[ VTVechiul Testament

[ CantCântarea Cântărilor
[ Cap. 8 ]CAPITOLUL 8
1
O, tu, de mi-ai fi fost un frate
hrănit la sânul maicii mele,
să te sărut în văzul tuturor
şi nimeni să mă poată defăima!
2
De mână te voi prinde
şi'n casa maicii mele te voi duce,
în vatra celei ce m'a zămislit;
acolo tu-mi vei da învăţătură
şi eu din vin-balsam te-oi adăpa
şi din mustirea rodiilor mele.

Ecc 02:4 Cant 03:4

3
Cu stânga lui va sta sub capul meu
şi dreapta lui mă va cuprinde.

Cant 02:6

4
– Fiice ale Ierusalimului, vă conjur
pe-a ţarinii putere şi tărie,
să nu-mi treziţi ori să-mi sculaţi iubita
pân' ce ea însăşi va voi! a

Cant 02:7 Cant 03:6 Cant 05:8

5
– Cine-i aceea oare care vine
suindu-se albită şi'nflorită
şi rezemată pe iubitul ei?
– Sub măr eu te-am trezit,
acolo unde maica ta
cu tine a fost grea,
acolo unde chinuri a'ndurat
aceea care'n chinuri te-a născut.

Cant 03:6 Cant 03:9 Mt 12:49 Ga 04:19 1Ptr 05:10

6
O, pune-mă pe inimă pecete b,
pecete vreau să fiu pe braţul tău!
Că tare precum Moartea e Iubirea
şi crudă precum Iadul e Ardoarea c:
i-s aripile aripi ca de foc,
cărbuni aprinşi sunt flăcările ei.

Ir 22:24 2Tim 02:12

7
Apele mari iubirea n'o pot stinge,
nici râurile vor putea s'o'nece.
Cel ce bogata casă şi-ar goli-o
să cumpere în schimb iubire,
acela doar dispreţ va dobândi.

Mt 08:25 Rm 08:35 Rm 08:39

8
– E mică sora noastră; d sâni nu are.
Cu sora noastră oare ce vom face
în ziua când de ea se va vorbi?
9
De este ea un zid,
îi vom zidi creneluri de argint;
dar dacă este uşă,
o căptuşim cu scândură de cedru.
10
– Un zid sunt eu,
şi sânii mei îi sunt ca nişte turnuri;
de-aceea sunt în ochii lui
ca una care-şi află pacea.

11
Avut-a Solomon o vie
acolo, la Baal-Hamon;
pândarilor le-a dat-o s'o păzească
şi fiecare-avea să-i dea o mie
de sicli de argint pe roada ei.

Ecc 02:4 Mt 21:33 Mt 21:34 Mc 12:1

12
Dar via mea e-a mea şi-mi stă'nainte:
o mie-s pentru tine, Solomon,
şi două sute doar pentru pândari. e

Is 05:1

13
– Tu, care şezi în mijlocul grădinii
când glasul tău prietenii l-ascultă,
tu, fă-mă să-l aud şi eu! f

Cant 02:14

14
– Aleargă g, dragul meu,
şi fii asemeni
cu-o căprioară sau un pui de cerb
pe munţii de balsam!

Cant 02:9 Cant 02:17

[ VTVechiul Testament

[ IsIsaia
Cap. 1 Israel nu-şi cunoaşte Dumnezeul. Adevăratele jertfe. Curăţirea Ierusalimului.
Cap. 2 Profeţie despre Iudeea, Ierusalim şi ziua mâniei Domnului.
Cap. 3 Pedeapsa mândriei şi a podoabelor deşarte.
Cap. 4 (continuare)
Cap. 5 Iubitul şi via sa. Blesteme împotriva mai-marilor lui Iuda. Năvala Asirienilor.
Cap. 6 Chemarea lui Isaia.
Cap. 7 Isaia prevesteşte naşterea Mântuitorului din fecioară.
Cap. 8 Regatul Siriei se surpă. Domnul e Stăpânul istoriei. Aşteptând ceasul Domnului. Vremea lui Mesia.
Cap. 9 Naşterea, numele şi împărăţia lui Mesia.
Cap. 10 Vai celor nedrepţi; vai Asirienilor. Mica rămăşiţă. Pieirea Asirienilor.
Cap. 11 O nouă vestire a lui Mesia. Întoarcerea celor robiţi.
Cap. 12 Cântarea celor răscumpăraţi.
Cap. 13 Vedenia lui Isaia asupra Babilonului.
Cap. 14 Întoarcerea din robie. Regele Babilonului se duce în iad. Despre Babilon, Asiria şi Filisteni.
Cap. 15 Profeţie asupra lui Moab.
Cap. 16 (continuare)
Cap. 17 Profeţie asupra Damascului şi a lui Efraim. Sfârşitul idolatriei. Grădini pentru zeii străini.
Cap. 18 Pustiirea Etiopiei.
Cap. 19 Profeţie asupra Egiptului.
Cap. 20 Vestire asupra înfrângerii Egiptenilor şi Etiopienilor.
Cap. 21 Căderea Babilonului. Profeţie asupra triburilor arabe.
Cap. 22 Profeţie asupra Ierusalimului.
Cap. 23 Profeţie asupra Tirului.
Cap. 24 Pustiirea pământului.
Cap. 25 Cântare de mulţumire.
Cap. 26 Cântarea celor răscumpăraţi.
Cap. 27 Uciderea balaurului. Cântecul viei. Reaşezarea poporului lui Dumnezeu.
Cap. 28 Împotriva lui Efraim. Profeţii mincinoşi. Şubrezenia unor legăminte. Parabola lucrătorului.
Cap. 29 Împresurarea şi eliberarea Arielului. Formalismul religios. Mântuirea care vine.
Cap. 30 Profeţii asupra Egiptului şi Ierusalimului. Pedepsirea neamurilor.
Cap. 31 Zădărnicia alianţei cu Egiptul. Domnul împotriva Asiriei.
Cap. 32 Regele drept. Femeile nepăsătoare. Domnia dreptăţii şi păcii.
Cap. 33 Izbăvirea făgăduită poporului lui Dumnezeu.
Cap. 34 Edomul (Idumeea) ca simbol al neamurilor pedepsite.
Cap. 35 Mântuire şi fericire.
Cap. 36 Senaherib năvăleşte în Iudeea. Rabşache ameninţă. a
Cap. 37 Rugăciunea lui Iezechia. Izbăvirea Ierusalimului.
Cap. 38 Regele se îmbolnăveşte şi se vindecă. Rugăciunea lui Iezechia.
Cap. 39 Iezechia primeşte solii Babilonului şi le arată vistieriile sale, fapt care-i aduce pedepsirea.
Cap. 40 Profeţie asupra Înaintemergătorului.
Cap. 41 Cineva vine în numele Domnului. Israel şi Cel ce l-a ales. Căderea idolilor.
Cap. 42 Întâiul Cânt despre Servul Domnului. Domnul biruitorul. Israel, slugă surdă şi oarbă.
Cap. 43 Domnul e singurul Dumnezeu, proniatorul şi eliberatorul poporului Său. Împotriva Babilonului. Israel nerecunoscător.
Cap. 44 Slava lui Dumnezeu. Deşertăciunea idolilor. Îndemn la pocăinţă. Bucuria răscumpărării. Profeţie asupra lui Cirus.
Cap. 45 Pofeţie asupra lui Cirus (continuare). O nouă profeţie asupra lui Mesia. Vestirile Domnului. Chemarea şi convertirea neamurilor.
Cap. 46 Zeii Babilonului cad. Israel e izbăvit.
Cap. 47 Profeţie despre căderea Babilonului.
Cap. 48 Darul lui Dumnezeu asupra lui Israel.
Cap. 49 Al doilea Cânt despre Servul Domnului. Sionul, înnoit. Neamurile şi poporul ales. Prăzile uriaşului.
Cap. 50 Israel, îndepărtat de Domnul, dar nu fără nă-dejde. Al treilea Cânt despre Servul Domnului.
Cap. 51 Făgăduinţe celor credincioşi. Braţul Domnului. Nu vă temeţi de oameni! Domnul asupra neamurilor.
Cap. 52 Făgăduinţe pentru mântuire. Al patrulea Cânt despre Servul Domnului.
Cap. 53 Al patrulea Cânt despre Servul Domnului (continuare).
Cap. 54 Slava noului Ierusalim. a
Cap. 55 Mântuirea care dulce se îmbie.
Cap. 56 Neamurile chemate la mântuire.
Cap. 57 Mustrări pentru necredinţa lui Israel.
Cap. 58 Adevăratul post.
Cap. 59 Prin pocăinţă spre mântuire. Făgăduirea Mântuitorului.
Cap. 60 Slava poporului lui Dumnezeu.
Cap. 61 Unsul Domnului în vestea cea bună.
Cap. 62 În aşteptarea mântuirii.
Cap. 63 Răzbunarea Domnului asupra Edomului. Ziua biruinţei.
Cap. 64 Rugăciunea poporului.
Cap. 65 Împotriva idolatriei. Răsplată pentru buni şi răi. Ceruri noi şi pământ nou.
Cap. 66 Jertfe duhovniceşti. Judecata şi împărăţia lui Dumnezeu.
Introducere la Cartea Profetului Isaia

Soarta unui stat mic, situat – pe de-o parte – între două imperii rivale şi – pe de alta – hărţuit aproape fără-ncetare de vecini turbulenţi nu poate fi decât o jucărie în cumpăna dintre marile puteri. Este o opinie la care ar subscrie orice istoric sau politolog.

Iată însă că literatura profetică a Vechiului Testament ne oferă o imagine răsturnată: înflorirea sau decadenţa Egiptului, apariţia şi dispariţia imperiului asiro-babilonian, apariţia şi dispariţia imperiului medo-persan, intrarea în arenă a Romei sunt fenomene istorice uriaşe care se petrec pe seama micuţului stat evreu, învecinat cu triburile neastâmpărate ale Canaanului şi strivit de umbrele demiurgice ale unui Ramses, Nabucodonosor, Cirus sau Vespasian. Belşug sau foamete, sănătate sau molimă, pace sau război, libertate sau robie, bucurie sau întristare, viaţă sau moarte, totul se mişcă în funcţie de ceea ce se întâmplă în sânul lui Israel: credinţă sau necredinţă, monoteism sau idolatrie, devotament sau trădare, virtute sau păcat. Aşadar, în viaţa fiilor lui Israel există o balanţă morală ale cărei talgere pendulează între propriile lor hotare, dar ale cărei braţe, prelungite, gâdilă văzduhurile Nilului, Eufratului sau Tibrului; acestea, la rândul lor, vor sufla compensator în dezechilibrul cumpenei lăuntrice.

