul cel drept, |
12 de viu să-l înghiţim, aşa cum face iadul, şi amintirea lui de pe pământ s'o stingem; |
13 să punem mâna pe strânsura lui cea de mult preţ şi casele să ni le umplem de pradă; |
14 partea ta să ne-o pui nouă la mijloc şi toţi să avem o singură pungă, obştească, şi-o singură cămară să ne fie“; |
15 nu-ţi face din ei tovarăşi de drum, ci abate-ţi piciorul de la cărările lor; |
16 că picioarele lor spre răutate aleargă şi grabnice sunt spre vărsare de sânge; |
17 – că'n zadar se'ntinde laţul când pasărea îl vede h –; |
18 că părtaşii la ucidere îşi pun deoparte răul; căci răul e al nelegiuitului care dărâmă. |
19 Aşa le va merge tuturor celor uniţi în fărădelege, căci cu necredinţa lor îşi alungă sufletul. |
20 Înţelepciunea prin răspântii îşi înalţă glasul şi pe uliţe vorbeşte deschis, |
21 pe coamele zidurilor îşi face vestirea, la porţile celor puternici se aşază şi la porţile cetăţii cu îndrăznire grăieşte: |
22 – Atâta timp cât nevinovaţii vor ţine de mână dreptatea, ei nu vor fi ruşinaţi; dar nemintoşii poftitori de batjocură, necredincioşi făcându-se, au urât priceperea |
23 şi vinovaţi s'au făcut spre mustrare. Iată, graiul suflării mele clocotitor se face pentru voi şi am să vă învăţ cuvintele mele. |
24 Că am strigat şi nu m'aţi ascultat, şi v'am întins cuvinte şi nu aţi luat aminte; |
25 ci sfaturile mele le-aţi defăimat şi mustrările mele nu le-aţi luat în seamă. |
26 De aceea şi eu voi râde la nimicirea voastră şi mă voi veseli când vă va veni pieirea |
27 şi când fără de veste va da peste voi huietul şi când ca un vifor se va'ntâmpla surparea sau când vor da peste voi necaz şi împresurare, sau când cu vuiet veţi pieri. |
28 Atunci voi mă veţi chema şi eu nu voi auzi, cei răi mă vor căuta şi nu vor da de mine; Iov 27:9 Is 01:15 Ir 11:11 Ir 14:12 Za 07:13 In 09:31 Iac 04:3 |
29 pentru că ei au urât înţelepciunea, iar frica de Dumnezeu nu şi-au ales-o, |
30 nici la sfaturile mele n'au vrut să ia aminte, iar mustrările mele le-au batjocorit. |
31 De aceea mânca-vor ei din roadele purtării lor şi de necurăţia lor vor fi sătui; |
32 strâmbătatea făcută pruncilor îi va ucide şi proba de foc i îi va nimici pe cei necuraţi. |
33 Dar cel ce mă ascultă întru nădejde va sălăşlui şi fără spaima răului va avea odihnă. |
[ VT ] Vechiul Testament
[ Pr ] Proverbele lui Solomon
[ Cap. 2 ] | CAPITOLUL 2 Înţelepciunea se descoperă şi se învaţă. |
1 Fiule, dacă tu vei primi graiurile mele şi dacă din poruncile mele îţi vei face comoară, a |
2 dacă auzul tău va asculta înţelepciunea, dacă inima ţi-o vei lipi de cunoaştere |
3 şi fiului tău i-o vei îmbia spre învăţătură; dacă tu vei chema înţelepciunea, dacă vocea ta i-o vei împrumuta cunoaşterii şi'nfrigurat cu mare glas vei căuta priceperea |
4 şi după ea vei scormoni cum cauţi argintul şi'ntru adânc o vei scruta ca pe o comoară, |
5 atunci vei cunoaşte frica de Domnul şi cunoaşterea lui Dumnezeu o vei afla. |
6 Căci Domnul este Cel ce dă înţelepciunea şi din El b izvorăsc înţelegerea şi cunoaşterea; |
7 El comoară le agoniseşte celor ce conduc spre mântuire şi le ocroteşte drumul, |
