IUBIRE
Iubirea oamenilor faţă de Dumnezeu: Dt 6; Ps 17, 1; 25, 8; 30, 23; 44; 96, 10; 1 Ptr 1, 8.
Iubirea lui Dumnezeu pentru oameni: Ir 31, 3; Sof 3, 17; Mal 1, 2; Sol 16, 26; 2 Mac 9, 27; 3 Mac 2, 10; Lc 11, 42; In 3, 16; 13, 1; Rm 8, 39; Ef 2, 4.
„Că într`atât a iubit Dumnezeu lumea, încât pe Fiul Său Cel Unul-Născut L-a dat, pentru ca tot cel ce crede într`Însul să nu piară, ci să aibă viaţă veşnică.“ In 3, 16; Rm 5, 8.
Roadele iubirii:
Dumnezeu le dăruieşte dreptatea celor care-L iubesc: Ps 44, 7; 50, 6; 59, 5; 107, 6; Sol 1, 1; 3, 9; 7, 28; Sir 4, 10; In 14, 15; Ef 4, 15.
Cei ce iubesc răul sunt pedepsiţi: Ps 51, 3; 108, 17; Sol 15, 6.
Hristos este:
„Cel iubit al Său“: Ps 67, 12; Mt 12, 9; Mc 12, 6; Ef 1, 6.
„Fiul Meu cel iubit“: Mt 3, 17; 17, 5; Mc 1, 11; 9, 7; Lc 3, 22; 9, 35; 20, 13.
El este iubire iubitoare precum Tatăl:
Mântuitorul îi iubeşte pe oameni aşa cum Tatăl Îl iubeşte pe El: In 15, 9-10; 17, 23; 17, 24; 17, 26.
Iubirea vine prin Duhul Sfânt de la Dumnezeu Iubire:
Vine prin Duhul Sfânt: Rm 5, 5.
Dumnezeu este numit „iubitor al sufletelor“: Sol 11, 26.
„Dumnezeu este iubire“: 1 In 4.
Datoriile omului faţă de iubire:
Omul trebuie să fie iubitor de semeni: Sol 12, 19.
- de vrăjmaşi: Mt 5, 44; Lc 6, 27; 6, 35; Rm 12, 19-21; Evr 13, 2.
- de aproapele: In 13, 34-35; 15, 12; 15, 17; Rm 12, 10; 13, 8; 1 Tes 3, 12; 4, 9; 2 Tes 1, 3; Evr 13, 1; 1 Ptr 1, 22; 3, 8; 1 In 3, 11; 3, 23.
„Nu iubiţi lumea, nici pe cele ce sunt în lume“: 1 In 2, 15.
Fariseii aveau falsa iubire, erau iubitori de argint, de aceasta să ne ferim: Lc 16, 14.
Caracteristicile iubirii:
Iubirea e plinirea legii: Rm 13, 10.
„Iubirea rabdă`ndelung; iubirea se dăruie, ea nu invidiază; ea nu se trufeşte, nu se îngâmfă“: 1 Co 13, 4.
„credinţa lucrătoare prin iubire“: Ga 5, 6.
Cei care le plinesc sunt adevăraţii creştini, iubiţi de Dumnezeu:
Creştinii sunt numiţi iubiţii lui Dumnezeu: Rm 1, 7; Ef 5, 1; Col 3, 12; 1 Tes 1, 4.
IZBĂVIRE
Este sinonim parţial al termenului de ispăşire şi al celui de mântuire.
Izbăvirea celor din Legea veche:
- a lui Israel: Iş 15, 13; Jd 6, 8; Ne 9, 28; Est 10, 3; Is 44, 6; 46; 48, 17; 1 Mac 4, 9; 2 Mac 1, 25; 3 Mac 6, 13; Lc 1, 74; FA 7, 25; Idt 5.
- a lui David: 2 Rg 22, 1-2; 22, 18; 22, 20.
- a lui Pavel: 2 Tim 3, 11; 4, 17.
- a celor trei prieteni: Tin 65; 1 Mac 2, 59.
- a demonizatului: Lc 8, 36.
- a fost făgăduită poporului lui Israel: Is 33; Lc 24, 21.
Dumnezeu este Izbăvitorul: Is 59, 20; Ir 50, 34; Dn 6, 28; Ps 17, 2; 69, 5; 143, 2; Mt 6, 13; Lc 11, 4; Rm 11, 26.
Are şi sens mesianic în lumina faptului că ea:
A fost adusă credincioşilor de Mântuitorul: Rm 6, 18; 2 Co 1, 10; 1 Tes 1, 11.
Milostenia - cale a izbăvirii:
Milostenia izbăveşte: Tob 4, 10.
ÎMBUIBARE
Atrage mânia lui Dumnezeu: Dt 31, 20; Ps 77, 31; Iac 5, 1-5; Ap 18, 19.
E stricătoare de suflet: Pr 25, 16; Idt 12.
ÎMPĂCARE
Ca pact politic a fost cerută iudeilor de:
Senacherib, regele Asiriei: 4 Rg 18, 31.
Lisias: 2 Mac 11, 14.
Este promisă iudeilor de către Dumnezeu: Os 3, 1-4; şi acordată de Acesta: 2 Mac 5, 20; 3 Mac 5, 13.
Ritualuri de împăcare:
Tămâia de împăcare: Sol 18, 21.
Noe a devenit model de împăcare: Sir 44, 17.
Împăcarea oamenilor cu Dumnezeu s`a realizat prin jertfa Mântuitorului: Rm 5, 10-11; 2 Co 5, 18-21; Col 1, 20-22; Ef 2, 14-18.
Trebuie să o realizăm atât cu fratele cât şi cu aproapele: Mt 5, 24-45.
[ AN ] Anexe
[ CONC ] Concordanţă biblică
[ Cap. 0 ] | ÎMPĂRAT |
Nu există nici o înregistrare pentru capitolul AN-CONC-IMPARAT
ÎMPĂRĂŢIA LUI DUMNEZEU
(a cerurilor)
Dumnezeu - Împăratul suprem - :
Domneşte peste toţi: Ps 102, 19.
