BĂRBAT
Porunca monogamiei şi a statornicirii căsniciei:
Bărbatul trebuie să aibă o singură femeie: Fc 2, 24; 1 Co 7, 2; 1 Tim 3, 2; 3, 12; Tit 1, 6.
Nu poate bărbatul să se despartă de femeie, decât pentru cuvântul de adulter: Mt 5, 32; 19, 9; Mc 10, 11 (vezi: ADULTER).
Are putere asupra femeii: Fc 3, 16; 1 Co 11, 3; Ef 5, 23; 1 Tim 2, 12.
Cine îşi ia femeie pune temelie îmbogăţirii şi liniştii sale: Sir 36, 21-27.
Datoriile bărbatului către soţie:
s'o iubească: Fc 24, 67; Ef 5, 25; 5, 28; 5, 33; Col 3, 19.
s'o cinstească: 1 Ptr 3, 7.
să-i fie credincios: Pr 5, 18-20; Mal 2, 14-15 (vezi: ADULTER).
să privească la ea ca la sine însuşi: Fc 2, 23; Mal 2, 15; Mt 19, 5-6; Ef 5, 28.
s'o aline: 1 Rg 1, 8.
Credincioşii să nu-şi ia soţii necredincioase: Fc 24, 3; 28, 1; 1 Co 7, 12; 7, 14; 7, 16.
Exemple de bărbaţi buni: Isaac: Fc 24, 67; Elcana: 1 Rg 1, 4-5.
Exemple de bărbaţi răi: Solomon: 3 Rg 11, 1; Artaxerxe: Est 1, 10-11.
CREDINCIOŞIE
Este o atribuţie a credincioşilor în general şi a creştinilor în particular: FA 16, 1; Ef 1, 1; Col 1, 2; 4, 9; 1 Tim 6, 2; 1 Ptr 5, 12; Ap 17, 14.
Este roadă a Duhului: Ga 5, 22.
Trebuie manifestată faţă de Evanghelie: 2 Tim 1.
Credincioşia urmăreşte realizarea:
slujirii lui Dumnezeu: Mt 24, 25; Lc 12, 42; 1 Co 4, 1-2; 1 Tim 1, 12.
predicării cuvântului lui Dumnezeu: Ir 23, 28; FA 20, 20; 20, 27; 1 Co 7, 25; 2 Co 2, 17; 4, 2; Ef 6, 21; Col 1, 7.
ajutorării fraţilor creştini: 3 In 5; Iuda 5.
NESUPUNERE
Nesupunerea faţă de Dumnezeu:
- aduce mânia Lui: Is 3, 8; 65, 2; Ir 5, 23; 25, 7; 4 Rg 22, 13; Ps 77, 25; 77, 35; 77, 41; 77, 54.
- este pedepsită: Dt 21; Ir 28, 16; Os 9, 15; Ps 67, 18; Rm 1, 30; 10, 21; 1 Tim 1, 9; Evr 4, 6.
- este nerecomandată oamenilor: Pr 24, 21.
ÎMPOTRIVIRE
Împotrivirea lui Israel faţă de Dumnezeu: Nm 14, 43; 27, 14; Dt 1, 26; 1, 43; 9, 23; Ir 18, 12.
Împotrivirea Samariei: Os 14, 1.
Împotrivirea faţă de Dumnezeu aduce rău: 1 Rg 12, 14-15.
Împotrivirea îndreptată asupra lui Pavel şi a slujirii lui: FA 15, 2; 28, 19; 2 Tim 4, 14.
Împotrivirile ştiinţei mincinoase sunt dăunătoare: 1 Tim 6, 20.
Împotrivirea răbdată de Hristos de la păcătoşi: Evr 12, 3.
Împotrivirea faţă de diavolul aduce apropierea lui Dumnezeu: Iac 4, 7.
RAI
Locaşul şederii în cer al lui Dumnezeu (numit şi: casa cea sfântă a lui Dumnezeu, sălaşul lui Dumnezeu, tronul lui Dumnezeu): Dt 26, 15; 3 Rg 8, 30; 8, 39; 8, 43; 8, 49; 1 Par 16, 31; 21, 26; 2 Par 2, 6; 6, 21; 6, 27; 6, 30; 6, 33; 6, 35; 6, 39; 7, 14; 30, 27; Ne 9, 27; Iov 22, 12; 22, 14; Ps 2, 4; 10, 4; 19, 6; Ecc 5, 2; Is 57, 15; 63, 15; Ir 23, 24; Dn 5, 23; Za 2, 13; Mt 5, 34; 5, 45; Mc 11, 25; 16, 19; FA 7, 49; 7, 55-56; Rm 1, 18; Evr 8, 1; Ap 8, 1; 12, 7-9; 21, 22-27; 22, 1-5.