8 ca să păzească El calea celor ce merg după dreptate şi să păzească drumul celor ce se tem de El. |
9 Atunci vei cunoaşte dreptatea şi judecata şi călăuză le vei fi tuturor pe drumul cel bun. |
10 Că dacă'n cugetul tău va veni înţelepciunea şi dacă priceperea i se va părea bună sufletului tău, |
11 atunci sfatul cel bun te va păzi şi cugetul cel drept te va apăra, |
12 ca să fii tu izbăvit de calea cea rea şi de omul al cărui cuvânt nu poate fi crezut. |
13 O, cei ce părăsesc căile cele drepte ca să meargă în căile întunericului!, |
14 cei ce se bucură de rău şi se veselesc de dezmăţul nebun, |
15 ale căror cărări sunt întortocheate şi ale căror umblete sunt strâmbe: |
16 Aceia te vor îndepărta de la calea cea dreaptă şi te vor înstrăina de gândul cel bun. |
17 Fiule, să nu te apuce sfatul cel rău al celui ce părăseşte învăţătura tinereţilor şi uită făgăduinţa lui Dumnezeu; |
18 că acela şi-a pus casa în vecinătatea morţii, iar cărările lui cu muritorii merg pe lângă iad; |
19 nici unul din cei ce merg pe ele nu se mai întoarce, nici va da peste cărări drepte, fiindcă sorocul vieţii nu-l va mai apuca; |
20 că dacă ei ar fi umblat pe căi bune, ar fi dat peste cărările cele netede ale dreptăţii; |
21 fiindcă cei buni vor locui pământul şi cei lipsiţi de răutate vor rămâne pe el; |
22 dar căile necredincioşilor vor pieri de pe pământ şi nelegiuiţii vor fi alungaţi de pe el. |
[ VT ] Vechiul Testament
[ Pr ] Proverbele lui Solomon
[ Cap. 3 ] | CAPITOLUL 3 Îndemn la fapte bune. Lauda înţelepciunii. |
1 Fiule, rânduielile mele nu le uita, iar inima ta să păzească spusele mele, |
2 că lungime de zile şi ani de viaţă şi pace ţi se vor adăuga. |
3 Milostenia şi credinţa să nu-ţi lipsească; prinde-ţi-le de grumaz, scrie-ţi-le pe lespedea inimii şi vei afla har |
4 şi vei gândi ceea ce e bun în faţa Domnului şi a oamenilor. |
5 Nădăjduieşte cu toată inima în Dumnezeu, iar cu înţelepciunea ta nu te semeţi: |
6 cunoaşte-o în toate purtările tale pentru ca ea să-ţi îndrepte calea. |
7 Să nu fii înţelept de dragul ochilor tăi, a ci teme-te de Dumnezeu şi fereşte-te de tot răul; |
8 atunci va fi vindecare trupului tău şi odihnă oaselor tale. |
9 Pe Domnul cinsteşte-L din ostenelile tale cele drepte şi adu-I prinos din cele ce-ţi sunt roade ale dreptăţii, b |
10 pentru ca astfel hambarele tale să se umple de grâu şi din teascurile tale să se reverse vinul. |
11 Fiule, nu dispreţui certarea Domnului, nici nu te descuraja atunci când El te mustră; |
12 căci Domnul îl ceartă pe cel pe care-l iubeşte şi-l bate pe fiul căruia-i poartă de grijă. c |
13 Fericit e omul care a aflat înţelepciunea şi muritorul care a cunoscut ştiinţa; d |
14 că mai bine e să negustoreşti cu ea decât cu vistierii de aur şi argint; |
15 mai scumpă e ea decât nestematele; împotriva ei nimic din ce e rău nu poate sta; ea li se descoperă tuturor celor ce i se apropie şi nimic din ce e scump nu-i este deopotrivă. |
16 În dreapta ei stau îndelunga'nzilire şi anii vieţii, în stânga ei stau bogăţia şi slava; e din gura ei se rosteşte dreptatea, ea legea şi mila pe limbă le poartă. |