Împărăţia Sa este împărăţia tuturor veacurilor şi stăpânirea Sa, din neam în neam: Ps 144, 13.
Fapte ce nasc moştenirea împărăţiei cerurilor:
Cel ce va face poruncile Domnului, acela mare se va chema în împărăţia cerurilor: Mt 5, 19.
„Adevăr, adevăr îţi spun: De nu se va naşte cineva de sus, nu va putea să vadă împărăţia lui Dumnezeu“ In 3, 3.
„Adevăr, adevăr îţi spun, de nu se va naşte cineva din apă şi din Duh, nu va putea să intre în împărăţia lui Dumnezeu“ In 3, 5.
„Că iată, împărăţia lui Dumnezeu este înlăuntrul vostru“ Lc 17, 21.
„Fericiţi cei săraci cu duhul, că a lor este împărăţia cerurilor“ Mt 5, 3.
„Fericiţi cei prigoniţi pentru dreptate, că a lor este împărăţia cerurilor“ Mt 5, 10.
„Mai lesne e să treacă o cămilă prin urechile acului decât să intre un bogat în împărăţia lui Dumnezeu“ Mt 15, 24.
Apostolilor li s`a dat să cunoască tainele împărăţiei cerurilor: Mt 13, 11; Mc 14, 11; Lc 8, 10.
Hristos a propovăduit Evanghelia împărăţiei: Mt 4, 23; 9, 35; Mc 1, 14; Lc 4, 43; 8, 1; 11, 20; FA 1, 3.
Ea a fost predicată de apostoli: Mt 10, 7; Lc 9, 2; 9, 60; FA 8, 12; 19, 8; 20, 25; 28, 23; 28, 31.
Trebuie să ne rugăm pentru venirea ei: Mt 6, 10; Lc 11, 2.
Este prezentată simbolic prin parabola:
- ţarinei pe care creşte grâu şi neghină: Mt 13, 24-30; 13, 36-43.
- grăuntelui de muştar: Mt 13, 31-32; Mc 4, 30-32; Lc 13, 18-19.
- aluatului: Mt 13, 33; Lc 13, 20-21.
- a comorii celei ascunse: Mt 13, 44.
- a mărgăritarul de mult preţ: Mt 13, 45-46.
- a năvodului aruncat în mare: Mt 13, 47-50.
- a stăpânului care cere socoteală slugilor: Mt 18, 23-35.
ÎMPĂRTĂŞIRE
Ca părtăşie a neamurilor la cele duhovniceşti: Rm 15, 27.
Ca împărtăşire cu Iisus Hristos, cu Cel istoric şi cu Cel euharistic: 1 Co 1, 9; 10, 16-17; Evr 12, 10.
Împărtăşirea cu Hristos euharistic în stare de nevrednicie aduce vinovăţie: 1 Co 11, 23-27.
Împărtăşirea cu Duhul Sfânt, ca părtăşie cu Acesta: 2 Co 13, 13; Flp 2, 1.
ÎMPOTRIVIRE
Împotrivirea lui Israel faţă de Dumnezeu: Nm 14, 43; 27, 14; Dt 1, 26; 1, 43; 9, 23; Ir 18, 12.
Împotrivirea Samariei: Os 14, 1.
Împotrivirea faţă de Dumnezeu aduce rău: 1 Rg 12, 14-15.
Împotrivirea îndreptată asupra lui Pavel şi a slujirii lui: FA 15, 2; 28, 19; 2 Tim 4, 14.
Împotrivirile ştiinţei mincinoase sunt dăunătoare: 1 Tim 6, 20.
Împotrivirea răbdată de Hristos de la păcătoşi: Evr 12, 3.
Împotrivirea faţă de diavolul aduce apropierea lui Dumnezeu: Iac 4, 7.
ÎNĂLŢARE
Înălţarea ca ridicare deasupra:
A corăbiei lui Noe deasupra pământului: Fc 7, 17.
A lui Avraam faţă de ceilalţi oameni: Fc 24, 35.
A lui Israel, de către Dumnezeu: Fc 46, 4; Nm 24, 7; Dt 28, 1; FA 13, 17.
Înălţarea lui Dumnezeu:
A lui Dumnezeu (cu sens de mărire): Iş 15, 2; Jd 5, 3; 2 Rg 22, 47; Ne 9, 5; Is 2, 11; 2, 17; 5, 16; 12, 4; 12, 6; Ps 8, 1; 29, 1; 63, 7; 67, 18; 96, 9; 98, 5; 98, 9; 107, 7; 117, 28; 144, 1; Tob 13, 4; 13, 7; Idt 16, 1; Tin; Sir 43, 30; Flp 2, 9.
A lui Mesia, cea care a fost proorocită: Is 30, 18; 52, 13; 63, 8-9.
A inimilor credincioase spre Cel-Înalt: Plg 3, 41; Dn 5, 20.
Ea este făgăduită celor smeriţi, drepţi şi blânzi:
Promisă celor drepţi şi blânzi: Iov 36, 7; Ps 149, 4.
Cei ce se smeresc vor fi înălţaţi: Mt 23, 12; Lc 1, 52; 14, 11; 18, 14; Iac 1, 9; 4, 10.
Înălţarea la cer a Mântuitorului: Mc 16, 19; Lc 24, 51; In 12, 32; FA 1, 9; 5, 31; 1 Tim 3, 16.
Înălţarea ca zidire:
Înălţarea zidurilor Ierusalimului: Ne 4, 1; Idt 10, 8; 1 Mac 14, 37.
ÎNCHINARE
Trebuie manifestată totdeauna către Dumnezeu, aşa au săvârşit-o:
Avraam: Fc 18, 2.
slujitorul lui Avraam: Fc 24, 26-27; 24, 48; 24, 52.
Moise: Iş 3, 12; 24, 1; 34, 8.
Israel: Iş 4, 31; Dt 26, 10.
Ghedeon: Jd 7, 15.
Samuel: 1 Rg 15, 31.
David: 2 Rg 10, 20; 15, 32.
