[ VT ] Vechiul Testament
[ Pr ] Proverbele lui Solomon
[ Cap. 10 ] | CAPITOLUL 10 Despre dreptate. |
1 Fiul înţelept îşi înveseleşte tatăl, iar fiul nebun îşi întristează mama. |
2 Nelegiuiţii nu se vor folosi de averi, dar dreptatea va izbăvi din moarte. |
3 Domnul nu va ucide cu foame sufletul celui drept, dar viaţa celor necredincioşi o va surpa. |
4 Sărăcia îl umileşte pe om, dar mâinile celor îndemânatici a se îmbogăţesc. |
5 Fiul şcolit va fi înţelept şi pe cel neşcolit îl va avea slugă. |
6 Fiul grijuliu scapă de zăduf, dar fiul nelegiuit b se vatămă în spulberul secerişului. |
7 Binecuvântarea Domnului e pe capul celui drept, iar gura necredincioşilor acoperită va fi cu plângere timpurie. |
8 Pomenirea drepţilor e cu laude, dar numele necredincioşilor se stinge. |
9 Cel înţelept la inimă primeşte poruncile, dar cel ce nu-şi păzeşte buzele se'mpiedică şi cade. |
10 Cel ce umblă drept, umblă cu încredere, dar cel ce-şi strâmbă căile va fi astfel cunoscut. |
11 Cel ce face semne cu ochi viclean, întristare le adună oamenilor, dar cel ce mustră cu îndrăznire e făcător de pace. |
12 Izvor de viaţă este în mâna dreptului, dar gura necredincioşilor va fi acoperită de nimicnicie. |
13 Ura stârneşte gâlceavă, dar iubirea îi acoperă pe toţi cei ce nu iubesc gâlceava. |
14 Cel ce scoate înţelepciune din buze îl bate cu toiag pe cel lipsit de inimă. |
15 Înţelepţii îşi tăinuiesc priceperea, dar gura celui nesocotit se apropie de pustiire. |
16 Averea celor bogaţi e cetate tare, dar sărăcia e pustiirea necredincioşilor. c |
17 Faptele celor drepţi sunt făcătoare de viaţă; dar roadele necredincioşilor, de păcate. |
18 Învăţătura păzeşte dreptele căi ale vieţii, dar învăţătura lipsită de mustrare se rătăceşte. |
19 Buzele drepte acoperă gâlceava, iar cei ce grăiesc ocări sunt tare lipsiţi de minte. |
20 Din vorba multă nu vei scăpa de păcat, dar cel ce-şi reţine buzele va fi prevăzător. |
21 Argint lămurit este limba dreptului, dar inima necredinciosului se va stinge. |
22 Buzele drepţilor ştiu lucruri înalte, dar cei fără minte mor în sărăcie. |
23 Binecuvântarea Domnului e pe capul dreptului; ea îl îmbogăţeşte, şi întristare'n inimă nu i se va adăuga. |
24 Nebunul face răul râzând, dar înţelepciunea naşte în om lucrarea minţii. d |
25 Necredinciosul se scufundă'n nimicnicie, dar dorinţa dreptului e bineprimită. |
26 Când trece furtuna, necredinciosul piere, dar dreptul se fereşte şi pe totdeauna scapă. |
27 Aşa cum agurida strică la dinţi şi fumul la ochi, întocmai e fărădelegea pentru cei ce o fac. |
28 Frica de Domnul adaugă zile, dar anii necredincioşilor se vor împuţina. |
29 Veselia petrece cu drepţii, dar nădejdea necredincioşilor va pieri. |
30 Frica de Domnul e întărirea cuviosului, e dar prăbuşire le vine celor ce săvârşesc răul. |
31 Dreptul niciodată nu se va clinti, dar necredincioşii nu vor locui pământul. |
32 Din gura celui drept picură înţelepciune, dar limba nedreptului va pieri. |
33 Din buzele oamenilor drepţi picură daruri, dar gura necredincioşilor e ticăloasă. |
[ VT ] Vechiul Testament
[ Pr ] Proverbele lui Solomon
[ Cap. 11 ] | CAPITOLUL 11 Tot despre dreptate. |
1 Cântarele înşelătoare sunt urâciune'n faţa Domnului, dar cumpăna dreaptă Îi e bineplăcută. Lv 19:35 Dt 25:13 Dt 25:16 Pr 16:11 Pr 20:13 Am 08:5 Mi 06:11 |
2 Oriunde intră trufia, acolo va fi şi dispreţul, dar gura celor smeriţi cugetă înţelepciune. |
3 Când drepţii mor, lasă'n urmă păreri de rău, dar pieirea necredinciosului e grabnică şi veseleşte. |
4 În ziua mâniei averile nu vor folosi la nimic, dar dreptatea va izbăvi din moarte. a Iov 20:20 Iov 36:18 Ps 048:6 Ps 048:10 Pr 10:2 Iz 07:19 Sof 01:18 Sol 05:8 Sir 05:8 |
5 Dreptatea nevinovatului îndreaptă căile, dar necredinţa se prăbuşeşte în nedreptate. |
6 Dreptatea oamenilor drepţi îi va face liberi, dar nelegiuiţii se prind în propria lor nimicnicie. |
7 La moartea omului drept nu-i piere şi nădejdea, dar lăudăroşenia necredinciosului îl va face să piară. |
8 Omul drept scapă din capcană, iar necredinciosul îi ia locul. |
9 Gura necredinciosului e un laţ pentru cetăţeni, dar priceperea drepţilor aduce spor. |
10 În bunăstarea drepţilor înfloreşte cetatea, |
11 dar prin gurile necredincioşilor se surpă. |
12 Omul descreierat îi batjocoreşte pe cetăţeni, dar mintosul le aduce linişte. |
13 Omul care vorbeşte'n doi peri dă pe faţă sfaturi în adunare, dar credinciosul în duh ascunde lucrurile. |
14 Cei ce nu au cârmuire cad ca frunzele, dar în sfatul bogat se află mântuire. b |
15 Când se adună cu cel drept, omul rău face răul şi urăşte sunetul temeliei. c |
16 Femeia de bunăcuviinţă e slava bărbatului, dar femeia care urăşte dreptatea devine tron de necinste. Leneşii nu sunt vrednici să aibă averi, dar cei harnici se reazemă pe bogăţii. |
17 Omul milostiv îi face bine propriului său suflet, dar cel nemilostiv îşi pierde şi trupul. |
18 Necredinciosul face lucruri nedrepte, dar seminţia drepţilor e răsplata adevărului. |
19 Fiul cel drept se naşte spre viaţă, dar prigonirea necredincioşilor sfârşeşte în moarte. |
20 Urâciune în faţa Domnului sunt căile strâmbe, dar toţi cei neprihăniţi în căile lor sunt bineveniţi. |
21 Cel ce dă mâna întru nedreptate nu va rămâne nepedepsit, dar cel ce seamănă dreptate, răsplată dreaptă va primi. |
22 Frumuseţea femeii fără minte e ca cercelul de aur în nările porcului. |
23 Orice dorinţă a omului drept e bună, dar nădejdea necredincioşilor va pieri. |
24 Sunt unii care risipesc ce e al lor şi fac mai mult şi sunt alţii care adună ce nu e al lor şi sărăcesc. |
25 Tot sufletul simplu e binecuvântat, dar omul mânios nu arată bine. |
26 Cel ce ţine strânsura, pentru păgâni o ţine; dar binecuvântare este pe capul celui ce dă. |
27 Cel ce plăsmuieşte sfaturi bune caută daruri bune, dar pe cel ce caută răul, răul îl va ajunge. |
28 Cel ce se încrede în avuţie, acela va cădea, dar cel care-i ajută pe cei drepţi, acela se va ridica. Iov 31:25 Ps 051:7 Sir 05:8 Mt 19:23 Mc 10:23-24 Lc 18:24-25 1Tim 06:17 |
