NECREDINŢĂ
Este păcat capital: In 16, 9; Rm 14, 23.
Vine din orbire: In 12, 39-40; 2 Co 4, 4.
Poate consta în:
tăgăduirea existenţei lui Dumnezeu: Ps 9, 25; 13, 1.
respingerea lui Hristos: In 5, 38; 6, 36; 8, 45-46; 10, 25.
sau a divinităţii sale: In 5, 18; 7, 29-30; 8, 23-35; 10, 30-36.
Este de la diavolul: Lc 8, 12.
Este depărtarea de la Dumnezeu: Evr 3, 12.
Nu-I place lui Dumnezeu: Evr 11, 6.
De aceea necredincioşii vor fi pedepsiţi: Mc 16, 16; 2 Tes 2, 12; Iuda 5; Ap 21, 8.
Poate fi înlăturată prin rugăciune: Mc 9, 24.
NECUNOŞTINŢĂ
Este nerecunoaşterea:
- lui Iisus Hristos ca Fiu al Lui Dumnezeu: In 8, 19; 14, 9; 16, 3; 17, 3.
- a bunătăţii Sale: Iov 22, 17-18; Os 2, 10; Rm 2, 4.
Duce la:
rătăcire: Mt 22, 29.
idolatrie: FA 17, 23; 17, 29-30; Rm 1, 21-23.
Este păcat pedepsit de Dumnezeu: Iş 5, 2; Is 1, 3; Ir 2, 8; 4, 22; 5, 4; 9, 3; Os 4, 1; 5, 4; 1 Rg 2, 12; In 7, 28; 8, 19; 8, 55; 15, 21; 16, 3; 1 Co 15, 34; Ga 4, 8; Ef 2, 12; 1 Tes 4, 5.
Şi este pedepsită de Acesta: Is 78, 6; Ir 10, 25; Os 4, 6; 2 Tes 1, 8.
NEDREPTATE
Este urâtă de Dumnezeu: Dt 25, 16; Pr 11, 1; 17, 15; 20, 10.
Este oprită prin porunci: Lv 19, 13; 19, 15; 19, 35; Dt 6, 18; 19, 14; Pr 18, 5; 22, 22; 24, 23-24; Rm 13, 7; 1 Tes 4, 6.
Poate fi ştearsă doar de Dumnezeu: Iş 34, 7.
Nu trebuie făcută, în nici un caz:
- sărmanilor: Iş 23, 6; Pr 22, 22-23.
- servitorilor: Dt 24, 14-15; Iov 31, 13-14.
- orfanilor, văduvelor şi străinilor: Iş 22, 21-22; Dt 24, 17; Ir 7, 6; 22, 3; Za 7, 10; Pr 23, 10.
NELEGIUIRE
Este pedepsită de Dumnezeu: Ir 18, 20-21; Pr 17, 13.
Nelegiuirile sunt săvârşite:
- faţă de binefăcători: Ir 18, 19; Ps 34, 11; 108, 4; Ecc 9, 15.
- faţă de părinţi: Iov 19, 18.
NERECUNOŞTINŢĂ
Poporului lui Israel este înfierată de profeţi: Is 43; Ir 2.
Este pedepsită de Dumnezeu: Os 13; Ne 9, 20-30; Ps 105, 21; 105, 40-41.
E lucrare a păcătoşilor: Sir 29, 16; 2 Tim 3, 2.
NESĂBUINŢĂ
Aduce necaz: Pr 13, 18.
Atrage ură: Sir 9, 18.
Este păcat: Sir 32, 12.
Este aducătoare de sărăcie: 2 Mac 14, 8.
Bogatul nesăbuit: Lc 12.
Este nerecomandată credincioşilor în vieţuirea lor: FA 19, 36.
NESOCOTINŢĂ
A nu lua în seamă poruncilor Domnului este:
păcat: Lv 6, 2; Pr 10, 15; 14, 17; Rm 1, 31; 1 Co 11, 29; 2 Tes 3, 2.
atrage pedeapsă: Lv 26, 43; Nm 15, 31; 2 Rg 12, 9; 12, 10; 3 Ezr 6, 31.
Roboam a nesocotit sfaturilor bătrânilor şi a pierdut o parte din regat: 3 Rg 12, 13; 2 Par 10, 13.
Nesocotinţa păcatului este dublu păcat: Sir 23, 11.
Nesocotinţa oamenilor faţă de Hristos - piatra:
Hristos, piatra pe care au nesocotit-o ziditorii: Ps 117, 22; Mt 21, 42; Mc 12, 10; Lc 20, 17.
Nesocotinţa cea folositoare:
Nesocotinţa celor lumeşti de către credincioşi: Mt 6.
NESUPUNERE
Nesupunerea faţă de Dumnezeu:
- aduce mânia Lui: Is 3, 8; 65, 2; Ir 5, 23; 25, 7; 4 Rg 22, 13; Ps 77, 25; 77, 35; 77, 41; 77, 54.
- este pedepsită: Dt 21; Ir 28, 16; Os 9, 15; Ps 67, 18; Rm 1, 30; 10, 21; 1 Tim 1, 9; Evr 4, 6.
- este nerecomandată oamenilor: Pr 24, 21.
NOR
Structură specială a apei:
„Fi-va curcubeul Meu în nor şi Eu îl voi vedea şi-Mi voi aduce aminte de legământul veşnic dintre Mine şi toată fiinţa vie din tot trupul care este pe pământ!“ Fc 9, 16.
Loc de manifestare a slavei divine:
Domnul S`a arătat sub forma unui stâlp de nor: Iş 13, 21-22; 14, 19; 14, 24; 19, 9; 33, 8; Lv 16, 2; Nm 11, 25; 12, 5; 10; Is 4, 5; Iz 10, 3; 10, 4; 10, 18-19; 1 Rg 8, 10; 2 Par 7, 1-3; Mt 17, 5; Lc 9, 34; 1 Co 10, 1.
Slava Domnului s`a arătat în nor: Iş 16, 10; 24, 15-16.
NUME
Nume nou este dat celor care primeau adopţie spirituală: Is 62, 2.
Nume simbolice în V. T.: Os 1, 3; 1, 4; 1, 6; 1, 9; 2, 1.
Nume date de aghiografii inspiraţi:
Duhului Sfânt (vezi: DUHUL SFÂNT)
lui Dumnezeu (vezi: DUMNEZEU)
lui Iisus (vezi: HRISTOS)
diavolului (vezi: DIAVOL)
NUNTĂ
(vezi: CĂSĂTORIE)
Nunta fiului de împărat, parabolă a împărăţiei cerurilor: Mt 22.
Minunea de la nunta din Cana Galileii: In 2.
Nunta Mielului cu mireasa Sa, a lui Hristos cu Biserica Sa: Ap 19, 7; 19, 9.
Cina nunţii Mielului: Ap 19.
OBRĂZNICIE
Este păcat: Ir 49, 15; Pr 14, 3; 21, 24; 2 Tim 3, 4.
Obrăznicia copiilor poate fi evitată prin educaţie: Sir 22, 5; 30, 8; 30, 13.
Ea este pedepsită de Dumnezeu: Is 28, 15; 3 Mac 2, 21.
OCARĂ
Este pedepsită de Domnul: Mt 5, 22.