Sărbătoarea este timp pentru închinare:
Zi de odihnă închinată Domnului: Iş 16, 23; 16, 25; Dt 16,8.
Închinarea la dumnezei străini este oprită prin poruncă divină: br>La idoli sau la alţi dumnezei, interzisă: Iş 20, 4-5; 23, 24; 32, 8; 34, 14; Lv 26, 1-2; Nm 25, 1-3; Dt 4, 19; 5, 8-10; 8, 19; 11, 16; 17, 3; 29, 28; 30, 17-18; Ios 23, 7; 23, 16; 24, 35; Jd 2, 2; 2, 11-14; 2, 19; 3 Rg 9, 6; 9, 9; 11, 33; 16, 31; 22, 54; 4 Rg 17, 35.
Închinarea la idoli este asemănată cu adulterul şi este pedepsită ca atare: Ir 3, 8-9; Iz 23, 2-49; Os 2, 4; 3, 1; 4, 10-12; Ap 2, 20-22.
ÎNCHISOARE
Loc de detenţie în care au fost aruncaţi:
Paharnicul lui Faraon: Fc 40, 14.
Cei care vorbesc în dodii: Ir 29, 26.
Ieremia: Ir 39, 15.
Cei care calcă legea lui Dumnezeu şi a regelui: 3 Ezr 8, 24.
Ioan Botezătorul: Mt 11, 2; Lc 3, 20.
Creştinii au fost aruncaţi în ea de Saul: FA 26, 10.
Petru şi Ioan: FA 12; 25, 14.
Mulţi dintre creştini au fost pedepsiţi cu închisoarea: 2 Co 11, 23.
În eshaton şi închisoarea îşi pierde utilitatea:
Când se vor sfârşi miile de ani, Satana va fi dezlegat din închisoarea lui: Ap 20, 7.
ÎNCREDERE
Trebuie să fie nestrămutat aşezată în Domnul: Rut 2, 12; 2 Rg 20, 3; 4 Rg 18, 5; 18, 22; 19, 10; 1 Par 5, 20; 2 Par 20, 20; Is 10, 21; 17, 7; 36, 7; 51, 5; Ps 2, 12; 19, 7; 56, 1; 117, 8; 124, 1; Pr 14, 32; 16, 22; 29, 25; 29, 26; Sir 2, 10; 11, 21; 32, 24; 2 Mac 7, 40; Lc 10; 2 Co 1, 9; Evr 2, 13; 1 Ptr 2, 6; 1 In 3; 5, 14.
Cei care nu o au în Domnul vor fi pedepsiţi:
Cei ce se încred în minciună vor fi pedepsiţi: Is 30, 12; Ir 13, 25-26; 28, 15.
Cei care nu se încred în Domnul vor suferi: Is 31, 1.
Încrederea deşartă şi nebunia:
În cele lumeşti este stricătoare: Ps 48, 6; 51, 7; 145, 3; Pr 11, 28; Sir 5, 8; Mc 10, 24.
În idoli aduce moartea: Ps 113, 12-16; 134, 15-18.
În sine este nebunie: Pr 14, 16; 28, 26; 3 Mac 2, 4.
Adevărata încredere mântuitoare:
Hristos s`a încrezut în Dumnezeu: Mt 27, 43.
Credincioşii cred în Învierea lui Hristos: FA 17, 31.
Încrederea lui Pavel în credincioşi: 2 Co 7, 4; 7, 16; Ga 5, 10.
ÎNDĂRĂTNICIE
Israelul este numit popor îndărătnic: Iş 33, 3; 33, 5; Dt 31, 27; 32, 5; 32, 20; Is 48, 4; Iz 3, 7; Za 7, 11; Mt 17, 17; Lc 9, 41.
Ca păcat este pedepsit de Dumnezeu: Dt 21, 18-21; 2 Rg 22, 27; Ps 17, 26; 100, 4; Pr 6, 14; 21, 8; Sir 3, 26-27.
ÎNDRĂZNEALĂ
Manifestată împotriva lui Dumnezeu aduce cu sine pedeapsă: 2 Rg 6, 7; 2 Ptr 2, 10.
Trebuie statornicită în Domnul: Sof 3, 16; Za 8, 13; 8, 15; Iov 22, 26; Idt 7, 30; Mt 9, 2; 9, 22; Mc 10, 49-52; Lc 8, 48.
Ea porneşte din inimă: Iov 15, 12.
Este foc al îndrăznelii: 3 Mac 6, 34.
Este cerută ucenicilor şi credincioşilor de către Mântuitorul: Mt 14, 27; Mc 6, 51; In 16, 33; FA 23, 11; 1 In 2, 28; 3, 21.
A fost manifestată de apostoli în propovăduire: FA 4, 13; 9, 27-28; 13, 46; 14, 3; 26, 26; 28, 31; Rm 15, 15; 2 Co 3, 12; Ef 3, 12; Flp 1, 20; 1 Tes 2, 2; Flm 8; Evr 10, 19.
ÎNDREPTĂŢIRE
Ca formă de manifestare administrativ-monarhică:
Îndreptăţirea celui drept faţă de ceilalţi semeni: 3 Rg 8, 32; 2 Par 6, 23; Is 53, 11.
Îndreptăţirea de a aduna birul: 3 Rg 9, 15.
Trebuie cerută şi dobândită ca dar de la Domnul:
Pentru a dobândi îndreptăţirea se cere mărturisirea păcatelor: Is 43, 26.
Ea vine de la Domnul: Is 45, 25; 50, 8; Ps 18, 9; 50, 4; Tob 3, 5; Rm 3, 4; 8, 30; 8, 33.
Prin credinţă: Rm 3, 20, 28; 5, 1; Ga 2, 16; 3, 8; 3, 11; 3, 24; 5, 5; Flp 3, 9; Iac 2, 21-22.
Iubirea celor trecătoare nu te îndreptăţeşte, nu te izbăveşte:
Cel ce iubeşte aurul nu va fi îndreptăţit: Sir 31, 5.
Hristos - izvorul îndreptăţirii:
„Că`ntru El oricine crede este îndreptăţit“: FA 13, 39.