Toate acestea, pentru că Israel nu este un neam ca oricare altul, ci poporul ales şi rânduit de Dumnezeu să-i croiască omenirii un drum spre mântuire. Din iniţiativa lui Dumnezeu, între cei doi a intervenit un legământ: „Voi Îmi veţi fi Mie popor, iar Eu vă voi fi vouă Dumnezeu“. Legământul însă are o clauză: Eu vă voi fi Dumnezeu dacă – şi atâta vreme cât – voi Îmi veţi fi (Îmi veţi rămâne) popor. Cu alte cuvinte, patronajul şi asistenţa Domnului sunt valabile şi operante cu condiţia ca poporul ales să-I rămână, în întregime, fidel, adică monoteist şi supus preceptelor morale care decurg din adorarea unui singur Dumnezeu. Orice abatere se înscrie în metafora infidelităţii conjugale şi se pedepseşte exemplar. Pedeapsa însă – întotdeauna cu caracter pedagogic, urmărind îndreptarea – nu este aplicată direct, ci indirect, prin mijlocirea unor popoare străine şi puternice, ai căror conducători vor deveni, fără s-o ştie, instrumente ale lui Iahv?Š: fiecare, la rândul său, se va ridica împotriva micului popor intrat în degringoladă morală, pe care-l va pedepsi prin năvală armată, prin asedii lungi, însoţite de foame, sete, molimă, încrâncenări fratricide şi isprăvite prin măcel şi deportări în masă. Aşa se face că teribilul Nabucodonosor devine „robul Domnului“ atunci când îi duce pe Israeliţi în robie, dar tot „rob al Domnului“ va fi şi Cirus, atunci când, după şaizeci de ani, îi va elibera. Cu toate acestea, Nabucodonosor nu va scăpa nepedepsit: pe de o parte, fapta lui era un fruct al trufiei şi al poftei de stăpânire, iar, pe de alta, tiranul nu avusese atâta omenie încât să le acorde robiţilor un tratament cât de cât omenesc. Dacă Domnul, în toate aceste demersuri, pare deseori crud şi necruţător, o grijă îi rămâne constantă: din poporul măcelărit sau deportat trebuie să rămână un „rest“; această „rămăşiţă“ a lui Israel va constitui nucleul regenerării şi restaurării, pentru că Dumnezeu nu a renunţat, nici măcar pentru o clipă, la planul Său de a-i croi omenirii un drum spre mântuire.

Ce era statul evreu în secolul 6 î. H.? Şi care este contextul istoric în care se ridică, detunător, vocea profeţilor?

În anul 931 regatul lui Solomon se împărţise în două, ca rezultat al luptei dintre Roboam şi Ieroboam, urmaşii săi: regatul de nord, numit Israel, pe teritoriul Samariei, cu capitala la Tirţa, şi regatul de sud, numit Iuda, cu capitala la Ierusalim.

Monoteist prin excepţie şi excelenţă, poporul evreu trăieşte pe pământul Canaanului laolaltă cu popoarele sau triburile politeiste, vecini cu care se războieşte sau convieţuieşte paşnic. Politeismul e o religie simplă, uşor accesibilă, lipsită de doctrină, dar cu o mare varietate de practici magice, unele foarte atrăgătoare, mai ales cele dedicate zeităţilor fertilităţii, cu ample desfăşurări de ritualuri orgiastice, deseori vecine cu desfrâul sacralizat. Contactele monoteismului sever şi contaminarea lui cu practicile politeiste erau inevitabile. Pe de altă parte, înclinarea Evreilor spre idolatrie era cunoscută încă din vremea lui Moise; cu atât mai mult acum, când o seamă din regii lui Israel se căsătoreau cu femei păgâne care nu numai că-şi aduceau cu ele idolii proprii, dar îi impuneau, direct sau indirect, poporului de jos, ceea ce-l făcuse pe profetul Ilie să adopte împotriviri frontale.

În acest timp, după o lungă perioadă de migraţii succesive, Orientul Mijlociu cunoaşte noi şi puternice forme de organizare statală. Între 883 şi 859 Asiria fuzionează cu Babilonia şi dă naştere imperiului asiro-babilonian. Salmanasar al III-lea (858-824) cucereşte Damascul, înaintează spre vest, atinge coastele Mediteranei şi devine stăpânul puternicelor cetăţi portuare Tir şi Sidon.

Cealaltă mare putere, Egiptul, cunoaşte o perioadă de declin, mai ales prin luptele interne ale dinastiilor.

Între 783 şi 745 Asiro-Babilonia trece ea însăşi printr-un con de umbră, când îşi pierde o parte din teritorii, până când tronul este preluat de Tiglatfalasar al III-lea (745-722); acesta reface armata, cucereşte o parte din Galileea (734) şi recucereşte Damascul (732), apropiindu-se astfel de cele două state evreieşti. El este cel ce inaugurează o politică nouă: transformarea în provincii asiriene a teritoriilor cucerite şi transferurile masive de populaţie, prin deportări şi colonizări.

După o domnie scurtă şi nesemnificativă a lui Salmanasar al V-lea (726-722), Sargon al II-lea (721-705) reia campaniile marilor săi înaintaşi şi lărgeşte hotarele imperiului. Acum se petrece un fapt crucial în istoria lui Israel: În urma alianţei pe care regele Osea o făcuse cu Egiptul, Sargon cucereşte Samaria, o preface în provincie asiriană sub numele de Samerina, desfiinţează astfel regatul Israel, pe locuitori îi deportează în Asia şi repopulează teritoriul cu colonişti asiatici; aceştia din urmă, amestecaţi cu rămăşiţa israeliană ce se va întoarce, contaminată de păgânism, după aproape două secole, vor alcătui poporul hibrid al Samarinenilor, aşa cum este el cunoscut în vremea Noului Testament.

Urmaşii lui Sargon, îndeosebi Senaherib şi Asurbanipal, continuă campaniile militare şi angajează războaie cu marele rival, Egiptul, în timpul cărora regii lui Iuda oscilează între o mare putere şi cealaltă, până când tronul imperiului asirian este ocupat de Nabucodonosor (605-562); acesta asediază, cucereşte şi dărâmă Ierusalimul, desfiinţează regatul Iuda şi-l preface în provincie asiriană, dărâmă templul, după ce-l jefuieşte, şi deportează poporul în marele exil babilonian, din care „rămăşiţa“ lui Israel avea să se întoarcă, după şaizeci de ani (538), printr-un decret al lui Cirus, regele Mezilor şi cuceritorul Babilonului.

În dramatica istorie a fiilor lui Israel, de-a lungul multor secole, şubrezirea monoteismului, contaminarea cu practicile idolatre, adoptarea luxului, dezvoltarea corupţiei, încurajarea îmbogăţirilor nedrepte pe seama sărmanilor, carenţele de autoritate ale castei preoţeşti (ea însăşi autoare a relativismului religios şi abuzului social), toate acestea determină perioada de criză în care Dumnezeu, de altfel pururea veghetor, Se simte îndatorat să intervină energic. Aşa se naşte instituţia profetismului. La urma urmelor, viciile enumerate mai sus erau tot atâtea încălcări ale legământului dintre Dumnezeu şi Israel; încălcarea se cerea sancţionată, dar nu înaintea unor mustrări şi avertismente menite să trezească conştiinţele, să facă pocăinţa posibilă cu un ceas mai devreme şi să evite astfel dezastrele. Rolul acesta, pe cât de măreţ pe atât de ingrat, şi-l asumă, prin voia şi chemarea lui Dumnezeu, profeţii. Şirul lor, ca personaje ale profetismului instituţional, începe cu Amos (cca 750) şi se încheie, după aproape opt secole, cu Ioan Botezătorul.

Desigur, profeţi existaseră şi înainte de Amos; cei mai de seamă fuseseră magnificul Moise, neliniştitul David, vijeliosul Ilie.

Îndată dupa Amos se ridică, în anul 740, Isaia, personalitatea cea mai complexă a noului curent, dar şi cea mai definitorie pentru însăşi noţiunea de profet.

Dacă, în general, dicţionarele îl definesc pe „profet“ (sau, în varianta slavonă, „prooroc“) drept persoană care reprezintă voinţa lui Dumnezeu şi este înzestrată cu capacitatea de a prezice viitorul, e bine să se ştie că, în lumina Vechiului Testament, funcţia prevestitoare a profetului, deşi pare cea mai uimitoare şi mai spectaculoasă, nu constituie însuşirea de prim-plan a acestuia. În esenţă, profetul este conştiinţa lucidă şi responsabilă a poporului său în momentele de criză religioasă şi morală. El e un om mai mult sau mai puţin obişnuit până în clipa când intervine Chemarea. Aceasta se produce direct, fără mijlocitori: Dumnezeu îi vorbeşte şi-i încredinţează misiunea, el ascultă şi, de obicei, răspunde imediat (precum Isaia) sau după oarecare şovăială (precum Ieremia). Odată angajat, el devine „robul Domnului“ şi I se supune necondiţionat. Profetul este, mai întâi de toate, purtătorul de cuvânt al lui Dumnezeu printre semenii săi, pe toată întinderea scării sociale, de la rege până la omul de rând. Expresia: „Aşa grăieşte Domnul“ e mai mult decât o sintagmă a limbajului profetic: e un simbol al autorităţii divine care se rosteşte prin gura profetului, o autoritate indiscutabilă, ce nu poate fi pusă sub semnele îndoielii. Profetul e perfect conştient de sine şi de misiunea lui. Principalul său instrument de lucru e cuvântul viu, rostit direct, răspicat; profetul este, prin excelenţă, un predicator. Deseori însă predicatorul este dublat de scriitor (direct sau prin tahigraf); el e un poet care foloseşte cu mare îndemânare metafora, comparaţia, parabola, hiperbola, metonimia, stilul direct sau indirect, lamentaţia, avertismentul, ironia, sarcasmul, ameninţarea şi, nu arareori, invectiva. El e conştiinţa critică a ceea ce ar trebui să fie societatea contemporană, o conştiinţă aspră şi necruţătoare, care se adresează în primul rând clasei de la conducere. Adresarea se face în numele unui Dumnezeu universal şi atotputernic, drept, dar şi milostiv, gata să pedepsească, dar şi să-i primească pe cei ce se căiesc şi se îndreaptă. În numele Aceluiaşi Dumnezeu, condamnă abaterea de la credinţă, dar şi injustiţia socială. Toţi oamenii sunt egali în faţa Domnului. Regii nu au dreptul să facă ce vor. Profeţii instaurează un cod moral independent de autoritatea politică: legea nu a fost dată de aceasta, ci de o autoritate care o transcede. E pentru prima oară când între religie şi morală se instituie o legătură indisolubilă, cu consecinţe până-n zilele noastre, ceea ce-l făcea pe istoricul englez J. M. Roberts să declare: „Dacă miezul politicii liberale este credinţa că puterea trebuie folosită într-un cadru moral independent de ea, atunci rădăcinile lui adânci se află în învăţătura profeţilor“.a

Aşadar, profetul este, mai întâi de toate, un erou al timpului său, menit să zguduie şi să trezească conştiinţele adormite. El însă este înzestrat nu numai cu porunca de a vesti, ci şi cu darul de a prevesti. Profetul e un vizionar. Inspirat de Duhul Sfânt, el are capacitatea de a-şi exceda epoca şi de a străpunge viitorul printr-un fascicul de lumină revelatoare. El „vede“ evenimente viitoare, la distanţă de săptămâni, luni, ani, secole – şi chiar milenii –, pe care uneori le relatează prin verbe la timpul trecut, ca şi cum ele s-ar fi întâmplat. Relatarea merge deseori până la amănunt: conturul, durata şi semnificaţia evenimentului, contextul istoric, spaţii şi termene, nume simbolice sau reale. Dacă s-a spus, pe bună dreptate, că Noul Testament nu poate fi înţeles decât prin cel Vechi, aceasta se datorează, în cea mai mare măsură, profeţiilor – îndeosebi celor mesianice –, fiecare în parte alcătuind un arc peste timp.