Împărăţia cerurilor: Mt 3, 2; 4, 17; 5, 3; 5, 10; 7, 21; 8, 11; 10, 7; 11, 12; 13; 19, 14; 19, 23.
Este numit şi:
- cetate: Evr 11, 10; 11, 16.
- casă: In 14, 2-3; 2 Co 5, 1.
- împărăţie: Mt 25, 34; Lc 12, 32; 22, 29-30.
- împărăţia lui Hristos şi a lui Dumnezeu: Ef 5, 5.
- patrie cerească: Evr 11, 16.
- Cer nou: Is 65, 17; 66, 22; 2 Ptr 3, 13; Ap 21, 1-4.
Este veşnic: 2 Co 5, 1.
Numele drepţilor sunt scrise în el: Lc 10, 20; Evr 12, 22-24.
Dreptatea locuieşte în el: 2 Ptr 3, 13.
Cerurile sunt deschise spre vederea raiului lui Hristos: Mt 3, 16; FA 7, 56; 10, 11; Ap 19, 11.
Raiul pământesc, grădina Edenului:
Este creat de Dumnezeu special pentru om: Fc 1, 1; 2, 1; Iş 20, 11; Ne 9, 6.
Primii oameni trăiau în el: Fc 2.
CONŞTIINŢĂ
Cea bună Îl are pe Dumnezeu ca şi călăuzitor: FA 23, 1.
Cum trebuie să fie conştiinţa:
Trebuie să fie neîntinată: FA 24, 16; Evr 10, 22; 1 Ptr 3, 16.
A celor păcătoşi se întinează: 1 Co 8, 7; Tit 1, 15.
Conştiinţa este judecătorul nostru:
Libertatea fiecăruia trebuie judecată de propria conştiinţă: 1 Co 10, 29.
Trebuie să-I slujim lui Dumnezeu în conştiinţă curată: 2 Tim 1, 3.
FII
Sensurile imediate ale termenului:
Fiu: Fc 4, 25; 5, 28.
Fiu după asemănarea sa şi după chipul său: Fc 5, 3; 16, 15; 17, 16; 17, 25-26; 18, 10.
Fii şi fiice: Fc 5, 7; 5, 10; 5, 13; 5, 16; 5, 19; 5, 22; 5, 26; 5, 30; 5, 32; 6, 1-2; 6, 4; 6, 10; 7, 7; 7, 13; 8, 16; 9, 1; 9, 8; 9, 10; 10, 1; 10, 2-4; 10, 6-7; 10, 21-23; 10, 25; 10, 29; 10, 31-32; 11, 12-13; 11, 15; 11, 17; 11, 19; 11, 21; 11, 23; 11, 25; 11, 31; 12, 5; 18, 19.
Membru al unei bresle sau meserii: Ne 3, 8.
Fiu spiritual, fiu în credinţă: 1 Tim 1, 18; 2 Tim 1, 2.
Formulă de adresare tinerilor: 1 Rg 3, 6.
Urmaş: Nm 21, 29; Dt 14, 1.
Fiu adoptiv: Iş 2, 10.
Fiu natural: Plg 4, 2.
Fiu al păcii, deţinător al unui dar special: 1 Rg 25, 17; Lc 10, 6.
Folosit ca nume propriu pentru Hristos (vezi: Iisus Hristos).
Ginere: Mc 1, 29-30; Lc 4, 38.
Fiul lui Dumnezeu: In 5, 18; 5, 23; 5, 36 (celelalte locuri, vezi: Iisus Hristos).
Fiul omului:
în sens comun: Iz 2, 1; 2, 3; 2, 8; Dn 8, 17.
în sens propriu mesianic: Dn 7, 13-14; Mt 8, 20; 9, 6; 10, 23; 11, 19; 12, 8.
ca judecător: Mt 16, 27; 19, 28; 24, 30; 25, 31.
El Însuşi Se identifică cu Cel vestit în Dn 7, 13-14 (a se vedea: Iisus Hristos - Fiul Omului).
Pentru celelalte sensuri, a se vedea: COPII.
ÎNVĂŢĂTURĂ
Învăţăturile revelate ale Domnului trebuie păzite: Lv 26, 3; 1 Par 29, 19; Is 50, 5; 55, 12; Ir 17, 23; Iz 13, 9.
Adevărata învăţătură este descoperită de Dumnezeu: Am 3, 7; Ps 70, 17; FA 13, 12.