Trebuie răsplătită cu binecuvântare: 1 Ptr 3, 9.
Este folosită de nelegiuiţi împotriva lui Dumnezeu: 4 Rg 19, 22-23; Is 37, 23-24.
OCHI
Ca simbol reprezintă:
- omniprezenţa Domnului: Ps 10, 4; Pr 15, 3.
- dreptatea Lui: Am 9, 8.
- sfinţenia Sa: Avc 1, 13.
- grija lui Dumnezeu: Ps 32, 18; 32, 19.
O altfel de vedere decât cea dintâi:
Deschiderea ochilor lui Adam şi ai Evei: Fc 3, 5-7.
Ochii nesăţioşi, pricină a păcătuirii: Pr 27, 20.
În Legea talionului:
Ochi pentru ochi: Iş 21, 4; Lv 24, 20; Dt 19, 21; Mt 5, 38.
OCROTIRE
Este dată de Dumnezeu credincioşilor: Iş 12, 13; 15, 2; Dt 33, 29; 1 Rg 26, 24; 2 Rg 22, 3; 4 Rg 19, 34; Ne 13, 22; Ir 31, 22; Ps 58, 6.
Dumnezeu, ocrotitorul oamenilor: Ps 3, 3; 17, 2; 26, 1; 27, 7; 30, 4; 32, 20; 83, 9.
Domnul este ocrotitor al mântuirii unsului Său: Ps 27, 8.
Trebuie acordată:
- săracilor: Ps 13, 6; 71, 12-14.
- orfanilor şi văduvelor: Ps 145, 9.
Falsa ocrotire:
Minciuna îi ocroteşte pe păcătoşi: Is 28, 15.
OM
A fost creat în chip special de către Dumnezeu: Fc 1, 26-27; 2, 7; 5, 1-2; Dt 4, 32; Iov 4, 17; 10, 2; 10, 8-9; 31, 15; 33, 4; 34, 19; Ps 99, 3; 118, 73.
După chipul şi asemănarea lui Dumnezeu: Fc 1, 26-27; 9, 6; 1 Co 11, 7; 15, 48-49; Iac 3, 9.
Puţin mai mic decât îngerii: Iov 4, 18-21; Ps 8, 5; Evr 2, 7-8.
Dar deasupra tuturor creaturilor: Mt 10, 31; 12, 12.
Destinat să supună toată creatura: Fc 1, 26; 1, 28; Ps 8, 6-8; Ir 27, 6; 28, 14.
Creat pentru slava şi plăcerea lui Dumnezeu: Is 43, 7.
Toţi oamenii au fost făcuţi egali în faţa lui Dumnezeu: Iov 21, 26; 31, 13-15.
Şi în faţa Evangheliei: Ga 3, 28.
După căderea în păcat, toţi sunt muritori: Iov 4, 17; Ecc 2, 14.
Fiul Omului - expresie folosită de:
- Dumnezeu atunci când se adresează lui Daniel (Dn 8, 17) şi lui Iezechiel (de peste 80 de ori).
- Daniel, în descrierea unui personaj pe care l-a văzut într`o vedenie nocturnă (Dn 7, 13-14).
- de Iisus, atunci când se referă la El Însuşi; neîndoielnic identificându-Se cu Fiul Omului din profeţia lui Daniel şi dorind să arate unirea Sa cu întreaga omenire: Lc 9, 56; 19, 10; 22, 48; In 6, 62.
OMOR
(vezi: UCIDERE)
ORBIRE
Este consecinţă a păcatului: Mt 6, 23; Lc 11, 34; In 3, 19-20; 1 In 2, 11.
Păcătoşii se află în ea: Is 42, 18-20; 59, 10; Ir 5, 21; Iz 12, 2; Ps 81, 5; Pr 4, 19.
Vine din necredinţă: FA 28, 24; 28, 27.
Ca pedeapsă imediată adusă de Dumnezeu necredincioşilor:
Atacatorii lui Lot au fost loviţi cu orbirea de către Oamenii lui Dumnezeu: Fc 19, 11.
Sirienii au fost loviţi cu orbire de Domnul: 4 Rg 6, 18.
Dumnezeu tămăduieşte orbirea:
Tobit este vindecat în chip minunat: Tob 11.
Mântuitorul dă vedere orbilor: Mt 9; 21; Mc 8; 10; Lc 6; 18; In 9.
ORFANI
Trebuie să li se facă dreptate: Dt 10, 18; 24, 17; 27, 19; Is 1, 17; Ir 22, 3; Za 7, 10; Ps 81, 3.
Trebuie ajutaţi: Dt 24, 19-21; 26, 12; Sir 4, 10; Iac 1, 7.
Ei îşi găsesc totdeauna ajutor la Dumnezeu: Ps 9, 34; 145, 9.
Domnul este numit Părinte al orfanilor: Ps 67, 5.
Hristos făgăduieşte că nu-i va lăsa orfani pe ucenicii Săi: In 14, 18.
OSÂNDĂ
Cel vinovat va fi osândit: Dt 25, 1; Sol 4, 20.
Osândirea celui nejudecat este pedepsită: Plg 3, 36.
Osânda care vine de la Dumnezeu este dreaptă: Iz 18, 30; Sol 12, 15.
Cel drept nu va avea parte de ea: Ps 36, 33.
Din cuvintele tale te vei îndreptăţi şi din cuvintele tale vei fi osândit: Mt 12, 37.
Păcătoşii au parte de osânda veşnică: Mt 25, 46.
Focul şi viermii sunt osânda necredinciosului: Sir 7, 17.
OSPĂŢ
Feluri de ospeţe la evrei:
- la zilele de naştere: Fc 40, 20.
- la nunţi: Fc 29, 22.
- la înmormântări: 2 Rg 3, 35.
- la culesul strugurilor: Jd 9, 27.
Totdeauna era însoţit de spălatul picioarelor: Lc 7, 44.
Un ospăţ special:
Cel făcut de Lot îngerilor: Fc 19, 3.
A se vedea şi Nunta mielului.
OSPITALITATE
(vezi: DĂRNICIE)
Este poruncită de Lege: Lv 25, 35; Rm 12, 13; 16, 1-2; Evr 13, 2; 1 Ptr 4, 9.
Este o datorie a credincioşilor manifestată faţă de semeni: Iov 31, 17; 1 Tim 5, 10.
Este răsplătită de Dumnezeu: Mt 10, 42; Mc 9, 41.
A fost arătată în chip special de Avraam la stejarul Mamvri: Fc 18 şi de Lot îngerilor: Fc 19, 2-10.
PACE
Dumnezeu este Dumnezeu al păcii: Rm 15, 33; 16, 20; Flp 4, 9; 1 Tes 5, 23; 2 Tes 3, 16; Evr 13, 20.
Este vestită de:
- Hristos: Ef 2, 17.
- îngeri: Lc 2, 14.
Pacea oamenilor cu Dumnezeu a venit prin Iisus Hristos: FA 10, 36; Rm 5, 1; Ef 2, 14-15; Col 1, 20.
Făcătorii de pace se vor chema fiii lui Dumnezeu: Mt 5, 9.
PARABOLĂ
Prezentate în V. T.:
- Parabola copacilor: Jd 9, 8-15.
- a mielului: 2 Rg 12, 1-6.
