[ VT ] Vechiul Testament
[ 2Rg ] Cartea a Doua a Regilor
[ Cap. 22 ] | CAPITOLUL 22 Cântarea de mulţumire a lui David. |
1 Atunci David I-a rostit Domnului cuvintele acestei cântări, în ziua când Domnul l-a izbăvit de toţi vrăjmaşii lui şi din mâinile lui Saul. |
2 Şi a zis aşa: a„Doamne, Tu eşti stânca mea şi tăria mea şi izbăvitorul meu, |
3 Dumnezeul meu; El va fi păzitorul meu, |
4 În laude Îl voi chema pe Domnul |
5 Că tulburările morţii m'au cuprins, Ps 017:2-50 |
6 durerile morţii m'au înconjurat, |
7 Întru necazul meu Îl voi chema pe Domnul |
8 Pământul s'a clătinat şi s'a cutremurat |
9 Fum s'a ridicat întru mânia Lui |
10 Cerurile le-a aplecat şi le-a coborât, |
11 Pe heruvimi S'a suit şi a zburat |
12 Întunericul Şi l-a făcut împrejuru-i ascunzătoare, |
13 Din strălucirea de dinainte-I |
14 Domnul a tunat din cer, |
15 Săgeţi a trimis şi i-a risipit, |
16 De certarea Domnului |
17 Dintru înălţime a trimis şi m'a luat, |
18 El m'a izbăvit de vrăjmaşii mei cei tari, |
19 Zilele necazului meu m'au copleşit, |
20 şi m'a adus la lărgime şi m'a izbăvit, |
21 Domnul mi-a răsplătit după dreptatea mea, |
22 că am păzit căile Domnului |
23 Că toate judecăţile Lui sunt înaintea mea, |
24 Fără prihană Îi voi fi, |
25 Domnul îmi va răsplăti după dreptatea mea, |
26 Cu cel cuvios vei fi cuvios, |
27 cu cel ales vei fi ales |
28 Pe poporul cel sărac îl vei mântui |
29 Că Tu, Doamne, eşti luminătorul meu, |
30 Că'ntru Tine voi alerga încins cu putere, |
31 Cel-Puternic: fără prihană Îi este calea; |
32 Cine este Cel-Tare în afară de Domnul? |
33 El este Cel-Tare care mă întăreşte cu putere |
34 Cel ce-mi face picioarele ca ale cerbului |
35 Cel ce-mi învaţă mâinile la război |
36 Tu mi-ai dat pavăza mântuirii, |
37 Paşii mi i-ai lărgit sub mine, |
38 Pe vrăjmaşii mei îi voi goni şi-i voi prinde, |
39 eu îi voi zdrobi, ei nu se vor ridica, |
40 Tu mă vei întări cu putere la război, |
41 Pe vrăjmaşii mei i-ai fugărit de dinainte-mi, |
42 ei vor striga spre Domnul, dar nimeni să-i ajute, |
43 eu i-am zdrumicat ca pe ţărâna pământului, |
44 Tu mă vei izbăvi din certarea popoarelor, |
45 copii străini m'au linguşit, |
46 copii străini vor fi lepădaţi |
47 Viu este Domnul, |
48 Tare este Domnul, Cel ce mă răzbună, |
49 şi de la vrăjmaşii mei m'a scos; |
50 Pentru aceasta Te voi lăuda între neamuri, |
51 El sporeşte biruinţele regelui Său, |
[ VT ] Vechiul Testament
[ 2Rg ] Cartea a Doua a Regilor
[ Cap. 23 ] | CAPITOLUL 23 Testamentul lui David. Vitejii săi. |
1 Iată ultimele cuvinte ale lui David: a„Credincios este David, fiul lui Iesei, |
2 Duhul Domnului a grăit întru mine, |
3 Zice Dumnezeul lui Israel: |
4 În dimineaţă e lumina lui Dumnezeu, |
5 Căci casa mea nu-i astfel cu Cel-Tare; |
6 Aceştia toţi sunt ca un ghimpe scos: |
7 şi om într'înşii nu se va trudi, |
8 Iată acum numele vitejilor lui David b: Ioşeb-Basşebet Taşchemonitul, căpetenia peste o treime; el şi-a scos sabia împotriva a opt sute de oameni deodată. |
9 După el vine Eleazar, fiul lui Dodo, fiul lui Ahohi, unul din cei trei viteji ai lui David; când acesta i-a înfruntat pe Filisteni, ei s'au adunat pentru luptă, iar oamenii lui Israel s'au ridicat. |
10 Acesta s'a ridicat atunci şi i-a lovit pe Filisteni până ce mâna i-a ostenit şi i s'a lipit de sabie; mare biruinţă a dat Domnul în ziua aceea, iar poporul s'a dus după el doar spre a-i aduna pe cei ucişi. |
11 După el vine Şama, fiul lui Aghe, din Harar. Când Filistenii s'au adunat la Lehi, unde era o ţarină semănată cu linte, şi când poporul a fugit de Filisteni, |
12 acesta a rămas neclintit în ţarină şi a scăpat-o bătându-i pe Filisteni. Atunci Domnul a dat biruinţă mare. |
13 Aceştia trei, din cei treizeci, s'au coborât şi au venit la David în peştera Adulam, când oastea Filistenilor tăbărâse în valea Refaim; |
14 David se afla într'un loc întărit, iar o unitate a Filistenilor se afla în Betleem. |
15 Şi David, aflându-se în lipsă, a zis: „Cine-mi va da apă din fântâna care este în Betleem, lângă poartă?“ (ceata Filistenilor aflându-se atunci în Betleem). |
16 Iar cei trei viteji au străpuns tabăra Filistenilor şi au scos apă din fântâna ce se află lângă poarta Betleemului şi au luat-o şi s'au întors la David, dar el n'a vrut s'o bea, ci I-a vărsat-o Domnului; |
17 şi a zis: „Departe de mine, Doamne, de a face una ca aceasta; voi bea eu sângele oamenilor care s'au dus punându-şi viaţa în cumpănă?“ Şi n'a vrut s'o bea. Aceasta au făcut cei trei viteji. |
18 Iar Abişai, fratele lui Ioab, fiul Ţeruiei, era întâiul între [alţi] trei; el a ridicat suliţa împotriva a trei sute, pe care i-a şi ucis; era renumit între cei trei; |
19 între cei trei era cel mai lăudat, şi a devenit căpetenie, dar el nu i-a ajuns pe [primii] trei. |
20 Benaia, fiul lui Iehoiada, era bărbat care făcuse fapte mari şi multe în Cabţeel; el i-a ucis pe cei doi fii ai lui Ariel Moabitul şi tot el s'a coborât într'o groapă şi a ucis un leu pe vreme de iarnă. |
21 Tot el a ucis un egiptean, om chipeş, care avea în mână o suliţă cât o margine de scară; el însă s'a apropiat de el cu un toiag, a smuls suliţa din mâna egipteanului şi l-a ucis cu propria lui suliţă. |
22 Pe acestea le-a săvârşit Benaia, fiul lui Iehoiada, şi era renumit între cei trei viteji; |
23 între cei trei era slăvit, dar la cei trei [dintâi] n'a ajuns; iar David l-a pus peste sfetnicii săi. |
24 Iată numele celor viteji ai regelui David: Asael, fratele lui Ioab, este unul din cei treizeci; Elhanan, fiul lui Dodo, din Betleem; |
25 Şama Haroditeanul; Elica Haroditeanul; |
26 Heleţ Paltianul; Ira, fiul lui Icheş, din Tecoa; |
27 Abiezer din Anatot; Mebunai din Huşa; |
28 Ţalmon Ahohitul; Maharai din Netofat; |
29 Heleb, fiul lui Baana, din Netofat; Itai, fiul lui Ribai, din Ghibeea lui Veniamin; |
30 Benaia din Piraton; Hidai din Nahali-Gaaş; |
31 Abi-Baal din Araba; Azmavet din Bahurim; |
32 Eliahba din Şaalbon; Ionatan, unul din fiii lui Iaşen; |
33 Şama din Harar; Ahiam, fiul lui Şarar, din Arar; |
34 Elifelet, fiul lui Ahasbai, fiul unui Maacateean; Eliam, fiul lui Ahitofel, din Ghilo; |
35 Heţrai din Carmel; Paarai din Arba; |
36 Igal, fiul lui Natan, din Ţoba; Bani din Gad; |
37 Ţelec Amonitul; Naharai din Beerot, armaşul lui Ioab, fiul Ţeruiei; |
38 Ira din Iatir; Gareb din Iatir; |
39 Urie Heteul. De toţi, treizeci şi şapte. |
[ VT ] Vechiul Testament
[ 2Rg ] Cartea a Doua a Regilor
[ Cap. 24 ] | CAPITOLUL 24 Numărătoarea poporului. Ciuma. Un jertfelnic pe aria lui Aravna Iebuseul. |
1 Mânia Domnului s'a aprins din nou în Israel; el l-a stârnit pe David împotriva lor, zicând: „Mergi şi numără-i pe Israeliţi şi pe Iudei!“ a |
2 Şi a zis regele către Ioab, mai-marele oştirii: „Du-te dar prin toate seminţiile lui Israel şi ale lui Iuda, de la Dan până la Beer-Şeba, şi numără poporul, iar eu voi şti numărul poporului!“ |
3 Dar Ioab a zis către rege: „Domnul Dumnezeul tău să-i adauge poporului încă o sută de ori cât este acum, iar ochii domnului meu, regele, s'o vadă; de ce însă doreşte acest lucru domnul meu, regele?“ |
4 Cu toate acestea, cuvântul regelui a fost mai puternic decât al lui Ioab şi al mai-marilor oştirii. Atunci Ioab şi mai-marii oştirii au plecat de la rege ca să numere poporul lui Israel. |
5 Şi au trecut Iordanul şi şi-au aşezat tabăra la Aroer, de-a dreapta cetăţii ce se află în mijlocul văii Gad, aproape de Iazer. |
6 De acolo au mers în Galaad şi în ţinutul Tahtim-Hodşi, adică în Adisai, de unde au venit la Dan-Iaan, ocolind Sidonul; |
7 şi au venit la cetatea Tir şi prin toate cetăţile Heveilor şi ale Canaaneilor şi au ieşit în partea de miazăzi a Iudei, la Beer-Şeba. |
8 Apoi au străbătut toată ţara, iar după nouă luni şi douăzeci de zile au ajuns la Ierusalim. |
9 Acolo Ioab i-a dat regelui cartea cu numărătoarea poporului: în Israel se aflau opt sute de mii de bărbaţi tari, purtători de sabie, iar bărbaţii din Iuda erau cinci sute de mii de războinici. |
10 După această numărătoare a poporului, inima lui David a prins a i se zbuciuma în piept. Şi a zis David către Domnul: „Tare mult am greşit făcând lucrul acesta! Şi acum, Doamne, ridică nelegiuirea robului Tău, că foarte nebuneşte am lucrat!“ |
11 A doua zi, David s'a sculat dis-de-dimineaţă. Atunci a fost cuvântul Domnului către profetul Gad văzătorul b, zicând: |
12 „Du-te, grăieşte către David şi spune-i: – Aşa grăieşte Domnul: Trei lucruri îţi pun înainte: alege unul din ele, şi ţi-l voi face“. |
13 Gad a venit la David şi i-a grăit, zicând: „Alege tu ce anume să ţi se întâmple: trei ani de foamete în ţară; trei luni de-a lungul cărora tu să fugi din faţa vrăjmaşilor tăi în timp ce ei te gonesc; sau trei zile de ciumă c în ţara ta. Acum, deci, hotărăşte şi vezi ce răspuns trebuie să-I duc Celui ce m'a trimis“. |
14 Şi a zis David către Gad: „Tare strâmtorat sunt eu din toate cele trei părţi; cu toate acestea, mai bine e să cad eu în mâinile Domnului, că foarte multe sunt îndurările Lui, decât să cad în mâinile oamenilor“. |
15 Aşadar, David a ales ciuma. Şi erau zilele seceratului grâului. Şi a trimis ciumă în Israel, de dimineaţa până la vremea prânzului, şi a început molima în popor; şi au murit, de la Dan până la Beer-Şeba, şaptezeci de mii de oameni. |
16 Atunci îngerul Domnului şi-a întins mâna împotriva Ierusalimului, ca să-l nimicească; dar Domnului I s'a făcut milă de atâta rău şi i-a zis îngerului care nimicea poporul: „Destul acum!; trage-ţi mâna!“ Iar îngerul Domnului se afla lângă aria lui Aravna Iebuseul. |
17 Iar David, văzându-l pe îngerul care lovea poporul, a zis către Domnul: „Iată, eu sunt cel ce a păcătuit, eu, păstorul, eu sunt cel ce a făcut răul d; dar oile acestea ce-au făcut?... Fie-Ţi mâna împotriva mea şi împotriva casei tatălui meu!“ |