Ea trebuie dată fiilor spre împlinire: Dt 11, 19; Pr 2, 3; 19, 20; Sir 7, 23.
Învăţăturile omeneşti plăsmuite nu sunt bune: Is 29, 13; Mt 15, 9; Mc 7, 7.
Adevărata învăţătură este defăimată de cei necredincioşi: Pr 1, 7.
Învăţătura îndepărtează sărăcia şi ocara: Pr 13, 19.
Cel ce dă deoparte învăţătura se urăşte pe sine: Pr 16, 3.
Frica de Dumnezeu este învăţătură: Pr 16, 4; Sir 1, 27; 32, 14.
Iisus avea multă învăţătură: Mt 7, 28; 22, 33; Mc 1, 22; 11, 18; Lc 4, 32.
„Învăţătura Mea nu este a Mea, ci a Celui ce M`a trimis“: In 7, 16.
Învăţătura despre Hristos, propovăduirea Evangheliei: Ef 4, 20; 1 Tim 4, 6; Tit 1, 9; 2, 1; 2, 10; 1 In 2, 27; 2 In 9.
Învăţăturile străine sunt născociri ale minţii oamenilor: 1 Tim 1, 3; 6, 3; Evr 13, 9.
PATIMĂ
(vezi: SUFERINŢĂ)
Patimile Mântuitorului au fost prezise de:
profeţi: Is 50, 6; 52, 13; 53, 1-12; Mi 5, 1; Za 11, 12-13.
psalmist: Ps 22, 6-8; 22, 11-13; 22, 17-21.
El Însuşi: Mt 16, 21; 17, 12; 17, 22-23; 20, 17-19; Mc 8, 31; 9, 12; 10, 32-34; Lc 9, 22; 18, 31-33; In 3, 14; 13, 21.
Pătimirea din Ghetsimani: Mt 26, 38-45; Mc 14, 34-39; Lc 22, 42-44; In 18, 11.
Pătimirea din sala de judecată a lui Pilat: Mt 27, 24-30; Mc 15, 15-20; In 19, 16-18.
Pătimirea de pe cruce: Mt 27, 31-50; Mc 15, 34; 15, 36; Lc 23, 33-46; In 19, 28.
Învăţăturile apostolice cu privire la patimi: FA 3, 18; 2 Co 1, 5; Flp 2, 8; 3, 10; Evr 2, 9; 4, 15; 5, 7; 5, 8; 12, 2; 12, 3; 1 Ptr 1, 11; 2, 21-23; 3, 18; 4, 1.
RĂSCUMPĂRARE
Este hotărâtă din veac: Is 43, 1-4; 1 Co 6, 20; 7, 23; Ga 3, 13; 4, 4-5; 1 Tim 2, 6; 1 Ptr 1, 20; Ap 5, 9.
Este prezisă în V. T.: Ps 129, 7-8; Is 44, 22; 59, 20.
Vine de la Dumnezeu: Ps 30, 5; 110, 9; Is 44, 21-23; Lc 1, 68; Rm 3, 23.
Ne scapă de sub robia Legii: Ga 4, 5; 5, 1.
Răscumpărarea oamenilor nu s`a făcut cu sânge pieritor, ci cu Sângele lui Hristos: 1 Ptr 1, 18-21; Iov 36, 18; Evr 9, 12; Ap 5, 9.
A fost săvârşită de Hristos, trimis fiind de Tatăl: Ga 4, 4-5; In 1, 29.
MÂNTUIRE
A fost promisă de Dumnezeu oamenilor, imediat după cădere: Fc 3, 15; Is 59.
A fost proorocită: Is 35, 4; 45, 17; 63, 9; Ir 3, 23; Os 1, 7; Za 9, 16.
A fost vestită
- întâi iudeilor: Ioil 3, 5; Mt 15, 24; In 4, 22; FA 13, 26; Rm 1, 6.
- apoi păgânilor: FA 13, 46-47; Rm 11, 11.
Şi aşteptată:
Fc 49, 18.
Dumnezeu e ajutor şi ocrotitor spre mântuire: Iş 15, 2.
Dumnezeu - izvorul mântuirii:
Mântuirea vine numai de la Dumnezeu: Ps 3, 8; 36, 39; 61, 1; 67, 20; Is 25, 9; 43, 11; Ir 3, 23; Os 13, 4; Lc 2, 30; Ap 7, 10.
Domnul este Dumnezeu al mântuirii: Dt 32, 15; Ps 50, 15; 78, 9; 87, 1; Is 17, 10.