- a femeii din Tecoa: 2 Rg 14, 5-12.
- a spinului şi a cedrului: 4 Rg 14, 9.
- a hainei rupte în bucăţi: 3 Rg 11, 30-32.
În N. T.:
- a bărbatului înţelept şi a celui nechibzuit: Mt 7, 24-27; Lc 6, 47.
- a celor doi datornici: Lc 7, 41-47.
- a seminţei de muştar: Mt 13, 31-32; Mc 4, 30-32.
- a bunului samaritean Lc 10, 30-37.
- a bunului păstor: In 10, 1-16.
- a Cinei celei de Taină: Lc 14, 15-23.
- a oii rătăcite: Mt 18, 12-14; Lc 15, 3-7.
- a bogatului nemilostiv şi a săracului Lazăr: Lc 16, 19-31.
- a lucrătorilor viei: Mt 20, 1-16.
- a celor zece fecioare: Mt 25, 1-13.
PATIMĂ
(vezi: SUFERINŢĂ)
Patimile Mântuitorului au fost prezise de:
profeţi: Is 50, 6; 52, 13; 53, 1-12; Mi 5, 1; Za 11, 12-13.
psalmist: Ps 22, 6-8; 22, 11-13; 22, 17-21.
El Însuşi: Mt 16, 21; 17, 12; 17, 22-23; 20, 17-19; Mc 8, 31; 9, 12; 10, 32-34; Lc 9, 22; 18, 31-33; In 3, 14; 13, 21.
Pătimirea din Ghetsimani: Mt 26, 38-45; Mc 14, 34-39; Lc 22, 42-44; In 18, 11.
Pătimirea din sala de judecată a lui Pilat: Mt 27, 24-30; Mc 15, 15-20; In 19, 16-18.
Pătimirea de pe cruce: Mt 27, 31-50; Mc 15, 34; 15, 36; Lc 23, 33-46; In 19, 28.
Învăţăturile apostolice cu privire la patimi: FA 3, 18; 2 Co 1, 5; Flp 2, 8; 3, 10; Evr 2, 9; 4, 15; 5, 7; 5, 8; 12, 2; 12, 3; 1 Ptr 1, 11; 2, 21-23; 3, 18; 4, 1.
PAHAR
Paharul pe care-l voi bea Eu, adică jertfa de pe Cruce: Mt 20, 22-23; Mc 10, 38-39.
Paharul lui Hristos, potirul euharistic ce semnifică Legea cea Nouă: Mt 26, 27-28; Mc 14, 23-25; Lc 22, 20; 1 Co 10, 16; 11, 25.
Cel ce-l bea cu nevrednicie e vinovat de Trupul şi de Sângele lui Hristos: 1 Co 11, 27.
PĂCAT
(vezi şi: CĂDERE)
Este pricinuit de nerespectarea legii: Is 59, 12; Rm 5, 13; Iac 2, 9; 1 In 3, 4.
Nimeni nu este fără păcat: 3 Rg 8, 46; Ps 13, 1-3; 52, 1-3; Rm 3, 10; 3, 12; 3, 23; Iac 3, 2; 1 In 1, 8; 5, 19; Ga 3, 22.
Izvorăşte din inimă: Is 44, 20; Ir 7, 24; Iz 20, 16; Mt 5, 28; 7, 17; Lc 6, 45.
Încercăm în van să ascundem săvârşirea lui: Fc 3, 10; Iov 31, 33; Is 29, 15; 59, 6.
Poate fi fără ştiinţă: Lc 12, 47-48; In 9, 41; 15, 22; Rm 1, 21; 1, 32; 2, 17-23; Evr 10, 26; Iac 4, 17; 2 Ptr 2, 21-22.
Mărturisirea păcatelor aduce iertarea lor: Mt 3, 6; Iac 5, 16; 1 In 1, 9.
Diavolul pricinuitor al păcatului:
Îl are ca autor moral pe diavolul: In 8, 44; 1 In 3, 8.
Hristos biruie păcatul pentru noi:
Scopul venirii lui Hristos este înlăturarea păcatului şi a morţii: Mt 1, 21; 26, 28; Lc 24, 47; 1 In 2, 1-2; 2, 12.
Roadele lui sunt:
Blestem, desfrânare, beţii
: Dt 29, 18; Mc 7, 21, 23; 1 Co 3, 3; 6, 9-11; Ga 5, 19-21; 1 Ptr 4, 3.
PĂRINŢI
(A se vedea termenii: MAMĂ, TATĂ)
Li se cuvine cinstire: Iş 20, 12; Dt 5, 16; Pr 28, 24; Tob 4, 3; Sir 3, 4; 3, 11; 23, 14; Mt 19, 19; Mc 7, 10; 10, 19; Lc 18, 20; Ef 6, 2-3.
Răsplata ei: lungime de zile: Iş 20, 12; Lv 19, 3; Dt 5, 16; Mt 15, 4; 19, 19; Mc 7, 10; Lc 18, 20; Ef 6, 2-3.
Lovirea sau blestemarea lor este pedepsită cu moartea în V. T.: Iş: 21, 15-16; Lv 20, 9; Dt 27, 16; Mt 15, 4; Mc 7, 10.
PÂINE
Este rod al Său: Is 39, 23; Iov 28, 5; Ps 103, 14.
Dăruită de Domnul: Is 30, 20; Ps 77, 20.
Hrană a omului, hrană pentru trup: Jd 8, 5; Mt 16, 5; Mc 3, 20; 6, 8; 6, 43; 7, 2; 8, 4, 14; Lc 4, 3.
Câştigată prin sudoarea frunţii: Fc. 3, 19.
Este făcută din făină de grâu curat: Iş 29, 2; Ios 5, 11; 1 Rg 4, 22; 5, 11; Ps 81, 16.
Mana - pâine din cer, pâine îngerească: Iş 16, 4; 15, 32; Nm 11, 8; Ne 9, 15; Ps 77, 24-25; 104, 40; In 6, 32.
Corbii îi aduceau pâine proorocului Ilie: 3 Rg 17, 6.
Prisosul de pâine, pedeapsă a lui Dumnezeu adusă poporului ce a păcătuit: Iz 4, 16; 5, 16; 14, 13.
Este întărire a inimii: Jd 19, 5.
A te supune pentru un bănuţ de argint şi pentru un dumicat de pâine: 1 Rg 31, 36.
A nu gusta pâine, a posti: 1 Rg 20, 34; 28, 20; 30, 12.
Pâinile punerii înainte, pâinile Feţei: 1 Rg 21, 7; Iz 44, 5.
Pâinea necazului: 3 Rg 22, 27; 2 Par 18, 26; Ps 126, 2.
Pâinea cuvenită conducătorilor: Ne 5, 18.
Pâinea cu untdelemnul jertfei: Iş 29, 23.
Pâinea plângerii: Os 9, 4.
Pâine pentru suflet: Os 9, 4.
Pâinea durerii: Ps 126, 2.
Pâinea vieţii: In 6, 48.
Pâinea noastră cea de toate zilele: Mt 6, 11; Lc 11, 3.
Dulce îi este omului pâinea înşelăciunii: Pr 20, 30.
Jertfa de prinos de pâine: Lv 2, 11.
A frânge pâinea pentru cel flămând: Is 58, 7.