18 În ziua aceea a venit Gad la David şi i-a zis: „Ridică-te şi fă-i Domnului jertfelnic pe aria lui Aravna Iebuseul!“ |
19 Iar David s'a ridicat după cuvântul lui Gad, aşa cum îi poruncise Domnul. |
20 Acolo Aravna s'a uitat şi l-a văzut pe rege venind către el împreună cu servii săi; atunci Aravna a ieşit şi i s'a închinat regelui cu faţa la pământ. |
21 Şi a zis Aravna: „Ce să fie, oare, că a venit domnul meu, regele, la robul său?“ Iar David i-a zis: „Să cumpăr de la tine aria, spre a-I zidi Domnului jertfelnic, pentru ca să înceteze molima în popor“. |
22 Şi a zis Aravna către David: „S'o ia domnul meu, regele, şi să-I aducă Domnului tot ceea ce crede el că este bun; iată boii pentru ardere-de-tot, şi roţile [carelor] şi jugurile boilor drept lemne“. |
23 Pe toate i le-a dat Aravna regelui. Şi a zis Aravna către rege: „Domnul, Dumnezeul tău, să te binecuvinteze!“ |
24 Atunci regele a zis către Aravna: „Nu, ci fără doar şi poate voi cumpăra de la tine cu preţ bun; Domnului, Dumnezeului meu, nu-I voi aduce ardere-de-tot luată pe nimic“. David a cumpărat aria şi boii cu cincizeci de sicli de argint. |
25 Acolo i-a zidit David jertfelnic Domnului şi a adus ardere-de-tot şi jertfă de pace. Mai târziu, Solomon i-a făcut jertfelnicului un adaos, căci cel dintâi era mic e. Şi S'a milostivit Domnul asupra ţării şi a încetat molima în Israel. |
[ VT ] Vechiul Testament
[ 3Rg ] Cartea a Treia a Regilor
[ VT ] Vechiul Testament
[ 3Rg ] Cartea a Treia a Regilor
[ Cap. 1 ] | CAPITOLUL 1 Bătrâneţea lui David. El îl rânduieşte pe Solomon ca urmaş la tron. |
1 Iar regele David era bătrân şi îndelungat în zile a; şi-l înveleau cu haine şi nu se încălzea. |
2 Iar slujitorii săi au zis: „Să se caute pentru rege o tânără fecioară; ea îi va sta regelui aproape şi-i va ţine de cald şi va dormi cu el, iar domnul nostru, regele, se va încălzi“. |
3 Aşa că au căutat o fată frumoasă prin toate hotarele lui Israel; şi au aflat-o pe Abişag Şunamita b şi au adus-o la rege. |
4 Fata era foarte frumoasă la chip şi-i ţinea regelui de cald şi-i slujea, dar el n'a cunoscut-o c. |
5 Iar Adonia, fiul Haghitei d, şi-a ridicat capul, zicând: „Eu voi fi rege!“; şi şi-a făcut care de luptă şi călăreţi; şi cincizeci de oameni alergau înaintea lui. |
6 Tatăl său însă niciodată nu-l oprise, nici măcar cu întrebarea: „De ce faci asta?“ Iar el era foarte frumos la chip şi născut după Abesalom. |
7 Şi s'a vorbit cu Ioab, fiul Ţeruiei, şi cu preotul Abiatar, iar aceştia i-au venit în ajutor, urmându-i. |
8 Dar preotul Ţadoc şi Benaia, fiul lui Iehoiada, şi profetul Natan şi Şimei şi Rei şi vitejii lui David nu erau de partea lui Adonia. |
9 Iar Adonia a jertfit e oi şi viţei şi miei la piatra Zohelet, cea de lângă fântâna Roghel, şi i-a chemat pe toţi fraţii săi, şi pe toţi bărbaţii lui Iuda, servii regelui, |
10 dar pe profetul Natan şi pe Benaia şi pe viteji şi pe Solomon, fratele său, nu i-a chemat. |
11 Atunci Natan a grăit către Batşeba, mama lui Solomon, zicând: „Oare n'ai auzit că Adonia, fiul Haghitei, s'a făcut rege fără ca David, domnul nostru, să ştie ceva? |
12 Şi acum, vino să-ţi dau un sfat şi să-ţi scapi viaţa, pe a ta şi pe a fiului tău Solomon: |
13 Vino şi intră la regele David şi spune-i: O, rege, domnul meu, oare nu tu i te-ai jurat roabei tale, zicând: "Solomon, fiul tău, va domni după mine şi va şedea pe tronul meu"? Atunci, de ce domneşte Adonia? |
14 Şi, iată, în timp ce tu încă vei grăi cu regele, voi intra şi eu după tine şi-ţi voi adeveri cuvintele“. |
15 Aşa că Batşeba a intrat la rege în odaie; regele era foarte bătrân, iar Abişag Şunamita era slujindu-i regelui. |
16 Batşeba s'a plecat şi i s'a închinat regelui; iar regele i-a zis: „Ce dorinţă ai?“ |
17 Iar ea a zis: „O, rege, domnul meu, oare nu tu i te-ai jurat roabei tale pe Domnul, Dumnezeul tău, zicând: "Fiul tău Solomon va domni după mine şi va şedea pe tronul meu"? |
18 Cu toate acestea, iată că Adonia este cel ce domneşte, în timp ce tu, o rege, domnul meu, n'o ştii. |
19 El a jertfit viţei şi miei şi oi din belşug şi i-a chemat pe toţi fiii regelui şi pe preotul Abiatar şi pe Ioab, căpetenia oştirii, dar pe Solomon, robul tău, nu l-a chemat. |
20 Iar tu, o rege, domnul meu – spre tine [se îndreaptă] ochii întregului Israel, să le spui cine va şedea pe tronul domnului meu, regele, după el. |
21 Şi va fi că atunci când domnul meu, regele, va dormi laolaltă cu părinţii săi, eu şi fiul meu Solomon vom fi învinuiţi...“. |
22 Şi, iată, că în timp ce ea încă-i mai vorbea regelui, a intrat profetul Natan. |
23 Şi i s'a spus regelui: „Iată, profetul Natan!“ Iar acesta i s'a înfăţişat regelui şi i s'a prosternat cu faţa la pământ. |
24 Şi a zis Natan: „O, rege, domnul meu, ai zis tu cumva: "Adonia va domni după mine şi el va şedea pe tronul meu"? |
25 Că el s'a coborât astăzi şi a jertfit viţei şi miei şi oi din belşug şi i-a chemat pe toţi fiii regelui şi pe căpeteniile oştirii şi pe preotul Abiatar; şi, iată, ei beau şi mănâncă în faţa lui şi zic: "Trăiască regele Adonia!" |
26 Dar pe mine, robul tău, şi pe preotul Ţadoc şi pe Benaia, fiul lui Iehoiada, şi pe Solomon, robul tău, nu ne-a chemat. |
27 Oare lucrul acesta s'a petrecut cu voia domnului meu, regele, fără ca el să-i fi spus robului tău cine va şedea pe tronul stăpânului meu, regele, după el?“ |
28 Atunci regele David, răspunzând, a zis: „Chemaţi-o la mine pe Batşeba!“ Şi ea a intrat în faţa regelui şi a stat înaintea lui. |
29 Iar regele s'a jurat, zicând: „Pe Domnul-Cel-Viu f, Cel ce mi-a scăpat sufletul din orice necaz: |
30 Precum ţi-am jurat eu ţie pe Domnul, Dumnezeul lui Israel, zicând: "Solomon, fiul tău, va domni după mine, şi el va şedea pe tronul meu în locul meu", aşa voi face astăzi!“ |
31 Atunci Batşeba s'a plecat cu faţa la pământ şi i s'a închinat regelui şi i-a zis: „În veci să trăiască domnul meu, regele David!“ |
32 Iar regele David a zis: „Chemaţi-i la mine pe preotul Ţadoc şi pe profetul Natan şi pe Benaia, fiul lui Iehoiada!“ Iar aceştia au venit în faţa regelui. |
33 Iar regele le-a zis: „Luaţi-i cu voi pe servii domnului vostru g şi puneţi-l pe fiul meu Solomon călare pe catârul meu şi coborâţi-l la Ghihon h. |
34 Acolo preotul Ţadoc şi profetul Natan să-l ungă rege peste Israel; şi să sunaţi din trâmbiţă şi să ziceţi: – Trăiască regele Solomon! |
35 Şi el se va aşeza pe tronul meu şi va domni în locul meu; eu sunt cel ce a poruncit ca el să fie mai-mare peste Israel şi Iuda“. |
36 Atunci Benaia, fiul lui Iehoiada, i-a răspuns regelui, zicând: „Aşa să fie! Domnul, Dumnezeul domnului meu, regele, s'o adeverească! |
37 Aşa cum a fost Domnul cu domnul meu, regele, întocmai să fie şi cu Solomon şi să-i preamărească tronul mai mult decât pe al domnului meu, regele David!“ |
38 După aceea preotul Ţadoc şi profetul Natan şi Benaia, fiul lui Iehoiada, şi Cheretienii şi Peletienii s'au coborât şi l-au pus pe Solomon pe catârul regelui David şi l-au adus la Ghihon. |
39 Iar preotul Ţadoc a luat din sfântul locaş i cornul cu untdelemn şi l-a uns pe Solomon; şi a sunat din trâmbiţă şi'ntregul popor a strigat: „Trăiască regele Solomon!“ |
40 Şi'ntregul popor s'a suit după el; şi jucau în danţuri şi se veseleau cu veselie mare, că de glasul lor răsuna pământul. |
41 Atunci Adonia şi toţi cei pe care el îi poftise au auzit la vremea când tocmai se isprăvise ospăţul; iar Ioab a auzit sunetul trâmbiţei şi a zis: „Ce'nseamnă oare freamătul cetăţii?“ |
42 Şi'n timp ce el încă vorbea, iată că a venit Ionatan, fiul preotului Abiatar. Iar Adonia a zis: „Vino, că tu eşti bărbat puternic şi aduci veşti bune!“ |
43 Şi, răspunzând Ionatan, i-a zis lui Adonia: „Dimpotrivă: domnul nostru, regele David, l-a făcut rege pe Solomon; |
44 regele i-a trimis cu el pe preotul Ţadoc şi pe profetul Natan şi pe Benaia, fiul lui Iehoiada, şi pe Cheretieni şi pe Peletieni şi l-au aşezat călare pe catârul regelui, |
45 iar preotul Ţadoc şi profetul Natan l-au uns rege la Ghihon; şi de acolo s'au suit veselindu-se, iar cetatea a intrat în freamăt: acesta e sunetul pe care l-aţi auzit. |
46 Iar Solomon s'a aşezat pe tronul regatului, |
47 în timp ce servii regelui au intrat să-l binecuvinteze pe domnul nostru, regele David, zicând: «Dumnezeu să facă numele lui Solomon, fiul tău, mai bun decât numele tău şi să-i facă tronul mai slăvit decât pe al tău!» Iar regele, pe patul său, s'a închinat. |
48 Şi aşa a zis regele: «Binecuvântat este Domnul, Dumnezeul lui Israel, Cel ce l-a rânduit astăzi pe unul din urmaşii mei să şadă pe tronul meu, iar ochii mei s'o vadă!»“. |
49 Atunci toţi oaspeţii lui Adonia s'au înspăimântat şi s'au sculat şi fiecare om s'a dus în drumul său. |
50 Iar Adonia s'a temut de Solomon şi s'a sculat şi s'a dus şi a prins cu mâinile coarnele jertfelnicului. |
51 Şi i s'a spus lui Solomon: „Iată, Adonia se teme de regele Solomon şi se ţine de coarnele jertfelnicului, zicând: «Să-mi jure astăzi regele Solomon că nu-l va ucide pe robul său cu sabia!»“. |
52 Iar Solomon a zis: „De va fi om bun, nici un fir de păr de pe capul său nu va cădea pe pământ; dar dacă în el se va afla viclenie, atunci va muri“. |
53 Regele Solomon a trimis şi l-au luat de la jertfelnic. Iar el a intrat şi i s'a închinat regelui Solomon. Şi i-a zis Solomon: „Du-te la casa ta!“ |
[ VT ] Vechiul Testament
[ 3Rg ] Cartea a Treia a Regilor
[ Cap. 2 ] | CAPITOLUL 2 Ultimele dorinţe şi moartea lui David. Solomon se scutură de potrivnici. |
1 Şi apropiindu-i-se lui David vremea să moară, el i-a poruncit fiului său Solomon, zicând: |
2 „Eu mă duc pe calea fiecărui pământean, iar tu întăreşte-te şi arată-te bărbat |