„cei ce împlinesc legea, aceia se vor îndreptăţi“: Rm 2, 13.
Cu harul lui Hristos: Rm 3, 24; 10, 4; 1 Co 6, 11.
Hristos a înviat pentru îndreptăţirea noastră: Rm 4, 25.
ÎNFIERE
Ca act juridic:
Estera a fost înfiată de către Mardoheu: Est 2, 7.
Ca lucrare duhovnicească se realizează prin:
Duhul înfierii venit prin Hristos: Rm 8, 15; 8, 23.
Adus oamenilor de la Dumnezeu prin Hristos: Rm 9, 4; Ga 4, 4-5; Ef 1, 5.
Înfierea noastră este mărturisită de Duhul Sfânt ca deplin realizată pentru cei care cred şi plinesc credinţa lucrătoare: Ga 4, 6.
ÎNFRÂNARE
Sfaturi menite să nască în noi înfrânarea: Pr 16; Sir 19; FA 24, 25; Ga 5, 23; Tit 1, 8; Iac 3, 2; 2 Ptr 1, 6.
Înfrânarea limbii este aducătoare de linişte şi mântuire: Pr 18; 27, 20; Sir 19; Iac 1, 26; 1 Ptr 3, 10.
Înfrânarea trupului se poate realiza prin căsătorie: 1 Co 7, 9.
ÎNGER
Sunt trimişi de Domnul spre slujirea omului: Fc 16, 7; 19; Iş 3, 1; 23, 20; 23, 23; 32, 34; 33, 2; Nm 20, 16; 22, 22; 22, 24-26; 2 Par 32, 21; Jd 2; 6, 11-25; 2 Rg 24, 16; 4 Rg 19, 35; 1 Par 21, 15; 2 Par 32, 21; Is 37, 36; Dn 3, 28; 6, 23; Mal 3, 1; Ps 33, 7; Pr 17, 11; Tin 25; Sir 48, 21; 2 Mac 11, 6; 15, 22; Mt 24, 31; Mc 13, 24; Ap 1, 1.
Se închină lui Dumnezeu şi Îl laudă neîncetat: Ps 96, 7; 102, 20; 148, 2; Tin 36.
Îngerii s`au arătat:
- lui Agar: Fc 16, 7-12; 21, 17.
- lui Lot: Fc 19.
- lui Avraam: Fc 22, 11-18.
- lui Iacob: Fc 31, 11; 32, 1-2.
- lui Moise: Iş 3, 1-2; 4, 24; 14, 19; FA 7, 30.
- lui Iosua: Ios 5; Za 3, 1.
- lui Ilie: 3 Rg 19; 4 Rg 1, 3-15.
- lui Zaharia: Za 1; Lc 1, 11-22.
- lui Tobie: Tob 5.
- lui Iosif: Mt 1, 20-25; 2, 13; 2, 19.
- Fecioarei Maria: Lc 1, 26-38.
- femeilor, la mormântul Domnului: Mt 28, 5-8; In 20, 12.
- sutaşului Corneliu: FA 10, 3.
- lui Petru: FA 12, 7-11.
Vieţuirea şi slujirea lor faţă de Dumnezeu, Hristos şi oameni:
Îngerii vieţuiesc în ascultare: Ps 102, 20.
Îi slujesc lui Hristos: Mt 4, 11; Mc 1, 13.
În viziunea lui Iacob se suie şi se pogoară pe o scară unind cerul cu pământul: Fc 28, 12.
Pot izbăvi de rău: Fc 48, 16.
Sunt înţelepţi: 2 Rg 14, 20.
Văd faţa lui Dumnezeu pururea: Mt 18, 11; Ap 8, 2.
Îngerii celor şapte Biserici: Ap 1, 20.
Sunt şi îngeri răi:
Îngerii răi: Ps 77, 49; 2 Co 12, 7.
ÎNŞELĂCIUNE
Este păcat şi este pedepsită de Dumnezeu: Lv 6, 2; 19, 11; 25, 14; 25, 17; Pr 11, 1; 20, 23; Mt 13, 22; Mc 4, 19; 7, 22; Rm 1, 29; Evr 3, 13.
Săvârşirea ei duce la îndepărtarea de Dumnezeu: Is 59, 13; Pr 12, 5.
Şi atrage blestemul: Fc 27, 12.
A fost săvârşită de către:
- profeţii mincinoşi: Ir 29, 8.
- diavolul: Dn 8, 25; FA 13, 10; 1 Tim 4, 2.
A fost adusă de:
- idoli: Os 8, 6; Am 2, 4.
- de frumuseţe străină: Pr 6, 25; Sus 57.
Este dulce şi amăgitoare: Pr 20, 20.
ÎNTOARCERE
Ca sfârşit al vieţii omului:
Întoarcerea omului în pământul din care a fost luat: Fc 3, 19.
Păcatul atrage după sine:
Întoarcerea feţei lui Dumnezeu de la păcătoşi: Lv 17, 10; 20, 3; 26, 17; Dt 31, 17; 31, 18; 32, 20; Is 1, 15.
Întoarcerea feţei omului de la Dumnezeu este pedepsită de Acesta: Ios 22, 16; Jd 2, 19; 3 Rg 9, 6; 2 Par 30, 9; Evr 12, 25.
Întoarcerea către Domnul aduce izbăvire şi binecuvântare: Dt 4, 30; 30, 2; 30, 8; 30, 10; 1 Rg 7, 3; 3 Rg 8, 35; 8, 48; 2 Par 6, 37; 15, 4; 30, 9; Ne 1, 9; Is 44, 22; 45, 22; Ir 3, 7; 3, 11; 3, 22; 15, 19; Os 6; Za 10; 11; 14; Iov 33, 23; Lc 1, 16; FA 3, 19; 14, 15; 2 Co 3, 16.
Ca revenire în pământul făgăduinţei:
Întoarcerea din robie: Is 14; Ir 30.
Întoarcerea din Egipt a Mariei cu Pruncul: Mt 2.
Ca revenire din misiunea de probă:
Întoarcerea celor şaptezeci: Lc 10, 17.