29 Cel ce nu se poartă bine cu casa lui, acela va moşteni vânt, iar nebunul va fi sluga înţeleptului. |
30 Din roada dreptăţii creşte pomul vieţii, dar sufletele nelegiuiţilor vor fi ucise de timpuriu. |
31 Dacă omul drept abia se mântuieşte, atunci necredinciosul şi păcătosul unde se vor ivi? |
[ VT ] Vechiul Testament
[ Pr ] Proverbele lui Solomon
[ Cap. 12 ] | CAPITOLUL 12 Sfaturi folositoare pentru viaţă. |
1 Cel ce iubeşte învăţătura iubeşte priceperea, dar cel ce urăşte mustrările e nebun. |
2 Cel ce află har de la Domnul devine mai bun, dar omul nelegiuit se va trece'n tăcere. |
3 Din nelegiuire nu-şi agoniseşte omul bunăstare, iar rădăcinile drepţilor nu vor fi smulse. |
4 Femeia virtuoasă îi e cunună bărbatului ei; dar precum viermele în lemn, aşa îşi nimiceşte bărbatul femeia care face răul. |
5 Gândurile celor drepţi sunt gânduri drepte, dar necredincioşii născocesc înşelăciuni. |
6 Cuvintele necredincioşilor sunt înşelătoare, dar gura celor drepţi pe aceştia îi va izbăvi. |
7 Oriîncotro se va întoarce necredinciosul, acolo se va stinge, dar casele a celor drepţi vor dura. |
8 Gura cunoscătorului o laudă omul, dar pe cel împietrit la inimă îl ia în derâdere. |
9 Mai bun e omul umil care munceşte pentru el decât cel ce se cinsteşte pe sine şi umblă după pâine. |
10 Omului drept îi e milă de animalele lui, dar inima necredincioşilor e lipsită de milă. |
11 Cel ce-şi lucrează pământul se va îndestula de pâine, dar cei ce umblă după deşertăciuni sunt lipsiţi de minte. |
12 Cel ce se veseleşte'n petreceri cu vin necinste va lăsa în propria lui fortăreaţă. |
13 Dorinţele necredincioşilor sunt rele, dar rădăcinile credincioşilor sunt bine înfipte. |
14 Păcătosul cade în laţ din pricina păcatelor buzelor sale, dar dreptul scapă din el. Cel ce priveşte lin va afla milă, dar cel ce se hlizeşte pe la porţi necăjeşte suflete. |
15 Din roadele gurii sale se va umple sufletul omului de bunătăţi şi răsplata buzelor lui i se va da. |
16 În ochii nebunilor, căile lor sunt drepte, dar înţeleptul ascultă de sfaturi. |
17 Nebunul în aceeaşi zi îşi arată mânia, dar omul isteţ îşi ascunde dispreţul. |
18 Omul drept va vesti credinţa temeinică, dar mărturia celor nedrepţi e înşelătoare. |
19 Sunt unii care, atunci când vorbesc, parcă rănesc cu sabia, dar limbile înţelepţilor vindecă. |
20 Buzele adevărate fac mărturia dreaptă, dar martorul grabnic are limbă nedreaptă. |
21 Vicleşug este în inima celui ce meştereşte răul, iar cei ce voiesc pace se vor veseli. |
22 Dreptului nu-i place nimic din ceea ce e strâmb, dar cei necredincioşi se vor umple de rele. |
23 Urâciune Îi sunt Domnului buzele mincinoase, dar cel ce lucrează cu credincioşie Îi e bineprimit. |
24 Omul care cunoaşte e tron al priceperii, dar inima nebunilor întâmpinată va fi cu blesteme. |
25 Mâna celor aleşi va dobândi cu uşurinţă stăpânire, dar cei vicleni vor fi de pradă. |
26 Un cuvânt înfricoşător înfricoşează inima dreptului, dar o veste bună îl înveseleşte. |
27 Cel ce hotărăşte b drept îşi devine sieşi prieten, dar gândurile necredincioşilor sunt lipsite de milă. Pe cei ce păcătuiesc îi vor ajunge relele, iar calea necredincioşilor îi va duce aiurea. |
28 Omul viclean nu va nimeri vânatul, dar omul curat e o avere scumpă. |
29 În căile dreptăţii se află viaţă, dar căile celor ce nu uită răul duc spre moarte. c |
[ VT ] Vechiul Testament
[ Pr ] Proverbele lui Solomon
[ Cap. 13 ] | CAPITOLUL 13 Alte sfaturi. |
1 Copilul isteţ e ascultător faţă de tatăl său, dar cel neascultător se va nimici. |
2 Omul bun va mânca din roadele dreptăţii, dar vieţile nelegiuiţilor se vor sfârşi de timpuriu. |
3 Cel ce-şi păzeşte gura, sufletul şi-l păzeşte; dar cel care-şi pripeşte buzele, frică-şi va aduce sieşi. |
4 Cel fără nici o treabă o duce'ntr'o poftă, dar mâinile celor harnici se află'n luare-aminte. |
5 Omul drept urăşte vorba nedreaptă, dar necredinciosul e ruşinat şi n'are încredere. |
6 Dreptatea îi păzeşte pe cei lipsiţi de răutate, dar pe cei necredincioşi îi face răi păcatul. |
7 Sunt unii care, neavând nimic, se îmbogăţesc, şi sunt alţii care se umilesc în mijlocul multor bogăţii. |
8 Bogăţia omului e răscumpărarea vieţii lui, dar săracul nu suferă ameninţarea. |
9 Drepţii au pururea lumină, dar lumina necredincioşilor se va stinge. Sufletele viclene se rătăcesc în păcate, dar drepţii au îndurare şi miluiesc. |
10 Omul rău cu sudalmă face răul, dar cei ce se cunosc pe ei înşişi sunt înţelepţi. |
11 Averea adunată cu fărădelege se va împuţina, dar a celui ce o strânge cu bună-credinţă se va înmulţi. Dreptul se îndură şi împrumută. |
12 Mai bun este cel ce începe să ajute din inimă decât cel ce făgăduieşte şi-l face pe altul să spere; căci dorinţa cea bună e pom al vieţii. |
13 Cel ce nu-şi ia lucrul în serios, nici el nu va fi luat în serios; dar cel ce se teme de poruncă e sănătos la suflet. |
14 Fiului viclean nimic nu-i este bun; dar servul înţelept va dobândi fapte spornice şi calea lui se va îndrepta. |
15 Legea înţeleptului e izvor de viaţă, dar cel fără minte de laţ va muri. |
16 Cunoaşterea cea bună dă dar; a cunoaşte legea e un dar al cugetului bun, dar căile celor uşuratici tind către pierzanie. |
17 Tot isteţul lucrează'ntru cunoaştere, dar cel lipsit de minte îşi întinde sieşi răul. |
18 Regele nesăbuit va cădea în necaz, dar solul înţelept îl va izbăvi. |
19 Învăţătura îndepărtează sărăcia şi ocara, iar cel ce şi-a însuşit mustrările va fi slăvit. |
20 Dorinţele credincioşilor îndulcesc sufletul, dar lucrurile necredincioşilor sunt departe de cunoaştere. |
21 Cel ce umblă cu înţelepţii înţelept va fi, dar cel ce umblă cu descreieraţii, aşa va fi cunoscut. |
22 Pe păcătoşi îi urmăreşte răul, dar pe cei drepţi îi va ajunge binele. |
23 Omul bun îşi va lăsa moştenitori pe fiii fiilor, dar bogăţia necredincioşilor e strânsă pentru cei drepţi. |
24 Drepţii vor petrece mulţi ani în bogăţie, dar nedrepţii degrab vor pieri. |
25 Cel ce cruţă nuiaua îşi urăşte fiul, dar cel care-l iubeşte îl mustră cu grijă. a |