3 şi păzeşte rânduielile Domnului, Dumnezeului tău, pentru ca, mergând în căile Lui, să păzeşti poruncile şi dreptarele şi judecăţile care sunt scrise în legea lui Moise, în aşa fel încât tu să poţi înţelege cele ce vei face în toate lucrurile pe care eu ţi le poruncesc, |
4 ca Domnul să-Şi adeverească'ntru totul cuvântul pe care l-a grăit, zicând: Dacă fiii tăi se vor păzi în calea lor, pentru ca'ntru adevăr să umble ei în faţa Mea cu toată inima lor şi cu tot sufletul lor, atunci îţi spun Eu ţie că nu-ţi va lipsi bărbat de pe tronul lui Israel. |
5 Tu ştii tot ce mi-a făcut mie Ioab, fiul Ţeruiei, ce le-a făcut el celor două căpetenii ale oastei lui Israel, lui Abner, fiul lui Ner, şi lui Amasa, fiul lui Ieter, că i-a omorât şi că'n vreme de pace a vărsat sânge ca'n vreme de război şi cum şi-a pus el sânge nevinovat la cingătoarea dimprejurul coapselor şi în încălţămintea picioarelor lui. |
6 Ca atare, tu te vei purta cu el potrivit înţelepciunii tale şi nu-i vei lăsa cărunteţele să coboare'n iad cu pace. a |
7 Dar vei face milă cu fiii lui Barzilai Galaaditul; ei să se numere printre cei ce mănâncă la masa ta, căci ei mi-au venit aproape atunci când fugeam din faţa lui Abesalom, fratele tău. |
8 Şi iată, cu tine este Şimei, fiul lui Ghera, veniaminitul din Bahurim; el este cel ce cu greu blestem m'a blestemat în ziua când eu mă duceam la tabără; el s'a coborât la Iordan să mă întâmpine; şi i-am jurat pe Domnul, zicând: «Nu te voi ucide cu sabia». |
9 Tu însă nu-l vei lăsa ca pe un nevinovat – căci om înţelept eşti tu – şi vei şti ce să faci cu el: cărunteţele lui pătate cu sânge să le cobori în iad“. |
10 Şi a adormit David laolaltă cu părinţii săi; şi a fost îngropat în cetatea lui David. b |
11 Iar zilele în care David a domnit peste Israel au fost patruzeci de ani c; şapte ani a domnit în Hebron şi treizeci şi trei de ani în Ierusalim. |
12 Solomon s'a aşezat pe tronul lui David, tatăl său, iar regatul său s'a întărit foarte. d |
13 Atunci Adonia, fiul Haghitei, a venit la Batşeba, mama lui Solomon şi i s'a închinat. Iar ea i-a zis: „Paşnică îţi este venirea?“ El a răspuns: „Paşnică. |
14 Am o treabă cu tine“. Ea a zis: „Spune!“ |
15 El i-a zis: „Tu ştii că regatul era al meu şi că spre mine căta întregul Israel ca să domnesc; dar regatul a fost întors de la mine şi a devenit al fratelui meu; că de la Domnul i s'a rânduit. |
16 Şi acum, am să-ţi cer ceva – dar nu-ţi întoarce faţa!“ Iar Batşeba a zis: „Grăieşte!“ |
17 El i-a zis: „Vorbeşte-i tu regelui Solomon, că de la tine nu-şi va întoarce faţa: Să mi-o dea de soţie pe Abişag Şunamita“. |
18 Iar Batşeba i-a zis: „Bine, am să-i vorbesc regelui pentru tine“. |
19 Atunci Batşeba a intrat la regele Solomon ca să-i vorbească pentru Adonia. Iar regele s'a ridicat în faţa ei şi i s'a închinat; şi s'a aşezat pe tronul său; şi s'a pus un scaun şi pentru mama regelui, iar ea a şezut de-a dreapta lui. |
20 Şi i-a zis: „Am către tine o mică cerere; să nu-mi întorci faţa de la tine“. I-a zis regele: „Cere, maica mea, iar eu nu-ţi voi întoarce vorba“. |
21 Iar ea a zis: „E vorba de Abişag Şunamita: să i se dea de soţie lui Adonia, fratele tău“. |
22 Şi răspunzând regele Solomon, i-a zis maicii sale: „Şi de ce ai cerut-o tu pe Abişag pentru Adonia? Cere pentru el şi regatul, de vreme ce el e fratele meu mai mare, iar el şi-i are aproape pe preotul Abiatar şi pe Ioab, fiul Ţeruiei, mai-marele oştirilor. . . “ . |
23 Şi regele Solomon s'a jurat pe Domnul, zicând: „Aşa să-mi facă mie Dumnezeu, şi încă mai rău, dacă Adonia n'a grăit acest cuvânt împotriva propriei sale vieţi... |
24 Şi acum, viu este Domnul, Cel ce m'a rânduit şi m'a aşezat pe tronul părintelui David şi mi-a făcut o casă după cum Domnul a grăit: chiar astăzi, Adonia va fi dat morţii!“ |
25 Atunci regele Solomon l-a trimis pe Benaia, fiul lui Iehoiada, iar acela l-a ucis; şi'n chiar ziua aceea a murit Adonia. e |
26 Iar regele a zis către preotul Abiatar: „Pleacă repede la Anatot, la moşia ta, că tu eşti astăzi vinovat de moarte; eu însă nu te voi ucide, căci tu ai purtat chivotul legământului Domnului înaintea tatălui meu şi ai suferit în tot ceea ce tatăl meu a suferit“. |
27 Şi Solomon l-a înlăturat pe Abiatar din slujba sa de preot al Domnului, ca să se plinească cuvântul pe care Domnul i-l grăise lui Eli în Şilo. f |
28 Vestea a ajuns până la Ioab, fiul Ţeruiei; că Ioab se dăduse de partea lui Adonia şi nu venise de partea lui Solomon. Atunci Ioab a fugit la cortul Domnului şi s'a prins de coarnele jertfelnicului. g |
29 Şi i s'a spus lui Solomon că Ioab a fugit la cortul Domnului şi că se ţine de coarnele jertfelnicului. Atunci regele Solomon a trimis la Ioab, zicând: „Ce ţi s'a întâmplat de ai fugit la jertfelnic?“ Ioab a zis: „Fiindcă m'am înspăimântat de tine şi am fugit la Domnul“. Atunci regele Solomon l-a trimis pe Benaia, fiul lui Iehoiada, zicându-i: „Du-te şi ucide-l şi îngroapă-l!“ |
30 Iar Benaia, fiul lui Iehoiada, a venit la Ioab în cortul Domnului şi i-a zis: „Aşa grăieşte regele: Ieşi afară!“ Dar Ioab a zis: „Nu voi ieşi afară, ci aici voi muri“. Atunci Benaia, fiul lui Iehoiada, s'a întors şi i-a spus regelui, zicând: „Aşa a grăit Ioab şi aşa mi-a răspuns“. |
31 Iar regele i-a zis: „Du-te şi fă-i după cum a spus el şi ucide-l şi îngroapă-l, şi astfel vei lua astăzi de pe mine şi de pe casa tatălui meu sângele pe care Ioab l-a vărsat fără pricină; |
32 Domnul a întors împotriva capului său sângele vărsat pe nedrept, pe măsura a ceea ce el le-a făcut celor doi oameni mai drepţi şi mai buni decât el; că i-a omorât cu sabia, fără ca tatăl meu, David, să fi ştiut de sângele lor: pe Abner, fiul lui Ner, voievodul oştilor lui Israel, şi pe Amasa, fiul lui Ieter, mai-marele oştirii lui Iuda. |
33 Sângele lor s'a întors asupra capului său şi asupra capului urmaşilor lui până'n veac; dar David şi seminţia lui şi casa lui şi tronul său să aibă'n veac pace de la Domnul!“ |
34 Astfel s'a suit Benaia, fiul lui Iehoiada, şi s'a aruncat asupră-i şi l-a ucis; şi l-a îngropat în casa lui, în pustie. |
35 În locul lui, regele l-a pus peste oştire pe Benaia, fiul lui Iehoiada. Şi regatul avea fericită cârmuire în Ierusalim. Iar în locul lui Abiatar l-a pus regele pe Ţadoc să fie mare preot. h Iar Domnul i-a dat lui Solomon pricepere i şi foarte multă înţelepciune j şi mărinimie k precum nisipul de pe ţărmul mării. Priceperea lui Solomon era cu mult deasupra priceperii tuturor celor din vechime l şi deasupra tuturor înţelepţilor Egiptului m. El a luat-o pe fiica lui Faraon şi a adus-o în cetatea lui David n până ce a terminat de zidit propria sa casă, dar mai întâi casa Domnului o şi zidul dimprejurul Ierusalimului; în şapte ani le-a făcut şi le-a isprăvit. Solomon a avut şaptezeci de mii de salahori şi optzeci de mii de pietrari în munte. El a făcut marea şi postamentele şi spălătoarele cele mari şi stâlpii şi fântâna din curte şi marea de aramă p; el a zidit cetăţuia şi întăriturile ei; el a făcut o deschizătură în zidul lui David, aşa că fiica lui Faraon s'a strămutat din cetatea lui David în propria ei casă, pe care el o zidise pentru ea. Tot atunci a zidit el cetăţuia. Solomon aducea în fiecare an câte trei arderi-de-tot şi jertfe de pace pe altarul pe care el I-l zidise Domnului, şi tămâieri ardea înaintea Domnului. Şi a isprăvit casa. Iată-i pe ispravnicii care cârmuiau lucrările lui Solomon: trei mii şase sute de meşteri peste poporul care lucra. El a zidit Haţorul, Meghiddo, Ghezerul, Bet-Horonul de Sus şi Baalatul; dar numai după ce terminase de zidit casa Domnului şi zidul dimprejurul Ierusalimului; numai după aceea a zidit aceste cetăţi. – La vremea când David încă trăia, el i-a poruncit lui Solomon, zicând: „Iată, îl ai pe Şimei, fiul lui Ghera din seminţia lui Iemeni din Hebron; el m'a blestemat cu greu blestem în ziua'n care eu mă duceam la tabără; el s'a coborât să mă întâmpine la Iordan, iar eu i-am jurat pe Domnul, zicând: El nu va fi ucis de sabie!... Tu însă nu-l vei lăsa ca pe un nevinovat – căci om priceput eşti tu – şi vei şti ce să faci cu el; îi vei coborî la iad cărunteţele pătate de sânge“. 3Rg 02:8 3Rg 04:29-30 3Rg 05:15-16 3Rg 06:38 3Rg 09:15-17 3Rg 09:25 3Rg 11:27 |
36 Atunci regele l-a chemat pe Şimei şi i-a zis: „Zideşte-ţi o casă în Ierusalim şi şezi acolo, dar de acolo să nu ieşi nicăieri. |
37 Va fi însă că'n ziua în care vei ieşi şi vei trece pârâul Cedrilor, atunci să ştii bine că negreşit vei muri; sângele tău va fi asupra capului tău“. Şi chiar atunci, în ziua aceea, regele l-a pus să jure. |
38 Iar Şimei a zis către rege: „Bun e cuvântul pe care l-ai grăit, o, rege, domnul meu; aşa va face robul tău!“ Şi a rămas Şimei în Ierusalim vreme de trei ani. |
39 Şi a fost că, după trei ani, doi robi ai lui Şimei au fugit la Achiş, fiul lui Maaca, regele Gatului. Şi i s'a spus lui Şimei: „Iată, robii tăi sunt în Gat“. |
40 Atunci Şimei s'a ridicat, a pus şaua pe asinul său şi a plecat la Gat, la Achiş să-şi caute robii. Şi s'a dus Şimei şi şi-a scos robii din Gat. |
41 Şi i s'a spus lui Solomon, zicându-i-se: „Şimei a plecat din Ierusalim la Gat şi şi-a adus robii înapoi“. |
42 Atunci regele a trimis şi l-a chemat pe Şimei şi i-a zis: „Oare nu te-am pus eu să juri pe Domnul şi ţi-am poruncit, zicându-ţi: «În ziua în care vei ieşi din Ierusalim şi vei merge la dreapta sau la stânga, să ştii bine că negreşit vei muri»? Iar tu mi-ai zis: «Bun e cuvântul pe care îl aud». |
43 Atunci, de ce n'ai păzit jurământul pe Domnul şi porunca pe care eu ţi-am dat-o?“ |
44 Şi a mai zis regele către Şimei: „Tu îţi ştii întreaga răutate pe care inima ta o ştie, ce i-ai făcut tu lui David, părintele meu; Domnul însă a întors răutatea asupra capului tău, |
45 în timp ce regele Solomon e binecuvântat, iar tronul lui David va rămâne veşnic în faţa Domnului“. |
