[ NT ] Noul Testament
[ Lc ] Evanghelia după Luca
[ Cap. 14 ] | Hidropicul vindecat sâmbăta. Alegerea unui loc în societate. Parabola despre cina cea mare. Lepădarea de sine. |
1 Şi a fost că era într'o sâmbătă când a intrat El să mănânce în casa unuia din capii fariseilor. |
2 Şi iată că un om bolnav de hidropică a era înaintea Lui. |
3 Şi, răspunzând, Iisus a zis către învăţătorii de lege şi către farisei: „Este oare îngăduit a vindeca sâmbăta, sau nu?“ |
4 Ei însă au tăcut. Şi punându-Şi mâna pe el, l-a vindecat şi i-a dat drumul. |
5 Iar lor le-a zis: „Care dintre voi, de-i va cădea asinul sau boul în fântână, nu-l va scoate în chiar ziua sâmbetei?“ |
6 Şi n'au putut să-I răspundă la aceasta. |
7 Şi luând El seama cum cei poftiţi la masă îşi alegeau cele dintâi locuri, le-a spus o parabolă, zicând: |
8 „Când vei fi chemat de cineva la nuntă, nu te aşeza pe locul cel dintâi, ca nu cumva un altul mai de cinste decât tine să fie şi el poftit |
9 şi, venind cel care v'a chemat, pe tine şi pe el, să-ţi spună: Dă-i acestuia locul! Şi atunci, ruşinat, te vei urni să iei locul cel mai de la urmă. |
10 Ci, când vei fi chemat, mergi şi te aşază pe locul cel mai de la urmă pentru ca, atunci când va veni cel care te-a poftit, să-ţi spună: Prietene, mută-te mai sus! Atunci vei avea cinste în faţa tuturor celor ce stau la masă cu tine. |
11 Că tot cel ce se înalţă pe sine va fi smerit, iar cel ce se smereşte pe sine se va înălţa“. Iov 22:9 Ps 017:27 Pr 29:23 Mt 23:12 Lc 18:14 Iac 04:6 1Ptr 05:5 1Ptr 05:6 |
12 Zisu-i-a şi celui care-L chemase: „Când faci prânz sau cină, nu-ţi chema prietenii, nici fraţii, nici rudele, nici vecinii bogaţi, ca nu cumva la rândul lor să te cheme şi ei pe tine şi să-ţi fie ca răsplată. |
13 Ci, când faci un ospăţ, cheamă-i pe săraci, pe neputincioşi, pe şchiopi, pe orbi, Ne 08:10 Iov 31:17 Ps 040:1 Pr 03:9 Pr 03:27 Pr 19:17 Tob 04:16 Sir 14:13 |
14 şi fericit vei fi că ei nu pot să-ţi răsplătească; fiindcă ţi se va răsplăti la învierea drepţilor“. |
15 Şi auzind acestea, unul dintre cei ce şedeau cu El la masă I-a zis: „Fericit este cel ce se va ospăta întru împărăţia lui Dumnezeu!“ |
16 Iar El i-a zis: „Un om oarecare a făcut cină mare şi i-a chemat pe mulţi. |
17 Şi la ceasul cinei şi-a trimis slujitorul să le spună celor chemaţi: Veniţi, că iată acum toate sunt gata. |
18 Şi toţi, parcă înţeleşi, au început să-şi ceară iertare. Cel dintâi a zis: Ţarină am cumpărat şi trebuie să ies ca s'o văd; te rog, iartă-mă!... |
19 Şi altul a zis: Cinci perechi de boi am cumpărat şi mă duc să-i încerc; te rog, iartă-mă!... |
20 Şi altul a zis: Femeie mi-am luat, şi de aceea nu pot veni... |
21 Şi întorcându-se slujitorul, i-a spus stăpânului său acestea. Atunci mâniindu-se stăpânul casei, a zis: Ieşi îndată în pieţele şi'n uliţele cetăţii şi adu aici săracii şi neputincioşii şi orbii şi şchiopii... |
22 Şi i-a zis slujitorul: Doamne, ce-ai poruncit s'a făcut, şi încă mai este loc. |
23 Şi a zis stăpânul către slujitor: Ieşi la drumuri şi la garduri şi sileşte-i pe toţi să intre, ca să mi se umple casa. |
24 Că vă spun Eu vouă: Nici unul din bărbaţii aceia care au fost chemaţi nu va gusta din cina Mea“. |
25 Şi mergeau cu El mulţimi numeroase; şi, întorcându-Se, le-a zis: |
26 „Dacă vine cineva la Mine şi nu urăşte b pe tatăl său şi pe mamă şi pe femeie şi pe copil şi pe fraţi şi pe surori, până şi viaţa sa, nu poate fi ucenicul Meu. Dt 33:9 Dt 18:29 Mt 10:37-38 Mt 16:24 Mc 08:34 In 12:15 Ap 12:11 |
27 Şi cel ce nu-şi poartă crucea şi nu-Mi urmează Mie, nu poate fi ucenicul Meu. |
28 Cine dintre voi, vrând să-şi zidească un turn, nu stă mai întâi şi-şi face socoteala cheltuielii, dacă are cu ce să-l termine?, |
29 ca nu cumva, punându-i temelia şi neputând să-l isprăvească, toţi cei care vor vedea să înceapă a-l lua în râs, |
30 zicând: Acest om a început să zidească şi n'a putut isprăvi!... |
31 Sau care împărat, plecând să se bată'n război cu alt împărat, nu stă mai întâi să se sfătuiască dacă e'n stare să-l întâmpine cu zece mii pe cel care vine împotrivă-i cu douăzeci de mii? |
32 Iar de nu, fiind acela încă departe, îi trimite solie şi se roagă de pace. |
33 Aşadar, oricine dintre voi care nu se leapădă de tot ce are, nu poate fi ucenic al Meu. |
34 Bună este sarea; dar dacă şi sarea îşi va pierde gustul, cu ce va fi dreasă? |
35 Nu mai e bună de nimic, nici în pământ, nici în gunoi, ci se aruncă afară. Cel ce are urechi de auzit, să audă!“ |
[ NT ] Noul Testament
[ Lc ] Evanghelia după Luca
[ Cap. 15 ] | Trei parabole: Oaia rătăcită; Drahma pierdută; Fiul risipitor. |
1 Şi se apropiau de El toţi vameşii şi păcătoşii, ca să-L asculte. |
2 Şi fariseii şi cărturarii cârteau, zicând: „Acesta-i primeşte pe păcătoşi şi mănâncă cu ei“. Mt 09:10-11 Mt 11:19 Mc 02:16 Lc 05:29-30 Lc 07:34 Lc 07:39 Lc 19:7 FA 11:3 Ga 02:12 1Tim 01:15 |