26 Omul drept mănâncă şi-şi satură sufletul, dar sufletele necredincioşilor vor duce lipsă. |
[ VT ] Vechiul Testament
[ Pr ] Proverbele lui Solomon
[ Cap. 14 ] | CAPITOLUL 14 Lauda iscusinţei în viaţă. |
1 Femeile înţelepte zidesc case, a dar cea fără minte şi-o dărâmă cu mâinile ei. |
2 Cel ce merge drept se teme de Domnul, dar cel ce'n căile sale umblă strâmb va fi arătat cu degetul. |
3 Din gura nebunilor, toiag de obrăznicie, dar buzele înţelepţilor îi păzesc pe aceştia. |
4 Unde nu sunt boi, ieslea e curată, dar unde sunt holde multe, acolo se arată tăria boului. b |
5 Martorul de bună-credinţă nu minte, dar mărturia strâmbă aţâţă minciuni. |
6 La cei răi vei căuta înţelepciunea şi nu o vei afla, dar priceperea e lesne de găsit la cei înţelepţi. |
7 Toate lucrurile sunt împotriva omului fără minte, dar buzele înţelepte sunt armele priceperii. |
8 Înţelepciunea celor isteţi le descoperă căile, dar gândul celor fără minte duce aiurea. |
9 Casele nelegiuiţilor au nevoie de curăţire, dar casele drepţilor sunt bineplăcute. |
10 Omul cu inima simţitoare îşi mâhneşte sufletul, iar când se veseleşte nu are de-a face cu trufia. |
11 Casele necredincioşilor se vor stinge, c dar locaşurile celor ce umblă drept vor dura. |
12 Există o cale ce li se pare oamenilor dreaptă, dar al cărei capăt duce în fundul iadului. d |
13 Întristarea nu se amestecă cu voioşia, dar bucuria, pân' la urmă, se întoarce'n plângere. |
14 Omul îndrăzneţ cu inima se va sătura de căile sale, iar omul bun, de gândurile lui. |
15 Omul simplu dă crezare fiecărui cuvânt, dar isteţul vine la gândul de-pe-urmă. |
16 Înţeleptul are teamă şi se fereşte de rău, dar nemintosul se încrede în sine şi se adună cu nelegiuiţii. |
17 Cel grabnic la mânie lucrează cu nesocotinţă, dar omul înţelept multe rabdă. |
18 Cei fără minte împart răutate, dar cei cu mintea isteaţă se ţin de pricepere. |
19 Oamenii răi vor luneca în faţa celor buni, iar necredincioşii vor sluji la uşile celor drepţi. |
20 Prietenii îi vor urî pe prietenii săraci, dar prietenii celor bogaţi sunt mulţi. |
21 Cel care-l necinsteşte pe nevoiaş păcătuieşte, dar fericit este cel ce-i miluieşte pe săraci. |
22 Cei rătăciţi pun la cale lucruri rele, dar cei buni pun la cale milă şi adevăr. Cei ce meşteresc răul nu cunosc mila şi credinţa; milostenia şi credincioşia se află la cei ce meşteresc binele. |
23 Tot cel ce se îngrijeşte are de prisos, dar cel dezmierdat şi nepăsător va duce lipsă. |
24 Omul isteţ e cununa înţelepţilor, dar pierderea de timp a nemintoşilor e rea. |
25 Martorul de bună-credinţă mântuieşte un suflet de la rău, dar înşelătorul aţâţă minciuna. |
26 Nădejdea celui tare stă în frica de Domnul, şi fiilor săi le va lăsa un reazem de pace. |
27 Porunca Domnului e izvor de viaţă, şi pe cel ce o are îl va face să se ferească de laţul morţii. |
28 Slava unui rege e o naţiune numeroasă, iar împuţinarea poporului înseamnă prăbuşirea celui puternic. |
29 Omul cel mult-răbdător e mult şi în lucrarea minţii, dar omul nerăbdător e lipsit de minte. |
30 Omul blând e doctor al inimii, dar inima zglobie e un vierme e al oaselor. |
31 Omul care apasă pe cel sărac Îl mânie pe Cel ce l-a făcut, dar cel care-l miluieşte pe sărac, acela Îl cinsteşte. |
32 Necredinciosul va fi aruncat în propria sa răutate, dar cel ce-şi pune încrederea în credinţa f lui, acela e drept. |
33 În inima cea bună a omului se află înţelepciunea, dar în inima celor lipsiţi de minte totul e totuna. |
34 Dreptatea înalţă neamul, dar păcatele împuţinează seminţiile. |
35 Un slujitor grijuliu îi este bineplăcut regelui şi prin buna lui purtare îndepărtează necinstea. |
[ VT ] Vechiul Testament
[ Pr ] Proverbele lui Solomon
[ Cap. 15 ] | CAPITOLUL 15 Roadele iscusinţei. Mijloace împotriva păcatelor. |
1 Mânia îi ucide chiar şi pe înţelepţi; a un răspuns potolit însă îndepărtează furia, în timp ce un cuvânt aspru o aprinde. |
2 Limba înţelepţilor ştie ce e bun, dar gura nemintoşilor strigă ce e rău. |
3 Pretutindeni ochii Domnului îi cuprind şi pe cei răi, şi pe cei buni. |
4 Vindecarea limbii e pom de viaţă, iar cel ce o păstrează se va umple de duh. |
5 Cel fără minte îşi bate joc de învăţătura tatălui său, dar cel ce-i păzeşte porunca e mai înţelept. În dreptatea prisositoare este multă putere, dar necredincioşii vor fi smulşi din pământ cu rădăcini cu tot. |
6 În casele drepţilor e tărie multă, dar roadele necredincioşilor vor pieri. |
7 Buzele înţelepţilor sunt legate prin chibzuinţă, dar inimile neînţelepţilor nu sunt bine păzite. |
8 Jertfele necredincioşilor sunt urâciune înaintea Domnului, dar rugăciunile celor ce se îndreaptă Îi sunt bineprimite. Fc 04:5 Iov 27:10 Pr 21:27 Is 01:11 Is 61:8 Ir 06:20 Am 05:22 Sir 34:19-20 |
9 Căile necredincioşilor sunt urâciune înaintea Domnului, dar El îi iubeşte pe cei ce umblă după dreptate. |
10 Învăţătura omului simplu o cunosc trecătorii, dar cei ce urăsc mustrarea mor în ruşine. |
11 Iadul şi pierzania Îi sunt învederate Domnului; cum dar să nu-I fie şi inimile oamenilor? |
12 Cel neînvăţat nu-l va iubi pe cel care-l ceartă şi nici nu se va aduna laolaltă cu înţelepţii. |
13 Când inima e veselă, faţa înfloreşte, dar când e strânsă, se posomorăşte. b |
14 Inima dreaptă caută pricepere, dar gura celor neînvăţaţi se deprinde cu răul. |
15 Ochii celor răi aşteaptă'ntotdeauna ce e rău, dar cei buni întotdeauna sunt liniştiţi. |
16 Mai bună e o porţie mică cu frica de Domnul decât vistierii bogate fără această frică. c |
17 Mai bun e ospăţul de legume cu prietenie şi bunătate decât carnea de viţel la o masă cu ură. |
18 Omul mânios aţâţă certuri, dar cel domol le potoleşte şi pe cele ce-ar fi să fie. |
19 Omul domol va stinge certurile, dar cel necredincios mai mult le întărâtă. |
20 Căile celor leneşi sunt aşternute cu spini, dar ale celor harnici sunt căi bătute. |
21 Fiul înţelept îşi înveseleşte tatăl, iar fiul fără minte îşi batjocoreşte mama. |