Toate aceste însuşiri ale profetului clasic alcătuiesc, în fapt, portretul lui Isaia.

Numele său înseamnă (fireşte, în ebraică): „Domnul este mântuire“. Printr-o rădăcină comună, el este înrudit cu numele Iosua, Elisei, Osea şi Iisus.

Isaia şi-a desfăşurat misiunea profetică pe o durată de 40 de ani, adică din 740, când a fost chemat, până în 700, când a murit.

Era fiul lui Amos (altul decât profetul cu acelaşi nume) şi, potrivit tradiţiei rabinice, făcea parte din nobilimea lui Iuda, din chiar neamul regesc al acestuia, afirmaţie ce nu poate fi dovedită – dar nici infirmată, de vreme ce profetul vorbea cu regele ca de la egal la egal. Oricum, el aparţinea elitei ierusalimitene, iar opera sa îl prezintă, fără nici un dubiu, drept un om foarte cultivat, a cărui pană e deprinsă cu literatura, îndeosebi cu poezia; paginile sale, cele mai multe, sunt ale unui mare scriitor. Mai ştim că era căsătorit şi că avea copii, ceea ce nu l-a împiedicat să răspundă chemării lui Dumnezeu şi să devină o personalitate publică de prim rang, cu o imensă autoritate asupra contemporanilor, de-a lungul domniei a nu mai puţin de patru regi: Ozia, Iotam, Ahaz şi Iezechia.

Chemarea profetului are loc în anul morţii lui Ozia. Iotam are o domnie scurtă şi nesemnificativă. Confruntările încep odată cu domnia lui Ahaz, la vremea când imperiul asirian, condus de impetuosul Tiglatfalasar, cucereşte ţările dinspre Mediterana, cu intenţia vădită de a-şi face loc spre Egipt. Acum principala problemă a regatului Iuda este aceea a unei politici externe salvatoare. Isaia militează pentru o politică de echilibru, neangajată, vecină cu neutralitatea, ştiut fiind că alianţa cu o mare putere atrage reacţia celeilalte; după el, singura alianţă valabilă trebuie să rămână aceea cu Domnul, în toate implicaţiile ei religioase şi morale. Regele însă e de altă părere şi înclină balanţa spre Asiria, dar în loc să câştige un aliat se pomeneşte cu un stăpân; Tiglatfalasar preface regatul de nord (Israel) în stat vasal, iar pe Ahaz îl cheamă în Damasc, cetate proaspăt cucerită, să i se închine.

Iezechia, fiul şi urmaşul lui Ahaz, se orientează spre Egipt. Isaia se opune, suveranul perseverează, mişcările sunt urmărite, de-a lungul anilor, de către regii asirieni Salmanasar, Sargon şi Senaherib, până ce, în ciuda tuturor avertismentelor, Ierusalimul cade, iar regele este prins şi deportat.

În tot acest timp, Isaia nu oboseşte să vorbească, să scrie, să strige, să sfătuiască, să îndemne, să avertizeze, să mustre şi, mai presus de toate, să încurajeze şi să ţină moralul treaz, atât pe al poporului, cât şi – dacă şi în ce măsură e cu putinţă – pe al regelui. În momente de cumpănă, restrişte şi descurajare, vocea profetului este aproape singura doctorie tonică. De pildă, când armata asiriană se află sub zidurile Ierusalimului şi totul pare pierdut, Isaia prezice retragerea neaşteptată a lui Senaherib, profeţie ce se împlineşte întocmai.

Opera sa este, deopotrivă, teologică, istorică şi literară. Ca nimeni altul – şi cu mult deasupra celorlalţi – Isaia Îl prevesteşte pe Mesia ca născându-Se din fecioară, asumându-Şi păcatele omenirii şi suferind pentru mântuirea ei; viziunea sa e în răspăr cu întreaga mentalitate iudaică, triumfalistă, asupra venirii unui Mântuitor, dar în acord cu inspiraţia Duhului Sfânt şi, prin aceasta, cu ceea ce avea să se petreacă cu şapte secole mai târziu, fapt pentru care Sfinţii Părinţi l-au numit „Evanghelistul Vechiului Testament“. În Noul Testament există nu mai puţin de 89 de citate isaiene, preluate aidoma, aluziv sau prin parafrazare, ceea ce înseamnă că, după Psalmi, Cartea lui Isaia este cea mai puternică legătură dintre cele două Legi.

Ca şi în alte cazuri, critica raţionalistă protestantă (căreia i s-au raliat şi o seamă de biblişti catolici) contestă autenticitatea integrală a Cărţii lui Isaia, emiţând teoria că, de fapt, ar exista nu un singur autor, ci doi (un Isaia propriu-zis şi un Deutero-Isaia) şi chiar trei (celor doi li se adaugă un Trito-Isaia) (ceva de felul butadei că Shakespeare n-ar fi existat şi că opera lui a fost scrisă de un altul, care însă se numea tot Shakespeare...). Adevărul este că acest tip de critică porneşte de la negarea caracterului revelat al Sfintei Scripturi, reducând-o la dimensiunea ei pur omenească; or, din acest unghi, e imposibil de conceput că evenimente istorice majore, cum ar fi întoarcerea Iudeilor din captivitatea babilonică, sau refacerea Ierusalimului şi restaurarea templului, ar fi putut fi „văzute“ (prezise, profeţite) de cineva (un om!) cu şase-şapte decenii înainte. După acest criteriu, cel ce a scris capitolul 53 din Isaia ar fi trebuit să fie cel puţin contemporan cu patimile lui Iisus! Iar dacă în laturile sau la marginile celor 66 de capitole se constată diferenţe de stil, de limbaj sau de abordare, nimic mai firesc (ca şi în cazul lui Moise) la un autor ce-şi exercită condeiul pe durata a patruzeci de ani. Atât vechea tradiţie iudaică, precum şi cea creştină, atestă autenticitatea deplină a operei lui Isaia, ca aparţinând aceluiaşi autor. Pe de altă parte, avem toate motivele să credem că Septuaginta este versiunea care păstrează până astăzi, intactă, Cartea lui Isaia. În Noul Testament există numeroase citate reproduse din Septuaginta, care nu se regăsesc în Textul Masoretic.

Dar, la urma urmelor, oricâte controverse s-ar isca asupra autorilor pământeni, supremul Autor al Sfintelor Scripturi este şi rămâne unul şi acelaşi: Duhul Sfânt.

[ VTVechiul Testament

[ IsIsaia
[ Cap. 1 ]Israel nu-şi cunoaşte Dumnezeul. Adevăratele jertfe. Curăţirea Ierusalimului.
1 Vedenia a lui Isaia, fiul lui Amos, pe care el a văzut-o despre Iuda şi Ierusalim sub regii Ozia, Iotam, Ahaz şi Iezechia, care au domnit în Iudeea.

Am 01:1

2
Ascultă, cerule, şi ia aminte, pământule b, că Domnul grăieşte:
Născut-am fii şi i-am crescut,
dar ei s'au lepădat de Mine.

Dt 30:19 Dt 32:1 Dt 32:5 Ps 134:21 Ir 06:19 Mi 01:2 Mi 06:2

3
Boul îşi cunoaşte stăpânul,
şi asinul ieslea domnului său,
dar Israel nu Mă cunoaşte,
poporul Meu nu Mă pricepe. c

Dt 32:6 Ir 04:22

4
Vai ţie, neam păcătos, popor încărcat de păcate,
soi rău, fii nelegiuiţi!;
L-aţi părăsit pe Domnul şi L-aţi mâniat pe Sfântul lui Israel,
întorcându-I spatele d.

Dt 32:5 Is 30:9 Is 57:3 Dn 09:5 Sof 01:6

5
Unde să mai fiţi loviţi, voi, cei ce stăruiţi în fărădelege?
Tot capul vă e buşit,
inima toată-i năpădită de întristare. e

Ir 02:30 Ir 04:19 Ir 05:3 Os 04:10

6
De la picioare pân' la cap, nimic în ele nu e neatins:
răni, vânătăi, bube deschise;
nici oblojeli, nici feşi, nici untdelemn, nimic care să le vindece.

Dt 28:35 Plg 01:12

7
Pământul vostru e pustiu, cetăţile vă sunt arse de foc,
ţara vă e mâncată de străini chiar în faţa ochilor voştri;
pustiită este, răvăşită de neamuri străine.

Dt 28:51-52 Is 05:5 Lc 13:35

8
Fiica Sionului va fi părăsită ca o colibă într'o vie,
ca un pătul într'o livadă,
ca o cetate împresurată.
9
Şi dacă Domnul Atotţiitorul nu ne-ar fi lăsat urmaşi,
am fi ajuns ca Sodoma şi ne-am fi asemănat cu Gomora.

Fc 19:24 Dt 32:22 Is 04:3 Is 10:22 Is 17:5 Is 24:6 Ir 23:14 Plg 03:22 Rm 09:29

10
Ascultaţi cuvântul Domnului, voi, domni ai Sodomei!;
luaţi aminte la legea lui Dumnezeu, voi, popor al Gomorei!

Fc 19:24 Os 05:1 Ap 11:8

11
Ce preţ au pentru Mine mulţimea jertfelor voastre? – zice Domnul –;
M'am săturat de arderile-de-tot cu berbeci
şi nu vreau grăsime de miei şi sânge de tauri şi de ţapi,

Ps 015:4 Ps 050:17 Pr 15:8 Pr 21:27 Is 66:3 Ir 06:20 Iz 23:39 Os 08:13 Am 05:21-22 Mal 01:10 Sir 35:3-4 Mc 12:33 Evr 07:18

12
şi nici ca voi să vă înfăţişaţi cu ele înainte-Mi;
căci cine oare le-a cerut din mâinile voastre?
De-acum încolo să nu-Mi mai călcaţi prin curte! f

Ir 07:10 Ir 07:22 Mal 01:10

13
Chiar dacă veţi aduce făinuţă de grâu, e'n zadar;
tămâia Îmi este urâciune.

Lv 26:31 Pr 21:27

14
Nu pot să sufăr lunile voastre cele noi,
nici sâmbetele, nici ziua cea mare;
sufletul Meu urăşte postul şi zilele-de-odihnă
şi lunile voastre cele noi şi serbările voastre.
M'am săturat de voi, păcatele voastre nu le voi mai suferi!

Is 10:14

15
Când vă veţi întinde mâinile spre Mine,
Eu Îmi voi întoarce ochii de la voi;
şi chiar dacă vă veţi înmulţi rugăciunile, nu vă voi asculta,
căci mâinile voastre sunt pline de sânge.