3 Şi le-a spus parabola aceasta, zicând: |
4 „Care om dintre voi, având o sută de oi şi pierzând una din ele, nu le lasă pe cele nouăzeci şi nouă în pustiu şi se duce după cea pierdută, până ce o găseşte? |
5 Şi când o găseşte, o pune pe umerii săi, bucurându-se; |
6 şi sosind acasă, îşi cheamă prietenii şi vecinii, zicându-le: Bucuraţi-vă cu mine, că am găsit oaia cea pierdută. |
7 Tot aşa, v'o spun Eu vouă, mai mare bucurie va fi în cer pentru un păcătos care se pocăieşte decât pentru nouăzeci şi nouă de drepţi, care n'au nevoie de pocăinţă. |
8 Sau care femeie, având zece drahme a, dacă pierde o drahmă nu aprinde făclia şi nu mătură casa şi nu caută cu grijă până ce o găseşte? |
9 Şi când o găseşte îşi cheamă prietenele şi vecinele, spunându-le: Bucuraţi-vă cu mine, că am găsit drahma pe care o pierdusem. |
10 Tot aşa, v'o spun Eu vouă, bucurie se face înaintea îngerilor lui Dumnezeu pentru un păcătos care se pocăieşte“. |
11 Şi a zis: „Un om avea doi fii. |
12 Şi cel mai tânăr din ei i-a zis tatălui său: Tată, dă-mi partea de avere ce mi se cuvine. Şi el le-a împărţit averea. |
13 Şi nu după multe zile, adunând toate b, fiul cel mai tânăr s'a dus într'o ţară'ndepărtată şi acolo şi-a risipit averea trăind în desfrânări. |
14 Şi după ce a cheltuit totul, s'a făcut foamete mare în ţara aceea şi el a început să ducă lipsă. |
15 Şi ducându-se, s'a alipit de unul din locuitorii acelei ţări, iar acesta l-a trimis la ţarinile sale să pască porcii. |
16 Şi dorea să-şi sature pântecele din roşcovele pe care le mâncau porcii, dar nimeni nu-i dădea. |
17 Dar venindu-şi în sine, a zis: Câţi argaţi ai tatălui meu sunt îndestulaţi de pâine, iar eu pier aici de foame! |
18 Sculându-mă, mă voi duce la tatăl meu şi-i voi spune: Tată, greşit-am Cerului c şi faţă de tine; |
19 nu mai sunt vrednic să mă numesc fiul tău. Fă-mă ca pe unul din argaţii tăi. |
20 Şi sculându-se, a venit la tatăl său. Şi încă departe fiind el, tatăl său l-a văzut şi i s'a făcut milă şi, alergând, i-a căzut pe grumaz şi l-a sărutat. |
21 Şi i-a zis fiul: Tată, greşit-am Cerului şi faţă de tine şi nu mai sunt vrednic să mă numesc fiul tău. |
22 Şi a zis tatăl către slugile sale: Aduceţi-i degrabă haina cea mai scumpă şi-l îmbrăcaţi, şi inel puneţi-i pe mână, şi încălţăminte în picioare; |
23 şi aduceţi viţelul cel îngrăşat, înjunghiaţi-l şi, mâncând, să ne veselim; |
24 căci acest fiu al meu era mort şi a înviat, pierdut era şi s'a aflat. Şi au început să se veselească. |
25 Iar fiul lui cel mai mare era la ţarină. Şi când a venit şi s'a apropiat de casă, a auzit cântece şi jocuri. |
26 Şi chemând-o pe una din slugi, a întrebat: Ce sunt acestea? |
27 Iar ea i-a spus: Fratele tău a venit şi tatăl tău a înjunghiat viţelul cel îngrăşat, pentru că l-a primit sănătos. |
28 Şi el s'a mâniat şi nu voia să intre; dar tatăl său, ieşind, îl ruga. |
29 Iar el, răspunzând, i-a zis tatălui său: Iată, de atâţia ani îţi slujesc şi niciodată nu ţi-am călcat porunca. Şi mie niciodată nu mi-ai dat un ied, ca să mă veselesc cu prietenii mei; |
30 dar când a venit acest fiu al tău, care ţi-a mâncat averea cu desfrânatele, pentru el ai înjunghiat viţelul cel îngrăşat... |
31 Iar el i-a zis: Fiule, tu'ntotdeauna eşti cu mine şi toate ale mele ale tale sunt. |
32 Trebuia însă să ne veselim şi să ne bucurăm, căci fratele tău acesta mort era şi a înviat, pierdut era şi s'a aflat“ d. |
[ NT ] Noul Testament
[ Lc ] Evanghelia după Luca
[ Cap. 16 ] | Parabola iconomului nedrept. Parabola bogatului nemilostiv şi săracului Lazăr. |
1 Şi le spunea şi ucenicilor Săi: „Era un om bogat care avea un iconom; şi acesta i-a fost pârât că-i risipeşte avuţiile. |
2 Şi chemându-l, i-a zis: Ce-i asta ce-aud eu despre tine? Dă-mi socoteala iconomatului tău, fiindcă nu mai poţi fi iconom. |
3 Iar iconomul şi-a zis în sine: Ce-am să mă fac, că stăpânul meu îmi ia iconomatul?: să sap, nu pot; să cerşesc, mi-e ruşine... |
4 Ştiu ce-am să fac pentru ca, atunci când voi fi scos din iconomat, ei să mă primească în casele lor. |
5 Şi chemând, câte unul, pe fiecare din datornicii stăpânului său, i-a zis celui dintâi: Cât îi eşti dator stăpânului meu? |
6 Iar el a zis: O sută de măsuri a de untdelemn. Iconomul i-a zis: Ia-ţi zapisul, aşază-te şi scrie repede cincizeci. |
7 După aceea i-a zis altuia: Dar tu, cât eşti dator? El i-a spus: O sută de măsuri b de grâu. El i-a zis: Ia-ţi zapisul şi scrie optzeci. |
8 Şi stăpânul l-a lăudat pe iconomul cel nedrept, fiindcă a lucrat înţelepţeşte c, căci fiii veacului acestuia sunt mai înţelepţi în neamul lor decât fiii luminii. |
9 Şi Eu vă spun: Faceţi-vă prieteni prin bogăţia nedreaptă, pentru ca, atunci când ea vă va lipsi, ei să vă primească în corturile cele veşnice. |