Mântuirea lumii a venit prin Hristos: Is 63, 9; Lc 1, 69; In 10, 9; Ef 5, 23.
Ea este veşnică: Is 45, 17; 51, 6; Evr 7, 25.
O primim prin mărturisirea credinţei în dumnezeirea lui Hristos: Mt 9, 22; Mc 5, 34; 10, 52; Lc 7, 50; 17, 19; 18, 42;
Că într`atât a iubit Dumnezeu lumea, încât pe Fiul Său Cel Unul-Născut L-a dat, pentru ca tot cel ce crede într`Însul să nu piară, ci să aibă viaţă veşnică: In 3, 16.
Iisus a venit să mântuiască lumea, nu să o judece: In 3, 17; 12, 47.
Mântuirea oamenilor de către Dumnezeu s`a făcut prin Hristos: Rm 9, 4; Ga 4, 4-5; Ef 1, 5.
Ea este surparea puterii diavolului: Evr 2, 14-15; 1 In 3, 8.
Sfânta Scriptură este cale spre mântuire: Lc 8, 12; 2 Tim 3, 15; Iac 1, 21; Rm 1, 16; 1 Co 1, 18; 15, 1-2.
Pe cel ce Mă va mărturisi pe Mine în faţa oamenilor, îl voi mărturisi şi Eu în faţa Tatălui Meu Care este în ceruri: Mt 10, 32.
JERTFĂ
Ritual liturgic de mulţumire adus de om lui Dumnezeu:
A fost adusă pentru prima dată de Cain şi Abel: Fc 4, 3-5; Evr 11, 4.
- de Noe: Fc 8.
- de Iov: Iov 42, 8.
Isaac adus spre jertfă şi prevestirea jertfei lui Hristos: Fc 22; Evr 11, 17.
Este adusă lui Dumnezeu în V. T.: Iş 5, 8; 5, 15; 8, 25; 10, 26; 29, 25; Nm 15; 28; 29; Ios 8, 31; Jd 2, 5; 21, 4; 1 Rg 15, 15; 16, 2; 2 Rg 24, 25; Is 34, 6; Ir 41, 5; 46, 10; Iz 44, 15; Iona 1, 16; Mal 1, 11; 2, 12; Ps 50, 16; 3 Ezr 1, 16; 8, 63; Sir 35, 1.
Numiri ale jertfelor în V. T.:
Jertfă, mireasmă plăcută Domnului: Lv 1, 9; 1, 13; 1, 17; Idt 16, 16.
Jertfă pentru păcat: Lv 4; Iz 43, 19.
Jertfe de mulţumire: Lv 3.
Jertfe de ispăşire: Lv 7; Iz 44, 27; Avc 1, 11; Sir 7, 31.
Jertfe pentru vinovăţie: Lv 5; Ezr 10, 19.
Jertfe de mâncare: Lv 2.
Jertfa lui Aaron: Lv 9.
Jertfă de laudă: Ps 26, 6; 49, 14; 49, 23; 106, 22; 115, 8; Evr 13, 15.
Jertfă de seară: Ps 140, 2.
Jertfă de pace: Pr 7, 14.
Însuşirile jertfelor: Mal 1, 8.
Locul jertfelor: Lv 17, 3-4.
Jertfe şi daruri ale căpeteniilor lui Israel la sfinţirea cortului: Nm 7.
Jertfa bineplăcută lui Dumnezeu este duhul umilit: Ps 50, 17.
Jertfa în lumina Noului Legământ:
„Milă voiesc, iar nu jertfă“: Mt 9, 13; 12, 7.
Iisus Hristos, S`a rânduit ca jertfă de mântuire: In 3, 16; Rm 3, 25; Ef 5, 2; Ef 5, 25; Evr 7, 27; 9, 25; 9, 28; 10, 12; 1 In 4, 10.
DUHUL SFÂNT
A treia Persoană a Sfintei Treimi
Numirile Duhului Sfânt:
Duh: Is 48, 16; Mt 4, 1; In 1, 32; FA 8, 29; 1 Co 2, 10; 1 In 3, 24; Ap 14, 13.
Sfântul Duh: Ps 50, 12; Mt 12, 32; Mc 1, 8; Lc 3, 22; In 14, 26; FA 1, 5; Rm 15, 16.
Duh al Domnului: Is 61, 1; FA 5, 9; 2 Co 3, 17.
Duh al lui Dumnezeu: Fc 1, 2; Iov 33, 4; Mt 3, 16; Rm 8, 9.
Duh al Tatălui: Mt 10, 20.
Duh al Celui Veşnic: 2 Rg 23, 2; Iz 11, 5.