17 Căile ei sunt căi bune şi toate cărările ei sunt în pace; |
18 tuturor celor ce se lipesc de ea le este pom de viaţă, iar cei ce se reazemă pe ea sunt ca şi cum L-ar avea temelie pe Domnul. |
19 Cu înţelepciunea a întemeiat Dumnezeu pământul şi'ntru lucrarea minţii f a întărit cerurile; |
20 întru priceperea Lui s'au deschis adâncurile şi norii au izvorât apă g. |
21 Fiule, nu scăpa din vedere: păzeşte-mi sfatul şi cugetarea, |
22 pentru ca viu să-ţi fie sufletul h şi har să fie'mprejurul grumazului tău; şi vindecare va fi trupului tău şi purtare de grijă oaselor tale; |
23 pentru ca, sperând, întru nădejde să umbli în toate căile tale şi pentru ca piciorul tău să nu se poticnească. |
24 De te vei aşeza, fără de frică vei fi; de vei adormi, dulce-ţi va fi somnul. |
25 Nu te vei teme de frica ce vine năprasnic, nici de năvălirile necredincioşilor din preajmă. |
26 Că Domnul va fi deasupra tuturor căilor tale şi piciorul ţi-l va sprijini ca să nu te'mpiedici. |
27 Nu te da în lături de la a-i face bine celui lipsit atunci când mâna ta poate să ajute. |
28 Nu zice: „Acum du-te, mai vino mâine şi-ţi voi da“ atunci când tu poţi face binele, că nu ştii ce va aduce ziua următoare. |
29 Nu unelti lucruri rele împotriva prietenului tău care vine de oareunde şi şi-a pus în tine nădejdea. |
30 Împotriva omului să nu-ţi placă vrajba fără pricină, ca nu cumva răul să se întoarcă spre tine. |
31 Nu-ţi agonisi numele rău al oamenilor răi, nici nu râvni la căile acestora; |
32 fiindcă necurat este tot nelegiuitul înaintea Domnului; el nu se adună laolaltă cu cei drepţi. |
33 În casele necredincioşilor e blestemul lui Dumnezeu, dar curţile celor drepţi se binecuvintează. |
34 Domnul le stă'mpotrivă celor mândri, dar celor smeriţi le dă har. |
35 Cei înţelepţi vor moşteni mărire, iar cei necredincioşi îşi vor stârni ocară. |
[ VT ] Vechiul Testament
[ Pr ] Proverbele lui Solomon
[ Cap. 4 ] | CAPITOLUL 4 Înţelepciunea împotriva păcatului. |
1 Ascultaţi, fiilor, învăţătura unui părinte şi siliţi-vă să cunoaşteţi cugetarea; |
2 că bun dar vă dăruiesc eu vouă, legea mea să n'o lăsaţi deoparte. |
3 Că şi eu i-am fost tatălui meu fiu ascultător şi drag am fost în faţa mamei mele, |
4 celor ce mă învăţau, zicând: „Lipească-se cuvintele noastre de inima ta, |
5 păzeşte poruncile, nu le da uitării, nici nu trece cu vederea graiul gurii mele, nici nu-l părăsi, ţine-ţi-l în faţă. |
6 Câştigă-ţi înţelepciune, câştigă-ţi cunoaştere; n'o părăsi, şi ea se va ţine de tine; iubeşte-o, şi ea te va păzi. |
7 Începutul înţelepciunii este a-ţi câştiga înţelepciunea, şi'n tot câştigul tău câştigă cunoaştere: |
8 primeşte-o, cuprinde-o, şi ea te va înălţa; cinsteşte-o, pentru ca şi ea să te cuprindă, |
9 pentru ca să-i dea capului tău cunună de daruri şi cunună de mângâieri să te acopere“. a |
10 Ascultă, fiule, şi primeşte cuvintele mele şi anii vieţii tale se vor înmulţi pentru ca multe să devină şi căile vieţii tale. |
11 Că eu te învăţ căile înţelepciunii şi pe drepte cărări te călăuzesc: |
12 dacă mergi, paşii tăi nu se vor poticni, dacă alergi, nu vei osteni. |
13 Ţine-te de învăţătura mea, n'o părăsi, ci păstrează-ţi-o pentru viaţa ta. |