10 Cel ce este credincios în foarte puţin, şi în mult e credincios; şi cel ce este nedrept în foarte puţin, şi în mult e nedrept. |
11 Deci dacă n'aţi fost credincioşi în bogăţia cea nedreaptă, cine vă va încredinţa-o pe cea adevărată? |
12 Şi dacă în ceea ce vă este străin n'aţi fost credincioşi, cine vă va da ce este al vostru? |
13 Nici o slugă nu poate sluji la doi domni; că ori pe unul îl va urî şi pe celălalt îl va iubi, ori de unul se va ţine şi pe celălalt îl va dispreţui. Nu puteţi să slujiţi lui Dumnezeu şi lui Mamona“. |
14 Şi pe toate acestea le auzeau şi fariseii, care erau iubitori de argint, şi-L luau în bătaie de joc. |
15 Şi el le-a zis: „Voi sunteţi cei ce vă faceţi pe voi înşivă drepţi înaintea oamenilor, dar Dumnezeu vă cunoaşte inimile; căci ceea ce la oameni este înalt, urâciune este înaintea lui Dumnezeu. 1Rg 16:7 Pr 13:3 Pr 24:12 Ir 11:20 Ir 17:10 Ir 20:12 Mt 23:28 Lc 18:9-14 |
16 Legea şi profeţii au fost până la Ioan; de atunci încoace se binevesteşte împărăţia lui Dumnezeu şi fiecare o ia prin asalt d. |
17 Dar mai lesne este să treacă cerul şi pământul decât din lege să cadă o cirtă e. Ps 101:25-26 Is 40:8 Is 51:6 Mt 05:18 Mt 24:34 Mc 13:31 In 10:35 Lc 21:33 1Ptr 01:25 |
18 Oricine-şi lasă femeia şi ia alta, săvârşeşte adulter; şi cel ce o ia pe cea lăsată de bărbat, adulter săvârşeşte. |
19 Era un om bogat care se îmbrăca în porfiră şi în vison f, în toate zilele veselindu-se în chip strălucit. |
20 Iar un sărac, anume Lazăr, zăcea în faţa porţii lui, plin de bube, |
21 şi-ar fi poftit să se sature din cele ce cădeau de la masa bogatului; cu toate acestea, înşişi câinii, venind, ei îi lingeau bubele g. |
22 Şi a murit săracul şi a fost dus de îngeri în sânul lui Avraam. Şi a murit şi bogatul şi a fost îngropat. |
23 Şi în iad, fiind el în chinuri, îşi ridică ochii şi-l vede de departe pe Avraam, şi pe Lazăr în sânul lui. |
24 Şi i-a zis, strigând: Părinte Avraam, ai milă de mine şi trimite-l pe Lazăr să-şi ude vârful degetului în apă şi să-mi răcorească limba, că mă chinuiesc în această văpaie. |
25 Dar Avraam i-a zis: Fiule, adu-ţi aminte că tu ţi-ai primit pe cele bune în viaţa ta, şi Lazăr, de asemenea, pe cele rele; iar acum, aici, el se mângâie, iar tu te chinuieşti. |
26 Şi peste toate acestea, între noi şi voi prăpastie mare s'a întărit, încât cei ce vor să treacă de aici la voi să nu poată, nici de acolo să treacă la noi. |
27 Şi el a zis: Atunci rogu-te, părinte, să-l trimiţi în casa tatălui meu, |
28 că am cinci fraţi; să le dea lor mărturie, ca să nu vină şi ei în acest loc de chin. |
29 Dar Avraam i-a zis: Îi au pe Moise şi pe profeţi; să asculte de ei. |
30 Iar el a zis: Nu, părinte Avraam, ci dacă se va duce la ei cineva dintre morţi, se vor pocăi. |
31 Şi i-a zis: Dacă nu ascultă de Moise şi de profeţi, nici dacă ar învia cineva din morţi, tot nu vor crede“. |
[ NT ] Noul Testament
[ Lc ] Evanghelia după Luca
[ Cap. 17 ] | Despre poticniri. Despre iertarea fratelui tău. Puterea credinţei. Vindecarea celor zece leproşi. Venirea împărăţiei lui Dumnezeu. |
1 Şi le-a zis ucenicilor Săi: „E cu neputinţă ca poticnirile a să nu vină, dar vai aceluia prin care ele vin: |
2 mai bine i-ar fi dacă şi-ar lega de gât o piatră de moară şi s'ar arunca în mare decât să-i fie piatră de poticnire unuia din aceştia mici. |
3 Luaţi aminte la voi înşivă! De-ţi va greşi fratele tău, ceartă-l!; şi dacă se va pocăi, iartă-l. Lv 19:17 Sir 19:14 Mt 18:15 Mt 18:21-22 Mc 11:25-26 Iac 05:19-20 |
4 Şi chiar dacă-ţi va greşi de şapte ori într'o zi şi de şapte ori se va întoarce la tine, zicând: Mă pocăiesc!, iartă-l“. |
5 Şi au zis apostolii către Domnul: „Sporeşte-ne credinţa“. |
6 Iar Domnul a zis: „De-aţi avea credinţă cât un grăunte de muştar, i-aţi zice acestui sicomor: Dezrădăcinează-te şi te sădeşte în mare!, şi v'ar asculta. |
7 Cine dintre voi, având o slugă la arat sau la păscut vitele, îi va zice când se va întoarce din ţarină: Vino repede şi şezi la masă!, |
8 şi nu-i va zice: Pregăteşte-mi să cinez şi, încingându-te, slujeşte-mi până ce voi mânca şi voi bea, şi după aceea vei mânca şi vei bea şi tu? |
9 Îi va mulţumi oare slugii că a făcut cele poruncite? Nu cred. |
10 Aşa şi voi, când veţi face toate cele poruncite vouă, ziceţi: Slugi netrebnice suntem; am făcut ceea ce eram datori să facem“. |
11 Şi a fost că pe când Iisus mergea spre Ierusalim şi trecea prin mijlocul Samariei şi al Galileii, |
12 intrând într'un sat, L-au întâmpinat zece bărbaţi leproşi care au stat departe. |
13 Şi ei şi-au ridicat glasul, zicând: „Iisuse, Învăţătorule, miluieşte-ne!“ |
14 Şi văzându-i, El le-a zis: „Mergeţi şi arătaţi-vă preoţilor“. Şi a fost că'n timp ce ei mergeau, s'au curăţit. |
15 Iar unul din ei, văzând că s'a vindecat, s'a întors slăvindu-L cu glas mare pe Dumnezeu. |
16 Şi a căzut la picioarele Lui, cu faţa la pământ, mulţumindu-I. Şi acela era samarinean. |