46 Atunci Solomon i-a poruncit lui Benaia, fiul lui Iehoiada, iar acesta s'a dus şi l-a ucis. r Regele Solomon era foarte priceput şi înţelept; iar Iuda şi Israel erau foarte numeroşi, ca nisipul de pe lângă mare, ca o mulţime care mănâncă şi bea şi se veseleşte. Solomon era cârmuitor s peste toate regatele; ele îi aduceau daruri şi i-au slujit lui Solomon în toate zilele vieţii lui. Solomon a prins a deschide stăpânirile Libanului şi a zidit Terma în pustie. Şi iată care era hrana zilnică a [curţii] lui Solomon: treizeci de măsuri de făinuţă de grâu, şaizeci de măsuri de făină obişnuită, viţei îngrăşaţi, douăzeci de boi din păşune şi o sută de oi, în afară de cerbi şi căprioare şi păsări îndopate. Fiindcă el cârmuia peste toate ţările de dincoace de Râu t, de la Hazor la Gaza, peste toţi regii din această latură a râului; şi era om al păcii în toate laturile de jur-împrejur; iar Iuda şi Israel trăiau fără frică, fiecare sub viţa lui de vie şi sub smochinul său, mâncând şi bând şi prăznuind, de la Dan până la Beer-Şeba, în toate zilele lui Solomon. Şi iată care erau dregătorii lui Solomon: Azaria, fiul preotului Ţadoc, Azaria, fiul lui Natan, căpetenie peste ispravnici şi omul de casă, Şişa, scribul, Ioasaf, fiul lui Ahilud, cel ce ţinea socotelile, Abişar, fiul lui Ioab, mai-mare peste dări, Benaia, fiul lui Iehoiada, mai-mare peste gospodării şi peste lucrările de zidărie, şi Zabud, fiul lui Natan, sfetnic. Solomon avea patruzeci de mii de iepe fătătoare pentru carele lui, şi douăsprezece mii de cai. Şi era cârmuitor peste toţi regii, de la Râu şi până la ţinutul Filistenilor şi până la hotarele Egiptului; aşa că Solomon, fiul lui David, domnea în Ierusalim peste Israel şi Iuda. |
[ VT ] Vechiul Testament
[ 3Rg ] Cartea a Treia a Regilor
[ Cap. 3 ] | CAPITOLUL 3 a Visul şi înţelepciunea lui Solomon; faimoasa judecată. |
1 Solomon a devenit ginerele lui Faraon, regele Egiptului; el a luat-o pe fiica lui Faraon şi a adus-o în cetatea lui David până ce va isprăvi de zidit propria ei casă, dar mai întâi casa Domnului şi zidul dimprejurul Ierusalimului. |
2 Poporul însă ardea tămâie pe înălţimi, deoarece până la acea vreme încă nu i se zidise casă numelui Domnului. b |
3 Solomon Îl iubea pe Domnul, urmând poruncilor lui David, părintele său, numai că el aducea jertfe şi ardea tămâie pe înălţimi. |
4 El s'a ridicat şi a mers la Gabaon să aducă jertfă acolo, deoarece acesta era locul cel mai înalt şi mai larg; pe jertfelnicul din Gabaon a adus Solomon o mie de arderi-de-tot. |
5 Iar Domnul i s'a arătat lui Solomon în vremea nopţii. Şi a zis Domnul către Solomon: „Cere ceva pentru tine!“ |
6 Iar Solomon a zis: „Tu ai făcut multă milă cu robul Tău, David, părintele meu, după cum a umblat el în faţa Ta întru adevăr şi întru dreptate şi cu inimă cinstită; iar Tu i-ai păstrat această mare milă, de l-ai aşezat pe fiul său pe tronul său, aşa cum este astăzi. |
7 Şi acum, Doamne, Dumnezeul meu, Tu l-ai rânduit pe robul Tău în locul lui David, părintele meu; eu însă sunt un copilandru c şi nu ştiu dacă s'o iau încolo sau încoace d. |
8 Dar robul Tău se află în mijlocul poporului Tău, pe care Tu l-ai ales, un popor mare, a cărui mulţime nu se poate număra. |
9 Aşadar, dă-i robului Tău inimă să-l asculte şi să-l judece întru dreptate pe poporul Tău, ca să priceapă el cumpăna dintre bine şi rău; căci cine va fi în stare să-l judece pe acest mare popor al Tău?“ |
10 Plăcut a fost înaintea Domnului că Solomon ceruse lucrul acesta. |
11 Şi i-a zis Domnul: „Pentru că aceasta ai cerut de la Mine, şi n'ai cerut viaţă lungă şi n'ai cerut bogăţie şi n'ai cerut vieţile vrăjmaşilor tăi, ci ai cerut priceperea de a asculta judecata e, |
12 iată, ţi-am dat după cuvântul tău; şi, iată, ţi-am dat inimă pricepută şi înţeleaptă; înainte de tine n'a fost nimeni ca tine, şi nici după tine nu se va ridicavreunul care să-ţi semene. |
13 Dar Eu ţi-am dat şi ceea ce n'ai cerut: şi bogăţie, şi slavă, aşa că nimeni între regi nu va fi asemenea ţie în toate zilele tale. |
14 Şi dacă vei umbla în calea Mea, să-Mi păzeşti poruncile şi rânduielile, aşa cum a umblat David, părintele tău, atunci îţi voi înmulţi şi zilele“. |
15 Şi s'a trezit Solomon; şi, iată, fusese un vis. Şi s'a sculat şi a venit la Ierusalim şi a stat în faţa jertfelnicului de dinaintea chivotului legământului Domnului, în Sion, şi a adus arderi-de-tot şi jertfe de pace; şi a făcut mare ospăţ, pentru el şi pentru toţi servii săi. |
16 Atunci s'au ivit în faţa regelui două femei desfrânate şi i-au stat înainte. |
17 Iar una din femei i-a zis: „Cată spre mine, domnul meu!: Eu şi femeia aceasta am locuit într'o singură casă şi în aceeaşi casă am născut. |
18 Şi a fost că a treia zi după ce am născut eu, a născut şi această femeie; şi eram numai noi amândouă, iar altcineva în afară de noi două n'a fost în casă. |
19 Dar pruncul acestei femei a murit noaptea, din pricină că ea a adormit peste el. |
20 Iar la miezul nopţii s'a sculat şi mi-a luat pruncul din braţe – căci roaba ta dormea – şi l-a culcat la sânul ei, iar pe pruncul ei cel mort mi l-a pus mie la sân. |
21 Când eu, dimineaţa, m'am sculat să-mi alăptez pruncul, el era mort; şi, iată, dimineaţa am luat seama bine la el: şi, iată, nu era fiul meu, cel pe care-l născusem“. |
22 Iar cealaltă femeie a zis: „Nu, ci acela care trăieşte e fiul meu; fiul tău e cel mort...“. Aşa au vorbit ele în faţa regelui. |
23 Atunci regele le-a zis: „Tu zici: «Fiul cel viu este al meu, iar cel mort este fiul tău»; iar tu zici: «Nu, ci cel viu este fiul meu, iar cel mort este fiul tău»...“. |
24 Şi a zis regele: „Luaţi o sabie şi aduceţi-o la mine!“ Şi au adus o sabie în faţa regelui. |
25 Şi a zis regele: „Tăiaţi în două pruncul cel viu, cel care suge: jumătate din el daţi-l acestei femei, iar cealaltă jumătate daţi-o celeilalte femei!“ |
26 Atunci femeia al căreia era copilul cel viu a zis către rege – că-i sărise inima pentru copilul ei –: „Vai mie, doamne!, daţi-i ei pruncul, numai să nu-l omorâţi!“ Dar cealaltă a zis: „Să nu fie nici al meu, nici al ei; împărţiţi-l!“ |
27 Atunci regele a răspuns, zicând:„Daţi pruncul cel viu femeii care a zis: «Daţi-i-l ei, numai să nu-l omorâţi!», căci aceasta este mama lui!“ |
28 Şi întregul Israel a auzit de această judecată pe care o judecase regele; şi s'au temut de rege, deoarece au văzut că înţelepciunea lui Dumnezeu era în el, ca să facă dreptate. |
[ VT ] Vechiul Testament
[ 3Rg ] Cartea a Treia a Regilor
[ Cap. 4 ] | CAPITOLUL 4 Dregătorii lui Solomon. Slava lui. |
1 Aşadar, regele Solomon domnea peste Israel. |
2 Şi iată care erau dregătorii lui: a Azaria, fiul preotului Ţadoc; |
3 Elihoref şi Ahia, fiii lui Şişa, scribi; Iosafat, fiul lui Ahilud, cronicar; |
4 Benaia, fiul lui Iehoiada, căpetenie peste oştire; Ţadoc şi Abiatar, preoţi; |
5 Azaria, fiul lui Natan, căpetenie peste ispravnici; Zabud, fiul lui Natan, preot şi prieten al regelui; |
6 Ahişar era mai-mare peste casa regelui; Eliab, fiul lui Saf, era peste moşii, iar Adoniram, fiul lui Abda, era peste dări. |
7 Şi mai avea Solomon doisprezece ispravnici peste tot Israelul, care aduceau alimente pentru rege şi casa lui; fiecăruia îi venea rândul să aducă alimente o lună pe an. |
8 Iată numele lor: Ben-Hur, peste muntele lui Efraim, singur; |
9 Ben-Decher, peste Macaţ, peste Şaalebim, peste Bet-Şemeş, peste Elon şi peste Bet-Hanan; |
10 Ben-Hased, peste Arubot; şi tot sub el mai era şi Soco, ca şi tot ţinutul Hefer; |
11 Ben-Abinadab, peste tot Nafat-Dor; Tafat, fiica lui Solomon, era soţia lui; |
12 Baana, fiul lui Ahilud, era peste Tanac, peste Meghiddo şi peste tot ţinutul Bet-Şean, care este aproape de Ţartan, mai jos de Izreel, de la Bet-Şean până la Abel-Mehola şi chiar până dincolo de Iocmeam; |
13 Ben-Gheber, peste Ramot-Galaad; sub el mai erau şi satele lui Iair, fiul lui Manase, care sunt în Galaad; tot sub el mai era şi ţinutul Argob, care se află în Vasan, şaizeci de cetăţi mari, cu ziduri şi cu zăvoare de aramă; |
14 Ahinadab, fiul lui Ido, peste Mahanaim; |
15 Ahimaaţ, care o avea de soţie pe Basemat, fiica lui Solomon, era peste ţinutul Neftali; |
16 Baana, fiul lui Huşai, peste Aşer şi Bealot; |
17 Iosafat, fiul lui Paruah, peste Isahar; |
18 Şimei, fiul lui Ela, peste Veniamin; |
19 Gheber, fiul lui Urie, peste Galaad, peste ţara lui Sihon, regele Amoreilor, şi peste a lui Og, regele Vasanului. El era singur ispravnic peste aceste ţinuturi. |
20 Iar [fiii lui] Iuda şi Israel care erau nesfârşit de mulţi la număr, ca nisipul de pe ţărmul mării, mâncau, beau şi se veseleau. |
[ VT ] Vechiul Testament
[ 3Rg ] Cartea a Treia a Regilor
[ Cap. 5 ] | CAPITOLUL 5 Pregătiri pentru zidirea Casei Domnului. |
1 Solomon domnea peste toate regatele, de la Râu şi până la ţara Filistenilor şi până la hotarele Egiptului. Acestea îi aduceau daruri şi i-au slujit lui Solomon în toate zilele vieţii lui. |
2 Hrana zilnică a [curţii] lui Solomon era: treizeci de măsuri de făinuţă şi şaizeci de măsuri de făină obişnuită; |
3 zece viţei îngrăşaţi, douăzeci de boi din păşune şi o sută de oi, în afară de cerbi, căprioare şi păsări îndopate; |
4 căci domnea peste tot pământul de dincoace de Râu, de la Tifsah până la Gaza, şi peste toţi regii de dincoace de Râu, şi era în pace cu toate ţările dimprejur. |
5 Astfel au trăit fără grijă fiii lui Iuda şi ai lui Israel, fiecare sub viţa lui de vie şi fiecare sub smochinul său, de la Dan până la Beer-Şeba, în toate zilele lui Solomon. |
6 Solomon avea patruzeci de mii de iesle pentru caii de la carele lui şi douăsprezece mii de călăreţi. |
7 Şi acei ispravnici îi aduceau regelui Solomon tot ce trebuia pentru masa regelui, fiecare în luna lui, şi nu lăsa să ducă lipsă de nimic; |
