[ VTVechiul Testament

[ IzIezechiel
[ Cap. 47 ]Rânduiala şi hotarele noului Canaan.
1 Şi m'a dus în tinda casei; şi, iată, apă ieşea de sub pridvorul dinspre răsărit – căci faţa casei căta spre răsărit –; şi apa curgea din latura dreaptă, din partea de miazăzi a jertfelnicului.

Ioil 04:18 Za 13:1 Za 14:8 Ap 22:1

2 Apoi m'a scos pe calea porţii dinspre miazănoapte şi m'a purtat pe calea porţii de dinafară spre poarta curţii ce cată spre răsărit; şi, iată, apă curgea din latura dreaptă.
3 Era ca şi cum un om ar fi ieşit din partea cealaltă; în mână avea o sfoară de măsurat; şi a măsurat cu măsura o mie [de coţi]; şi a trecut prin apă: era apa iertării.
4 Şi a mai măsurat o mie şi a intrat în apă: apa îi ajungea la coapse; şi a mai măsurat o mie şi a intrat în apă; apa îi ajungea la brâu;
5 şi a mai măsurat o mie, dar nu a putut să treacă apa, că era repede ca un şuvoi prin care nu se poate trece.

Ps 091:5 Rm 11:33

6 Şi mi-a zis: „Fiul omului, ai văzut?“. Şi m'a dus şi m'a întors pe malul râului.
7 Iar după ce m'a întors, iată că pe malul râului erau copaci foarte mulţi, atât dincoace cât şi dincolo.

Ap 22:2

8 Şi mi-a zis: „Aceasta este apa care iese spre Galileea, cea dinspre răsărit, şi se coboară în Araba a; ea va atinge marea acolo unde se varsă râul; şi ea va însănătoşi apele. b

Za 14:8

9 Şi va fi că fiece vietate şi fiece târâtoare peste care va curge râul va trăi; şi va fi acolo mulţime mare de peşte; căci apa aceasta va curge pe acolo şi va însănătoşi şi va face ca totul să fie viu; vie va fi orice fiinţă peste care râul acesta va veni.

Mt 13:47 Rm 11:15-16

10 Şi pescari vor sta acolo, de la En-Gaddi c până la En-Eglaim; d loc va fi pentru zbicirea năvoadelor: anume va fi; iar peştele lui, ca peştele din Marea cea Mare e: mulţime multă foarte.

Ir 16:16

11 Dar la vărsarea apei şi'n ochiurile care băltesc şi în aceea care se revarsă peste maluri [fiinţele] nu se vor însănătoşi; ele vor fi date sării.
12 La râu va creşte fiece pom roditor, chiar pe malul lui dintr'o parte şi din cealaltă; nimic în ei nu se va învechi, iar roadele lor nu se vor sfârşi; pârga şi-o vor da din propria lor înnoire, fiindcă apele lor vin din locaşul cel sfânt; roadele lor vor fi spre mâncare, iar frunzişul lor spre sănătate.

Is 65:22 Ap 14:19 Ap 22:2

13 Aşa grăieşte Domnul Dumnezeu: Veţi moşteni aceste hotare ale ţării, date prin sorţi celor douăsprezece seminţii ale fiilor lui Israel. f
14 Şi o veţi moşteni, fiecare întocmai ca şi fratele său, [pe aceea] spre care Mi-am ridicat Eu mâna ca s'o dau părinţilor voştri; această ţară vă va cădea prin sorţi.

Fc 12:7

15 Acestea sunt hotarele ţării ce se întinde la miazănoapte de Marea cea Mare, care se lasă'n jos şi spintecă intrarea Ţedadului:
16 Berot, Sibraim, care se află între hotarul Damascului şi hotarul Hamatului, vetrele de locuit ale Saunanului, cele ce se află deasupra hotarului Hauranului.
17 Acestea sunt hotarele dinspre mare, de la vetrele de locuit ale Haţar-Enonului, hotarele Damascului şi cele din miazănoapte.

Nm 34:9

18 Hotarele de răsărit: printre Hauran şi Damasc, printre ţara Galaad şi ţara lui Israel; Iordanul stă hotar către marea ce se află la răsărit de Finicon; acestea sunt cele de răsărit.

Nm 34:10

19 Iar cele de la miazăzi şi miazăzi-apus: de la Tamar şi Finicon spre apa Meriba la Cadeş, mergând mai departe până atinge Marea cea Mare; această parte este cea de miazăzi şi miazăzi-apus.

Nm 20:13 Nm 34:3 Iz 48:28

20 Această parte a Mării celei Mari alcătuieşte un hotar până în dreptul Hamatului, chiar până la intrarea acestuia. Acestea sunt părţile dinspre apus de Hamat.
21 Aşa le veţi împărţi pământul acesta, lor, seminţiilor lui Israel.
22 Sorţi veţi arunca asupră-i, pentru voi şi pentru străinii care trăiesc printre voi, g cei ce au născut copii în mijlocul vostru; ei vă vor fi în mijlocul fiilor lui Israel întocmai ca băştinaşii; ei vor mânca împreună cu voi în aceeaşi moştenire din mijlocul seminţiilor lui Israel.

Is 56:3 Is 56:6 Ga 03:28

23 Fi-vor ei în tribul străinilor printre străinii care sunt cu ei; acolo le veţi da moştenire, zice Domnul Dumnezeu.

[ VTVechiul Testament

[ IzIezechiel
[ Cap. 48 ]Cum va fi Ţara Sfântă împărţită între cele douăsprezece seminţii ale lui Israel.
1 Acestea sunt numele seminţiilor: de la capătul de miazănoapte, pe povârnişul care trage o linie spre intrarea în Hamat, la palatul Elam, la hotarul Damascului, spre miazănoapte, pe latura Hamatului; ei vor avea părţile dinspre răsărit până la mare: o singură parte, a lui Dan.
2 Şi de la hotarul cel dinspre răsărit al lui Dan până la cel dinspre apus a: partea lui Aşer. b
3 Şi de la hotarul lui Aşer, cel dinspre răsărit, până la cel dinspre apus: partea lui Neftali.
4 Şi de la hotarul lui Neftali, cel dinspre răsărit, până la cel dinspre apus: partea lui Manase.
5 Şi de la hotarul răsăritean al lui Manase până la cel dinspre apus: partea lui Efraim.
6 Şi de la hotarul răsăritean al lui Efraim până la cel dinspre apus: partea lui Ruben.
7 Şi de la hotarul lui Ruben, cel dinspre răsărit, până la cel dinspre apus: partea lui Iuda.
8 Iar de la hotarul răsăritean al lui Iuda până la cel dinspre apus va fi pârga prinosului c: douăzeci şi cinci de mii [de coţi] lăţime, iar în lungime ca una din părţile [măsurate] din răsărit până în părţile apusene; iar templul va fi în mijlocul lor.

Iz 45:1

9 Pârga pe care ei i-o vor pune de-o parte Domnului va avea o lungime de douăzeci şi cinci de mii şi o lăţime de douăzeci şi cinci de mii.

Iz 45:1

10 Osebită va fi pârga celor sfinte: preoţilor, douăzeci şi cinci de mii la miazănoapte, zece mii lăţime spre apus, zece mii lăţime spre răsărit, iar spre miazăzi o lungime de douăzeci şi cinci de mii; iar muntele templului va fi în mijlocul ei,
11 pentru preoţi, pentru fiii cei sfinţiţi ai lui Ţadoc, cei ce au în seamă paza casei, cei ce nu s'au rătăcit în rătăcirea fiilor lui Israel aşa cum s'au rătăcit leviţii;

Iz 44:10 Iz 44:15

12 şi li se va da pârgă din pârga pământului, anume partea cea mai sfântă din hotarele leviţilor.
13 Iar leviţilor: ceea ce se învecinează cu hotarele preoţilor, cu o lungime de douăzeci şi cinci de mii şi cu o lăţime de zece mii; în total, o lungime de douăzeci şi cinci de mii, o lăţime de zece mii.
14 Nimic din ea nu va fi vândut, nici măsurat [ca pentru vânzare], şi nici nu va fi pârga pământului înstrăinată, căci sfântă Îi este Domnului.

Lv 25:34

15 Dar cele cinci mii care rămân în lăţimea celor douăzeci şi cinci de mii vor alcătui preajma cetăţii, pentru locuinţe, şi o piaţă în faţa ei; iar cetatea va fi în mijloc.
16 Iar măsurile ei sunt acestea: de la marginea de miazănoapte, patru mii şi cinci sute [de coţi]; de la marginea de miazăzi, patru mii şi cinci sute; de la marginea de răsărit, patru mii şi cinci sute; de la marginea de apus, patru mii şi cinci sute.

Ap 21:16-17

17 În partea dinspre miazănoapte faţă de cetate va fi o lărgime d de două sute cincizeci [de coţi]; în partea dinspre miazăzi, două sute cincizeci; în partea dinspre răsărit, două sute cincizeci; iar partea dinspre apus, două sute cincizeci.

Ap 21:16-17

18 Iar ceea ce rămâne în lungimea care se învecinează cu pârga celor sfinte: zece mii spre răsărit şi zece mii spre apus; ea va fi pârga sfântului locaş; iar roadele pământului vor fi pâinea celor ce lucrează în folosul cetăţii;
19 iar cei ce lucrează în folosul cetăţii vor fi lucrători din toate seminţiile lui Israel.
20 Toată pârga pământului: un pătrat de douăzeci şi cinci de mii pe douăzeci şi cinci de mii; pârga sfântului locaş o veţi osebi de ceea ce este moştenirea cetăţii.

Ap 21:16

21 Iar principele [va avea] ceea ce rămâne, dincoace şi dincolo, de la pârga sfântului locaş şi din moştenirea cetăţii, un prisos de douăzeci şi cinci de mii în lungime, până la hotarul de răsărit, iar către apus douăzeci şi cinci de mii, până la hotarul de apus care se învecinează cu părţile principelui; iar pârga celor sfinte şi locul cel sfânt al casei vor fi la mijloc.
22 Şi va mai fi o parte [rămasă] de la leviţi şi din moştenirea cetăţii în mijlocul principilor, între hotarele lui Iuda şi hotarele lui Veniamin; aceasta va fi a principilor.
23 Cât despre celelalte seminţii, de la cele răsăritene până la cele dinspre apus: Veniamin va avea o parte.
24 Şi de la hotarul lui Veniamin, de la răsărit spre apus: partea lui Simeon.
25 Şi de la hotarul răsăritean al lui Simeon până la cel dinspre apus: partea lui Isahar.
26 Şi de la hotarul răsăritean al lui Isahar până la cel apusean: partea lui Zabulon.
27 Şi de la hotarul răsăritean al lui Zabulon până la cel apusean: partea lui Gad.
28 Şi de la hotarul dinspre răsărit al lui Gad, de la părţile răsăritene spre cele de la miazăzi şi miazăzi-apus: hotarele lui vor fi de la Tamar, până la râul Meriba Cadeş şi până la Marea cea Mare.

Iz 47:19

29 Acesta este pământul pe care îl veţi împărţi, prin tragere la sorţi, seminţiilor lui Israel, şi acestea sunt părţile lor, zice Domnul Dumnezeu.
30 Iată acum care sunt ieşirile cetăţii cele dinspre miazănoapte: patru mii şi cinci sute, pe măsură.
31 Iar porţile cetăţii vor purta numele seminţiilor lui Israel; trei porţi spre miazănoapte: poarta lui Ruben, una, poarta lui Iuda, una, şi poarta lui Levi, una;
32 cele spre răsărit, patru mii şi cinci sute, şi trei porţi: poarta lui Iosif, una, poarta lui Veniamin, una, şi poarta lui Dan, una;
33 cele spre miazăzi, patru mii şi cinci sute, pe măsură, şi trei porţi: poarta lui Simeon, una, poarta lui Isahar, una, şi poarta lui Zabulon, una;
34 iar cele spre apus, patru mii şi cinci sute, pe măsură, şi trei porţi: poarta lui Gad, una, poarta lui Aşer, una, şi poarta lui Neftali, una.
35 Măsura de jur-împrejur e, optsprezece mii.
Iar numele cetăţii, începând din ziua în care va fi isprăvită: Iahvé Şammah, adică «Domnul este acolo»“. f

Ps 045:5

[ VTVechiul Testament

[ DnDaniel
Cap. 1 CAPITOLUL 1
Daniel la curtea regelui Babilonului.
Cap. 2 CAPITOLUL 2
Regele visează, Daniel tâlcuieşte.
Cap. 3 CAPITOLUL 3
Chipul de aur şi cuptorul de foc.
Cap. 4 CAPITOLUL 4
Visul şi nebunia lui Nabucodonosor.
Cap. 5 CAPITOLUL 5
Ospăţul lui Baltazar.
Cap. 6 CAPITOLUL 6
Daniel în groapa cu lei.
Cap. 7 CAPITOLUL 7
Vedenia lui Daniel: cele patru fiare.
Cap. 8 CAPITOLUL 8
Vedenie asupra berbecului şi ţapului.
Cap. 9 CAPITOLUL 9
Profeţie asupra celor şaptezeci de săptămâni.
Cap. 10 CAPITOLUL 10
Vedenie asupra suferinţelor. Eliberarea finală.
Cap. 11 CAPITOLUL 11
(continuare)
Cap. 12 CAPITOLUL 12
Vedenie asupra învierii morţilor şi asupra lui Antihrist.

