1 Nădejdile deşarte şi mincinoase sunt pentru omul nemintos, iar visele le dau aripi proştilor. Ir 29:8
Sir 05:5
|
2 A te lua după vise e ca şi cum ai vrea să prinzi o umbră şi să urmăreşti vântul. Ecc 05:6
|
3 Una din cealaltă, aşa-s vedeniile viselor: în faţa unui chip, un chip asemănător. a |
4 Din ce e necurat, cum poate ieşi ceva curat? iar dintr'o minciună, cum poate ieşi adevărul? Mt 12:34
|
5 Ghicitul, tâlcuirea semnelor şi visele sunt lucruri deşarte ca la femeia'n durerile naşterii: inima aiurează. |
6 Dacă nu-s trimise, spre cercetare, de la Cel-Preaînalt, nu pune preţ pe ele. Fc 20:3
Fc 37:5
3Rg 03:5
|
7 Căci visele pe mulţi i-au dus la rătăcire, mulţi au căzut punându-şi în ele nădejdea. Mt 15:9
Col 02:8
Col 02:22
|
8 Legea se plineşte fără minciună, iar înţelepciunea e desăvârşită în rostirea dreaptă. b
|
9 Omul umblat, multe a învăţat, iar cel trecut prin multe vorbeşte înţelept. |
10 Omul puţin încercat ştie puţine lucruri, dar cel umblat e doldora de pricepere. |
11 Multe am văzut în umbletele mele şi-am învăţat din ele mai mult decât aş putea povesti. |
12 Deseori m'am aflat în primejdie de moarte, dar datorită lor am scăpat. |
13 Viu va fi duhul celor ce se tem de Domnul, căci nădejdea lor e la Cel care-i mântuieşte. Ps 055:11
|
14 Cel ce se teme de Domnul nu se mai teme de nimic şi nu tremură, căci El îi e nădejdea. Ps 003:3
Ps 090:2
|
15 Ferice de sufletul celui ce se teme de Domnul! Pe Cine se reazemă el, şi Cine-i este sprijinul? Ps 127:1
|
16 Ochii Domnului sunt peste cei ce-L iubesc: scut puternic şi sprijin viguros, adăpost împotriva vijeliei, umbrar împotriva arşiţei amiezii, pază împotriva stavilei şi ajutor împotriva căderii; Ps 033:15
Ps 111:7
|
17 El înalţă sufletul şi luminează ochii, El dă vindecare, viaţă şi binecuvântare. |
18 Cel care jertfeşte ceva dobândit pe nedrept, acela îşi bate joc; darurile nelegiuiţilor nu sunt plăcute. c Pr 21:27
|
19 Celui-Preaînalt nu-i plac prinoasele necredincioşilor şi nu prin numărul jertfelor iartă El păcatele. Pr 15:8
Pr 21:27
Am 05:22
|
20 Cel ce jertfeşte un animal luat din bunurile săracilor, acela înjunghie fiul sub ochii tatălui. Is 66:3
|
21 Pâinea neagră e viaţa săracilor; cel ce le-o ia de la gură e un ucigaş. |
22 Cel care-l lipseşte pe aproapele său de hrană, acela îl ucide; cel care opreşte plata simbriaşului său, acela varsă sânge. Lv 19:13
Dt 24:14-15
Is 66:2
Sir 07:20
|
23 Unul zideşte, altul dărâmă; ce câştigă ei în afară de trudă? |
24 Unul se roagă, altul blesteamă; pe care-l va asculta Stăpânul? |
25 Celui ce se spală după atingerea unui mort şi-apoi din nou îl atinge, la ce i-a folosit spălarea? Nm 19:11
|
26 Aşa-i cu omul care posteşte pentru păcatele lui, dar după aceea le face din nou: cine-i va plini rugăciunea? ce folos că s'a smerit? 2Ptr 02:22
|
1 Cel ce păzeşte legea înmulţeşte jertfele, cel ce ia aminte la porunci aduce jertfă de mântuire; 1Rg 15:22
Pr 21:3
Ir 07:22
|
2 cel ce mulţumeşte aduce jertfă de făinuţă de grâu, iar cel ce face milostenie aduce jertfă de laudă. 1Rg 15:22
Tob 04:8
Flp 04:18
|
3 Plăcut Îi este Domnului cel ce se'ndepărtează de rău: jertfă de ispăşire e'ndepărtarea de nedreptate. Is 01:11
|
4 Nu te arăta'n faţa Domnului cu mâinile goale, căci toate acestea sunt roada poruncii. Ies 23:15
Dt 16:16
Ir 26:13
Is 01:11
|
5 Jertfa omului drept îngraşă jertfelnicul şi lina ei mireasmă se duce'n faţa Celui-Preaînalt. Fc 04:4
Ies 23:15
Dt 16:16
|
6 Bineplăcută e jertfa omului drept, iar amintirea ei nu va fi uitată; Dt 16:17
|
7 cu mărinimie slăveşte-L pe Domnul şi nu fi zgârcit cu pârga din mâinile tale. Ies 23:19
|
8 Când dai, să ai faţa voioasă şi cu bucurie să sfinţeşti zeciuiala. 2Co 09:7
|
9 Dă-I Celui-Preaînalt după cât ţi-a dat şi cu mărinimie, după puterile tale; Ecc 49:1
Tob 04:8
|
10 căci Domnul Îşi plăteşte datoria şi-ţi va întoarce înşeptit. |
11 Nu încerca să-L cumperi prin daruri: nu le va primi; nu te sprijini pe o jertfă nedreaptă; |
12 căci Domnul e judecător şi nu cată la faţa nimănui; Dt 10:7
2Par 19:7
Est 06:9
Iov 34:19
Sol 06:7
Rm 02:11
Ga 02:6
Ef 06:9
|
13 nu primeşte de la nimeni în dauna săracului, El ascultă cererea celui asuprit, |
14 nu dispreţuieşte ruga orfanului, şi nici pe văduva care I se plânge. Is 01:17
|
15 Oare lacrimile văduvei care-i curg pe obraji şi strigătul ei nu-l învinovăţesc pe cel ce i le-a făcut să curgă? Ies 22:22
|
16 Bineplăcut e cel ce slujeşte cu toată inima: rugăciunea lui ajunge pân'la nori. |
17 Rugăciunea smeritului străpunge norii a şi până nu răzbeşte nu se va alina Iac 05:16
|
18 şi nu se potoleşte până când Cel-Preaînalt n'o cercetează, până când nu-i judecă pe cei drepţi şi le face dreptate. Ies 02:24
Ecc 04:1
|
19 Domnul nu va zăbovi şi răbdare nu va avea 2Ptr 03:9
|
20 până când nu va zdrobi rărunchii celor lipsiţi de milă şi nu Se va răzbuna pe neamuri b, |
21 până când nu va stârpi mulţimea neruşinaţilor şi nu va zdrobi sceptrele celor nedrepţi, 1Ptr 01:17
|
22 până când nu-i va da fiecăruia după faptele lui şi [va plăti] faptele oamenilor după gândurile lor, Ps 061:12
Mt 16:27
Rm 02:6
1 6:
|
23 până când nu va judeca pricina poporului Său şi nu-l va veseli cu mila Sa. |
24 Frumoasă e mila la vremea necazului, ca norii de ploaie la vreme de secetă. |
1 Miluieşte-ne pe noi, Doamne, Dumnezeul tuturor, şi priveşte şi fă ca teama de Tine să stăpânească neamurile toate! a |
2 Ridică-Ţi mâna împotriva neamurilor străine, iar ele să-Ţi vadă puterea! Ir 10:25
|
3 Aşa cum în faţa lor Ţi-ai arătat sfinţenia în noi, tot astfel, în faţa noastră arată-Te mare'ntru ele, 4Rg 19:19
|
4 şi ele să Te cunoască aşa cum şi noi Te-am cunoscut, că nu este Dumnezeu în afară de Tine, Doamne. 4Rg 19:19
|
5 Înnoieşte-Ţi semnele şi fă alte minuni, slăveşte-Ţi mâna şi braţul drept. |
6 Trezeşte-Ţi aprinderea şi revarsă-Ţi mânia, stârpeşte potrivnicul şi nimiceşte vrăjmaşul. |
7 Grăbeşte vremea şi aminteşte-Ţi de jurământ, ca să se povestească înaltele Tale fapte. Ies 04:22
|
8 Iuţimea focului să-l mistuie pe cel ce-a scăpat cu viaţă, iar cei ce-Ţi asupresc poporul să-şi afle pieirea. |
9 Zdrobeşte capetele capilor vrăjmaşilor, ale celor ce zic: „În afară de noi nu-i nimeni!“ |
10 Adună toate neamurile lui Iacob şi dă-le moştenirea, aşa ca la'nceput. |
11 Miluieşte, Doamne, poporul care se cheamă cu numele Tău, pe Israel, pe care l-ai făcut asemenea unui nou-născut. |
12 Ai milă de cetatea Ta cea sfântă, de Ierusalim, locul odihnei Tale. |
13 Umple Sionul cu istorisirea minunatelor Tale fapte şi poporul, cu lauda Ta. |
14 Dă mărturie făpturilor Tale celor dintâi şi plineşte profeţiile [ce s'au făcut] în numele Tău. |
15 Răsplăteşte celor ce Te aşteaptă, aşa ca profeţii Tăi să se adeverească. |
16 Ascultă, Doamne, rugăciunea celor ce Ţi se roagă după binecuvântarea lui Aaron asupra poporului Tău; Nm 06:23-24
|
17 pentru ca toţi să cunoască, cei de pe pământ, că Tu eşti Domnul, Dumnezeul cel veşnic.