Iov 35:13 Ps 005:6 Pr 01:28 Pr 15:32 Is 59:3 Ir 11:11 Ir 14:12 Iz 08:18 Iz 23:45 Mi 03:4 Mi 07:3 Za 07:12-13 Mt 06:7 Lc 18:11 In 09:31 Iac 04:3 Iac 04:8

16
Spălaţi-vă, curăţiţi-vă,
ştergeţi de dinaintea ochilor Mei răutăţile din sufletele voastre,
lăsaţi-vă de răutăţi!

Iov 11:14 Ps 033:14 Ps 036:27 Ir 04:14 Ir 11:15 Iz 45:9 Am 05:14 Sir 38:10 Iac 01:27 Iac 04:8 1Ptr 03:11

17
Învăţaţi-vă să faceţi binele,
căutaţi dreptatea, scăpaţi-l pe cel năpăstuit,
daţi-i dreptate orfanului, apăraţi dreptatea văduvei;

Ies 22:22 Iov 11:14 Ps 033:14 Ps 081:4 Am 05:14 Mi 06:2 Sir 35:14

18
şi veniţi să judecăm împreună – zice Domnul;
şi chiar dacă păcatele voastre vor fi roşii ca focul,
Eu ca zăpada le voi albi;
iar de vor fi roşii ca purpura,
ca lâna albă le voi face;

Iov 11:14 Is 41:1 Is 43:25 Is 44:22 Is 58:2 Ir 02:35 Iz 20:35 Mi 06:2 Ap 07:14

19
şi de veţi vrea şi-Mi veţi da ascultare,
bunătăţile pământului veţi mânca.

Ies 20:12 Lv 25:18-19 Is 58:9

20
Dar de nu veţi vrea şi nu-Mi veţi da ascultare,
de sabie veţi fi mâncaţi;
căci gura Domnului a grăit acestea.

Mal 02:2

21
Cum a ajuns ea desfrânată,
cetatea cea plină de credincioşie,
Sionul g, plină cândva de judecată h, în care sălăşluia dreptatea,
iar acum... ucigaşii!

Iz 16:15 Mt 23:34-35 Mt 23:37

22
Argintul tău n'are nici un preţ, cârciumarii tăi pun apă'n vin; i

Ir 06:30 Plg 04:1 Iz 22:18

23
mai-marii tăi sunt răzvrătiţi mână'n mână cu hoţii,
se dau în vânt după mită şi umblă după foloase;
orfanului nu le iau apărarea, iar pricina văduvelor nu o iau în seamă.

Ies 22:22 Is 22:25 Ir 05:28 Ir 07:9 Iz 22:25 Os 09:15 Mi 07:3 Za 07:10

24
Drept aceea, aşa zice Stăpânul, Domnul Atotţiitorul:
Vai vouă, puternici ai lui Israel,
că nu va înceta mânia Mea asupra celor potrivnici
şi judecată voi face asupra vrăjmaşilor Mei;

Dt 28:63

25
şi mâna Mi-o voi aduce peste tine
şi ca prin foc te voi curăţi;
pe cei răzvrătiţi îi voi da pieirii,
pe nelegiuiţi îi voi alunga de la tine
şi pe toţi trufaşii îi voi smeri;

Ir 09:6 Mal 03:2-3

26
pe judecătorii tăi îi voi aşeza ca mai'nainte, şi pe sfetnicii tăi ca la'nceput.
După toate acestea vei fi numită Cetatea Dreptăţii,
credincioasa cetate-mamă, Sion.

Ir 23:5-6 Za 08:3

27
Căci robimea ei va fi mântuită cu judecată şi cu milă. j
28
Dar nelegiuiţii şi păcătoşii împreună vor fi zdrobiţi,
iar cei ce L-au părăsit pe Domnul vor fi şi ei nimiciţi.

Iov 31:3 Ps 001:6

29
Că se vor ruşina de idolii lor în care le-a fost voia
şi le va crăpa obrazul de grădinile în care le-a fost pofta.

Is 65:3 Os 04:13

30
Că vor fi ca un molid k în desfrunzire şi ca o grădină lipsită de apă;

Ps 001:3 Is 05:5 Is 28:4 Ir 17:6

31
tăria lor va fi ca puzderiile de câlţi, lucrările lor ca scânteile focului,
şi vor arde nelegiuiţii laolaltă cu păcătoşii, şi nu va fi cine să-i stingă.

2Rg 23:7 Is 33:11 Ir 17:27 Am 05:6 Mal 04:1

[ VTVechiul Testament

[ IsIsaia
[ Cap. 2 ]Profeţie despre Iudeea, Ierusalim şi ziua mâniei Domnului.
1 Cuvântul care s'a făcut către Isaia, fiul lui Amos, despre Iudeea şi despre Ierusalim.
2
Că'n zilele de pe urmă
fi-va muntele Domnului – cu casa lui Dumnezeu –
la vedere pe culmea munţilor
şi se va înălţa deasupra colinelor
şi toate neamurile vor veni la el.

Is 27:13 Is 56:7 Ir 03:17 Mi 04:1-2 Mi 05:1 Tob 14:5 Mt 02:11

3
Şi multe neamuri vor merge şi vor zice:
Veniţi să ne suim în muntele Domnului,
în casa Dumnezeului lui Iacob!;
El ne va spune nouă calea Sa;
iar noi vom merge pe ea,
că din Sion va ieşi Legea
şi din Ierusalim cuvântul Domnului.

Ps 134:21 Is 51:4 Ir 31:6 Mi 04:2 Mi 05:1 Za 08:21-22 Za 14:16 Sol 18:4 Mc 16:15 Lc 13:29 In 04:22

4
Şi El va face judecată între neamuri, şi multe popoare va mustra.
Iar ele-şi vor preface săbiile în fiare de plug
şi lăncile în seceri;
un neam nu va ridica sabie împotriva altui neam
şi ele nu vor mai învăţa să se războiască. a

Is 11:3 Mi 04:3 Mi 05:1 Ioil 04:10 Za 08:22 Za 09:10 Lc 02:14 In 04:27

5
Şi acum, tu, casă a lui Iacob b: Veniţi, şi să umblăm în lumina Domnului!

Is 09:1 In 08:12 1In 01:7

6
Căci El Şi-a lepădat poporul, casa lui Iacob,
pentru că ţara lor e plină de vrăji cum era altădată,
ca şi aceea a celor de alt neam c,
şi mulţi copii străini li s-au născut. d

Ir 12:7 Iz 05:6 Iz 07:21 Os 12:2

7
Căci ţara lor s'a umplut de argint şi de aur şi nenumărate erau vistieriile lor;
şi ţara li s'a umplut de cai, iar carele lor sunt fără număr.

Plg 04:17 Iz 07:21

8
Şi s'a umplut pământul de urâciuni: – chiar lucrul mâinilor lor –
şi s-au închinat celor făcute de degetele lor.

Ies 32:8 Is 44:10 Ir 02:28

9
Şi omul s'a încovoiat şi bărbatul a fost umilit: pe asta nu le-o voi ierta. e
10
Şi acum, intraţi în crăpăturile stâncilor şi ascundeţi-vă în pământ,
de frica Domnului şi de slava tăriei Lui,
când Se va scula să prăpădească pământul f.

Ir 23:24 Am 09:2 2Tes 01:9 Ap 06:15

11
Că privirea Domnului e înaltă, dar omul e umil;
dar trufia omului va fi umilită
şi numai Domnul Se va înălţa în ziua aceea.

Is 05:15 Lc 18:14

12
Că ziua Domnului Atotţiitorului va fi mai presus de cel mândru şi de cel semeţ
şi mai presus de cel înalt şi de cel trufaş, iar ei vor fi umiliţi;

Ir 46:10 Ioil 02:1 Ioil 02:10 Mal 04:1 Lc 18:14

13
şi mai presus de tot cedrul Libanului,
de cel ce este înalt şi de cel ce este trufaş,
şi mai presus de tot stejarul Vasanului

Iz 27:6

14
şi mai presus de tot muntele înalt
şi mai presus de tot dealul înalt

Is 41:15 Za 04:7

15
şi mai presus de orice turn înalt
şi mai presus de tot zidul înalt

Is 30:25 Ir 51:58

16
şi mai presus de orice corabie de pe mare
şi mai presus de toată priveliştea navelor frumoase.
17
Şi tot omul va fi umilit
şi trufia oamenilor va cădea la pământ,
şi numai Domnul în ziua aceea Se va înălţa.

Is 05:15-16 Sol 06:6

18
Şi ei îşi vor ascunde toţi [idolii] făcuţi de mâna lor,

Os 10:8

19
vârându-i în peşteri şi'n crăpăturile stâncilor
şi'n vizuinile pământului,
de frica Domnului şi de slava tăriei Lui,
când Se va scula să prăpădească pământul.

Ioil 02:10 Os 10:8 Lc 23:30 2Tes 01:9 Ap 06:16 Ap 09:6

20 Căci în ziua aceea va lepăda omul urâciunile lui de aur şi argint, pe care şi le-a făcut să se închine la zădărnicii şi lilieci, g

Is 17:8 Is 31:7 Mi 05:12

21
atunci când va intra în vizuinile de piatră seacă şi'n crăpăturile stâncilor,
de frica Domnului şi de slava tăriei Lui,
când Se va scula să prăpădească pământul.

Ioil 02:10 2Tes 01:9

22
Lăsaţi-vă deci de un astfel de om care nu-i altceva decât o suflare în nări.
Ce preţ poate fi în el? h

2Par 35:21 Iov 27:3

[ VTVechiul Testament

[ IsIsaia
[ Cap. 3 ]Pedeapsa mândriei şi a podoabelor deşarte.
1
Iată, Stăpânul, Domnul Atotţiitorul,
va arunca în afara Ierusalimului şi a Iudeii
pe omul tare şi pe femeia tare, puterea pâinii şi puterea apei,

Plg 01:15 4Rg 24:14-15 Iz 04:16 Iz 05:16

2
pe cel uriaş şi pe cel puternic, pe războinic şi pe judecător,
pe profet, pe ghicitor şi pe omul bătrân,

Is 09:14 4Rg 24:14-15

3
pe căpetenia peste cincizeci,
pe sfetnicul minunat şi pe meşterul înţelept
şi pe ascultătorul treaz.

4Rg 24:14-15

4
Şi voi pune peste ei mai-mari tinerei,
şi batjocoritori îi vor stăpâni.

Ecc 10:16

5
Şi'n popor se va arunca unul asupra altuia,
om asupra omului şi vecin asupra vecinului,
copilandrul cu batjocură asupra bătrânului,
omul de nimic asupra celui de neam bun.

Iz 22:29 Za 08:10 Za 14:13 Mt 24:10 Mc 13:12

6
Că omul se va apuca de fratele său ca de casnicul tatălui său, zicând:
„Ai pe tine o haină, fii căpetenia noastră,
ţine'n mână bucatele mele!“

Za 14:13

7
Şi răspunzând el în ziua aceea, va zice:
„Nu voi fi căpetenia ta,
că'n casa mea nu am nici pâine, nici haină;
nu voi fi mai-marele acestui popor!“ a

Ies 15:26

8
Căci Ierusalimul s'a pustiit şi Iudeea s'a prăbuşit,
fiindcă limbile lor grăiesc nelegiuire în nesupunerea lor faţă de Domnul.