ÎNTRUPARE
Întruparea lui Hristos este prevestită de Isaia: Is 7, 14.
ÎNTUNERIC
Întuneric şi lumină în actul creaţiei:
Despărţit de Dumnezeu de lumină: Fc 1, 2-4; 1, 18; Is 45, 7; Ps 103, 20.
Numit „noapte“: Fc 1, 5.
Ca plagă adusă asupra Egiptului:
Una dintre plăgile aruncate asupra Egiptului: Iş 10, 21-22.
Mediu apofatic de manifestare a lui Dumnezeu:
Dumnezeu se află în mijlocul întunericului: Iş 20, 21; 2 Rg 22, 12; 3 Rg 8, 12; 8, 53; 2 Par 6, 1; Ps 17, 11.
Loc de osândă pentru păcătoşi:
Locul în care stă cel păcătos: Mi 6, 14; Ps 81, 5; 90, 6; 106, 10; Ecc 2, 14; Sir 11, 16; Mt 4, 16; Mt 8, 12.
Locul morţilor: Tob 5, 10.
Semn dumnezeiesc:
Lăsat în ceasul al şaselea: Mt 27, 45; Mc 15, 33; Lc 23, 44.
Loc de săvârşire a fărădelegii:
Iubit de cei care fac fapte rele: In 3, 19.
Hristos-Lumina lumii alungă întunericul acesteia:
„Eu sunt Lumina lumii; cel ce-Mi urmează Mie nu va umbla în întuneric, ci va avea lumina Vieţii“: In 8, 12; 12, 46; Ef 5, 8; 1 Ptr 2, 9.
ÎNŢELEPCIUNE
Dar oferit de Dumnezeu celor alesi ai Săi: Iş 35, 35; 36, 1; 3 Rg 3, 28; Dn 2, 21; Pr 2, 5; 2 Ptr 3, 15.
A fost dată de Dumnezeu lui Solomon: 3 Rg 2, 35; 5; 10, 24; 2 Par 1; 9, 3; Mt 12, 42.
Şi lui Iov: Iov 1.
Este lucrare a Duhului Sfânt:
Duhul înţelepciunii: Is 11, 2.
Îşi are izvorul la tronul lui Dumnezeu:
Este izvorâtoare din Dumnezeu: Is 31, 2; Ir 10, 12; 51, 15; Dn 2, 20; Ps 50, 6; Pr 3, 19; Lc 2, 40; 2, 52; 11, 49; Rm 11, 33; 1 Co 1; 2, 6; Ef 1, 17; 3, 10.
Dată oamenilor prin Lege:
Legea era înţelepciune: Dt 4, 6.
Înţelepciunea-i frica de Domnul-Dumnezeu: Iov 28, 28; Ps 110, 10; Pr 1, 7; 9, 10; 16, 4.
Hristos este numit înţelepciune, El fiind Noua Lege: 1 Co 1, 30; Col 1, 9.
ÎNVĂŢĂTOR
Preotul Legii vechi era numit învăţător: 2 Par 15, 3.
Duhul Sfânt e învăţător tuturor spre bine: Sol 1, 5.
Hristos e numit Învăţător prin excelenţă: Mt 8, 19; 9, 11; 12, 38; 17, 24; 19, 16; 22, 16; 22, 24; 22, 36; 23, 8; 26, 18; 26, 25; Mc 2, 16; 4, 38; 5, 35; 9, 5; 9, 17; 9, 38; 10, 17; 12, 19; Lc 3, 12; 5, 5; 8, 24; 9, 33; 12, 13; 17, 13; 18, 18; 20, 21; In 3, 2; 4, 31; 8, 4; 9, 2; 11, 8; 11, 28; 13, 13; 20, 16; FA 5, 34.
Învăţătorul de lege şi ispitirea: Mt 22, 35; Lc 10, 25; 11, 45; 11, 52; 14, 3; 1 Tim 1, 7.
Învăţători în Hristos şi părinţii duhovniceşti: 1 Co 4, 15.
Pavel - învăţător neamurilor întru credinţă şi adevăr: 1 Tim 2, 7; 2 Tim 1, 11.
Învăţători mincinoşi: 2 Ptr 2.
ÎNVĂŢĂTURĂ
Învăţăturile revelate ale Domnului trebuie păzite: Lv 26, 3; 1 Par 29, 19; Is 50, 5; 55, 12; Ir 17, 23; Iz 13, 9.
Adevărata învăţătură este descoperită de Dumnezeu: Am 3, 7; Ps 70, 17; FA 13, 12.
Ea trebuie dată fiilor spre împlinire: Dt 11, 19; Pr 2, 3; 19, 20; Sir 7, 23.
Învăţăturile omeneşti plăsmuite nu sunt bune: Is 29, 13; Mt 15, 9; Mc 7, 7.
Adevărata învăţătură este defăimată de cei necredincioşi: Pr 1, 7.
Învăţătura îndepărtează sărăcia şi ocara: Pr 13, 19.
Cel ce dă deoparte învăţătura se urăşte pe sine: Pr 16, 3.
Frica de Dumnezeu este învăţătură: Pr 16, 4; Sir 1, 27; 32, 14.
Iisus avea multă învăţătură: Mt 7, 28; 22, 33; Mc 1, 22; 11, 18; Lc 4, 32.
„Învăţătura Mea nu este a Mea, ci a Celui ce M`a trimis“: In 7, 16.
Învăţătura despre Hristos, propovăduirea Evangheliei: Ef 4, 20; 1 Tim 4, 6; Tit 1, 9; 2, 1; 2, 10; 1 In 2, 27; 2 In 9.
Învăţăturile străine sunt născociri ale minţii oamenilor: 1 Tim 1, 3; 6, 3; Evr 13, 9.
ÎNVIERE
Hristos - începătura învierii noastre:
Învierea morţilor a venit prin Hristos: Iz 37; Dn 12; 2 Mac 12, 43; Mt 22, 30-32; Mc 12; Lc 14, 14; 20, 27-38; FA 4, 2; 17, 32; 23, 6; 24, 15; Rm 11, 15; 1 Co 15; Evr 6, 2.