Introducere la Cartea Profetului Daniel

În toată Sfânta Scriptură nu există o carte mai deconcertantă decât aceea a lui Daniel; cele douăsprezece capitole ale ei pendulează între impostură şi genialitate, ceea ce face ca ea să devină şi incomodă, jenantă, mai ales pentru conştiinţa naţională a poporului evreu care a văzut în Vechiul Testament - pe bună dreptate - propria sa istorie. Acesta poate fi unul din motivele pentru care tradiţia rabinică, practic, a repudiat-o; în timp ce Septuaginta a numărat-o, de la bun început, printre cărţile profetice canonice, aşezând-o imediat după aceea a lui Iezechiel şi înaintea celor doisprezece profeţi „mici“, canonul ebraic i-a rânduit un loc în cea de a treia secţie - după „Lege“ şi „Profeţi“ -, numită, generic şi nepretenţios, „Scrieri“.

Autorul, iudeu deportat încă de tânăr în Babilon, unde şi-a petrecut toată viaţa şi unde a ocupat înalte funcţii în stat, nu pare să fie cât de cât familiar cu istoria patriei sale adoptive. El pretinde că şi-a desfăşurat activitatea sub patru regi ai Babilonului în ordinea următoare: Nabucodonosor, Baltazar (fiul lui Nabucodonosor), Darius Medul şi Cirus. Numai că datele obiective, furnizate de întreaga istoriografie a antichităţii, oferă un alt tablou: Nabucodonosor (605-562), Avilmarduk (562-560), Neriglisad (560-558), Labaşimarduk (556), Nabonide (556-539) şi Cirus (539-530). Baltazar (sau Beltşaţar) nu a fost fiul lui Nabucodonosor, nu a fost rege al Babilonului, ci, mult mai târziu, co-regent al lui Nabonide. Cât despre „Darius Medul“, un astfel de nume nu există în nici un fel de document; mai mult, cei doi Darius de mai târziu nu erau de origine medă, ci, în mod sigur, persană. Or, e greu de crezut că autorul - care ţine să-şi dateze cu precizie vedeniile şi profeţiile - îşi ignoră suveranii în slujba cărora, totuşi, se află.

Se pare însă că Daniel nu cunoaşte nici istoria propriului său popor, şi nici cel puţin propria sa biografie. Cartea sa începe prin a afirma că „în anul al treilea al domniei lui Ioiachim, regele lui Iuda, a venit Nabucodonosor, regele Babilonului, la Ierusalim şi l-a împresurat“. Din acelaşi capitol reiese că el, autorul, a fost luat captiv în urma acestei împresurări, odată cu prinderea şi deportarea regelui. Se ştie însă că Ioiachim a domnit între 609 şi 587, ceea ce înseamnă că anul său cel de al treilea era 606. Or, în acest an nu s'a petrecut nici un asediu asupra Ierusalimului şi nici nu s'au făcut deportări. Mai mult, Nabucodonosor nu a ajuns la Ierusalim decât în anul 597, când, într'adevăr, l-a asediat, l-a cucerit, l-a dărâmat, iar pe rege l-a făcut prizonier spre a fi deportat laolaltă cu miile de iudei (printre care, desigur, şi tânărul Daniel). E peste putinţă de admis că chiar un om simplu - chiar un prostănac -, necum un cărturar, nu ţine minte un moment absolut crucial din propria sa viaţă.

Daniel proiectează istoria şi prin mijlocirea unor numere profetice. Dacă însă Ieremia (pe care Daniel îl citise) s'a dovedit foarte aproape de adevăr, prezicând captivitatea babilonică pe o durată de şaptezeci de ani (Ir 25, 11), autorul nostru evaluează timpuri apocaliptice printr'o seamă de cifre menite să-i descurajeze chiar pe cei mai iscusiţi cabalişti.

Daniel şi-a scris cartea în două limbi: ebraică şi aramaică. Nu e de mirare că un om ca el, instruit la curtea regală, le cunoştea perfect pe amândouă şi că, mai ales în condiţiile exilului, folosea şi o altă limbă pe lângă cea maternă. Un autor de acest fel (un Mircea Eliade sau un Vintilă Horia) îşi poate scrie o carte într'o limbă şi o carte în alta, dar nu una şi aceeaşi în două sau mai multe. Or, pe capitole şi versete, cartea lui Daniel se prezintă astfel: 1, 1 - 2, 4 a, în ebraică; 2, 4 b - 7, 28, în aramaică; 8, 1 - 12, 13, în ebraică. Raţiunea acestor schimbări le scapă filologilor; aşadar, încă o inadvertenţă menită să intrige.

Pe de altă parte, dacă opera lui Daniel nu-şi propune nici pe departe să facă istoriografie, în schimb ea este cea mai teologică din întreaga literatură profetică. Teologia lui Daniel e de o mare densitate şi de o mare fineţe, cu nuanţări neîntâlnite la alţi profeţi şi care nu le pot oferi exegeţilor decât delicii.

Dacă denumirea de Iahvé (folosită abundent de premergători) nu e întâlnită aici decât o singură dată, Dumnezeu este la Daniel „Cel-Vechi-de-Zile“, ceea ce ar însemna Dumnezeu creator şi proniator, transcendent şi imanent, supra-istoric şi în istorie, inaccesibil şi accesibil. El este Dumnezeul unic şi universal, Stăpân a tot ce există, inclusiv regatele şi imperiile, pe care El le oferă, după raţiuni proprii, unui suveran sau altuia; El poate fi şi Judecător, dar puterea de a judeca i-a dat-o Fiului Omului, Care va întemeia o împărăţie puternică şi veşnică; Acesta îl va judeca şi pe Antihrist. Transpare şi existenţa Sfintei Treimi. Dumnezeu pretinde credincioşie şi o răsplăteşte. Dacă se mai cheamă şi „Dumnezeul cerului“, este numai spre a le aminti regilor care se cred dumnezei că undeva, sus, este Cineva mai mare decât ei.

Dumnezeu este înconjurat şi preamărit de îngeri, al căror număr e de ordinul miriadelor. Unii însă au misiuni speciale, de a patrona popoare sau de a le transmite unor oameni aleşi mesaje divine. Dintre aceştia îi întâlnim, pentru prima oară în Scriptură, pe Gavriil ca purtător de cuvânt al lui Dumnezeu şi pe Mihail ca ocrotitor al poporului ales.

Sfârşitul lumii va fi precedat de cataclisme cosmice şi suferinţe omeneşti. „Urâciunea pustiirii“, ca prefigurare a lui Antihrist, se va instala în chiar structurile sfinţeniei şi va domina prin înşelăciune, dar va fi doborâtă pentru totdeauna de „Unsul-Principe“ al lui Dumnezeu, Fiul Omului, a Cărui împărăţie va transcede timpul. Atunci, la sfârşit, se va produce şi învierea generală a morţilor (prevestită şi de Iezechiel), dar fiecare om va fi răspunzător pentru propriile lui fapte: unii vor învia spre viaţa veşnică, alţii spre veşnica osândă.

Suprema virtute a omului este credincioşia sa faţă de Dumnezeu, care se cere păstrată chiar cu preţul jertfei de sine. Legătura cu Dumnezeu se ţine prin rugăciuni, post şi meditaţie.

Toată această teologie este atât de coerentă şi se leagă atât de organic cu întreaga revelaţie a Sfintei Scripturi, încât nu fără dreptate s'a spus că opera lui Daniel este puntea cea mai transparentă între Vechiul şi Noul Testament. Domnul Iisus îl va cita nominal (Mt 24, 15; Mc 13, 14), atestându-l astfel ca pe un profet autentic, cu mesaj eshatologic, iar creştinii nu numai că-i vor menţine cartea printre cele canonice, inspirate de Duhul Sfânt, nu numai că-l vor cinsti în calendar, dar îi vor introduce numele în cult, împreună cu acelea ale prietenilor săi Anania, Misael şi Azaria.

Aşadar, discrepanţa dintre cronicarul şi teologul Daniel este atât de izbitoare, încât nu puţini au fost - şi sunt - bibliştii occidentali care afirmă, cu argumente logice, filologice şi istorice, că cele douăsprezece capitole au fost scrise nu de unul şi acelaşi autor, ci de mai mulţi autori necunoscuţi şi disparaţi, pe care un editor târziu - contemporan cu Antioh Epifan - i-a reunit în cartea pe care o avem astăzi.

Numai că discrepanţele nu sunt doar între fragmente, ci înlăuntrul unuia şi aceluiaşi capitol, înlăuntrul uneia şi aceleiaşi cărţi, ceea ce poate sugera ideea că toate aceste grosolane erori de ordin istoric au fost introduse de către unul şi acelaşi autor, în mod deliberat. Aceasta deschide perspectiva unei noi lecturi a cărţii lui Daniel, ceea ce presupune şi descifrarea mesajului criptic, dacă aceasta va fi vreodată posibilă. Un prim mesaj i-ar putea fi adresat cititorului, la prima lui lectură: Dacă precaritatea informaţiilor istorice îl va face să-i retragă autorului, de la bun început, credibilitatea, el va lăsa cartea deoparte şi-şi va vedea de alte treburi; dacă însă el va avea intuiţia de a vedea în însăşi această precaritate o pistă falsă, menită să incite la aflarea adevărului, atunci, în mod sigur, adevărul i se va descoperi.

Oricum, trebuie avută în vedere mai întâi viziunea lui Daniel asupra istoriei. Spre deosebire de marii săi colegi, el nu urmăreşte - chiar retroactiv - istoria lui Israel, ci numai pe aceea a marilor imperii păgâne ale Orientului, în formule de extremă lapidaritate; o mare campanie militară a unui rege, de pildă, pe care un cronicar ar prezenta-o pe zeci sau sute de pagini, este expediată aici într'o singură frază: „...se va aduna împotriva lui cu care de luptă şi cu călăreţi şi cu multe corăbii şi va intra în ţară şi va zdrobi şi se va duce“ (11, 40). Daniel e convins că, lipsită de adevărul credinţei şi de norme morale, istoria nu e altceva decât o vânzoleală a răului din lume, un vălmăşag de orgolii, patimi, interese şi nebunie, totul prefăcându-se într'o imensă panoramă a suferinţei şi deşertăciunii. Istoria e un mers în jos al popoarelor, care nu face altceva decât să le arate cum ele se degradează. Cele patru imperii succesive (din capitolul 2) sunt simbolizate printr'o uriaşă statuie cu capul de aur, cu pieptul şi braţele de argint, cu pântecele şi coapsele de aramă, cu pulpele de fier, dar cu picioarele de lut; timpul nu fortifică, ci degradează; nu e de mirare că namila e doborâtă de o mică piatră desprinsă din munte în chip supranatural, ceea ce trimite la minusculul grăunte de muştar al Evangheliei lui Hristos, din care va creşte, uriaşă, împărăţia lui Dumnezeu (Mt 13, 31-32). Istoria în sine e atât de parşivă, încât consemnarea ei nu merită prea multă osteneală. Nu evenimentul circumscris cu precizie în spaţiu şi timp e important, ci semnificaţia lui. La urma urmelor, interesează mai puţin dacă cei trei tineri, prietenii lui Daniel, au fost azvârliţi în foc de către Nabucodonosor, Beltşaţar sau Cirus; interesează doar că ei s'au salvat prin credinţă, mărturisire şi curaj. Faptul istoric devine adevăr arhetipal. Daniel îşi ocultează teologia în spatele unor necunoscute istorice, aşa cum va face, la timpul Său, Însuşi Iisus cu propria Sa Persoană de după înviere: în drumul spre Emaus, El face în aşa fel încât cei doi ucenici să nu-L recunoască şi li Se va descoperi în clipa când frânge pâinea: Hristos istoric devine Hristos euharistic, singurul Care va străbate, de acum, istoria. În mod conştient, Daniel propune o numărătoare imposibilă a timpului dintre el şi eshaton, printr'o cifră aberantă, dar şi printr'un punct de plecare absurd: un „Darius Medul“, rege inventat de profet. El prefigurează astfel adevărul că, în ciuda nerăbdării omului de a cunoaşte această taină, ea este un apanaj exclusiv al lui Dumnezeu Tatăl (Mt 24, 36; Mc 13, 32). Anistorismul lui Daniel ar putea fi înţeles, acum, şi prin ceea ce va spune Bernard de Clairvaux, anume că în istorie nu există trecut, prezent şi viitor, ci doar memorie, acţiune şi proiecţie. În sfârşit, procedeul lui Daniel mai poate demonstra că Sfânta Scriptură nu ne-a fost dată în scopuri ştiinţifice, indiferent de natura lor; ea ne poate oferi şi informaţii de acest fel, dar în subsidiar; revelaţia divină acoperă doar adevărurile fundamentale de credinţă, necesare omului pentru a-şi dobândi mântuirea. Inspiraţia Duhului Sfânt asupra autorului sacru nu e un dicteu automat, ci o stare de graţie care-i respectă personalitatea, caracterul, temperamentul, gradul de cultură, talentul literar şi stilul propriu.