17 Şi răspunzând Iisus, a zis: „Oare nu zece s'au curăţit? Cei nouă unde sunt? |
18 Nu s'a găsit să se întoarcă să-I dea slavă lui Dumnezeu decât numai acesta, care e de alt neam?“ |
19 Şi i-a zis: „Scoală-te şi du-te; credinţa ta te-a mântuit“. |
20 Şi fiind întrebat de farisei: când va veni împărăţia lui Dumnezeu?, El le-a răspuns: „Împărăţia lui Dumnezeu nu vine în chip văzut. b |
21 Şi nici nu vor zice: Iat-o, e aici!, sau: Acolo! Că iată, împărăţia lui Dumnezeu este înlăuntrul vostru“. |
22 Zis-a către ucenici: „Veni-vor zile când veţi dori să vedeţi una din zilele Fiului Omului şi n'o veţi vedea. |
23 Şi vă vor spune: Iată, acolo este!, iată, aici!; nu vă duceţi şi nu vă luaţi după ei. |
24 Că după cum fulgerul, fulgerând dintr'o parte de sub cer luminează pân'la cealaltă parte de sub cer, aşa va fi şi Fiul Omului în ziua Sa. |
25 Dar trebuie mai întâi ca El să pătimească multe şi să fie lepădat de neamul acesta. Mt 16:21 Mt 17:22-23 Mt 20:18-19 Mc 08:31 Mc 09:31 Mc 10:33-34 Lc 02:4 Lc 02:7 Lc 02:9 Lc 02:22 Lc 18:32-33 Lc 24:26 |
26 Şi precum a fost în zilele lui Noe, aşa va fi şi în zilele Fiului Omului: |
27 Mâncau, beau, se însurau, se măritau, până'n ziua când a intrat Noe în corabie şi a venit potopul şi i-a pierdut pe toţi. |
28 Şi cum a fost în zilele lui Lot: Mâncau, beau, cumpărau, vindeau, sădeau şi zideau, c |
29 dar în ziua când a ieşit Lot din Sodoma a plouat din cer cu foc şi pucioasă şi i-a nimicit pe toţi. |
30 La fel va fi în ziua în care Se va arăta Fiul Omului. |
31 În ziua aceea, cel ce va fi pe acoperişul casei, iar lucrurile lui în casă, să nu se coboare să le ia; de asemenea: cel ce va fi în ţarină, să nu se întoarcă înapoi. |
32 Aduceţi-vă aminte de femeia lui Lot. |
33 Cel ce va căuta să-şi câştige viaţa, O va pierde; iar cel ce şi-o va pierde, O va face vie d. |
34 Vă spun: În noaptea aceea vor fi doi într'un pat; unul va fi luat, iar altul va fi lăsat. |
35 Două vor măcina împreună; una va fi luată şi alta va fi lăsată. |
36 Doi vor fi în ţarină; unul se va lua şi altul se va lăsa“. |
37 Şi, răspunzând, I-au zis: „Unde, Doamne?“ Iar El le-a zis: „Unde va fi stârvul, acolo se vor aduna şi vulturii“. |
[ NT ] Noul Testament
[ Lc ] Evanghelia după Luca
[ Cap. 18 ] | Parabolă: judecătorul nedrept şi văduva stăruitoare. Parabola vameşului şi fariseului. Iisus şi copiii. Tânărul bogat. A treia vestire a Patimilor. Vindecarea orbului din Ierihon. |
1 Şi le-a spus o parabolă, cum că trebuie să se roage'n toată vremea şi să nu-şi piardă curajul, |
2 zicând: „Într'o cetate era un judecător care de Dumnezeu nu se temea şi de om nu se ruşina. |
3 Şi în cetatea aceea era şi o văduvă şi venea la el, zicând: Fă-mi dreptate asupra potrivnicului meu!... |
4 Şi pentru o vreme n'a vrut; dar după aceea şi-a zis în sine: deşi de Dumnezeu nu mă tem şi de om nu mă ruşinez, |
5 totuşi, fiindcă văduva aceasta nu-mi dă pace, îi voi face dreptate, ca să nu vină să mă necăjească la nesfârşit“. |
6 Şi a zis Domnul: „Auziţi voi ce spune judecătorul cel nedrept? |
7 Dar oare Dumnezeu nu le va face dreptate aleşilor Săi care strigă spre El ziua şi noaptea, El, Care rabdă'ndelung pentru ei? |
8 Vă spun Eu vouă că degrab le va face dreptate. Dar Fiul Omului, când va veni, va găsi El oare credinţă pe pământ?“ |
9 Iar pentru unii care se credeau că sunt drepţi şi-i dispreţuiau pe ceilalţi, a spus parabola aceasta: |
10 „Doi oameni s'au suit la templu să se roage; unul fariseu şi celălalt vameş. |
11 Fariseul, stând drept, aşa se ruga în sine: Dumnezeule, mulţumescu-Ţi că nu sunt ca ceilalţi oameni, răpitori, nedrepţi, adulteri, sau chiar ca acest vameş; |
12 postesc de două ori pe săptămână, dau zeciuială din toate câte câştig. |
13 Iar vameşul, departe stând, nici ochii nu voia să şi-i ridice spre cer, ci-şi bătea pieptul, zicând: Dumnezeule, milostiv fii mie, păcătosului! |
14 Vă spun Eu vouă: Acesta s'a coborât la casa sa mai îndreptăţit a decât acela. Că tot cel ce se înalţă pe sine va fi smerit, iar cel ce se smereşte pe sine se va înălţa“. Iov 22:29 Pr 29:23 Is 02:12 Is 13:11 Is 23:9 Is 26:5 Is 40:4 Is 49:22 Is 57:15 Sir 01:30 Mt 23:12 Lc 14:11 Lc 16:15 Iac 04:6 1Ptr 05:5 1Ptr 05:6 |
15 Şi aduceau la El şi pruncii, ca să Se atingă de ei. Iar ucenicii, văzând, îi certau. |
16 Dar Iisus i-a chemat la Sine, zicând: „Lăsaţi copiii să vină la Mine şi nu-i opriţi, că a unora ca aceştia este împărăţia lui Dumnezeu. |
17 Adevăr vă grăiesc: Cine nu va primi împărăţia lui Dumnezeu ca un copil, nu va intra în ea“. |
18 Şi L-a întrebat un dregător, zicând: „Învăţătorule bun, ce să fac ca să moştenesc viaţa de veci?“ |
19 Iar Iisus i-a zis: „De ce-Mi spui bun? Nimeni nu este bun, decât numai unul Dumnezeu. |