Duh al Fiului: Ga 4, 6.
Duh al lui Iisus: FA 16, 7.
Duh al lui Hristos: Rm 8, 9.
Duh al vieţii: Rm 8, 2.
Mângâietorul: In 14, 16; 14, 26.
Duh al harului: Za 12, 10.
Duh al adevărului: In 14, 17; 15, 26.
Deofiinţimea Sa cu Tatăl şi cu Fiul:
Duhul Sfânt este deopotrivă cu Dumnezeu şi una cu El: Is 48, 16; Mt 12, 28; Lc 11, 20; Rm 8, 11.
Lucrările Sf. Duh:
- vădeşte păcatul: Fc 6, 3; In 16, 8-11.
- mângâie: In 14, 16; 14, 17; 14, 26; 15, 26; 16, 7-14; FA 9, 31.
- călăuzeşte: In 16, 13; FA 13, 2-4; 15, 8; 15, 28; 16, 6-7; Rm 8, 4; 8, 14; Ga 5, 16; 5, 18; 5, 25.
- vine în ajutor slăbiciunilor noastre: Rm 8, 26.
- ne naşte din nou: In 3, 5-6; 2 Co 3, 3; 3, 18; Tit 3, 5-6.
- sfinţeşte: Rm 15, 16; 1 Co 6, 11; 2 Tes 2, 13; 1 Ptr 1, 2.
- locuieşte în credincioşi: Rm 8, 11.
- cheamă la mântuire Ap 22, 17.
- împărtăşeşte: 2 Co 13, 14; Flp 2, 1.
- eliberează: 2 Co 3, 17.
- scoate demoni: Mt 12, 28.
- mărturiseşte despre Hristos: In 14, 26; 15, 26; 16, 14; FA 5, 32; 1 Co 12, 3; 1 In 4, 2.
- L-a uns şi călăuzit pe Iisus Hristos: Is 61, 1; Mt 3, 16; 4, 1; Mc 1, 10; Lc 3, 22; 4, 18; In 1, 32-33; FA 10, 38; Evr 9, 14.
a grăit prin:
- prooroci: 2 Ptr 1, 21.
- Azaria: 2 Par 15, 1.
- Zaharia: 2 Par 24, 20.
- Zaharia: Lc 1, 67.
- Elisabeta: Lc 1, 41.
- Simeon: Lc 2, 25-26.
- Ioan Botezătorul: Lc 1, 15.
- ucenici: FA 6, 3; 7, 55; 8, 29; 9, 17; 10, 45.
Dumnezeu Tatăl este dăruitorul Sfântului Duh:
Tatăl Cel din ceruri va da Duh Sfânt celor care-L cer de la El! Lc 11, 13.
Este dat tuturor: 1 Co 12, 7.
Vine prin punerea mâinilor: FA 8, 17-19; 19, 6.
Prin El avem calea spre Tatăl: Ef 2, 18.
Botezul creştin se săvârşeşte în numele Lui, împreună cu al Tatălui şi al Fiului: Mt 28, 9.
Evanghelia este propovăduită prin puterea Duhului Sfânt: 1 Co 2, 4; 2, 10; 1 Tes 1, 5; 1 Ptr 1, 12.
Creştinii care au primit Duhul Sfânt:
templu al Duhului Sfânt: 1 Co 3, 16; 6, 19.
plini de El: FA 2, 4; 2, 33; 4, 8; 4, 31; 6, 5; 8, 17; 11, 24; 13, 9; 13, 52; Ef 5, 18; 2 Tim 1, 14.
au dreptate şi pace şi bucurie întru Duhul Sfânt: Rm 14, 17; 15, 13; 1 Tes 1, 6.
întru Duhul Sfânt, formează un singur trup: 1 Co 12, 13.
Păcatul împotriva Duhului Sfânt:
FA 8, 18-22; 1 In 5, 16.
prin întărâtare: Is 63, 10-11; 63, 14; Ef 4, 30.
prin ispitire: FA 5, 9.
prin împotrivire: FA 7, 51.
prin blasfemiere: Mt 12, 31-32; Mc 3, 29; Lc 12, 10.
prin minciună: FA 5, 3.
MILOSTIVIRE
E dar de la Domnul: Iş 22, 27; 34, 6; Nm 14, 18; 2 Rg 21, 14; 2 Par 30, 9; Ezr 9, 8; Is 54, 10; Ir 3, 12; Ioil 2, 13; Iona 4, 2; Ps 85, 5; 85, 15; 102, 8; 114, 5; 144, 8; Evr 2, 17; Iac 5, 11.