Tob 14:1

9
Iată că de-acum slava lor s'a prăbuşit
şi ruşinea feţei lor le stă împotrivă
şi păcatul lor, precum Sodoma,
îl spun în gura mare şi nu-l ascund. Vai de sufletul lor!
Că rău sfat şi-au îndreptat ei înşişi asupră-le, zicând:

Fc 13:13 Fc 18:20 Ir 02:19

10
„Haideţi să-l legăm pe cel drept, că-l purtăm în cârcă degeaba!“
Şi astfel vor mânca din roada faptelor lor.

Pr 01:31 Pr 14:14 Pr 18:20 Mal 03:18 Sol 02:12 Iac 03:18

11
Vai celui nelegiuit!, că rele îi vor veni după faptele mâinilor lui.

Pr 14:14 Ir 25:14 Mal 03:18

12
Poporul Meu!, vameşii tăi te vămuiesc b,
hrăpăreţii au stăpânire asupră-ţi.
Poporul Meu!, cei ce vă fericesc vă înstrăinează
şi cărarea picioarelor voastre o strică.

Ir 38:22 Plg 01:5

13
Dar acum Domnul va sta la judecată
şi la judecată-l va pune pe poporul Său.
14
Însuşi Domnul va intra la judecată
cu bătrânii poporului şi cu mai-marii lui:
„Aşadar, de ce i-aţi dat foc viei Mele c
şi de ce prada săracului e în casele voastre?

Ps 095:13 Ps 097:9 Mc 12:1 Ap 01:7

15
De ce-i faceţi poporului Meu strâmbătate
şi ruşinaţi faţa săracilor?“.

Ps 009:29-30 Is 01:21 Am 02:7

16
Acestea zice Domnul:
Pentru că fiicele Sionului s'au semeţit
şi merg cu gâtul ţeapăn şi cu ochii sticlind,
pentru că atunci când păşesc cu picioarele
mătură pământul cu poala şi-l fac să duduie sub tălpi,

Am 02:7 1Tim 02:9

17
Dumnezeu le va smeri pe doamnele fiice ale Sionului d
şi Domnul le va dezveli adevăratul lor chip în ziua aceea,
18 că Domnul va lua de la ele slava straielor şi cârlionţii şi zulufii şi diademele
19 şi lănţugurile şi podoaba feţei şi gătelile slăvitelor mândreţi
20 şi salbele şi brăţările şi cununile de cosiţe'mpletite şi verigile mâinii drepte şi inelele şi cerceii
21 şi straiele cu margini de porfiră şi hainele cu câmpuri de purpură
22 şi şalurile de casă şi străveziile îmbrăcăminţi spartane
23 şi cele făcute din lână subţire şi cele'n culoarea iachintului şi cele'n roşu-aprins şi visonul ţesut în auriu şi'n stacojiu şi aşternuturile de pat uşoare.
24
Şi'n locul mirosului dulce va fi praf;
şi'n loc de cingătoare te vei încinge cu funie;
şi'n locul podoabei de aur a capului vei avea chelie din pricina faptelor tale;
şi'n locul straielor de purpură te vei îmbrăca în sac.
25
Şi preafrumosul şi iubitul tău fiu va cădea de sabie;
de sabie vor cădea şi preaputernicii voştri şi vor fi umiliţi.
26
Şi sicriele podoabelor voastre se vor jeli,
iar tu vei rămâne singură şi te vei da cu capul de pământ.

Plg 01:1 Plg 01:4

[ VTVechiul Testament

[ IsIsaia
[ Cap. 4 ](continuare)
1 În ziua aceea şapte femei a se vor ţine de un singur bărbat, zicând: „Vom mânca propria noastră pâine şi vom purta propriile noastre haine b, numai lasă-ne să-ţi purtăm numele c şi ridică ocara de pe noi d!“

Fc 30:23 Lc 01:25

2
Şi'n ziua aceea va străluci Dumnezeu cu slavă în sfat pe pământ,
ca să înalţe şi să umple de slavă
rămăşiţa lui Israel.

Ir 23:5 Iz 34:29 Za 03:8 Za 06:12 In 01:9 In 01:45 FA 13:32 FA 26:6 Ap 07:15

3
Şi va fi că rămăşiţa rămasă în Sion
şi rămăşiţa rămasă în Ierusalim chema-se-vor sfinţi,
toţi cei scrişi pentru viaţă în Ierusalim e.

Ies 32:32 Ps 068:28 Is 01:9 Iz 12:16 Lc 10:20 Ap 13:8

4
Că Domnul va spăla spurcăciunea fiilor şi a fiicelor f Sionului
şi va curăţi sângele din mijlocul lor g
cu duhul judecăţii şi cu duhul arderii h.

Iz 24:6 In 16:8 Ef 05:26

5
Şi va veni; şi fiece loc al muntelui Sion
şi toate împrejurimile lui
vor fi umbrite ziua de un nor,
iar noaptea vor fi ca un fum
şi ca o lumină de foc înflăcărat;
deasupra tuturor, slava va fi acoperământ

Ies 13:21 Ies 40:35 Is 10:32 Os 02:14 1Co 10:1-2

6
şi frunzar
care'n timpul zilei să ţină umbră împotriva căldurii,
adăpost să fie şi ascunziş împotriva furtunii şi ploii.

Is 25:4 Os 14:8 Mt 07:25

[ VTVechiul Testament

[ IsIsaia
[ Cap. 5 ]Iubitul şi via sa. Blesteme împotriva mai-marilor lui Iuda. Năvala Asirienilor.
1
Cânta-voi acum iubitului Meu
cântarea celui iubit al Meu pentru via Mea a.
Iubitul Meu avea o vie
pe un deal înalt b, în pământ roditor.

Ps 143:9 Cant 08:12 Ir 02:21 Mt 21:33 Mc 12:1 Lc 20:9 1Co 03:9

2
Cu gard am îngrădit-o,
şanţ am săpat împrejuru-i,
viţă de soi am sădit într'însa,
un turn i-am zidit în mijloc
şi-un loc am săpat pentru teasc;
şi-am aşteptat să facă struguri,
dar ea a făcut scaieţi c.

Ezr 09:9 Ir 02:21 Ir 08:13 Os 10:1 Mt 21:33 Mc 12:1 Lc 13:6

3
Şi-acum, tu, omule din Iuda
şi voi, cei ce locuiţi în Ierusalim,
judecaţi voi între Mine şi via Mea:
4
Ce să-i mai fac Eu viei Mele
şi încă nu i-am făcut? d
Că'n timp ce aşteptam să facă struguri,
ea a făcut scaieţi...
5
Şi-acum vă voi spune ce-am să fac Eu cu via Mea:
Îi voi lua gardul,
şi ea va fi de jaf;
îi voi surpa zidul,
şi ea va fi gata de călcat în picioare.

Ezr 09:9 Ps 079:12 Is 01:7 Os 02:14

6
Şi-Mi voi părăsi via,
şi ea nu va mai fi plivită, nici prăşită
şi scaieţi o vor năpădi ca într'o ţelină
şi norilor le voi porunci ca ploaie peste ea să nu plouă.

Is 01:30 Os 02:14 Za 14:17-18

7
Căci via Domnului Atotţiitorului e casa lui Israel
şi omul din Iuda e tânăra ei odraslă iubită;
am aşteptat să facă judecată
şi ea nelegiuire a făcut,
şi nu dreptate, ci ţipăt de groază.

Cant 07:12 Ps 079:14-15 Ir 06:6

8
Vai celor ce casă lângă casă alipesc
şi ţarină lângă ţarină adună,
doar-doar or lua ceva de la vecin!;
oare numai voi veţi locui pământul?

Iov 20:19 Ps 128:4 Mi 02:2

9
Că toate acestea au ajuns în auzul Domnului Atotţiitorului;
că, deşi multe case se vor face,
multe case şi frumoase se vor pustii
şi locuitori într'însele nu vor fi.

Mi 02:2 Iac 05:4

10
Că unde ară zece perechi de boi
o baniţă va da pământul,
iar cel ce seamănă şase măsuri, acela va face trei. e
11
Vai celor ce se scoală dimineaţa
şi umblă după băutură tare
şi'ntârzie până seara,
că vinul îi va mistui.

Pr 23:30 Pr 20:1 Ecc 10:16 Ag 01:6 Lc 06:25 Ef 05:18

12
Că ei cu chitare, cu alăute,
cu timpane şi fluiere beau vinul,
dar spre lucrurile Domnului nu caută
şi la lucrurile mâinilor Lui nu iau seama.

Iov 21:12 Ps 027:5 Is 26:10 Is 28:7 Am 06:5-6 Sol 02:7

13
Iată dar de ce poporul Meu a fost dus în robie:
fiindcă ei nu-L cunosc pe Domnul;
şi mulţi au murit din pricina foamei
şi a setei de apă;

Iz 16:42

14
iată de ce iadul şi-a căscat pofta f
şi gura şi-a deschis-o fără'ncetare
şi'n ea se vor pogorî slăviţii ei şi marii
şi avuţii şi ciumaţii g ei;

Iov 10:22 Is 24:22 Is 30:33 Os 04:6

15
şi omul va fi umilit
şi bărbatul va fi înjosit
şi ochii cei trufaşi vor fi umiliţi.

Is 02:11 Is 02:17

16
Dar Domnul Atotţiitorul Se va înălţa întru judecată
şi Dumnezeul cel Sfânt Se va slăvi întru dreptate.
17
Şi cei jefuiţi vor paşte ca taurii,
iar pe locurile pustii ale celor robiţi
vor paşte mieii.

Is 14:30 Am 04:1

18
Vai celor ce-şi trag după ei păcatele
ca la capătul unei funii lungi
şi fărădelegile
ca la capătul unei curele de jug,

Pr 05:22 Mi 07:3

19
lor, celor ce zic: „Ce are de făcut să facă repede,
ca să vedem,
iar sfatul Sfântului lui Israel să vină,
ca să-l cunoaştem!“... h

Ir 17:15 Am 05:18 2Ptr 03:4

20
Vai celor ce numesc răul bine
şi binele, rău,
celor ce fac întunericul lumină
şi lumina, întuneric,
celor ce fac amarul dulce
şi dulcele, amar!

4Rg 17:9 Pr 28:4 Am 06:12 Am 08:9 Mi 03:9 Sir 19:25

21
Vai celor ce'n ochii lor sunt înţelepţi
şi doar în mintea lor cunoscători!

Pr 03:7 Pr 26:12 Ecc 07:16 Rm 12:16 1Co 03:18

22
Vai celor puternici ai voştri care beau vin
şi celor tari care amestecă băuturi tari,

Pr 24:24 Pr 31:4-5 Avc 02:15 Sir 31:25 Sir 31:29

23
celor ce pentru mită îi dau dreptate nedreptului
şi sugrumă dreptatea celui drept!