20 Cunoşti poruncile: Să nu te desfrânezi, să nu ucizi, să nu furi, să nu mărturiseşti strâmb, cinsteşte pe tatăl tău şi pe mama ta“. Ies 20:12-16 Dt 05:16-20 Mt 05:21 Mt 05:27 Mt 15:4 Mt 19:16-29 Mc 10:17-30 Rm 13:9 Iac 02:11 |
21 Iar el a zis: „Pe toate acestea le-am păzit din tinereţea mea“. Mt 06:20 Mt 19:16-29 Mc 10:17-30 Lc 12:33 FA 02:45 1Tim 06:18-19 |
22 Şi auzind Iisus, i-a zis: „Încă una îţi lipseşte: Vinde tot ce ai şi împarte-le săracilor şi vei avea comoară în cer; şi vino, urmează-Mi Mie“. Mt 06:20 Mt 19:16-29 Mc 10:17-30 Lc 12:33 FA 02:45 1Tim 06:18-19 |
23 Iar el, auzind acestea, s'a întristat, fiindcă era foarte bogat. |
24 Şi văzându-l Iisus că s'a întristat, a zis: „Cei ce au bogăţii, cât de greu vor intra ei în împărăţia lui Dumnezeu! |
25 Că mai lesne este să treacă o cămilă prin urechile acului decât să intre bogatul în împărăţia lui Dumnezeu“. |
26 Iar cei ce auzeau au zis: „Şi cine poate să se mântuiască?“ |
27 Iar El a zis: „Cele ce sunt cu neputinţă la oameni sunt cu putinţă la Dumnezeu“. Fc 18:14 Iov 42:2 Ir 32:27 Mt 19:16-29 Mc 10:17-30 Mc 14:36 Lc 01:37 |
28 Iar Petru a zis: „Iată, noi, lăsându-le pe toate ale noastre, Ţi-am urmat Ţie“. |
29 Iar El le-a zis: „Adevăr vă grăiesc: Nu este nici unul care a lăsat casă sau femeie sau fraţi sau părinţi sau copii pentru împărăţia lui Dumnezeu, |
30 care să nu primească cu mult mai mult în vremea de acum, iar în veacul ce va să vină, viaţă veşnică“. |
31 Şi luându-i pe cei doisprezece, le-a zis: „Iată, ne suim la Ierusalim, şi toate cele scrise prin profeţi despre Fiul Omului se vor plini. Mt 16:21 Mt 20:19 Mc 09:31 Mc 10:32-34 Lc 09:22 Lc 09:44 Lc 24:25-27 Lc 24:44 In 18:32 |
32 Că va fi dat păgânilor şi va fi batjocorit şi va fi ocărât şi va fi scuipat; Ps 021:6-7 Is 53:7 Sol 02:19 Mt 16:21 Mt 20:19 Mc 09:31 Mc 10:32-34 Lc 09:22 Lc 09:44 Lc 17:25 Lc 24:7 Lc 24:25-27 Lc 24:44 In 18:32 |
33 şi, după ce-L vor biciui, Îl vor ucide; şi a treia zi va învia“. Mt 16:21 Mt 20:19 Mt 27:63 Mt 28:6 Mc 09:31 Mc 10:32-34 Lc 09:22 Lc 09:44 Lc 17:25 Lc 24:7 Lc 24:25-27 Lc 24:44 In 18:32 |
34 Dar ei n'au priceput nimic din acestea; că ascuns era cuvântul acesta pentru ei şi nu înţelegeau cele spuse. |
35 Şi a fost că'n timp ce Se apropia El de Ierihon, un orb şedea cerşind la marginea drumului. |
36 Şi auzind el mulţimea trecând, întreba ce este aceasta. |
37 Şi i-au spus că trece Iisus Nazarineanul. |
38 Şi el a strigat, zicând: „Iisuse, Fiul lui David, miluieşte-mă!“ |
39 Şi cei ce mergeau înainte îl certau ca să tacă, dar el cu atât mai mult striga: „Fiule al lui David, miluieşte-mă!“ |
40 Şi, apropiindu-Se, Iisus a poruncit să-l aducă la El; şi când acela I-a fost aproape, l-a întrebat: |
41 „Ce voieşti să-ţi fac?“ Iar el a zis: „Doamne, să-mi capăt vederea“. |
42 Şi Iisus i-a zis: „Capătă-ţi vederea! Credinţa ta te-a mântuit“. |
43 Şi îndată şi-a căpătat vederea şi-L urma slăvind pe Dumnezeu. Şi tot poporul, văzând aceasta, a dat laudă lui Dumnezeu. |
[ NT ] Noul Testament
[ Lc ] Evanghelia după Luca
[ Cap. 19 ] | Zaheu vameşul. Parabola minelor. Intrarea în Ierusalim. Iisus deplânge Ierusalimul şi-i alungă pe vânzătorii din templu. |
1 Şi intrând în Ierihon, trecea prin el. |
2 Şi iată un bărbat cu numele Zaheu; şi acesta era mai-marele vameşilor şi era bogat. |
3 Şi căuta să-L vadă pe Iisus, care este, dar nu putea din pricina mulţimii, pentru că era mic de statură. |
4 Şi alergând înainte, s'a urcat într'un sicomor ca să-L vadă, că pe acolo avea să treacă. |
5 Şi când Iisus a ajuns la locul acela, uitându-Se în sus a zis către el: „Zahee, grăbeşte-te de coboară, că astăzi în casa ta trebuie să rămân“. |
6 Şi el s'a grăbit şi s'a coborât şi L-a primit bucurându-se. |
7 Şi când au văzut, toţi murmurau, zicând că la un om păcătos a intrat să găzduiască. |
8 Iar Zaheu, stând în picioare, a zis către Domnul: „Iată, jumătate din averea mea, Doamne, o dau săracilor, şi dacă am năpăstuit pe cineva cu ceva, întorc împătrit“. |
9 Şi Iisus a zis către el: „Astăzi i s'a făcut mântuire casei acesteia, că şi acesta este fiu al lui Avraam. |
10 Că pe cel pierdut a venit Fiul Omului să-l caute şi să-l mântuiască“. Iz 34:16 Mt 15:24 Mt 18:11 Mc 02:17 Lc 15:4 Lc 15:6 Lc 15:9 1Tim 01:15 |
11 Şi ascultând ei acestea, Iisus le-a spus pe deasupra şi o parabolă, fiindcă El era aproape de Ierusalim, iar ei credeau că împărăţia lui Dumnezeu se va arăta îndată. |
12 Deci a zis: „Un om de neam mare s'a dus într'o ţară'ndepărtată ca să-şi ia domnie a şi să se întoarcă. |
13 Şi chemând zece slugi ale sale, le-a dat zece mine b şi le-a zis: Neguţătoriţi cu ele până ce voi veni! |
14 Dar cetăţenii lui îl urau şi au trimis în urma lui solie, zicând: Nu vrem ca acesta să domnească peste noi! |
15 Şi a fost că atunci când el s'a întors, după ce-şi luase domnia, a zis să fie chemate slugile acelea cărora le dăduse banii, ca să ştie cine ce a neguţătorit. |
16 Şi a venit cea dintâi, zicând: Doamne, mina ta a adus încă zece mine. |