Domnul se milostiveşte pentru cei care păzesc poruncile Lui: Iş 20, 6; Dt 5, 10; Ir 50, 20; Ps 23, 5.
Este ziditoare de suflet: Pr 11, 7; 19, 11; Ef 4, 32.
Cei milostivi vor stăpâni lumea: Pr 28, 22.
Aduce mântuire: Mt 5, 7.
„Fiţi milostivi, aşa cum şi Tatăl vostru este milostiv“: Lc 5, 36.
[ NT ] Noul Testament
[ Lc ] Evanghelia după Luca
[ Cap. 23 ] | Iisus în faţa lui Pilat şi a lui Irod. Iisus judecat şi osândit la moarte. Răstignirea lui Iisus. Tâlharul mântuit. Îngroparea Domnului. |
1 Şi sculându-se toată mulţimea acestora, L-au dus în faţa lui Pilat. |
2 Şi au început să-L pârască, zicând: „Pe acesta l-am găsit răzvrătind neamul nostru şi împiedicându-l să dea dajdie cezarului şi zicând că el este Hristos Împărat“. Ir 38:4 Mt 17:25 Mt 22:21 Mc 12:17 Lc 20:25 Lc 23:14 In 19:12 FA 17:7 |
3 Iar Pilat L-a întrebat, zicând: „Eşti tu împăratul Iudeilor?“ Iar El, răspunzând, a zis: „Tu o spui“. |
4 Iar Pilat a zis către arhierei şi către mulţime: „Nu găsesc nici o vină în omul acesta“. |
5 Dar ei stăruiau, zicând că El întărâtă poporul învăţând prin toată Iudeea, începând din Galileea până aici. |
6 Iar când Pilat a auzit aceasta, a întrebat dacă omul este galileean. |
7 Şi aflând că este sub stăpânirea lui Irod, L-a trimis la Irod, care era şi el în Ierusalim în acele zile. |
8 Iar Irod, văzându-L pe Iisus, s'a bucurat foarte, că de multă vreme dorea să-L vadă, fiindcă auzise de El şi nădăjduia să vadă vreo minune săvârşită de El. |
9 Şi I-a pus întrebări în vorbe multe, dar El nu i-a răspuns nimic. |
10 Şi arhiereii şi cărturarii erau de faţă, învinuindu-L cu înverşunare. |
11 Iar Irod, împreună cu ostaşii săi, batjocorindu-L şi luându-L în râs, L-a îmbrăcat cu o haină strălucitoare a şi L-a trimis înapoi la Pilat. |
12 Şi în chiar ziua aceea Irod şi Pilat s'au făcut prieteni unul cu altul, că mai'nainte erau duşmani unul altuia. |
13 Iar Pilat, chemând arhiereii şi căpeteniile şi poporul, |
14 a zis către ei: „Pe omul acesta l-aţi adus la mine ca pe unul ce răzvrăteşte poporul; şi iată că eu, cercetându-l în faţa voastră, în omul acesta n'am găsit nici o vină din cele pe care voi le aduceţi împotrivă-i; Mt 27:23 Mc 15:14 Lc 23:1-4 In 18:38 In 19:4 FA 03:13 FA 13:28 |
15 şi nici Irod, căci l-a trimis îndărăt la noi. Şi iată, El n'a săvârşit nimic vrednic de moarte. |
16 Aşadar, după ce-i voi da o pedeapsă b, îl voi elibera“. |
17 Şi el trebuia ca de praznic să le elibereze un vinovat. |
18 Dar ei cu toţii au strigat, zicând: „Ia-l pe acesta şi eliberează-ne pe Baraba!“ – |
19 care era aruncat în temniţă pentru o răscoală făcută în cetate şi pentru omor. |
20 Iar Pilat, vrând să-L elibereze pe Iisus, le-a vorbit din nou, |
21 dar ei strigau, zicând: „Răstigneşte-l! Răstigneşte-l!...“. |
22 Iar el le-a zis a treia oară: „Ce rău a făcut acesta? N'am găsit în el nici o vină vrednică de moarte. Aşadar, după ce-i voi da o pedeapsă, îl voi elibera“. |
23 Dar ei stăruiau, cerând cu strigăte mari să fie răstignit; şi strigătele lor au biruit. |