Nu va da tatăl, la cererea fiului, şarpe în loc de pâine: Mt 7, 9; Lc 11, 10.
Nu este bine să iei pâinea fiilor şi să o arunci câinilor: Mt 15, 26; Mc 7, 27.
Nu se va frânge pâine spre mângâiere: Ir 16, 7.
Fiul Omului, pâinea cu durere ţi-o vei mânca: Iz 12, 18.
Cel ce mănâncă pâine cu Mine, a ridicat călcâiul asupra Mea: In 13, 18.
Cu sens figurativ: Jd 7, 13; Is 55, 2; 1 Co 10, 17; 2 Co 9, 10.
Iisus pâinea care s`a pogorât din cer: In 6, 32-35.
Iisus a binecuvântat pâinea: Mt 26, 26; Mc 14, 22; Lc 22, 10; 24, 30.
Nu numai cu pâine va trăi omul: Mt 4, 4; Lc 4, 4:
În Taina Euharistiei este Trupul lui Hristos: Mt 26, 26; FA 20, 7; 1 Co 11, 23-24.
PĂSTOR
Cel care păzeşte turmele: Fc 46, 32.
Dumnezeu este păstorul oamenilor: Fc 48, 15; Is 40, 11; 63, 11; Sir 18, 13.
Păstorii cei buni şi cei răi: Ir 23.
Păstorii necredincioşi ai lui Israel şi făgăduinţa Bunului Păstor: Iz 34.
Păstorirea lui Dumnezeu este veşnică: Ps 47, 14; Ecc 12, 11.
Iisus, Păstorul cel bun: In 10; Evr 13, 20; 1 Ptr 2, 25; 5, 4.
Episcopii sunt puşi de Duhul Sfânt să păstorească Biserica lui Hristos: FA 20, 28; 1 Ptr 5, 2.
PĂTIMITOR
(vezi: PATIMĂ)
Apostolii sunt pătimitori: FA 14, 15.
Credincioşii trebuie să fie pătimitori în Hristos: Rm 8, 17; Flp 1, 29; 2 Tes 1, 5; Evr 10, 34.
Pătimirea credincioşilor nu e în zadar: Ga 3, 4.
PECETE
Folosită la pecetluirea scrisorilor: 3 Rg 21, 8.
Pusă de leviţi pe noul legământ: Ne 10, 1.
Milostenia omului e pentru El ca o pecete: Sir 17, 22.
Pe Hristos Şi-a pus pecetea Dumnezeu-Tatăl: In 6, 27.
Hristos Şi-a şi pus pecetea pe noi şi a dat arvuna Duhului în inimile noastre: 2 Co 1, 22.
Cartea cu şapte peceţi: Ap 5.
PEDEAPSĂ
E trimisă de Dumnezeu: Dt 29, 22; 32, 39-42; 4 Rg 8, 1; Iov 12, 23-25; Is 10, 6; 40, 23; 42, 24; Ir 15, 3; 43, 11; Iz 5, 8; Os 6, 5.
Poate veni prin:
- sabie: Iş 22, 4; Lv 26, 56; Is 1, 20; Ir 14, 12.
- boli: Lv 26, 16; Dt 28, 27; 28, 35.
- război: 2 Rg 12, 10-11; Is 3, 17.
- robie: Dt 28, 41; Is 5, 13; Ir 15, 2.
- blestem: Dt 11, 27-28; Dn 9, 11; Mal 2, 2.
- părăsire din partea lui Dumnezeu: Dt 31, 17; Ps 87, 14-16; Is 64, 6; Os 4, 17.
- foamete: Lv 26, 26-29; Dt 28, 53-57.
- pieire: Iov 22, 16; Ps 33, 15.
Este dată pentru:
nerespectarea poruncilor lui Dumnezeu: Lv 26, 14-16; Dt 8, 20; Ps 88, 30-32.
nedreptate: 2 Rg 7, 14; Is 26, 21.
idolatrie: Dt 29, 26-28; Ps 105, 28-29.
Este răsplata pentru păcat: Jd 9, 56; Iov 13, 26; Iz 12, 19; Ir 16, 18; Rm 6, 23; Evr 2, 2.
PIATRĂ
Jertfelnicul era făcut din piatră necioplită: Iş 20, 25; Ios 8,31.
Poruncile au fost gravate în piatră: Iş 24, 12.
Arhidiaconul Ştefan a fost omorât cu pietre: FA 7, 58.
În sens figurat:
Hristos, piatra pe care au nesocotit-o ziditorii: Ps 117, 22; Mt 21, 42; Mc 12, 10; Lc 20, 17.
Hristos, piatra din capul unghiului: 1 Ptr 2, 6.
Hristos, piatră de poticnire: Mt 5, 29-30; 16, 23; 17, 27; 18, 6; Mc 9, 42; Lc 17, 2; In 6, 61; Rm 11, 9; 1 Co 1, 23.
PILDĂ
(vezi: PARABOLĂ)
PIERDUT
Ca rătăcire de la Dumnezeu:
Oile cele pierdute ale casei lui Israel: Mt 10, 6; 15, 24.
Cel ce şi-a câştigat viaţa, O va pierde; iar cel ce şi-a pierdut viaţa pentru Mine, acela O va câştiga: Mt 10, 39.
Fiul Omului a venit săl mântuiască pe cel pierdut: Mt 18, 11; Lc 19, 10.
Parabola despre Drahma cea pierdută: Lc 15.
„Dintre cei pe care Mi i-ai dat, pe nici unul nu l-am pierdut“: In 18, 9.
PLAN
Sens propriu, arhitectural:
Proiectul templului: 3 Rg 6, 1; 1 Par 28, 11.
Planul carului heruvimilor: 1 Par 28, 18.
Planul lui Dumnezeu cu lumea: 4 Rg 19, 25; Is 14, 26; 19, 17; 37, 26; 46, 10. Este necunoscut de oameni: Sol 9, 13.
Hristos a fost predat potrivit planului celui dinainte rânduit şi preştiinţei lui Dumnezeu: FA 2, 23; 4, 3; Rm 9, 11; Ef 1, 11-12; 3, 11; 2 Tim 1, 9.
Credincioşii sunt chemaţi potrivit planului Său: Rm 8, 28.
Planurile omului sârguitor aduc întotdeauna câştig: Pr 21, 5.
Planurile nelegiuitului vor fi cercetate: Sol 1, 9.
PLATĂ
Plata lui Iacob în casa lui Laban: Fc 29, 15-30; 30, 28-34; 31, 7; 31, 41.
Parabola cu plata muncitorilor: Mt 20, 1-15.
Lucrătorii erau îndreptăţiţi la ea: Dt 25, 4; Mt 10, 10; Lc 10, 7; Rm 4, 4.
Trebuia să fie:
- pe măsura lucrului: Col 4, 1.
- plătită la timp: Lv 19, 13; Dt 24, 15.
Oprirea plăţii lucrătorilor era aspru pedepsită: Ir 22, 13; Mal 3, 5; Iac 5, 4.
Plata păcatului este moartea, dar harul lui Dumnezeu este viaţa veşnică întru Hristos Iisus, Domnul nostru: Rm 6, 23.
PLĂCUT
Jertfa este mireasmă plăcută Domnului: Lv 1, 9.