14 În căile necredincioşilor nu merge, nici să râvneşti căile nelegiuiţilor; |
15 în oricare loc li se adună tabăra, nu te duce acolo, fugi, îndepărtează-te; |
16 că ei nu adorm dacă nu fac rău, le fuge somnul şi nu pot adormi; |
17 că ei cu bucatele necurăţiei se hrănesc şi cu vinul fărădelegii se îmbată. |
18 Căile drepţilor întocmai ca lumina luminează, merg înainte şi lumină răspândesc până'n plinul zilei. |
19 Căile necredincioşilor însă sunt întunecate, ei nici nu ştiu cum se împiedică. |
20 Fiule, ia aminte la graiurile mele, de cuvintele mele alătură-ţi auzul; |
21 păzeşte-le în inima ta pentru ca izvoarele tale să nu scadă. |
22 Că ele viaţă sunt tuturor celor ce le află şi vindecare fiecărui trup. |
23 Cu veghere'ntreagă păzeşte-ţi inima, căci din aceasta pornesc ţâşnirile vieţii. |
24 Îndepărtează de la tine grăirea întortocheată, iar buzele nedrepte împinge-le departe. |
25 Ochii tăi drept să caute, iar genele tale drept să clipească. |
26 Umblete drepte fă-le picioarelor tale, căile tale îndreaptă-le. |
27 Să nu te abaţi nici la dreapta, nici la stânga, ci doar de la calea cea rea abate-ţi piciorul. |
28 Căci căile cele de-a dreapta le ştie Domnul, iar cele de-a stânga sunt piezişe. |
29 Că El drepte va face umbletele tale, iar călătoriile tale în pace le va călăuzi. b |
[ VT ] Vechiul Testament
[ Pr ] Proverbele lui Solomon
[ Cap. 5 ] | CAPITOLUL 5 Fereşte-te de desfrânare, iubeşte curăţia! |
1 Fiule, ia aminte la înţelepciunea mea, spre cuvintele mele apleacă-ţi auzul, |
2 ca să-ţi păzeşti cugetul bun; eu din priceperea buzelor îţi poruncesc. |
3 Nu lua aminte la femeia vicleană; că din buzele femeii desfrânate picură miere care până la o vreme îţi îndulceşte gâtlejul, |
4 dar pe care mai târziu o vei găsi mai amară decât fierea şi mai ascuţită decât sabia cu două tăişuri. |
5 Că nebunia îşi face picioare ce se coboară spre ea cu moarte de iad, |
6 iar urmele ei sunt nestatornice, că ea nu pe căile vieţii umblă şi alergările ei sunt rătăcitoare: încotro, nici ea nu ştie unde. |
7 Aşadar, fiule, ascultă-mă pe mine şi să nu-mi faci cuvintele deşarte. |
8 Calea fă-ţi-o cât mai departe de ea şi de uşile casei ei să nu te apropii, |
9 ca să nu-ţi dai viaţa pe mâna altora şi traiul tău pe seama celor ce nu se îndură, |
10 ca nu cumva străinii să-şi facă saţ din averea ta şi rodul ostenelilor tale să intre în casă străină. |
11 Că pe urmă o să-ţi pară rău, atunci când carnea trupului tău se va topi |
12 şi când vei zice: - O, cum de-am urât eu învăţătura şi cum de-a ocolit inima mea mustrările? |
13 N'am ascultat de glasul celui ce mă certa şi spre cel ce mă învăţa nu mi-am plecat auzul; |
14 pentru atât de puţin m'am copleşit de tot răul, în chiar mijlocul soborului şi al adunării. |
15 Fiule, bea apă din propriile tale vase şi din izvorul propriilor tale fântâni. a |
16 Din izvorul tău să ţi se reverse apele şi pe uliţele tale apele tale să umble; |
17 să-ţi fie ele doar singur ţie avere şi nici un străin să nu-ţi fie părtaş. |
18 Al tău să fie izvorul apei tale şi cu femeia tinereţilor tale să te veseleşti, |