Iată de ce Cartea lui Daniel a fost în stare să străbată douăzeci şi cinci de secole, pentru ca s'o facă, în continuare, până la „deşertarea vremilor“.

Notă. Pentru confruntarea cu originalul, versiunea de faţă a folosit traducerea grecească a lui Teodotion, unanim recunoscută drept cea mai bună şi, ca atare, folosită în Biserică.

[ VTVechiul Testament

[ DnDaniel
[ Cap. 1 ]CAPITOLUL 1
Daniel la curtea regelui Babilonului.
1 În anul al treilea al domniei lui Ioiachim, regele lui Iuda a, a venit Nabucodonosor, regele Babilonului, la Ierusalim şi l-a împresurat.

4Rg 24:10 2Par 36:6

2 Iar Domnul a dat în mâna lui pe Ioiachim, regele lui Iuda, şi o parte din vasele casei lui Dumnezeu b, pe care el le-a dus în ţara Şinear c, a casei dumnezeului său d; şi a descărcat vasele în vistieria dumnezeului său.

2Par 36:6-7 Ezr 01:7 Ir 51:44

3 Şi regele i-a spus lui Aşpenaz, mai-marele eunucilor săi e, să-i aducă dintre fiii înrobiţi ai lui Israel şi dintre băştinaşii regatului şi dintre cei de neam bun

Is 39:7 Ir 39:7

4 tineri neprihăniţi, frumoşi la chip şi iscusiţi în toată înţelepciunea, cunoscători în ştiinţă şi deprinşi cu buna cugetare, ca să poată sta în casă în faţa regelui şi să înveţe scrisul şi limba Caldeilor f.
5 Regele le-a rânduit porţie zilnică de la masa regală şi din vinul pe care el îl bea; şi [a poruncit] să-i hrănească vreme de trei ani, după care să stea în faţa regelui.

4Rg 25:30

6 Dintre fiii lui Iuda se aflau printre ei Daniel, Anania, Misael şi Azaria.

Dn 05:13

7 Iar mai-marele eunucilor le-a dat nume: lui Daniel, Beltşaţar; lui Anania, Şadrac; lui Misael, Meşac; şi lui Azaria, Abed-Nego g.

Dn 05:12 Dn 10:1

8 Dar Daniel a socotit în inima lui să nu se pângărească cu masa regelui, şi nici cu vinul din băuturile acestuia; şi i-a cerut voie mai-marelui eunucilor să nu se pângărească h.

Fc 43:32 Tob 01:11 Idt 12:2 Idt 12:9

9 Iar Dumnezeu l-a adus pe Daniel în mila şi bunăvoinţa mai-marelui eunucilor.
10 Şi a zis mai-marele eunucilor către Daniel: „Mă tem de stăpânul meu, regele, care v'a rânduit mâncare şi băutură, ca nu cumva să vadă că chipul vostru e mai subţirel decât al tinerilor ce vă sunt deopotrivă; aşa că voi îmi puneţi capul în primejdie din partea regelui“.
11 Iar Daniel a zis către Amelsad, pe care mai-marele eunucilor îl pusese peste Daniel, Anania, Misael şi Azaria:
12 Pune-i pe servii tăi la încercare timp de zece zile; să ni se dea din seminţele pământului; din ele să mâncăm, şi să bem apă;

Ap 02:10

13 chipurile noastre să ţi se arate ţie, ca şi chipurile tinerilor care mănâncă din masa regelui; şi după cum vei vedea, aşa să faci cu servii tăi.
14 Iar el i-a ascultat şi i-a pus la încercare timp de zece zile.

Ap 02:10

15 Şi la sfârşitul celor zece zile erau chipurile lor mai frumoase şi trupurile lor mai puternice decât ale tinerilor ce mâncau din masa regelui.
16 Aşa că Amelsad le lua mâncarea de mâncat şi vinul de băut şi le dădea seminţe.
17 Şi acestor patru tineri le-a dat Dumnezeu înţelegere şi cunoaştere şi minte iscusită în orice fel de meşteşug al scrierii; iar Daniel avea înţelegere asupra tuturor vedeniilor şi viselor i.

Dn 02:26 Dn 04:18 Idt 12:9

18 Iar după ce au trecut zilele la sfârşitul cărora spusese regele să-i aducă înlăuntru, mai-marele eunucilor i-a adus în faţa lui Nabucodonosor.
19 Şi a stat regele de vorbă cu ei; şi dintre ei toţi nu s'a aflat nici unul ca Daniel, Anania, Misael şi Azaria; şi au stat ei în faţa regelui.

Iz 28:3

20 Şi'n tot ceea ce privea cunoaşterea şi învăţătura j despre care i-a întrebat regele, acesta i-a aflat de zece ori mai înţelepţi decât toţi descântătorii şi vrăjitorii din tot regatul său.

Iz 28:3 Dn 05:11

21 Şi a fost Daniel [acolo] până în primul an [de domnie] al regelui Cirus k.

Dn 06:29

[ VTVechiul Testament

[ DnDaniel
[ Cap. 2 ]CAPITOLUL 2
Regele visează, Daniel tâlcuieşte.
1 În cel de al doilea an de domnie al lui Nabucodonosor, avut-a Nabucodonosor un vis, iar duhul i s'a tulburat şi somnul i-a fugit.

Fc 40:5 Fc 41:1 Dn 04:5

2 Şi regele a zis: „Chemaţi-i pe descântători şi pe magi a şi pe vrăjitori şi pe Caldei ca să-i spună regelui visele lui!“ Iar ei au venit şi au stat înaintea regelui.

Dn 04:3 Dn 04:6 Dn 05:8

3 Şi le-a zis regele: „Am visat, iar duhul mi s'a tulburat să ştie visul“.

Fc 41:8

4 Iar Caldeii i-au vorbit regelui în limba siriacă b:
„O, rege, veşnic să trăieşti!; visul tău spune-l servilor tăi, iar noi vom spune tâlcul“.

Ne 02:3 Dn 03:9 Dn 05:10 Dn 06:7

5 Regele le-a răspuns Caldeilor: „Faptul în sine mi-a fugit; dacă voi nu-mi veţi arăta visul şi tâlcuirea lui, veţi fi nimiciţi, iar casele voastre vor fi jefuite;
6 dar dacă-mi veţi arăta visul şi tâlcuirea lui, daruri şi cinste multă veţi primi de la mine; numai spuneţi-mi visul şi tâlcuirea lui„.

Dn 05:7

7 Ei i-au răspuns a doua oară, zicând: „Să le spună regele servilor săi visul, iar noi îi vom spune tâlcul“.
8 Iar regele le-a răspuns, zicând: „Văd eu bine că voi vreţi să câştigaţi timp c, de vreme ce aţi văzut că faptul în sine mi-a fugit;
9 dacă nu-mi spuneţi visul, văd eu că voi aţi pus la cale să-mi aduceţi în faţă o poveste mincinoasă până va trece vremea; spuneţi-mi visul, şi atunci voi şti că-mi veţi spune şi tâlcul“.
10 Răspuns-au Caldeii în faţa regelui şi au zis: „Nu e om pe pământ care să poată şti trebile regelui, întrucât nici un mare rege sau cârmuitor n'ar pune o astfel de întrebare unui înţelept, mag sau Caldeu;

Fc 41:8

11 fiindcă întrebarea pe care o pune regele e grea, şi nimeni altcineva n'ar putea să dea un răspuns în faţa regelui decât numai zeii, al căror sălaş nu se află printre purtătorii de trup“.
12 Atunci regele, cuprins de mânie şi urgie, a poruncit ca toţi înţelepţii Babilonului să fie daţi pierzării.
13 Aşa a ieşit porunca; şi au început să-i omoare pe înţelepţi; şi-l căutau pe Daniel, ca şi pe fârtaţii săi, ca să-i omoare.
14 Atunci Daniel l-a întâmpinat cu sfat şi cumpănire de cuget pe Arioh, căpetenia gărzii regale d, care ieşise să-i ucidă pe înţelepţii Babilonului,
15 întrebându-l şi zicând: „Mare dregător al regelui, cum de a ieşit de la rege această poruncă neruşinată e?“. Aşa că Arioh i-a spus lui Daniel cum stă treaba.
16 Şi Daniel a intrat la rege cu rugămintea de a-i da timp să-i spună regelui tâlcuirea.
17 Aşa că Daniel a intrat în casa lui şi le-a spus lui Anania, Misael şi Azaria despre ce e vorba.
18 Şi cereau de la Dumnezeul cerului milă pentru taina aceasta, pentru ca Daniel şi prietenii lui să nu piară împreună cu restul înţelepţilor Babilonului.

Ps 144:19

19 Atunci taina i s'a descoperit lui Daniel într'o vedenie de noapte; şi L-a binecuvântat Daniel pe Dumnezeul cerului, zicând:

Ioil 03:1

20
„Binecuvântat fie numele Domnului
din veac şi până'n veac,
că ale Lui sunt înţelepciunea şi înţelegerea.

Iov 12:13 Ps 112:2 Ps 113:26 Pr 02:6 Iac 01:5

21
El schimbă vremile şi anii,
El aşază regi şi El îi strămută,
El dă înţelepciune celor înţelepţi
şi minte iscusită celor ce ştiu să înţeleagă;

Iov 12:18 Iov 32:9 Ps 074:7 Pr 08:15 Dn 04:17 Dn 07:12 Epist 01:33 Rm 13:1 Iac 01:5

22
El descoperă adâncurile şi tainele,
El cunoaşte ceea ce este'n întuneric,
Cu El este lumina.

Iov 12:22 1Co 04:5 1Tim 06:16 Evr 04:13

23
Ţie mă mărturisesc şi pe Tine Te laud,
Dumnezeul părinţilor mei,
căci Tu mi-ai dat înţelepciune şi putere
şi m'ai făcut să cunosc
lucrurile pe care Ţi le-am cerut
şi visul regelui mi l-ai arătat“.
24 Şi a venit Daniel la Arioh – cel pe care-l pusese regele să-i nimicească pe înţelepţii Babilonului – şi i-a zis: „Nu-i da pierzării pe înţelepţii Babilonului, ci du-mă pe mine în faţa regelui, iar eu îi voi spune regelui tâlcul“.
25 Atunci Arioh l-a adus grabnic pe Daniel în faţa regelui, căruia i-a zis: „Am aflat un om dintre fiii înrobiţi ai Iudeii, care-i va spune regelui tâlcul“.
26 Iar regele, răspunzând, i-a zis lui Daniel – al cărui nume era Beltşaţar: „Poţi tu să-mi spui visul pe care l-am văzut, precum şi tâlcuirea lui?“.

Dn 01:17

27 Şi a răspuns Daniel în faţa regelui, zicând: „Taina despre care întreabă regele nu este [în puterea] înţelepţilor, a magilor, a descântătorilor sau a ghicitorilor să i-o spună regelui;

Fc 40:8

28 dar în cer este un Dumnezeu Care descoperă tainele şi i-a arătat regelui Nabucodonosor ce lucruri se vor petrece în zilele ce vor veni. Iată visul tău şi vedeniile capului tău în aşternutul tău:

Fc 40:8 Lc 21:9 Ap 01:1 Ap 01:19 Ap 04:1 Ap 22:6

29 O, rege, în aşternutul tău te gândeai la cele ce-ar fi să fie mâine-poimâine; iar Cel ce descoperă taine ţi-a arătat ceea ce va să fie.

Fc 41:16 Am 03:7 Ap 01:1 Ap 01:19 Ap 04:1 Ap 22:6

30 Iar mie nu mi s'a descoperit această taină datorită înţelepciunii ce se află în mine mai mult decât în toţi cei vii, ci pentru ca eu să-i spun regelui tâlcul, aşa ca tu să-ţi poţi cunoaşte gândurile inimii.

Dn 05:12

31 Tu, rege, ai văzut; şi, iată, un chip f; acel chip era mare, înfăţişarea lui era strălucită stând înaintea feţei tale, iar vederea lui era grozavă;
32 un chip al cărui cap era de aur curat, ale cărui mâini şi piept şi braţe erau de argint, al cărui pântece şi ale cărui coapse erau de aramă;
33 pulpele îi erau de fier; iar picioarele, o parte de fier şi o parte de lut.
34 Te-ai uitat până când o piatră tăiată din munte, nu de mână, a izbit chipul peste picioarele de fier şi de lut şi le-a sfărâmat de istov.

Mt 21:44 Lc 20:18

35 Atunci dintr'o dată s'au sfărâmat lutul, fierul, arama, argintul şi aurul şi s'au făcut ca praful vara pe arie, şi furia vântului le-a spulberat, şi loc pentru ele nu s'a mai aflat; iar piatra care lovise chipul s'a făcut un munte mare şi a umplut tot pământul.

Ps 001:4 Mt 21:44 Lc 20:17-18 Ef 04:10

36 Acesta este visul, iar tâlcuirea lui o vom spune în faţa regelui.
37 Tu, o, rege, eşti regele regilor, căruia Dumnezeul cerului i-a dat o împărăţie puternică şi tare şi cinstită

Iz 26:7 Dn 04:22 Dn 05:18

38 oriunde locuiesc fiii oamenilor; în mâna ta a dat fiarele câmpului şi păsările cerului şi peştii mării, pe tine te-a făcut domn peste toate; tu eşti capul de aur.