|
18 Pântecele primeşte tot felul de bucate, dar o mâncare-i mai bună decât o alta. |
19 Gâtlejul recunoaşte vânatul b după gust; tot aşa, inima înţeleaptă vorbele mincinoase. |
20 Inima întortocheată pricinuieşte tristeţe, dar omul învăţat ştie să-i stea împotrivă.
|
21 O femeie primeşte orice bărbat, c dar o fată e mai bună decât o alta. |
22 Frumuseţea femeii înveseleşte ochii: e tot ceea ce-şi poate dori omul mai mult. |
23 Dacă pe limba ei se află bunătate şi dulceaţă, atunci soţul ei nu mai e un om de rând. |
24 Cel ce-şi câştigă o [astfel de] femeie are începutul norocului, un ajutor pe măsura lui şi un stâlp de sprijin. |
25 Fără gard, ograda se'mbie la jaf; fără femeie, bărbatul geme şi umblă de colo-colo. |
26 Cine oare se încrede într'un tâlhar sprinten care sare din cetate'n cetate?; |
27 aşa-i cu bărbatul care nu are un cuib şi rămâne unde-l apucă noaptea. |
1 Tot prietenul zice: „Şi eu îi sunt prieten“; dar acela nu e prieten decât cu numele. |
2 Nu te cuprinde oare o tristeţe de moarte când un fârtat sau un prieten ţi-a devenit duşman? Sir 27:20
|
3 O, născocire vicleană, de unde te-ai ivit să acoperi pământul cu înşelăciune? Iac 03:15
|
4 Fârtatul prietenului se bucură de bucuria acestuia, dar la vreme de necaz i se întoarce împotrivă. a Sir 06:7-8
|
5 Fârtatul îşi ajută prietenul spre folosul său propriu, iar dacă e să se lupte, pune mâna pe armă. |
6 Nu-ţi uita prietenul din cugetul tău şi, când eşti bogat, nu-i pierde amintirea!
|
7 Tot sfetnicul îşi laudă sfatul, dar e câte unul care dă sfaturi urmărindu-şi interesul. b |
8 Ţine-te bine faţă de cel ce dă sfaturi şi întreabă-te mai întâi ce-i trebuie lui – căci el dă sfaturi în interesul lui –, ca nu cumva să ridice pretenţii asupra ta |
9 şi să-ţi zică: „Bună-i calea ta!“, după care pândeşte să vadă ce ţi se va întâmpla. |
10 Nu cere sfat de la cel ce te priveşte pe furiş şi ascunde-ţi gândurile de cei ce te invidiază. |
11 Nu te sfătui: cu o femeie despre potrivnica ei, cu un fricos despre război, cu un negustor despre schimb, cu cel ce cumpără despre cel ce vinde, cu cel invidios despre recunoştinţă, cu un zgârcit despre binefacere, cu un leneş despre orice fel de muncă, nici cu simbriaşul pe un an c despre a duce ceva pân'la capăt, nici cu sluga leneşă despre o treabă grea; pe astfel de oameni să nu te sprijini în nici un fel de sfat. |
12 Dar ţine-te aproape de omul evlavios pe care-l ştii că păzeşte poruncile, al cărui suflet e pe inima ta şi care, dacă tu cazi, va suferi cu tine. Ps 118:63
Sir 06:17
Sir 06:34
|
13 Apoi, ţine-te strâns de sfatul inimii tale, că nici un altul nu-ţi este mai credincios decât el. |
14 Căci sufletul omului îl face mai veghetor decât şapte străji ce stau de veghe pe un deal. 3Rg 12:7
|
15 Şi, peste toate acestea, roagă-L pe Cel-Preaînalt să-ţi îndrumeze paşii întru adevăr.
|
16 Începutul oricărui lucru: cuvântul d; înainte de orice faptă: sfatul e. Sir 38:28
|
17 Rădăcina gândurilor e inima şi odrăsleşte patru vlăstare: f |
18 binele şi răul, viaţa şi moartea, iar cea care pururea le stăpâneşte e limba. Pr 18:21
|
19 Unul e iscusit să-i înveţe pe mulţi, dar pentru el nu-i bun de nimic. |
20 Urât e cel ce se-arată înţelept doar prin vorbe: g acela va sfârşi prin a muri de foame, |
21 căci Domnul nu l-a învrednicit cu dar: nu are'n el nici o înţelepciune. |
22 Unul e înţelept pentru sine însuşi şi roadele priceperii rostite de el sunt vrednice de crezare. |
23 Omul înţelept îşi învaţă poporul, iar roadele priceperii sale sunt vrednice de crezare. Sir 04:15
|
24 Omul înţelept e încărcat de binecuvântări şi toţi cei care-l văd îl fericesc. |
25 Viaţa unui om are un anumit număr de zile, dar zilele lui Israel sunt nenumărate. |
26 Înţeleptul în mijlocul poporului său îşi dobândeşte încrederea: numele său, veşnic va fi viu.
Sol 08:9
|
27 Fiule, pentru felul tău de viaţă cercetează-te pe tine însuţi, vezi ce e rău şi ce nu ţi se potriveşte. |
28 Căci totul nu-i pe potriva tuturor şi nu toţi iubesc totul. 1Co 06:12
1Co 10:23
|
29 În nici o desfătare să nu fi nesăţios şi nu te arunca asupra mesei pline; Pr 13:26
Sir 31:17
|
30 că din mâncarea prea multă vine boala şi necumpătarea ajunge la'ngreţoşare. Sir 31:16
|
31 Mulţi au murit fiindc'au mâncat prea mult, dar cel cumpătat îşi va spori viaţa. |
1 Doctorului, pentru slujba lui, dă-i cinstirea ce i se cuvine, căci, şi pe el, Domnul l-a făcut. a |
2 Că de la Cel-Preaînalt vine tămăduirea şi [doctorul] de la rege va primi dar. |
3 Ştiinţa doctorului îi înalţă fruntea; în faţa celor mari se bucură de cinste. |
4 Domnul este Cel ce din pământ a făcut leacurile, iar omul înţelept nu le dispreţuieşte. |
5 Oare nu printr'un lemn s'a îndulcit apa, b pentru ca prin aceasta să I se cunoască puterea? Ies 15:25
|
6 Tot El este Cel ce le-a dat oamenilor ştiinţa, ca să fie El slăvit în minunile Sale. c |
7 Prin ele [doctorul] îngrijeşte şi curmă suferinţa, prin ele farmacistul îşi face amestecurile. |
8 În acest fel, lucrările Lui nu rămân la mijlocul drumului şi de la El vine pacea pe faţa pământului. Iac 01:17
|
9 Fiule, dacă eşti bolnav, n'o lua în uşor, ci roagă-te Domnului, iar Domnul te va vindeca. Is 38:2-3
Iac 05:14
|
10 Îndepărtează greşala, păzeşte-ţi mâinile curate şi de tot păcatul curăţeşte-ţi inima. Is 01:16
Iac 04:8
|
11 Adu jertfă de tămâie binemirositoare şi, drept jertfă de pomenire, făinuţă de grâu şi prinoase mărinimoase, după puterea ta; |
12 apoi fă-i loc doctorului, căci Domnul l-a făcut, şi nu-l îndepărta, fiindcă ai nevoie de el. |
13 Sunt împrejurări când izbânda se află'n mâinile lui, |
14 căci şi el I se va ruga Domnului ca prin el Acesta să-ţi dea uşurare şi vindecare, ca să scapi cu viaţă. |
15 Cel ce păcătuieşte împotriva Celui ce l-a făcut, acela să cadă în mâinile doctorului! d
Dt 28:21
|
16 Fiule, varsă lacrimi pentru cel mort şi, ca un om copleşit de durere, începe-ţi plângerea, înveleşte-i trupul aşa cum e datina şi nu-i trece cu vederea punerea în mormânt. 1Tes 04:13
Sir 22:11
|
17 Plângi cu amar, jeleşte-te şi ţine-ţi mâhnirea după cuviinţă, o zi sau două – ca să nu-ţi atragi clevetire –, apoi alină-ţi întristarea. Pr 15:13
|
18 Că din întristare vine moartea, iar întristarea inimii slăbeşte tăria. Pr 15:13
Pr 17:23
Sir 30:24
2Co 07:10
|
19 Întristarea stă mână'n mână şi cu nefericirea, iar viaţa săracului atârnă de inima lui. |