19 cu ea, căprioară iubitoare, cerboaică plină de haruri, cu ea să-ţi petreci şi a ta să fie ea socotită şi cu tine să fie în toată vremea; pentru că de iubirea ei înconjurându-te, aşa te vei înmulţi. |
20 Nu-ţi pierde vremea cu cea străină, nici nu te lăsa cuprins de braţe pe care nu le cunoşti; |
21 căci căile omului se află sub ochii lui Dumnezeu, Cel ce ţine seamă de toate urmele lui. |
22 Fărădelegile sunt cele ce-l vânează pe om şi fiecare se leagă cu lanţurile păcatelor sale; |
23 unul ca acesta moare cu cei neşcoliţi şi de mulţimea bunurilor lui s'a lepădat şi din pricina nebuniei a pierit. |
[ VT ] Vechiul Testament
[ Pr ] Proverbele lui Solomon
[ Cap. 6 ] | CAPITOLUL 6 Împotriva chezăşiei. Îndemn la muncă şi la viaţă curată. |
1 Fiule, de te vei pune chezaş pentru prietenul tău, cu vrăjmaşul tău ai bătut palma; a |
2 căci buzele omului sunt cursă tare împotrivă-i şi'n ea se prinde cu vorbele propriei sale guri. |
3 Fă, fiule, ceea ce-ţi poruncesc eu, şi te vei mântui – că de dragul prietenului tău te vei da pe mâna celor răi –, nu te lăsa, stârneşte-l şi pe prietenul pentru care te-ai pus chezaş; |
4 să nu dai somn ochilor tăi şi nici genelor tale dormitare, |
5 ca să scapi ca o căprioară din cursă şi ca o pasăre din laţ. |
6 Mergi la furnică, leneşule! Sârguieşte văzându-i deprinderile şi fii mai înţelept decât ea! |
7 Că aceea, fără să lucreze pământul, fără să aibă pe cineva s'o îndemne şi fără să fie sub oarecare stăpân, |
8 îşi pregăteşte vara hrană şi belşug de strânsură la vremea secerişului. Sau mergi la albină şi vezi cât e de harnică şi cât de curat îi este lucrul; de ostenelile ei se folosesc, spre sănătate, regii şi oamenii simpli; ea de către toţi e iubită şi lăudată; cu toate că puterile-i sunt slabe, ea stă în frunte prin aceea că a cinstit înţelepciunea. |
9 Până când, leneşule, vei sta culcat? şi când te vei scula din somn? |
10 Puţin somn, puţină şedere, puţină dormitare, puţin să stai cu mâinile în sân, |
11 şi ca un rău călător îţi va veni sărăcia şi ca un bun alergător, lipsa. |
12 Dar dacă nu vei fi leneş, atunci ca un izvor îţi va veni secerişul, iar sărăcia ca un rău alergător va fugi de tine. |
13 Omul fără minte şi fără lege umblă în căi rele; el face semne cu ochiul, bate din picior şi învaţă ameninţând cu degetul; |
14 inimă îndărătnică, el în toată vremea meştereşte răul: unul ca acela gâlceavă stârneşte prin cetate. |
15 De aceea, năprasnic îi va veni pieirea, fără de veste va fi tăiat şi sfărâmat de istov. |
16 Că el se bucură de tot ceea ce Domnul urăşte şi de aceea va fi sfărâmat, pentru necurăţia sufletului: b |
17 Ochiul semeţului, limba nedreaptă, mâinile ce varsă sânge nevinovat, |
18 inima ce meştereşte gânduri rele, picioarele grabnice în a face răul, |
19 mărturia strâmbă care aţâţă minciuna şi scornitorul de certuri între fraţi. |
20 Fiule, păzeşte legile tatălui tău şi nu lepăda rânduielile maicii tale; |
21 ţine-le pururea lipite de sufletul tău şi'n jurul grumazului tău înfăşurate; |
22 când umbli, călăuză să-ţi fie; când dormi, să te păzească, iar când te scoli, să stea de vorbă cu tine. |