Ir 28:14

39 După tine se va ridica un alt regat, mai mic decât al tău, şi un al treilea regat care este arama şi care va avea stăpânire peste tot pământul;
40 şi un al patrulea regat, care va fi tare ca fierul; aşa cum fierul fărâmiţează şi supune, tot astfel va fărâmiţa el şi va supune.
41 Şi pentru că ai văzut că picioarele şi degetele sunt o parte de lut şi o parte de fier, regatul va fi împărţit; dar în el va fi şi ceva din rădăcină de fier, aşa cum ai văzut fierul amestecat cu lutul.
42 Şi de vreme ce degetele picioarelor erau o parte de fier şi o parte de lut, o parte din regatul acela va fi tare, dar ceva din el se va sfărâma.
43 Şi pentru că ai văzut fierul amestecat cu lutul, aşa se vor amesteca întru sămânţa oamenilor g, dar de lipit nu se vor lipi, aşa cum fierul nu se amestecă cu lutul.

Dn 11:17

44 Şi în zilele acelor regi, Dumnezeul cerului va ridica o împărăţie care'n veci nu va fi nimicită; împărăţia Lui nu va fi lăsată unui alt popor, ci va fărâmiţa şi va vântura toate regatele, iar ea va rămâne în veci h.

Ps 002:6-8 Ps 088:29 Dn 04:31 Dn 06:27 Dn 07:14 Mi 04:7 Mt 12:28 Mt 21:44 Lc 01:33 Lc 11:20 In 12:34 In 18:36 1Ptr 01:10 Ap 11:35

45 Aşa cum ai văzut că o piatră a fost tăiată din munte, dar nu de mână, şi a sfărâmat lutul, fierul, arama, argintul şi aurul, marele Dumnezeu i-a arătat regelui ce anume se va petrece după aceasta; visul e adevărat, iar tâlcuirea lui e neîndoielnică“.

Mt 21:44 Ap 01:1 Ap 01:19 Ap 04:1 Ap 22:6

46 Atunci regele Nabucodonosor a căzut cu faţa la pământ şi i s'a închinat lui Daniel şi a dat porunci să i se aducă jertfe şi tămâieri.

Sir 20:27 FA 14:13

47 Şi răspunzând regele, i-a zis lui Daniel: „Cu adevărat, Dumnezeul vostru este Dumnezeul dumnezeilor şi Domnul regilor, Cel ce descoperă taine; căci tu ai fost în stare să descoperi această taină“.

Dn 04:6 Dn 04:9 1Co 14:25 Ap 17:14 Ap 19:16

48 Şi l-a preamărit regele pe Daniel i şi i-a dat multe şi bogate daruri şi l-a pus peste toată ţara Babilonului şi [l-a făcut] mai-marele satrapilor j peste toţi înţelepţii Babilonului.

Fc 41:40 Dn 03:12 Sir 20:27

49 Daniel i-a cerut regelui, iar acesta i-a pus pe Şadrac, Meşac şi Abed-Nego peste trebile ţării Babilonului; Daniel însă a rămas la curtea regelui.

[ VTVechiul Testament

[ DnDaniel
[ Cap. 3 ]CAPITOLUL 3
Chipul de aur şi cuptorul de foc.
1 În anul [său] cel de al optsprezecelea, Nabucodonosor regele a făcut un chip de aur, înalt de şaizeci de coţi şi lat de şase coţi a şi l-a pus în câmpia Dura b, în ţara Babilonului.
2 Şi a trimis să-i adune pe guvernatori c şi pe comandanţii de oşti şi pe ispravnici şi pe principi şi pe tirani şi pe cârmuitori şi pe toţi nobilii ţării, ca să vină la sfinţirea chipului.
3 Şi s'au adunat ispravnicii şi guvernatorii şi comandanţii de oşti şi principii şi tiranii cei mari şi cârmuitorii şi toţi nobilii ţării la sfinţirea chipului ridicat de regele Nabucodonosor; şi au stătut înaintea chipului.
4 Şi crainicul a strigat cu glas mare: „Vouă vi se porunceşte, popoare, triburi, limbi:

Ap 10:11

5 La ceasul în care veţi auzi glasul trâmbiţei şi al flautului şi al chitarei, al harpei şi al cimpoiului şi al psaltirii şi al oricărui fel de instrument muzical, veţi cădea şi vă veţi închina la chipul cel de aur pe care l-a ridicat regele Nabucodonosor.

Sol 14:16 Mt 04:9 Ap 13:15

6 Iar cel ce nu va cădea şi nu se va închina, în chiar ceasul acela va fi aruncat în cuptorul ce arde cu foc“.

Mt 13:42 Mt 13:50 Ap 13:15

7 Şi a fost că după ce toate popoarele au auzit glasul trâmbiţei şi al flautului şi al chitarei şi al harpei şi al cimpoiului şi al psaltirii şi al oricărui alt fel de cântare, toate popoarele şi triburile şi limbile au căzut şi s'au închinat la chipul de aur pe care-l ridicase regele Nabucodonosor.
8 Atunci s'au apropiat câţiva Caldei care i-au pârât pe Iudei
9 la regele Nabucodonosor, zicând: „O, rege, în veci să trăieşti!

Ne 02:3 Dn 02:4 Dn 05:10

10 Tu, rege, ai poruncit ca fiece om care va auzi glasul trâmbiţei şi al flautului şi al chitarei şi al harpei şi al cimpoiului şi al psaltirii şi al oricărui alt fel de cântare

Dn 06:13 Mt 04:9

11 şi nu va cădea şi nu se va închina la chipul de aur pe care tu l-ai ridicat, să fie aruncat în cuptorul ce arde cu foc.

Dn 06:13

12 Sunt aici nişte oameni iudei pe care tu i-ai pus peste trebile ţării Babilonului: Şadrac, Meşac şi Abed-Nego, care nu s'au supus poruncii tale, o, rege; ei nu le slujesc dumnezeilor tăi şi nu se închină la chipul pe care tu l-ai ridicat“.

Est 03:3 Dn 02:48

13 Atunci Nabucodonosor, cuprins de tulburare şi de mânie, a poruncit să fie aduşi Şadrac, Meşac şi Abed-Nego; şi au fost aduşi în faţa regelui.
14 Şi răspunzând regele Nabucodonosor, le-a zis: „Şadrac, Meşac şi Abed-Nego, adevărat este că voi nu le slujiţi dumnezeilor mei şi că nu vă închinaţi la chipul pe care eu l-am ridicat?
15 Acum dar, dacă sunteţi gata, când veţi auzi glasul trâmbiţei şi al flautului şi al harpei şi al cimpoiului şi al psaltirii şi al armoniei simfonice şi al oricărui alt fel de cântare, veţi cădea şi vă veţi închina la chipul de aur pe care eu l-am ridicat; dar dacă nu vă închinaţi, în chiar ceasul acela veţi fi aruncaţi în cuptorul ce arde cu foc; şi cine este dumnezeul care să vă scoată pe voi din mâinile mele?“.

Ies 05:2 4Rg 18:35 Ps 011:4 Mt 04:9 Mt 27:43

16 Şi răspunzând Şadrac, Meşac şi Abed-Nego, i-au zis regelui Nabucodonosor: „Nu e nevoie să-ţi răspundem la aşa ceva.

FA 20:24

17 Căci Dumnezeul nostru, Căruia noi Îi slujim, este în ceruri şi El poate să ne scape din cuptorul ce arde cu foc şi să ne izbăvească, o, rege, din mâinile tale.

Ps 065:12 Ps 085:13

18 Dar dacă nu, să-ţi fie cunoscut, o, rege, că noi nu vom sluji dumnezeilor tăi, şi nici nu ne vom închina la chipul pe care tu l-ai ridicat“.

Ies 20:5 Ies 23:24 FA 04:19 FA 05:29

19 Atunci Nabucodonosor s'a umplut de mânie şi şi-a schimbat înfăţişarea feţei asupra lui Şadrac, Meşac şi Abed-Nego. Şi a zis: „Încingeţi cuptorul de şapte ori mai mult, până ce se va înroşi d!“

1Mac 02:59 3Mac 06:6

20 Şi le-a poruncit câtorva oameni vânjoşi să-i lege pe Şadrac, Meşac şi Abed-Nego şi să-i arunce în cuptorul ce arde cu foc.
21 Atunci i-au legat pe bărbaţii aceia, aşa cum erau, cu mantiile lor, cu încălţămintele lor, cu pălăriile lor şi cu toată îmbrăcămintea lor, şi i-au aruncat în mijlocul cuptorului ce ardea cu foc.
22 Şi fiindcă porunca regelui devenea mai aprigă şi cuptorul era foarte încins, oamenii care-i pârâseră pe Şadrac, Meşac şi Abed-Nego au fost arşi de văpaia focului ce răzbătea primprejur.
23 Dar acei trei bărbaţi, Şadrac, Meşac şi Abed-Nego, au căzut legaţi în mijlocul cuptorului ce ardea cu foc şi umblau prin mijlocul văpăii, cântând laudă lui Dumnezeu şi binecuvântând pe Domnul. e

Evr 11:34

24 Iar Nabucodonosor i-a auzit cântând laude; şi s'a mirat şi degrab s'a sculat şi le-a zis dregătorilor săi: „N'am aruncat noi în mijlocul focului trei oameni legaţi?“. Şi i-au răspuns regelui: „Adevărat, o, rege!“

Evr 11:34

25 Şi a zis regele: „Eu văd acum patru oameni dezlegaţi, mergând prin mijlocul focului fără ca ceva să-i vatăme; iar chipul celui de al patrulea este asemenea fiului lui Dumnezeu“ f.

Dn 06:21 Dn 07:13 Mt 27:54 Evr 11:34

26 Atunci Nabucodonosor s'a apropiat de gura cuptorului ce ardea cu foc şi a zis: „Şadrac, Meşac şi Abed-Nego, voi, robii Dumnezeului Celui-Preaînalt, ieşiţi afară şi veniţi aici!“, iar Şadrac, Meşac şi Abed-Nego au ieşit din mijlocul focului.

Dn 06:21 1Mac 02:59 3Mac 06:6

27 Şi s'au strâns satrapii şi comandanţii de oşti şi ispravnicii şi principii regali şi i-au văzut pe bărbaţi şi că focul nu le arsese trupul, că părul de pe cap nu le era pârlit, că hainele le erau neschimbate şi că miros de foc nu era întru ei.

Is 43:2 Evr 11:34

28 Iar regele Nabucodonosor a răspuns, zicând: „Binecuvântat este Dumnezeul lui Şadrac, Meşac şi Abed-Nego, Cel ce l-a trimis pe îngerul Său şi i-a eliberat pe robii Săi, pentru că ei au nădăjduit în El şi n'au ascultat de porunca regelui şi şi-au dat trupurile să fie arse, numai ca să nu slujească şi nici să se închine la fiece dumnezeu, fără numai Dumnezeului lor.

Ps 033:7 Ps 090:11 Dn 06:23

29 De aceea, eu izvodesc poruncă: Fiecare popor, trib sau limbă care va grăi cuvânt de defăimare a Dumnezeului lui Şadrac, Meşac şi Abed-Nego va fi dat pierzării şi casele lor vor fi date jafului; pentru că nu este un alt Dumnezeu Care poate să izbăvească aşa!“

Dn 06:27-28

30 Atunci regele Babilonului i-a reaşezat în slujbele lor pe Şadrac, Meşac şi Abed-Nego în ţara Babilonului şi i-a înaintat şi i-a înzestrat cu vrednicia de a cârmui peste toţi Iudeii care se aflau în regatul său:

Dn 07:14 Lc 01:33

[ VTVechiul Testament

[ DnDaniel
[ Cap. 4 ]CAPITOLUL 4
Visul şi nebunia lui Nabucodonosor.
1 „Regele Nabucodonosor către toate popoarele, triburile şi limbile care locuiesc în tot pământul: Pacea să vi se înmulţească!
2 Plăcut îmi este să vă vestesc semnele şi minunile pe care Dumnezeu Cel-Preaînalt le-a făcut cu mine,

Ps 092:2

3
cât sunt ele de mari şi de puternice;
împărăţia Lui e împărăţie veşnică,
iar stăpânia Lui din neam în neam.

Dn 02:2 Ps 092:2

4 Eu, Nabucodonosor, înfloritor eram în casa mea şi bogat în odrasle pe tronul meu.
5 Vis am văzut şi m'am înfricoşat; şi m'am tulburat în aşternutul meu şi vedenia gândurilor mele m'a răscolit.

Iz 28:3 Dn 02:1

6 Şi am pornit poruncă să mi se aducă înainte toţi înţelepţii Babilonului ca să-mi arate tâlcul visului.