20 Nu-ţi lăsa inima pe seama tristeţii; amintindu-ţi de moarte, alung-o. |
21 Nu uita: nu există întoarcere! Mortului nu-i vei fi de nici un folos, iar ţie îţi vei face rău. 2Rg 12:23
|
22 Adu-ţi aminte de vorba mea, care va fi şi a ta: ieri eu, astăzi tu. e |
23 Când mortul se odihneşte, lasă-i şi amintirea să se odihnească; de'ndată ce duhul i-a plecat, alină-te!
2Rg 12:20
|
24 Înţelepciunea cărturarului se dobândeşte'n ceasuri lenevoase; înţelept poate deveni cel liber de grijile vieţii. f |
25 Cum să devină înţelept cel de la coarnele plugului, a cărui mândrie e ţepuşa cu care'mboldeşte plăvanii, cel care mână boii şi-şi petrece cu ei la muncă şi care nu vorbeşte decât cu juncanii? |
26 Capul şi-l bate cum să taie brazda, gândul său cel treaz e la nutreţ. |
27 La fel e cu fiece dulgher şi meşter care lucrează zi şi noapte, cu cei ce sapă crestături de peceţi, îndârjiţi în a găsi izvoade noi: inima aceluia e acolo, la ce face, gândul său cel treaz e să-şi isprăvească treaba. |
28 La fel e cu fierarul de lângă nicovală, înşurubat cu gândul la fierul care-aşteaptă; aburul focului îi fleşcăieşte carnea, cuptoru'ncins îl ţine treaz în luptă, urechea lui e'n trăsnetul ciocanului, ochii, stâlpiţi pe ce-are de făcut, inima lui, să-şi isprăvească treaba, gândul său cel treaz e cum s'o desăvârşească. Sir 37:16
|
29 La fel e cu olarul şezând la lucrul său şi roata învârtind-o cu picioarele; grija lui veşnică e doar la munca lui şi lucrul şi-l socoate bob cu bob; Ir 18:3
Sol 15:7
|
30 cu mâna plăsmuieşte lutul şi sub picioare-i biruie cerbicea; inima lui e cum să-l netezească, iar gândul său cel treaz, să cureţe cuptorul. |
31 Toţi aceştia-şi pun nădejdea în mâinile lor şi fiecare e îndemânatic în meseria lui. Sir 10:27
|
32 Fără ei, nici o cetate n'ar putea fi zidită, nimeni n'ar putea nici să se aşeze, nici să călătorească; |
33 dar nici că-i vei afla în sfatul obştesc! şi nici că'n adunare vor fi oameni de vază; nici că vor şedea pe scaun de judecată, şi nici că vor pricepe ce-anume spune legea. |
34 Nu strălucesc nici prin învăţătură, nici prin judecată, şi nu-s de găsit printre [făcătorii de] parabole. Dar ei sunt cei ce ţin temeinicia lumii, iar ruga lor e'n treaba meşteşugului. |
1 Dar altceva-i cu cel ce-şi pune sufletul să cugete la legea Celui-Preaînalt: acela scrutează înţelepciunea tuturor celor de demult şi-şi ia răgaz să vadă profeţiile; |
2 păstrează spusele oamenilor de seamă şi pătrunde'n subţirimea parabolelor, |
3 scormoneşte înţelesul ascuns al proverbelor şi fără'ncetare se-afundă în taina zicalelor. Tit 01:16
|
4 Slujba lui e printre cei mari şi-i de găsit în faţa căpeteniilor; călătoreşte prin ţări străine, căci el printre oameni a cumpănit binele şi răul. |
5 Încă din zori şi'nalţă inima spre Domnul Care l-a făcut, se roagă'n faţa Celui-Preaînalt, gura şi-o deschide spre rugă şi pentru păcatele sale se roagă. 1Rg 12:23
Ps 118:47-48
Ef 03:14
Flp 01:9
1Co 02:13
2Tim 02:7
|
6 Şi dacă Domnul, Marele, o vrea, umplut va fi cu duhul înţelegerii: atunci îşi va revărsa cuvintele propriei lui înţelepciuni şi'n rugăciune Îl va lăuda pe Domnul. Ps 118:47
Is 55:10-11
|
7 Sfatului şi ştiinţei sale le va da un drum şi va cugeta la ceea ce în el e taină; |
8 va arăta ceea ce el însuşi a învăţat şi se va lăuda în legea legământului Domnului. Sir 15:10
|
9 Mulţi îi vor lăuda priceperea care nicicând nu va fi dată uitării; pomenirea lui nu se va stinge, numele său viu va fi din neam în neam. Pr 10:7
Is 45:10
2Tim 02:2
|
10 Neamurile-i vor povesti înţelepciunea, lauda lui, în gura adunării. |
11 Dacă trăieşte mult, lasă un nume mai slăvit decât altele o mie, iar dacă moare, aceasta-i e de-ajuns. a
|
12 Mai am de spus şi cele ce-am gândit, căci mă simt plin ca luna când e plină. |
13 Ascultaţi-mă, voi, fiii mei cei cuvioşi, şi odrăsliţi ca trandafirul ce creşte lângă un curs de apă Flp 04:18
|
14 şi răspândiţi miresme ca tămâia şi înfloriţi asemeni unui crin şi'mprăştiaţi arome, şi laude cântaţi şi binecuvântaţi-L pe Domnul în toate lucrurile Lui. |
15 Daţi slavă numelui Său şi'ntru lauda Lui mărturisiţi-vă cântând din buze şi din harpe, şi'ntru mărturisire să rostiţi aşa: |
16 Lucrurile Domnului sunt, toate, foarte bune şi orice poruncă a Lui fi-va [plinită] la timp. Nu ai de ce să zici: „Ce e aceasta?“, sau: „De ce e cealaltă?“, căci toate vor fi cercetate la vremea lor. Fc 01:29
Fc 01:31
Ecc 03:14
Sol 01:14
Mc 07:37
|
17 La porunca Lui, apa s'a oprit ca o grămadă, b la un cuvânt al gurii Sale au fost adunările apelor. Fc 08:3
Ies 14:21
Ios 03:16
|
18 La porunca Lui, s'a făcut tot ce I-a plăcut şi nimeni nu-I poate împiedica puterea de a mântui. |
19 Toate faptele oamenilor se află'n faţa Lui, de ochii Lui nu-i chip să poţi să scapi; Ps 093:9
Ps 138:1
Ecc 01:9
|
20 văzul Său se'ntinde din veşnicie până'n veşnicie şi'n faţa Lui nimic nu-i de mirare. Ps 093:9
|
21 Nu ai de ce să zici: „Ce e aceasta?“, sau: „De ce e cealaltă?“, căci toate-au fost făcute cu un anume scop. |
22 Binecuvântarea Lui se revarsă ca un fluviu, c şi ca un potop adapă pământul; Ps 064:9
Ecc 01:14
|
23 dar tot aşa mânia le-o dă, ca parte, neamurilor, precum, tot El, apa dulce a prefăcut-o'n sărătură. Ies 14:21
Ps 093:10
|
24 Căile Lui sunt netede pentru sfinţi, dar pentru nelegiuiţi sunt pline de piedici. Ps 017:25
Lc 07:35
|
25 Încă de la'nceput, bunătăţile au fost făcute pentru cei buni, iar cele rele, pentru păcătoşi. Rm 08:28
|
26 Trebuinţele de căpetenie pentru viaţa omului sunt: apa, focul, fierul, sarea, făina de grâu, mierea, laptele, sângele de strugure, untdelemnul şi îmbrăcămintea; Sir 29:21
|
27 toate acestea sunt bunuri pentru cei cuvioşi, aşa cum pentru păcătoşi se prefac în rele. |
28 Sunt vânturi făcute să aducă pedeapsă, în a căror urgie se dezlănţuie harapnice; în timp ce nimicesc, mânia şi-o revarsă, îmblânzind mânia Celui ce le-a făcut. |
29 Foc, grindină, foamete şi ciumă, toate acestea au fost făcute pentru pedeapsă; Ps 148:8
Sol 01:14
|
30 dinţi de fiară, scorpioni şi vipere şi sabie răzbunătoare ce pedepseşte necredincioşii Sir 40:9
|
31 se veselesc de poruncile Lui şi gata sunt pe pământ la vreme de nevoie şi-atunci când vine vremea nu-I ies din cuvânt. Iov 37:12
|
32 Iată de ce, de la'nceput, am hotărât, am cugetat şi-am scris: |
33 „Lucrurile Domnului sunt, toate, bune; pe cele de trebuinţă le dă la vremea lor. Fc 01:29
Fc 01:31
|
34 Şi nu se poate zice: Acesta-i mai rău decât acela!, căci toate, la vremea lor, îşi vor arăta folosul. |
35 Şi acum, cântaţi cu toată inima şi cu toată gura şi binecuvântaţi numele Domnului!“ |
1 Mare zdroabă i s'a hărăzit fiecărui om şi jug apăsător pe fiii lui Adam din ziua când au ieşit din pântecele maicii lor şi până'n ziua când se'ntorc în matca lor obştească. Fc 47:9
Iov 14:1
Ps 089:12
|
2 Gândurile, teama inimii, totul e grija pentru ce va să vină: ziua sfârşitului. Ps 089:12
Ecc 01:18
Evr 09:27
|
3 De la cel ce şade pe tron strălucitor pân'la cel ce-i umilit în ţărână şi'n cenuşă, Ps 081:7
Sol 06:5
Sir 10:9
|
4 de la cel ce poartă porfiră şi cunună pân'la cel ce se'nveleşte cu un ţol, nu-i decât mânie, gelozie, tulburare, zbucium, spaimă de moarte, duşmănie, vrajbă. Iov 07:13-14
Sol 07:5
Sir 10:9
|