Pr 17:15 Pr 24:24

24
De aceea: Precum arde trestia'n pară de foc
şi'n flacără se mistuie,
aşa va fi rădăcina lor: ca ţărâna,
şi floarea lor ca pulberea se va înălţa;
că n'au ţinut legea Domnului Atotţiitorului,
ci cuvântul Sfântului lui Israel l-au întărâtat.

Is 09:17

25
De aceea cu aprindere S'a mâniat Domnul Sabaot
împotriva poporului Său
şi mâna Şi-a întins-o asupră-le
şi i-a lovit;
şi munţii s'au înfrigurat
şi stârvurile lor s'au făcut ca gunoiul în mijlocul drumului;
cu toate acestea, mânia Lui nu s'a abătut,
ci mâna Sa e încă asupră-le.

Is 09:11 Is 09:16 Is 10:6 Ir 04:7

26
De aceea: Semn va ridica spre neamurilen cele de departe
şi de la marginea pământului le va şuiera i
şi ele, iată, sprintene, degrabă vor veni.

Lv 26:25 Is 07:18 Is 12:2 Is 13:2 Is 18:3 Za 10:8 Mt 08:11

27
Nu vor flămânzi, nici vor osteni,
nici vor dormita şi nici că vor dormi,
nici că brâiele şi le vor desface de pe coapse,
nici curelele încălţămintelor li se vor rupe;
28
ascuţite le sunt săgeţile,
încordate le sunt arcurile;
copitele cailor lor par ca de cremene,
roţile carelor lor sunt ca un vifor;

Ir 04:13

29
ele dau năvală ca leii
şi se apropie ca puiul de leu:
el apucă şi răcneşte ca o fiară
şi se aruncă asupră-le
şi nu va fi cine să-i scape;

Iov 04:10 Ps 103:21 Ir 02:15 Iz 32:2 1Ptr 05:8

30
şi'n ziua aceea va răcni pe seama lor
ca mugetul mării învăluită'n valuri,
şi se vor uita'n sus către cer j şi jos către pământ
şi, iată, beznă va fi în strâmtorarea lor.

Iov 18:5 Is 08:22 Ir 04:23 Mi 03:6

[ VTVechiul Testament

[ IsIsaia
[ Cap. 6 ]Chemarea lui Isaia.
1 Şi a fost că'n anul în care a murit regele Ozia a L-am văzut pe Domnul şezând pe un tron înalt şi măreţ; şi casa Lui b era plină de slavă.

Ies 24:10 3Rg 22:19 2Par 26:23 Dn 07:9 In 12:41 Ap 04:2 Ap 04:9-10 Ap 05:1 Ap 05:7 Ap 05:13 Ap 06:16 Ap 07:10 Ap 07:15 Ap 19:4 Ap 21:5

2 Serafimi c şedeau împrejurul Său; fiecare avea câte şase aripi: cu două îşi acopereau faţa d, cu două îşi acopereau picioarele şi cu două zburau.

Dn 07:9-10 Ap 04:8

3
Şi strigau unul către altul şi ziceau:
– „Sfânt, sfânt, sfânt este Domnul Atotţiitorul,
plin e tot pământul de slava Sa!“

Nm 14:21 Ps 071:18 Ps 098:5 Ps 137:5 Sol 01:7 Lc 01:49 Ap 03:7 Ap 04:8

4 Şi pragul cel de sus al uşii se sălta de glasul cu care ei strigau, iar casa s'a umplut de fum.

Iz 10:4 Ap 15:8

5 Şi am zis:
„O, ticălosul de mine, că-mi tremură sufletul;
că fiind eu un biet om şi având buze necurate
şi locuind eu în mijlocul unui popor cu buze necurate,
cu ochii mei L-am văzut pe Domnul Atotţiitorul...“.

Ies 30:20 Dt 05:25 Jd 13:22 Dn 10:16

6 Şi unul din Serafimi a fost trimis la mine; el avea în mână un cărbune pe care-l luase cu cleştele de pe jertfelnic.

Evr 13:10

7 Şi l-a atins de gura mea şi a zis:
„Iată, acesta s'a atins de buzele tale
şi-ţi va şterge fărădelegile,
iar păcatele tale le va curăţi“. e

Ir 01:9 Dn 10:16

8
Şi am auzit glasul Domnului, zicând:
„Pe cine voi trimite, şi cine va merge la acest popor?“.
Iar eu am zis: „Iată, sunt aici, pe mine trimite-mă!“

1Tim 03:2

9
Şi El a zis:
„Mergi şi spune-i acestui popor:
Cu auzul veţi auzi, dar nu veţi înţelege,
şi cu privirea veţi privi, dar nu veţi vedea.

Dt 29:4 Ir 05:21 Mt 13:14 Mc 04:12 Lc 08:10 Lc 19:42 In 12:40 FA 28:26 Rm 11:8

10
Că inima acestui popor s'a împietrit,
urechile lor greu aud şi ochii lor s'au închis,
ca nu cumva cu ochii să vadă
şi cu urechile să audă
şi cu inima să înţeleagă
şi să-şi revină şi Eu să-i vindec“. f

Mt 13:15 Lc 08:10 Lc 19:42 In 12:40 FA 28:27 2Co 03:14

11 Şi eu am zis: „Până când, Doamne?“. Iar El a zis: „Până când cetăţile se vor pustii din lipsa locuitorilor şi casele din lipsă de oameni şi pământul va rămâne pustiu.

2Par 33:11

12 Iar după aceasta Dumnezeu îi va îndelunga g pe oameni şi cei ce au rămas pe pământ se vor înmulţi.
13 Din ei însă va fi din nou o a zecea parte şi ea va fi iarăşi de pradă, ca un molid [în desfrunzire] şi ca ghinda când cade din găoacea ei: sfântă seminţie în trunchiul ei cel drept“. h

Is 53:10 Os 02:25 Sof 03:12-13 Za 08:12 Za 13:8

[ VTVechiul Testament

[ IsIsaia
[ Cap. 7 ]Isaia prevesteşte naşterea Mântuitorului din fecioară.
1 Şi a fost că'n zilele lui Ahaz, fiul lui Iotam, fiul lui Ozia, regele lui Iuda, s'a ridicat Raţon, regele Aramului, ca împreună cu Pecah, fiul lui Remalia, regele lui Israel, să lovească Ierusalimul, dar n'au izbutit să-l biruie.

4Rg 15:37 4Rg 16:5

2 Şi'n casa lui David s'a adus o veste care spunea: „Aram a ţinut un sfat de taină cu Efraim...“. Atunci sufletul i s'a uluit – şi sufletul poporului său – aşa cum un copac în pădure se clatină de vânt.

Ps 077:9 Ps 079:2

3 Şi a zis Domnul către Isaia: „Ieşi în întâmpinarea lui Ahaz, tu şi fiul tău Iaşub, cel ce a rămas, la iezerul din drumul de sus al ţarinii nălbitorului. a

Is 22:11 Is 36:2

4 Şi să-i zici: – Ai grijă să nu vorbeşti şi nu te teme, nici să-ţi tremure inima din pricina acestor doi tăciuni care fumegă; fiindcă atunci când Îmi va trece mânia cea iute, Eu iarăşi voi vindeca.
5 Cât despre fiul lui Aram şi fiul lui Remalia, de vreme ce ei s'au sfătuit în rău, zicând:
6 – Ne vom ridica împotriva Iudeii şi, după ce vom vorbi cu ei, îi vom întoarce de partea noastră, iar peste ea îl vom pune rege pe fiul lui Tabeel...,
7
aşa zice Domnul Atotţiitorul:
– Sfatul acesta nu va dura, şi nici măcar va fi;

Is 08:10

8
ci capul lui Aram e Damascul şi capul Damascului e Reţin;
încă şaizeci şi cinci de ani, şi regatul lui Efraim va înceta să mai fie popor.

Is 08:4 Is 17:1 Za 09:1

9
Iar capul lui Efraim e Somoron b şi capul lui Somoron e fiul lui Remalia;
dar dacă nu credeţi, nici că veţi fi în stare să înţelegeţi“.

Is 28:16

10
Şi Domnul i-a mai grăit lui Ahaz, zicând:
11
„Cere pentru tine un semn de la Domnul Dumnezeul tău,
în adânc sau în înălţime!“

Is 38:7 Mt 16:4 Lc 02:12

12
Şi a zis Ahaz: „Nu voi cere, nici Îl voi ispiti pe Domnul!“

Ies 20:7 Dt 06:16 Mt 04:7

13
Iar el [Isaia] a zis:
„Ascultă acum, tu, casa lui David:
Nu vă ajunge că staţi de capul oamenilor?
Staţi acum şi de capul lui Dumnezeu?
14
Pentru aceasta, Domnul Însuşi vă va da un semn:
Iată, fecioara c va purta în pântece d
şi va naşte fiu
şi-L vor chema cu numele de Emanuel e.

Mi 05:2 Mt 01:23 Lc 01:31 In 01:14 In 01:45 FA 26:6 Ga 04:4 Ap 12:5

15
Unt şi miere va mânca,
înainte de a şti: fie să osebească răul, fie să aleagă binele. f
16
Că mai înainte de a cunoaşte Pruncul binele sau răul,
El dă răul la o parte şi alege binele g,
iar pământul din pricina căruia cei doi regi îţi insuflă teamă va fi părăsit.

Is 08:4

17
Ci va aduce Dumnezeu
peste tine şi peste poporul tău şi peste casa tatălui tău
zile cum niciodată n'au mai venit
din ziua în care Efraim s'a'ndepărtat de Iuda – regele Asirienilor“. h

4Rg 15:29

18
Şi va fi că'n ziua aceea
Domnul va şuiera spre muştele care stăpânesc o parte a râului Egiptului i
şi spre albina ce se află în ţara Asirienilor.

Ps 117:12 Is 05:26

19
Şi toate vor năvăli şi se vor aşeza
în văile ţării şi'n vizuinile stâncilor şi'n peşteri
şi'n tot ce e surpătură şi scorbură.
20
Şi'n ziua aceea
Domnul va rade – cu briciul închiriat
în părţile de dincolo de râul regelui Asirienilor
– capul şi perii picioarelor,
ba încă şi barba o va lua. j

4Rg 16:7-8 Is 10:5

21
Şi va fi că'n ziua aceea va creşte omul o junincă şi două oi;
22
şi va fi că din belşugul lor de lapte,
tot cel rămas pe pământ se va hrăni cu unt şi miere.
23
Şi va fi că'n ziua aceea
tot locul unde vor fi o mie de viţe [preţuind] o mie de sicli de argint
va deveni ţelină şi spini.

Lv 26:22

24
Acolo se va intra cu arcul şi săgeata,
căci ţelină şi spini va fi tot pământul.
25
Şi fiece munte va fi cu deadinsul arat,
şi frică acolo nu va veni;
că din ţelină şi din spini va fi păşune pentru turme
şi loc pentru pasul boului. k

[ VTVechiul Testament

[ IsIsaia
[ Cap. 8 ]Regatul Siriei se surpă. Domnul e Stăpânul istoriei. Aşteptând ceasul Domnului. Vremea lui Mesia.
1 Şi mi-a zis Domnul: „Ia-ţi un caiet a mare şi nou şi scrie'n el cu condei omenesc b despre iuţeala cu care se va face jefuirea prăzilor c; căci i-a venit ceasul.