17 Şi i-a zis: Bine, slugă bună, fiindcă întru puţin ai fost credincioasă, să ai stăpânire peste zece cetăţi. |
18 Şi a venit a doua, zicând: Mina ta, Doamne, a adus încă cinci mine. |
19 Iar el i-a zis şi acesteia: Să ai şi tu stăpânire peste cinci cetăţi. |
20 A venit şi cealaltă, zicând: Doamne, iată-ţi mina, pe care am păstrat-o într'un ştergar, |
21 că m'am temut de tine, pentru că eşti om aspru; iei ce n'ai pus şi seceri ce n'ai semănat. |
22 Şi i-a zis: După gura ta te voi judeca, slugă vicleană! Ştiai că eu sunt om aspru, că iau ce n'am pus şi secer ce n'am semănat; |
23 atunci, de ce n'ai dat argintul meu schimbătorilor de bani? Şi eu, venind, l-aş fi luat cu dobândă. |
24 Şi le-a zis celor care stăteau de faţă: Luaţi de la el mina şi daţi-o celui care are zece mine. |
25 – Şi ei i-au zis: Doamne, acela are zece mine... – |
26 V'o spun eu vouă că aceluia ce are i se va da; iar de la cel ce nu are se va lua şi ceea ce are c. |
27 Iar pe acei vrăjmaşi ai mei, care n'au vrut ca eu să domnesc peste ei, aduceţi-i aici şi tăiaţi-i în faţa mea!“ |
28 Şi zicând acestea, mergea înainte, suindu-Se la Ierusalim. |
29 Şi a fost că pe când Se apropia de Betfaghe şi de Betania, spre muntele numit al Măslinilor, i-a trimis pe doi din ucenici, |
30 zicând: „Mergeţi în satul din faţa voastră şi, intrând în el, veţi găsi un mânz legat, pe care nimeni dintre oameni n'a şezut vreodată; dezlegaţi-l şi aduceţi-l. |
31 Şi dacă vă va'ntreba cineva: De ce-l dezlegaţi?, veţi spune aşa: Domnul are trebuinţă de el“. |
32 Şi, plecând, cei trimişi au găsit aşa cum le spusese El. |
33 Şi în timp ce dezlegau mânzul, stăpânii lui le-au zis: „De ce dezlegaţi mânzul?“ |
34 Iar ei le-au spus: „Domnul are trebuinţă de el“. |
35 Şi l-au adus la Iisus; şi aruncându-şi hainele lor pe mânz, L-au urcat pe Iisus. |
36 Iar în timp ce El mergea, îşi aşterneau hainele'n cale. |
37 Şi, apropiindu-Se El de panta Muntelui Măslinilor, toată mulţimea ucenicilor, bucurându-se, cu glas mare au început să-L laude pe Dumnezeu pentru toate minunile pe care le văzuseră, |
38 zicând: „Binecuvântat este Împăratul Cel ce vine întru numele Domnului! Pace în cer şi slavă întru cei de sus!“ Ps 117:26 Mt 21:7-10 Mt 23:39 Lc 02:14 Lc 13:35 Mc 11:7-11 In 12:13 |
39 Şi unii farisei din mulţime I-au zis: „Învăţătorule, ceartă-ţi ucenicii...“. |
40 Şi El, răspunzând, a zis: „V'o spun Eu vouă: Dacă ei vor tăcea, pietrele vor striga“. |
41 Şi când S'a apropiat şi a văzut cetatea, a plâns pentru ea, |
42 zicând: „Dacă cel puţin acum, în această zi a ta, ai fi cunoscut şi tu cele ce sunt spre pacea ta! Dar acum s'au ascuns de ochii tăi. Dt 32:29 Iov 36:12 Is 06:9-10 Ir 08:7 Plg 01:8 Mt 13:14 Mc 04:12 Lc 08:10 FA 28:26-27 Rm 11:8 Rm 11:10 |
43 Că peste tine vor veni zile când duşmanii tăi vor săpa şanţ în jurul tău şi te vor împresura şi din toate părţile te vor strâmtora |
44 şi una cu pământul te vor face, pe tine şi pe fiii tăi care sunt în tine, şi nu vor lăsa în tine piatră pe piatră, pentru că nu ai cunoscut vremea cercetării tale d“. 3Rg 09:7 Ps 136:9 Mi 03:12 Mt 24:2 Mc 13:2 Lc 01:68 Lc 07:16 Lc 21:6 1Ptr 02:12 |
45 Şi intrând în templu, a început să-i scoată pe cei ce vindeau şi cumpărau în el, |
46 zicându-le: „Scris este: Şi va fi casa Mea casă de rugăciune; iar voi aţi făcut-o peşteră de tâlhari...“. |
47 Şi era zilnic învăţând în templu, dar arhiereii şi cărturarii şi fruntaşii poporului căutau să-L piardă; Mt 12:14 Mt 14:5 Mt 21:46 Mt 26:55 Mc 11:18 Mc 12:12 Mc 14:1 Mc 14:1-2 Mc 14:49 Lc 20:19 Lc 21:37 Lc 22:2 Lc 22:53 In 05:18 In 07:19 In 07:30 In 18:20 |
48 şi nu găseau ce să-I facă, fiindcă tot poporul se ţinea de El, ascultându-L. Mt 14:5 Mt 21:46 Mc 11:18 Mc 12:12 Mc 12:37 Mc 14:1-2 Lc 20:19 Lc 22:2 In 05:18 In 07:30 |
[ NT ] Noul Testament
[ Lc ] Evanghelia după Luca
[ Cap. 20 ] | Botezul lui Ioan şi autoritatea lui Iisus. Parabola lucrătorilor nevrednici. Banul cezarului. Despre învierea morţilor. Fiu şi Domn al lui David. |
1 Şi a fost că într'una din zile, în timp ce El învăţa poporul în templu şi binevestea, au venit arhiereii şi cărturarii împreună cu bătrânii; |
2 şi, prinzând grai, I-au zis: „Spune-ne, cu ce putere faci tu acestea, sau cine este cel ce ţi-a dat această putere?“ |
3 Iar El, răspunzând, le-a zis: „Vă voi întreba şi Eu pe voi un cuvânt. Spuneţi-Mi: |
4 Botezul lui Ioan, din cer era, sau de la oameni?“ Mt 03:6 Mt 03:11 Mt 21:23-27 Mc 01:4 Mc 01:5 Mc 01:8 Mc 11:27-33 Lc 03:3 Lc 03:16 In 01:25-26 FA 01:22 FA 10:37 FA 13:24 FA 18:25 FA 19:3 FA 19:4 |
5 Iar ei se socoteau în sine, zicând: „Dacă noi vom zice: Din cer!, el va spune: Atunci, de ce nu i-aţi dat crezare?; |
6 iar de vom zice: De la oameni!, tot poporul ne va ucide cu pietre, fiindcă este încredinţat că Ioan e profet“. |
7 Şi au răspuns că nu ştiu de unde era. |