5 La vreme de odihnă'n aşternut, somnul nopţii îi poceşte gândurile; |
6 puţină-i e odihna, puţină cât nimicul, şi, deodată, visând, e ca'ntr'o zi de pândă, răvăşit de vedenii, crezându-se de-abia scăpat dintr'o încleştare. |
7 În clipa când să scape, se trezeşte, mirat că se speriase din nimic. |
8 Pentru toată făptura, de la om la dobitoc, iar pentru păcătoşi, de şapte ori mai mult: |
9 moarte, sânge, vrajbă, sabie, nenorociri, foamete, nimicire şi vargă! Sir 39:30
|
10 Toate acestea făcute-au fost pentru nelegiuiţi, şi din pricina lor a venit potopul. Fc 07:12
|
11 Tot ce vine din pământ, în pământ se'ntoarce şi tot ce vine din apă, în mare se întoarnă. a
Fc 03:19
Ecc 01:7
Ecc 12:7
Sir 41:10
|
12 Toată mita şi nedreptatea se vor şterge, dar buna-credinţă rămâne pe veci. |
13 Averea nedrepţilor seacă asemeni unui şuvoi şi ca un tunet ce bubuie'n ploaie. Iov 06:15
|
14 Când îşi deschide mâna, atunci se veseleşte, b în timp ce călcătorii de lege pieri-vor de istov. Ps 036:20
|
15 Mlădiţele necredincioşilor nu-şi înmulţesc ramurile, rădăcinile necuraţilor sunt pe o stâncă seacă. Ps 036:20
Sol 04:4
|
16 Buruiana – care creşte prin toate apele şi pe malurile râului – e'ntâia verdeaţă care se smulge. Ps 036:20
|
17 Dărnicia e ca un rai de binecuvântare, iar milostenia rămâne în veci. |
18 Omul care munceşte şi cel mulţumit de sine au o viaţă dulce, dar, mai mult decât ei, cel ce află o comoară. Flp 04:12
1Tim 06:6
|
19 Copiii şi întemeierea unei cetăţi înveşnicesc un nume, dar o femeie nepătată, mai mult decât cei doi. Pr 31:23
|
20 Vinul şi muzica înveselesc inima, dar iubirea de înţelepciune, mai mult decât amândouă. Ps 103:15
|
21 Fluierul şi harpa fac cântecul plăcut, dar mai presus de ele, dulceaţa graiului. |
22 Farmecul şi mândreţea sunt desfătarea ochiului, dar pe deasupra lor, o pajişte verde. |
23 Prietenul şi fârtatul se întâlnesc când vor, dar mai mult decât ei, soţia cu bărbatul. |
24 Fraţii şi cel ce ajută sunt pentru vreme de necaz, dar mai mult decât ei te scapă milostenia. Lc 16:9
|
25 Aurul şi argintul fac mersul apăsat, dar mai mult decât ele preţuieşte sfatul. |
26 Banul şi puterea înalţă inima, dar mult deasupra lor, frica de Domnul. Cu frica de Domnul n'ai lipsă de nimic şi, dac'o ai pe ea, nu mai cauţi ajutor. Ps 033:9
Tob 04:21
Sir 01:20
|
27 Frica de Domnul e rai al binecuvântării: bolta lui e mai presus de orice slavă. |
28 Fiule, să nu duci o viaţă de cerşetor: decât să cerşeşti, mai bine să mori. |
29 Viaţa omului care trăieşte cu ochii la masa altuia, aceea nu mai poate fi viaţă. El îşi mânjeşte gâtlejul cu mâncări de la alţii, de care omul învăţat şi bine crescut se fereşte. |
30 În gura neruşinatului cerşitul e dulce, dar în pântecele lui va arde foc. |
1 O, moarte, cât de amară îţi este amintirea la omul care trăieşte paşnic în bunurile sale, la omul fără griji, care sporeşte'n toate şi care încă mai poate gusta dumicatul! |
2 O, moarte, cât de binevenită îţi este hotărârea la omul nevoiaş şi sleit de puteri, la bătrânul împovărat de ani, chinuit de griji, nemulţumit, la capătul răbdării! Iov 05:26
|
3 Nu te teme de hotărârea morţii; gândeşte-te la înaintaşii şi la urmaşii tăi; Ps 088:39
|
4 e legea dată de Domnul pentru fiece trup; la ce bun să te împotriveşti bunului plac al Celui-Preaînalt? a Că trăieşti zece ani, o sută sau o mie, în groapă nimeni nu te mustră c'ai fi trăit prea mult... b
Sol 04:14
|
5 Copiii păcătoşilor devin copii urâcioşi, care bântuie casele nelegiuiţilor. Ps 088:48
Sol 03:12
|
6 Moştenirea copiilor păcătoşilor se duce de râpă, iar ocara se prelungeşte în urmaşii lor. Iov 20:10
|
7 Un tată nelegiuit e ocărât de propriii săi copii, că de la el le vine ocara. Sol 03:16
|
8 Vai vouă, oameni nelegiuiţi, că aţi părăsit legea Dumnezeului Celui-Preaînalt!; |
9 la naştere, vă naşteţi pentru blestem, la moarte, pentru voi va fi blestemul. |
10 Tot ce vine din pământ, în pământ se duce; aşa-i şi cu nelegiuiţii: din blestem, în nimicire.
Fc 03:19
Sir 40:11
|
11 Jale e omul în trupul său, iar numele blestemat al păcătoşilor se va stinge. |
12 Ai grijă de numele tău, că el îţi va rămâne mai mult decât o mie de averi în aur. Pr 22:1
|
13 O viaţă fericită durează un anumit număr de zile, dar un nume de cinste rămâne pe'ntotdeauna.
|
14 Fiilor, păstraţi-mi în pace învăţătura:
Înţelepciunea tăinuită e comoară de nevăzut: cui îi poate fi de folos? Ecc 07:12
Sir 20:30
|
15 Mai bun e omul care-şi ascunde prostia decât cel ce-şi ascunde înţelepciunea. |
16 Aşadar, ruşinaţi-vă după cum vă spun eu, că nu orice fel de ruşine e la locul ei şi nu toate îşi au preţ întru totul. Sir 04:21
|
17 Ruşinează-te de desfrânare, în faţa tatălui şi a mamei, de minciună, în faţa celui mare şi a celui puternic; Sir 04:21
|
18 de greşală, în faţa judecătorului şi a dregătorului; de nelegiuire, în faţa adunării poporului; |
19 de nedreptate, în faţa fârtatului şi a prietenului; de furt, în faţa oamenilor cu care trăieşti. |
20 În faţa adevărului lui Dumnezeu şi a Legământului Său: [ruşinează-te] să-ţi întinzi coatele pe masă c, |
21 să înjuri când primeşti sau când dai, să nu le răspunzi celor ce te salută, |
22 să-ţi opreşti privirea pe o desfrânată, să-ţi întorci faţa dinspre unul de-ai tăi, Ies 20:17
Iov 31:1
Mt 05:28
|
23 să-ţi însuşeşti partea altuia sau darul ce i s'a făcut, să furi din ochi o femeie cu bărbat, |
24 să ai prea mult de-a face cu slujnica acestuia, – nu te apropia de patul ei! –, |
25 să ai vorbe de ocară pentru prietenii tăi – nu mustra după ce ai dat! –, Sir 18:15
Sir 27:18
|
26 să mai spui o dată ceea ce ai mai spus şi să dezvălui tainele. Dt 01:17
Sir 19:27
|
27 Atunci vei cunoaşte adevărata ruşine şi vei afla har în faţa a tot omul. |
1 Dar de ceea ce urmează să nu te ruşinezi şi să nu-ţi dai prilejul de a păcătui: Ies 23:6
Lv 19:15
Dt 01:16
Pr 18:5
Iac 02:1
|
2 De legea Celui-Preaînalt şi de Legământul Său, de judecata care-i dă dreptate unui necredincios a; Pr 18:5
|
3 să te socoteşti cu prietenul sau cu tovarăşul de drum, să laşi unor prieteni moştenirea ta, |
4 să ai cântar drept şi greutăţi drepte, să-ţi agoniseşti câştiguri mici sau mari, |
5 să-ţi faci un câştig din vânzarea negustorească, să-ţi pedepseşti cu asprime copiii, b să însângerezi coastele unei slugi rele. Sir 33:26
|
6 Cu o femeie rea, pecetea e de folos c şi unde sunt multe mâini, pune lucrurile sub cheie. |
7 Când dai, fă-o cu număr şi cu măsură; ceea ce dai şi ceea ce primeşti, pe toate pune-le în scris. |
8 [Nu te ruşina] să dai o lecţie d tâmpitului şi prostului şi bătrânului ramolit care se ia la vorbă cu tinerii. Atunci vei fi, într'adevăr, un om învăţat şi cu trecere pe lângă toţi cei vii.
|
9 O fată e pentru tatăl ei o tainică pricină de nesomn, e căci grijile pe care ea le stârneşte, alungă somnul: tânără, poate să-i treacă vârsta, măritată, poate fi urâtă [de bărbat], Sir 07:24-25
Sir 26:10-11
|
10 fecioară, poate fi prihănită şi însărcinată în casa tatălui ei, pentru ca, după ce se mărită, să se arate stearpă. |
11 Asupra unei fiice neruşinate întăreşte bine paza, ca nu cumva să te facă de râsul duşmanilor, de poveste în cetate, de îmbulzeală printre oameni, ca nu cumva să te acopere de ruşine în adunarea obştească.
