[ VT ] Vechiul Testament
[ 4Rg ] Cartea a Patra a Regilor
[ Cap. 3 ] | CAPITOLUL 3 Ioram, rege peste Israel. |
1 Ioram, fiul lui Ahab a, a început să domnească în Israel în cel de al optsprezecelea an al domniei lui Iosafat, regele lui Iuda, şi a domnit doisprezece ani. |
2 El a făcut ceea ce e rău în ochii Domnului, deşi nu ca tatăl său, şi nici ca mama sa b; el a îndepărtat stâlpii lui Baal, pe care-i făcuse tatăl său, |
3 dar s'a lipit de păcatele lui Ieroboam, fiul lui Nabat, cel care-l făcuse pe Israel să păcătuiască, şi de ele nu s'a îndepărtat. |
4 Meşa, regele Moabului, avea turme multe; şi din ele îi dădea regelui lui Israel, la începutul [fiecărui an] câte o sută de mii de miei şi o sută de mii de berbeci netunşi c. |
5 Şi a fost că după ce a murit Ahab, regele Moabului s'a răzvrătit împotriva regelui lui Israel. |
6 În ziua aceea, regele Ioram a ieşit din Samaria şi l-a numărat pe Israel d. |
7 Şi a mers şi a trimis la Iosafat, regele lui Iuda, zicând: „Regele Moabului s'a răzvrătit împotriva mea; vei merge oare cu mine la război împotriva Moabului?“ Iar acela a zis: „Mă voi ridica; cum eşti tu, aşa sunt şi eu; cum sunt eu, aşa eşti şi tu; cum e poporul meu, aşa-i şi poporul tău; cum sunt caii mei, aşa-s şi caii tăi“. |
8 Şi a mai zis: „Pe ce cale mă voi urca?“ Acela i-a răspuns: „Pe calea pustiei Edomului“. |
9 Şi au pornit regele lui Israel şi regele lui Iuda şi regele Edomului şi au înconjurat cale de şapte zile e; dar nu era apă pentru tabără, şi nici pentru animalele pe care le aveau cu ei. |
10 Atunci regele lui Israel a zis: „Ah, că Domnul i-a chemat pe cei trei regi ca să-i dea în mâna Moabului!...“. |
11 Dar Iosafat i-a zis: „Oare nu se află pe-aici vreun profet de-al Domnului, pentru ca prin el să-L întrebăm pe Domnul?“ A răspuns unul din servii regelui lui Israel, zicând: „Aici se află Elisei, fiul lui Safat, cel care turna apă pe mâinile lui Ilie f“. |
12 Iosafat a zis: „În el e cuvântul Domnului!“ Atunci regele lui Israel şi Iosafat, regele lui Iuda, şi regele Edomului s'au coborât la el. |
13 Iar Elisei a zis către regele lui Israel: „Ce am eu de-a face cu tine? Du-te la profeţii tatălui tău şi la profeţii mamei tale...!“. Dar regele lui Israel i-a zis: „Oare de aceea i-a chemat Domnul pe aceşti trei regi, ca să-i dea în mâinile lui Moab?“ |
14 Iar Elisei a zis: „Viu este Domnul Puterilor, Căruia eu Îi stau înainte, că dacă nu l-aş avea în vedere pe Iosafat, regele lui Iuda, nu m'aş fi uitat spre tine şi nu te-aş fi văzut. |
15 Acum, însă, aduceţi-mi un cântăreţ de harpă!“ Şi a fost că'n timp ce cântăreţul cânta, mâna Domnului a venit peste el g. |
16 Şi a zis: „Aşa grăieşte Domnul: – Faceţi în valea aceasta gropi, gropi... |
17 Căci aşa grăieşte Domnul: – Nu veţi vedea vânt, şi nici ploaie nu veţi vedea, dar valea aceasta se va umple de apă; şi veţi bea, voi şi turmele voastre şi cirezile voastre. |
18 Uşor lucru este acesta în ochii Domnului; Eu îl voi da pe Moab în mâna voastră; |
19 veţi lovi fiecare cetate puternică şi veţi doborî fiece copac bun şi veţi astupa toate izvoarele de apă, iar fiece ogor bun îl veţi strica cu pietre“. |
20 Şi a fost că dimineaţa, la vremea când se aducea jertfa, iată că ape veneau dinspre Edom, că s'a umplut pământul de apă. |
21 Şi toţi Moabiţii au auzit că regii s'au ridicat cu război împotriva lor; şi se strigau unii pe alţii – cei încinşi cu arme – şi stăteau pe hotar. |
22 Şi s'au sculat dis-de-dimineaţă; şi soarele răsărea peste ape, iar Moabiţii, din partea cealaltă, vedeau apele roşii ca sângele. |
23 Şi au zis: „Acesta-i sânge de sabie: regii s'au bătut între ei, fiecare lovindu-l pe aproapele său... Acum, la pradă, Moab!...“. |
24 Şi au intrat în tabăra lui Israel; iar Israel s'a ridicat şi i-a lovit pe Moabiţii care fugeau din faţa lor; şi a pătruns urmărindu-i şi lovindu-i pe Moabiţi. |
25 Şi le-au dărâmat cetăţile; şi fiecare om şi-a aruncat piatra pe fiece ogor bun, până l-a umplut; şi au astupat fiece izvor de apă şi au doborât fiece copac bun, până ce n'au mai lăsat decât pietre de ziduri dărâmate; iar aruncătorii cu praştia au înconjurat [cetatea] şi au lovit-o h. |
26 Atunci regele Moabului, văzând că războiul se întorcea împotrivă-i, a luat şapte sute de oameni cu săbiile trase, ca să-şi taie drum spre regele Edomului; dar n'au izbutit. |
27 Atunci l-a luat pe fiul său cel întâi-născut – cel pe care avea să-l pună rege în locul său – şi l-a adus drept ardere-de-tot pe zid. Şi mare căinţă s'a făcut asupra lui Israel i; şi au plecat de la el şi s'au întors în propria lor ţară. |
[ VT ] Vechiul Testament
[ 4Rg ] Cartea a Patra a Regilor
[ Cap. 4 ] | CAPITOLUL 4 Minunile lui Elisei. |
1 Şi una din femeile fiilor profeţilor a striga către Elisei, zicând: „Robul tău, soţul meu, a murit; tu ştii că robul tău era om temător de Dumnezeu; creditorul a venit să mi-i ia pe amândoi feciorii, ca să-i fie robi“. |
2 Iar Elisei a zis: „Ce să fac eu pentru tine? Spune-mi, ce ai în casă?“ Ea i-a răspuns: „Roaba ta n'are nimic în casă, în afară de ceva untdelemn cu care să mă ung“. |
3 Iar el i-a zis: „Du-te pe la toţi vecinii şi cere să-ţi dea vase goale – dar nu puţine. |
4 Apoi intră şi închide uşa după tine şi după feciorii tăi; şi toarnă în aceste vase, iar pe cele pline le vei pune deoparte“. |
5 Iar ea a plecat de la el şi a făcut aşa; şi a închis uşa după ea şi după feciorii săi; ei îi aduceau vasele aproape, iar ea a turnat până ce vasele s'au umplut. |
6 Atunci ea le-a zis feciorilor ei: „Mai aduceţi-mi un vas!“ Dar ei i-au zis: „Nu mai e nici un vas“. Şi untdelemnul s'a oprit. |
7 Ea a venit şi i-a spus omului lui Dumnezeu. Iar Elisei a zis: „Du-te şi vinde untdelemnul şi plăteşte-ţi datoriile; iar tu şi feciorii tăi veţi trăi din untdelemnul care va rămâne“. |
8 Se făcea ziuă când Elisei a trecut la Şunem b. Acolo se afla o mare doamnă, care l-a poftit la masă. Şi a fost că oridecâteori venea în cetate, el se abătea să mănânce acolo. |
9 Şi a zis femeia către bărbatul ei: „Iată, acum ştiu că om sfânt al lui Dumnezeu este acesta care întotdeauna trece pe la noi. |
10 Hai să-i facem deasupra, într'un loc anume, un foişor c, şi să-i punem acolo pat şi masă şi scaun şi sfeşnic; şi va fi că oridecâteori va vrea el să intre la noi, să meargă de-a dreptul acolo“. |
11 Şi a venit ziua când el a intrat acolo; şi s'a dus în foişor şi a dormit în el. |
12 Şi a zis către Ghehazi, servul său: „Cheam-o la mine pe această Şunamită!“ Acela a chemat-o, iar ea a stat în faţa lui d. |
13 Iar el i-a zis aceluia: „Spune-i: - Iată, tu ai făcut atâtea pentru noi!; dar eu ce pot face pentru tine? Nu cumva ai nevoie de o vorbă pe lângă rege sau pe lângă căpetenia oştirii?“ e Iar ea a zis: „Eu mă bucur de pace în mijlocul poporului meu“. f |
14 Atunci el a zis către Ghehazi: „Atunci, ce trebuie să fac pentru ea?“ Iar Ghehazi, servul său, a zis: „Dacă e ceva..., ea nu are nici un copil, iar bărbatul ei e bătrân“. |
15 Atunci el a zis: „Cheam-o!“ Acela a chemat-o, iar ea a stat lângă uşă. Iar Elisei i-a zis: |
16 „La anul pe vremea asta, vie fiind, vei ţine în braţe un fiu“. Dar ea a zis: „Nu, domnul meu, n'o amăgi pe roaba ta!“ |
17 Şi femeia a zămislit şi a născut un fiu la vremea şi în ceasul pe care i le spusese Elisei. |
18 Şi copilul a crescut. Şi a fost că atunci când el s'a dus la tatăl său, la secerători, |
19 a zis către tatăl său: „Capul meu... capul meu...“. g Iar acela i-a spus unei slugi: „Du-l la mama lui!“ |
20 Şi l-a dus la mama lui; iar el a dormit pe genunchii ei până la amiază, şi a murit. |
21 Ea l-a urcat şi l-a aşezat pe patul omului lui Dumnezeu, apoi a încuiat casa şi a ieşit. Şi l-a chemat pe bărbatul ei şi a zis: |
22 „Trimite-mi o slugă şi un asin şi voi alerga la omul lui Dumnezeu şi mă voi întoarce“. |
23 Iar bărbatul ei a zis: „De ce să te duci la el astăzi, nefiind nici lună nouă, nici sâmbătă?“ Dar ea a zis: „Fii pe pace!“ |
24 Şi a pus şaua pe asin şi i-a zis slugii: „Hai, repede, porneşte, şi să nu mă opreşti din mers până-ţi voi spune eu!“ h |
25 Astfel a mers ea şi a venit la omul lui Dumnezeu, pe muntele Carmel. Şi a fost că dacă Elisei a văzut-o venind, a zis către Ghehazi, servul său: „Iat-o pe Şunamita! |
26 Aleargă acum în întâmpinarea ei şi spune-i: Eşti pe pace? pe pace ţi-e bărbatul? dar copilul, e pe pace?“ Iar ea a zis: „Pe pace“. |
27 Şi a venit la Elisei pe munte şi s'a prins de picioarele lui; iar Ghehazi s'a apropiat s'o dea la o parte, dar Elisei i-a zis: „Las-o, căci sufletul din ea e tare întristat, iar Domnul mi-a ascuns-o şi nu mi-a spus“. |
28 Şi ea a zis: „Cerut-am eu fiu de la domnul meu? Dimpotrivă, am zis: – Nu mă amăgi!...“. Atunci Elisei a zis către Ghehazi: „Încinge-ţi mijlocul, ia toiagul meu şi mergi; |