8 şi orz, şi paie pentru cai şi pentru celelalte vite aducea fiecare, când îi venea rândul, la locul unde se afla regele. |
9 Şi i-a dat Dumnezeu lui Solomon pricepere şi foarte multă înţelepciune şi mărinimie ca nisipul de pe ţărmul mării. |
10 Înţelepciunea lui Solomon era mai multă decât a tuturor celor din vechime şi mai presus decât a tuturor înţelepţilor Egiptului ; |
11 el era mai înţelept decât toţi ceilalţi oameni; mult mai înţelept chiar decât Etan Ezrahiteanul, decât Heman şi decât Calcol şi Darda, fiii lui Mahol; şi numele lui era slăvit de toate popoarele dimprejur. |
12 Solomon a rostit trei mii de proverbe, iar cântările lui au fost o mie şi cinci. |
13 El a vorbit despre copaci, de la cedrii cei din Liban până la isopul de pe ziduri; a vorbit şi despre animale, despre păsări, despre târâtoare şi despre peşti. |
14 La el veneau toate neamurile să asculte înţelepciunea lui Solomon, şi daruri de la toţi regii pământului, din câţi auziseră de înţelepciunea lui. a |
15 Iar Hiram, regele Tirului b, şi-a trimis servii la Solomon ca să-l ungă în locul lui David, părintele său; c fiindcă Hiram l-a iubit întotdeauna pe David. |
16 Iar Solomon a trimis la Hiram, zicând: |
17 „Tu ştii că David, părintele meu, nu a putut să-i dureze casă numelui Domnului Dumnezeului meu, din pricina războaielor ce i-au tot dat târcoale până ce Domnul i-a aşezat [pe duşmanii săi] sub tălpile picioarelor lui. |
18 Mie, însă, Domnul, Dumnezeul meu mi-a dat odihnă din toate părţile: nu-i nimeni uneltind împotrivă-mi, nici vreun rău care să ameninţe. |
19 Şi, iată, am în gând să-i zidesc casă numelui Domnului, Dumnezeului meu, aşa cum Domnul Dumnezeu i-a grăit lui David, părintele meu, zicând: «Fiul tău, pe care Eu îl voi aşeza în locul tău pe tronul tău, el îi va zidi casă numelui Meu». |
20 Şi acum, porunceşte să se taie pentru mine lemn din Liban; şi, iată, robii mei vor fi laolaltă cu robii tăi; iar pentru ceea ce faci pentru mine îţi voi plăti după cum vei zice tu; căci tu ştii că la noi nu e nimeni care să ştie să taie lemnul ca Sidonienii“. |
21 Şi a fost că de îndată ce Hiram a auzit aceste cuvinte ale lui Solomon s'a bucurat foarte şi a zis: „Binecuvântat este astăzi Dumnezeu, Cel ce i-a dat lui David un fiu înţelept peste acest popor numeros“. |
22 Atunci Hiram a trimis la Solomon, zicând: „Am auzit despre tot ceea ce ai trimis la mine; voi face după întreaga ta dorinţă; cât despre lemnul de cedru şi pin d, |
23 robii mei îl vor coborî din Liban la mare; eu îl voi face plute pe care le voi trimite până la locul pe care tu mi-l vei spune, unde le voi lăsa şi de unde tu le vei lua; dar şi tu să-mi faci pe voie, dându-i casei mele pâine e“. |
24 Aşa că Hiram i-a dat lui Solomon cedri şi pini după cât a dorit. |
25 Iar Solomon i-a dat lui Hiram douăzeci de mii de măsuri de grâu pentru hrana casei lui, precum şi douăzeci de mii de măsuri de untdelemn curat; aşa îi dădea Solomon lui Hiram în fiecare an. |
26 Iar Domnul i-a dat lui Solomon înţelepciune, aşa cum îi grăise; şi a fost pace între Hiram şi Solomon şi au făcut între ei un legământ. |
27 Solomon lua bir de la întregul Israel; birul era de treizeci de mii de oameni. f |
28 Dintre aceştia trimitea în Liban zece mii pe lună, făcând pe rând cu schimbul: o lună erau în Liban şi două luni la casele lor; Adoniram era mai-mare peste bir. |
29 Mai avea Solomon şaptezeci de mii care purtau poverile şi optzeci de mii care tăiau piatră în munte; |
30 iar în afară de ispravnicii care se aflau peste lucrările lui Solomon, mai avea trei mii şase sute de supraveghetori peste poporul care făcea lucrările; |
31 vreme de trei ani au pregătit ei piatra şi lemnul. |
[ VT ] Vechiul Testament
[ 3Rg ] Cartea a Treia a Regilor
[ Cap. 6 ] | CAPITOLUL 6 Zidirea Casei Domnului. |
1 Şi a fost că la patru sute patruzeci de ani după ieşirea fiilor lui Israel din Egipt, în cel de al patrulea an al domniei lui Solomon peste Israel a, în luna a doua b, [a început el] să-I zidească Domnului casă. c Regele a poruncit şi s'au luat pietre mari şi costisitoare pentru temelia casei, precum şi pietre cioplite. Pietrele au fost cioplite de oamenii lui Solomon şi de oamenii lui Hiram. În cel de al patrulea an a aşezat el temelia casei Domnului, în luna Zif, chiar în luna a doua. Iar în anul al unsprezecelea, în luna Bul, adică în luna a opta, templul a fost isprăvit întocmai după planul lui şi după toate rânduielile lui. |
2 Templul pe care regele Solomon I l-a zidit Domnului avea şaizeci de coţi în lungime, douăzeci de coţi în lăţime şi treizeci de coţi în înălţime. d |
3 Pridvorul din faţa templului avea o lungime de douăzeci de coţi, potrivit cu lăţimea din faţă a templului. Şi a zidit templul şi l-a isprăvit. |
4 Templului i-a făcut ferestre largi înlăuntru şi înguste în afară. |
5 În faţa zidului templului a făcut odăi, de jur-împrejurul templului şi al altarului. |
6 Odăile de jos erau late de cinci coţi, cele din mijloc de şase coţi, iar cele din catul al treilea aveau o lăţime de şapte coţi; căci templului i s'a lăsat pe dinafară o margine despărţitoare, aşa încât ele să nu fie lipite de zidul templului. |
7 Pe durata zidirii templului, el a fost zidit din pietre gata cioplite; nici ciocan, nici secure, nici vreo altă unealtă de fier nu s'a auzit în templu pe durata zidirii. |
8 Intrarea în catul de jos era sub aripa dreaptă a clădirii; o scară în spirală ducea la catul din mijloc, şi de la cel din mijloc la cel de al treilea. |
9 Aşa a zidit templul şi l-a încheiat. Tavanul templului l-a făcut din lemn de cedru. |
10 Odăilor dimprejurul întregului templu le-a dat o înălţime de câte cinci coţi; fiecare era legată de templu prin grinzi de cedru. e |
11 Şi a fost cuvântul Domnului către Solomon, zicând: |
12 „Iată casa aceasta pe care tu Mi-o zideşti: Dacă vei umbla după legile Mele şi vei plini judecăţile Mele şi vei păzi toate poruncile Mele ca să rămâi în ele, atunci Îmi voi împlini faţă de tine cuvântul pe care i l-am grăit lui David, părintele tău: |
13 Voi locui în mijlocul fiilor lui Israel şi nu-l voi părăsi pe Israel, poporul Meu“. |
14 Şi a zidit Solomon templul şi l-a isprăvit. |
15 Pereţii templului i-a îmbrăcat pe dinlăuntru cu lemn de cedru, de la pardoseală până la tavan şi căpriori; cu lemn de cedru i-a căptuşit peste tot, iar pardoseala a făcut-o din scânduri de chiparos. |
16 În partea din fund a templului a zidit o despărţitură de douăzeci de coţi de la zid la zid şi de la pardoseală la căpriori şi astfel a deschis zidul către sfânta-sfintelor. |
17 De patruzeci de coţi era întâia despărţitură a templului. |
18 Templul l-a căptuşit pe dinlăuntru cu tăbliţe din cedru, pe care a săpat înflorituri şi frunze; totul era acoperit cu cedru, iar piatra nu se vedea. |
19 Altarul dinlăuntrul templului l-a făcut ca să aşeze acolo chivotul legământului Domnului; |
20 el avea douăzeci de coţi în lungime şi douăzeci de coţi în lăţime şi douăzeci de coţi în înălţime; şi l-a îmbrăcat în aur curat f; |
21 iar aproape de faţa altarului a făcut un jertfelnic de cedru, pe care l-a îmbrăcat cu aur. |
22 Şi tot templul l-a căptuşit cu aur, până la capăt. |
23 În altar a făcut doi heruvimi din lemn de chiparos g, fiecare de câte zece coţi; |
24 aripa unui heruvim era de cinci coţi, şi tot de cinci coţi îi era aripa cealaltă; între vârfurile celor două aripi era o deschidere de zece coţi. |
25 Tot aşa era şi cel de al doilea heruvim; amândoi aveau aceeaşi măsură şi aceeaşi înfăţişare. |
26 Înălţimea unui heruvim era de zece coţi; tot aşa era şi aceea a celuilalt heruvim. |
27 Pe cei doi heruvimi i-a aşezat în mijlocul despărţiturii din fund a templului. Aripile erau deschise; aripa unui heruvim se atingea de un perete, iar aripa celuilalt se atingea de celălalt perete, în timp ce aripile dinspre mijlocul clădirii se atingeau una de cealaltă, aripă de aripă. |
28 Şi pe heruvimi i-a îmbrăcat în aur. |
29 Pe toţi pereţii templului, de jur-împrejur, a încrestat chipuri de heruvimi şi finici, atât pe dinlăuntru, cât şi pe dinafară. |
30 Şi pardoseala templului a îmbrăcat-o în aur, atât înlăuntru cât şi afară. |
31 La intrarea altarului a făcut uşi din lemn de ienupăr; stâlpii uşilor erau în cinci muchii. |
32 Pe cele două uşi, făcute din lemn de pin, a încrustat heruvimi şi finici şi frunze; şi le-a îmbrăcat în aur; poleiţi cu aur erau şi heruvimii şi finicii. |
33 La intrarea în templu a făcut uşori din lemn de ienupăr în patru muchii |
34 şi două uşi din lemn de chiparos; fiecare uşă avea două canaturi, cu ţâţânile lor, iar canatul al doilea era cel care se învârtea; |
35 pe ele erau încrustate chipuri de heruvimi şi finici şi frunze desfăcute, iar încrustările erau poleite cu aur. |
36 A zidit şi curtea interioară, cu trei rânduri de piatră cioplită, iar de jur-împrejur cu un rând de grinzi de cedru; a făcut şi perdeaua pridvorului casei ce se afla în faţa templului. |
[ VT ] Vechiul Testament
[ 3Rg ] Cartea a Treia a Regilor
[ Cap. 7 ] | CAPITOLUL 7 Casa lui Solomon. Podoaba şi odoarele templului. a |
1 Solomon şi-a zidit pentru sine o casă în treisprezece ani. |
2 Casa şi-a făcut-o din lemn de Liban, lungă de o sută de coţi, largă de cincizeci de coţi; iar înălţimea îi era de treizeci de coţi, pe patru rânduri de stâlpi de cedru, stâlpi pe care erau puse grinzi de cedru. |
3 Deasupra grinzilor erau odăi, a căror podea de lemn de cedru se rezema pe patruzeci şi cinci de stâlpi, câte cincisprezece pe un rând; |
4 trei rânduri de odăi, fiecare rând avându-şi ferestrele în dreptul celor din rândul de dincolo. |
5 Toate uşile şi ferestrele se alcătuiau într'un pătrat; uşile fiecărui rând stăteau faţă'n faţă cu cele din rândul de dincolo. |