Is 30:8 Avc 02:2

2 Şi fă-Mi Mie martori din oameni credincioşi: pe Urie şi pe Zaharia, fiul lui Barachia“.
3 Şi am intrat la proorociţă d; şi ea a luat în pântece e şi a născut fiu. Şi mi-a zis Domnul: „Pune-i numele: "Pradă repede, jefuieşte iute". f
4 Căci mai înainte de a şti pruncul să zică "tată" sau "mamă", puterea Domnului şi prăzile Samariei vor fi duse înaintea regelui Asirienilor.“

Is 07:8 Is 07:16

5 Şi Domnul mi-a grăit încă o dată, zicând:
6 „Fiindcă poporul acesta nu vrea apa Siloamului, care curge lin, dar vrea să-l aibă pe Raţon, fiul lui Remalia, să fie rege peste voi,

Ne 03:15 In 09:11

7 pentru aceea, iată, Domnul aduce asupra voastră apele Râului g, cele mari şi năvalnice, şi chiar pe regele Asirienilor şi slava lui; şi el se va sui peste oricare din văile voastre şi va umbla pe oricare din zidurile voastre;

Is 30:28 Ir 51:42 Iz 26:3 Ap 17:11 Ap 17:15

8 şi-l va lua şi duce departe din Iudeea pe tot omul în stare să-şi ridice capul sau care va putea să facă ceva, iar tabăra lui va umple întinderea ţării tale“.
Cu noi este Dumnezeu, h

Mt 01:23

9
înţelegeţi, neamuri, şi vă plecaţi;
auziţi pân' la marginile pământului;
cei puternici, plecaţi-vă;
că dacă iarăşi vă veţi întări,
iarăşi veţi fi biruiţi;
10
şi orice sfat îl veţi gândi,
Domnul îl va risipi;
şi cuvântul pe care-l veţi mai grăi
nu va dura întru voi;
căci cu noi este Dumnezeu.

Is 07:7 Is 19:3 Mt 01:23

11
Aşa zice Domnul: „Cu mână tare se răzvrătesc ei
în a nu merge pe calea acestui popor;

Is 42:8

12
să nu spună ei că e greu;
căci orice spune acest popor, greu este;
dar de frica lui să nu vă temeţi, nici să vă tulburaţi;

Mt 10:28 Lc 12:4 1Ptr 03:14

13
pe Însuşi Domnul puterilor i, pe El sfinţiţi-L,
şi El va fi frica voastră;
şi dacă vei nădăjdui într'Însul, El îţi va fi ţie spre sfinţenie;

Lv 20:7 Sof 03:7 1Ptr 01:15-16 1Ptr 03:15

14
şi de El nu vă veţi apropia ca de o piatră de poticnire
şi nici ca de o piatră în cădere;
dar casa lui Iacob se află într'un laţ,
iar locuitorii Ierusalimului într'o surpătură.
15
De aceea mulţi din ei vor slăbi şi vor cădea şi vor fi zdrobiţi;
şi se vor zbate şi duşi vor fi oamenii din chiar întemeierea lor“.
16
Atunci se vor vădi cei ce pecetluiesc legea cu scopul de a nu o învăţa.
17
Şi se va zice: – Îl voi aştepta pe Dumnezeu,
Cel ce Şi-a întors faţa de la casa lui Iacob,
şi voi nădăjdui într'Însul.
18
Iată, eu şi pruncii pe care mi i-a dat Dumnezeu;
şi'n casa lui Israel fi-vor ei spre semne şi minuni
de la Domnul Atotţiitorul, Cel ce locuieşte în muntele Sionului. j
19
Şi dacă ei vă vor zice: „Întrebaţi-i pe cei ce
au în ei duhul ghicitului, pe cei ce vorbesc din pământ,
pe cei ce spun vorbe fără rost, pe cei ce cheamă morţii!...“.
Oare un popor nu-L întreabă pe Dumnezeul său?
De ce să-i întrebe pe cei morţi despre cei vii? k
20
Fiindcă El a dat legea spre ajutor,
pentru ca ei să nu poată vorbi în virtutea acestui cuvânt,
că adică nu vor mai fi atunci daruri pentru El.
21
Şi foamete grea va veni peste voi;
şi va fi că atunci când veţi flămânzi veţi fi cuprinşi de mâhnire
şi-i veţi vorbi de rău pe cei mai-mari
şi rânduielile părinţilor voştri; şi vor căta sus la cer

Iov 01:11 Ps 058:14

22
şi jos la pământ se vor uita, şi, iată, grea întristare
şi întuneric şi necaz şi strâmtorare şi beznă de nepătruns cu ochii;

Is 05:30 Ap 16:10

23
şi cel strâmtorat nu se va întrista doar pentru un timp.

[ VTVechiul Testament

[ IsIsaia
[ Cap. 9 ]Naşterea, numele şi împărăţia lui Mesia.
1
Întâi bea asta!
Treci repede la faptă, tu, ţară a Zabulonului,
ţară a Neftalimului a
şi voi, ceilalţi care locuiţi pe calea mării b
şi dincolo de Iordan,
Galileea neamurilor c!
Poporul cel ce umbla în întuneric
a văzut lumină mare; d
voi, cei ce locuiţi în latura şi în umbra morţii,
lumină va străluci peste voi!

Is 02:5 Mt 04:15-16 Mt 28:19 Lc 01:79 Lc 02:32 Ef 05:14

2
Mulţimea poporului
pe care ai adus-o'ntru veselia Ta
în faţa Ta se va veseli
precum cei ce se veselesc la seceriş
şi precum cei ce-şi împart prăzile.

Ps 103:34 Ps 118:162 Lc 01:79 Rm 15:9 1Ptr 02:9

3
Că li s'a luat jugul ce le stătea deasupra
şi toiagul ce li se pusese pe grumaz;
că El a rupt toiagul hrăpăreţilor
ca'n zilele lui Madian.

Jd 07:23 Is 10:26 Is 14:5

4
Că ei vor înapoia toată haina luată cu vicleşug
şi îmbrăcămintea luată prin jaf;
şi vor vrea s'o facă,
chiar de-ar fi fost să fie arşi cu foc.

Jd 07:15 Ps 075:3 Iz 39:9

5
Că Prunc ni S'a născut,
Fiu, şi ni S'a dat,
a Cărui stăpânire Şi-o poartă pe umăr;
şi numele Lui se cheamă: „Înger-de-mare-sfat“,
„Sfetnic minunat“,
„Dumnezeu tare, biruitor“,
„Domn păcii“,
„Părinte al veacului ce va să fie“;
că Eu voi aduce pace peste domni
şi sănătate Lui.

Jd 13:18 Is 10:21 Lc 01:32 Lc 02:7 Lc 02:11 In 01:45 In 03:16 In 05:39 In 12:34 Ef 02:14 Col 01:20 Evr 01:2 1In 04:9

6
Mare va fi stăpânirea Lui
şi păcii Lui nu-i va fi hotar.
Pe tronul lui David va şedea
şi peste împărăţia Sa,
ca s'o cârmuiască întru fericire e
şi s'o apere prin judecată şi dreptate,
de acum şi până'n veac.
Râvna Domnului Atotţiitorului va face acestea.

Dn 06:27 Lc 01:32 Lc 02:7 Is 10:21 Is 37:32 Ef 02:14 Col 01:20

7
Moarte a trimis Domnul asupra lui Iacob
şi a venit asupra lui Israel.

Is 33:5 Dn 06:27 Lc 01:33

8
Şi tot poporul lui Efraim
şi cei ce locuiesc în Samaria vor cunoaşte,
ei, cei ce'n trufie şi'n inimă semeaţă zic:
9
„Cărămizile au căzut,
ci veniţi, să cioplim pietre
şi să tăiem duzi şi cedri.
şi să ne zidim turnuri!...“.

Fc 11:3-4 Iov 02:7

10
Şi Domnul îi va zdrobi
pe cei ce se ridică'mpotriva Lui
pe muntele Sionului,
iar pe vrăjmaşii Săi îi va risipi:

Mal 01:4

11
Siria de la Soare-Răsare
şi pe Elinii de la Soare-Apune,
cei ce-l mănâncă pe Israel cu toată gura.
Pentru toate acestea, mânia Lui nu s'a dus,
ci mâna Sa e încă înaltă.

Iov 02:7 Is 05:25 Is 09:20 Is 10:3-4 Mt 21:44

12
Dar poporul nu s'a întors până ce a fost lovit;
ei pe Domnul nu L-au căutat.

Ps 033:4 Ir 05:3

13
Aşa că Domnul a luat de la Israel
capul şi coada,
ce e mare şi ce e mic, într'o singură zi:

4Rg 17:3 Is 19:15

14
omul bătrân şi cei ce cată la faţa omului f
(aceştia sunt capul),
profetul care învaţă fărădelegea
(aceştia sunt coada).

Is 03:2 Is 19:15

15
Şi cei ce-l fericesc pe poporul acesta
îl vor amăgi
şi-l vor amăgi până ce-l vor înghiţi.

Mt 15:14 Lc 06:39

16
De aceea Domnul nu Se va veseli
de tinerii lor,
nici nu va avea milă de orfanii
şi văduvele lor,
că toţi sunt nelegiuiţi şi răi
şi fiece gură nedreptate grăieşte.
Pentru toate acestea, mânia Lui nu s'a dus,
ci mâna Sa e încă înaltă.

Is 05:25 Is 10:6 Is 33:12

17
Ca focul va arde fărădelegea,
în foc se va mistui ca iarba uscată,
în desişurile pădurii va arde
şi toată preajma dealurilor o va înghiţi.

Is 05:24 Is 10:16 Naum 01:2

18
De aprinderea mâniei Domnului
pământu'ntreg se-aprinde
şi ars ca de foc va fi poporul.
Nici un om nu va avea milă de fratele său,

Iov 15:34 Naum 01:10 Sof 01:18

19
ci se va răsuci spre dreapta
fiindcă-i va fi foame
şi va mânca din cele ce-s de-a stânga;
şi nu se va sătura omul
mâncând carnea braţului său.

Ga 05:15

20
Că va mânca Manase carnea lui Efraim
şi Efraim pe a lui Manase,
căci ei împreună îl vor împresura pe Iuda.
Pentru toate acestea, mânia Lui nu s'a dus,
ci mâna Sa e încă înaltă.

Is 09:11 Ga 05:15

[ VTVechiul Testament

[ IsIsaia
[ Cap. 10 ]Vai celor nedrepţi; vai Asirienilor. Mica rămăşiţă. Pieirea Asirienilor.
1
Vai celor ce scriu răutate!
căci ei, când scriu, răutate scriu a,

Mt 23:4

2
strâmbă făcând pricina sărmanilor
şi răpind dreptatea celor săraci ai poporului Meu,
în aşa fel încât văduva să le fie de pradă
şi orfanul de jaf!