Jertfele duhovniceşti sunt plăcute lui Dumnezeu prin Iisus Hristos: 1 Ptr 2, 5.
Dacă răbdaţi suferind când faceţi bine, aceasta-I este plăcut lui Dumnezeu: 1 Ptr 2, 20.
Fără credinţă nu-i cu putinţă să fim bineplăcuţi lui Dumnezeu: Evr 11, 6.
Plăcerea, pricină a căderii:
Şi femeia a văzut că pomul e bun de mâncat şi că plăcut le este ochilor la vedere: Fc 3, 6.
POCĂINŢĂ
Omul este încurajat să o plinească: Pr 1, 22-23; Ir 6, 16-18; 7, 3; 26, 3; Os 6, 1; 14, 1-2; Mt 3, 2.
Este cerută în chip expres: Dt 32, 29; 2 Par 30, 7-9; Is 22, 12; 31, 6; Ir 3, 4; Iov 36, 10; Iz 12, 1-5; 14, 6; Dn 4, 27; Os 10, 12; Mt 4, 17; Mc 1, 4; 6, 12; Lc 3, 3; FA 2, 38.
Este atribuită şi lui Dumnezeu: Fc 6, 6-7; Iş 32, 14; Dt 32, 36; 1 Par 21, 15; Ps 105, 45; 109, 4; 134, 14.
Dar Dumnezeu nu se căieşte: Nm 23, 19; 1 Rg 15, 29; Ps 109, 4; Rm 11, 29.
Este dar:
- al lui Dumnezeu: 2 Tim 2, 25.
- al lui Hristos: FA 5, 31.
Este condiţie a iertării: Lv 26, 40-42; Dt 4, 29-31; 30, 1-3; 3 Rg 8, 33-50; 2 Par 6, 36-39; Ir 3, 4; Is 55, 7; Iz 18, 21-23; Mt 5, 4; Lc 13, 1-5; 1 In 1, 9.
Exemple de pocăinţă:
Iov: Iov 7, 20-21; 9, 20; 13, 23; 40, 4; 42, 6.
David: Ps 31, 5; 37, 3; 39, 12.
Israeliţi: Nm 21, 7; 2 Par 29, 6; Ir 3, 21.
A fost predicată de:
Ioan Botezătorul: Mt 3, 2; 3, 7-8; Mc 1, 4; 1, 15; Lc 3, 3.
Iisus: Mt 4, 17; Mc 1, 15; Lc 5, 32.
Petru: FA 17, 30; 20, 21; 26, 20.
Apostoli: Mc 6, 12.
Trebuie predicată la toate neamurile: Lc 24, 47.
POFTĂ
(vezi: PĂCAT, ZAVISTIE, ISPITIRE)
Pofta cea rea este oprită prin porunca lui Dumnezeu: Iş 20, 17; Dt 5, 21; 7, 25; Pr 6, 25; Rm 7, 7; 13, 9; 1 Co 10, 6; 2 Tim 2, 22.
Naşte păcatul: Nm 15, 39; Mi 2, 2; Mt 5, 28.
Cei ce sunt după trup, pe cele ale trupului le cugetă şi pe acestea le poftesc: Rm 8, 5.
PORUNCĂ
(vezi: ASCULTARE)
Cele zece porunci au fost date de Dumnezeu lui Moise, pe table de piatră: Iş 20, 1; Dt 5, 4; 5, 22.
Nerespectarea poruncilor lui Dumnezeu este pedepsită: Lv 26, 14-16; Dt 8, 20; Ps 88, 30-32.
Au fost înfăţişate de Mântuitorul pe scurt şi în desăvârşirea lor: Mt 22, 37-40; Mc 12, 29-31.
Respectarea lor aduce binecuvântare: Dt 11, 27; 28; Ps 127, 4; 144, 10; Sir 11, 22; Ga 3, 9.
POST
Abstinenţă realizată înainte de intrarea la cortul mărturiei: Iş 38, 8.
David a postit: 2 Rg 12, 16.
El aduce smerenie: Ezr 8, 21; Ps 34, 13; 68, 10.
A fost ţinut de fiii lui Israel: Ne 9, 1.
Adevăratul post: Is 58.
Postiţi un post al sfinţeniei: Ioil 1, 14; 2, 15.
Este necesar pentru întoarcerea la Domnul: Ioil 2, 12.
Este ţinut pentru Dumnezeu: Za 7, 5; Mt 6, 18.
Trebuie însoţit de rugăciune: Tob 12, 8.
Iisus a postit 40 de zile: Mt 4, 2; Lc 4.
Când posteşti, unge-ţi capul şi spală-ţi faţa: Mt 6, 17.
POTICNIRE
Piatră de poticnire: Mt 5, 29-30; 16, 23; 17, 27; 18, 6; Mc 9, 42; Lc 17, 2; In 6, 61; Rm 11, 9; 1 Co 1, 23.
PREOT
(vezi: ARHIEREU)
Premozaic:
Melchisedec: Fc 14, 18; Evr 5, 6; 5, 10-11; 7, 1-21.
Ietro: Iş 2, 16.
Mozaic: Iş 28, 1-4; 29, 9; Nm 3, 10; 1 Par 23, 13.
Atribuţiile preoţeşti:
- oferirea jertfelor: Lv 1, 4-17; 2, 2; 3, 5; 1 Par 16, 40; 2 Par 13, 11.
- să aprindă lampa din tabernacol şi să vegheze ca ea să stea tot timpul aprinsă: Lv 6, 12-13.
- să slujească: Evr 9, 6.
- să fie judecători: Nm 5, 14-31.
- să cureţe pe cei necuraţi: Lv 15, 31.
- căpetenii ale leviţilor: Nm 3, 9; 3, 32; 4, 19; 4, 28; 4, 33; 1 Par 9, 20.
- să ofere pârga roadelor: Lv 23, 10-11; Dt 26, 3-4.
- să pronunţe binecuvântările: Nm 6, 22-27; Dt 21, 5.
- să înveţe Legea (cu sensul de a preda): Lv 10, 11; Dt 24, 8; 27, 14; 31, 9-13; Ir 2, 8; Mal 2, 7.
În Noul Testament sunt:
Hirotoniţi de către apostoli, prin punerea mâinilor, în N. T.: FA 14, 23; 1 Tim 4, 14; Tit 1, 5.
Hristos i-a făcut pe creştini preoţi Dumnezeului şi Tatălui Său: Ap 1, 6; 5, 10; 20, 6.
PRIETENIE
Este preţuită de cel înţelept: Ecc 4, 9-12.
Ies uneori şi ispite din ea: Dt 13, 6-9; Pr 22, 24-27.
Exemple de prietenie:
Avraam şi Lot: Fc 14, 14-16.
Rut şi Noemina: Rut 1, 16.
Marta, Maria, Lazăr şi Iisus: Lc 10, 38-42; In 11, 1-46.
Cele două Marii: Mt 27, 55-61; 28, 1-8; Lc 24, 10.
Luca şi Teofil: FA 1, 1.
Pavel şi nepotul său: FA 23, 16.
Pavel, Priscila şi Acvila: Rm 16, 3-4.
Pavel, Timotei şi Epafrodit: Flp 2, 19-20; 2, 22; 2, 25.