22 Cărările nebunului n'au nici un înţeles, dar omul cuminte merge cu îndreptar. |
23 Cei ce nu cinstesc adunările tăgăduiesc schimbul de păreri, dar sfatul rămâne în inimile celor ce se sfătuiesc; |
24 omul rău nu-i va da ascultare, nici că va spune în obşte ceva bun sau potrivit. |
25 Gândurile înţeleptului sunt căi ale vieţii, aşa ca el să se ferească de iad şi să se mântuiască. |
26 Domnul surpă casele batjocoritorilor, dar El întăreşte hotarul văduvei. |
27 Gândul nedrept e urâciune în faţa Domnului, dar spusele celor curaţi au măreţie. |
28 Cel ce primeşte mită se nimiceşte pe sine, dar cel ce urăşte primirea de mită, acela viu va fi. |
29 Păcatele se curăţesc prin milostenii şi credinţă, iar cu frica de Domnul se fereşte fiecare de rău. |
30 Inimile drepţilor cugetă credinţă, dar gura necredincioşilor răspunde lucruri rele. |
31 Căile oamenilor drepţi sunt bineprimite de Domnul; prin ele, chiar duşmanii devin prieteni. |
32 Departe stă Dumnezeu de cei necredincioşi, dar El ascultă rugăciunile drepţilor. Iov 35:12 Sir 01:27 Ps 010:5 Ps 065:17-19 Is 01:15 In 09:31 Iac 05:16 |
33 Mai bine e să primeşti puţin cu dreptate decât roade multe pe nedrept. d |
[ VT ] Vechiul Testament
[ Pr ] Proverbele lui Solomon
[ Cap. 16 ] | CAPITOLUL 16 Îndemnuri la smerenie, dreptate şi înfrânare. |
1 Inima omului să gândească ce e drept, pentru ca paşii lui să-i îndrume Dumnezeu pe calea cea dreaptă. |
2 Ochiul care se desfată'n frumuseţe veseleşte inima şi o veste bună îngraşă oasele. |
3 Cel ce dă deoparte învăţătura se urăşte pe sine, dar cel ce ţine seamă de mustrări îşi iubeşte sufletul. |
4 Frica de Dumnezeu este învăţătură şi înţelepciune, iar răsplata ei e înalta cinstire. |
5 Toate lucrurile celui smerit sunt vădite'n faţa lui Dumnezeu, iar cei necredincioşi vor pieri în ziua cea rea. |
6 Tot cel ce are inima mândră e necurat în faţa lui Dumnezeu, iar cel ce dă mâna cu nedreptate nu va rămâne nepedepsit. |
7 Începutul căii celei bune este a face dreptate, căci ea e primită de Dumnezeu mai mult decât a-I aduce jertfe. |
8 Acela care-L caută pe Domnul va afla cunoaştere cu dreptate, iar cei ce-L caută drept, pace vor afla. |
9 Toate lucrurile Domnului sunt făcute cu dreptate, iar necredinciosul e păstrat pentru ziua cea rea. |
10 Rostire insuflată a e pe buzele regelui şi'n judecată gura lui nu va rătăci. |
11 Înclinarea cumpenei e dreptate de la Domnul şi măsuri drepte sunt lucrurile Lui. |
12 Răufăcătorul e urâciune în faţa regelui, căci scaunul de domnie e întemeiat pe dreptate. |
13 Buzele drepte îi sunt bineprimite regelui şi el iubeşte cuvintele drepte. |
14 Mânia regelui e solul morţii; dar omul înţelept îl va îmblânzi. |
15 Fiul unui rege se află în lumina vieţii, iar bineplăcuţii săi sunt ca un nor de ploaie târzie. |
16 Cuiburile înţelepciunii sunt mai alese decât aurul şi cuiburile cunoaşterii sunt mai alese decât argintul. |
17 Cărările vieţii abat de la rău, iar căile dreptăţii sunt lungime de viaţă. |
18 Cel ce primeşte învăţătură va fi plin de bunătăţi, iar cel ce păzeşte mustrările se va înţelepţi. |
19 Cel care-şi ţine căile îşi păzeşte sufletul, iar cel care-şi iubeşte viaţa îşi opreşte gura. |
20 Mândria merge înaintea nimicirii, iar înaintea căderii, gândul cel rău. |
21 Mai bun este cel blând cu smerenie decât cel care împarte prăzile cu cel mândru. |
22 Isteţul în tot ce face îşi află bunătăţi, iar cel ce se încrede în Dumnezeu e foarte fericit. Ps 002:12 Ps 033:8 Ps 039:4 Ps 124:1 Pr 29:25 Is 30:18 Ir 17:7 |
23 Unii îi numesc răi pe cei înţelepţi şi pe cei pricepuţi, dar cei cu vorbe dulci îşi vor auzi mai multe. |
24 Cugetarea e un izvor de viaţă pentru cei ce o au, dar învăţătura nebunilor este rea. |
25 Inima înţeleptului cunoaşte ceea ce-i iese din gură, pe buze el poartă cunoaştere. |
26 Fagure de miere sunt cuvintele bune şi vindecare sufletului e dulceaţa lor. |
27 Sunt căi care i se par omului drepte, dar capătul lor cată spre fundul iadului. |
28 Omul care munceşte, pentru el munceşte şi-şi alungă propria sa prăbuşire, dar omul sucit b îşi poartă pieirea în propria sa gură. |
29 Omul fără minte îşi sapă luişi răul şi foc îşi adună pe buze. |
30 Omul sucit răspândeşte răul şi făclie vicleană le aprinde celor răi, iar pe prieteni îi desparte. |
31 Omul nelegiuit îşi înşală prietenii şi-i îndrumă pe căi care nu sunt bune. |
32 Cel ce se uită ţintă plănuieşte blestemăţii şi dacă-şi muşcă buzele alege tot ce-i rău; acela e un cuptor al răutăţii. |
33 Bătrâneţea e cununa cinstirii, dacă se află în căile dreptăţii. |
34 Omul încet la mânie e mai bun decât cel puternic, c iar cel care-şi stăpâneşte firea e mai bun decât cel ce stăpâneşte o cetate. |
35 Celor nedrepţi le vin toate din lăuntrul lor, dar toate cele drepte vin de la Domnul. |
[ VT ] Vechiul Testament
[ Pr ] Proverbele lui Solomon
[ Cap. 17 ] | CAPITOLUL 17 Cearta şi vrajba. |
1 Mai bun e un dumicat cu plăcere şi'n pace decât o casă doldora de bunătăţi şi jertfe nedrepte, cu vrajbă. |
2 Servul grijuliu îşi stăpâneşte stăpânii nemintoşi şi el le împarte fraţilor părţile. |
3 Aşa cum aurul şi argintul se lămuresc în cuptor, tot astfel inimile cele alese, lângă Domnul. |
4 Omul rău ascultă de limba nelegiuiţilor, dar omul drept nu ia aminte la buzele mincinoase. |
5 Cel ce râde de sărac Îl întărâtă pe Cel ce l-a făcut, iar cel ce se bucură de căderea altuia nu va rămâne nepedepsit; dar cel ce simte milă, milă va afla. |
6 Copiii copiilor sunt cununa bătrânilor, iar părinţii lor sunt lauda copiilor. Cel credincios are'ntreaga lume plină de bănet, dar necredinciosul, nici un bănuţ. |
7 Cel fără minte nu-şi apropie buzele drepte, dar nici cel drept buzele mincinoase. |
8 Învăţătura e bună răsplată celor ce se ţin de ea: oriîncotro se întoarce, ea e pe drumul cel bun. |
9 Cel ce ascunde strâmbătatea umblă după prietenie, dar cel ce-i urăşte ascunzişul desparte prieteni şi casnici. |
10 Ameninţarea sfărâmă inima înţeleptului, dar nemintosul, chiar când e bătut, nu simte. |