8 Şi Iisus le-a zis: „Nici Eu nu vă spun cu ce putere fac acestea!...“. |
9 Şi a început să-i spună poporului parabola aceasta: „Un om a sădit vie şi a dat-o pe seama lucrătorilor şi a plecat departe pentru multă vreme. |
10 Şi la vremea cuvenită a trimis la lucrători un slujitor ca să-i dea din rodul viei. Lucrătorii însă, bătându-l, l-au trimis fără nimic. |
11 Şi a trimis apoi un alt slujitor; dar ei, bătându-l şi pe acela şi batjocorindu-l, l-au trimis fără nimic. |
12 Şi după aceea l-a trimis pe al treilea; dar ei, rănindu-l şi pe acela, l-au alungat. |
13 Şi stăpânul viei a zis: Ce voi face? Îl voi trimite pe fiul meu cel iubit; poate că de el se vor ruşina. |
14 Dar lucrătorii, văzându-l, s'au vorbit între ei, zicând: Acesta este moştenitorul; să-l omorâm, pentru ca a noastră să fie moştenirea... |
15 Şi, scoţându-l afară din vie, l-au ucis. Aşadar, ce le va face acestora stăpânul viei?: |
16 Va veni, şi pe acei lucrători îi va pierde, iar via o va da altora“. Iar ei, auzind, au zis: „Doamne-fereşte!“ a |
17 El însă, privind la ei, a zis: „Aşadar, ce'nseamnă ceea ce e scris: Piatra pe care au nesocotit-o ziditorii, aceasta a ajuns în capul unghiului? Ps 117:22 Is 28:16 Dn 02:35 Mt 21:33-42 Mc 12:1-11 FA 04:11 Rm 09:33 1Ptr 02:7 |
18 Tot cel ce va cădea pe piatra aceasta se va sfărâma, iar pe cel pe care ea va cădea, îl va zdrobi“. |
19 Şi cărturarii şi arhiereii căutau să pună mâna pe El în chiar ceasul acela, dar se temeau de popor; că înţeleseseră că împotriva lor a spus El această parabolă. Mt 21:45-46 Mc 11:18 Mc 12:12 Mc 14:1-2 Lc 19:47-48 Lc 22:2 In 05:18 In 07:30 FA 05:26 |
20 Şi, pândindu-L, au trimis iscoditori care se prefăceau că sunt drepţi, ca să-L prindă în cuvânt şi să-L dea pe mâna stăpânirii şi a puterii guvernatorului. |
21 Şi L-au întrebat, zicând: „Învăţătorule, ştim că drept vorbeşti şi înveţi şi nu cauţi la faţa omului, ci cu adevărat înveţi calea lui Dumnezeu. |
22 Se cuvine să dăm dajdie cezarului, sau nu?“ |
23 Iar El, pricepându-le vicleşugul, le-a zis: „De ce Mă ispitiţi? |
24 Arătaţi-Mi un dinar! A cui efigie şi a cui inscripţie le are pe el?“ Iar ei au zis: „Ale cezarului“. |
25 Şi El a zis către ei: „Atunci, daţi-i cezarului cele ce sunt ale cezarului şi lui Dumnezeu pe cele ale lui Dumnezeu!“ |
26 Şi nu L-au putut prinde în cuvânt în faţa poporului; şi mirându-se de răspunsul Lui, au tăcut. |
27 Şi apropiindu-se unii dintre saducheii care spun că nu este înviere, L-au întrebat, |
28 zicând: „Învăţătorule, Moise a scris pentru noi: Dacă fratele cuiva moare având femeie dar neavând copii, pe femeie s'o ia fratele lui şi să-i ridice urmaş fratelui său. |
29 Erau dar şapte fraţi. Şi cel dintâi, luându-şi femeie, a murit fără copii; |
30 şi al doilea; |
31 a luat-o şi al treilea; şi tot aşa, toţi cei şapte n'au lăsat copii şi au murit. |
32 La urmă a murit şi femeia. |
33 Aşadar, la înviere, femeia va fi soţia căruia dintre ei?, că toţi şapte au avut-o de soţie“. |
34 Şi le-a zis Iisus: „Fiii veacului acestuia se însoară şi se mărită; |
35 dar cei ce se vor învrednici să dobândească veacul acela şi învierea din morţi b nici nu se însoară, nici nu se mărită. |
36 Că nici să moară nu mai pot, fiindcă sunt la fel cu îngerii şi sunt fii ai lui Dumnezeu, fiind fii ai învierii. |
37 Iar că morţii învie, a arătat-o şi Moise la rug c când pe Domnul Îl numeşte Dumnezeul lui Avraam şi Dumnezeul lui Isaac şi Dumnezeul lui Iacob. |
38 Or, Dumnezeu nu este al morţilor, ci al viilor; fiindcă toţi trăiesc întru El“. |
39 Iar unii dintre cărturari, răspunzând, au zis: „Învăţătorule, bine-ai zis...“, |
40 că nu mai cutezau să-L întrebe nimic. |
41 Dar i-a întrebat El: „Cum se spune oare că Hristos este fiul lui David? |
42 Că însuşi David spune în Cartea Psalmilor: Zis-a Domnul către Domnul meu: Şezi de-a dreapta Mea, Ps 109:1 Mt 22:41-45 Mc 12:35-37 Mc 16:19 Mc 24:62 FA 02:34 FA 02:34-35 FA 07:55 |
43 până ce voi pune pe vrăjmaşii Tăi aşternut picioarelor Tale. |
44 Aşadar, David Îl numeşte Domn; atunci, cum de este fiul lui?“ |
45 Şi'n timp ce tot poporul Îl asculta, le-a zis ucenicilor: |
46 „Păziţi-vă de cărturari, cărora le place să se plimbe'n haine lungi, care iubesc salutările'n pieţe şi scaunele cele dintâi în sinagogi şi locurile cele dintâi la ospeţe, |
47 ei, care mănâncă de istov casele văduvelor şi cu făţărnicie se roagă'ndelung; aceştia mai mare osândă-şi vor lua“. |
[ NT ] Noul Testament
[ Lc ] Evanghelia după Luca
[ Cap. 21 ] | Banul văduvei. Profeţia despre dărâmarea Ierusalimului. Sfârşitul lumii şi venirea Fiului Omului. Îndemn la priveghere. |
1 Şi privind cu luare-aminte, a văzut pe cei bogaţi aruncându-şi darurile în cutia milelor a. |
2 Şi a văzut-o şi pe o văduvă săracă aruncând acolo doi bănuţi; |
3 şi a zis: „Adevăr vă spun că această văduvă săracă a aruncat mai mult decât toţi. |