23 Că porunca legii este sfeşnic şi lumină şi drum în viaţă şi mustrare şi învăţătură, |
24 ca să te păzească de femeia cu bărbat şi de pâra limbii străine. |
25 Să nu te biruiască pofta de frumuseţe, nici nu te lăsa vânat de înşişi ochii tăi şi nici nu te lăsa înşelat de genele ei; |
26 că preţul desfrânatei este cât al unei pâini, dar femeia vânează sufletele cinstite ale bărbaţilor. c |
27 Oare va ascunde cineva foc în sân fără să-şi ardă hainele? |
28 Oare va călca cineva pe jăratic fără să-şi ardă picioarele? |
29 Aşa-i cu cel ce intră la femeie cu bărbat: tot cel ce se atinge de ea nu va fi fără vină. |
30 Nu-i de mirare când cineva e prins furând, că el fură ca să sature un stomac flămând; |
31 şi dacă-i prins, de şapte ori va plăti şi cu toate averile lui se va răscumpăra; |
32 dar desfrânatul e lipsit de minte, pricină pentru care-şi agoniseşte pieirea sufletului; |
33 chinuri şi ocară suferă şi batjocura lui în veac nu se va şterge. |
34 Căci gelozia aprinde mânia bărbatului ei şi milă nu-i va fi în ziua răzbunării; nici o răscumpărare nu-i va stinge duşmănia, nici mulţime de daruri va fi să-l îmblânzească. |
[ VT ] Vechiul Testament
[ Pr ] Proverbele lui Solomon
[ Cap. 7 ] | CAPITOLUL 7 A te feri de desfrânare. |
1 Fiule, păzeşte-mi cuvintele şi din poruncile mele fă-ţi un sfat de taină. |
2 Fiule, cinsteşte-L pe Domnul şi te vei întări şi'n afară de El nu te teme de altul. |
3 Păzeşte poruncile mele şi vei fi viu, păzeşte-mi cuvintele ca pe lumina ochilor; pune-ţi-le pe degete, înscrie-ţi-le pe tăbliţa inimii. |
4 Spune-i înţelepciunii să-ţi fie soră, minte cuprinzătoare agoniseşte-ţi, |
5 ca să te păzească de femeia necunoscută şi vicleană când te amăgeşte cu daruri de vorbe. |
6 Că, dacă'n casa ei se uită pe fereastră'n uliţă, |
7 şi printre feciorii nemintoşi îl vede pe unul mai fără minte |
8 trecând pe lângă colţul casei |
9 şi vorbind seara, pe'ntuneric, în liniştea şi'n negura nopţii, |
10 atunci femeia îi iese înainte arătând ca o desfrânată din cele ce-i fac pe tineri să-şi iasă din minţi. |
11 Că răsfăţată este şi neastâmpărată, ale cărei picioare nu-s făcute pentru casă; |
12 ea, când pe-afară se dezmiardă, când pe la tot colţul uliţei pândeşte, |
13 după care se apucă şi-l sărută şi cu chip neruşinat îi zice: |
14 „Am avut de adus o jertfă de pace, astăzi mi-am plinit făgăduinţele, a |
15 de aceea ţi-am ieşit înainte dorindu-te pe tine, şi te-am aflat. |
16 Patul mi l-am gătit cu pânzeturi, cu scoarţe din Egipt l-am aşternut; |
17 aşternutul mi l-am stropit cu şofran şi casa mea cu scorţişoară. |
18 Vino, să ne desfătăm cu iubire până dimineaţa, vino, şi'n dragoste să ne tăvălim; |
19 că bărbatul meu nu-i acasă, departe'n cale s'a fost dus, |
20 mâinile şi le-a încărcat cu bani şi după multe zile se va întoarce acasă“. |
21 Şi astfel, cu vorbe multe l-a abătut din drum şi cu laţurile buzelor l-a tras după ea, |
22 iar el degrab a urmat-o şi iată-l mergând ca un bou la'njunghiere şi ca un câine la zgardă |
23 sau ca un cerb rănit de o săgeată la ficat, sau ca pasărea ce se grăbeşte spre laţ fără să ştie că e vorba de viaţa ei. |