Ies 22:22 Ir 07:6

3
Ce oare vor face ei în ziua cercetării?
Că necaz de departe va veni peste voi,
şi la cine veţi alerga să vă scape?
Şi unde oare vă veţi lăsa mărirea

Is 09:11 Mt 03:7 1Ptr 02:12

4
ca să nu cădeţi în robie?
Pentru toate acestea, mânia Lui nu s'a dus, ci mâna Sa e încă înaltă.

Is 09:11

5
Vai lor, Asirienilor!
Toiagul mâniei Mele, urgia e'n mâinile lor.

Is 07:20 Is 36:1 Iz 29:20

6
Urgia Mi-o voi trimite asupra unui neam nelegiuit,
şi poporului Meu îi voi porunci
să prade şi să jefuiască
şi să calce'n picioare cetăţile, şi pulbere să le facă. b

Ps 017:42 Is 05:25 Is 09:16 Za 10:5

7
Dar el nu aşa a gândit şi nu aşa cu sufletul a socotit;
ci şi-a schimbat gândul; iar aceasta, ca să nimicească neamuri, şi nu puţine. c

Avc 01:17 FA 04:28 FA 13:27

8
Iar dacă-i vor zice:
„Tu singur eşti domn“,
9
atunci el va răspunde:
„Oare nu eu am luat ţara de deasupra Babilonului
şi a Halanului, unde s'a zidit turnul?
şi tot eu am luat Arabia şi Damascul şi Samaria.

Fc 10:10 Is 36:18 Ir 46:2

10
Aşa cum le-am luat pe acestea,
tot astfel voi lua toate regatele.
Văitaţi-vă, voi, idoli în Ierusalim şi'n Samaria!“ d

Is 19:1

11
„Că precum i-am făcut Samariei şi idolilor ei,
aşa-i voi face Ierusalimului şi idolilor lui“. e
12 Şi va fi că atunci când Domnul va isprăvi de făcut toate lucrurile în muntele Sionului şi în Ierusalim, voi pedepsi mintea cea mândră, chiar pe aceea a regelui Asirienilor şi trufaşa înălţime a privirii lui;

4Rg 19:35 Is 37:36 Naum 02:3

13
că a zis:
„Cu faptă tare şi cu înţelepciunea priceperiivoi mişca hotarele neamurilor
şi puterea lor o voi prăda şi voi clătina cetăţile locuite;

Avc 01:16

14
şi cu mâna mea voi lua întreaga lume ca pe un cuib;
ca pe nişte ouă părăsite le voi ridica
şi nimeni nu va fi care să-mi scape sau să grăiască împotrivă-mi“ f.

Iov 09:12

15
Oare se va slăvi pe sine securea fără cel ce taie cu ea?
oare se va înălţa ferăstrăul fără de cel care-l trage?
tot aşa dacă-i vorba de un toiag sau de o cârjă.

Iov 09:2

16
Dar nu va fi aşa; ci Domnul Atotţiitorul
va trimite peste cinstea ta ocară,
iar peste slava ta foc arzător se va aprinde.

Is 09:17

17
Foc va fi lumina lui Israel şi cu pară de foc îl va sfinţi
şi va mânca pădurea ca pe fân.
18
În ziua aceea se vor mistui munţii şi dealurile şi codrii;
şi [focul] va înghiţi totul, de la suflet pân' la trup,
iar cel ce va fugi va fi ca unul care fuge de văpaie.

Ir 21:14

19
Iar cei ce vor rămâne din ei, vor fi atât de puţini la număr,
încât şi un copil îi va scrie.

Is 10:33

20
Şi va fi în ziua aceea că rămăşiţa lui Israel
nu se va mai aduna laolaltă,
iar cei mântuiţi ai lui Iacob
nu vor nădăjdui în cei ce i-au năpăstuit,
ci vor nădăjdui în Dumnezeul cel sfânt al lui Israel, întru adevăr,

Ir 03:23 Za 13:9

21
şi fi-va rămăşiţa lui Israel [încrezându-se] în Puternicul Dumnezeu.

Is 09:5-6

22
Şi chiar de va fi poporul lui Israel ca nisipul mării,
doar o rămăşiţă a lui va scăpa;
cuvânt ce se plineşte şi se scurtează întru dreptate;

Is 01:9 Rm 09:27

23
că scurt cuvânt va face Domnul,
Domnul puterilor g, în toată lumea.

Is 28:22 Rm 09:28

24
Pentru aceasta zice Domnul Atotţiitorul:
„Tu, poporul Meu, cel ce locuieşti în Sion, nu te teme de Asirieni
pentru aceea că El cu toiag te va bate;
că Eu lovire voi aduce peste tine,
ca să-ţi aduci aminte de drumul Egiptului.

Ies 01:14 Mi 07:14

25
Că încă puţin, şi urgia va înceta;
dar mânia Mea împotriva sfatului lor va fi“.

Is 54:9

26
Şi Domnul, Dumnezeul puterilor h, va stârni vrăjmaşi asupră-le
– ca loviturile lui Madian în locul necazului –;
şi mânia Lui va fi în calea mării,
chiar în calea ce duce spre Egipt.

Jd 07:25 Ps 082:9-11 Is 09:3

27
Şi va fi că'n ziua aceea
jugul său va fi luat de pe umerii tăi şi frica lui de la tine,
iar jugul de pe umerii voştri va fi nimicit.
28
Că va sosi la cetatea Aiat şi va trece la Migron,
iar la Micmaş îşi va lăsa tărhaturile.

1Rg 14:5

29
Şi va trece valea şi va veni la Aiat;
de frică va fi cuprinsă Rama, cetatea lui Saul;

Ios 18:25

30
fiica lui Gallim va fugi (înalţă-ţi glasul, fiică a lui Gallim! i),
Laişa va auzi, în Anatot se va auzi.

Ios 21:18 Jd 18:14

31
Madmena s'a înspăimântat,
şi locuitorii din Ghebim.
32
Îndemnaţi-i astăzi să rămână'n vale;
mângâiaţi cu mâna muntele, pe fiica Sionului,
şi chiar pe voi, coline din Ierusalim!

Is 04:5

33
Iată, Stăpânul, Domnul Atotţiitorul,
cu putere îi va scutura pe cei umpluţi de slavă;
cei înalţi în semeţie vor fi zdrobiţi,
iar trufaşii fi-vor umiliţi;

Is 10:19

34
trufaşii vor cădea de sabie,
iar Libanul laolaltă cu cei trufaşi va să cadă.

Is 09:17

[ VTVechiul Testament

[ IsIsaia
[ Cap. 11 ]O nouă vestire a lui Mesia. Întoarcerea celor robiţi.
1
Toiag din rădăcina lui Iesei a se va ivi
şi floare din rădăcina lui se va ridica.

Ir 23:5-6 Iz 34:29 Za 03:8 Za 06:12 Mt 03:16 Lc 03:31-32 FA 13:22-25 Rm 15:12 Evr 07:14 Ap 05:5 Ap 22:16

2
Duhul lui Dumnezeu se va odihni peste El b,
Duhul înţelepciunii şi al înţelegerii,
Duhul sfatului şi al tăriei,
Duhul cunoaşterii şi al evlaviei;

Iov 32:8 Is 61:1 Mt 03:16 Ef 01:17 1Ptr 04:14

3
Duhul temerii de Dumnezeu Îl va umple;
nu după slava de dinafară c va judeca,
nici după cele spuse va mustra;

Ps 007:11 Is 02:4 In 07:24 FA 10:34 Rm 02:2 Rm 02:11 Ef 06:9 1Ptr 01:17

4
ci El va judeca pricina celui smerit
şi-i va mustra pe umiliţii pământului;
şi va lovi pământul cu cuvântul gurii Sale;
cu suflarea buzelor Sale îl va nimici pe cel fără Dumnezeu.

Iov 04:9 Ps 071:4 Is 33:5 Os 06:5 Mal 03:18 In 07:24 2Tes 02:8 Ap 02:16 Ap 11:5 Ap 19:11 Ap 19:15

5
Mijlocul Său va fi încins cu dreptate,
cu adevăr învelite coastele Lui.

Ps 044:3 Ps 071:1 Is 32:1 Ef 06:17

6
Şi lupul va paşte împreună cu mielul d,
şi leopardul se va odihni împreună cu iedul;
viţelul şi leul şi taurul împreună vor paşte,
şi un copilaş îi va păzi;

Iov 05:23 Is 65:25

7
boul şi ursul împreună vor paşte
şi puii lor vor fi laolaltă,
iar leul întocmai ca boul se va hrăni cu paie;
8
un copilaş îşi va pune mâna pe culcuşul aspidelor
şi pe cuibul puilor de aspidă,

Ps 057:4 1Co 03:1

9
iar ele nu-i vor face rău
şi nici nu vor putea să nimicească pe cineva în muntele Meu cel sfânt,
fiindcă totul s'a umplut de cunoaşterea Domnului,
aşa cum apa cea multă acoperă mările.

Ps 023:3 Am 05:24 Avc 02:14 Za 08:3

10
Şi'n ziua aceea va fi rădăcina lui Iesei,
El, Cel ce Se va ridica să domnească peste neamuri;
în El vor nădăjdui neamurile, şi plină de slavă Îi va fi odihna.

Mi 04:2 Za 02:15 Mt 12:21 Lc 02:31 Rm 15:12 Ap 05:5

11
Şi'n ziua aceea va fi că Domnul Îşi va arăta iarăşi mâna,
ca să-Şi arate râvna pentru rămăşiţa rămasă a poporului Său,
cea care va rămâne de la Asirieni
şi din Egipt şi din Babilon şi din Etiopia şi de la Elamiţi,
de la Soare-Răsare şi din Arabia.

Sof 03:12 Za 10:10

12
Şi semn va ridica întru neamuri,
şi pe cei pierduţi ai lui Israel îi va aduna
şi pe cei risipiţi ai lui Iuda îi va strânge
din cele patru laturi ale pământului.

Ps 105:47 Iz 37:21 Os 02:2-3 Mi 04:11 Mt 15:24 Lc 21:28 In 10:16

13
Gelozia lui Efraim se va spulbera,
iar vrăjmaşii lui Iuda vor pieri;
Efraim nu-l va mai gelozi pe Iuda,
iar Iuda nu-l va mai necăji pe Efraim.
14
Şi vor zbura pe corăbiile Filistenilor e
şi'n acelaşi timp vor prăda marea
şi pe cei ce vin de la Soare-Răsare şi Idumeea;
şi-şi vor întinde mâinile întâi asupra lui Moab,
dar fiii lui Amon li se vor supune primii.

Dt 32:43 Is 60:7 Sof 02:7

15
Şi va pustii Domnul marea Egiptului f,
şi mâna peste Râu g Şi-o va pune cu vânt năprasnic
şi va lovi cele şapte braţe ale lui cât să fie trecute cu piciorul.

Ap 16:12

16
Şi trecătoare va fi pentru poporul Meu cel rămas în Egipt;
lui Israel îi va fi, ca în ziua când a ieşit el din ţara Egiptului.

Ies 14:29 Is 19:23