4 Fiindcă toţi aceştia, din prisosul lor au aruncat la daruri; aceasta însă, din sărăcia ei, a aruncat tot ce avea, totul de la gura ei“. |
5 Şi pe când unii vorbeau despre templu că este împodobit cu pietre frumoase şi cu odoare, El a zis: |
6 „Veni-vor zile când din ceea ce vedeţi nu va rămâne piatră pe piatră care să nu se risipească“. |
7 Şi ei L-au întrebat, zicând: „Învăţătorule, dar când vor fi acestea? Şi care este semnul când ele au să fie?“ |
8 Iar El a zis: „Luaţi aminte să nu fiţi amăgiţi; că mulţi vor veni în numele Meu, zicând: Eu sunt!, şi: Vremea s'a apropiat!... Nu mergeţi după ei! Ir 14:14 Ir 23:21 Dn 07:23 Mt 24:3-14 Mc 13:3-13 Mc 13:21 Lc 17:23 Ef 05:6 Flp 04:5 2Tes 02:3 1In 02:18 1In 04:1 |
9 Iar când veţi auzi de războaie şi de răzmeriţe, să nu vă'nspăimântaţi; că mai întâi acestea trebuie să fie, dar sfârşitul nu va fi curând“. |
10 Atunci le-a zis: „Neam peste neam se va ridica şi'mpărăţie peste'mpărăţie; |
11 şi cutremure mari vor fi, şi pe-alocuri foamete şi ciumă; şi spaime vor fi şi semne mari din cer. |
12 Dar mai înainte de toate acestea îşi vor pune mâinile pe voi şi vă vor prigoni, predându-vă sinagogilor şi temniţelor, cu de-a sila ducându-vă la'mpăraţi şi la dregători din pricina numelui Meu. Mt 10:17-18 Mt 24:3-14 Mc 13:3-13 Lc 12:11 In 15:20 In 16:2 FA 25:23 |
13 Şi fi-va pentru voi aceasta prilej de mărturisire; |
14 puneţi deci în inimile voastre să nu vă gândiţi de mai'nainte ce veţi răspunde; |
15 că Eu vă voi da gură, şi înţelepciune căreia toţi potrivnicii voştri nu-i vor putea sta'mpotrivă, nici să-i răspundă. Ies 04:12 Is 54:17 Mt 10:19-22 Mt 24:3-14 Mc 13:3-13 Lc 12:11-12 In 16:13 FA 06:10 |
16 Şi veţi fi predaţi şi de părinţi şi de fraţi şi de rudenii şi de prieteni; şi vor ucide dintre voi, Plg 01:20 Mi 07:6 Mt 10:19-22 Mt 10:21-22 Mt 24:3-14 Mc 13:3-13 |
17 şi de toţi veţi fi urâţi din pricina numelui Meu; |
18 dar păr din capul vostru nu va pieri. 1Rg 14:45 Mt 10:21-22 Mt 10:30 Mt 24:3-14 Mc 13:3-13 Lc 12:7 |
19 Întru răbdarea voastră vă veţi dobândi sufletele. |
20 Iar când veţi vedea Ierusalimul înconjurat de oşti, atunci să ştiţi că s'a apropiat pustiirea lui. |
21 Atunci cei din Iudeea să fugă'n munţi şi cei din mijlocul lui să plece şi cei de prin ţarini să nu intre în el. |
22 Căci acestea sunt zilele răzbunării, ca să se plinească toate cele scrise. |
23 Dar vai de cele ce vor fi însărcinate şi de cele ce vor alăpta în zilele acelea! Că necaz mare va fi pe pământ şi mânie asupra acestui popor. |
24 Şi vor cădea sub ascuţişul săbiei şi vor fi duşi robi la toate neamurile, şi Ierusalimul va fi călcat în picioare de neamuri, până ce vremile neamurilor se vor plini b. Ezr 09:7 Ps 078:1 Is 63:18 Ir 21:7 Dn 09:26 Dn 12:7 Za 12:3 Tob 14:5 1Mac 03:45 1Mac 03:51 Rm 11:25 Ap 11:2 |
25 Şi vor fi semne în soare, în lună şi'n stele, iar pe pământ spaimă'ntru neamuri şi nedumerire din pricina vuietului mării şi-al valurilor. Ps 045:2-3 Ps 064:7 Is 13:10 Is 24:19 Iz 32:7 Am 05:20 Am 08:9 Ioil 02:10 Ioil 03:3-4 Ioil 04:15 Sof 01:15 Sol 05:22 Mt 24:29-31 Mc 13:24-27 2Ptr 03:10 Ap 01:75 Ap 06:12-13 Ap 08:12 |
26 Şi oamenii-şi vor da duhul de frică şi de aşteptarea celor ce vor să vină peste lume; că puterile cerurilor se vor clătina. |
27 Şi atunci Îl vor vedea pe Fiul Omului venind pe nor cu putere multă şi cu slavă. Dt 07:13-14 Dn 07:10 Dn 07:13-14 Mt 10:23 Mt 16:27 Mt 24:29-31 Mc 13:24-27 Mc 14:62 FA 01:11 Ap 01:7 Ap 14:14 |
28 Iar când acestea vor începe să fie, prindeţi inimă şi înălţaţi-vă capetele, pentru că răscumpărarea voastră se apropie“. |
29 Şi le-a spus o parabolă: „Vedeţi smochinul şi toţi copacii: |
30 Când înfrunzesc, de la voi înşivă ştiţi, văzându-i, că vara e aproape. |
31 Aşa şi voi, când pe acestea le veţi vedea petrecându-se, să ştiţi că aproape este împărăţia lui Dumnezeu. |
32 Adevăr vă grăiesc că neamul acesta nu va trece până ce toate acestea nu vor fi. |
33 Cerul şi pământul vor trece, dar cuvintele Mele nu vor trece. Ps 101:25-26 Ps 118:89 Ps 118:152 Is 40:8 Is 51:6 Mt 05:18 Mt 24:32-35 Mc 13:28-31 Lc 16:17 |
34 Luaţi aminte la voi înşivă, să nu vi se îngreuieze inimile de'mbuibare şi de beţie şi de grijile vieţii, şi ziua aceea să vină peste voi fără veste, Mt 24:48-50 Mt 25:13 Mc 13:33 Lc 12:40 Lc 17:27 Rm 13:13 Ef 05:18 1Tes 05:3 1Ptr 04:7 |
35 căci ca o mreajă va veni peste toţi cei ce locuiesc pe faţa'ntregului pământ. |
36 Aşadar, privegheaţi în toată vremea rugându-vă, ca să vă'ntăriţi să scăpaţi de toate acestea care vor să vină şi să staţi înaintea Fiului Omului“. Sol 05:1 Mt 24:42 Mt 25:13 Mc 13:33 Lc 12:40 Lc 18:1 In 08:1 Ap 06:17 |
37 Şi ziua era învăţând în templu, iar noaptea, ieşind, o petrecea pe Muntele numit al Măslinilor. |
38 Şi tot poporul venea dis-de-dimineaţă la El în templu, ca să-L asculte. |