24 Şi Pilat a hotărât să li se'mplinească cererea. |
25 Şi le-a eliberat pe cel aruncat în temniţă pentru răscoală şi omor, pe care-l cereau ei, iar pe Iisus L-a dat la voia lor. |
26 Şi pe când Îl duceau, au pus mâna pe un oarecare Simon Cireneul, care venea de la ţarină, şi i-au pus crucea, ca s'o ducă'n urma lui Iisus. |
27 Şi-L urmau mulţime multă de popor şi femei care se băteau în piept şi-L plângeau. |
28 Şi întorcându-Se către ele, le-a zis: „Fiice ale Ierusalimului, nu Mă plângeţi pe Mine, ci pe voi plângeţi-vă şi pe copiii voştri. |
29 Că iată, vin zile'n care vor zice: Fericite sunt cele sterpe şi pântecele care n'au născut şi sânii care n'au alăptat! |
30 Atunci vor începe să spună munţilor: Cădeţi peste noi!, şi dealurilor: Acoperiţi-ne! |
31 Că dacă fac acestea cu lemnul verde, cu cel uscat ce va fi?“ c |
32 Şi alţi doi erau duşi, făcători de rele, ca să fie omorâţi împreună cu El. |
33 Şi când au ajuns la locul ce se cheamă Al-Căpăţânii, L-au răstignit acolo, pe El şi pe făcătorii de rele, unul de-a dreapta şi altul de-a stânga. Is 53:12 Mt 27:33 Mc 15:22 Mc 15:27 In 19:17 In 19:18 FA 02:23 |
34 Iar Iisus a zis: „Părinte, iartă-le lor, că nu ştiu ce fac!“ Şi şi-au împărţit hainele Lui prin aruncare la sorţi. Ps 021:18 Mt 05:44 Mt 27:35 Mc 15:24 Lc 06:28 In 19:24 FA 07:60 1Co 02:8 1Co 04:12 |
35 Şi sta poporul privind. Iar căpeteniile îşi băteau joc de El, zicând: „Pe alţii i-a mântuit; mântuiască-se şi pe sine însuşi dacă el este Hristosul, alesul lui Dumnezeu!...“. |
36 Şi Îl luau în râs ostaşii, apropiindu-se şi aducându-I oţet Ps 021:7-8 Ps 068:21 Mt 27:34 Mt 27:39 Mt 27:40-42 Mt 27:43 Mc 15:30-32 Mc 15:36 In 19:29 |
37 şi zicându-I: „Dacă tu eşti împăratul Iudeilor, mântuieşte-te pe tine însuţi!...“. |
38 Şi deasupra Lui era scris cu litere greceşti, latineşti şi evreieşti: Acesta este împăratul Iudeilor. |
39 Iar unul din răufăcătorii răstigniţi Îl defăima, zicând: „Nu eşti tu Hristosul?; Mântuieşte-te pe tine şi pe noi!...“. |
40 Iar celălalt, certându-l, i-a zis: „Nu te temi tu de Dumnezeu, de vreme ce eşti în aceeaşi osândă? |
41 Noi, cu dreptate primim ce ni se cuvine după faptele noastre, dar Acesta nici un rău n'a făcut“. |
42 Şi-I zicea lui Iisus: „Pomeneşte-mă, Doamne, când vei veni întru împărăţia Ta!“ |
43 Iar Iisus i-a zis: „Adevăr îţi spun Eu ţie: astăzi vei fi cu Mine în Rai!“ |
44 Şi era acum ca la al şaselea ceas, şi întuneric s'a făcut peste tot pământul până la ceasul al nouălea; |
45 şi s'a întunecat soarele; şi catapeteasma templului s'a sfâşiat prin mijloc. |
46 Şi Iisus, strigând cu glas mare, a zis: „Părinte, în mâinile Tale Îmi pun Duhul“. Şi aceasta zicând, Şi-a dat duhul. Ps 030:5 Ps 037:1 Ir 03:19 Mt 27:50 Mc 15:37 FA 07:59 In 19:30 |
47 Iar sutaşul, văzând ceea ce se petrecuse, Îl slăvea pe Dumnezeu, zicând: „Cu adevărat, Omul Acesta drept a fost!“ |
48 Şi toate mulţimile care veniseră la această privelişte, văzând cele întâmplate, se întorceau bătându-şi pieptul. |