PRIVEGHERE
Privegherea lui Dumnezeu la scoaterea poporului ales din Egipt: Iş 12, 42.
Privegherea lui Hristos în Grădina Ghetsimani: Mt 26, 38-44; Mc 14, 34-39.
Privegherea aşteptării mântuitoare: Mt 24, 42; 25, 13; Mc 13, 33; 13, 35; 13, 37; Lc 21, 36; FA 20, 31; 1 Co 16, 13; Ef 6, 18; 1 Ptr 4, 7; 5, 8.
Fericit cel ce priveghează: Ap 16, 15.
PROFEŢI
Numiţi şi văzători: 2 Rg 24, 11; 1 Par 9, 22; 2 Par 9, 29.
Săvârşeau ungerea regilor: 3 Rg 1, 32-35.
Erau sfetnici ai regilor: 3 Rg 22, 6-28.
Inspiraţi de îngeri: Za 1, 9; 1, 13; 1, 14; 1, 19.
Au fost mult batjocoriţi: 2 Par 36, 16; Am 2, 12.
Au fost martirizaţi: Ir 2, 30; Mt 23, 37; Mc 12, 5; Lc 13, 34; Evr 11, 37; Ap 16, 6.
Au săvârşit minuni: Iş 7, 20; Dt 34, 10; Ps 104, 25-26.
Moartea Mântuitorului a fost prezisă de profeţi: Is 53, 7-9; Dn 9, 26; Za 13, 7; Ps 21, 26; Lc 24, 26-27; FA 13, 26-29; 26, 22-23.
„Un profet nu e dispreţuit decât în patria sa şi în casa lui“: Mt 13, 57; Lc 4, 24-27; In 4, 44.
PROMISIUNE
(vezi: LEGĂMÂNT)
PRONIE
E îngrijirea necontenită pe care Dumnezeu o poartă întregii Sale creaţii: Fc 24, 7; 24, 40-50; Lv 26, 4-6; Dt 8, 18; 11, 12-15; 15, 4-6; Ps 32, 9-21; 103, 10-30; Iov 9, 5.
Se manifestă prin:
- dăruire a celor de trebuinţă: Fc 1, 29-30; 2, 16; 8, 22; 9, 1-3; 28, 20; Dt 2, 7; 7, 13-15; Ne 9, 24-25; Iov 5, 8-11; 22, 18; Ps 35, 6; 36, 3; 36, 19; 36, 22; 36, 25; 64, 9-13.
- scăparea de duşmani: Fc 14, 20; Iş 3, 17; 6, 7; 4 Rg 20, 6; 2 Par 30, 3-30.
- pedepsirea răufăcătorilor: Dt 2, 30; Ios 10, 10-11; 10, 19; 11, 20; Jd 9, 23-24.
- îndrumarea oamenilor spre pocăinţă: Am 4, 7-12.
- împlinirea profeţiilor: 3 Rg 12, 15; 2 Par 10, 15; 36, 22-23.
- grija faţă de întreaga natură: Iov 12, 7-20; 37, 6-24; Ps 103, 16-19; 134, 7; Ir 10, 13; 51, 16.
PROOROC
(vezi: PROFETI)
PUTERE
A lui Hristos: (cu sensul de Stăpânire)
Ca Fiu al Lui Dumnezeu este puterea lui Dumnezeu: In 5, 17-19.
Ca om, o are de la Tatăl: FA 10, 38.
Este descrisă ca:
- supremă: Ef 1, 20-21; 1 Ptr 3, 22.
- deplină: Mt 28, 18.
- peste tot trupul: In 17, 2.
- peste toate lucrurile: In 3, 35; Ef 1, 22.
- slăvită: 2 Tes 1, 9.
- veşnică: 1 Tim 6, 16.
- cea care supune toate lucrurile: Flp 3, 21.
Manifestată în:
- creaţie: In 1, 3; 1, 10.
- prin ea toate se ţin împreună: Col 1, 17; Evr 1, 3.
- mântuire: Is 63, 1; Evr 7, 25.
- învăţăturile Sale: Mt 7, 28-29; Lc 4, 32.
- miracole asupra naturii: Mt 8, 27.
RAI
Locaşul şederii în cer al lui Dumnezeu (numit şi: casa cea sfântă a lui Dumnezeu, sălaşul lui Dumnezeu, tronul lui Dumnezeu): Dt 26, 15; 3 Rg 8, 30; 8, 39; 8, 43; 8, 49; 1 Par 16, 31; 21, 26; 2 Par 2, 6; 6, 21; 6, 27; 6, 30; 6, 33; 6, 35; 6, 39; 7, 14; 30, 27; Ne 9, 27; Iov 22, 12; 22, 14; Ps 2, 4; 10, 4; 19, 6; Ecc 5, 2; Is 57, 15; 63, 15; Ir 23, 24; Dn 5, 23; Za 2, 13; Mt 5, 34; 5, 45; Mc 11, 25; 16, 19; FA 7, 49; 7, 55-56; Rm 1, 18; Evr 8, 1; Ap 8, 1; 12, 7-9; 21, 22-27; 22, 1-5.
Împărăţia cerurilor: Mt 3, 2; 4, 17; 5, 3; 5, 10; 7, 21; 8, 11; 10, 7; 11, 12; 13; 19, 14; 19, 23.
Este numit şi:
- cetate: Evr 11, 10; 11, 16.
- casă: In 14, 2-3; 2 Co 5, 1.
- împărăţie: Mt 25, 34; Lc 12, 32; 22, 29-30.
- împărăţia lui Hristos şi a lui Dumnezeu: Ef 5, 5.
- patrie cerească: Evr 11, 16.
- Cer nou: Is 65, 17; 66, 22; 2 Ptr 3, 13; Ap 21, 1-4.
Este veşnic: 2 Co 5, 1.
Numele drepţilor sunt scrise în el: Lc 10, 20; Evr 12, 22-24.
Dreptatea locuieşte în el: 2 Ptr 3, 13.
Cerurile sunt deschise spre vederea raiului lui Hristos: Mt 3, 16; FA 7, 56; 10, 11; Ap 19, 11.
Raiul pământesc, grădina Edenului:
Este creat de Dumnezeu special pentru om: Fc 1, 1; 2, 1; Iş 20, 11; Ne 9, 6.
Primii oameni trăiau în el: Fc 2.
RĂBDARE
E poruncită oamenilor: Ecc 7, 8-9; Plg 3, 26-27.
Dumnezeu este îndelung-răbdător: Iş 34, 6; Nm 14, 18; Ne 9, 17; Dn 4, 27; Ioil 2, 13; Iona 4, 2; Naum 1, 3; Ps 7, 11; 85, 15; 102, 8; 144, 8; Sol 15, 1; Sir 5, 4; 1 Ptr 3, 20; 2 Ptr 3, 15.
Dumnezeu o dă celor cu inimă slabă: Is 57, 15; Sir 17, 24; Man 7.
Este o virtute: Plg 3, 21; Sir 1; 1 Tim 6, 11; 2 Ptr 1, 6.
Omul este sfătuit să o plinească: Bar 4; Tit 2, 2; Evr 12; Iac 5, 8.
Exemple de răbdare:
Hristos: 1 Tim 1, 16.
Iov: Iov 2; 7, 3; 22, 21; 32, 16.