6 Şi a mai făcut un pridvor pe stâlpi, lung de cincizeci de coţi şi lat de treizeci de coţi; iar înaintea lui, încă un pridvor, cu stâlpi şi trepte în faţă. |
7 De asemenea, a mai făcut un pridvor cu tron, în care făcea judecăţile: pridvorul de judecată. |
8 Un asemenea pridvor a făcut şi la casa fiicei lui Faraon, pe care Solomon şi-o luase de soţie. |
9 Toate aceste clădiri erau făcute din pietre costisitoare, frumos cioplite după măsură pe o faţă şi pe cealaltă, de la temelie până la streaşină, şi din afară până la curtea cea mare, |
10 avându-şi temeliile zidite din pietre mari şi foarte costisitoare, lungi de câte zece şi opt coţi. |
11 Iar deasupra, pietre costisitoare, pe măsura celor cioplite, precum şi lemn de cedru. |
12 Curtea cea mare avea împrejur trei rânduri de pietre cioplite şi un rând de grinzi de cedru frumos încrestate. |
13 Astfel şi-a isprăvit Solomon casa lui întreagă. |
14 Şi a fost că regele Solomon a trimis şi l-a adus pe Hiram din Tir, |
15 fiul unei femei văduve din seminţia lui Neftali, al cărui tată era tirian, meşter lucrător în aramă. Plin de măiestrie şi de pricepere şi de cunoştinţă în a face orice lucrare de aramă, el a venit la regele Solomon şi a făcut toate lucrările. |
16 El a turnat cei doi stâlpi de aramă de la pridvorul templului; fiecare stâlp avea înălţimea de optsprezece coţi, iar rotundul de jur-împrejur avea o cuprindere de paisprezece coţi; grosimea era de patru degete. |
17 A făcut şi două capiteluri pentru vârfurile stâlpilor, ambele turnate în aramă; fiecare capitel avea înălţimea de cinci coţi. |
18 A făcut şi două plase care să acopere capitelurile stâlpilor: o plasă la un capitel şi o plasă la celălalt capitel; drept ciucuri a făcut două rânduri de rodii de aramă, lucrate în împletitură, ce atârnau de jur-împrejur, aidoma la amândouă. |
19 Capitelurile de pe vârfurile stâlpilor aveau fiecare forma unei cupe de crin cu deschizătura de patru coţi; |
20 iar la capitelurile celor doi stâlpi, sus, la încheietura lor, la marginea plasei, erau două sute de rodii rânduite în lanţ peste cel de al doilea capitel. |
21 Şi a aşezat stâlpii pridvorului templului; l-a aşezat pe primul, în dreapta, şi l-a numit Iachin; l-a aşezat şi pe cel de al doilea, în stânga, şi l-a numit Booz. b |
22 Iar pe capul stâlpilor a pus capitelurile lucrate în forma cupei de crin; aşa s'a încheiat lucrarea stâlpilor. |
23 Şi a făcut o mare turnată din aramă c; de la o margine până la cealaltă avea zece coţi; era rotundă de jur-împrejur şi înaltă de cinci coţi; rotundul ei, de jur-împrejur, măsura treizeci şi trei de coţi. |
24 Pe dedesubtul buzei era împrejmuită de o cingătoare pe care se rezema, al cărei rotund, de jur-împrejur, măsura zece coţi şi care avea două rânduri de podoabe, toate turnate laolaltă cu marea. |
25 Buza mării era ca buza unui potir, lucrată ca o cupă de crin, cu grosimea de un lat de palmă; în ea încăpeau două mii de vedre. |
26 Marea se sprijinea pe doisprezece boi de aramă: trei cu faţa spre miazănoapte, trei cu faţa spre asfinţit, trei cu faţa spre miazăzi şi trei cu faţa spre răsărit; deasupra lor, marea; spinările lor erau, toate, spre centru. |
27 A mai făcut şi zece şasiuri de aramă d; fiecare şasiu era lung de cinci coţi, lat de patru coţi şi înalt de şase coţi. |
28 Şasiurile erau lucrate în tăblii, iar acestea se legau unele de altele la unghiuri. |
29 Pe faţa de dinafară a tăbliilor erau săpate chipuri de lei şi de boi şi de heruvimi; iar deasupra şi dedesubtul leilor şi boilor erau săpate funii de flori. |
30 Fiecare şasiu avea câte patru roţi de aramă şi osii de aramă. La cele patru colţuri avea nişte umeri pe care se sprijinea vasul; jos, sub cupa spălătorului, şi sub fiecare funie înflorată era câte o policioară. |
31 În partea lui de deasupra, şasiul avea înlăuntru o adâncitură în care se aşeza vasul, adâncă de un cot; gura ei era rotundă, cu diametrul de un cot şi jumătate, iar împrejurul ei erau podoabe săpate; tăbliile de pe margini nu erau rotunde, ci pătrate. |
32 Cele patru roţi se aflau sub tăblii; osiile roţilor erau fixate în şasiuri; înălţimea fiecărei roţi era de un cot şi jumătate. |
33 Forma roţilor era la toate aceeaşi, ca roţile de la trăsură; osiile, obezile, spiţele şi butucii le erau, toate, turnate. |
34 Cei patru umeri de la cele patru colţuri ale fiecărui şasiu erau, de asemenea, turnaţi; policioarele erau ieşite din şasiu. |
35 Partea de deasupra a şasiului se termina printr'o cunună înaltă de o jumătate de cot şi făcută în aşa fel încât vasul de spălat să fie pus deasupra; aceasta, împreună cu umerii şi policioarele erau turnate dintr'o singură bucată. |
36 Pe feţele umerilor şasiului şi pe policioarele dintre ei a săpat heruvimi, lei şi finici, pe unde a găsit loc; şi împrejur a pus funii înflorate. |
37 Aşa a făcut el zece şasiuri; toate erau turnate în acelaşi chip, având aceeaşi măsură şi aceeaşi înfăţişare. |
38 Şi a mai făcut zece vase de aramă; în fiecare vas încăpeau câte patruzeci de vedre; fiecare vas era de patru coţi; fiecare vas stătea pe unul din cele zece şasiuri. |
39 Şasiurile le-a aşezat: cinci în partea dreaptă a templului şi cinci în partea stângă. Iar marea a aşezat-o spre partea dreaptă a templului, anume în partea de răsărit-miazăzi. |
40 Tot Hiram a făcut căldările şi cleştele şi cupele. Aşa a isprăvit Hiram toate lucrările pe care regele Solomon i le dăduse să le facă pentru casa Domnului: |
41 Cei doi stâlpi cu cele două capiteluri de pe vârfurile stâlpilor; cele două plase care acopereau frunţile capitelurilor de pe vârful stâlpilor; |
42 cele patru sute de rodii de aramă de la cele două plase; două rânduri de rodii la fiecare plasă, ca să acopere amândouă capitelurile de pe amândoi stâlpii; |
43 cele zece şasiuri şi cele zece spălătoare de pe ele; |
44 marea şi cei doisprezece boi de sub ea; |
45 căldările şi cleştele şi cupele şi toate vasele pe care Hiram i le-a făcut regelui Solomon pentru casa Domnului, precum şi cei patruzeci şi opt de stâlpi pentru casa regelui şi pentru casa Domnului. Toate lucrurile pe care Hiram i le-a făcut regelui erau din aramă. |
46 Arama din care au fost făcute toate acestea nu mai putea fi socotită; de multă ce era, greutatea aramei folosite pentru toate acestea nu se mai ştia. |
47 Regele a pus să le toarne într'un pământ cleios din împrejurimile Iordanului, între Sucot şi Ţartan. |
48 Regele Solomon a pus toate vasele la locul lor; dar arama din ele nu mai putea fi cântărită din pricină că ele erau foarte multe. |
49 Solomon a făcut şi toate obiectele de slujbă în casa Domnului: jertfelnicul cel de aur şi masa pâinilor punerii-înainte, tot de aur; |
50 sfeşnicele lucrate din aur curat, cinc i de-a dreapta şi cinci de-a stânga în faţa sfintei-sfintelor, cu candelele, înfloriturile şi mucările lor, toate de aur; |
51 şi pridvoarele şi zăvoarele şi cupele şi blidele şi cădelniţele de aur curat; şi ţâţânile uşilor din fundul templului, la sfânta-sfintelor, şi pe cele de la uşile templului, toate fiind de aur. |
52 Aşa s'a plinit toată lucrarea casei Domnului, făcută de Solomon. Şi a adus Solomon şi pe cele afierosite de David, părintele său: argintul şi aurul şi obiectele de slujbă, pe care le-a pus în vistieria casei Domnului. |
[ VT ] Vechiul Testament
[ 3Rg ] Cartea a Treia a Regilor
[ Cap. 8 ] | CAPITOLUL 8 Sfinţirea templului lui Solomon: Strămutarea chivotului legământului; cuvântarea lui Solomon către popor; rugăciunea lui Solomon; binecuvântarea; jertfele de sfinţire. |
1 Şi a fost că dacă Solomon a isprăvit de zidit casa Domnului şi propria sa casă, după douăzeci de ani, atunci regele Solomon i-a adunat în Sion pe toţi bătrânii lui Israel ca să strămute chivotul legământului Domnului, care se afla în cetatea lui David, adică în Sion, |
2 în luna lui Etanim, la sărbătoarea care este în luna a şaptea. |
3 Şi au venit toţi bătrânii lui Israel, |
4 iar preoţii au ridicat chivotul şi cortul mărturiei şi toate obiectele sfinte ce se aflau în cortul mărturiei. |
5 Iar regele şi întregul Israel mergeau înaintea chivotului aducând nenumărate jertfe de oi şi de boi. |
6 Iar preoţii au adus chivotul la locul lui, în altarul templului, adică în sfânta-sfintelor, sub aripile heruvimilor |
7 (că aripile heruvimilor erau deschise deasupra locului unde se afla chivotul, aşa că heruvimii acopereau de deasupra chivotul şi pârghiile lui cele sfinte). |
8 Sfintele pârghii însă întreceau în lungime [chivotul], aşa încât ele se vedeau din naos a, adică din faţa altarului, dar de afară nu se vedeau; aşa au rămas ele acolo până'n ziua de azi. |
9 În chivot nu se afla nimic altceva decât cele două table de piatră – adică tablele legii – pe care Moise le pusese acolo în Horeb, când Domnul a făcut legământ cu fiii lui Israel la ieşirea lor din ţara Egiptului. |
10 Şi a fost că după ce preoţii au ieşit din naos, norul a umplut casa Domnului. b |
11 Şi nu puteau preoţii să stea la slujbă în faţa norului c, fiindcă slava Domnului umpluse templul. |
12 Atunci a zis Solomon:„Domnul a zis că vrea să locuiască'n întuneric; |
13 eu Ţi-am zidit un templu spre locuinţă, |
14 Regele şi-a întors faţa şi a binecuvântat întregul Israel (şi toată obştea lui Israel era de faţă); |
15 şi a zis: „Binecuvântat fie astăzi Domnul, Dumnezeul lui Israel, Cel ce cu gura Sa a grăit despre David, părintele meu, şi anume despre ceea ce a plinit cu mâinile Sale, zicând: |
16 «Din ziua în care l-am scos pe poporul meu Israel din Egipt, în nici una din seminţiile lui Israel nu am ales o cetate unde să fie zidită casa în care să se afle numele Meu e; ci am ales Ierusalimul, pentru ca acolo să fie numele Meu, şi l-am ales pe David, pentru ca el să fie peste poporul Meu Israel». |