Sir 26:10-11
|
12 Pe oricine-ai avea în faţă, nu te opri la frumuseţe şi nu te aşeza în mijlocul femeilor. Iov 31:1
|
13 Că din haină iese molia şi din femeie, o răutate de femeie. Pr 07:26
|
14 Mai bună e răutatea unui bărbat decât bunătatea unei femei: căci femeia aduce ruşine şi ocară.
|
15 Acum voi chema în amintire lucrurile Domnului: ce-am văzut, aceea voi povesti. f Prin cuvânt g Şi-a făcut Domnul făpturile; ce-a vrut să facă, cu binecuvântarea Lui s'a făcut. h Rm 01:20
|
16 Strălucind, soarele cuprinde totu'n privire, iar lucrarea Domnului e plină de slava Lui. |
17 Domnul nu i-a împuternicit pe sfinţii Săi i să povestească despre toate minunile Lui, cele pe care Domnul Atotţiitorul le-a aşezat temeinic, pentru ca totul să fie întărit în slava Lui. |
18 El sfredeleşte genunea şi inima j, şi pătrunde'n gândurile lor de taină, de vreme ce El, Cel-Preaînalt, are întreaga cunoaştere, are'n privire semnele vremilor. k Ps 007:9
Ir 17:10
FA 01:24
|
19 El vesteşte trecutul şi viitorul şi descoperă urmele lucrurilor ascunse; Ps 138:1
|
20 nici un gând nu-I scapă, nici măcar un cuvânt nu-I este ascuns. |
21 El a pus în rânduială măreţiile înţelepciunii Sale, căci El e din veşnicie şi pentru veşnicie; de vreme ce la El nu-i nici adaos, nici micşorare, n'are nevoie de sfatul nimănui. Ps 089:2
Rm 11:34
1Co 13:9
|
22 Cât de dorite sunt lucrurile Sale! ca o scânteie încremenită'n vedenie. |
23 Toate acestea trăiesc şi rămân în veac şi'n toată împrejurarea ascultă, se supun. Ps 148:6
|
24 Toate sunt pereche, una'n faţa celeilalte, şi nimic n'a făcut care să nu fie'ntreg; Ps 138:2
Sir 33:15
|
25 unul e făcut pentru binele celuilalt. Cine se va sătura să-I vadă slava? Ps 138:1
|
1 Mândrie a înălţimilor, tărie a a curăţiei, aşa se-arată ceru'n vedenia lui de slavă. Ps 018:1-2
Rm 01:20
|
2 Când se iveşte, soarele vesteşte, ridicându-se, cât e de minunată lucrarea Celui-Preaînalt; Ps 135:8
Ps 018:1-2
Ps 018:6
|
3 în plina lui amiază, usucă pământul – şi cine-i poate răbda dogoarea? Ps 018:6
|
4 Ca să'nroşească fierul, foalele suflă'n jar, dar soarele pe munţi e de trei ori mai jarnic; aburi fierbinţi aruncă şi, săgetând cu razele, întunecă ochii. |
5 Mare e Domnul, Cel care l-a făcut; Acesta-i dă poruncă, el îşi grăbeşte mersul. Sol 13:3
|
6 Şi luna, de asemeni, întotdeauna gata să ne măsoare timpul, e semn pentru vecie. b Ps 135:9
Rm 01:20
|
7 De la lună vine vestirea sărbătorilor, când ea, după ce-a fost plină, treptat se micşorează. Fc 01:14
|
8 Ea este cea care i-a dat lunii un nume c; în drumul ei, se schimbă şi creşte minunat; pe boltă, cort le face oştirilor de sus d cu pânza ei de aur pe-a cerului tărie. |
9 Frumuseţea cerului e'n strălucirea stelelor, podoabă luminoasă în înălţimile Domnului; |
10 după pravila Celui-Sfânt, nu ies din vorba Lui şi'n veghea lor nu ştiu ce e odihna. |
11 Uită-te la curcubeu şi binecuvintează pe Cel ce l-a făcut; în strălucirea lui e mândru fără seamăn, Fc 09:13-14
Iz 01:28
|
12 cuprinde cerul într'un arc de slavă, întins de mâinile Celui-Preaînalt. Fc 09:13-14
Ps 103:2
Iz 01:28
|
13 Cu porunca Lui face zăpada să cadă şi cu a Lui poruncă mână cu biciul fulgerele; |
14 tot El Îşi deschide vistieriile, e iar norii zboară pe cer ca nişte păsări. |
15 Prin marea Sa putere El întăreşte norii şi-i mărunţeşte'n grăunţi de grindină. |
16 La vederea Lui se cutremură munţii şi după voia Sa suflă vântul austru f. Naum 01:5
|
17 Glasul tunetului Său face să mugească pământul şi viforul din miazănoapte, precum şi uraganul. Naum 01:5
|
18 Ca pe nişte păsări în zbor împrăştie zăpada, iar ea cade ca un popas de lăcustă; o vede ochiul, albă, şi se'ncântă, iar sufletul, văzând-o căzând, rămâne'nmărmurit. |
19 Iar bruma, precum sarea o varsă pe pământ; şi dac-o'ngheaţă gerul, e ace mici de spin. Ps 147:5
|
20 Din miazănoapte suflă un vânt rece: gheaţa se prinde pe deasupra apei, se'ntinde şi se'ntinde peste apă şi-o'mbracă'n ţeasta ei ca într'o platoşă. |
21 Tot el mănâncă munţii şi arde'n ger pustiul şi precum focul mistuie verdeaţa. Iov 38:10
|
22 Deodată vine-un nor, şi toate-şi află leacul; după dogoare, roua aduce bucurie. |
23 Cuvântul Său a potolit genunea şi'n ea a sădit insule. |
24 Năierii de pe mare îi povestesc primejdiile, iar noi nu ne credem urechilor; Ps 106:23-24
|
25 în ea se află lucruri nemaipomenite, de necrezut, vietăţi de toate felurile şi neamul chiţilor g. Ps 103:25
|
26 Prin El, trimisul Său îşi netezeşte drumul şi prin cuvântul Său se rânduieşte totul. Ps 032:6
FA 17:28
Evr 01:3
|
27 Am putea spune mai multe, dar la capăt nu vom ajunge; într'un cuvânt: El este totul! h |
28 Unde vom afla puterea de a-L preamări? Căci El, Marele, e pe deasupra tuturor lucrurilor Sale, Ps 070:15
Ps 144:3
1Co 15:28
|
29 Domn de temut, covârşitor de mare şi minunat în tot ceea ce poate. Ps 070:15
Ps 095:4
|
30 Lăudaţi-L pe Domnul, înălţaţi-L pe cât vă stă'n putere: El tot deasupra este! Spre-a-L înălţa, icniţi din răsputeri şi nu vă daţi bătuţi, că tot nu daţi de capăt. Ps 070:15
|
31 Cine L-a văzut, ca să ni-L poată povesti? Cine-L va preamări aşa cum este El? Ps 105:2
|
32 Multe-I sunt încă tainele, mai mari decât acestea, căci noi n'am văzut decât puţin din lucrurile Sale. Ps 144:3
1Co 13:9
|
33 Căci Domnul este Cel ce a făcut totul şi celor cuvioşi le-a dat înţelepciune. Ps 024:14
|
1 Să-i lăudăm pe oamenii de seamă, pe părinţii noştri, după neamul lor. |
2 Multă mărire a făcut Domnul, din veacuri vechi Îi este măreţia. |
3 Pe-atunci erau stăpâni în regatele lor, oameni vestiţi prin putere, sfetnici prin iscusinţa minţii, purtători de profeţìi, |
4 cârmaci ai poporului prin sfaturile lor, prin priceperea de a învăţa poporul, prin înţeleptele rostiri din ceea ce învăţaseră; |
5 unii izvodeau cântări armonioase, alţii scriau istorisiri în versuri; |
6 erau bogaţi, înzestraţi cu putere, trăind cu pace în locuinţele lor. |
7 Toţi s'au preamărit în generaţiile lor, mândrie au fost în zilele lor. |
8 Unii din ei au lăsat un nume pe care-l amintim în laudele noastre; |
9 din alţii însă n'a mai rămas nici o amintire: pierit-au ca şi cum n'ar fi fost, sunt şi acum ca şi cum n'ar fi fost, şi tot aşa, după ei, copiii lor. |
10 Iată însă şi oameni de bine, ale căror fapte de dreptate n'au fost date uitării. |
11 Bogată moştenire îşi află în urmaşi: mlădiţele care-au crescut din ei. |
12 Urmaşii lor sunt fii ai legământului, copiii lor, asemenea cu ei. Ies 20:6
|
13 Urmaşii lor rămân pentru vecie, iar slava lor nicicând nu se va şterge. Pr 10:7
|
14 Trupurile lor cu pace au fost îngropate, iar numele lor e viu din neam în neam. Pr 10:7
|
15 Popoarele le povestesc înţelepciunea, lauda lor se'nalţă'n adunări.
|
16 Enoh i-a plăcut Domnului şi a fost strămutat, pildă, pentru generaţii, de pas înnoitor. a
Fc 05:24
Sol 04:10
Evr 11:5
|
17 Noe s'a aflat desăvârşit şi drept; la vremea mâniei a devenit împăcare: prin el a rămas pe pământ o rămăşiţă b atunci când s'a petrecut potopul. Fc 06:9