Învierea lui Hristos a fost profeţită: Ps 65.
Învieri săvârşite de Hristos:
- a fiicei lui Iair: Mt 9; Mc 5; Lc 8, 49-56.
- a tânărului din Nain: Lc 7, 11-15.
- a lui Lazăr: In 11, 38-44.
Apostolii aveau puterea de a învia morţi: Mt 10, 8.
Învierea lui Hristos s`a făcut:
- în a treia zi: Mt 27, 53; 28; Mc 16; Lc 24; In 20; FA 2, 31; 4, 33; 17, 18; 1 Co 15; Flp 3, 10; 1 Ptr 1, 3; 3, 21.
Ea este învierea cea dintâi: Ap 20, 6.
JERTFĂ
Ritual liturgic de mulţumire adus de om lui Dumnezeu:
A fost adusă pentru prima dată de Cain şi Abel: Fc 4, 3-5; Evr 11, 4.
- de Noe: Fc 8.
- de Iov: Iov 42, 8.
Isaac adus spre jertfă şi prevestirea jertfei lui Hristos: Fc 22; Evr 11, 17.
Este adusă lui Dumnezeu în V. T.: Iş 5, 8; 5, 15; 8, 25; 10, 26; 29, 25; Nm 15; 28; 29; Ios 8, 31; Jd 2, 5; 21, 4; 1 Rg 15, 15; 16, 2; 2 Rg 24, 25; Is 34, 6; Ir 41, 5; 46, 10; Iz 44, 15; Iona 1, 16; Mal 1, 11; 2, 12; Ps 50, 16; 3 Ezr 1, 16; 8, 63; Sir 35, 1.
Numiri ale jertfelor în V. T.:
Jertfă, mireasmă plăcută Domnului: Lv 1, 9; 1, 13; 1, 17; Idt 16, 16.
Jertfă pentru păcat: Lv 4; Iz 43, 19.
Jertfe de mulţumire: Lv 3.
Jertfe de ispăşire: Lv 7; Iz 44, 27; Avc 1, 11; Sir 7, 31.
Jertfe pentru vinovăţie: Lv 5; Ezr 10, 19.
Jertfe de mâncare: Lv 2.
Jertfa lui Aaron: Lv 9.
Jertfă de laudă: Ps 26, 6; 49, 14; 49, 23; 106, 22; 115, 8; Evr 13, 15.
Jertfă de seară: Ps 140, 2.
Jertfă de pace: Pr 7, 14.
Însuşirile jertfelor: Mal 1, 8.
Locul jertfelor: Lv 17, 3-4.
Jertfe şi daruri ale căpeteniilor lui Israel la sfinţirea cortului: Nm 7.
Jertfa bineplăcută lui Dumnezeu este duhul umilit: Ps 50, 17.
Jertfa în lumina Noului Legământ:
„Milă voiesc, iar nu jertfă“: Mt 9, 13; 12, 7.
Iisus Hristos, S`a rânduit ca jertfă de mântuire: In 3, 16; Rm 3, 25; Ef 5, 2; Ef 5, 25; Evr 7, 27; 9, 25; 9, 28; 10, 12; 1 In 4, 10.
JUDECATĂ
Săvârşită de Dumnezeu în sfera istorică a V. T.:
Fc 18, 19; Dt 1, 17; 2 Par 24, 24; Is 1, 24; 2, 4; 3, 13; 35, 4; 42, 1; 58, 2; Ir 1, 16; 25, 31; Iz 28, 26; 45, 9; Am 5, 7; Mi 3, 8; Ps 9, 7; 9, 16; 75, 9; 98, 4; 110, 7; 139, 12; 145, 7; Ecc 12, 14; Sol 5, 18; Rm 3, 4.
Când este săvârşită de oameni trebuie să fie dreaptă: Iş 23, 1-3; Lv 19, 15; 19, 35; Dt 1, 16-17; 16, 18-19; 25, 1; 1 Rg 2, 10; 2 Rg 8, 15; 3 Rg 10, 9; 2 Par 9, 8; Is 58, 2; 63, 1; Ir 7, 5; 22, 3; Iz 18, 5; Sof 2, 3; Za 7, 9; Ps 71, 2; Pr 18, 5; Sol 5, 18; 9, 3.
Să fie făcută în faţa adunării: Ios 20, 1-6; 29, 9.
Să fie făcută ca pentru Domnul: 2 Par 19, 6.
Exemplu de judecată dreaptă şi înţeleaptă:
Judecata făcută de Solomon: 3 Rg 3.
Pricini de judecată:
Cel ce ucide e vrednic de ea: Mt 5, 21.
Cine mânie pe fratele său e vrednic de ea: Mt 5, 21.
Judecata ca eveniment eshatologic:
Scaunul de judecată al lui Hristos: Ir 23, 5; 2 Co 5, 10.
Judecarea neamurilor este vestită de Mântuitorul: Mt 12, 18;
Cel ce crede în Hristos nu este judecat: In 3, 18.
„Tatăl nu judecă pe nimeni, ci toată judecata I-a dat-o Fiului“: In 5, 22; 5, 27.
Judecata lui Hristos este adevărată şi dreaptă: In 5, 30; 7, 24; 8, 16; 16, 8.
„Spre judecată am venit în lumea aceasta, pentru ca cei ce nu văd să vadă, iar cei ce văd să fie orbi“: In 9, 39.
Dreapta judecată a lui Dumnezeu: Rm 2.
Judecata veşnică: Evr 6, 2.
Judecata Desfrânatei celei mari: Ap 17, 1; 19, 2.
Hristos şi judecata lumii:
Iisus la judecată în faţa lui Pilat: Mt 27; Mc 15; Lc 23.
Pavel şi judecata lumii:
- de procuratorul Felix: FA 24.
- de procuratorul Festus şi de regele Agrippa: FA 25; 26.
JUDECĂTORI
Dumnezeu este supremul judecător: Is 30, 18; 33, 22; 63, 7; Dn 7, 10; Ps 7, 11; 49, 6; 67, 5; 74, 7; Tob 7, 24; Sol 9, 7; Sir 35, 12; 2 Mac 12, 6; 12, 41; Evr 12, 23.