11 Omul rău scorneşte certuri, dar Domnul va trimite împotrivă-i înger ne'ndurător a |
12 Purtarea de grijă îi revine omului grijuliu, dar nemintosul cugetă lucruri rele. |
13 Din casa celui ce plăteşte cu rău pentru bine răul nu se va muta. |
14 O lege dreaptă le dă cuvintelor putere, dar cearta şi vrajba aduc după ele sărăcia. |
15 Cel ce hotărăşte că ce-i drept e strâmb şi că ce-i strâmb e drept, acela spurcat este şi urâciune în faţa lui Dumnezeu. |
16 De ce are nebunul de toate? că doar nu poate nemintosul să cumpere înţelepciune! |
17 Cel ce-şi înalţă casa, caută s'o dărâme, iar cel leneş la învăţătură va cădea în necazuri. |
18 Pentru orice vreme să ai un prieten, iar fraţii să-ţi fie de folos la nevoie, că pentru aceasta sunt făcuţi. |
19 Omul fără minte bate din palme şi se veseleşte sieşi, aşa cum chezaşul se pune zălog pentru prietenul său. |
20 Cel ce iubeşte păcatul se bucură de gâlceavă, iar cel cu inima împietrită nu se adună cu cei buni. |
21 Omul cu limbă schimbătoare va cădea în necazuri, iar inima nebunului durere îi este celui ce o are. |
22 Un tată nu se bucură de fiul lipsit de'nvăţătură, dar fiul înţelept îşi veseleşte mama. |
23 O inimă veselă face viaţa sănătoasă, dar omului mâhnit i se usucă oasele. |
24 Căile celui ce primeşte mită b nu sporesc, iar necredinciosul se abate de la căile dreptăţii. |
25 Faţa omului înţelept o citeşti uşor, dar ochii nebunului sunt pe la marginile pământului. |
26 Fiul fără minte îi este mânie tatălui său şi întristare celei ce l-a născut. |
27 Nu e bine să-l păgubeşti pe omul drept şi nu-i cuviincios să unelteşti împotriva celor ce stăpânesc cu dreptate. |
28 Cel ce împiedică rostirea unei vorbe grele e un om cu minte, iar omul care rabdă mult e un înţelept. |
29 Când nemintosul întreabă înţelepciunea, înţelepciune i se socoteşte, iar cel ce face pe mutul, înţelept va fi. |
[ VT ] Vechiul Testament
[ Pr ] Proverbele lui Solomon
[ Cap. 18 ] | CAPITOLUL 18 Prietenia şi înfrânarea limbii. |
1 Omul care vrea să se despartă de prieteni caută pricini, dar în toată vremea va fi vrednic de ocară. |
2 Omul lipsit de minte nu are nevoie de înţelepciune, că mai bine o duce cu nebunia. |
3 Când necredinciosul intră în adâncul răutăţilor, nici nu le bagă de seamă, dar necinste şi ocară vin peste el. |
4 Apă adâncă este cuvântul în inima omului şi râu ce tresaltă şi fântână de viaţă. |
5 Nu e bine să-i dai cinstire omului fără Dumnezeu, şi nici potrivit ca omului drept să-i răpeşti, la judecată, dreptatea. |
6 Buzele nemintosului îl duc în necazuri, iar gura lui îndrăzneaţă cheamă moartea. |
7 Gura celui fără minte e prăbuşirea lui, iar buzele lui sunt laţ pentru sufletul său. |
8 Pe cei leneşi îi biruie frica, iar sufletele oamenilor afemeiaţi vor flămânzi. |
9 Cel ce nu se ajută pe sine prin faptele sale e frate cu cel ce pe sine se nimiceşte. |
10 Numele Domnului, din măreţia tăriei; alergând la el, drepţii se înalţă. |
11 Averea omului bogat e cetate tare, dar slava ei aruncă umbră largă. |
12 Înainte de prăbuşire inima omului se înalţă, dar înainte de mărire se smereşte. |
13 Cel ce răspunde înainte de a auzi, nebun este şi ocară sieşi. |
14 Sluga înţeleaptă potoleşte mânia omului, dar pe cel laş cine-l va suferi? |
15 Inima celui ce gândeşte câştigă pricepere, iar urechile înţelepţilor caută cugetarea. |
16 Când omul dă, darul său îl lărgeşte şi printre cei puternici îl aşază. |
17 Omul drept se învinuie pe sine când începe să vorbească, dar dacă pârâşul sare asupră-i, acela e mustrat. |
18 Sorţii pun capăt certurilor şi hotărăsc între cei puternici. |
19 Un frate ajutat de un frate e ca o cetate înaltă şi tare şi e tot atât de puternic ca un palat bine temeluit. |
20 Omul îşi umple pântecele din roadele gurii sale şi cu roadele buzelor sale se va sătura. |
21 Moartea şi viaţa sunt în puterea limbii, iar cei ce şi-o stăpânesc îi vor mânca roadele. |
22 Cel ce şi-a găsit o femeie bună, bune daruri şi-a aflat şi desfătare a primit de la Dumnezeu. |
23 Cel ce o îndepărtează pe femeia bună, bunătăţile şi le îndepărtează, iar cel ce ţine o adulteră e nebun şi necredincios. a |
24 Săracul răspunde cu rugăciuni, iar bogatul răspunde cu asprime. |
25 Omul binevoitor într'o adunare e mai prieten decât un frate. b |
[ VT ] Vechiul Testament
[ Pr ] Proverbele lui Solomon
[ Cap. 19 ] | CAPITOLUL 19 Săracii cinstiţi şi fiii bine crescuţi. |
1 Mai bun e săracul în calea simplităţii lui decât cel cu buze viclene şi cap fără minte. |
2 Unde nu e ştiinţa sufletului, acolo nu este binele, iar cel ce-şi grăbeşte picioarele se va împiedica. |
3 Nebunia omului îi strâmbă căile şi'n inima lui Îl învinuie pe Dumnezeu. |
4 Bogăţia aduce belşug de prieteni, dar săracul se trezeşte şi fără singurul său prieten. |
5 Martorul mincinos nu va rămâne nepedepsit, iar cel ce învinuie pe nedrept nu va scăpa. |
6 Mulţi sunt cei ce se gudură pe lângă feţele regilor; dar tot omul rău îi devine ocară altui om. |
7 Tot cel care-l urăşte pe fratele sărac departe va fi şi de prietenie. Buna cugetare se apropie de cei ce o ştiu, iar omul înţelept o află. Cel ce face mult rău desăvârşeşte răul, iar cel ce întărâtă cuvinte nu se va mântui. |
8 Cel care-şi agoniseşte înţelepciune se iubeşte pe sine, iar cel ce-şi păstrează lucrarea minţii va afla binele. |
9 Martorul mincinos nu va rămâne nepedepsit, iar cel ce aţâţă răutatea, de ea va pieri. |
10 Celui fără minte desfătarea nu-i foloseşte la nimic şi tot aşa dacă sluga începe să domnească cu semeţie. |
11 Omul milostiv e mult-îngăduitor şi lauda lui va trece pe deasupra nelegiuiţilor. |
12 Ameninţarea regelui e ca răcnetul leului, dar bunăvoinţa lui e ca roua pe iarbă. |
13 Fiul fără minte e o ruşine pentru tatăl său, iar prinoasele din simbria desfrânatei nu sunt curate. |
14 Părinţii le împart fiilor casă şi avere, dar femeia îi este rânduită bărbatului de către Dumnezeu. |
15 Bărbatului afemeiat îi stă'n cale laşitatea, iar sufletul celui trândav va flămânzi. |
16 Cel ce păzeşte porunca, sufletul şi-l păzeşte, dar cel ce-şi dispreţuieşte căile, acela va pieri. |