29 şi de vei întâlni pe cineva, să nu-i dai bineţe; şi de-ţi va da cineva bineţe, să nu-i răspunzi; şi să pui toiagul meu peste faţa copilului“. |
30 Dar mama copilului a zis: „Viu este Domnul şi viu este sufletul tău dacă te voi lăsa!“ i Atunci Elisei s'a ridicat şi a mers după ea. |
31 Ghehazi însă a mers înaintea ei şi şi-a pus toiagul pe faţa copilului, dar n'a fost glas, şi nici auz j. Aşa că s'a întors să-l întâmpine şi i-a zis: „Copilul nu s'a ridicat“. |
32 Şi a intrat Elisei în casă; şi, iată, copilul era aşezat, mort, pe patul lui. |
33 Şi a intrat Elisei în casă şi a încuiat uşa după ei amândoi şi I s'a rugat Domnului. |
34 Şi s'a suit [pe pat] şi s'a culcat pe copil şi şi-a pus gura pe gura lui şi ochii pe ochii lui şi palmele pe palmele lui; şi s'a plecat peste el, iar carnea copilului s'a încălzit. |
35 Şi s'a întors şi a umblat prin casă încoace şi încolo; apoi s'a suit şi s'a plecat peste copil până de şapte ori, iar copilul şi-a deschis ochii. |
36 Elisei a strigat către Ghehazi şi i-a zis: „Cheam-o pe această Şunamită!“ Acela a chemat-o, ea a intrat la el, iar Elisei i-a zis: „Ia-ţi copilul!“ |
37 Atunci femeia a intrat şi i-a căzut la picioare şi i s'a închinat pân' la pământ; şi şi-a luat copilul şi a ieşit. |
38 Iar Elisei s'a întors la Ghilgal k. Şi era foamete în ţară, iar fiii profeţilor şedeau în faţa lui. Şi a zis Elisei către servul său: „Pune căldarea cea mare şi fă o fiertură pentru fiii profeţilor!“ |
39 Acela a intrat în ţarină să adune verdeţuri şi a găsit în ţarină o viţă şi a cules de pe ea tărtăcuţe sălbatice l, o poală plină, şi a venit şi le-a aruncat în căldarea de fiertură, fără să le cunoască. |
40 Şi le-a turnat oamenilor să mănânce. Şi a fost că pe când mâncau ei din fiertură, iată că au strigat şi au zis: „Omul lui Dumnezeu, în căldare e moarte!...“. Şi n'au putut să mănânce. |
41 Atunci el a zis: „Luaţi făină şi aruncaţi-o în căldare!“ Şi a zis Elisei către servul său: „Toarnă-i poporului, şi să mănânce!“ Şi în căldare n'a mai fost nimic vătămător. |
42 Şi a venit acolo un om din Baal-Şalişa şi i-a adus omului lui Dumnezeu, din pârgă, douăzeci de pâini de orz, precum şi turte de smochine. Şi i-a zis: „Dă-le poporului, şi să mănânce!“ |
43 Dar slujitorul său i-a zis: „Cum o să pun eu astea înaintea a o sută de oameni?“ Dar el a zis: „Dă-i poporului să mănânce, căci aşa grăieşte Domnul: - Vor mânca şi va rămâne“. |
44 Şi au mâncat şi a mai şi rămas, după cuvântul Domnului. |
[ VT ] Vechiul Testament
[ 4Rg ] Cartea a Patra a Regilor
[ Cap. 5 ] | CAPITOLUL 5 Elisei îl vindecă pe Neeman Sirianul. |
1 Neeman, căpetenia oştirii Siriei, era om de seamă în faţa regelui său şi tare preţuit, fiindcă prin el dăduse Domnul biruinţă Siriei; dar omul acesta, plin de putere, era lepros. |
2 La vremea când din Siria ieşeau la jaf pâlcuri mici, uşor înarmate, au robit din ţara lui Israel o copilă, care acum era slujnica femeii lui Neeman. |
3 Aceasta i-a zis [stăpânei sale]: „Dacă domnul meu s'ar afla în faţa profetului lui Dumnezeu, cel din Samaria, atunci l-ar curăţi de lepră“. |
4 Aceea a intrat la domnul ei şi i-a spus: „Aşa şi aşa a grăit fata din ţara lui Israel“ a. |
5 Iar regele Siriei a zis către Neeman: „Du-te! pleacă! Eu voi trimite o scrisoare către regele lui Israel“ b Iar acela s'a dus, luând cu sine zece talanţi de argint, şase mii de galbeni de aur şi zece rânduri de haine. |
6 Şi i-a adus regelui lui Israel scrisoarea, [în care] se spunea: „... Şi acum, dacă această scrisoare va ajunge la tine, iată că l-am trimis la tine pe Neeman, servul meu, să-l vindeci de lepră“ c. |
7 Şi a fost că dacă regele lui Israel a citit scrisoarea, şi-a sfâşiat hainele şi a zis: „Sunt eu oare cumva Dumnezeu, să omor şi să dau viaţă, de trimite ăsta la mine un om ca să-l vindec de lepră? Cunoaşteţi dar şi vedeţi că ăsta-mi cată pricină...!“. d |
8 Şi a fost că dacă Elisei, omul lui Dumnezeu, a auzit că regele lui Israel şi-a sfâşiat hainele, a trimis la regele lui Israel, zicând: „De ce ţi-ai sfâşiat hainele? Neeman să vină la mine, şi va cunoaşte că în Israel se află un profet“. |
9 Aşa că Neeman a venit, cu cal şi trăsură, şi a stat la uşa casei lui Elisei. |
10 Iar Elisei a trimis la el un vestitor, zicând: „Du-te şi te spală de şapte ori în Iordan, şi trupul ţi se va înnoi şi va fi curat“. |
11 Dar Neeman s'a mâniat şi a plecat şi a zis: „Iată, eu îmi ziceam că el va ieşi la mine şi va sta şi va chema numele Domnului, Dumnezeului său, şi-şi va pune mâna pe locul bolnav şi va alunga lepra... |
12 Oare Abana şi Farfar, râurile Damascului, nu sunt ele mai bune decât toate apele lui Israel? Oare nu la ele voi merge, şi'n ele mă voi spăla şi mă voi curăţi?...“. Şi s'a întors şi s'a dus mânios e. |
13 Dar servii săi s'au apropiat de el şi i-au zis: „Stăpâne, dacă profetul ţi-ar fi cerut să faci un lucru mare, oare nu l-ai fi făcut? Cu atât mai uşor, acum, că el nu ţi-a spus decât: – Spală-te şi te curăţă!“ |
14 Atunci Neeman s'a coborât şi s'a afundat de şapte ori în Iordan, după cum îi spusese Elisei; şi trupul i s'a înnoit ca trupul unui prunc, şi s'a curăţit. |
15 Şi s'a întors la Elisei, el şi tot alaiul său. Şi a venit şi a stat în faţa lui şi a zis: „Iată, acum ştiu că'n tot pământul nu este Dumnezeu, decât în Israel. Şi acum, primeşte un semn de mulţumire de la robul tău!“ |
16 Elisei însă a zis: „Viu este Domnul, în faţa Căruia stau eu, dacă voi primi!“ Acela însă îl silea să primească, dar el n'a vrut f. |
17 Iar Neeman a zis: „Atunci, dacă nu, să i se dea robului tău pământ cât pot duce doi catâri; să-mi dai pământ din cel roşu, căci de acum înainte nu va aduce robul tău ardere-de-tot sau jertfă altor dumnezei, ci numai Domnului g. |
18 Domnul însă îl va ierta pe robul tău atunci când regele meu va intra în templul lui Rimon, ca să se închine acolo, când el se va rezema pe braţul meu, iar eu mă voi închina în templul lui Rimon, oridecâteori se va închina el în templul lui Rimon; pentru faptul acesta să-l ierte Domnul pe robul tău“. |
19 Iar Elisei a zis către Neeman: „Mergi în pace!“ h Iar acela s'a îndepărtat de el o bucăţică de drum. |
20 Atunci Ghehazi, servul lui Elisei, a zis: „Iată, domnul meu l-a lăsat pe acest Neeman Sirianul să se ducă fără să fi primit din mâna lui ceea ce adusese... Viu este Domnul, că voi alerga după el şi voi lua de la el ceva!“ |
21 Şi a alergat Ghehazi după Neeman. Iar Neeman l-a văzut alergând după el şi s'a coborât din trăsură să-l întâmpine şi i-a zis: „Cu pace vii?“ |
22 Iar Ghehazi a zis: „Cu pace. Stăpânul meu m'a trimis ca să-ţi spun: – Iată, acum au venit la mine doi tineri dintre fiii profeţilor ce se află în muntele lui Efraim; dă-le, te rog, un talant de argint şi două rânduri de haine!“ |
23 Iar Neeman a zis: „Ia doi talanţi de argint!“ Şi a luat acela, în doi saci, doi talanţi de argint şi două rânduri de haine, şi i-a pus pe umerii a două dintre slugile sale, care le-au purtat înaintea lui. |
24 Şi a venit într'un loc dosnic şi i-a luat din mâinile lor şi i-a dus apoi în casă, iar oamenilor le-a dat drumul. |
25 După aceea a intrat şi a stat în faţa stăpânului său. Şi i-a zis Elisei: „De unde vii, Ghehazi?“ Ghehazi a răspuns: „Robul tău n'a fost nicăieri“. |
26 Iar Elisei i-a zis: „Oare n'a mers inima mea cu tine atunci când omul s'a coborât din trăsură ca să te întâmpine?... Şi acum, iată că ai primit argint şi iată că ai primit haine şi [prin ele], livezi de măslini şi vii şi turme şi cirezi şi slugi şi slujnice... |
27 Lepra lui Neeman se va lipi de tine şi de urmaşii tăi pe'ntotdeauna!“ Şi a plecat acela de dinainte-i alb de lepră, ca zăpada. |
[ VT ] Vechiul Testament
[ 4Rg ] Cartea a Patra a Regilor
[ Cap. 6 ] | CAPITOLUL 6 Toporul în apă. Asediul Samariei; foametea din cetate, al cărei sfârşit e anunţat de către Elisei. |
1 Şi au zis fiii profeţilor către Elisei: „Iată, locul unde locuim aici la tine e prea strâmt pentru noi. |
2 Să mergem la Iordan şi să luăm fiecare câte o bârnă şi să ne facem acolo locuinţe“. Iar el a zis: „Duceţi-vă“. |
3 Dar unul dintre ei i-a zis cu blândeţe: „Vino şi tu cu robii tăi!“ Iar el a zis: „Voi veni“. |
4 Şi a mers cu ei, au venit la Iordan şi au început să taie lemne. |
5 Şi, iată, în timp ce unul reteza o bârnă, toporul i-a scăpat din coadă şi a căzut în apă. Şi el a strigat: „Vai, stăpâne, numa' ce-l împrumutasem... !“ |
6 Iar omul lui Dumnezeu a zis: „Unde-a căzut?“ Acela i-a arătat locul, iar el a rupt o bucată de lemn şi a aruncat-o acolo şi a ieşit toporul deasupra. |
7 Şi i-a zis: „Ia-ţi-l!“ Iar acela şi-a întins mâna şi l-a luat. |
8 La o vreme, regele Siriei s'a pornit cu război asupra lui Israel. Şi s'a sfătuit cu servii săi, zicând: „Îmi voi aşeza tabăra în cutare loc“ a. |
9 Atunci Elisei a trimis la regele Israelului, zicând: „Fereşte-te să treci prin locul acela, căci Sirienii sunt ascunşi acolo“. |