Fc 09:9
Evr 11:5
|
18 Legăminte veşnice s'au rânduit cu el, aşa ca nici un trup să nu mai fie nimicit de un potop.
Fc 09:9-11
Ps 111:7
Evr 11:7
|
19 Avraam e marele părinte al multor neamuri; nu s'a aflat un altul să-i semene în slavă: Fc 17:1-27
Rm 04:17
|
20 A păzit legea Celui-Preaînalt, a făcut cu El un legământ, în trupul său şi-a scris el legământul c şi credincios s'a arătat în încercare. Fc 17:4
Fc 22:17-18
Ga 03:6
|
21 Iar Dumnezeu l-a'ncredinţat prin jurământ că în urmaşii lui se vor binecuvânta neamurile, că-l va înmulţi ca pulberea pământului, că pe urmaşii lui îi va înălţa cum sunt stelele şi le va da ca moştenire din mare pân' la mare şi de la Râu pân' la marginile pământului. d
Fc 12:2-3
Fc 13:16
Fc 15:5
Fc 17:4-6
Fc 22:17-18
Ps 071:8
Ga 03:8
|
22 Aceeaşi încredinţare i-a dat-o lui Isaac, de dragul lui Avraam, părintele său.
Fc 26:3
|
23 Binecuvântarea tuturor oamenilor, precum şi legământul le-a odihnit pe capul lui Iacob; l-a întărit în binecuvântări şi lui i-a dat moştenirea; şi i-a osebit părţile şi le-a împărţit celor douăsprezece triburi. Fc 13:16
Fc 15:5
Fc 17:4
Fc 22:17-18
Fc 27:28
Fc 49:28
Dt 32:9
Ies 11:3
|
1 Şi din el a odrăslit un om de omenie care a aflat bunăvoinţă în ochii fiecăruia, cel iubit de Dumnezeu şi de oameni: Moise, a cărui amintire e binecuvântată. Ies 11:3
|
2 Slavă i-a dat asemenea cu a sfinţilor a şi mare l-a făcut, temut de vrăjmaşi. Ies 06:5
Ies 06:8
Ies 11:3
|
3 Prin cuvintele lui a făcut să înceteze plăgile b şi l-a preamărit în faţa regilor c; porunci i-a dat pentru poporul său şi i-a arătat câte ceva din slava Sa. |
4 Pentru credincioşia şi blândeţea lui, l-a sfinţit, alegându-l dintre toţi purtătorii de trup. Ies 19:19
Nm 12:3
|
5 El l-a făcut să-I audă glasul şi să intre în norul întunecos, porunci i-a dat, stând faţă către faţă, lege de viaţă şi ştiinţă, ca să-l înveţe pe Iacob legământul şi pe Israel, judecăţile Sale. d
Ies 19:5
Ies 20:21
Ies 31:18
|
6 L-a ridicat pe Aaron, un sfânt asemenea cu el, fratele lui, din seminţia lui Levi. Ies 04:27
Ies 16:10
|
7 L-a rânduit ca veşnic legământ şi i-a dat preoţia poporului. L-a fericit cu rânduială bună şi l-a încins cu un veşmânt de slavă; Ies 28:2
Evr 03:2
Evr 03:5
|
8 cu strălucire desăvârşită l-a îmbrăcat şi cu podoabe bogate l-a încărcat, pantaloni, veşmânt lung şi efod; Ies 28:30
Ies 28:35
|
9 cu rodii mărunte l-a înconjurat şi cu mulţimea unor clopoţei de aur, de jur-împrejur, care sunau la fiecare pas şi se auzeau în templu ca amintire pentru fiii poporului său; |
10 şi cu veşmânt sfinţit, de aur, de mătase stacojie şi de porfiră – lucrare de meşter ţesător –, cu pieptarul judecăţii, în care se aflau Urim şi Tumim e, făcut din fire stacojii – lucru de meşter –, |
11 cu pietre scumpe, săpate ca nişte peceţi, încrustate în aur – lucrare de giuvaiergiu –, spre a fi pomenire, prin scrisul săpat în ele, după numărul seminţiilor lui Israel; |
12 cunună de aur i-a pus peste tiară, având, săpată'n ea, inscripţia sfinţeniei, în semn de mare cinste, lucrare măiestrită, spre desfătarea ochilor, podoabă ne'ntrecută. Ies 28:26
|
13 Înainte de el nu s'au văzut asemenea lucruri şi nicicând un străin nu s'a'mbrăcat cu ele, ci numai fiii săi şi urmaşii lor, pe'ntotdeauna. |
14 Jertfele lui se mistuiau de tot, de două ori pe zi, şi fără încetare. |
15 Moise l-a umplut de dar f şi l-a uns cu untdelemn sfinţit, ceea ce i-a fost legământ veşnic – lui şi urmaşilor lui, cât va dura cerul – să slujească şi să-şi plinească preoţia şi să-şi binecuvinteze poporul în numele Domnului. Lv 08:10
Lv 08:12
Nm 18:14
Dt 11:21
|
16 El l-a ales, dintre toţi cei vii, să-I aducă Domnului prinoase, tămâie şi miresme binemirositoare întru pomenire, să facă rugăciuni de ispăşire pentru poporul Său. |
17 Prin poruncile Lui i-a dat putere peste aşezămintele de judecată, să-l înveţe pe Iacob poruncile Lui şi să-l lumineze pe Israel cu legea Sa. |
18 Dar oameni străini s'au ridicat împotrivă-i şi l-au gelozit în pustie, oamenii lui Datan şi Abiron şi adunătura lui Core, aprinşi de mânie. Nm 16:1-2
|
19 Domnul însă a văzut şi nu I-a plăcut: nimiciţi au fost întru iuţimea mâniei Sale, întru minunile făcute împotriva lor, mistuindu-i în flăcările focului Său. Nm 16:31
Nm 16:35
1Co 10:10-11
|
20 Slavei lui Aaron i-a mai adăugat ceva care să-i fie din neam în neam: ca parte a lui, pârga roadelor timpurii şi, în primul rând, pâine din destul; Nm 18:20
|
21 într'adevăr, ei mănâncă jertfele Domnului, pe care le-a dat lui şi urmaşilor lui. |
22 Numa'n pământul poporului nu are moştenire, o anume parte a lui nu va fi întru popor, căci „El e partea şi moştenirea ta“. g
|
23 Finees, fiul lui Eleazar, este al treilea în mărire, de vreme ce a arătat râvnă în frica Domnului şi s'a ţinut drept în faţa răzvrătirii poporului cu bunătatea şi sârguinţa sufletului său şi a dobândit iertare pentru Israel. Nm 25:7
Nm 25:12
1Mac 02:54
|
24 De aceea s'a făcut cu el un legământ de pace, să fie el întâistătător al templului şi al poporului Său, pentru ca a lui şi a urmaşilor săi să fie stăpânia preoţiei în veci. Nm 25:12-13
1Mac 02:54
|
25 A mai fost şi legământul făcut cu David, fiul lui Iesei, din seminţia lui Iuda; dar moştenirea regelui trece numai de la fiu la fiu, în timp ce moştenirea lui Aaron trece la toţi urmaşii lui h. Nm 16:35
Ps 088:4-5
|
26 Domnul să pună înţelepciunea în inima voastră ca să-I judecaţi cu dreptate poporul, în aşa fel încât bunătăţile acestuia să nu piară, şi nici slava lui din seminţia lui. |
1 Viteaz în război, aşa a fost Iosua, fiul lui Navi, urmaşul lui Moise în menirea profetică, cel ce, vrednic fiind de numele său, mare s'a arătat spre a-i mântui pe cei aleşi a, spre a-i pedepsi pe vrăjmaşii răzvrătiţi, pentru ca Israel să intre în moştenirea sa. Nm 27:18
1Mac 02:55
|
2 Cât de măreţ a fost el atunci când şi-a ridicat mâinile şi şi-a întins sabia asupra cetăţilor! Ios 06:2
Ios 10:1
|
3 Cine, mai înainte, a fost ca el?: căci el a purtat războaiele Domnului. |
4 Oare nu prin mâna lui s'a oprit soarele şi o singură zi s'a făcut cât două? Ios 10:12-13
1Mac 02:55
|
5 Pe Stăpânul Cel-Preaînalt L-a chemat când vrăjmaşii îl strâmtorau din toate părţile, iar Domnul, Marele, i-a plinit dorinţa cu ploaie grea de grindină, cum nu s'a mai văzut; |
6 el a dezlănţuit război împotriva unui neam b şi pe potrivnici, în chiar căderea lor, i-a nimicit, pentru ca neamurile să cunoască puterea armelor lui şi că el în faţa Domnului ducea războiul.
|
7 Căci el mergea urmându-L pe Domnul; în zilele lui Moise şi-a dovedit evlavia, el şi Caleb, fiul lui Iefone, punându-se'mpotriva gloatei şi'mpiedicând poporul să păcătuiască şi amuţind murmurele cele rele. Nm 14:6-7
Nm 14:38
Nm 26:65
|
8 Tot ei, cei doi, au fost singurii izbăviţi din şase sute de mii de pedestraşi, ca să poată intra în moştenire, în ţara unde curge lapte şi miere. Ios 14:11
|
9 Domnul i-a dat tărie lui Caleb – şi i-a rămas până la bătrâneţe – să se aburce pe înălţimile ţării pe care urmaşii săi aveau s'o ţină'n moştenire, |
10 aşa ca toţi fiii lui Israel să vadă cât e de bine să-L urmezi pe Domnul.
|
11 Iar judecătorii, fiecare pe numele lui, a căror inimă nu s'a desfrânat c şi care nu s'au întors de la Domnul, fie-le amintirea întru binecuvântare! Sir 49:10
|
12 Înflorească-le oasele de unde sunt, numele lor să se înnoiască în fiii acestor oameni străluciţi!