17 Cel care-l miluieşte pe sărac Îl împrumută pe Dumnezeu şi după ceea ce dă i se va răsplăti. |
18 Cât timp mai e nădejde, pedepseşte-ţi fiul, dar în sufletul tău nu te înălţa pân'la trufie. |
19 Omul răutăcios va avea multă pagubă, dar dacă face răul îşi va pierde şi sufletul. |
20 Ascultă, fiule, învăţătura tatălui tău, pentru ca măcar la urma urmelor să fii înţelept. |
21 Multe gânduri sunt în inima omului, dar sfatul Domnului rămâne în veac. |
22 Roadă îi este omului milostenia, iar săracul cel drept e mai bun decât bogatul mincinos. |
23 Spre viaţă îi este omului frica de Domnul, dar cel fără frică stă pe unde cunoaşterea nu-i de văzut. |
24 Cel ce cu nedreptate îşi ascunde mâinile'n sân nu şi le va duce nici la gură. |
25 Când îl baţi pe ticălos, omul simplu devine mai isteţ, iar dacă-l vei certa pe omul înţelept, el va cunoaşte priceperea. |
26 Cel care nu-şi cinsteşte tatăl şi se leapădă de mama sa, acela va fi supus ruşinii şi ocării. |
27 Fiul care încetează să păstreze învăţătura tatălui său, acela cu rele vorbe se va deprinde. |
28 Cel ce se pune chezaş pentru copilul nemintos dispreţuieşte dreptatea, iar gura celor necredincioşi va înghiţi judecăţile. |
29 Bice li se pregătesc neruşinaţilor şi, tot aşa, pedepse pentru cei fără minte. |
[ VT ] Vechiul Testament
[ Pr ] Proverbele lui Solomon
[ Cap. 20 ] | CAPITOLUL 20 Regele înţelept. |
1 Neastâmpărat lucru este vinul şi plină de nemăsură-i beţia, dar fiece nebun se prinde'n mreaja lor. a |
2 Ameninţarea regelui nu se deosebeşte de răcnetul leului, iar cel care-l întărâtă păcătuieşte împotriva propriului său suflet. |
3 E o cinste pentru om să urască sudălmile, dar tot cel fără minte cu unele ca acestea se încurcă. |
4 Când e ocărât, trândavul nu se ruşinează; aşa-i şi cu cel ce se împrumută cu grâu la seceriş. |
5 Apă adâncă e sfatul în inima omului, iar cel înţelept o scoate afară. |
6 Mare lucru şi de cinste e omul milostiv, dar greu e de găsit omul credincios. |
7 Cel ce umblă neprihănit întru dreptate fericiţi îi va lăsa pe copiii săi. |
8 Când şade pe tron un rege drept nici un lucru rău nu-i poate sta înainte. |
9 Cine se poate lăuda că are inima curată? sau cine va cuteza să spună că e curat de păcate? 3Rg 08:46 2Par 06:36 Iov 14:4 Ps 050:5 Ecc 07:20 Sir 07:5 1In 01:8 |
10 Lumina celui ce vorbeşte de rău pe tată sau pe mamă se va stinge şi luminile ochilor săi întuneric vor vedea. |
11 Porţia dobândită cu grabă la'nceput nu va fi binecuvântată la sfârşit. |
12 Să nu zici: – Mă voi răzbuna pe duşmanul meu!, ci aşteaptă-L pe Domnul, ca El să te-ajute. |
13 Cântarul mare şi mic şi greutăţile de două mărimi necurate-s amândouă în faţa Domnului, iar cei le fac, în năravurile lor se vor împiedica. |
14 Dreaptă e calea tânărului [care umblă] cu cel cuvios. |
15 Urechea aude şi ochiul vede, amândouă sunt lucrul Domnului. |
16 Nu iubi clevetirea, ca să nu pieri; deschide-ţi ochii şi te satură de pâine. |
17 „Rău!, rău!“, zice cel ce cumpără, dar după ce pleacă îşi freacă mâinile. b |
18 Există aur şi belşug de pietre scumpe, dar vase de cinste sunt buzele pricepute. |
19 Ia-i haina celui ce s'a pus chezaş pentru un străin; spre binele celui necunoscut, ia-i un zălog. |
20 Dulce îi este omului pâinea înşelăciunii, dar mai apoi i se va umple gura de pietriş. |
21 În sfat se întemeiază ce-ai de gând să faci, cu planuri înţelepte se face războiul. |
22 Cel ce trădează tainele adunării vorbeşte'n doi peri; cu cel ce are mereu gura deschisă nu te amesteca. |
23 Urâciune Îi este Domnului cântarul dublu, iar cumpăna înşelătoare nu este bună'n ochii Lui. |
24 Umbletele omului sunt îndreptate de Dumnezeu; atunci, cum poate un muritor să priceapă căile Sale? |
25 Cursă îi este omului graba de a aduce la altar ceva din bunurile sale, căci după ce a făgăduit s'ar putea să-i pară rău. |
26 Regele înţelept e o vânturătoare pentru cei necredincioşi şi vârtej aduce asupră-le. |
27 Suflare oamenilor le este lumina Domnului, cea care sfredeleşte adâncurile inimii. |
28 Mila şi adevărul îi stau de pază regelui şi tronul său îl vor înconjura cu dreptate. |
29 Înţelepciunea e podoaba tinerilor, iar părul cărunt e slava bătrânilor. |
30 Zdruncinări şi sfărâmări se abat asupra celor răi şi răni întru adâncurile lăuntrului lor. |
[ VT ] Vechiul Testament
[ Pr ] Proverbele lui Solomon
[ Cap. 21 ] | CAPITOLUL 21 Pronia lui Dumnezeu. |
1 Precum dezlănţuirea apei, aşa e inima regelui în mâna lui Dumnezeu: oriîncotro vrea s'o ducă, într'acolo o porneşte. a |
2 Fiecare om îşi pare sieşi drept, dar Domnul este Cel ce îndreaptă inimile. |
3 A face ce e drept şi a vorbi adevăr Îi sunt mai plăcute lui Dumnezeu decât sângele jertfelor. |
4 Omul mărinimos e cutezător împotriva ocării, dar făclia necredincioşilor e păcat. |
5 Planurile omului sârguitor aduc întotdeauna câştig, dar leneşul e'ntotdeauna în lipsă. b |
6 Cel ce agoniseşte comori prin limbă mincinoasă după deşertăciuni umblă şi'n laţurile morţii se duce. |
7 Nimicirea va locui împreună cu cei necredincioşi, fiindcă nu vor să facă ce e drept. |
8 Celor îndărătnici, căi îndărătnice le trimite Dumnezeu, căci curate şi drepte sunt lucrurile Lui. |
9 Mai bine e să locuieşti într'un ungher sub cerul liber decât în [odăi] văruite cu nedreptate şi'n casă de obşte. |
10 Sufletul necredinciosului pofteşte răul, c el nu va fi miluit de nici un om. |
11 Când omul neastâmpărat e pedepsit, cel simplu devine mai isteţ, iar înţeleptul priceput va dobândi cunoaştere. |
12 Omul drept pricepe inimile necredincioşilor şi-i dispreţuieşte pe cei necredincioşi pentru răutatea lor. |
13 Cel ce-şi astupă urechile ca să nu-l audă pe cel în neputinţă va ajunge şi el să strige fără ca cineva să-l audă. |
14 Darul făcut într'ascuns potoleşte mânia, dar omul care nu dă deloc, acela stârneşte urgii. |
15 A face judecată e bucuria celui drept, dar în ochii răufăcătorilor chiar şi sfântul e necurat! |
16 Omul care se rătăceşte din calea dreptăţii se va odihni în adunarea umbrelor. d |