10 Iar regele Israelului a trimis la locul pe care i-l spusese Elisei şi s'a ferit pe sine, nu o dată şi nu de două ori. |
11 Faptul acesta a tulburat sufletul regelui Siriei. El i-a chemat pe servii săi şi le-a zis: „Oare nu-mi veţi spune cine mă vinde regelui lui Israel?“ |
12 Dar unul din servii săi a zis: „Nu, o, rege, domnul meu!; ci profetul Elisei, care se află în Israel, el îi spune regelui lui Israel toate cuvintele pe care tu le grăieşti în cămara ta de taină“. |
13 Acela a zis: „Mergeţi şi vedeţi unde se află, iar eu voi trimite şi-l voi prinde“. Iar ei i-au spus: „Iată, în Dotan b“. |
14 Atunci el a trimis acolo călăreţi şi care de luptă şi o oaste puternică; şi au venit noaptea şi au împresurat cetatea. |
15 Iar servul lui Elisei s'a sculat dimineaţa devreme şi a ieşit afară; şi, iată, cetatea era înconjurată de oaste şi de cai şi de care de luptă... Şi i-a zis: „O, stăpâne, ce vom face?“ |
16 Iar Elisei i-a zis: „Nu te teme, fiindcă cei ce sunt cu noi îs mai mulţi decât cei ce sunt cu ei“. |
17 Şi s'a rugat Elisei şi a zis: „Doamne, deschide-i robului Tău ochii să vadă!“ Şi Domnul i-a deschis ochii, iar el a văzut; şi, iată, muntele plin: cai şi care de foc erau împrejurul lui Elisei c. |
18 Şi cum ei [Sirienii] se coborau spre el, el I s'a rugat Domnului şi a zis: „Loveşte-i pe oamenii aceştia cu orbire!“ Şi [Domnul] i-a lovit cu orbire, după cuvântul lui Elisei. |
19 Atunci Elisei le-a zis: „Nu aceasta este cetatea şi nu aceasta e calea; veniţi după mine, iar eu vă voi duce la omul pe care îl căutaţi“. Şi i-a dus în Samaria. |
20 Şi a fost că după ce au intrat în Samaria, Elisei a zis: „Doamne, deschide-le ochii să vadă!“ Şi Domnul le-a deschis ochii, ei au văzut, şi, iată, erau în mijlocul Samariei... |
21 Când i-a văzut, regele lui Israel a zis către Elisei: „Nu cumva trebuie să-i ucid, părinte?“ |
22 Dar el a zis: „Nu-i ucide, decât doar dacă i-ai prins cu sabia ta şi cu arcul tău ca să-i omori; dimpotrivă, pune-le dinainte pâine şi apă, să mănânce şi să bea şi să se ducă la stăpânul lor“. |
23 Şi le-a pus dinainte un prânz mare, ei au mâncat şi au băut, el le-a dat drumul, iar ei s'au întors la stăpânul lor. Şi n'au mai venit pâlcurile de jaf din Siria în ţara lui Israel d. |
24 Şi a fost că, după aceasta, fiul lui Benhadad, regele Siriei, şi-a strâns întreaga oştire şi s'a suit şi a împresurat Samaria. |
25 Şi foamete mare s'a făcut în Samaria; şi, iată, atât de mult au ţinut-o împresurată, încât o căpăţână de măgar ajunsese la preţul de cincizeci e de sicli de argint, iar un sfert de cab f de găinaţ de porumbel [se vindea] cu cinci sicli de argint. |
26 Odată, când regele lui Israel mergea pe zid, o femeie a strigat către el, zicând: „O, rege, domnul meu, ajută-mă!“ |
27 Iar regele i-a zis: „Dacă Domnul nu te ajută, cum să te ajut eu?: din arie, de la teasc?...“. |
28 Şi a întrebat-o regele: „Ce e cu tine?“ Iar ea a zis: „Această femeie mi-a zis: – Dă-l pe fiul tău, şi-l vom mânca astăzi, iar pe fiul meu îl vom mânca mâine. |
29 Aşa că l-am fript pe fiul meu şi l-am mâncat. Iar a doua zi i-am spus: – Dă-l pe fiul tău, ca să-l mâncăm!... Dar ea şi-a ascuns fiul“ g. |
30 Şi a fost că dacă regele lui Israel a auzit cuvintele femeii, şi-a sfâşiat hainele mergând pe zid, şi a văzut poporul că, pe dedesubt, el purta pe trup pânză de sac h. |
31 Şi a zis regele: „Aşa să-mi facă mie Dumnezeu, ba încă şi mai mult, dacă astăzi capul lui Elisei îi va rămâne pe umeri!“ i |
32 Elisei şedea în casa lui, împreună cu bătrânii, când regele a trimis la el un om. Dar mai înainte ca acel sol să fi sosit la Elisei, acesta le-a zis bătrânilor: „Ştiţi voi că acest fiu de ucigaş j a trimis să-mi ia capul? Vedeţi ca, de îndată ce solul va fi intrat, închideţi uşa şi ţineţi-l la uşă: nu cumva în urma lui se aud paşii stăpânului său?“ |
33 Şi'n timp ce încă vorbea cu ei, solul a venit la el şi i-a zis: „Iată, răul acesta e de la Domnul; ce să mai aştept eu de la Domnul?“ |
[ VT ] Vechiul Testament
[ 4Rg ] Cartea a Patra a Regilor
[ Cap. 7 ] | CAPITOLUL 7 Minunea salvatoare. Sfârşitul asediului. |
1 Dar Elisei a zis: „Ascultaţi cuvântul Domnului: – Aşa grăieşte Domnul: Mâine, pe vremea aceasta, o măsură de făină aleasă va costa un siclu, iar două măsuri de orz vor costa un siclu la porţile Samariei“. |
2 Iar cel care era al treilea după rege – cel pe al cărui braţ se rezema regele – i-a răspuns lui Elisei, zicând: „Iată, chiar dacă Domnul ar deschide jgheaburile cerului a, nici atunci nu va fi cu putinţă un astfel de lucru“. Dar Elisei a zis: „Tu, cu ochii tăi, vei vedea, dar de acolo nu vei mânca“ b. |
3 La poarta cetăţii erau patru oameni leproşi. Şi au zis unul către altul: „De ce să stăm noi aici până vom muri? |
4 De vom zice: – Hai să intrăm în cetate!, în cetate e foamete, şi vom muri acolo; de vom şedea aici, tot vom muri. Aşadar, veniţi şi hai să cădem în tabăra Sirienilor, poate că ne vor lăsa vii şi vom trăi; iar de ne vor da morţii, vom muri“. |
5 Şi, încă fiind întuneric, s'au sculat ca să intre în tabăra Sirienilor. Dar când au ajuns la marginea taberei Sirienilor, iată că acolo nu mai era nici un om... |
6 Căci Domnul făcuse în aşa fel, încât în tabăra Sirienilor să se audă huruit de care şi nechezat de cai şi freamăt de oaste mare c. Iar ei au zis unul către altul: „Regele Israelului a tocmit împotriva noastră, cu plată, pe regii Heteilor şi pe regii Egiptului, ca să vină asupră-ne...“. |
7 Şi s'au sculat şi au fugit pe'ntuneric şi şi-au lăsat în tabără, aşa cum erau, corturile şi caii şi asinii şi au fugit ca să-şi scape viaţa. |
8 Iar leproşii aceştia au pătruns, nu prea adânc, în tabără şi au intrat într'un cort şi au mâncat şi au băut şi au luat de acolo argint şi aur şi haine, şi s'au dus şi le-au ascuns, apoi s'au întors şi au intrat în alt cort şi au luat şi de acolo şi s'au dus şi le-au ascuns. |
9 Şi au zis unul către altul: „Ce facem noi, nu facem bine! Ziua aceasta e o zi de noutăţi bune; dacă tăcem şi aşteptăm până se face ziuă, atunci noi vom da de bucluc; aşadar, hai să ne ducem şi să dăm noi de veste la casa regelui!“ |
10 Şi s'au dus şi au strigat la poarta cetăţii şi le-au dat de veste, zicând: „Am intrat în tabăra Sirienilor; şi, iată, acolo nu se află nici un om, nici măcar glas de om, ci doar cai legaţi şi asini legaţi şi corturile lor aşa cum erau“. |
11 Atunci portarii au strigat şi au dat de veste înlăuntru, în casa regelui. |
12 Iar regele, sculându-se noaptea, le-a zis servilor săi: „Acum am să vă spun eu vouă ce fac Sirienii cu noi: Ei ştiu că noi suntem flămânzi şi au ieşit din tabără şi s'au ascuns pe câmp, zicând: – Ei vor ieşi din cetate, iar noi îi vom prinde de vii şi vom intra în cetate“. |
13 Dar unul din servii săi, răspunzând, a zis: „Să se ia cei cinci cai care au mai rămas, care sunt aici (că atât mai rămăsese pentru toată gloata lui Israel), şi vom trimite acolo şi vom vedea“. |
14 Aşa că au luat doi călăreţi, pe care regele lui Israel i-a trimis după regele Siriei, zicându-le: „Mergeţi şi vedeţi!“ |
15 Şi au mers pe urma aceluia până la Iordan; şi, iată, tot drumul era plin de hainele şi de uneltele pe care Sirienii, în zăpăceala lor, le aruncaseră. Atunci trimişii s'au întors şi i-au spus regelui lui Israel. |
16 Şi a ieşit poporul şi a jefuit tabăra Sirienilor; o măsură de făină aleasă a scăzut la preţul de un siclu, iar două măsuri de orz, tot la un siclu, după cuvântul Domnului. |
17 Iar regele l-a pus mai-mare la poartă pe cel ce era al treilea după el – pe al cărui braţ se rezema regele –; şi acolo, în poartă, a fost călcat în picioare de popor şi a murit, aşa cum omul lui Dumnezeu grăise atunci când solul se coborâse la el d. |
18 Şi a fost aşa cum Elisei îi spusese regelui când i-a zis: „Două măsuri de orz, un siclu, şi o măsură de făină aleasă, un siclu: acestea vor fi preţurile mâine, la vremea aceasta, în poarta Samariei“, |
19 şi aşa cum s'a întâmplat când cel ce era al treilea după rege zisese către Elisei: „Iată, chiar dacă Domnul ar deschide jgheaburile cerului, nici atunci nu va fi cu putinţă un astfel de lucru“, la care Elisei a răspuns: „Tu, cu ochii tăi vei vedea, dar de acolo nu vei mânca“. |
20 Aşa a fost: în poartă l-a călcat poporul în picioare şi a murit. |
[ VT ] Vechiul Testament
[ 4Rg ] Cartea a Patra a Regilor
[ Cap. 8 ] | CAPITOLUL 8 Şunamita şi bunurile ei. Elisei şi Hazael. Ioram şi Ohozia, regii lui Iuda. |
1 Elisei a grăit către femeia căreia îi înviase copilul şi i-a zis: „Scoală-te şi pleacă, tu şi casa ta a, şi locuieşte unde vei putea; căci Domnul a chemat foamete în ţară, care va fi în ţară vreme de şapte ani“. |
2 Atunci femeia s'a sculat şi a făcut după cuvântul lui Elisei. Şi s'a dus, ea şi casa ei, şi a locuit în ţara Filistenilor vreme de şapte ani. |