49 Şi toţi cunoscuţii Lui, ca şi femeile care-L însoţiseră din Galileea, stăteau departe, privind acestea. Ps 037:1 Ps 037:11 Ps 068:20 Ps 087:8 Mt 27:55-56 Mc 15:40-41 Lc 08:2 Lc 08:3 Lc 23:56 In 19:25 |
50 Şi iată un bărbat cu numele Iosif, sfetnic fiind, bărbat bun şi drept Ps 037:1 Mt 27:57-61 Mc 15:42-43 Mc 15:46-47 In 11:38 In 19:38 |
51 – acesta nu se învoise cu sfatul şi cu fapta lor –. El era din Arimateea, cetate a Iudeilor, şi aştepta împărăţia lui Dumnezeu; Ps 037:1 Mt 27:57-61 Mc 15:42-43 Mc 15:46-47 Lc 02:25 Lc 02:38 In 11:38 In 19:38 |
52 acesta, venind la Pilat, a cerut trupul lui Iisus. Ps 037:1 Mt 27:57-61 Mc 06:29 Mc 15:42-43 Mc 15:46-47 In 11:38 In 19:38 |
53 Şi l-a coborât şi l-a înfăşurat în giulgiu şi l-a pus într'un mormânt săpat în piatră, în care nimeni niciodată nu mai fusese pus. Mt 27:57-61 Mc 06:29 Mc 15:42-43 Mc 15:46-47 Lc 19:40-41 FA 13:29 |
54 Şi ziua aceea era vineri şi se lumina spre sâmbătă d. |
55 Şi femeile care veniseră cu El din Galileea mergeau în urmă şi au văzut mormântul şi cum I-a fost aşezat trupul. |
56 Şi după ce s'au întors, au pregătit miresme şi miruri; iar sâmbătă s'au odihnit, după lege. |
IUBIRE
Iubirea oamenilor faţă de Dumnezeu: Dt 6; Ps 17, 1; 25, 8; 30, 23; 44; 96, 10; 1 Ptr 1, 8.
Iubirea lui Dumnezeu pentru oameni: Ir 31, 3; Sof 3, 17; Mal 1, 2; Sol 16, 26; 2 Mac 9, 27; 3 Mac 2, 10; Lc 11, 42; In 3, 16; 13, 1; Rm 8, 39; Ef 2, 4.
„Că într`atât a iubit Dumnezeu lumea, încât pe Fiul Său Cel Unul-Născut L-a dat, pentru ca tot cel ce crede într`Însul să nu piară, ci să aibă viaţă veşnică.“ In 3, 16; Rm 5, 8.
Roadele iubirii:
Dumnezeu le dăruieşte dreptatea celor care-L iubesc: Ps 44, 7; 50, 6; 59, 5; 107, 6; Sol 1, 1; 3, 9; 7, 28; Sir 4, 10; In 14, 15; Ef 4, 15.
Cei ce iubesc răul sunt pedepsiţi: Ps 51, 3; 108, 17; Sol 15, 6.
Hristos este:
„Cel iubit al Său“: Ps 67, 12; Mt 12, 9; Mc 12, 6; Ef 1, 6.
„Fiul Meu cel iubit“: Mt 3, 17; 17, 5; Mc 1, 11; 9, 7; Lc 3, 22; 9, 35; 20, 13.
El este iubire iubitoare precum Tatăl:
Mântuitorul îi iubeşte pe oameni aşa cum Tatăl Îl iubeşte pe El: In 15, 9-10; 17, 23; 17, 24; 17, 26.
Iubirea vine prin Duhul Sfânt de la Dumnezeu Iubire:
Vine prin Duhul Sfânt: Rm 5, 5.
Dumnezeu este numit „iubitor al sufletelor“: Sol 11, 26.
„Dumnezeu este iubire“: 1 In 4.
Datoriile omului faţă de iubire:
Omul trebuie să fie iubitor de semeni: Sol 12, 19.
- de vrăjmaşi: Mt 5, 44; Lc 6, 27; 6, 35; Rm 12, 19-21; Evr 13, 2.
- de aproapele: In 13, 34-35; 15, 12; 15, 17; Rm 12, 10; 13, 8; 1 Tes 3, 12; 4, 9; 2 Tes 1, 3; Evr 13, 1; 1 Ptr 1, 22; 3, 8; 1 In 3, 11; 3, 23.
„Nu iubiţi lumea, nici pe cele ce sunt în lume“: 1 In 2, 15.
Fariseii aveau falsa iubire, erau iubitori de argint, de aceasta să ne ferim: Lc 16, 14.
Caracteristicile iubirii:
Iubirea e plinirea legii: Rm 13, 10.
„Iubirea rabdă`ndelung; iubirea se dăruie, ea nu invidiază; ea nu se trufeşte, nu se îngâmfă“: 1 Co 13, 4.
„credinţa lucrătoare prin iubire“: Ga 5, 6.
Cei care le plinesc sunt adevăraţii creştini, iubiţi de Dumnezeu:
Creştinii sunt numiţi iubiţii lui Dumnezeu: Rm 1, 7; Ef 5, 1; Col 3, 12; 1 Tes 1, 4.