Iz 28:3 Dn 02:2 Dn 02:47

7 Şi au intrat descântătorii şi magii şi ghicitorii şi Caldeii; eu le-am spus visul, dar ei nu mi-au spus tâlcuirea

Fc 41:8

8 până ce a venit Daniel – căruia, după numele dumnezeului meu, i se spune Beltşaţar –, care Îl poartă într'însul pe Duhul Sfânt al lui Dumnezeu a; şi'n faţa lui am spus visul:

Iz 28:3 Dn 05:11

9 O, Beltşaţar, mai-mare al descântătorilor, pe care te ştim că-L ai şi în tine pe Duhul cel Sfânt al lui Dumnezeu şi că nici o taină nu-ţi este prea grea, ascultă vedenia visului pe care l-am avut şi spune-mi tâlcuirea lui.

Dn 02:47

10
Vedenie am avut în aşternutul meu:
m'am uitat; şi, iată, un copac
în mijlocul pământului;
iar înălţimea lui, mare foarte.

Iz 31:3

11
Copacul creştea, mare şi puternic:
înălţimea lui a ajuns pân' la cer,
iar cuprinderea lui pân' la marginile întregului pământ;

Iz 28:5 Iz 31:5 Mt 13:32 Lc 13:19

12
frunzele-i erau frumoase, roadele îmbelşugate,
în el era hrană pentru toţi;
sub el îşi aveau culcuşul fiarele sălbatice ale câmpului,
iar păsările cerului îşi aveau sălaş în ramurile lui;
şi din el se hrănea tot trupul.

Iz 31:6

13
Vedeam în vedenia de noapte din aşternutul meu;
şi, iată, cineva Veghetor şi Sfânt s'a pogorât din cer
14
şi a strigat cu glas mare şi a zis aşa:
«Tăiaţi copacul!; şi smulgeţi-i ramurile
şi scuturaţi-i frunzele şi risipiţi-i roadele!;
să fugă fiarele de sub el
şi păsările din ramurile lui!

Ioil 01:7

15
Lăsaţi-i însă în pământ butucul rădăcinilor,
legat în fier şi aramă;
şi va rămâne'n iarba cea de pe afară
şi'n roua cerului:
merticul său [fi-va împărţit] cu sălbăticiunile din buruienişul pământului.

Iov 14:7

16
Inima lui va fi schimbată:
în locul celei de om
i se va da o inimă de fiară;
şi şapte vremi b vor trece peste el.
17
Tâlcuirea visului, prin porunca Veghetorului;
întrebarea, prin graiul celor sfinţi;
ca să cunoască cei vii
că Domnul este cel mai înalt peste împărăţia oamenilor,
că El o va da oricui Îi place Lui s'o dea
şi că ridică deasupra ei pe cel ce'n faţa oamenilor e o nimica toată».

3Rg 22:19 Ps 036:35 Ps 112:7-8 Dn 02:21 Sir 10:8

18 Acesta este visul pe care eu, regele Nabucodonosor, l-am văzut. Iar tu, Beltşaţar, spune-mi tâlcuirea; că nici unul dintre înţelepţii regatului meu n'a fost în stare să-mi arate tâlcuirea; tu însă, Daniele, poţi, căci în tine este Duhul Sfânt al lui Dumnezeu“.

Dn 01:17 Dn 06:4

19 Atunci Daniel – al cărui nume era Beltşaţar – a rămas pe gânduri vreme de un ceas, cu mintea răvăşită. Iar regele, răspunzând, i-a zis: „Beltşaţar, nu cumva visul şi tâlcuirea lui să te'nspăimânte!“ Iar Beltşaţar i-a răspuns, zicând: „Doamne, visul acesta să fie pentru cei ce te urăsc, iar tâlcul său să fie pentru duşmanii tăi!
20 Copacul pe care l-ai văzut, cel ce a crescut mare şi puternic, a cărui înălţime a ajuns pân'la cer şi a cărui cuprindere era peste tot pământul,

Ps 036:35 Iz 31:3

21 cel cu frunze înfloritoare şi roade îmbelşugate, cel ce tuturor le era hrană, sub care-şi aflau fiarele culcuşul şi'n ale cărui ramuri sălăşluiau păsările cerului,
22 acela eşti tu, o, rege; că tu ai crescut mare şi puternic, şi măreţia ta s'a tot înălţat şi a ajuns pân'la cer, iar stăpânia ta, la marginile pământului.

Ir 27:4 Iz 17:23 Dn 02:37 Dn 05:18

23 Şi când regele l-a văzut pe Veghetor şi pe Cel-Sfânt pogorându-Se din cer şi zicând: «Smulgeţi copacul şi nimiciţi-l!; numai butucul rădăcinilor lăsaţi-i-l în pământ, legat în fier şi aramă!; cu iarba cea de pe afară şi cu roua cerului va petrece!; merticul său [fi-va împărţit] cu fiarele sălbatice până ce şapte vremi vor trece peste el!»,
24 acesta-i tâlcul lui, o, rege, şi aceasta-i hotărârea a Celui-Preaînalt care a ajuns b asupra domnului meu, regele:
25
Te vor alunga dintre oameni
şi-ţi va fi sălaşul laolaltă cu fiarele sălbatice
şi ca pe un bou te vor hrăni cu iarbă,
şi adăpost vei avea sub roua cerului,
şi şapte vremi vor trece peste tine,
până ce vei cunoaşte
că Cel-Preaînalt este Domn peste împărăţia oamenilor
şi că El o va da oricui Îi place Lui.

Dn 04:32 Dn 05:21

26 Şi pentru că ei au zis: «Lăsaţi butucul rădăcinilor copacului!», regatul îţi va rămâne din clipa când vei recunoaşte puterea cerească.
27 De aceea, o, rege, plăcut să-ţi fie sfatul meu şi răscumpără-ţi păcatele prin milostenie, şi nedreptăţile prin aplecarea spre cei sărmani; poate că Dumnezeu va fi îndelung-răbdător faţă de păcatele tale“.

Ps 040:1 Sir 03:30 Sir 29:12 Lc 11:41

28 Toate aceste lucruri au venit asupra regelui Nabucodonosor.
29 După douăsprezece luni, în timp ce se plimba prin palatul regatului său din Babilon,
30 regele a răspuns, zicând: „Oare nu-i acesta Babilonul cel mare, pe care eu l-am zidit drept casă împărătească prin tăria puterii mele spre cinstirea slavei mele?“.

Dn 05:20

31 N'a rostit bine regele vorba, când un glas a venit din cer:
„Ţie, rege Nabucodonosor, ţie ţi se spune:
Regatul ţi s'a dus!

Is 14:11 Iz 31:11-12 Dn 02:44 FA 12:23

32
Te vor alunga dintre oameni
şi-ţi va fi sălaşul laolaltă cu fiarele câmpului,
şi ca pe un bou te vor hrăni cu iarbă
şi şapte vremi vor trece peste tine,
până ce vei recunoaşte
că Cel-Preaînalt este Domnul împărăţiei oamenilor
şi că El o dă cui Îi place Lui s'o dea!“

Ecc 08:4 Is 14:27 Is 45:9 Dn 04:25 Dn 07:14 FA 12:23

33 În chiar ceasul acela s'a plinit cuvântul asupra lui Nabucodonosor: alungat a fost dintre oameni, iarbă ca un bou a mâncat, trupul i s'a scăldat în roua cerului până ce părul i-a crescut ca părul leilor şi unghiile ca ale păsărilor.

FA 12:23

34 „Şi la'mplinirea sorocului, eu, Nabucodonosor, – mi-am ridicat ochii spre cer şi mintea mi-a revenit şi L-am binecuvântat pe Cel-Preaînalt
şi L-am lăudat pe Cel de-a pururi viu şi I-am dat slavă;
că puterea Lui e putere veşnică
şi împărăţia Lui în neam şi în neam;

Ps 144:13

35
şi toţi locuitorii pământului sunt ca o nimica;
El după voia Lui făptuieşte'n oştirea cerului
şi'n sălaşul pământului;
nimeni nu-i care să stea împotriva mâinii Sale
şi să-I zică: «Ce-ai făcut?».

Iov 09:12 Ps 061:4 Ps 134:6 Ecc 03:14 Is 40:15-17 Is 45:9

36 În acelaşi timp mintea mi-a revenit, iar eu am revenit la cinstea regatului meu; şi chipul mi-a revenit; şi dregătorii şi nobilii mei m'au căutat, iar eu am fost reaşezat în regatul meu; şi mult mai îmbelşugată mărire mi s'a adăugat.

2Par 33:13

37 Acum, aşadar, eu, Nabucodonosor, Îl laud şi-L preaînalţ şi-L slăvesc pe Împăratul cerului: fiindcă toate lucrurile Lui sunt adevărate şi cărările Lui sunt drepte; şi pe toţi cei ce umblă în trufie El poate să-i smerească“.

Dt 32:4 Ps 024:9-10 Ps 110:7 Ps 144:17 Is 13:11 Is 14:27

[ VTVechiul Testament

[ DnDaniel
[ Cap. 5 ]CAPITOLUL 5
Ospăţul lui Baltazar.
1 Regele Baltazar a le-a făcut un ospăţ mare celor o mie de dregători ai săi; şi vin era înaintea celor o mie b.
2 Şi Baltazar, bând, după ce a dat de gustul vinului a poruncit să fie aduse vasele de aur şi de argint pe care Nabucodonosor, tatăl său, le adusese din templul din Ierusalim, pentru ca din ele să bea regele şi dregătorii săi şi ţiitoarele lui şi nevestele lui.

4Rg 24:13

3 Şi au adus vasele de aur şi de argint care fuseseră aduse din templul lui Dumnezeu Cel din Ierusalim; şi au băut din ele regele şi dregătorii săi şi ţiitoarele lui şi nevestele lui;
4 beau vin şi-i lăudau pe dumnezeii de aur, de argint, de aramă, de fier, de lemn şi de piatră; dar pe Dumnezeul Cel veşnic, Cel ce are putere asupra duhului lor, pe Acela nu-L binecuvântau.
5 În chiar ceasul acela au apărut degetele unei mâini de om; în lumina sfeşnicului, ele scriau pe tencuiala peretelui din casa regală; iar regele vedea încheieturile mâinii care scria.

Iz 08:3 Ir 50:43

6 Atunci faţa regelui s'a schimbat; gândurile îl tulburau, încheieturile şoldurilor îi piereau, iar genunchii, cuprinşi de tremur, se loveau unul de altul.

Ir 50:43

7 Şi regele a strigat cu glas mare să-i fie aduşi magii, Caldeii şi ghicitorii. Şi le-a zis înţelepţilor Babilonului: „Cel ce va citi această scriere şi-mi va face cunoscută tâlcuirea, acela, oricare ar fi el, va fi îmbrăcat în purpură, şi lanţ de aur va avea pe grumaz, şi va fi al treilea cârmuitor în regatul meu“.

Dn 02:6 Dn 05:16 Dn 07:16

8 Atunci au intrat toţi înţelepţii regelui, dar n'au putut să citească scrierea, şi nici să-i arate regelui tâlcul.

Dn 02:2

9 Şi regele Baltazar s'a tulburat şi chipul i s'a schimonosit, iar sfetnicii săi au fost cuprinşi de spaimă.
10 Atunci regina c a intrat în casa ospăţului şi a zis: „O, rege, în veci să trăieşti! Gândurile tale să nu te tulbure, iar chipul tău să nu se schimbe!

Ne 02:3 Dn 02:4 Dn 03:9

11 În regatul tău este un om în care se află Duhul lui Dumnezeu d; în zilele părintelui tău s'a aflat în el cuget veghetor e şi pricepere; iar regele Nabucodonosor, părintele tău, l-a făcut mai-mare peste descântători şi peste magi şi peste Caldei şi peste ghicitori.

Dn 01:20 Dn 04:8

12 Că are în el un duh nemaipomenit şi înţelepciune şi pricepere şi tâlcuieşte visele şi răspunde la întrebări grele şi deznoadă nodurile: e Daniel, dar regele l-a numit Beltşaţar; pune să-l cheme, iar el îţi va spune tâlcuirea lui“.

Dn 01:7 Dn 02:30

13 Atunci Daniel a fost adus în faţa regelui. Şi a zis regele către Daniel: „Tu eşti Daniel, cel dintre fiii robimii din Iudeea, pe care a adus-o regele, părintele meu?

Dn 01:6

14 Am auzit de tine, cum că'n tine este Duhul lui Dumnezeu f şi că duh veghetor şi pricepere şi înţelepciune nemaipomenită s'au aflat în tine.
15 Şi acum au venit în faţa mea înţelepţi şi magi şi ghicitori să-mi citească scrierea aceasta şi să-mi spună tâlcuirea, dar n'au fost în stare să mi-o spună.
16 Dar am auzit de tine, cum că poţi face tâlcuiri; acum dar, dacă vei fi în stare să citeşti scrierea aceasta şi să-mi spui tâlcul ei, în purpură vei fi îmbrăcat şi lanţ de aur vei avea pe grumaz şi al treilea dregător vei fi în regatul meu“.