Instanţe de judecată şi oficiu de conducere militară:
Bătrâni aleşi şi puşi în fiecare cetate să judece pricinile de judecată: Dt 17; 19, 17-18; 21, 2; 25, 2; 29, 10; 31, 28; Ios 8, 33; 23, 2; 24, 1; Jd 2, 16; 2, 18; 2, 19; 1 Par 23, 4; 2 Par 19, 5; 34, 13; Ezr 10, 14; Is 1, 26; Dn 9, 12; Os 7, 7; 3 Ezr 8, 23; 9, 13; Sus 5.
Judecători, căpetenii ale lui Israel:
- Moise: Iş 2, 14; FA 7, 27; 7, 35.
- Otniel: Jd 3, 10.
- Aod: Jd 3, 15.
- Şamgar: Jd 3, 31;
- Debora: Jd 4, 4.
- Barac: 4, 12.
- Ghedeon: Jd 6; 7; 8.
- Abimelec: Jd 9.
- Tola: Jd 10, 1.
- Iair: Jd 10, 3.
- Ieftae: Jd 12, 11.
- Samson: Jd 13; 14; 15; 16.
- Eli: 1 Rg 4.
- Samuel: 1 Rg 7.
- Saul: 1 Rg 8, 17.
- Ezdra: Ezr 7.
- Iosua: 1 Mac 2, 55.
Judecătorii lumii şi Dumnezeu:
Judecătorii lumii se îngrozesc de Dumnezeu: Iov 12, 17.
Au pedepsit pe Pavel şi pe Sila: FA 16, 20-23.
Demonii sunt judecători ai celor necredincioşi: Mt 12, 27; Lc 11, 19.
Hristos, judecătorul suprem:
- al celor vii şi al celor morţi: Lc 12, 14; FA 10, 42; 2 Tim 4, 8; Evr 4, 12; Iac 4, 12; 5, 9.
JUG
Înţeles ca asuprire:
Pus pe grumazul lui Esau de Iacob: Fc 27, 40.
Al robiei lui Israel, zdrobit de Domnul: Lv 26, 13; Is 14, 5; 14, 25; Ir 28, 2; 28, 4; 28, 11; 30, 8; Iz 34, 27.
Al lui Israel, îngreuiat de Roboam: 3 Rg 12, 13; 2 Par 10, 4.
Ca unealtă pentru munca agricolă:
Vitele care urmau a fi jertfite nu aveau voie să-l poarte: Nm 19, 2; Dt 21, 3.
Ca exprimare simbolică:
Fărădelegile, asemănate cu un jug: Is 5, 18; Avc 2, 6.
Jugul, simbol al supunerii faţă de regele Babilonului: Ir 27.
Jugul lumii, al morţii, şi Hristos:
Jugul morţii a fost zdrobit de Mântuitorul: Is 9, 3; Ga 5, 1.
Hristos a purtat jugul pentru necredincioşi: Ps 2, 3.
Asocieri menite spre înţelepţire:
Femeia rea e ca un jug: Sir 26, 7.
Bârfa este jug: Sir 28, 19-20.
Poruncă mântuitoare:
Jugul lui Hristos trebuie purtat de toţi credincioşii: Mt 11, 29-30.
JURĂMÂNT
Săvârşit de Dumnezeu:
- lui Avraam: Fc 26, 3; 50, 24; Nm 11, 12; 32, 11; Dt 6, 18; 6, 23; 7, 8; 8, 1; 1 Par 16, 16; Ir 11, 5; Ps 104, 9; Bar 2, 34; Sir 44, 21; Lc 1, 73.
- Ierusalimului: Iz 16, 8.
Săvârşit de oameni:
Făcut lui Avraam de slujitorul său: Fc 24, 8-9.
Femeia bănuită de adulter este supusă jurământului: Nm 5, 19; 5, 21.
Făcut de Ionatan lui David: 1 Rg 20, 35; 2 Rg 21, 7.
Orice jurământ făcut trebuie ţinut: Nm 30, 3; Ecc 8, 2.
Jurământul mincinos e urât de Dumnezeu: Za 8, 17; Sol 14, 25.
Făcut de Irod Irodiadei: Mt 14, 7.
Petru s`a lepădat cu jurământ de Iisus: Mt 26, 72.
Este interzis creştinilor: Iac 5, 12.
LAUDĂ
Jertfă de laudă: Lv 7, 12-15; Ps 26, 6; 49, 14; 49, 23; 106, 22; 115, 8; Sir 35, 2; Evr 13, 15.
Nu trebuie făcută în folosul nostru: 1 Rg 2, 10; Ir 9, 22; Pr 27, 2; 2 Co 10, 19.
Totdeauna trebuie să fie adusă Domnului: 2 Rg 22, 4; 1 Par 16, 4; 16, 7; 16, 27; 23, 5; 23, 30; 25, 3; 29, 11; 2 Par 20, 19-21; 29, 31; Ezr 3, 10; 10, 11; Ne 9, 5; 12, 46; Est 4, 17; Is 42, 12; 43, 21; 63, 7; Ir 17, 14; 17, 26; 33, 11; Dn 2, 23; 3, 23; Am 4; 9; Iona 2, 10; Avc 3, 3; Iov 33, 30; Ps 9, 14; 17, 3; 21, 3; 25, 7; 33, 1; 47, 10; 50, 15; 55, 12; 56, 8; 65, 8; 68, 30; 70, 8; 77, 4; 88, 17; 90; 92; 94; 95; 99; 144; 148; Tob 12, 6; 12, 18; Bar 2, 17; 3 Ezr 5, 58; Sir 17, 9; 47, 8; 1 Mac 4, 33; Lc 18, 43; 19, 37; FA 16, 25; Ef 5, 19.
Hristos - chipul laudei celei adevărate şi lauda credincioşilor:
A fost adusă în chip minunat Tatălui de către Hristos: Mt 11; Flp 1, 11.