Tobit: Tob 2.
Binefacerile răbdării şi sfaturi:
Aduce roadă: Iov 22, 21.
Răbdarea săracilor în veac nu va pieri: Ps 9, 18.
Drepţii cu răbdare vor aştepta: Ps 141, 7.
Omul cel mult-răbdător e mult şi în lucrarea minţii, dar omul nerăbdător e lipsit de minte: Pr 14, 29.
Omul răbdător e mai bun decât cel trufaş: Ecc 7, 8.
Mântuirea care vine de la Domnul trebuie aşteptată cu răbdare: Idt 8, 17; Evr 6, 12.
Răbdarea lui Dumnezeu e nemărginită: Sol 12.
În necazurile smereniei tale fii răbdător: Sir 2, 4.
Cei care şi-o pierd vor fi pedepsiţi: Sir 2, 14.
Răbdarea binecredinciosului nu va fi înşelată: Sir 16, 13; Rm 5, 3-4.
Cei ce vor răbda până la sfârşit urâciunile care li se fac pentru credinţa lor în Hristos se vor mântui: Mt 10, 22; 24, 13; Mc 13, 13; Lc 21, 19.
RĂSCUMPĂRARE
Este hotărâtă din veac: Is 43, 1-4; 1 Co 6, 20; 7, 23; Ga 3, 13; 4, 4-5; 1 Tim 2, 6; 1 Ptr 1, 20; Ap 5, 9.
Este prezisă în V. T.: Ps 129, 7-8; Is 44, 22; 59, 20.
Vine de la Dumnezeu: Ps 30, 5; 110, 9; Is 44, 21-23; Lc 1, 68; Rm 3, 23.
Ne scapă de sub robia Legii: Ga 4, 5; 5, 1.
Răscumpărarea oamenilor nu s`a făcut cu sânge pieritor, ci cu Sângele lui Hristos: 1 Ptr 1, 18-21; Iov 36, 18; Evr 9, 12; Ap 5, 9.
A fost săvârşită de Hristos, trimis fiind de Tatăl: Ga 4, 4-5; In 1, 29.
RĂSCUMPĂRĂTOR
Moise a fost răscumpărătorul din robia egiptenilor, trimis de Domnul, prin înger: FA 7, 35.
Dumnezeu Se numeşte Răscumpărător: Ps 18, 14; Is 43, 14; 44, 6; 47, 4; 58, 4; 60, 16; 63, 16.
Hristos este numit Răscumpărătorul: Is 54, 5; 59, 20.
RĂUTATE
Este oprită prin poruncă: Iş 23, 2; Pr 3, 29; Za 7, 10; 8, 17; 1 Co 14, 20; Ef 4, 31; Col 3, 8.
Este stare sufletească a oamenilor: Fc 6, 5.
Fiind păcat e pedepsită de Dumnezeu: Nm 35, 20; Dt 31, 21; 2 Rg 3, 39; Est 8, 13; Is 10, 1-2; 29, 20; Ir 4, 4.
Nu-I place lui Dumnezeu: Is 1, 16.
Se naşte din necredinţa în Dumnezeu: Dt 28, 20; 31, 18; Ir 1, 16.
Şi porneşte din inimă: Fc 8, 21; Ir 17, 9; Mt 12, 34; Mc 7, 21-33; Lc 6, 45.
RĂZBUNARE
(a se vedea: URĂ, VRĂJMĂŞIE)
Este oprită de porunci: Lv 19, 18; Pr 24, 29; Mt 5, 39; Rm 12, 17-19; 1 Tes 5, 15; 1 Ptr 3, 9.
Este osândită de Iisus Hristos: Mt 5, 38-40; Lc 6, 27-29; 9, 54-55.
Este pedepsită de Dumnezeu: Plg 3, 60-66; Iz 25, 12-17; Am 1, 11-12; Os 1, 4.
Nu se împacă cu duhul creştinesc: Lc 9, 55.
RÂVNĂ
Omul este sfătuit să o dobândească: Ecc 9, 10; Rm 2, 11; Ap 3, 19.
Este necesară în:
- căutarea mântuirii: Mt 11, 12; Lc 13, 24.
- facerea de bine: Tit 3, 1.
- rugăciune: Ef 6, 18; 1 Tes 3, 10.
- slava lui Dumnezeu: Nm 25, 11; 25, 13.
- mîntuirea altora: FA 26.
Iisus Hristos este model de râvnă: Ps 68, 11; In 2, 17; Mt 21, 12-13; Mc 11, 15; 11, 17; Lc 19, 45-46; In 2, 14-16.
RENAŞTERE
(vezi: NAŞTERE DIN NOU, MÂNTUIRE)
Este nevoie de ea pentru restaurarea naturii omului, coruptă prin păcat: In 3, 6; Rm 7, 18; 8, 7-8; Ef 2, 1-3; Col 2, 13. (vezi: CĂDEREA OMULUI)
Este descrisă ca:
- creaţie nouă: 2 Co 5, 17; Ga 6, 15; Ef 2, 10.
- viaţă nouă: Rm 6, 4.
- dezbrăcare de omul vechi şi îmbrăcarea în cel nou: Rm 6, 6; Ef 4, 22-24; Col 3, 9-10.
- tăiere-împrejur a inimii: Dt 10, 16; Ir 4, 4; Rm 2, 29; Col 2, 11.
Se săvârşeşte în chip tainic: In 3, 8.
Este începutul vieţii spirituale: Rm 6, 4; 11; Ef 2, 5 (vezi: ÎNVIERE).
[ AN ] Anexe
[ CONC ] Concordanţă biblică
[ Cap. 0 ] | ROBI |
Nu există nici o înregistrare pentru capitolul AN-CONC-ROBI
ROBIE
Este cauzată de:
- diavol: 1 Tim 3, 7; 2 Tim 2, 26.
- păcat: In 8, 34; FA 8, 23; Rm 6, 16; 2 Ptr 2, 19.
- frică: Rm 6, 15; Evr 2, 15.
Eliberarea din robia păcatului a fost făgăduită tuturor: Is 42, 6-7; 61, 1.
Hristos este eliberatorul promis: Lc 4, 18-21; In 8, 36; Rm 7, 23-25; Evr 2, 15.
RUGĂCIUNE
Este poruncită săvârşirea ei spre liniştire şi mântuire: Is 55, 6; Plg 3, 41; Mt 7, 7-11; Lc 11; 18, 1; Flp 4, 6; Col 4, 2; 1 Tim 2, 8.
Trebuie făcută:
cu nădejde în Dumnezeu: Ps 4, 3; 54, 18; 55, 9; 1 In 5, 14.
cu smerenie: Fc 32, 10; Is 26, 16.
cu duhul iertării: Mt 5, 23; 6, 12; Mc 11, 25.
fără multă vorbire: Mt 6, 7; Ecc 5, 2-3; Is 58, 13.
neîntrerupt: Ps 104, 4.
pentru iertarea păcatelor: Iov 7, 21; Ps 24, 7; 38, 8; 50, 13.
spre slava lui Dumnezeu: Iş 32, 11-12; Nm 13-17; Ps 24, 12; 30, 3; Ioil 2, 7.
Iisus - model al adevăratului rugător:
Şi a fost că în zilele acelea El a ieşit la munte să Se roage şi a petrecut noaptea în rugăciune către Dumnezeu: Lc 6, 12.