24 Acum, deci, fiule, ascultă-mă şi ia aminte la cuvintele gurii mele: |
25 Inima ta să nu se abată spre căile ei şi'n cărările ei să nu te rătăceşti, că ea pe mulţi, rănindu-i, i-a nimicit şi nenumăraţi sunt cei pe care i-a ucis. |
26 Casa ei e drumul iadului, râpa ce duce la cămările morţii. |
[ VT ] Vechiul Testament
[ Pr ] Proverbele lui Solomon
[ Cap. 8 ] | CAPITOLUL 8 Despre adevărata înţelepciune. Fiul lui Dumnezeu. |
1 De aceea, tu vesteşte înţelepciunea, pentru ca lucrarea minţii a să-ţi dea ascultare; |
2 că ea pe culmile cele înalte se află şi'n răscrucea cărărilor e aşezată |
3 şi la porţile celor puternici îşi are sălaş şi la intrările cetăţilor se laudă b: |
4 „Oamenilor, pe voi vă rog, şi către fiii oamenilor îmi îndrept eu glasul. |
5 Voi, cei lipsiţi de răutate, cunoaşteţi isteţimea c, şi voi, cei neştiutori, puneţi la inimă! |
6 Ascultaţi-mă pe mine, că lucruri de mare preţ voi grăi şi cuvinte drepte voi scoate din buze. |
7 Cerul gurii mele adevărul îl va vesti, fiindcă urâte-mi sunt mie buzele mincinoase. |
8 Drepte sunt toate graiurile gurii mele, nimic în ele nu-i strâmb sau încâlcit; |
9 toate sunt deschise celor ce le înţeleg şi drepte celor ce au aflat cunoaşterea. |
10 Învăţătură luaţi, iar nu argint, şi cunoaştere mai mult decât aurul lămurit şi pricepere agonisiţi mai mult decât aurul curat. |
11 Că mai preţioasă e înţelepciunea decât nestematele şi nimic din ce e scump nu-i cu ea deopotrivă. |
12 Eu, înţelepciunea, sălaş i-am făcut sfatului, eu am chemat ca martori cunoaşterea şi cugetarea. |
13 Frica de Domnul urăşte nedreptatea şi trufia şi mândria şi căile viclenilor, iar eu am urât căile încâlcite ale celor răi. |
14 Ale mele sunt sfatul şi temeinicia, a mea e lucrarea minţii şi a mea e tăria; |
15 prin mine domnesc regii şi cei puternici scriu dreptatea; |
16 prin mine mai-marii devin mai mari şi prin mine stăpânii stăpânesc pământul. |
17 Eu îi iubesc pe cei ce mă iubesc, d iar cei ce mă caută vor afla har. e |
18 Ale mele sunt bogăţia şi slava şi bunurile multora şi dreptatea. |
19 Sporul meu e mai de preţ decât aurul şi piatra scumpă, căci roadele mele mai bune sunt decât argintul curat. |
20 Eu în căile dreptăţii umblu şi'n cărările dreptarelor trăiesc la răscruce |
21 ca să împart bunuri celor ce mă iubesc şi vistieriile lor să le umplu de bunătăţi. Dacă vă voi spune lucrurile ce se întâmplă zilnic, din amintire le voi povesti şi pe cele de demult. f |
22 Domnul m'a zidit g ca început al căilor Sale spre lucrurile Lui; |
23 întru'nceput, mai înainte de veci m'a întemeiat, mai înainte de a fi durat pământul |
24 şi mai înainte de a fi făcut adâncurile, mai înainte ca izvoarele apelor să fi ţâşnit, |
25 mai înainte ca munţii să fi fost sădiţi şi mai înainte decât toate dealurile, El pe mine m'a născut. |
26 Domnul a făcut ţări şi pământuri nelocuite şi lumea cea mai'naltă în ceea ce-i sub cer. |
27 Când pregătea cerul, eu cu El eram; şi când Şi-a aşezat tronul deasupra vânturilor, |
28 şi când a întărit norii cei de sus, şi când, ca pe o temelie, punea izvoarele în ceea ce-i sub cer, |