Ea se cuvine doar celor drepţi: Ps 32, 1; Pr 10, 8; 28, 12; 29; Rm 13, 3.
Lauda noastră să fie numai în Hristos: Rm 15, 17; 1 Co 15, 31; Ef 1, 6.
Cel ce se laudă, în Domnul să se laude: 1 Co 1, 31; 5, 6.
Lauda angelică cea veşnică:
Îngerii se închină lui Dumnezeu şi Îl laudă pururea: Ps 96, 7; 102, 20; 148, 2; Tin 36.
LĂCOMIE
Păcat condamnat de Dumnezeu: Dt 21, 20; Is 28, 8; Ir 22, 17; Iz 22, 27; Avc 2, 9; Ps 118, 36; Pr 28, 8; Tob 5, 19; Sir 31, 13; Mc 7, 22; Lc 12, 15; Rm 1, 29; Ef 5, 3; 1 Co 6, 10.
Închinarea la idoli şi lăcomia:
Lăcomia este închinare la idoli: Col 3, 5; 1 Co 5, 9-11; Ef 5, 5.
Inima necredincioşilor e deprinsă la ea: 2 Ptr 2, 14.
LEGĂMÂNT
(AŞEZĂMÂNT, Testament)
A fost încheiat cu:
- Noe: Fc 9, 9-17.
- Avraam: Fc 15, 18; 17, 1-16; 22, 16-18; Iş 2, 24; Lv 26, 42; 1 Par 16, 16-17; Ps 104, 9-10.
- Isaac: Fc 17, 19-21; 26, 3-4; Iş 2, 24; Lv 26, 42; 1 Par 16, 16-17; Ps 104, 9-10.
- Iacob: Fc 28, 13-15; Iş 2, 24; Lv 26, 42; 1 Par 16, 16-17; Ps 104, 9-10.
- Poporul israelit: Iş 6, 4; 34, 10; 34, 27; Dt 4, 13; 5, 2-3; 8, 18; 9, 9; 29, 1; Is 55, 3; Ps 104, 10; FA 3, 25.
- David: 2 Rg 23, 5; 2 Par 13, 5; Ps 88, 3-4.
Legământul dat prin Moise şi cel realizat prin Hristos:
Legea dată de Moise cuprinde cuvintele legământului: Iş 34, 28; Dt 9, 9-11; 29, 1.
El a fost reînnoit prin Evanghelie: Is 55, 3; Ir 31, 31-33; Rm 1, 27; Evr 8, 8-10; 8, 13; 10, 16.
S`a întărit în şi prin Hristos: Dn 9, 27; Ga 3, 17.
S`a îndeplinit întru Hristos: Lc 1, 68-79.
S`a pecetluit cu sângele lui Hristos: Za 9, 11; Mt 26, 28; Mc 14, 24; Lc 22, 20; 1 Co 11, 25; Evr 9, 11-14; 9, 16-23.
Însuşi Iisus Hristos este Legământul: Is 42, 6; 49, 8.
Îngerul Legământului: Mal 3, 1.
Iisus Hristos este Mijlocitorul legământului: Evr 7, 22; 8, 6; 9, 15; 12, 24.
Legământul păcii: Nm 25, 12; Is 54, 10; Iz 34, 25; 37, 26; Mal 2, 5.
Legământul veşnic: 2 Rg 23, 5; 1 Par 16, 17; Ps 104, 10; 110, 9; Is 59, 21; 61, 8; Ir 32, 40; Iz 16, 60; 37, 26; Evr 13, 20.
Legământ veşnic, neatins şi indestructibil: Jd 2, 2; 2 Rg 23, 5; 2 Par 13, 5; Ps 88, 3-4; Is 54, 10; 59, 21; Ir 34, 13; 50, 5.
Dumnezeu şi atitudinea Sa faţă de Legământ:
Îşi ţine legământul: Dt 7, 9; 3 Rg 8, 25; 2 Par 6, 14; Nm 1, 5; 9, 32; Ps 88, 3-4; Dn 9, 4.
pururea îşi aduce aminte de el: Iş 2, 24; 6, 5; Lv 26, 45; Dt 4, 31; Ps 104, 8; 105, 45; Iz 16, 60; Lc 1, 72.
Toţi credincioşii sunt părtaşi ai legământului: Ps 24, 13-15; 88, 28-34; Evr 8, 10.
Credincioşii trebuie să manifeste aceste atitudini faţă de Legământ:
- să ne aducem aminte de legământ: Dt 4, 23; 4 Rg 17, 38.
- a-l împărtăşi: Dt 29, 12; Ir 50, 5.
- să-l pomenim în rugăciuni: Ps 73, 20; Ir 14, 20-21.
Roadele păzirii Legământului:
Binecuvântările făgăduite celor care păzesc legământul: Iş 19, 5; Dt 29, 9; Ps 24, 9-10; 102, 17-19; 131, 12; Is 56, 4-6; Evr 8, 10-12.
Pedepsele lepădării lui:
Blestemat omul care nu ascultă cuvintele legământului: Ir 11, 2-5.
Pedepse pentru încălcarea legământului: Fc 17, 14; Dt 17, 2-5; 29, 24-25; Ios 7, 15; 23, 16; Jd 2, 20-23; 4 Rg 17, 15-20; 18, 11-12; Is 24, 5-6; Ir 11, 3; 22, 8-9; 34, 18-22; Os 8, 1; Evr 8, 9; 10, 29.
Curcubeul e semnul legământului: Fc 9, 13-17.
Exemple de credincioşie faţă de legământul lui Dumnezeu:
Avraam: Fc 18, 19; 26, 5; Ne 9, 7-8.
Moise: Nm 12, 7; Evr 3, 2; 3, 5.
Exemple de necredincioşie faţă de legământul lui Dumnezeu:
Israelul: Ios 7, 11-12; Jd 2, 20-22; 3 Rg 19, 14; 4 Rg 17, 15; Ps 77, 10; 77, 37; Os 6, 7.
Solomon: 3 Rg 11, 11.
Cei care sunt străini de el: Ps 49, 17; 23; Ef 2, 11-12.