Rugăciunea Domnească şi lucrarea rugăciunii: Mt 6; Lc 11.
SABIE
- mijloc de luptă: Iş 5, 21; 26, 7, 8, 25, 36; Lv 14, 43; Ios 5, 13; 7, 20, 22; 1 Rg 13, 19, 22; Idt 9, 2; 16, 4; Bar 2, 25; Epist 13; 3 Ezr 8, 74; 1 Mac 4, 15; 7, 38; Is 2, 4; 10, 34; 13, 15; Ir 5, 12, 17; Iz 5, 12; Dn 11, 33; Os 14, 1; Am 1, 11; Mt 26, 52; Lc 22, 36; In 18, 10; Ap 1, 16.
- sabie răzbunătoare spre răzbunarea Legământului: Iş 26, 25; Sir 31, 30.
- bărbaţi purtători de sabie, apţi de luptă: Ios 8, 10; Jd 20, 2, 15, 17.
- casa ta va cădea sub sabie, va fi osândită: 1 Rg 2, 33.
- nu cu sabia şi cu suliţa mântuieşte Domnul: 1 Rg 17, 27.
- sabie ascuţită: Sol 5, 20; 18, 15; Is 49, 2; Ap 19, 15.
- sabie cu două tăişuri: Sir 21, 3; Evr 4, 12.
- sabie sfântă: 2 Mac 15, 16.
- mâncaţi de sabie, ucişi: Is 1, 20.
- o sabie pentru Domnul: Ios 7, 20.
- sabie de leu: Ir 2, 30.
- sabie - ca pedeapsă: Ir 14, 15; 32, 36; Iz 21, 12-14; Mt 10, 34.
- Eu vă chem pe voi la libertate spre sabie: Ir 34, 17.
- Eu sabie voi aduce: Iz 29, 8; Ag 1, 11.
- Sabie, trezeşte-te`mpotriva păstorilor Mei: Za 13, 7.
- sabie va trece prin sufletul tău, durere nespusă: Lc 2, 35.
- sabie mare: Ap 6, 4.
SADUCHEI
Nume al unui partid iudaic: Mt 3, 7; 16, 1, 6; 22, 23; Mc 12, 18; Lc 22, 27; FA 4, 1; 23, 6-8.
Aluatul fariseilor şi al saducheilor: Mt 16, 11.
Învăţătura fariseilor şi a saducheilor: Mt 16, 12.
A închis gura saducheilor: Mt 22, 34.
Neamul saducheilor: FA 5, 17.
SĂLAŞ
Termen comun, cu sens de locuinţă: Ap 18, 2; Fc 10, 30; 27, 39; Iş 35, 3; Lv 7, 26; Nm 24, 5; 32, 41; Dt 3, 14; 5, 30; 16, 7; Iov 18, 21; 20, 4; Ps 54, 15; 68, 25; 77, 67; 90, 10; 101, 28.
Sălaşele lui Iacob: Ps 86, 2.
Sălaşele lui Chedar: Ps 119, 5; 131, 3.
Sens simbolic:
Sălaş de plângere: Iov 29, 5.
Sălaşele păcătoşilor: Ps 83, 10.
Să-şi facă slava sălaş la noi: Ps 84, 9.
Toţi cei ce-şi au sălaşul în Tine: Ps 86, 7.
Să-şi afle sălaş în iad: Ps 93, 17.
SĂMĂNŢĂ
- Mijloc de perpetuare a vieţii: Fc 1, 11; Lv 11, 38; 15, 3, 18; Dt 28, 38; Rut 4, 12; 3 Ezr 8, 87; Ps 106, 37; Is 55, 10; Ir 35, 7, 10; 49, 16; Am 9, 13; Naum 1, 14; Mal 2, 15; Mt 13, 24; 2 Co 9, 10.
Rod cu sămânţă: Fc 1, 11-12.
Iarbă purtătoare de sămânţă / dătătoare de sămânţă: Fc 1, 12, 29.
Dă-ne sămânţă să semănăm: Fc 47, 19, 23.
Sămânţa simbol al vieţii:
- n`a mai rămas din el sămânţă: Dt 3, 3.
- sămânţă de om: Sol 7, 2; Ir 31, 27.
- sămânţă blestemată: Sol 12, 11; Is 57, 4.
- sămânţă rea: Is 14, 20; 17, 10; 1 Ptr 1, 23.
- fericit cel care are sămânţă în Sion, rădăcini în Sion: Is 31, 9.
- sămânţă cu viaţă îndelungată: Is 53, 10.
- sămânţă binecuvântată: Is 65, 23; Mt 13, 27.
Pilda semănătorului: Mt 13; Mc 4; Lc 8.
SĂRAC
Stare socială a unora dintre oameni: Est 9, 22; Tob 4, 21; Sir 1; 7; Iov 22, 8; Ps 68, 32; Is 3, 15; 10, 2; 14, 30; 24, 6; 29, 19; Ir 5, 4; Am 2, 7; 5, 11; Mi 2, 2; Mt 26, 11; Mc 10, 21; 14, 5; Lc 14, 13, 21; 19, 8; In 12, 5-6, 8; 13, 29; Rm 15, 26; 2 Co 6, 10; 9, 9; Ga 2, 10; Ap 13, 16.
Copiii voştri săraci: Iş 22, 24; Ps 71, 4.
Săracii neamului: Iş 23, 11; Ps 71, 4.
Că săracii nu vor lipsi de pe pământ: Dt 15, 11.
Relaţia dintre bogaţi şi săraci:
Săracii şi bogaţii: Ne 5; Mi 2.
Săracii sunt prada bogaţilor: Sir 13, 19; 31, 20-21; Pr 22, 7; Mi 2, 2.
Bogaţii şi săracii laolaltă: Ps 48, 2.
Dumnezeu poartă de grijă săracilor:
De la El săracii îşi vor primi dreptatea: Iov 36, 6.
Strigarea săracilor: Ps 9, 12.
Răbdarea săracilor: Ps 9, 18.
Nu-i uita pe săracii Tăi până în sfârşit: Ps 9, 32.
Necazul săracilor: Ps 11, 5.
Mânca-vor săracii: Ps 21, 26.
Domnul i-a auzit pe cei săraci: Ps 68, 33; 71, 2.
Sufletele săracilor le va mântui: Ps 71, 13, 19; 111, 8.
Pe săracii Săi îi va sătura cu pâine: Ps 131, 15.
Atitudinea omului faţă de semenul sărac:
Prietenii săraci: Pr 14, 20-21.
Omul neruşinat îi apasă: Pr 28, 3.
Cel ce dă la săraci nu va fi în lipsă: Pr 28, 27.
Adu-i în casa ta pe săracii fără adăpost: Is 58, 7.
Atitudinea lui Hristos faţă de săraci:
„Să binevestesc săracilor“: Is 61, 1; Mt 11, 5; Lc 4, 18; 7, 22.
„Fericiţi cei săraci cu duhul“: Mt 5, 3; Lc 6, 20.
Dă-le săracilor şi vei avea comoară în cer: Mt 19, 21; 26, 9; Lc 18, 22.
Că pe săraci îi aveţi pururea cu voi: Mc 14, 7.