Dn 05:7

17 Şi a grăit Daniel în faţa regelui: „Darurile tale fie pentru tine, iar ce e de dat în casa ta dă altuia; iar eu îi voi citi regelui scrierea şi-i voi spune tâlcuirea.
18 O, rege, Dumnezeul Cel-Preaînalt i-a dat lui Nabucodonosor, părintele tău, regat şi mărire şi cinste şi slavă;

Dn 02:37 Dn 04:22

19 şi din pricina măririi pe care i-o dăduse, toate popoarele, triburile şi limbile tremurau şi se temeau de faţa lui: pe cine vrea îl omora, pe cine vrea îl lovea, pe cine vrea îl înălţa, pe cine vrea îl umilea.

Dn 11:3

20 Dar când inima lui s'a înălţat şi duhul i-a dat ghes să se trufească, atunci a fost coborât de pe tronul regatului său şi cinstea i-a fost luată.

Iz 28:2 Dn 04:30 Sir 03:28 FA 12:23

21 Alungat a fost dintre oameni, şi inima i s'a dat după firea fiarelor; sălaşul şi-l avea laolaltă cu asinii sălbatici; ca pe un bou îl hrăneau cu iarbă, iar trupul i se scălda din roua cerului, până ce a cunoscut că Dumnezeul Cel-Preaînalt este Domnul împărăţiei oamenilor şi că El o dă cui Îi place Lui.

Ps 074:7 Dn 04:25 Dn 04:32

22 Ca atare, tu, Baltazar, tu, fiul său, cel ce nu ţi-ai smerit inima înaintea lui Dumnezeu, oare n'ai ştiut tu toate acestea?
23 Tu te-ai înălţat împotriva Domnului, Dumnezeul cerului, şi ţi-ai adus înainte vasele casei Sale şi aţi băut vin din ele, tu şi dregătorii tăi şi ţiitoarele tale şi nevestele tale, şi aţi adus laude pentru dumnezeii de aur şi de argint şi de fier şi de lemn şi de piatră, care nu văd şi nici nu aud şi nici nu cunosc; dar pe Dumnezeu, în a Cărui mână se află suflarea ta şi toate căile tale, pe Acela nu L-aţi slăvit.

Iov 12:10 Ps 103:29 Ps 134:15-16 Ir 50:31 Ap 09:20

24 Drept aceea, de la El g a fost trimisă încheietura mâinii, şi El a poruncit această scriere.
25 Iar scrierea cea poruncită este aceasta: MANE, TECHEL, FARES h.
26 Iar tâlcuirea cuvântului este aceasta: MANE: Dumnezeu ţi-a măsurat regatul şi i-a pus capăt;
27 TECHEL: a cântărit în cumpănă şi a găsit lipsă;

Ap 03:16

28 FARES: regatul tău este împărţit şi dat Mezilor şi Perşilor“.
29 Atunci Baltazar a dat poruncă şi l-au îmbrăcat pe Daniel în purpură şi i-au pus lanţ de aur pe grumaz; şi s'a dat de veste că el este al treilea dregător în regat.

Fc 41:42 Is 22:22

30 În aceeaşi noapte, Baltazar, regele caldeu, a fost ucis.

Is 13:17 Ir 25:12

[ VTVechiul Testament

[ DnDaniel
[ Cap. 6 ]CAPITOLUL 6
Daniel în groapa cu lei.
1 Şi Darius Medul a preluat regatul când avea vârsta de şaizeci şi doi de ani a.

Is 13:17 Dn 09:1

2 Şi i-a plăcut lui Darius b să pună peste regat o sută douăzeci de satrapi, ca să fie ei în tot regatul său.
3 Iar peste ei, trei guvernatori, între care Daniel era unul; aceasta, pentru ca satrapii să le dea lor socoteală şi să nu-l supere pe rege.

Sir 11:1

4 Iar Daniel era peste ei, căci duh nemaipomenit se afla întru el; iar regele l-a rânduit peste regatul său.

Dn 04:18 Sir 11:1

5 Atunci guvernatorii şi satrapii căutau să afle un oarecare prilej împotriva lui Daniel; dar nu au aflat nici un prilej împotriva lui, şi nici o vină sau greşală, căci era credincios c.

Ps 093:21 1Co 04:2 Tit 02:8

6 Şi au zis guvernatorii: „Nu vom afla un prilej împotriva lui Daniel, în afară de rânduielile Dumnezeului său“.

Mc 14:55

7 Atunci guvernatorii şi satrapii au stătut în faţa regelui şi au zis: „O, rege Darius, în veci să trăieşti!

Dn 02:4

8 Toţi cei ce stau la cârma regatului tău: comandanţii de oşti, satrapii, guvernatorii şi ispravnicii au făcut sfat ca printr'o anume rânduială regească să fie întărită următoarea poruncă: timp de treizeci de zile, oricine va cere ceva de la un alt dumnezeu sau om în afară de tine d, să fie aruncat în groapa leilor e.
9 Şi acum, o, rege, rosteşte poruncă şi trimite-o în scris, pentru ca legea Perşilor şi a Mezilor să nu sufere sminteală“.

Est 01:19 Est 08:8

10 Atunci regele Darius a poruncit ca opreliştea să fie dată în scris.
11 Iar Daniel, când a cunoscut că opreliştea fusese poruncită, a intrat în casa lui; ferestrele însă erau deschise în foişorul ce căta spre Ierusalim; şi de trei ori pe zi, plecându-şi genunchii, se ruga şi se mărturisea f, aşa cum obişnuia să facă şi mai înainte.

3Rg 08:44 Ps 054:17 Tob 03:11

12 Atunci oamenii aceia l-au pândit şi l-au aflat pe Daniel rugându-se şi umilindu-se Dumnezeului său.
13 Şi au venit şi i-au spus regelui: „O, rege, oare n'ai dat tu poruncă scrisă ca, timp de treizeci de zile, oricine va cere ceva de la un alt dumnezeu sau om în afară de tine, o, rege, să fie aruncat în groapa leilor?“. Iar regele a zis: „Adevărat e cuvântul: peste legea Perşilor şi a Mezilor nu se va trece!“

Dn 03:10-11

14 Atunci ei, răspunzând, au zis în faţa regelui: "Daniel, cel dintre fiii robimii din Iudeea, nu s'a supus poruncii tale, ci de trei ori pe zi înalţă cereri către Dumnezeul său".

Est 03:3

15 Atunci regele, când a auzit cuvântul acesta, foarte s'a întristat în sinea lui pentru Daniel, şi mult s'a străduit să-l scape; până seara s'a străduit să-l scape.
16 Atunci oamenii aceia au zis către rege: „Să ştii, o, rege, că legea Mezilor şi a Perşilor nu îngăduie ca noi să schimbăm ceva din ceea ce regele a rânduit prin poruncă sau legiuire“.
17 Atunci regele a poruncit şi l-au adus pe Daniel; şi l-au aruncat în groapa leilor. Dar regele i-a zis lui Daniel: „Dumnezeul tău, Căruia tu fără'ncetare Îi slujeşti, El te va scăpa!“
18 Şi au adus o piatră şi au pus-o pe gura gropii; iar regele a pecetluit-o cu inelul său şi cu inelul sfetnicilor săi; aceasta, ca nu cumva să se pună la cale vreun vicleşug asupra lui Daniel g.

Mt 27:66

19 Atunci regele s'a dus în casa lui şi s'a culcat lăsându-şi cina deoparte; şi bucate nu i s'au adus, iar somnul nu s'a lipit de el. Iar Domnul a închis gurile leilor şi nu l-au vătămat pe Daniel h.

Sir 31:2

20 Şi sculându-se regele dis-de-dimineaţă, a venit în grabă la groapa leilor.
21 Şi, apropiindu-se de groapă, l-a strigat cu glas mare pe Daniel: „Daniele, tu, robul Dumnezeului Celui viu, oare Dumnezeul tău, Căruia tu fără'ncetare Îi slujeşti, fost-a El în stare să te scoată din groapa leilor?“

Ir 10:10 Dn 03:25-26 Mt 27:43

22 Iar Daniel, răspunzând, i-a zis regelui: „O, rege, în veci să trăieşti!
23 Dumnezeul meu l-a trimis pe îngerul Său şi a închis gurile leilor, iar ei nu m'au sfâşiat: că întru mine s'a aflat dreptate faţă de El. Dar nici faţă de tine, o, rege, greşală n'am făcut“.

Dn 03:28 Dn 06:28 1Mac 02:60 3Mac 06:7 2Tim 04:17 Evr 11:33

24 Atunci regele s'a bucurat mult pentru el şi a poruncit ca Daniel să fie scos afară din groapă. Şi Daniel a fost scos afară din groapă şi nici o vătămare nu s'a aflat pe el, căci el era crezând în Dumnezeul său.

Ps 036:40 Ps 090:14 Evr 11:33

25 Iar regele a poruncit şi i s'au adus oamenii care-l pârâseră pe Daniel şi i-a aruncat în groapa leilor, pe ei şi pe copiii lor şi pe femeile lor; şi n'au ajuns la fundul gropii, că leii i-au şi sfâşiat şi le-au mărunţit oasele.

Ps 034:8 Pr 26:27

26 Atunci regele Darius a scris către toate popoarele şi triburile şi limbile care locuiau pe'ntregul pământ: „Pacea să vi se'nmulţească!
27 Poruncă s'a dat din partea mea în fiece stăpânie a regatului meu, ca fiecare să se cutremure şi să se teamă de faţa Dumnezeului lui Daniel,
fiindcă Acesta este Dumnezeul Cel viu şi veşnic,
a Cărui împărăţie nu va fi nimicită
şi a cărui stăpânie va fi pe'ntotdeauna,

Iov 36:26 Ps 009:36 Ps 144:13 Is 09:6 Dn 02:44 Dn 03:29 Dn 07:14 Lc 01:33 Ap 04:9

28
Cel ce apără şi izbăveşte şi face semne şi minuni
în cer şi pe pământ,
El, Cel ce l-a scos pe Daniel din groapa leilor“.

Is 44:28 Is 63:9 Dn 03:29 Dn 06:23

29 Şi lui Daniel i-a mers din ce în ce mai bine sub domnia lui Darius şi sub domnia lui Cirus Persanul.

Dn 01:21

[ VTVechiul Testament

[ DnDaniel
[ Cap. 7 ]CAPITOLUL 7
Vedenia lui Daniel: cele patru fiare.
1 În primul an al [domniei] lui Baltazar, regele Caldeilor a, Daniel a văzut un vis şi vedenii în capul său, în aşternutul său b, apoi şi-a scris visul:

Dn 08:1

2 „Eu, Daniel, văzut-am în vedenia mea din vremea nopţii; şi, iată, patru vânturi ale cerului lovit-au năprasnic marea cea mare c.

Ap 07:1

3 Şi patru fiare mari ieşeau din mare, deosebite între ele d.

Ap 11:7 Ap 13:1 Ap 17:8

4 Cea dintâi era asemenea unei leoaice e, iar aripile ei erau ca nişte aripi de vultur f; şi m'am uitat până ce aripile i-au fost smulse, iar ea s'a ridicat de la pământ şi a stătut pe picioare de om; şi o inimă de om i s'a dat.

Pr 30:30 Ir 48:40 Iz 17:3 Ap 13:2

5 Şi, iată, a doua fiară era asemenea unui urs; şedea pe-o rână, iar în gura ei, între dinţi, erau trei coaste; şi i se zicea: «Scoală-te şi mânăncă multă carne!»

Ap 13:2

6 După aceasta, m'am uitat: şi, iată, o a treia fiară sălbatică, asemenea unui leopard; şi avea pe ea patru aripi ca de pasăre; şi fiara avea patru capete; şi putere i s'a dat.

Ap 13:2

7 După aceasta, m'am uitat: şi, iată, o a patra fiară, înspăimântătoare şi groaznică şi nespus de puternică; dinţii îi erau de fier şi mari, mâncând şi sfărâmând, iar rămăşiţele le călca în picioare; aceasta era cu mult mai altfel decât toate fiarele cele de dinainte; şi avea zece coarne g.

Is 28:3 Dn 07:19 Ap 11:7 Ap 12:3 Ap 13:1 Ap 13:7

8 Şi m'am uitat la coarnele ei; şi iată, un alt corn mic s'a ivit din mijlocul lor; iar în faţa lui, trei dintre coarnele ei de dinainte au fost smulse; şi, iată, în cornul acela erau ochi ca ochii unui om, şi o gură care grăia lucruri mari.

Dn 08:9 Ap 13:5

9
M'am uitat până ce au fost aşezate scaunele;
iar Cel-Vechi-de-Zile h a şezut;
îmbrăcămintea Lui era albă ca zăpada,
iar părul capului Său era ca lâna curată;
tronul Său era pară de foc,
roţile Lui erau foc arzător.

3Rg 22:10 Is 06:1 Dn 07:22 Mt 19:28 Mc 09:3 Evr 12:29 Ap 01:14 Ap 04:2 Ap 20:4 Ap 20:11

10
Râu de foc curgea
ieşind de dinainte-I;
mii de mii Îi slujeau
şi mii de miriade Îi stăteau în preajmă i.
Judecătorul S'a aşezat,
cărţile s'au deschis.