17 Omul neisprăvit iubeşte veselia, vinul prietenos şi uleiul îmbelşugat; |
18 cât despre nelegiuit, el e spurcăciunea e celui drept. |
19 Mai bine e să locuieşti în pustie decât cu o femeie certăreaţă şi limbută şi amarnică. |
20 Dorită comoară se odihneşte în gura înţeleptului, dar cei fără minte o înghit. |
21 Calea dreptăţii şi milosteniei va afla viaţă şi mărire. |
22 Înţeleptul ia cu asalt cetăţi întărite şi dărâmă întăritura în care necredincioşii s'au încrezut. |
23 Cel ce-şi păzeşte gura şi limba îşi păzeşte sufletul de necaz. |
24 Un om îndrăzneţ şi încrezut şi obraznic se cheamă ciumă, iar cel ce ţine minte răul e un nelegiuit. |
25 Poftele îl omoară pe cel trândav, căci mâinile lui nu se hotărăsc să facă ceva. |
26 Necredinciosul doreşte zilnic pofte rele, iar dreptul miluieşte fără scumpătate şi se'ndură. |
27 Jertfele necredincioşilor urâciune Îi sunt Domnului, pentru că ei le aduc în chip nelegiuit. |
28 Martorul mincinos va pieri, dar omul ascultător ia seama la ce grăieşte. |
29 Omul necredincios cu neruşinare îţi iese'nainte, dar dreptul îşi cunoaşte el însuşi căile. |
30 Împotriva necredinciosului f nu există înţelepciune, nici curaj şi nici sfat. |
31 Calul e pregătit pentru ziua războiului, dar ajutorul e de la Domnul. |
[ VT ] Vechiul Testament
[ Pr ] Proverbele lui Solomon
[ Cap. 22 ] | CAPITOLUL 22 Alte sfaturi. |
1 Un nume bun e mai de preţ decât bogăţia multă, şi un dar bun, decât argintul şi aurul. |
2 Bogatul şi săracul s'au întâmpinat laolaltă, dar Domnul este Cel ce pe amândoi i-a făcut. |
3 Iscusitul, văzându-l pe omul rău că rău se chinuieşte, scoate el însuşi o învăţătură, dar cei nepricepuţi trec mai departe spre paguba lor. |
4 Frica de Domnul e odrasla înţelepciunii, ca şi bogăţia, mărirea şi viaţa. |
5 Ciulini şi laţuri sunt în căile strâmbe, dar cel ce-şi păzeşte sufletul se va feri de ele. |
6 Pe copil învaţă-l după chemarea sa; când va îmbătrâni, nu se va abate. a |
7 Bogaţii îi vor stăpâni pe săraci şi slugile îşi vor împrumuta stăpânii. |
8 Cel ce seamănă rele, rele va şi secera şi din plin va primi pedeapsa faptelor sale. Domnul îl binecuvintează pe omul blând şi darnic, dar [omul] va da seamă de prostia faptelor sale. |
9 Cel care-l miluieşte pe sărac, el însuşi se va hrăni, căci din pâinea lui i-a dat săracului. Cel ce dă mită îşi câştigă biruinţă şi cinste, dar ia sufletul celui ce a primit-o. |
10 Scoate-l din adunare pe zurbagiu, şi odată cu el va ieşi gâlceava; că dacă stă el în adunare, pe toţi îi necinsteşte. |
11 Domnul iubeşte inimile cuvioase şi plăcuţi îi sunt toţi cei fără prihană. Un rege cârmuieşte cu buzele. |
12 Ochii Domnului ocrotesc priceperea, dar El dispreţuieşte vorbele nelegiuite. |
13 Leneşul îşi cată îndreptăţiri şi zice: – E un leu pe drum şi un ucigaş pe uliţă... |
14 Groapă adâncă e gura nelegiuitului şi'n ea cade cel urât de Domnul. Rele căi sunt înaintea omului şi lui nu-i place să se întoarcă din faţa lor; dar el trebuie să se abată de la calea strâmbă şi rea. |
15 Lipsa de gândire face inima tânărului s'o ia razna, iar băţul şi învăţătura îi sunt departe. |
16 Cel care-l înşală pe sărac îşi sporeşte averea, dar dacă-i dă bogatului, şi-o micşorează. |
17 Apleacă-ţi urechea la cuvintele înţelepţilor, ascultă şi cuvintele mele şi lipeşte-ţi inima, ca să ştii că ele sunt bune. |
18 Şi dacă ţi le vei pune la inimă, împreună cu tine se vor veseli pe buzele tale, |
19 pentru ca nădejdea ta să fie în Domnul şi pentru ca El să-ţi facă ţie cunoscută calea; |
20 şi scrie-ţi-le de trei ori, pentru sfat şi cunoaştere, pe tăbliţa inimii tale. |
21 Eu te învăţ, aşadar, cuvântul adevărului şi cunoaştere bună în auz, pentru ca şi tu să poţi răspunde cuvintele adevărului celor ce te întreabă. |
22 Nu-l sili pe cel nevoiaş, fiindcă el e sărac şi nici să-l necinsteşti pe cel neajutorat care bate la porţi; |
23 fiindcă Domnul este Cel ce-i va judeca pricina, iar tu la adăpost îţi vei mântui sufletul. |
24 Omului mânios să nu-i fii însoţitor, nici să locuieşti împreună cu prietenul gata de sfadă, |
25 ca nu cumva să înveţi ceva din purtările lui şi sufletului tău să-i agoniseşti laţuri. |
26 Nu te pune chezaş din ruşine faţă de obrazul cuiva; |
27 că dacă nu vei avea de unde plăti, îţi vor lua chiar şi aşternutul de sub coaste. |
28 Nu muta vechile pietre de hotar pe care părinţii tăi le-au pus. |
29 Omul care ştie să vadă şi care-i grabnic în faptele lui trebuie să stea pe lângă regi, iar nu pe lângă oamenii trândavi. |
[ VT ] Vechiul Testament
[ Pr ] Proverbele lui Solomon
[ Cap. 23 ] | CAPITOLUL 23 Despre mâncare şi băutură. |
1 Dacă stai să mănânci la masa cuiva mare, ia seama bine la cele ce ţi se pun dinainte |
2 şi încetineşte-ţi mâna, ştiind că s'ar cuveni ca şi tu să găteşti ceva la fel; |
3 iar dacă eşti chiar fără saţ, nu pofti la bucatele lui, căci acestea se ţin de o viaţă falsă. |
4 Dacă tu eşti sărac, nu te măsura cu cel bogat, ci reţine-te în propria ta cugetare. |
5 Dacă-ţi aţinteşti ochiul asupră-i, el se va face nevăzut, căci aripi ca ale unui vultur i s'au gătit şi el se întoarce la casa stăpânului său. |
6 Să nu cinezi cu omul invidios, nici să pofteşti la bucatele lui; |
7 că el aşa mănâncă şi bea ca şi cum cineva ar înghiţi păr; |
8 nici să-l aduci la tine şi nici să mănânci cu el bucăţica ta de pâine, căci el o va vărsa şi va spurca vasele tale cele bune. |
9 La urechea celui fără minte nu spune nimic, ca nu cumva, de câte ori îi vine, să-şi râdă de cuvintele tale înţelepte. |
10 Să nu muţi din locul lor vechile pietre de hotar, iar în agoniseala orfanilor să nu intri; |
11 fiindcă Cel ce-i mântuieşte pe ei, Domnul, este tare şi El va judeca pricina lor cu tine. |
12 Dă-ţi inima la învăţătură şi pregăteşte-ţi auzul pentru cuvintele priceperii. |
13 Nu te împiedica să cerţi un copil; că dacă-l vei bate cu nuiaua, nu va muri; |
14 că tu îl vei bate cu nuiaua, dar îi vei scăpa sufletul de la moarte. |
15 Fiule, dacă inima ta e înţeleaptă, şi inima mea o vei înveseli |