3 Şi a fost că după ce acei şapte ani s'au încheiat, femeia s'a întors din ţara Filistenilor în cetate şi a venit la rege ca să-l roage pentru casa ei şi ţarinile sale b. |
4 Aceasta, la vremea când regele grăia către Ghehazi, servul omului lui Dumnezeu, zicând: „Vorbeşte-mi despre toate lucrurile cele mari pe care le-a făcut Elisei“. |
5 Şi a fost că'n timp ce acesta îi spunea regelui cum îl înviase [Elisei] pe copilul cel mort, iată că, tocmai atunci, femeia al cărei copil fusese înviat de Elisei striga către rege pentru casa şi ţarinile sale. Atunci Ghehazi a zis: „O, rege, stăpâne, aceasta-i femeia şi acesta-i fiul ei, cel pe care Elisei l-a înviat!“ |
6 Regele a întrebat-o pe femeie, iar ea i-a povestit. Atunci regele i-a dat un eunuc, zicându-i acestuia: „Întoarce-i tot ceea ce era al ei, precum şi toate roadele ţarinei din ziua'n care a părăsit ţara şi până astăzi!“ |
7 Elisei a venit în Damasc la vremea când regele Siriei, fiul lui Hadad c, era bolnav. Şi i s'a spus: „Omul lui Dumnezeu a venit aici“. |
8 Atunci regele i-a zis lui Hazael: „Ia în mână un dar d şi du-te în faţa omului lui Dumnezeu, şi printr'însul întreabă-L pe Domnul, zicând: – Mă voi vindeca eu oare de această boală?“ |
9 Hazael s'a dus atunci să-l întâmpine; şi'n mână a luat, drept dar, toate bunătăţile Damascului, cât încăpea pe patruzeci de cămile; şi a venit, i-a stat înainte şi i-a zis: „Fiul tău, fiul lui Hadad, regele Siriei, m'a trimis la tine, zicând: – Mă voi vindeca eu oare de această boală?“ |
10 Iar Elisei i-a zis: „Du-te şi spune-i: «Negreşit, vei trăi», deşi Domnul mi-a arătat că el, negreşit, va muri“ e. |
11 Atunci Hazael i-a stat în faţă şi l-a pironit cu ochii până când acela n'a mai suferit. Şi omul lui Dumnezeu a început să plângă. |
12 Iar Hazael i-a zis: „De ce plângi, domnul meu?“ Iar acela a zis: „Fiindcă ştiu câte rele le vei face tu fiilor lui Israel: cetăţile lor le vei nimici cu foc, floarea vitejilor lor o vei ucide cu sabia, pe pruncii lor îi vei zdrobi şi pe cele însărcinate le vei spinteca“. |
13 Şi i-a zis Hazael: „Cine-i oare robul tău?: câine câinos, ca să facă el asemenea grozăvii?“ Atunci Elisei i-a zis: „Domnul mi-a arătat că tu vei fi rege peste Siria“ f. |
14 Iar acela a plecat de lângă Elisei şi s'a dus la stăpânul său. Acesta i-a zis: „Ce ţi-a spus Elisei?“ Acela i-a zis: „Elisei mi-a spus că, negreşit, vei trăi“. |
15 Şi a fost că, a doua zi, el a luat o învelitoare şi a înmuiat-o în apă şi i-a pus-o pe faţă, iar acela a murit. Aşa că Hazael a devenit rege în locul lui. |
16 În cel de-al cincilea an al domniei lui Ioram, fiul lui Ahab, regele lui Israel, a devenit rege Ioram, fiul lui Iosafat, regele lui Iuda g. |
17 Treizeci şi doi de ani avea când a început să domnească; şi a domnit în Ierusalim vreme de opt ani. |
18 El a umblat în căile regilor lui Israel, aşa cum făcuse casa lui Ahab (căci femeia lui era fiica lui Ahab), şi a făcut ceea ce e rău în faţa Domnului. |
19 Dar Dumnezeu n'a vrut să nimicească pe Iuda, de dragul lui David, robul său, căruia îi spusese că-i va da întotdeauna un luminător, lui şi fiilor săi. |
20 În zilele lui s'au eliberat Edomiţii, prin răscoală, de sub stăpânirea lui Iuda h, şi şi-au pus un rege peste ei. |
21 Şi s'a dus Ioram la Ţair; şi'mpreună cu el, toate carele lui. Şi s'a sculat noaptea şi i-a lovit pe Edomiţii care-l împresuraseră, şi pe căpeteniile carelor, dar grosul luptătorilor au fugit în corturile lor. |
22 Aşa s'au eliberat Edomiţii, prin răscoală, de sub stăpânirea lui Iuda, până'n ziua de astăzi. Atunci şi tot aşa s'a eliberat Libna. |
23 Cât despre celelalte întâmplări ale lui Ioram, despre toate faptele lui, oare nu sunt ele scrise în Cartea Faptelor din Vremea Regilor lui Iuda? |
24 Ioram a adormit împreună cu părinţii săi şi a fost îngropat laolaltă cu părinţii săi în cetatea lui David. Iar în locul lui a devenit rege Ohozia, fiul său. |
25 Ohozia, fiul lui Ioram, regele lui Iuda, a devenit rege în cel de al doisprezecelea an al domniei lui Ioram, fiul lui Ahab. |
26 Ohozia era de douăzeci şi doi de ani când a devenit rege şi a domnit în Ierusalim doar un an. Pe mama lui o chema Atalia şi era fiica lui Omri, regele lui Israel. |
27 El a umblat în calea casei lui Ahab şi a făcut ceea ce e rău în faţa Domnului, aşa cum făcuse casa lui Ahab, de vreme ce era ruda lui Ahab. |
28 El s'a dus cu Ioram, fiul lui Ahab, să se războiască împotriva lui Hazael, regele Siriei, la Ramotul Galaadului; dar Sirienii l-au rănit pe Ioram. |
29 Atunci regele Ioram s'a întors să se vindece în Izreel de rana pe care i-o făcuseră Sirienii la Ramot, când se luptase cu Hazael, regele Siriei. Iar Ohozia, fiul lui Ioram, regele lui Iuda, a venit la Izreel să-l vadă pe Ioram, fiul lui Ahab, acesta fiind bolnav. |
[ VT ] Vechiul Testament
[ 4Rg ] Cartea a Patra a Regilor
[ Cap. 9 ] | CAPITOLUL 9 Iehu, uns rege peste Israel. Iehu ucide pe regele lui Israel şi pe al lui Iuda. |
1 Profetul Elisei l-a chemat pe unul din fiii profeţilor şi i-a zis: „Încinge-ţi mijlocul, ia în mână cornul cu acest untdelemn şi du-te la Ramotul Galaadului. |
2 Şi vei intra acolo şi-l vei vedea pe Iehu, fiul lui Iosafat, fiul lui Nimşi. Şi, intrând, îl vei face să se ridice dintre fraţii lui şi-l vei duce într'o cămară de taină. |
3 Şi vei lua cornul cu untdelemn şi-l vei turna pe capul lui şi-i vei zice: Aşa grăieşte Domnul: «Te-am uns rege peste Israel!» Apoi vei deschide uşa şi vei fugi fără zăbavă“. |
4 Şi tânărul, profetul, s'a dus la Ramotul Galaadului. |
5 Şi a intrat. Şi, iată, acolo şedeau căpitanii oastei. Şi a zis: „Căpitane, am ceva să-ţi spun“. Iar Iehu a zis: „Căruia dintre noi?“ Acela a zis: „Ţie, căpitane“. |
6 Şi s'a sculat şi a intrat în casă; şi a turnat untdelemnul pe capul său şi i-a zis: „Aşa grăieşte Domnul, Dumnezeul lui Israel: «Te-am uns să fii rege peste poporul Domnului, peste Israel. |
7 Şi vei nimici de dinaintea Mea casa lui Ahab, stăpânul tău, şi vei răzbuna sângele robilor mei, profeţii, şi sângele tuturor slujitorilor Domnului, din mâna Izabelei, |
8 şi din mâna întregii case a lui Ahab; din casa lui Ahab vei stârpi toată partea bărbătească, fie rob, fie liber în Israel a. |
9 Şi voi face cu casa lui Ahab aşa cum am făcut cu casa lui Ieroboam, fiul lui Nabat, şi cu casa lui Baeşa, fiul lui Ahia. |
10 Câinii o vor mânca pe Izabela în câmpul Izreel, şi nu va fi cine s'o îngroape»“. Şi a deschis uşa şi a fugit. |
11 Iehu a ieşit la servii domnului său, iar aceia i-au zis: „E bine? De ce-a venit la tine bezmeticul acesta b?“ El le-a zis: „Voi cunoaşteţi omul şi ce mi-a spus“. |
12 Dar ei au zis: „N'ai dreptate; spune-ne acum“. Atunci Iehu le-a zis: „Asta şi asta mi-a grăit; şi mi-a spus: «Aşa grăieşte Domnul: – Te-am uns rege peste Israel»“. |
13 Iar ei, auzind aceasta, s'au grăbit să-şi ia fiecare haina şi să şi-o pună sub el, ca să pară că stă mai sus... c Şi au sunat din trâmbiţă, strigând: „Iehu este rege!“ |
14 Iehu, fiul lui Iosafat, fiul lui Nimşi, s'a ridicat împotriva lui Ioram – acest Ioram apăra Ramotul Galaadului şi întregul Israel împotriva lui Hazael, regele Siriei. |
15 Iar regele Ioram se întorsese să se vindece în Izreel de rănile pe care i le făcuseră Sirienii în războiul său cu Hazael, regele Siriei. Şi a zis Iehu: „Dacă sunteţi într'un cuget cu mine, să nu iasă din cetate vreun fugar care să se ducă şi să dea de veste în Izreel“. |
16 Iehu a încălecat şi a pornit şi s'a coborât la Izreel – căci Ioram, regele lui Israel, se vindeca în Izreel de săgetăturile cu care Sirienii îl răniseră la Ramot, în războiul cu Hazael, regele Siriei (căci el era bărbat tare şi puternic d) – unde se coborâse Ohozia, regele lui Iuda, să-l vadă pe Ioram. |
17 Iar un străjer s'a suit în turnul lui Izreel şi a văzut praful pe care Iehu îl stârnea apropiindu-se; şi a zis: „Văd praf“. Şi i-a zis Ioram: „Ia un călăreţ şi trimite-l în întâmpinare şi să zică: „Cu pace vii?“ |
18 Călăreţul s'a dus să-i întâmpine şi a zis: „Aşa grăieşte regele: – Cu pace vii?“ Dar Iehu a zis: „Ce ai tu de-a face cu pacea?: Treci în spatele meu!“ Iar străjerul a spus, zicând: „Trimisul a ajuns la ei, dar de întors nu s'a întors“. |
19 Atunci a trimis un alt călăreţ, care s'a dus la el şi i-a zis: „Aşa grăieşte regele: – Cu pace vii?“ Dar Iehu i-a zis: „Ce ai tu de-a face cu pacea?: Treci în spatele meu!“ |
20 Iar străjerul a spus, zicând: „A ajuns la ei, dar de întors nu s'a întors. Dar cel ce mână este Iehu, fiul lui Nimşi, căci aleargă ca un apucat“. |
21 Atunci Ioram a zis: „Înhamă!“; şi au înhămat caii la car. Şi au ieşit Ioram, regele lui Israel, şi Ohozia, regele lui Iuda, fiecare în carul său, şi s'au dus să-l întâmpine pe Iehu; şi l-au aflat la ţarina lui Nabot Izreeliteanul. |