Iov 38:7 Ps 067:17 Ps 088:7 Ps 102:20 Is 06:1 Za 04:14 Za 06:5 Mt 16:27 Mt 19:28 Lc 21:27 Evr 01:14 Iuda 01:14 Ap 05:11 Ap 20:12

11 M'am uitat atunci din pricina glasului vorbelor mari pe care le grăia cornul acela, până când fiara a fost ucisă şi nimicită, iar trupul ei a fost dat să fie ars în foc.

Ap 13:5 Ap 19:20 Ap 20:10

12 Stăpânirea le-a fost luată şi celorlalte fiare; dar o prelungire de viaţă li s'a dat pentru un oarecare timp j.

Dn 02:21

13
Văzut-am în vedenie de noapte;
şi, iată, cu norii cerului
venea cineva ca Fiul Omului k
şi a venit la Cel-Vechi-de-Zile
şi a fost adus în faţa Acestuia.

Dn 03:25 Mt 16:13 Mt 24:30 Mt 26:64 Mc 09:12 Mc 13:26 Mc 14:62 Lc 21:27 In 03:13 In 05:27 FA 01:11 Ap 01:7 Ap 01:13 Ap 14:14

14
Şi Lui I s'a dat stăpânirea
şi cinstea şi împărăţia;
Lui Îi vor sluji toate popoarele şi triburile şi limbile;
iar stăpânirea Lui e veşnică,
stăpânire care nu se va trece,
iar împărăţia Lui nu va fi nimicită.

Is 16:5 Is 66:18 Dn 02:44 Dn 03:30 Dn 04:32 Dn 06:27 Mi 04:7 Za 08:22-23 Mt 24:30 Mt 28:18 Mc 13:26 Lc 01:33 Lc 21:27 In 03:35 In 05:27 In 12:34 In 17:2 1Co 15:24 1Tim 01:17 Ap 10:11 Ap 11:15 Ap 19:6

15 Cât despre mine, Daniel, duhul mi se cutremura lăuntric, iar vedeniile capului meu laolaltă mă tulburau.
16 Şi m'am apropiat de unul din cei ce şedeau l şi am căutat să aflu de la el adevărul despre toate acestea. Iar el mi-a spus adevărul şi mi-a arătat tâlcul lucrurilor:

Dn 05:7 Dn 08:15

17 «Aceste patru fiare sunt patru regate ce se vor ridica pe pământ şi care vor fi nimicite;
18 iar sfinţii Celui-Preaînalt m vor lua împărăţia şi o vor ţine până'n veacul vecilor».

Dn 07:27 Sol 05:16 FA 01:6 Ap 11:15 Ap 22:5

19 Atunci am cercetat mai cu dinadinsul în ceea ce priveşte cea de a patra fiară, care era cu mult mai altfel decât toate fiarele şi nespus de groaznică: dinţi de fier, gheare de aramă, mâncând şi sfărâmând şi călcând în picioare rămăşiţele,

Dn 07:7 Ap 13:1

20 şi cu privire la cele zece coarne de pe capul ei, şi la celălalt care s'a ivit şi a smuls trei din cele de dinainte, cornul acela care avea ochi şi o gură ce grăia lucruri mari şi a cărui înfăţişare era mai mare decât a celorlalte.

Dn 07:24 Ap 13:5 Ap 17:12 Ap 17:16

21 M'am uitat; şi cornul acela făcea război cu sfinţii şi i-a biruit,

Ap 11:7 Ap 12:17 Ap 13:7

22 până ce a venit Cel-Vechi-de Zile şi le-a făcut dreptate n sfinţilor Celui-Preaînalt; şi a venit vremea şi sfinţii au ţinut împărăţia o.

Dn 07:9 Mt 25:34 Lc 21:8 FA 03:20 1Co 06:2 Ap 02:26 Ap 20:4

23 Şi a zis:
«Fiara a patra
va fi al patrulea regat pe pământ,
care le va întrece pe toate celelalte regate
şi va mânca tot pământul
şi-l va călca în picioare şi-l va face bucăţi.
24
Iar cele zece coarne ale ei:
zece regi se vor ridica;
iar după ei se va ridica un altul,
care-i va întrece pe toţi cei de dinainte cu răutăţile lui p
şi va subjuga trei regi.

Dn 07:20 Ap 12:3 Ap 17:12

25
Şi vorbe va grăi împotriva Celui-Preaînalt,
iar pe sfinţii Celui-Preaînalt îi va amăgi
şi-şi va pune în gând să schimbe vremile şi legea;
şi [stăpânirea] va fi dată în mâinile lui
pentru o vreme şi vremi şi o jumătate de vreme q.

Dn 11:36 Ap 12:14

26
Şi judecata va şedea, şi stăpânirea i-o vor lua,
ca s'o strice şi s'o nimicească de istov.

1Co 15:24-25

27
Iar împărăţia şi puterea
şi mărirea regilor de sub cerul întreg
le-au fost date sfinţilor Celui-Preaînalt;
şi împărăţia Lui este împărăţie veşnică r;
şi toate puterile Îi vor sluji şi vor asculta de El».

Ps 002:1 Ps 002:8 Ps 071:1 Is 16:5 Is 64:4 Dn 07:18 Mi 04:7 Lc 01:33 Lc 11:20 FA 01:6 Ap 11:15 Ap 17:14 Ap 20:4 Ap 22:5 Ps 002:27

28 Până aici e curgerea vorbirii s.

Cât despre mine, Daniel, gândurile mele mult m'au tulburat şi faţa mi s'a schimbat; dar cuvântul în inima mea l-am păstrat“.

Fc 37:11 Dn 10:8

[ VTVechiul Testament

[ DnDaniel
[ Cap. 8 ]CAPITOLUL 8
Vedenie asupra berbecului şi ţapului.
1 „În cel de al treilea an de domnie a regelui Baltazar, o vedenie mi s'a arătat, mie, lui Daniel, în urma celei ce mi se arătase la'nceput.

Dn 07:1

2 Şi eram în cetăţuia Suza, care se află în ţara Elamului, şi am avut o vedenie; iar eu eram pe malul râului Ulai a.

Est 01:2

3 Şi mi-am ridicat ochii şi m'am uitat; şi, iată, un berbec stătea în faţa Ulaiului; şi avea coarne; şi coarnele erau înalte, iar unul era mai înalt decât celălalt; şi cel mai înalt creştea cel din urmă.

Dn 08:20

4 Şi am văzut berbecul împungând spre apus şi spre miazănoapte şi spre miazăzi, şi nici o fiară nu putea să-i stea înainte, şi nu era nimeni care să poată scăpa din mâna lui. El făcea ce voia, şi a devenit mare.

Dn 11:36

5 Şi mă uitam: şi, iată, un ţap al caprelor venea dinspre apus şi miazăzi pe faţa'ntregului pământ, dar fără să atingă pământul; iar ţapul avea un corn, care i se vedea între ochi b.

Is 14:9

6 Şi a venit până la berbecul care avea coarne – cel pe care-l văzusem stând în faţa Ulaiului –, alergând spre el întru stârnirea puterii sale.
7 Şi l-am urmărit cu ochii până ce a ajuns în apropierea berbecului: s'a repezit asupra lui, şi l-a izbit pe berbec şi i-a zdrobit amândouă coarnele – iar berbecul n'a avut în el putere să-i stea înainte –; şi l-a aruncat la pământ şi l-a jucat în picioare şi nimeni nu a fost care să scoată berbecul din mâna lui.
8 Şi ţapul caprelor a crescut foarte; şi când era mai tare, cornul său cel mare s'a sfărâmat şi alte patru coarne au crescut în locul lui, spre cele patru vânturi ale cerului.

Dn 08:22 Dn 11:4

9 Şi din unul dintre ele a ieşit un corn puternic, şi a crescut foarte mult spre miazăzi şi răsărit;

Dn 07:8

10 şi a crescut, mărindu-se până la oştirea cerului c; şi a doborât jos la pământ [o parte] din oştirea cerului şi din stele şi le-a călcat în picioare.

Is 14:12 Is 34:3 Dn 08:24 1Mac 01:23 Ap 12:4

11 Şi a tras robimea după sine până la Mai-Marele oştirii d; şi din pricina lui a fost jertfa tulburată e; el a sporit, dar locaşul cel sfânt a devenit pustiu.

1Mac 01:47

12 Şi un prinos pentru păcat a fost dat spre jertfă; şi a dat cu dreptatea de pământ; şi a făcut şi i-a mers din ce în ce mai bine.

Dn 11:31 Evr 10:11

13 Şi l-am auzit pe un sfânt f vorbind; şi un [alt] sfânt i-a zis lui Felmon g, cel ce grăia: «Cât oare va mai dura vedenia, şi jertfa care-a fost oprită şi păcatul pustiirii care a fost dat, şi cât oare vor mai fi sfântul locaş şi oştirea călcate'n picioare?».
14 Şi acela i-a zis: «Seara şi dimineaţa, două mii şi trei sute de zile h; şi atunci locaşul cel sfânt se va curăţi».
15 Şi a fost că dacă eu, Daniel, am văzut vedenia, şi când îi căutam înţelesul, iată că în faţa mea stătea cineva ca o înfăţişare de bărbat.

Dn 07:16

16 Şi am auzit glas de bărbat deasupra Ulaiului, în dreptul firului apei; şi a chemat şi a zis: «Gavriile i, fă-l pe acela să priceapă vedenia!».

Dn 09:21 Lc 01:19

17 Şi a venit şi a stat în apropiere de locul unde stăteam eu. Şi când el a venit, eu am fost deodată cuprins de uimire şi am căzut cu faţa la pământ; iar el a zis: «Înţelege, fiul omului j. Căci vedenia este şi pentru sfârşitul vremii k».

Iz 02:1 Dn 12:9 Dn 08:26 1Ptr 04:7

18 Şi'n timp ce el îmi vorbea, eu am căzut cu faţa la pământ; iar el s'a atins de mine şi m'a aşezat pe picioarele mele.

Dn 10:9 Mt 17:6-7 Ap 01:17

19 Şi mi-a zis: «Iată, eu îţi arăt lucrurile ce vor fi în zilele cele din urmă ale mâniei, căci vedenia este şi pentru sfârşitul vremii.

Ap 01:19

20 Berbecul pe care l-ai văzut, cel ce avea coarne, este regele Mezilor şi al Perşilor;

Dn 08:3

21 iar ţapul caprelor este regele Grecilor l; cornul cel mare, care-i era între ochi, este primul rege;
22 cât despre cel ce s'a sfărâmat, din locul căruia au crescut patru coarne: patru regi se vor ridica din neamul său, dar nu prin propria lor tărie.

Dn 08:8 Dn 11:4

23
Şi în vremea de la urmă a regatului lor,
atunci când păcatele lor vor atinge plinul,
se va ridica un rege neruşinat la chip
şi isteţ în a cunoaşte ghiciturile m.
24
Şi puterea lui se va întări
– măcar că nu prin propria sa putere –
şi'n chip minunat va nimici,
şi va spori şi va înfăptui
şi va nimici pe cei tari
şi poporul cel sfânt. n

Dn 08:10 Is 14:12 1Mac 01:19 1Mac 01:21-23

25
Şi jugul lanţului o său va propăşi;
în mâna lui, înşelăciune;
şi'n inima lui se va trufi,
şi prin înşelăciune
pe mulţi îi va face să piară
şi spre pieirea multora va sta'n picioare,
şi ca pe nişte ouă'n mâinile lui îi va zdrobi.

1Mac 01:30-33

26
Şi adevărată este vedenia despre seară şi dimineaţă,
aceea care s'a spus;
iar tu pecetluieşte vedenia,
căci ea e pentru multe zile p».

Dn 08:17 Dn 12:9 Ap 10:4 Ap 22:10

27 Iar eu, Daniel, am adormit; şi câteva zile am fost bolnav; apoi m-am sculat şi făceam trebile regelui; şi mă miram de vedenie, şi nimeni nu era care s-o înţeleagă q“.

[ VTVechiul Testament

[ DnDaniel
[ Cap. 9 ]CAPITOLUL 9
Profeţie asupra celor şaptezeci de săptămâni.
1 „În primul an al [domniei] lui Darius, fiul lui Asuerus a, din neamul Mezilor, care a domnit peste regatul Caldeilor,

Dn 06:1 Ag 01:1

2 eu, Daniel, am înţeles din Cărţi b numărul anilor despre care a fost cuvântul Domnului către profetul Ieremia: şaptezeci de ani până când pustiirea Ierusalimului va fi împlinită c.

2Par 36:22 Ezr 01:1 Ir 25:12 Ir 29:10 Epist 01:2

3 Şi m'am aşezat cu faţa către Domnul Dumnezeu, ca să-L cercetez prin rugăciune, cereri, post, haină de sac şi cenuşă pe cap d.

2Par 06:37

4 M'am rugat Domnului Dumnezeu şi m'am mărturisit e şi am zis:
Doamne, Dumnezeul Cel mare şi minunat, Cel ce-Ţi păzeşti legământul şi mila faţă de cei ce Te iubesc şi faţă de cei ce păzesc poruncile Tale:

Ies 20:6 Dt 07:9 2Par 06:37 Ne 01:5 Ne 09:32

5 Noi am păcătuit, nedreptate am făcut, fărădelege am săvârşit, ne-am îndepărtat şi ne-am abătut de la poruncile şi judecăţile tale;

Ne 09:30 Ne 09:33 2Par 06:37 Ps 105:6 Is 01:4 Plg 03:42 Bar 01:17 Bar 02:12

6 şi nu i-am ascultat pe robii Tăi profeţii, cei ce în numele Tău grăiau către regii noştri, către principii noştri, către părinţii noştri şi către'ntregul popor al ţării.