16 şi buzele tale vor sta de vorbă cu buzele mele – dacă vor fi drepte. |
17 Inima ta să nu-i pizmuiască pe păcătoşi, ci'n toată vremea fii în frica Domnului. |
18 Că dacă vei păzi aceste lucruri, vei avea urmaşi şi nădejdea ta va rămâne statornică. |
19 Ascultă, fiule, şi fii înţelept şi cugetele inimii tale le îndreaptă. |
20 Nu fi beţiv, nici să te'ntinzi la sfătoşenii şi la cumpărături de cărnuri; |
21 că tot beţivul şi destrăbălatul vor sărăci şi tot leneşul va pune pe el haine cârpite şi zdrenţe. |
22 Fiule, ascultă-l pe tatăl tău, cel care ţi-a dat naştere, şi nu te sfii de maică-ta pentru aceea că a îmbătrânit. |
23 Agoniseşte-ţi adevărul şi nu vinde înţelepciunea, învăţătura şi ştiinţa. a |
24 Un tată drept împarte hrană bună, iar sufletul său se veseleşte de fiul înţelept. |
25 Veselească-se tatăl tău şi mama ta de tine şi să se bucure aceea care te-a născut. |
26 Fiule, inima ta dă-mi-o mie, iar ochii tăi să vegheze asupra căilor mele. |
27 Că o casă străină e un vas plin de găuri, iar o fântână străină e fântână strâmtă. |
28 Că un lucru ca acesta degrab va pieri şi tot nelegiuitul se va stinge. |
29 La cine e vai? la cine e gâlceavă? la cine sunt certurile? la cine sunt tulburările şi sfezile? la cine sunt oase rupte fără pricină? la cine sunt ochii urduroşi? |
30 Oare nu la aceia care se'ntind la vin? oare nu la aceia care stau la pândă pe unde se fac petreceri? Nu vă îmbătaţi cu vin, ci staţi de vorbă cu oameni drepţi, în plimbări deschise staţi de vorbă cu ei. |
31 Că dacă-ţi vei ţine ochii pe ulcele şi pahare, pe urmă vei umbla mai gol decât un pisălog, |
32 iar mai pe urmă te vei zvârcoli ca un muşcat de şarpe şi ca unul prin care curge venin de viperă cu corn. |
33 Oriunde ochii tăi vor vedea o [femeie] străină, atunci gura ta va vorbi pe'ntortocheate |
34 şi vei zăcea ca'n mijlocul mării şi ca un cârmaci învăluit de furtună. |
35 Şi vei zice: – M'au bătut şi nu m'a durut, şi-au râs de mine şi n'am ştiut. Când oare se va face ziuă, ca să mă pot duce şi să-i caut pe cei cu care pot merge'mpreună? |
[ VT ] Vechiul Testament
[ Pr ] Proverbele lui Solomon
[ Cap. 24 ] | CAPITOLUL 24 Despre cei în primejdii de moarte; despre uşurătatea minţii. |
1 Fiule, nu-i invidia pe oamenii răi, nici nu pofti să le fii alături. |
2 Că inima lor cugetă minciuni, iar buzele lor grăiesc numai prostii. |
3 O casă se zideşte cu înţelepciune şi prin cunoaştere se întăreşte. |
4 Prin pricepere se umplu cămările cu toată bogăţia scumpă şi bună. |
5 Un om înţelept e mai bun decât unul tare şi unul cu mintea'ntreagă decât o moşie întinsă. |
6 Un război se duce sub o comandă, dar ajutorul vine prin inima unui sfătuitor. |
7 Înţelepciunea şi cugetarea sunt la porţile înţelepţilor; înţelepţii nu se abat de la gura Domnului, |
8 ci iau cuvântul în adunări. |
9 Pe cei neînvăţaţi îi întâmpină moartea; nemintosul moare în păcate şi necurăţia îl murdăreşte pe cel ticălos; |
10 pângărit va fi el în ziua cea rea şi'n ziua necazului, până ce se va mistui de tot. |
11 Nu pregeta să-i scapi pe cei duşi la moarte şi să-i răscumperi pe cei ce sunt a fi ucişi. |
12 Dar de vei zice: – Nu-l cunosc pe acest om!, să ştii că Domnul cunoaşte inimile tuturor; El, Cel ce le-a dat tuturor suflare, El pe toate le ştie şi El îi va răsplăti fiecăruia după faptele lui. 1Rg 26:23 Iov 34:11 Ps 061:12 Ir 32:19 Iz 33:20 Mt 16:27 Lc 16:15 Rm 02:6 2Tim 04:14 1Ptr 01:17 Ap 22:12 |
13 Fiule, mănâncă miere, că bun este fagurele şi-ţi îndulceşte gâtlejul. |
14 În acest fel vei simţi înţelepciunea în sufletul tău; că dacă o vei afla, bun îţi va fi sfârşitul şi nădejdea nu te va părăsi. |
15 Pe cel necredincios să nu-l aduci în păşunea drepţilor şi nici să te laşi înşelat de saţul pântecelui; |
16 că de şapte ori va cădea dreptul şi se va ridica, a dar cel necredincios în rele va slăbi. |
17 De va cădea duşmanul tău, nu te bucura asupră-i, iar de împiedicarea lui nu te mândri; |
18 că Domnul va vedea aceasta şi n'o să-I placă şi mânia Şi-o va întoarce dinspre el. |
19 Nu te bucura asupra răufăcătorilor, nici să-i invidiezi pe păcătoşi; |
20 fiindcă răii nu vor avea urmaşi, iar lumina celor necredincioşi se va stinge. |
21 Fiule, teme-te de Dumnezeu şi de rege şi nici unuia să nu-i fii nesupus. |
22 Că ei dintr'o dată îi vor pedepsi pe cei necredincioşi, şi cine oare va şti răzbunarea amândurora? b Fiul care păzeşte poruncile scapă de pieire; dar cel ce vrea s'o primească, acela a şi primit-o. Nimic mincinos să nu spună regele cu limba lui; da, nici o minciună să nu-i iasă de pe limbă. Limba regelui e sabie, şi nu una de carne; cel ce va fi dat pe seama ei, acela va pieri; că dacă i se stârneşte furia, el nimiceşte oameni cu arcuri şi mănâncă oase de oameni şi le arde ca o flacără, aşa că ele nu mai pot fi mâncate nici de vulturii tineri. Fiule, cinsteşte cuvintele mele şi pune-ţi-le la inimă şi gândeşte-te la ele! |
23 Şi iarăşi pe acestea vi le spun vouă, înţelepţilor: Nu e bine ca la judecată să-i cunoşti pe împricinaţi. |
24 Cel ce-i spune necredinciosului că este drept, blestemat va fi de popoare şi urât de neamuri. |
25 Iar cei ce mustră, aceia mai buni se vor arăta şi binecuvântare va veni peste ei. |
26 Un răspuns cu vorbe bune e o sărutare pe buze. |
27 Pune'n rânduială ceea ce ai de făcut afară, pregăteşte-te la ţarină şi vino după mine, şi pe urmă îţi vei dura casa. |
28 Să nu fii martor mincinos împotriva concetăţeanului tău şi nici să-ţi dai drumul la gură. |
29 Să nu zici: – Cum mi-a făcut el, aşa îi voi face şi eu; şi: – Cu ce m'a năpăstuit, cu aceea îi voi plăti. |
30 Omul nemintos e ca o arătură, omul fără minte e ca o vie: |
31 Dacă o laşi, se'nţeleneşte şi se umple de buruieni şi se pustieşte şi pietrele gardului i se surpă. |
32 Apoi mie mi-a părut rău şi mi-am luat seama, ca să aleg învăţătura. |
33 Puţină dormitare, puţintel somn, puţin să stai cu mâinile în sân...; |
34 şi dacă asta vei face, îţi iese sărăcia'nainte şi, ca o bună alergătoare, lipsa. |