17 Iar David, părintele meu, îşi pusese la inimă să zidească el casă numelui Domnului, Dumnezeului lui Israel. |
18 Dar Domnul a zis către David, părintele meu: «De vreme ce ţi-ai pus la inimă să zideşti casă numelui Meu, bine ai făcut că ţi-ai pus-o la inimă; |
19 cu toate acestea, nu tu vei zidi casa, ci fiul tău care a ieşit din coapsele tale, el îi va zidi numelui Meu casă». |
20 Iar Domnul Şi-a plinit cuvântul pe care l-a grăit; şi'n locul lui David, părintele meu, m'am ridicat eu şi am şezut pe tronul lui Israel, aşa cum Domnul a grăit, şi am zidit casă numelui Domnului, Dumnezeului lui Israel. |
21 Şi am aşezat acolo un loc pentru chivotul în care se află legământul Domnului, acela pe care Domnul l-a făcut cu părinţii noştri la vremea când i-a scos din ţara Egiptului“. |
22 Şi a stat Solomon înaintea jertfelnicului Domnului, în faţa a toată obştea lui Israel, şi şi-a întins mâinile spre cer |
23 şi a zis: „Doamne, Dumnezeul lui Israel, nu este Dumnezeu asemenea Ţie, nici sus în cer, nici jos pe pământ; Tu eşti Cel ce păzeşti legământul şi-i faci milă robului Tău care umblă înaintea Ta cu toată inima sa f; |
24 Tu eşti Cel ce i-ai stat de pază robului Tău David, părintele meu, Tu eşti Cel ce cu gura Ta ai grăit şi cu mâinile Tale ai plinit ceea ce este astăzi. |
25 Şi acum, Doamne, Dumnezeul lui Israel, păzeşte-i robului Tău David, părintele meu, ceea ce i-ai grăit, zicând: «Înaintea Mea nu-ţi va lipsi niciodată un om care să şadă pe tronul lui Israel, dar numai dacă fiii lui Israel îşi vor păzi căile spre a umbla ei înaintea Mea aşa cum tu Mi-ai umblat înainte». |
26 Şi acum, Doamne, Dumnezeul lui Israel, adeverească-se cuvântul Tău către David, părintele meu! |
27 Adevărat să fie oare că Dumnezeu va locui cu oamenii pe pământ? Că dacă cerul şi cerul-cerurilor nu Te încap, cum o va face casa aceasta pe care eu i-am zidit-o numelui Tău? |
28 Aşadar, caută spre rugăciunea mea, Doamne, Dumnezeul lui Israel, ca să auzi bucuria cu care robul Tău, întru plinirea dorului său g, Ţi se roagă Ţie astăzi; |
29 şi să fie ochii Tăi deschişi spre casa aceasta ziua şi noaptea, spre locul despre care Tu ai zis: «Numele Meu va fi acolo», ca să auzi rugăciunea cu care robul Tău se roagă în locul acesta ziua şi noaptea; |
30 şi să asculţi cererea robului Tău, ca şi pe a poporului Tău, Israel, oridecâteori se vor ruga în locul acesta; şi vei auzi în locul şederii Tale în cer, şi vei face şi milostiv vei fi. |
31 Oridecâteori cineva îi va greşi aproapelui său şi-şi va lua asupră-şi blestem cu care el însuşi s'a blestemat pe sine şi va veni şi se va mărturisi înaintea jertfelnicului Tău, în casa aceasta, |
32 Tu să-l asculţi din cer şi să plineşti; şi să-l judeci pe poporul Tău Israel: celui nelegiuit să-i plăteşti întorcându-i fapta asupra capului său, iar pe cel drept să-l îndreptăţeşti: să-i dai după dreptatea lui. |
33 Dacă poporul Tău Israel va cădea în faţa vrăjmaşilor – din pricină că ei au păcătuit faţă de Tine – şi dacă ei se vor întoarce şi se vor mărturisi numelui Tău şi se vor ruga şi vor mijloci în casa aceasta, |
34 Tu să-i auzi din cer, şi milostiv să fii faţă de păcatele poporului Tău Israel şi să-i întorci în ţara pe care le-ai dat-o părinţilor lor. |
35 Dacă se va închide cerul şi nu va ploua – din pricină că ei au păcătuit faţă de Tine – şi dacă ei se vor ruga în locul acesta şi se vor mărturisi numelui Tău şi se vor întoarce de la păcatele lor atunci când Tu îi vei umili, |
36 Tu să-i asculţi din cer şi milostiv să fii faţă de păcatele robului Tău şi ale poporului Tău Israel şi să le arăţi calea cea bună pe care să umble şi să dai ploaie pe pământul Tău, cel pe care l-ai dat moştenire poporului Tău. |
37 Dacă va fi foamete sau dacă va fi moarte – pe vânt arzător sau val de lăcuste –, de va fi tăciune h sau dacă vrăjmaşii îi vor asupri în vreuna din cetăţile lor, atunci pentru orice întâmplare şi orice durere, |
38 pentru orice rugăciune sau cerere pe care fiece om o va face – după cum îşi cunoaşte fiecare rana inimii –, dacă-şi vor întinde mâinile spre locaşul acesta, |
39 Tu să-i asculţi din cer – din locaşul Tău cel sfânt i – şi milostiv să fii şi să plineşti şi să-i dai omului după purtările lui, aşa cum îi vei cunoaşte inima – că doar Tu cunoşti inima tuturor fiilor oamenilor –, |
40 ca să se teamă ei de Tine atât cât vor trăi în ţara pe care Tu le-ai dat-o părinţilor noştri. |
41 Cât despre străinul care nu face parte din acest popor al Tău, dar care, de dragul numelui Tău, va veni din vreo ţară de departe |
42 – fiindcă a auzit de numele Tău cel mare şi de mâna Ta cea tare şi de braţul Tău cel înalt –, dacă el va veni şi se va ruga în locaşul acesta, |
43 Tu să-l asculţi din cer – din locaşul Tău cel sfânt – şi să-i faci pe potriva a tot ceea ce străinul acela va cere de la Tine, pentru ca toate popoarele să cunoască numele Tău şi să se teamă de Tine întocmai ca poporul Tău, Israel, şi să ştie că numele Tău a fost chemat asupra acestui templu pe care eu l-am zidit. |
44 Dacă va fi ca poporul Tău să iasă la război împotriva vrăjmaşilor lui, pe drumul arătat de Tine, şi dacă el întru numele Domnului se va ruga cu ochii îndreptaţi spre această cetate pe care Tu ai ales-o şi spre această casă pe care eu i-am zidit-o numelui Tău, |
45 Tu să-i asculţi din cer rugăciunea şi cererea şi să faci ceea ce este cu dreptate. |
46 Dacă-Ţi vor greşi – că nu este om care să nu greşască –, iar Tu Te vei mânia pe ei şi-i vei da în faţa vrăjmaşilor lor, şi dacă cei ce robesc îi vor robi, ducându-i în vreo ţară de departe sau de aproape, |
47 şi dacă ei, acolo, în ţara'n care vor fi robi, îşi vor întoarce inima, şi din pământul robiei Ţi se vor ruga, zicând: «Am păcătuit, fărădelege şi nedreptate am făcut!», |
48 şi dacă ei, cu toată inima şi cu tot sufletul lor, se vor întoarce spre Tine, acolo, în ţara vrăjmaşilor lor, unde Tu i-ai strămutat, şi dacă Ţi se vor ruga [avându-şi ochii îndreptaţi] spre ţara lor, aceea pe care Tu le-ai dat-o părinţilor lor, şi spre cetatea pe care Tu ai ales-o şi spre templul pe care eu i l-am zidit numelui Tău, |
49 Tu să-i asculţi din cer – din locaşul Tău cel sfânt –, să le asculţi rugăciunea şi cererea |
50 şi milostiv să fii faţă de nedreptăţile lor cu care ei Ţi-au greşit şi faţă de toate păcatele cu care ei Ţi-au greşit, şi să-i faci să afle îndurare la cei ce i-au robit – să le fie milă de ei; |
51 că ei sunt poporul Tău şi moştenirea Ta, ei, cei pe care Tu i-ai scos din ţara Egiptului şi din mijlocul cuptorului de fier j. |
52 Şi să fie ochii Tăi deschişi şi urechile Tale deschise spre rugăciunea robului Tău şi spre rugăciunea poporului Tău Israel, ca să-i asculţi în tot ceea ce ei Ţi se vor ruga. |
53 Că Tu Ţi i-ai ales să-Ţi fie de moştenire, pe ei, dintre toate neamurile pământului, aşa cum ai grăit prin mâna robului Tău Moise atunci când i-ai scos pe părinţii noştri din ţara Egiptului, Doamne, Doamne!“ Aşa a vorbit Solomon asupra templului, atunci când i-a isprăvit zidirea:„Domnul a arătat soarele pe cer,iată, oare nu este scrisă aceasta în Cartea Cântării n? |
54 Şi a fost că după ce Solomon a sfârşit toată această rugăciune şi cerere către Domnul, s'a ridicat de dinaintea jertfelnicului Domnului unde stătuse îngenunchiat cu braţele întinse spre cer, |
55 şi a stat şi cu glas mare a binecuvântat întreaga obşte a lui Israel, zicând: |
56 „Binecuvântat este astăzi Domnul, Cel ce i-a dat odihnă poporului Său, Israel, potrivit cu tot ceea ce El a grăit; din toate bunele cuvinte pe care El le-a grăit prin mâna robului Său Moise, nici un cuvânt nu a rămas neplinit. |
57 Domnul, Dumnezeul nostru, să fie cu noi aşa cum a fost cu părinţii noştri: să nu ne părăsească, şi nici să se întoarcă dinspre noi, |
58 ci inimile noastre să le plece spre Sine, pentru ca noi să umblăm în toate căile Lui şi să-I păzim toate poruncile şi toate rânduielile pe care le-a poruncit părinţilor noştri. |
59 Iar cuvintele acestea cu care eu m'am rugat astăzi în faţa Domnului, Dumnezeului nostru, ziua şi noaptea să-I stea aproape Domnului, Dumnezeului nostru, ca să-i facă dreptate robului Său şi dreptate poporului Său Israel, fiecăruia la vremea lui; |
60 pentru ca toate popoarele pământului să cunoască faptul că Domnul, Dumnezeul Acesta, El şi nu un altul este Dumnezeu. |
61 Şi să fie inimile noastre desăvârşite spre Domnul, Dumnezeul nostru, iar noi întru sfinţenie să umblăm în rânduielile Lui şi să-I păzim poruncile aşa cum facem azi!“ |
62 Atunci şi regele şi toţi fiii lui Israel au adus jertfe în faţa Domnului. |
63 Regele Solomon a adus jertfele de pace pe care el I le-a jertfit Domnului: douăzeci şi două de mii de boi şi o sută douăzeci de mii de oi; iar regele şi toţi fiii lui Israel au sfinţit o casa Domnului. |
64 În ziua aceea regele a sfinţit mijlocul pridvorului ce se afla în faţa casei Domnului, fiindcă acolo a adus el ardere-de-tot şi jertfele şi grăsimile jertfelor de pace, deoarece jertfelnicul de aramă de dinaintea Domnului era prea mic spre a cuprinde arderea-de-tot şi prinosul şi jertfele de pace. |
65 Şi'n ziua aceea a prăznuit Solomon Sărbătoarea p, şi cu el întregul Israel; adunare mare (de la intrarea Hamatului până la râul Egiptului) r în faţa Domnului, Dumnezeului nostru, în casa pe care el o zidise, mâncând şi bând şi veselindu-se în faţa Domnului, Dumnezeului nostru, timp de şapte zile s. |
66 Iar în ziua a opta a dat drumul poporului; ei l-au binecuvântat pe rege, după care s'a dus fiecare la casa lui t, toţi bucurându-se şi avându-şi inima plină de bunătăţile pe care Domnul le-a revărsat asupra robului Său David şi asupra poporului Său Israel. |
[ VT ] Vechiul Testament
[ 3Rg ] Cartea a Treia a Regilor