Is 66:14
|
13 Samuel a fost iubit de Domnul său; profet al Domnului, el a întemeiat regalitatea şi a uns cârmuitori peste poporul său. 1Rg 10:1
|
14 Următor al legii Domnului, a judecat adunarea d, iar Domnul l-a cercetat pe Iacob. 1Rg 07:15
|
15 Credincioşia sa l-a arătat profet adevărat şi cuvântul său l-a dovedit credincios în vedenii. 1Rg 10:9
Is 66:14
|
16 El L-a chemat pe Domnul-Cel-Puternic când vrăjmaşii îl strâmtorau din toate părţile şi I-a adus ca jertfă un miel de lapte. 1Rg 07:9-10
|
17 Domnul a tunat din cer şi cu mare vuiet a făcut să I se-audă glasul; 1Rg 07:10
|
18 pe dregătorii Tirienilor i-a nimicit şi pe toţi mai-marii Filistenilor. 1Rg 07:11
|
19 Şi, înainte de vremea somnului său celui veşnic, a mărturisit înaintea Domnului şi a unsului Său: „Pe nimeni nu l-am despuiat de bunurile sale, nici cel puţin de sandale“. Şi nimeni nu l-a învinovăţit. 1Rg 12:3
FA 20:33
|
20 Şi chiar după ce a adormit, el încă a mai profeţit şi i-a prevestit regelui sfârşitul; din pământ şi-a ridicat glasul să profeţească, să şteargă nedreptatea poporului. 1Rg 28:15
1Rg 28:17
1Rg 28:19
|
1 După el s'a ridicat Natan ca să profeţească în zilele lui David.
2Rg 07:3
2Rg 12:1
1Par 17:2
|
2 Aşa cum se pune deoparte grăsimea din jertfa de pace, a tot astfel a fost cu David, fiul lui Iesei. Lv 19:5
|
3 Cu leii se juca precum cu iezii, cu urşii, precum cu mieii. 1Rg 17:14
|
4 În tinereţe, nu a ucis el oare un uriaş şi a şters ruşinarea poporului când şi-a ridicat mâna cu o piatră de praştie şi a doborât trufia lui Goliat? |
5 Că L-a rugat pe Domnul-Cel-Preaînalt, Cel ce a dat dreptei sale putere să nimicească un războinic de frunte, să înalţe puterea poporului său. 1Rg 17:29
|
6 Şi s'a adus laudă pentru „zece mii“ b; lăudat a fost pentru binecuvântările Domnului, dându-i-se o diademă de slavă. 1Rg 18:2
1Rg 29:5
|
7 Că şi-a prăpădit vrăjmaşii de primprejur şi i-a nimicit pe Filisteni, potrivnicii săi, puterea le-a sfărâmat-o până'n ziua de azi. 1Rg 29:5
2Rg 08:1
|
8 În tot ceea ce a făcut, I-a adus laudă Sfântului-Celui-Preaînalt, prin cuvinte de slavă; din toată inima lui a cântat cântări şi L-a iubit pe Cel ce l-a făcut. 2Rg 23:1
|
9 A rânduit cântăreţi înaintea jertfelnicului: din sunetele lor se îndulcea cântarea; 1Par 25:1
|
10 sărbătorilor le-a dat bună-cuviinţă praznicelor, desăvârşită strălucire, pentru ca'n ele să fie lăudat numele cel sfânt al Domnului şi pentru ca, încă din zori, să răsune locaşul. 1Par 16:4
|
11 Domnul i-a ridicat păcatele şi i-a înălţat pe veci puterea, i-a dat făgăduinţă regească, tron de slavă în Israel. 2Rg 12:13
|
12 După el s'a ridicat un fiu plin de ştiinţă, care, datorită lui, a trăit în largul său. 3Rg 01:33
3Rg 05:1
|
13 Solomon a domnit în vreme de pace şi Dumnezeu i-a dat linişte de primprejur ca să poată înălţa o casă numelui Său şi să gătească, pentru vecie, un templu c. 3Rg 02:12
3Rg 05:4-5
3Rg 05:18
|
14 Cât erai tu de înţelept în tinereţile tale, plin de pricepere ca un fluviu! 3Rg 05:9
3Rg 05:11
|
15 Sufletul tău a acoperit pământul şi tu l-ai umplut de parabole cu subînţelesuri; 3Rg 05:12
|
16 numele tău a ajuns până departe, la insule, şi iubit ai fost întru pacea ta. 3Rg 10:1
|
17 Pentru cânturile, proverbele şi zicalele tale, pentru tâlcuirile tale, ţările te-au ţinut în mare cinstire. |
18 În numele Domnului Dumnezeu, al Celui numit Dumnezeul lui Israel, ai adunat aurul cum ai aduna cositor şi ai îngrămădit argintul cum ai face-o cu plumbul. 3Rg 10:27
|
19 Trupul ţi l-ai plecat spre femei, stăpânit ai fost de simţurile tale; d 3Rg 11:1
3Rg 11:4
|
20 cinstea ţi-ai dat-o pe ruşine şi ţi-ai pângărit neamul, mânie aducând asupra copiilor tăi şi, prin nebunia ta, răscoala lor; 3Rg 11:4
3Rg 12:16
|
21 aşa s'a împărţit regatul în două şi din Efraim a ieşit un regat răzvrătit. |
22 Domnul însă nu-Şi va dezice mila, nu va şterge nimic din cuvintele Sale, nu va nimici odraslele alesului Său şi nu va stârpi neamul celui pe care-l iubeşte. Lui Iacob i-a dat o rămăşiţă, lui David, o rădăcină ieşită din el. e
3Rg 11:34
|
23 Apoi Solomon s'a odihnit laolaltă cu părinţii săi, lăsând după el, din chiar sămânţa lui, – nebunia poporului – un descreierat, pe Roboam, cel ce prin sfatul său şi-a'ndepărtat poporul, 3Rg 11:43
3Rg 12:8
3Rg 12:13
|
24 până ce s'a ridicat Ieroboam, fiul lui Nabat, care l-a făcut pe Israel să păcătuiască, iar lui Efraim i-a deschis calea păcatului. Păcatele lor s'au înmulţit atât de mult, încât i-au izgonit din propria lor ţară; 3Rg 12:28
3Rg 15:30
2Par 10:12
|
25 s'au dat în vânt după tot ce era rău până ce peste ei a venit pedeapsa. |
1 Atunci profetul Ilie s'a ridicat ca un foc, iar cuvântul său ardea ca o flacără. 3Rg 17:1
Ir 05:14
Ir 23:29
In 05:35
|
2 Prin el a venit peste ei foamete şi prin râvna lui s'au împuţinat. |
3 Prin cuvântul Domnului a închis cerul şi tot aşa, de trei ori, a coborât foc. 3Rg 17:1
3Rg 18:38
|
4 Cât de slăvit ai fost, Ilie, întru minunile tale! Cine-ar putea să se laude că-ţi seamănă ţie?, 4Rg 01:10
4Rg 01:12
|
5 ţie, cel ce ai înviat din moarte un răposat, da, din locaşul morţilor, prin cuvântul Celui-Preaînalt; 3Rg 17:22
|
6 cel ce ai răsturnat regi în prăbuşire şi oameni slăviţi, din culcuşul lor; 3Rg 21:19
4Rg 05:4
|
7 cel ce'n Sinai ai auzit mustrare şi în Horeb, judecata răzbunării; 3Rg 21:19
|
8 cel ce ai uns regi care să pedepsească şi profeţi care să-ţi urmeze; 3Rg 19:16
|
9 cel ce ai fost luat într'un vârtej de foc, într'un car cu cai înflăcăraţi; 4Rg 02:11
|
10 cel ce-ai fost rânduit să mustri'n vremuri [viitoare], a ca să domoleşti mânia înainte ca ea să izbucnească, să întorci inima părintelui spre fiu şi să reaşezi triburile lui Iacob. 4 5:
Lc 01:17
|
11 Fericiţi sunt cei ce te-au văzut şi cei ce-au adormit întru iubire! Fiindcă şi noi cu viaţă vom trăi.
|
12 Când Ilie s'a învăluit în vârtej, Elisei s'a umplut de duhul său; cât a trăit, de nici un stăpânitor n'a fost clintit, nimeni nu l-a putut subjuga. 4Rg 02:11
|
13 Nici un lucru nu-l putea depăşi, iar trupul său a profeţit şi'n moarte. b 4Rg 13:21
|
14 În timpul vieţii a făcut minuni, în moartea sa, minunate i-au fost lucrările. 4Rg 02:14
4Rg 13:21
|
15 Cu toate acestea, poporul nu s'a pocăit; de păcatele lor nu s'au îndepărtat pân' ce-au fost duşi din ţara lor ca robi şi'mprăştiaţi pe tot pământul. |
16 Doar un popor micuţ a mai rămas cu un cârmuitor din casa lui David. Unii din ei au făcut ceea ce e plăcut [Domnului], iar alţii şi-au înmulţit păcatele. |
17 Iezechia şi-a întărit cetatea şi a adus apa'ntre zidurile ei, cu fierul a săpat în stâncă şi a făcut casă pentru apă. 4Rg 20:20
4Rg 18:13
2Par 32:1
|
18 În vremea lui s'a ridicat Senaherib şi l-a trimis pe Rabşache, care s'a dus şi şi-a ridicat mâna împotriva Sionului, în semeţia lui, trufaşă fără seamăn. 4Rg 18:13
2Par 32:1
Is 36:1
|
19 Atunci inimile şi mâinile le-au tremurat şi-au fost cuprinşi de chinuri ca ale femeii'n facere |
20 şi L-au chemat pe Domnul-Milostivul, spre El întinzându-şi mâinile; |
21 Cel-Sfânt i-a auzit degrab din cer şi i-a scăpat prin mâna lui Isaia; a lovit tabăra Asirienilor, îngerul Său i-a nimicit.