22 Şi a fost că atunci când Ioram l-a văzut pe Iehu, i-a zis: „Cu pace vii, Iehu?“ Dar Iehu a zis: „Ce fel de pace?: încă mai puiesc destrăbălările mamei tale Izabela şi multele ei vrăjitorii...“. |
23 Atunci Ioram şi-a întors mâinile şi a fugit, zicându-i lui Ohozia: „Trădare, Ohozia!“ |
24 Dar Iehu şi-a încordat arcul cu toată întreaga lui putere şi l-a lovit pe Ioram între umeri; săgeata i-a trecut prin inimă, iar el a căzut pe genunchi. |
25 Şi a zis Iehu către Bidcar, căpetenia oştirii: „Aruncă-l în ţarina lui Nabot Izreelitul!: adu-ţi aminte că'n timp ce noi doi călăream în urma lui Ahab, tatăl său, Domnul a aruncat asupră-i această prezicere, zicând: |
26 – Ieri am văzut sângele lui Nabot şi sângele fiilor săi, zice Domnul; aici, în ţarina aceasta, aici îl voi răzbuna, zice Domnul... e Aşadar, ridică-l şi aruncă-l în această ţarină, după cuvântul Domnului!“ |
27 Iar Ohozia, regele lui Iuda, văzând aceasta, a fugit pe drumul ce duce la Bethagan f. Iar Iehu a alergat după el şi a zis: „Şi pe ăsta!“ Şi cineva l-a lovit în car, în dreptul Gurului care este lângă Ibleam. El a fugit la Meghiddo g şi a murit acolo. |
28 Iar servii săi l-au pus în car şi l-au dus la Ierusalim şi l-au îngropat în mormântul său din cetatea lui David. |
29 Ohozia devenise rege în cel de al unsprezecelea an al domniei lui Ioram, fiul lui Ahab. |
30 Apoi Iehu a venit în Izreel. Iar Izabela, auzind de aceasta, şi-a vopsit ochii şi şi-a împodobit capul şi s'a uitat pe fereastră |
31 în timp ce Iehu intra în cetate h. Şi a zis: „Oare Zimri, ucigaşul stăpânului său, va avea el pace?“ i |
32 El şi-a ridicat capul spre fereastră, a văzut-o şi a zis: „Cine eşti tu? Vino cu mine jos!“ Spre el, jos, se uitau de sus doi eunuci. |
33 El le-a zis: „Aruncaţi-o jos!“ Iar ei au aruncat-o j; sângele ei a stropit peretele şi caii, care au călcat-o în picioare. |
34 Iar Iehu a intrat şi a mâncat şi a băut şi a zis: „Aveţi grijă acum de blestemata aia şi s'o îngropaţi, că e fiică de rege“. |
35 Şi s'au dus s'o îngroape, dar din ea nu s'a mai găsit decât capul, picioarele şi palmele mâinilor. |
36 Şi s'au întors şi i-au spus lui Iehu, iar el a zis: „E cuvântul Domnului, pe care El l-a grăit prin robul Său Ilie Tesviteanul, zicând: – În ţarina Izreel o să mănânce câinii cărnurile Izabelei k; |
37 şi va fi stârvul Izabelei ca gunoiul pe ogorul din câmpul Izreel, aşa că nimeni nu va putea să zică: – Aceasta e Izabela!...“. |
[ VT ] Vechiul Testament
[ 4Rg ] Cartea a Patra a Regilor
[ Cap. 10 ] | CAPITOLUL 10 Stârpirea neamului lui Ahab şi a cultului lui Baal. Domnia lui Iehu. |
1 Ahab avea şaptezeci de fii în Samaria. Iar Iehu a făcut o scrisoare şi a trimis-o în Samaria la mai-marii Samariei şi la bătrâni şi la cei ce se îngrijeau de fiii lui Ahab, zicând: |
2 „... Şi acum, de îndată ce această scrisoare va ajunge la voi (fiindcă aci, cu voi, se află fiii stăpânului vostru şi cu voi sunt carele şi caii şi armele şi cetăţile întărite), |
3 puneţi ochii pe cel mai bun şi mai potrivit dintre fiii stăpânului vostru şi aşezaţi-l pe tronul tatălui său şi bateţi-vă pentru casa domnului vostru“. |
4 Iar ei s'au înspăimântat foarte tare şi au zis: „Iată, doi regi n'au putut să-i stea împotrivă; cum vom putea noi?“ |
5 Atunci mai-marii casei şi căpeteniile cetăţii şi bătrânii şi îngrijitorii au trimis la Iehu, zicând: „Noi suntem robii tăi şi oricâte ne vei spune vom face; nu vom pune rege pe nimeni; ce crezi tu că e bine, aceea vom face“ a. |
6 Iehu le-a trimis o a doua scrisoare, zicând: „Dacă voi sunteţi de-ai mei şi ascultaţi de vorba mea, luaţi capetele acelor bărbaţi care sunt fiii stăpânului vostru şi aduceţi-le la mine, în Izreel, mâine pe vremea aceasta“. Acuma, fiii regelui erau şaptezeci; pe aceştia îi hrăneau bogaţii cetăţii. |
7 Şi a fost că dacă a ajuns scrisoarea la ei, i-au luat pe fiii regelui şi i-au înjunghiat – pe cei şaptezeci de bărbaţi – şi le-au pus capetele în coşuri şi le-au trimis în Izreel. |
8 Şi a venit la el un sol şi i-a spus, zicând: „Au adus capetele fiilor regelui“. Iar el a zis: „Puneţi-le în două grămezi, lângă poarta cetăţii, până dimineaţă“. |
9 Şi s'a făcut dimineaţă, iar el a ieşit şi s'a aşezat şi a zis către întregul popor: „Voi nu aveţi nici o vină b. Iată, eu m'am ridicat împotriva stăpânului meu şi l-am omorât; dar pe toţi aceştia, cine i-a ucis? |
10 Vedeţi acum că nimic pe pământ nu rămâne ne'mplinit din cuvântul pe care Domnul l-a grăit împotriva casei lui Ahab; căci Domnul este Cel ce a făcut tot ceea ce El a spus prin mâna robului său Ilie“. |
11 Şi Iehu i-a ucis pe toţi cei ce mai rămăseseră din casa lui Ahab în Izreel şi pe toţi cei mai de seamă ai lui şi pe apropiaţii lui şi pe preoţii lui, că n'a mai rămas nimeni dintre ai lui. |
12 Şi s'a ridicat Iehu şi s'a dus în Samaria. Şi ajungând în drum la Bet-Eched c, |
13 i-a aflat pe fraţii lui Ohozia, regele lui Iuda, şi a zis: „Cine sunteţi voi?“ Iar ei au zis: „Suntem fraţii lui Ohozia, şi ne ducem să dăm bineţe fiilor regelui şi fiilor reginei“. |
14 Iar el a zis: „Luaţi-i de vii!“ Şi i-a înjunghiat acolo, la Bet-Eched: patruzeci şi doi de oameni; şi n'a lăsat viu pe nici unul din ei. |
15 Apoi, plecând de acolo, l-a aflat pe Ionadab, fiul lui Recab, care venea să-l întâlnească. Acela i-a dat bineţe, iar Iehu i-a zis: „Este inima ta dreaptă cu inima mea, aşa cum inima mea este cu a ta?“ Ionadab a zis: „Este“. Iar Iehu a zis: „Dacă este, atunci dă-mi mâna!“ Acela i-a dat mâna, iar el l-a luat cu sine în car d. |
16 Şi i-a zis: „Vino cu mine şi vezi râvna mea pentru Domnul Sabaot!“ Şi l-a făcut să şadă în carul său. |
17 Şi au intrat în Samaria şi i-au ucis pe toţi cei ce mai rămăseseră din casa lui Ahab în Samaria, până i-a stârpit, după cuvântul pe care Domnul i-l grăise lui Ilie. |
18 Şi a adunat Iehu tot poporul şi le-a zis: „Ahab l-a slujit pe Baal puţin; Iehu îl va sluji mult. |
19 Şi acum: chemaţi-i la mine pe toţi profeţii lui Baal şi pe toţi slujitorii lui şi pe toţi preoţii lui! Nici unul să nu lipsească, fiindcă mare jertfă îi voi aduce eu lui Baal; cel ce va lipsi va muri. (Iehu însă a făcut aceasta cu şiretlic, ca să-i poată nimici pe slujitorii lui Baal.) |
20 Şi a zis Iehu: „Faceţi-i lui Baal o sfântă serbare!“ Iar ei au făcut chemarea. |
21 Şi a trimis Iehu în tot Israelul, zicând: „Să vină acum toţi slujitorii lui Baal şi toţi preoţii lui şi toţi profeţii lui, şi nimeni să nu lipsească; fiindcă o jertfă mare voi aduce; cel ce nu va veni nu va trăi“. Aşa că au venit toţi slujitorii lui Baal şi toţi preoţii lui şi toţi profeţii lui; n'a fost nici unul care să nu fi venit; şi au intrat în templul lui Baal; şi s'a umplut templul lui Baal de la un capăt la celălalt. |
22 Şi a zis Iehu către veşmântari: „Aduceţi câte un veşmânt pentru toţi slujitorii lui Baal!“ Şi le-au adus veşminte. |
23 Apoi Iehu, împreună cu Ionadab, fiul lui Recab, a intrat în templul lui Baal şi le-a zis slujitorilor lui Baal: „Cercetaţi şi vedeţi dacă nu cumva se află printre voi vreunul din slujitorii Domnului, pentru că aici nu trebuie să mai fie altcineva decât numai şi numai slujitorii lui Baal“. |
24 Şi a intrat să aducă jertfe şi arderi-de-tot. |
25 Şi a fost că dacă a adus arderea-de-tot, Iehu le-a zis pedestraşilor săi şi căpitanilor lor: „Intraţi şi ucideţi-i!; nici un om dintre ei să nu scape!“ Şi i-au trecut prin ascuţişul săbiei; pedestraşii şi căpitanii le-au aruncat trupurile. Apoi s'au dus în cetatea unde se afla capiştea lui Baal |
26 şi au scos afară stâlpul lui Baal şi l-au ars; |
27 şi au doborât stâlpii lui Baal e, iar capiştea lui Baal au dărâmat-o şi au făcut din ea umblătoare f până'n ziua de azi. |
28 Aşa l-a stârpit Iehu pe Baal din Israel. |
29 Iehu însă nu s'a îndepărtat de păcatele lui Ieroboam, fiul lui Nabat, care-l făcuse pe Israel să păcătuiască; în Betel şi în Dan se aflau juninci de aur. |
30 Şi a zis Domnul către Iehu: „Fiindcă tu ai făcut bine ceea ce era drept în ochii Mei şi ai îndeplinit împotriva casei lui Ahab tot ceea ce Eu aveam la inimă, fiii tăi până la al patrulea neam vor şedea pe tronul lui Israel“. |
31 Dar Iehu nu şi-a dat silinţa să umble cu toată inima lui în legea Domnului, Dumnezeului lui Israel, şi nu s'a abătut de la păcatele lui Ieroboam, fiul lui Nabat, cel care-l făcuse pe Israel să păcătuiască. |
32 În zilele acelea a început Domnul să taie părţi din ţara lui Israel; Hazael le-a lovit în toate hotarele lui Israel: |
33 la răsărit de Iordan, tot ţinutul Galaadului, al lui Gad, al lui Ruben şi al lui Manase, începând de la Aroer, care se află pe ţărmul râului Arnon, şi Galaadul şi Vasanul g. |
34 Cât despre celelalte întâmplări ale lui Iehu, despre toate vitejiile lui şi despre războaiele pe care le-a purtat, oare nu sunt ele scrise în Cartea Faptelor din Vremea Regilor lui Israel? |