[ Cap. 9 ] | CAPITOLUL 9 O nouă arătare a Domnului. Cetăţi date lui Hiram. Cetăţi şi ascultări. Fiica lui Faraon se mută în casa ei. Corăbiile lui Solomon. |
1 Şi a fost că după ce Solomon a terminat de zidit casa Domnului şi casa domnească şi toate lucrările, câte i-a plăcut lui să-şi facă, |
2 Domnul i S'a arătat lui Solomon a doua oară, aşa cum i Se arătase în Gabaon. |
3 Şi a zis Domnul către el: „Am auzit glasul rugăciunii tale şi pe al cererii tale cu care te-ai rugat în faţa Mea şi ţi-am plinit după cum în întregime M'ai rugat: am sfinţit această casă pe care tu ai zidit-o spre a-Mi aşeza într'însa numele în veac; acolo vor fi ochii Mei şi acolo va fi inima Mea pe'ntotdeauna. |
4 Şi dacă tu vei umbla înaintea Mea aşa cum a umblat David, părintele tău, cu inimă curată şi cu dreptate, în aşa fel încât tu să faci tot ceea ce Eu i-am poruncit lui, şi dacă-Mi vei păzi rânduielile şi poruncile, |
5 atunci tronul domniei tale peste Israel îl voi ridica pentru vecie, aşa cum i-am grăit lui David, părintele tău, zicând: «Nu-ţi va lipsi bărbat cârmuitor în Israel». |
6 Dar dacă voi sau copiii voştri vă veţi întoarce dinspre Mine şi nu-Mi veţi păzi poruncile şi rânduielile pe care Moise le-a dat înaintea voastră, şi dacă veţi merge şi veţi sluji unor dumnezei străini şi vă veţi închina lor, |
7 atunci pe fiii lui Israel îi voi stârpi din ţara pe care le-am dat-o, iar casa aceasta, pe care Eu i-am sfinţit-o numelui Meu, o voi lepăda de la faţa Mea, iar Israel va fi de arătat cu degetul şi de poveste la toate neamurile. |
8 Şi casa aceasta, pe cât e ea de înaltă, pe atât va fi că tot cel ce va trece pe lângă ea va da din cap şi va fluiera şi va zice: – De ce a făcut Domnul astfel cu ţara aceasta şi cu această casă?... |
9 Şi vor răspunde: – Pentru că ei L-au părăsit pe Domnul, Dumnezeul lor, Cel ce i-a scos pe părinţii lor din ţara Egiptului, din casa robiei, şi s'au lipit de dumnezei străini şi lor li s'au închinat şi le-au slujit; de aceea a adus Domnul peste ei tot răul acesta“. După aceea a adus-o Solomon pe fiica Faraonului din cetatea lui David în casa pe care el o zidise în zilele acelea. |
10 Şi a fost că după cei douăzeci de ani – în care Solomon a zidit cele două case (casa Domnului şi casa domnească), |
11 timp în care Hiram, regele Tirului, l-a ajutat a pe Solomon cu lemn de cedru şi cu lemn de pin şi cu aur şi cu tot ceea ce a mai vrut – regele Solomon i-a dat regelui Hiram douăzeci de cetăţi în ţinutul Galileii. |
12 Aşa că Hiram a plecat din Tir şi s'a dus în Galileea să vadă cetăţile pe care i le dăduse Solomon, dar nu i-au plăcut. |
13 Şi a zis: „Ce sunt aceste cetăţi pe care mi le-ai dat mie, frate?“ Şi le-a numit Hotar b, până'n ziua de azi. |
14 Hiram i-a trimis lui Solomon o sută douăzeci de talanţi de aur c. |
15 Aceasta a fost îndreptăţirea birului pe care regele Solomon l-a rânduit spre a zidi casa Domnului şi casa domnească şi îngrădirea cetăţii lui David şi zidul Ierusalimului şi Haţorul şi Meghiddo şi Ghezerul. |
16 Faraon, regele Egiptului, s'a ridicat şi a luat Ghezerul şi l-a ars cu foc, iar pe Canaaneenii care locuiau în cetate i-a omorât; şi l-a dat de zestre fiicei sale, soţia lui Solomon. |
17 Iar Solomon a rezidit Ghezerul şi Bet-Horonul de Jos |
18 şi Balaatul şi Tadmorul din pustiu |
19 şi toate cetăţile-tabără, care erau ale lui Solomon, şi toate cetăţile carelor de luptă şi toate cetăţile călăreţilor şi tot ceea ce i-a plăcut lui Solomon să zidească în Ierusalim şi în Liban şi'n toată ţara pe care el o stăpânea. |
20 Pe tot poporul care rămăsese din Amorei, din Hetei, din Ferezei, din Canaaneeni, din Hevei, din Iebusei şi din Ghergheseni, care nu erau dintre fiii lui Israel, |
21 precum şi pe fiii acestora, rămaşi în ţară după ei şi pe care fiii lui Israel n'au putut să-i doboare, Solomon i-a făcut birnici d până'n ziua de azi. |
22 Solomon însă nu a pus la lucru pe nimeni dintre fiii lui Israel, de vreme ce aceştia erau războinicii şi slujitorii şi căpitanii şi dregătorii lui şi mai-mari peste carele de luptă şi peste călăreţii lui. |
23 Iar ispravnicii rânduiţi peste lucrările lui Solomon erau în număr de cinci sute cincizeci, cei ce vegheau asupra poporului pus la lucru. |
24 Iar fiica lui Faraon s'a mutat din cetatea lui David în casa ei care-i fusese ridicată la vremea când se zidea Milo. |
25 De trei ori pe an aducea Solomon arderi-de-tot şi jertfe de pace pe jertfelnicul pe care i-L zidise Domnului, făcând deasupră-i tămâieri în faţa Domnului. Casa o isprăvise. |
26 Regele Solomon a făcut o flotă e la Eţion-Gheber, care se află lângă Elat, pe ţărmul de la Coada-Mării f, în ţara Edom. |
27 Iar Hiram a trimis în flotă, pe lângă oamenii lui Solomon, o seamă de corăbieri dintre supuşii săi, care ştiau să umble pe mare. |
28 Şi s'au dus la Ofir g şi au luat de acolo patru sute douăzeci de talanţi de aur şi i-au dus regelui Solomon. |
[ VT ] Vechiul Testament
[ 3Rg ] Cartea a Treia a Regilor
[ Cap. 10 ] | CAPITOLUL 10 Regina de Saba vine la Solomon; bogăţiile acestuia. |
1 Iar regina de Saba a, auzind de numele lui Solomon şi de numele Domnului, a venit să-l pună pe Solomon la încercare prin cuvinte cu subînţelesuri b. |
2 Şi a venit în Ierusalim cu foarte mare slavă şi cu cămile care purtau mirodenii şi foarte mult aur şi pietre scumpe; şi a intrat la Solomon şi i-a spus tot ce avea pe inimă. |
3 Iar Solomon i-a dat răspunsuri la toate întrebările ei; n'a fost întrebare peste care regele să treacă şi la care să nu dea răspuns. |
4 Regina de Saba a văzut atunci toată înţelepciunea lui Solomon, casa pe care el o zidise, |
5 şi mâncărurile lui Solomon şi locuinţa slugilor lui şi rânduiala servilor săi şi îmbrăcămintea lui şi pe paharnicii săi şi arderea-de-tot pe care el o aducea în casa Domnului; şi a rămas pe de-a'ntregul uimită. |
6 Şi a zis către regele Solomon: „Adevărat este tot ceea ce eu am auzit în ţara mea despre tine şi despre înţelepciunea ta. |
7 Şi nu i-am crezut pe cei ce-mi povesteau, până când eu am venit şi până când ochii mei au văzut; şi, iată, nici pe jumătate nu mi se spusese; tu ai întrecut în bunătate tot ceea ce mi s'a spus în ţara mea. |
8 Fericite sunt femeile tale, fericite sunt slugile care-ţi stau pururea înainte, cei ce aud întreaga ta înţelepciune. |
9 Binecuvântat fie Domnul, Dumnezeul tău, Cel ce a binevoit întru tine, ca să te aşeze pe tronul lui Israel; că i-a bineplăcut Domnului să-i întărească pe fiii lui Israel în veci şi te-a aşezat pe tine rege peste ei, ca să faci judecată dreaptă în pricinile lor“. |
10 Şi i-a dat lui Solomon o sută douăzeci de talanţi de aur şi foarte multe mirodenii şi pietre scumpe; după acele mirodenii n'au mai venit altele care să fie mai îmbelşugate decât cele pe care regina de Saba i le-a dăruit lui Solomon. |
11 (Flota lui Hiram, cea care aducea aurul din Ofir, a adus foarte multă lemnărie cioplită c şi pietre preţioase. |
12 Din lemnele acelea cioplite i-a făcut regele proptele casei Domnului şi casei domneşti; de asemenea, chitare şi harpe pentru cântăreţi; lemne cioplite ca acelea n'au mai venit în ţară şi nici că s'au mai văzut undeva până'n ziua de azi). |
13 Iar regele Solomon i-a dat reginei de Saba tot ceea ce ea a dorit, orice a cerut, pe deasupra a tot ceea ce regele Solomon i-a dat la alegerea lui; iar ea s'a întors şi a venit în ţara ei, ea şi toţi servii săi. |
14 Greutatea aurului care-i venea lui Solomon într'un singur an era de şase sute şaizeci şi şase de talanţi de aur d, |
15 în afară de dările supuşilor şi ale negustorilor de mărfuri şi ale tuturor regilor de dincolo e şi ale guvernatorilor ţării. |
16 Şi a făcut regele Solomon două sute de scuturi de aur ciocănit; pe fiecare scut erau trei sute de sicli de aur f; |
17 de asemenea, trei sute de scuturi de aur ciocănit, pe fiecare scut fiind câte trei mine de aur g; şi le-a pus regele în Casa Pădurii Libanului. |
18 Regele Solomon a făcut şi un mare tron de fildeş şi l-a ferecat cu aur lămurit. h |
19 Tronul avea şase trepte; pe spatele tronului erau săpături cu viţei; de-o parte şi de alta a locului de şedere avea rezemători pe care şedeau doi lei; |
20 iar alţi doisprezece lei şedeau pe cele şase trepte, de-o parte şi de alta. Aşa ceva nu s'a mai făcut în nici un alt regat. |
21 Şi toate vasele făcute de Solomon erau de aur; cele de spălat erau de aur; toate vasele din Casa Pădurii Libanului erau de aur curat; de argint nu erau, căci argintul nu era luat în seamă în zilele lui Solomon. |
22 Căci Solomon avea pe mare o flotă de Tarsis împreună cu flota lui Hiram; la fiecare trei ani îi veneau regelui de la Tarsis corăbii încărcate cu aur, argint i, lemn cioplit şi lemn lucrat. |
23 Solomon i-a întrecut pe toţi regii pământului în bogăţie şi în înţelepciune. |
24 Toţi regii pământului căutau să-l vadă pe Solomon, ca să-i audă înţelepciunea pe care Domnul i-o pusese în inimă. |
25 Şi fiecare îşi aducea darurile lui: vase de aur şi îmbrăcăminte şi miruri şi mirodenii şi cai şi catâri, câte un rând în fiecare an. |
26 Avea Solomon patru mii de iepe pentru carele lui şi douăsprezece mii de călăreţi, pe care i-a aşezat în cetăţile unde-şi avea carele, precum şi pe lângă rege, în Ierusalim. El era domn peste toţi regii, de la Râu j până la ţara Filistenilor şi la hotarele Egiptului. |
27 El a făcut ca aurul şi argintul să fie [tot atât de preţuit] în Ierusalim ca şi pietrele, iar cedrii i-a făcut, prin mulţimea lor, să fie ca duzii în câmpie. |
28 Caii i se aduceau lui Solomon din Egipt şi din Coa k; negustorii regelui îi luau din Coa pe bani. |
29 Un car era adus din Egipt cu şase sute de sicli de argint; un cal, cu o sută cincizeci de sicli de argint; tot astfel veneau pe mare pentru toţi regii Heteilor şi pentru regii Siriei. |