Ir 44:16 Ap 10:7 Ap 11:18

7 Ţie, Doamne, [Îţi este] dreptatea, iar nouă ruşinea obrazului, aşa cum este astăzi: oamenilor lui Iuda, locuitorilor Ierusalimului, întregului Israel, celor de aproape şi celor de departe'n tot pământul pe unde Tu i-ai risipit din pricina înşelăciunii cu care ei Te-au înşelat f.

Lv 26:14 Ezr 09:6 Ps 144:18 Ir 09:23 Plg 01:18 Bar 01:15 Bar 02:6

8 În Tine, Doamne, este dreptatea noastră, iar în noi e ruşinea obrazului: în regii noştri, în principii noştri şi în părinţii noştri, deoarece noi am păcătuit.

Ne 09:34 Ir 02:26 Ir 03:25 Ir 14:20 Bar 01:15

9 Întru Tine, Doamne, Dumnezeul nostru, se află îndurările şi iertările, de vreme ce noi ne-am îndepărtat [de Tine];

Ps 129:4 Plg 03:22 Lc 01:72

10 şi n'am ascultat de glasul Domnului, Dumnezeului nostru, acela de a umbla în legile Lui, pe care El ni le-a pus înainte prin mâna robilor Săi, profeţii.

2Par 36:15 Sof 03:5 Ap 10:7 Ap 11:18

11 Mai mult, întregul Israel a călcat legea Ta şi s'a abătut de la a-Ţi auzi glasul; aşa a venit blestemul peste noi, şi jurământul cel scris în legea lui Moise, robul lui Dumnezeu, căci noi am păcătuit faţă de El.

Dt 27:15 Dt 28:15 Dt 32:25 Plg 02:17 Iz 20:21 Mal 02:2 Bar 01:20

12 Iar El Şi-a întărit cuvintele pe care le grăise împotriva noastră şi împotriva judecătorilor noştri care ne-au judecat g, aducând asupra noastră rele nemaipomenite, că sub întregul cer nu s'au întâmplat ca acelea ce s'au petrecut în Ierusalim.

Plg 01:12 Mal 02:2 Bar 02:1

13 Aşa cum este scris în legea lui Moise, toate relele acestea au venit peste noi, dar noi nu ne-am rugat Domnului, Dumnezeului nostru, ca să ne întoarcem de la nedreptăţile noastre şi să agonisim înţelegere întru adevărul Tău întreg h.

Lv 20:14 Lv 26:14 Dt 28:15 Dt 32:25 Plg 02:17 Mi 06:13 Mal 02:2

14 Dar Domnul a vegheat; şi le-a adus peste noi i, căci drept este Domnul Dumnezeul nostru peste toate lucrurile Lui, pe care El le-a făcut, dar noi n'am ascultat la glasul Său.

2Par 12:6 Ps 144:18 Ir 01:12 Ir 44:27 Bar 02:9

15 Şi acum, Doamne, Dumnezeul nostru, Cel ce cu mână tare l-ai scos pe poporul Tău din ţara Egiptului şi Ţi-ai făcut un nume aşa cum e astăzi: am păcătuit, nelegiuiri am săvârşit!

Ies 12:41 Ies 14:22 Ps 105:7 Bar 02:11

16 Doamne, mila Ta e peste tot; întoarce-Ţi mânia şi urgia de la cetatea ta, Ierusalimul, şi de la muntele Tău cel sfânt j; că am păcătuit prin nedreptăţile noastre şi ale părinţilor noştri k; Ierusalimul şi poporul Tău au devenit ocară printre toţi cei ce ne sunt în preajmă.

Lv 26:40 Ezr 09:7 Ezr 09:15 Ne 01:6 Ps 105:6 Is 64:6 Ir 03:21 Ir 03:24 Bar 02:13

17 Şi acum, Doamne, Dumnezeul nostru, ascultă rugăciunea robului Tău şi cererile lui, şi, de dragul Tău, Doamne, arată-Ţi faţa peste sfântul Tău locaş cel pustiit!

Nm 06:25 Bar 02:17

18 Pleacă-Ţi auzul, Dumnezeul meu, şi auzi, deschide-Ţi ochii şi vezi pustiirea noastră şi a cetăţii Tale în care numele Tău este chemat; că nu pentru dreptăţile noastre cădem înaintea Ta rugându-ne, ci pentru îndurările Tale cele multe, Doamne!

Ps 030:16 Is 48:2 Bar 02:19

19 Ascultă, Doamne!; Doamne, binevoieşte!; Doamne, ia aminte şi fă!; de dragul Tău nu zăbovi, Dumnezeul meu, că numele Tău este chemat peste cetatea Ta şi peste poporul Tău!...
20 Şi'n timp ce eu eram încă grăind şi rugându-mă şi mărturisind păcatele mele şi pe ale poporului meu Israel şi aruncând în faţa Domnului Dumnezeului meu ruga mea cea plină de milă pentru muntele cel sfânt,
21 pe când încă grăiam rugându-mă, iată bărbatul Gavriil, pe care-l văzusem în vedenia de la început, venind în zbor; şi s'a atins de mine – cam pe la vremea jertfei de seară.

3Rg 18:29 Dn 08:16 Lc 01:19

22 Şi mi-a atras luarea-aminte şi a vorbit cu mine şi a zis: «Daniele, acum am venit ca să te fac să înţelegi l.
23 La începutul rugii tale a ieşit poruncă, iar eu am venit să-ţi vestesc; căci tu eşti un om de la căpătul dorului m; de aceea, ia aminte la ce spun, şi înţelege vedenia.

Dn 10:11-12

24
Şaptezeci de săptămâni n au fost rânduite
asupra poporului tău şi asupra sfintei cetăţi o
ca să se sfârşească păcatul p
şi să se pecetluiască păcatele q
şi să se şteargă fărădelegile
şi să se cureţe nedreptăţile
şi să se aducă dreptate veşnică r,
să se pecetluiască vedenia şi profetul s
şi să se ungă Sfântul-Sfinţilor ş.

Ir 23:5 Ir 50:20 Plg 04:20 Iz 37:25 Za 03:9 Mt 20:28 Mc 01:24 Lc 01:35 Lc 07:19 Lc 24:27 In 01:45 FA 10:43 FA 13:32 FA 17:3 FA 26:6 1Co 15:3 Ef 01:10 1Ptr 01:10

25
Să ştii şi să cunoşti:
de când a ieşit cuvântul
pentru răspuns t şi pentru zidirea Ierusalimului
– şi până la Unsul-Principe ţ
[vor fi] şapte săptămâni
şi şaizeci şi două de săptămâni u;
şi atunci [timpul] se va întoarce v
şi se vor zidi largurile x şi zidul;
şi vremile se vor deşerta y.

Ezr 06:14 Ne 02:1-8 Lc 07:19

26
Şi după cele şaizeci şi două de săptămâni,
Mirul va pieri, şi vină într'Însul nu se va afla z;
el va nimici cetatea şi sfântul locaş
laolaltă cu principele ce va să vină a2;
retezaţi vor fi într'un potop b2 şi după sfârşitul războiului – căruia repede i se va pune capăt –
a rânduit pustiire.

Is 53:8 Dn 11:10 Mt 24:21 Mt 26:24 Mt 26:54 Mc 09:12 Mc 13:19 Lc 21:24 FA 06:14 FA 26:23

27
Şi'ntr'o săptămână
va încheia El legământ cu mulţi c2;
şi la mijlocul săptămânii
va înceta jertfa mea şi prinosul d2;
iar în sfântul locaş va fi urâciunea pustiirilor e2;
şi la sfârşitul vremii i se va pune capăt pustiirii f2»“.

Dn 12:11 Mt 24:15 Mc 13:14 Lc 13:35 Lc 21:20

[ VTVechiul Testament

[ DnDaniel
[ Cap. 10 ]CAPITOLUL 10
Vedenie asupra suferinţelor. Eliberarea finală.
1 În anul al treilea al [domniei] lui Cirus, regele Perşilor, cuvânt i s'a descoperit lui Daniel – cel ce era numit Beltşaţar –; şi adevărat era cuvântul; şi mare putere şi înţelegere i s'a dat lui întru vedenie.

Dn 01:7

2 „În zilele acelea, eu, Daniel, am plâns vreme de trei săptămâni de zile.
3 Pâine care să-mi placă n'am mâncat, carne şi vin nu mi-au intrat în gură, cu ulei nu m'am uns, până ce s'au împlinit trei săptămâni de zile a.

Ps 103:15 Mt 06:17

4 În cea de a douăzeci şi patra zi a primei luni mă aflam lângă râul cel mare, adică Tigrul.

Fc 02:14

5 Şi mi-am ridicat ochii şi m'am uitat; şi iată un bărbat îmbrăcat în veşmânt de in b; iar mijlocul îi era încins cu aur de Ofir c;

Dn 10:18 Dn 12:6 Ap 01:13

6 trupul îi era ca de topaz d;
faţa lui, ca fulgerul;
ochii lui, ca nişte făclii de foc;
braţele şi coapsele lui, ca arama sclipitoare;
iar sunetul cuvintelor lui, ca un freamăt de mulţime.

Iz 01:24 Mt 28:3 Ap 01:14-15 Ap 02:18 Ap 19:12

7 Dar vedenia am văzut-o doar eu, Daniel; iar bărbaţii care erau cu mine n'au văzut vedenia; dar căzând peste ei o mare spaimă, au fugit cuprinşi de frică.

Lc 01:12

8 Şi am rămas doar eu şi am văzut această mare vedenie; şi n'a rămas în mine tărie, şi slava mi s'a stricat schimbându-se, iar vlaga mi-a pierit.

Iov 04:14 Dn 07:28

9 Şi am auzit sunetul cuvintelor lui; şi când l-am auzit, mi-a tremurat sufletul şi am căzut cu faţa la pământ.

Dn 08:18

10 Şi, iată, o mână s'a atins de mine şi m'a ridicat pe genunchii mei şi pe palmele mâinilor mele e.

Ap 01:17

11 Iar el mi-a zis: «Daniele, tu, om de la capătul dorului f, înţelege cuvintele pe care eu le voi grăi către tine şi stai în picioare, căci eu sunt acum trimis la tine». Şi după ce a grăit el cuvântul acesta, m'am ridicat tremurând.

Dn 09:23

12 Iar el mi-a zis: «Nu te teme, Daniele!; că din prima zi în care tu ţi-ai aplecat inima să înţelegi şi să-ţi faci ţie necazuri în faţa Domnului Dumnezeului tău g, cuvintele tale au fost auzite, iar eu întru cuvintele tale am venit. h

Nm 29:7 Nm 30:14 Dn 09:23

13 Dar voievodul regatului Perşilor mi-a stat împotrivă timp de douăzeci şi una de zile i; când, iată, Mihail, unul din voievozii fruntaşi j, a venit să mă ajute; şi l-am lăsat acolo, cu voievodul regatului Perşilor,

Dn 12:1 Iuda 01:9 Ap 12:7

14 şi am venit să-ţi spun despre toate câte i se vor întâmpla poporului tău în zilele de la urmă; căci pentru acele zile mai este încă o vedenie».
15 Şi'n timp ce el vorbea cu mine aşa cum am scris mai sus k, eu am căzut cu faţa la pământ, iar sufletul îmi tremura.

Iuda 01:9 Ap 12:7

16 Şi, iată, ca şi cum ar fi fost înfăţişarea fiului omului s'a atins de buzele mele; iar eu mi-am deschis gura; şi am grăit şi am zis către cel ce-mi sta înainte: Doamne, la vederea ta mi s'au răsucit măruntaiele'n mine l şi nu mai aveam putere.

Is 06:5 Is 06:7 Ir 01:9 Dn 10:18 Ap 01:13

17 Şi cum oare va putea robul tău, Doamne, să grăiască cu acest stăpân al meu? în ce mă priveşte, de acum nu va mai rămâne'ntru mine putere, şi suflare'n mine n'a rămas...
18 Şi din nou m'a atins ceea ce părea a fi înfăţişare de om şi m'a întărit.

Dn 10:5 Dn 10:16

19 Şi mi-a zis: «Nu te teme, tu, om de la capătul dorului!; pace ţie! Îmbărbătează-te şi fii tare!». Şi'n timp ce el vorbea cu mine, eu am primit putere; şi am zis: Să grăiască Domnul meu, că m'a întărit!

Jd 06:23

20 Iar el a zis: «Ştii tu oare de ce am venit la tine? Acum mă voi întoarce ca să mă lupt cu voievodul Perşilor; eu plecam, dar voievodul Grecilor venea m.
21 Dar eu îţi voi spune ţie ce anume s'a rânduit în scriptura adevărului; şi nu-i nimeni care să ţină cu mine în aceaste treburi, în afară de Mihail, voievodul vostru n.