35 Şi a adormit Iehu împreună cu părinţii săi şi l-au îngropat în Samaria. Iar în locul lui a devenit rege Ioahaz, fiul său. |
36 Iar timpul domniei lui Iehu peste Israel, în Samaria, a fost de douăzeci şi opt de ani. |
[ VT ] Vechiul Testament
[ 4Rg ] Cartea a Patra a Regilor
[ Cap. 11 ] | CAPITOLUL 11 Atalia şi Ioaş. |
1 Iar Atalia, mama lui Ohozia a, văzând că fiul ei e mort, s'a ridicat şi a stârpit tot ce era sânge regesc. |
2 Dar Ioşeba, fiica regelui Ioram, sora lui Ohozia, l-a luat pe Ioaş, fiul fratelui ei, furându-l de printre fiii regelui care trebuiau ucişi, şi l-a furişat – pe el şi pe doica lui – în odaia de dormit, ascunzându-l astfel de faţa Ataliei; şi el n'a fost ucis. |
3 Şi împreună cu ea a rămas ascuns în templul Domnului vreme de şase ani, timp în care Atalia a domnit peste ţară. |
4 În cel de al şaptelea an, preotul Iehoiada a trimis şi a luat sutaşi dintre Cheretieni b şi dintre pedestraşi şi i-a adus la el în templul Domnului şi a făcut cu ei un legământ în numele Domnului şi le-a luat jurământ; atunci Iehoiada le-a arătat pe fiul regelui c. |
5 Şi le-a poruncit, zicând: „Iată ce aveţi de făcut: o treime din voi veţi intra sâmbătă şi veţi sta de strajă la casa regelui, în pridvor; |
6 o treime, la poarta Sur; şi o treime, la poarta din spatele pedestraşilor; şi ţineţi ochii pe casă! d |
7 Iar două părţi din voi, din cei plecaţi în ziua de sâmbătă, veţi răspunde de paza regelui în templul Domnului. |
8 Şi veţi face cerc în jurul regelui, fiecare cu arma în mână; cel ce va intra în rânduri, va muri. Şi veţi fi cu regele când va ieşi şi când va intra“. |
9 Iar sutaşii au făcut tot ceea ce înţeleptul Iehoiada le poruncise; şi fiecare şi-a luat oamenii săi – atât pe cei ce intrau, cât şi pe cei ce ieşeau din slujbă sâmbăta – şi au venit la preotul Iehoiada. |
10 Iar preotul le-a dat sutaşilor săbiile şi suliţele regelui David, care se aflau în templul Domnului e. |
11 Şi s'au aşezat oştenii împrejurul regelui, fiecare cu arma'n mână, de la colţul din dreapta până la colţul din stânga al templului, şi până la jertfelnic şi de jur-împrejurul templului. |
12 Şi l-a adus în faţă pe fiul regelui şi i-a pus coroana şi însemnele; şi l-a proclamat rege şi l-a uns; iar ei au bătut din palme şi au strigat: „Trăiască regele!“ |
13 Atunci Atalia a auzit larma poporului ce alerga, şi a intrat la popor în templul Domnului. |
14 Şi, privind, iată că regele şedea, după rânduială, în scaunul de judecată; iar cântăreţii şi trâmbiţaşii erau în faţa regelui; şi'ntregul popor al locului se bucura şi suna din trâmbiţe. Atunci Atalia şi-a sfâşiat hainele şi a strigat: „Uneltire! Uneltire... !“ |
15 Dar preotul Iehoiada le-a poruncit sutaşilor mai-mari peste oaste şi le-a zis: „Scoateţi-o din rânduri!; iar cel ce va merge după ea, acela negreşit va muri de sabie!“ Aceasta, fiindcă preotul a zis: „Să nu fie omorâtă în templul Domnului!“ |
16 Şi şi-au pus mâinile pe ea şi au împins-o pe calea intrării Cailor până la casa regelui, şi acolo au ucis-o. |
17 Iar Iehoiada a făcut un legământ între Domnul şi rege şi popor, aşa ca ei să fie poporul Domnului f. |
18 Şi'ntregul popor al ţării a intrat în templul lui Baal şi l-au dărâmat; jertfelnicele şi chipurile lui le-au sfărâmat cu totul, pe Matan, preotul lui Baal, l-au ucis în faţa jertfelnicelor, iar preotul [Iehoiada] a aşezat strajă în templul Domnului. |
19 Şi i-a luat pe sutaşi şi pe Cheretieni şi pe pedestraşi şi întregul popor din partea locului şi l-au coborât pe rege din templul Domnului şi au ajuns la casa regelui pe calea porţii Alergătorilor, şi acolo l-au aşezat pe tronul regilor. |
20 Şi'ntregul popor al ţării s'a bucurat, iar cetatea s'a liniştit. Aşadar, pe Atalia au ucis-o cu sabia în casa domnească. |
[ VT ] Vechiul Testament
[ 4Rg ] Cartea a Patra a Regilor
[ Cap. 12 ] | CAPITOLUL 12 Domnia şi moartea lui Ioaş. |
1 Ioaş avea şapte ani când a devenit rege. |
2 Ioaş a început să domnească în cel de al şaptelea an al lui Iehu şi a domnit în Ierusalim vreme de patruzeci de ani. |
3 Atâta vreme cât l-a îndrumat preotul Iehoiada, Ioaş a făcut ceea ce e drept în faţa Domnului; |
4 doar înălţimile nu le-a desfiinţat, căci poporul încă mai aducea jertfe şi tămâieri pe înălţimi. |
5 Şi a zis Ioaş către preoţi: „Toţi banii sfintelor datorinţe ce se aduc în casa Domnului, banii răscumpărării – adică toţi banii pe care omul îi aduce pentru răscumpărare – şi toţi banii pe care din inimă îi aduce omul în templul Domnului a, |
6 preoţii să-i ia pentru ei, fiecare de la cel pe care-l cunoaşte; şi ei să dreagă stricăciunile templului, oriunde s'ar afla acele stricăciuni“. |
7 Cu toate acestea, vreme de douăzeci şi trei de ani din domnia lui Ioaş, preoţii nu au dres stricăciunile templului b. |
8 Atunci regele Ioaş i-a chemat pe Iehoiada şi pe preoţi şi le-a zis: „De ce n'aţi dres stricăciunile templului? De acum nu veţi mai lua bani pentru răscumpărările pe care le faceţi, ci îi veţi da pentru dregerea templului“. |
9 Preoţii s'au învoit să nu mai primească bani de la popor, şi nu ei să dreagă stricăciunile templului. |
10 Atunci preotul Iehoiada a luat o ladă şi i-a făcut deasupra o deschizătură, în capac, şi a pus-o lângă jertfelnic, în partea dreaptă, pe unde intra poporul în templul Domnului. Iar preoţii care stăteau de pază la uşă puneau acolo toţi banii ce se aflau în templul Domnului. |
11 Şi când vedeau că în ladă se adunaseră mulţi bani, atunci veneau secretarul regelui şi arhiereul şi strângeau şi numărau banii ce se aflaseră în templul Domnului. |
12 Banii astfel adunaţi îi dădeau în mâinile celor rânduiţi să facă lucrările, supraveghetorii templului Domnului; iar ei îi plăteau pe dulgherii şi pe meşterii care lucrau în templul Domnului, |
13 pe zidari şi pe cioplitorii în piatră, costul lemnăriei şi al pietrei cioplite pentru dregerea stricăciunilor din templul Domnului, precum şi orice alte cheltuieli de întreţinere a templului Domnului. |
14 Dar din banii aduşi în templul Domnului nu se puteau face tăvi de argint, cuie înflorate, cupe sau trâmbiţe sau orice fel de vas de aur sau de argint c, |
15 ci li se dădeau lucrătorilor, care făceau cu ei îmbunătăţiri în templul Domnului. |
16 Şi nu se cerea socoteală de la oamenii cărora li se încredinţau banii ca să-i dea lucrătorilor, fiindcă aceia erau cu desăvârşire cinstiţi d. |
17 Însă banii din jertfa pentru păcat şi banii din jertfa pentru greşală, care intrau în templul Domnului, pe aceia îi luau preoţii. |
18 Atunci s'a ridicat Hazael, regele Siriei, şi a pornit cu război împotriva Gatului şi l-a luat. Hazael însă şi-a pus în gând să meargă şi împotriva Ierusalimului. |
19 Dar Ioaş, regele lui Iuda, a luat toate sfintele odoare pe care le dăruiseră Iosafat, Ioram şi Ohozia, părinţii săi şi regii Iudei, precum şi sfintele odoare pe care el însuşi le dăruise, şi tot aurul ce s'a găsit în vistieria templului Domnului şi în casa regelui, şi i le-a trimis lui Hazael, regele Siriei; iar acesta s'a întors dinspre Ierusalim. |
20 Cât despre celelalte întâmplări ale lui Ioaş, despre toate faptele lui, iată, oare nu sunt ele scrise în Cartea Faptelor din Vremea Regilor lui Iuda? |
21 Slugile e lui însă s'au ridicat şi au uneltit şi l-au ucis pe Ioaş în casa Milo, ce se află în Sela. |
22 Cei ce l-au lovit au fost slugile sale Iosacar, fiul lui Şimeat, şi Iozabad, fiul lui Şomer; el a murit şi a fost îngropat împreună cu părinţii lui în cetatea lui David. În locul lui a devenit rege Amasia, fiul său. |
[ VT ] Vechiul Testament
[ 4Rg ] Cartea a Patra a Regilor
[ Cap. 13 ] | CAPITOLUL 13 Ioahaz şi Ioaş, regii lui Israel. Moartea lui Elisei. |
1 În cel de al douăzeci şi treilea an al domniei lui Ioaş, fiul lui Ohozia, regele lui Iuda, rege peste Israel, în Samaria, a devenit Ioahaz, fiul lui Iehu, care a domnit şaptesprezece ani. |
2 El a făcut ceea ce e rău în ochii Domnului şi a umblat în păcatele lui Ieroboam, fiul lui Nabat, care-l făcuse pe Israel să păcătuiască, şi nu s'a abătut de la ele. |
3 Şi cu aprindere S'a mâniat Domnul pe Israel şi l-a dat pe'ntotdeauna în mâna lui Hazael, regele Siriei, şi în mâna lui Benhadad, fiul lui Hazael a. |
4 Atunci Ioahaz I s'a rugat Domnului, iar Domnul l-a ascultat, de vreme ce vedea necazul cu care regele Siriei îi strâmtora pe Israeliţi. |
5 Şi le-a dat Dumnezeu mântuire Israeliţilor şi i-a scăpat de sub stăpânirea Siriei, iar fiii lui Israel au locuit, ca şi mai înainte, în casele lor. |
6 Numai că ei nu s'au îndepărtat de păcatele casei lui Ieroboam, cel care-l făcuse pe Israel să păcătuiască; dimpotrivă, tocmai în ele au umblat; tufişurile b încă mai dăinuiau în Samaria. |
7 Din oastea lui Ioahaz nu-i mai rămăseseră decât cincizeci de călăreţi şi zece care de luptă şi zece mii de pedestraşi, căci regele Siriei o nimicise şi o făcuse pulberea drumurilor. |