29 şi când a întărit temeliile pământului |
30 eu lângă El eram, una fiind în lucrare, h eu eram aceea în care El Se bucura şi'n toate zilele necontenit mă veseleam în faţa Lui |
31 când El Se veselea desăvârşindu-ne i lumea şi întru fiii oamenilor Se veselea. |
32 Acum aşadar, fiule, ascultă-mă: |
33 Fericit e bărbatul care mă ascultă j |
34 şi fericit e omul care păzeşte căile mele, zilnic priveghind la uşile mele, aşteptând la pragurile intrărilor mele. |
35 Că ieşirile mele sunt ieşiri de viaţă şi [în ele] se pregăteşte bunăvoire de la Domnul. |
36 Dar cei ce păcătuiesc împotriva mea îşi pângăresc sufletele, iar cei ce mă urăsc pe mine, ei moartea o iubesc“. |
[ VT ] Vechiul Testament
[ Pr ] Proverbele lui Solomon
[ Cap. 9 ] | CAPITOLUL 9 Înţelepciunea cheamă la prietenie. |
1 Înţelepciunea şi-a zidit sieşi casă şi pe şapte stâlpi a întărit-o; a |
2 jertfele şi le-a înjunghiat, vinul şi l-a dres în pahar şi masa şi-a pregătit-o; |
3 slugile şi le-a trimis să facă'naltă strigare la pahar, zicând: |
4 „Cel simplu, neînvăţat, să treacă pe la mine!“ Iar celor nemintoşi le-a zis: |
5 „Veniţi şi mâncaţi pâinea mea şi beţi vinul pe care l-am dres pentru voi! |
6 Lăsaţi deoparte nerozia şi veţi trăi, pentru ca în veac să împărăţiţi; b căutaţi lucrarea minţii, c ca să puteţi trăi, şi drept călăuziţi-vă înţelegerea prin cunoaştere“. |
7 Cel care-i ceartă pe cei răi îşi va atrage dispreţ, iar cel care-l mustră pe cel necurat se necinsteşte pe sine. |
8 Nu-i mustra pe cei răi, ca să nu te urască; mustră-l pe cel înţelept, şi el te va iubi. |
9 Deschide-i înţeleptului o cale d, şi el va fi mai înţelept; învaţă-l pe cel drept să cunoască, şi el mai multă cunoaştere îşi va dobândi. |
10 Începutul înţelepciunii e frica de Domnul, iar sfatul celor sfinţi e cunoaşterea; căci a cunoaşte legea e datul cugetului bun; |
11 că'n acest chip vei trăi mult şi anii vieţii tale ţi se vor adăuga. |
12 Fiule, dacă eşti înţelept pentru tine, înţelept vei fi şi pentru vecinii tăi; e dar dacă te dovedeşti rău, singur îţi vei purta răul. Cel ce se reazemă pe minciună, acela păstoreşte vânturile şi tot aşa se ţine după păsări zburătoare; fiindcă el a părăsit căile propriei sale vii şi osia gospodăriei sale a abătut-o de la drumul cel drept; el umblă prin pustiu fără de apă şi prin pământ făcut pentru secetă, şi nerodire-şi adună cu mâinile. |
13 Femeia nemintoasă, obraznică şi neruşinată se face că-i lipseşte dumicatul, |
14 se aşază în uşa casei sale pe un scaun cu faţa spre uliţă |
15 chemându-i pe trecători şi pe cei ce merg de-a dreptu'n drumul lor: |
16 „Cel care'ntre voi e mai zăbăuc, să treacă pe la mine; iar celor nemintoşi le poruncesc, zicând: |
17 – Atingeţi-vă dulce de pâinea tăinuită şi de apa cea dulce a furtului!“ |
18 Acela nu ştie că muritorii acolo mor, lângă ea, şi că'n fundul iadului se duc. |
19 Tu însă fugi, în preajma ei nu zăbovi, nici nu-ţi întoarce ochiul către ea, căci numai aşa vei trece ca printr'o apă care nu te atinge, ca printr'un râu străin vei străbate. |
20 Îndepărtează-te de apa străină, nu bea din izvor străin, ca să trăieşti mult şi anii vieţii să ţi se adauge! |