4Rg 19:35
Is 36:1
Is 37:36
Ir 22:23
Tob 01:16
Tob 01:19
1Mac 07:41-42
2Mac 08:19
2Mac 15:22
|
22 Căci Iezechia a făcut ceea ce era plăcut Domnului şi s'a ţinut tare în căile lui David, părintele său, pe care i le-a arătat Isaia, profetul, mare şi vrednic de crezare'n vedeniile lui. Is 37:36
|
23 În vremea lui s'a dat soarele înapoi şi regelui i s'a sporit viaţa. 4Rg 20:9
4Rg 20:11
2Par 32:24
Is 38:8
|
24 Puternic insuflat c, el a văzut şi ce va fi la urmă şi i-a alinat pe necăjiţii din Sion, |
25 pe cele ce vor fi le-a arătat până'n vecie şi pe cele ascunse, mai înainte ca ele să fi fost. |
1 Amintirea lui Iosia e o mireasmă'mbuchetată, cu meşteşug alcatuită de făcătorul de miresme; dulce ca mierea e în toate gurile, ca muzica la un ospăţ cu vin. 4Rg 22:1-2
|
2 El a izbutit să întoarcă poporul la credinţă, el a stârpit urâciunile nelegiuirii a, 4Rg 23:4
2Par 34:4
2Par 34:33
|
3 inima şi-a îndreptat-o spre Domnul, iar în zilele nelegiuiţilor a întărit evlavia.
4Rg 22:2
4Rg 23:25
|
4 În afară de David, de Iezechia şi de Iosia, toţi au fost nişte păcătoşi; de vreme ce au părăsit legea Celui-Preaînalt, regii lui Iuda au fost şi ei părăsiţi; |
5 căci puterea lor le-au dat-o altora şi slava lor, unui neam străin. |
6 [Duşmanul] a ars cetatea cea aleasă a sfântului locaş şi i-a pustiit străzile 4Rg 25:9
|
7 din pricina lui Ieremia – pe care ei l-au chinuit –, cel rânduit profet încă din pântecele maicii sale, ca să dezrădăcineze, să nimicească, să prăbuşească, dar şi să zidească şi să sădească. |
8 Iezechiel e cel ce a văzut vedenie de slavă, pe care [Dumnezeu] i-a arătat-o pe un car de heruvimi; Iz 01:4
|
9 căci el a făcut pomenire de duşmani sub ploaie b şi i-a întărit pe cei ce urmează calea cea dreaptă. Iz 01:10
|
10 Cât despre cei doisprezece profeţi, înflorească-le oasele de-acolo unde sunt! Că ei l-au alinat pe Iacob şi l-au răscumpărat prin credincioşia nădejdii.
Iz 37:12-13
Sir 46:11
|
11 Cum l-am putea preamări pe Zorobabel, cel ce a fost ca o pecete la mâna cea dreaptă, Ezr 03:2
Ag 02:23
3Ezr 06:2
|
12 sau pe Iosua, fiul lui Iosedec, cei ce, în zilele lor, au rezidit templul şi au ridicat poporul c cel sfinţit Domnului, menit slavei celei veşnice?
Ezr 03:2
Ezr 05:2
Ag 01:1
Ag 01:12
3 1:
3Ezr 06:2
|
13 Mare e şi pomenirea lui Neemia, cel ce ne-a ridicat şi zidurile cele dărâmate şi a reaşezat porţi şi zăvoare şi casele din nou ni le-a durat.
Ne 07:1
|
14 Nimeni de pe pământ n'a fost făcut să fie ca Enoh, ca el, cel ridicat de pe pământ. Fc 05:24
Evr 11:5
|
15 Şi nici bărbat că s'a născut asemenea lui Iosif, căpetenia fraţilor săi, sprijin al poporului său, ale cărui oseminte au fost cercetate. Fc 41:40
Fc 50:18
Fc 50:20
Ios 24:32
|
16 Sem şi Set au fost slăviţi printre oameni, dar, în zidire, mai presus de orice făptură vie, e Adam. Fc 04:24
|
1 Simon – fiul lui Onia –, marele preot a, el a fost cel ce'n timpul vieţii sale a reparat Casa şi'n timpul zilelor sale a întărit templul. 1Mac 12:7
2Mac 03:4
|
2 De el a fost întemeiată îndoita înălţime b, înaltul zid de sprijin din jurul templului. |
3 În zilele lui a fost săpată casa apelor – un iezer cu o'ntindere cât marea. |
4 În grija de a-şi feri poporul de cădere, a întărit cetatea împotriva oricărei împresurări. |
5 Cât de măreţ era el, înconjurat de poporul său, când ieşea din sfânta-sfintelor c: |
6 ca luceafărul de dimineaţă în mijlocul unui nor, ca luna când e plină, |
7 ca soarele strălucind peste locaşul Celui-Preaînalt, ca un curcubeu lucind în nişte nori de slavă, |
8 ca o floare de trandafir în plină primăvară, ca florile de crin pe malul unei ape, ca ramurile Libanului în zilele de vară, |
9 ca focul şi tămâia în căţuie, ca un vas lucrat întreg din aur împodobit cu tot felul de pietre preţioase, |
10 ca un măslin când îşi plineşte rodul, ca chiparosul ce se înalţă'n nori. |
11 Când îşi punea tunica preaslăvită şi se înveşmânta în toate podoabele sale, când se suia la sfântul jertfelnic, umplea de slavă curtea templului. Ies 28:4
|
12 Iar când primea părţile d din mâinile preoţilor, el însuşi aproape de focul de pe jertfelnic, înconjurat era de o cunună de fraţi ca de frunzişul unor cedri din Liban; ca nişte trunchiuri de finic îl înconjurau, |
13 ei, fiii lui Aaron, în măreţia lor, purtând în mâini prinoasele Domnului în faţa obştii întregi a lui Israel! |
14 Şi'n timp ce-şi împlinea slujba la altar să înfrumuseţeze prinosul către Cel-Preaînalt, Atotţiitorul, |
15 mâna şi-o întindea spre cupă şi făcea libaţia sângelui de strugure; îl vărsa la temelia jertfelnicului, mireasmă bineplăcută Celui-Preaînalt, Împăratul-a-toate. Nm 10:2
Nm 10:10
|
16 Atunci fiii lui Aaron izbucneau în strigăte, sunau din trâmbiţele lor de metal ciocănit şi făceau să se-audă o larmă uriaşă spre pomenire'n faţa Celui-Preaînalt. |
17 Atunci tot poporul deodată se punea'n mişcare şi cădea cu faţa la pământ să I se închine Domnului său, Atotţiitorul, Dumnezeul Cel-Preaînalt. |
18 Iar cântăreţii cântau cu glasul laude: dintr'un tumult, o dulce melodie. |
19 Iar poporul înălţa cereri către Domnul Cel-Preaînalt, stând la rugăciune înaintea Celui-Milostiv până ce se isprăvea serbarea Domnului e şi slujba Lui se încheia. |
20 Atunci, coborându-se, el îşi ridica mâinile peste toată obştea fiilor lui Israel ca să le dea, cu buzele lui, binecuvântarea Domnului şi slăvit să fie întru numele Lui. Nm 06:23
|
21 Apoi, pentru a doua oară, cădeau cu faţa la pământ ca să primească binecuvântarea de la Cel-Preaînalt.
|
22 Şi acum, binecuvântaţi-L pe Dumnezeul-a-toată-făptura, Cel ce pretutindeni face lucruri mari, Cel ce ne-a înălţat zilele încă din sânul mamei şi S'a purtat cu noi după mila Sa. Ioil 02:21
|
23 Să ne dea nouă veselia inimii, iar pacea să ne vină'n zilele noastre, în Israel, ca'n zilele de-odinioară. 3Rg 08:27
|
24 Rămână mila Sa cu noi, nedespărţită, şi'n zilele noastre să ne mântuiască!
|
25 Două sunt neamurile de care sufletului meu îi e silă, iar al treilea nu este neam: |
26 cei ce locuiesc în muntele Seir f, Filistenii şi poporul cel prost care locuieşte în Sichem.
In 04:9
|
27 O învăţătură de pricepere şi de ştiinţă a scris în această carte Isus, fiul lui Sirah, fiul lui Eleazar, din Ierusalim, cel ce ca o ploaie şi-a răspândit înţelepciunea inimii. |
28 Fericit e cel ce fără'ncetare va reveni asupra acestor cuvinte! Acela care le aşază în inima sa va deveni înţelept; |
29 că, dacă le va plini, puternic va fi întru toate, de vreme ce lumina Domnului e cărarea lui. |