8 Cât despre celelalte întâmplări ale lui Ioahaz, despre toate faptele lui şi despre vitejiile lui, oare nu sunt ele scrise în Cartea Faptelor din Vremea Regilor lui Israel? |
9 Şi a adormit Ioahaz împreună cu părinţii săi şi l-au îngropat în Samaria. Iar în locul lui a devenit rege Ioaş, fiul său. |
10 În cel de-al treizeci şi şaptelea an al domniei lui Ioaş, regele lui Iuda, rege peste Israel, în Samaria, a devenit Ioaş, fiul lui Ioahaz, care a domnit şaisprezece ani. |
11 El a făcut ceea ce e rău în ochii Domnului, neabătându-se de la nici unul din păcatele lui Ieroboam, fiul lui Nabat, cel care-l făcuse pe Israel să păcătuiască; dimpotrivă, în ele a umblat. |
12 Cât despre celelalte întâmplări ale lui Ioaş, despre toate faptele lui şi despre vitejiile lui împotriva lui Amasia, regele lui Iuda, oare nu sunt ele scrise în Cartea Faptelor din Vremea Regilor lui Israel? |
13 Şi a adormit Ioaş împreună cu părinţii lui şi a fost îngropat în Samaria, lângă regii lui Israel. Iar pe tronul său s'a urcat Ieroboam c. |
14 Elisei era pe atunci bolnav de o boală în urma căreia a şi murit. Iar Ioaş, regele lui Israel, a coborât la el şi a plâns deasupră-i şi a zis: „Părinte, părinte, carul lui Israel şi călăreţul lui!“ d |
15 Iar Elisei i-a zis: „Ia un arc şi săgeţi!“ Şi i s'au adus un arc şi săgeţi. |
16 Şi i-a zis regelui: „Pune-ţi mâna pe arc!“ Ioaş şi-a pus mâna pe arc, iar Elisei şi-a pus mâinile lui peste mâinile regelui e. |
17 Şi i-a zis: „Deschide fereastra dinspre răsărit!“ El a deschis-o f, iar Elisei i-a zis: „Săgetează!“ Şi el a săgetat. |
18 Şi a zis Elisei: „Săgeata mântuirii Domnului şi săgeata mântuirii de Siria!; îi vei bate pe Sirieni la Afec până-i vei mistui“. Şi i-a zis Elisei: „Ia un arc!“ Acela a luat, iar el i-a zis regelui lui Israel: „Bate în pământ!“ Regele a bătut de trei ori şi s'a oprit. |
19 Atunci omul lui Dumnezeu s'a supărat pe el şi i-a zis: „Dac'ai fi bătut de cinci sau şase ori, atunci ai fi bătut Siria pân'ai fi mistuit-o; acum însă o vei bate numai de trei ori“. |
20 Şi a murit Elisei; şi l-au îngropat g. Iar la începutul acelui an au intrat în ţară pâlcurile tâlhăreşti ale lui Moab. |
21 Şi a fost că'n timp ce unii îngropau un om, iată că au dat cu ochii de tâlhari şi l-au aruncat pe om în mormântul lui Elisei; şi de'ndată ce acela s'a atins de oasele lui Elisei, a înviat şi a stat pe picioarele lui h. |
22 Iar Hazael, regele Siriei, mari necazuri le-a adus Israeliţilor în toate zilele lui Ioahaz. |
23 Domnul însă a avut milă de ei, şi îndurare, şi a cătat spre ei de dragul legământului Său cu Avraam, cu Isaac şi cu Iacob i; Domnul n'a vrut să-i nimicească şi nu i-a lepădat de la faţa Lui j. |
24 Şi a murit Hazael, regele Siriei, iar în locul lui a devenit rege Benhadad, fiul său. |
25 Atunci Ioaş, fiul lui Ioahaz, şi-a revenit şi a luat de sub stăpânirea lui Benhadad, fiul lui Hazael, cetăţile pe care acela k le luase prin război de sub stăpânirea lui Ioahaz, tatăl său; de trei ori l-a bătut Ioaş, şi a recucerit cetăţile lui Israel. |
[ VT ] Vechiul Testament
[ 4Rg ] Cartea a Patra a Regilor
[ Cap. 14 ] | CAPITOLUL 14 Domnia şi moartea lui Amasia. Ieroboam al II-lea, regele lui Israel. |
1 În cel de al doilea an al domniei lui Ioaş, fiul lui Ioahaz, regele lui Israel, peste Iuda a început să domnească Amasia, fiul lui Ioaş. |
2 Când a început să domnească avea vârsta de douăzeci şi cinci de ani; şi a domnit în Ierusalim vreme de douăzeci şi nouă de ani; pe mama sa o chema Iehoadan, şi era din Ierusalim. |
3 El a făcut ceea ce e drept în ochii Domnului, însă nu ca David, părintele său; el şi-a potrivit faptele cu acelea ale lui Ioaş, tatăl său. |
4 Numai că nu a desfiinţat înălţimile, căci poporul încă mai aducea jertfe şi tămâieri pe înălţimi. |
5 Şi a fost că atunci când el a devenit stăpân pe putere, le-a ucis pe slugile care-l omorâseră pe tatăl său. |
6 Dar pe fiii ucigaşilor nu i-a ucis, potrivit cu ceea ce e scris în cartea legii lui Moise, cu ceea ce a poruncit Domnul, zicând: „Părinţii să nu fie daţi morţii pentru vina copiilor, nici copiii să nu fie daţi morţii pentru vina părinţilor: fiecare să moară pentru păcatul său“ a. |
7 Tot el a bătut zece mii de Edomiţi în Valea Sării şi a luat Stânca b prin luptă şi i-a pus numele Iocteel, [pe care-l poartă] până'n ziua de azi. |
8 Atunci Amasia a trimis soli la Ioaş – fiul lui Ioahaz, fiul lui Iehu –, regele lui Israel, zicând: „Vino să ne vedem faţă către faţă“ c. |
9 Dar Ioaş, regele lui Israel, a trimis la Amasia, regele lui Iuda, zicând: „Spinul Libanului a trimis să i se spună cedrului Libanului: – Dă-ţi fata după fiul meu... Dar fiarele sălbatice din Liban, în trecere, au călcat în picioare spinul!... |
10 Tu i-ai bătut şi i-ai rănit pe Edomiţi, şi inima te-a semeţit; slăveşte-te în casa ta; de ce să-ţi faci rău căutând prilej de ceartă? Tu vei cădea, şi Iuda cu tine“. |
11 Dar Amasia nu l-a ascultat. Aşa că Ioaş, regele lui Israel, s'a ridicat; el şi Amasia, regele lui Iuda, s'au văzut faţă către faţă la Bet-Şemeş, în Iuda. |
12 Dar Iudeii au fost doborâţi de către Israeliţi, aşa că fiecare a fugit la cortul său. |
13 Iar Amasia, regele lui Iuda, fiul lui Ioaş, fiul lui Ohozia, a fost prins acolo, la Bet-Şemeş, de către Ioaş, fiul lui Ioahaz, regele lui Israel. Şi s'a dus Ioaş la Ierusalim şi a dărâmat zidul Ierusalimului, de la poarta lui Efraim până la poarta din colţ: patru sute de coţi. |
14 Şi a luat tot aurul şi argintul şi toate vasele câte s'au găsit în templul Domnului şi în vistieria casei regelui, precum şi ostateci, şi s'a întors în Samaria. |
15 Cât despre celelalte întâmplări ale lui Ioaş, despre toate faptele din vremea domniei lui şi despre cum s'a bătut cu Amasia, regele lui Iuda, oare nu sunt ele scrise în Cartea Faptelor din Vremea Regilor lui Israel? |
16 Şi a adormit Ioaş împreună cu părinţii săi şi a fost îngropat în Samaria, lângă regii lui Israel. Iar în locul lui a devenit rege Ieroboam, fiul său. |
17 Amasia, fiul lui Ioaş, regele lui Iuda, a mai trăit încă cincisprezece ani după moartea lui Ioaş, fiul lui Ioahaz, regele lui Israel. |
18 Cât despre celelalte întâmplări ale lui Amasia, despre toate faptele lui, oare nu sunt ele scrise în Cartea Faptelor din Vremea Regilor lui Iuda? |
19 Făcându-se însă la Ierusalim o uneltire împotriva lui, a fugit în Lachiş; şi au trimis după el în Lachiş şi l-au ucis acolo. |
20 Şi l-au adus pe cai şi l-au îngropat în Ierusalim, cu părinţii săi, în cetatea lui David. |
21 Atunci întregul popor al lui Iuda l-a luat pe Azaria, care era pe atunci de şaisprezece ani, şi l-au făcut rege în locul tatălui său Amasia. |
22 El a rezidit Elatul şi l-a readus în Iuda, după ce regele adormise cu părinţii săi. |
23 În cel de al cincisprezecelea an al domniei lui Amasia, fiul lui Ioaş, regele lui Iuda, în Samaria a devenit rege Ieroboam, fiul lui Ioaş, regele lui Israel; el a domnit peste Israel vreme de patruzeci şi unu de ani. |
24 El a făcut ceea ce e rău în ochii Domnului, neabătându-se de la nici unul din păcatele lui Ieroboam, fiul lui Nabat, cel care-l făcuse pe Israel să păcătuiască. |
25 El a refăcut vechiul hotar al lui Israel, de la intrarea Hamatului până la marea Araba, după cuvântul pe care Domnul, Dumnezeul lui Israel, îl grăise prin robul său Iona, fiul lui Amitai, profetul din Gat-Hefer d; |
26 fiindcă Domnul văzuse necazul cel plin de amărăciune al Israeliţilor, că erau slăbiţi şi lipsiţi şi părăsiţi şi că Israel nu avea pe nimeni care să-l ajute. |
27 Căci Domnul nu spusese că va stinge seminţia lui Israel de sub cer; aşa că i-a mântuit prin mâna lui Ieroboam, fiul lui Ioaş. |
28 Cât despre celelalte întâmplări ale lui Ieroboam, despre toate faptele lui şi despre vitejia cu care a purtat războaie şi despre cum i-a readus lui Israel Damascul şi Hamatul lui Iuda, oare nu sunt ele scrise în Cartea Faptelor din Vremea Regilor lui Israel? |
29 Şi a adormit Ieroboam împreună cu părinţii săi, cu regii lui Israel. Iar în locul lui a devenit rege Zaharia, fiul său. |
[ VT ] Vechiul Testament
[ 4Rg ] Cartea a Patra a Regilor
[ Cap. 15 ] | CAPITOLUL 15 Azaria, rege în Iuda. Zaharia, Şalum, Menahem, Pecahia şi Pecah, regi în Israel. Iotam, rege în Iuda. |
1 În cel de al douăzeci şi şaptelea an al domniei lui Ieroboam, regele lui Israel, peste Iuda a devenit rege Azaria, fiul lui Amasia. |
2 Acesta era de şaisprezece ani când a devenit rege şi a domnit în Ierusalim vreme de cincizeci şi doi de ani. Pe mama sa o chema Iecolia, şi era din Ierusalim. |
3 El a făcut ceea ce e drept în ochii Domnului, pe potriva tuturor faptelor tatălui său Amasia. |
4 Numai înălţimile nu le-a desfiinţat, de vreme ce poporul încă mai aducea jertfe şi tămâieri pe înălţimi. |
5 Dar Domnul l-a lovit pe rege, şi acesta a fost lepros până în ziua morţii sale. El a trăit într'o casă osebită, în timp ce Iotam, fiul regelui, şedea în casă şi judeca poporul. |
6 Cât despre celelalte întâmplări ale lui Azaria, despre toate faptele lui, oare nu sunt ele scrise în Cartea Faptelor din Vremea Regilor lui Iuda? |
7 Şi a adormit Azaria împreună cu părinţii săi şi a fost îngropat laolaltă cu părinţii săi în cetatea lui David. Iar în locul lui a devenit rege Iotam, fiul său. |
8 În cel de al treizeci şi optulea an al domniei lui Azaria, regele lui Iuda, peste Israel, în Samaria, a devenit rege Zaharia, fiul lui Ieroboam, care a domnit şase luni. |
9 El a făcut ceea ce e rău în ochii Domnului, aşa cum făcuseră şi părinţii lui, neabătându-se de la nici unul din păcatele lui Ieroboam, fiul lui Nabat, care l-a făcut pe Israel să păcătuiască. |
10 Dar Şalum, fiul lui Iabeş, a făcut o uneltire împotriva lui; şi l-a lovit la Ibleam şi l-a ucis şi a devenit rege în locul lui. |
11 Celelalte fapte ale lui Zaharia sunt scrise în Cartea Faptelor din Vremea Regilor lui Israel. |
12 Aşa s'a plinit cuvântul pe care Domnul i-l spusese lui Iehu, zicând: „Fiii tăi numai până la al patrulea neam vor şedea pe tronul lui Israel“. |
13 Şalum, fiul lui Iabeş, a devenit rege în cel de-al treizeci şi nouălea an al domniei lui Azaria, regele lui Iuda, şi a domnit în Samaria o lună. |
14 Atunci Menahem, fiul lui Gadi, a plecat din Tirţa şi a venit în Samaria şi l-a lovit pe Şalum, fiul lui Iabeş, şi l-a ucis şi s'a făcut rege în locul său. |
15 Celelalte fapte ale lui Şalum şi uneltirea pe care el a făcut-o, iată, ele sunt scrise în Cartea Faptelor din Vremea Regilor lui Israel. |
16 Atunci Menahem a lovit Tirţa şi tot ce era în ea, precum şi hotarele ei de dincolo de Tirţa, fiindcă nu i-au deschis [poarta] a; a lovit-o, iar pe femeile însărcinate le-a spintecat. |
17 Apoi Menahem, fiul lui Gadi, a devenit rege peste Israel în cel de al treizeci şi nouălea an al domniei lui Azaria, regele lui Iuda, şi a domnit în Samaria zece ani. |
18 El a făcut ceea ce e rău în ochii Domnului, neabătându-se de la păcatele lui Ieroboam, fiul lui Nabat, cel care l-a făcut pe Israel să păcătuiască. |
19 În zilele lui s'a ridicat Ful b, regele Asiriei, împotriva ţării; iar Menahem i-a plătit lui Ful o mie de talanţi de argint spre a-l ajuta să-şi întărească împărăţia; |
20 Menahem a ridicat argintul acesta de la Israeliţi, de la toţi cei bogaţi, câte cincizeci de sicli de argint de fiecare om, ca să-i dea regelui Asiriei; iar regele Asiriei s'a întors şi n'a rămas acolo în ţară. |
21 Cât despre celelalte întâmplări ale lui Menahem, despre toate faptele lui, iată, oare nu sunt ele scrise în Cartea Faptelor din Vremea Regilor lui Israel? |
22 Şi a adormit Menahem împreună cu părinţii săi, iar în locul lui a devenit rege Pecahia, fiul său. |
23 Pecahia, fiul lui Menahem, a devenit rege peste Israel, în Samaria, în cel de al cincizecilea an al domniei lui Azaria, regele lui Iuda, şi a domnit doi ani. |
24 El a făcut ceea ce e rău în ochii Domnului, neabătându-se de la păcatele lui Ieroboam, fiul lui Nabat, cel care l-a făcut pe Israel să păcătuiască. |
25 Dar împotriva lui a uneltit Pecah, fiul lui Remalia – cel ce era al treilea în rang după el –, împreună cu Argob şi cu Arie şi cu cincizeci de oameni din Galaad şi l-a lovit în Samaria, în faţa casei domneşti c, şi acolo l-a ucis; şi s'a făcut rege în locul lui. |
26 Cât despre celelalte întâmplări ale lui Pecahia, despre toate faptele lui, iată că ele sunt scrise în Cartea Faptelor din Vremea Regilor lui Israel. |
27 În cel de al cincizeci şi doilea an al domniei lui Azaria, regele lui Iuda, peste Israel a devenit rege Pecah, fiul lui Remalia, care a domnit în Samaria douăzeci de ani. |
28 El a făcut ceea ce e rău în ochii Domnului, neabătându-se de la păcatele lui Ieroboam, fiul lui Nabat, cel care l-a făcut pe Israel să păcătuiască. |
29 În zilele lui Pecah, regele lui Israel, a venit Tiglatfalasar, regele Asiriei, şi a luat Ionul, Abel-Bet-Maaca, Ianoah, Chedeşul, Haţorul, Galaadul, Galileea şi tot ţinutul lui Neftali, iar pe locuitori i-a strămutat în Asiria d. |
30 Dar Osea, fiul lui Ela, a uneltit împotriva lui Pecah, fiul lui Remalia, şi l-a lovit şi l-a ucis şi s'a făcut rege în locul lui în cel de al douăzecilea an al domniei lui Iotam, fiul lui Azaria. |
31 Cât despre celelalte întâmplări ale lui Pecah, despre toate faptele lui, iată că ele sunt scrise în Cartea Faptelor din Vremea Regilor lui Israel. |
32 În cel de al doilea an al domniei lui Pecah, fiul lui Remalia, regele lui Israel, a început să domnească Iotam, fiul lui Azaria, regele lui Iuda. |
33 Când a început să domnească avea douăzeci şi cinci de ani, iar domnia lui în Ierusalim a durat şaisprezece ani. Pe mama sa o chema Ieruşa, şi era fiica lui Ţadoc. |
34 El a făcut ceea ce e drept în ochii Domnului, pe potriva a tot ceea ce făcuse Azaria, tatăl său. |
35 Numai înălţimile nu le-a desfiinţat, căci poporul încă mai aducea jertfe şi tămâieri pe înălţimi. El a zidit poarta cea de sus la templul Domnului. |
36 Cât despre celelalte întâmplări ale lui Iotam, despre toate faptele lui, oare nu sunt ele scrise în Cartea Faptelor din Vremea Regilor lui Iuda? |
37 În zilele acelea a început Domnul să trimită împotriva lui Iuda pe Raţon, regele Aramului, şi pe Pecah, fiul lui Remalia. |
38 Şi a adormit Iotam împreună cu părinţii săi şi a fost îngropat cu părinţii săi în cetatea lui David, părintele său; iar în locul lui a domnit Ahaz, fiul său. |
[ VT ] Vechiul Testament
[ 4Rg ] Cartea a Patra a Regilor
[ Cap. 16 ] | CAPITOLUL 16 Domnia lui Ahaz. |
1 În cel de al şaptesprezecelea an al domniei lui Pecah, fiul lui Remalia, rege peste Iuda a devenit Ahaz, fiul lui Iotam. |
2 Ahaz avea vârsta de douăzeci de ani când a devenit rege şi a domnit în Ierusalim vreme de şaisprezece ani. El nu a făcut ceea ce cu credinţă era drept în ochii Domnului, Dumnezeului său, aşa cum făcuse părintele său David, |
3 ci a umblat în calea regilor lui Israel a; mai mult, pe fiul său l-a trecut prin foc b, după urâciunile neamurilor pe care Domnul le alungase din faţa fiilor lui Israel, |
4 şi aducea jertfe şi ardea tămâie pe dealuri şi pe înălţimi şi sub fiece tufiş. |
5 Atunci Raţon, regele Siriei, şi Pecah, fiul lui Remalia, regele lui Israel, au pornit război împotriva Ierusalimului şi l-au împresurat pe Ahaz, dar nu l-au putut birui. |
6 În vremea aceea Raţon, regele Siriei, a readus Elatul la Siria şi i-a izgonit pe Iudei din Elat, iar în Elat au venit Edomiţii, care trăiesc acolo până'n ziua de azi. |
7 Ahaz a trimis soli la Tiglatfalasar, regele Asiriei, zicând: „Eu sunt robul şi fiul tău; vino şi scoate-mă de sub mâna regelui Siriei şi de sub mâna regelui lui Israel, care s'au ridicat împotriva mea“. |
8 Ahaz a luat atunci argintul şi aurul care s'au găsit în vistieriile templului Domnului şi în acelea ale casei regale şi i le-a trimis regelui în dar. |
9 Ca urmare, regele Asiriei l-a ascultat: s'a dus regele Asiriei la Damasc şi l-a cucerit; pe locuitori i-a strămutat, iar pe Raţon l-a ucis. |
10 Iar regele Ahaz s'a dus la Damasc să-l întâlnească pe Tiglatfalasar, regele Asiriei, şi a văzut altarul din Damasc c. Şi regele Ahaz i-a trimis preotului Urie chipul întocmai al altarului şi măsurile lui şi toate alcătuirile lui; |
11 iar preotul Urie a zidit altarul pe potriva a tot ceea ce regele Ahaz îi trimisese din Damasc. |
12 Când regele a văzut altarul, s'a urcat la el |
13 şi şi-a adus arderea-de-tot şi jertfele şi libaţiile, iar sângele jertfelor sale de pace l-a vărsat pe altar. |
14 Iar jertfelnicul de aramă, care era în faţa Domnului d, – şi care acum se afla între altarul cel nou şi templul Domnului – l-a mutat şi l-a aşezat în partea de miazănoapte a altarului [cel nou]. |
15 Apoi regele Ahaz i-a dat poruncă preotului Urie, zicând: „Pe jertfelnicul cel mare vei aduce arderea-de-tot cea de dimineaţă, jertfa de carne cea de seară, arderea-de-tot a regelui şi jertfa lui de carne, arderea-de-tot a întregului popor, jertfa lor de carne şi libaţia; peste el vei vărsa tot sângele arderii-de-tot şi sângele oricăror alte jertfe; iar jertfelnicul de aramă rămâne pe seama mea, să văd ce e de făcut cu el“. |
16 Şi a făcut preotul Urie aşa cum i-a poruncit Ahaz. |
17 Regele a desprins apoi marginile şasiurilor şi a luat vasele de pe ele; de asemenea, marea [de aramă] a luat-o de pe boii de aramă pe care se sprijinea şi a aşezat-o pe o temelie de piatră; |
18 tot el a făcut un postament pentru locul de odihnă din templul Domnului şi a schimbat locul de intrare a regelui, în afara templului Domnului; acestea, de dragul regelui Asiriei. |
19 Cât despre celelalte întâmplări ale lui Ahaz, despre toate faptele lui, oare nu sunt ele scrise în Cartea Faptelor din Vremea Regilor lui Iuda? |
20 Şi a adormit Ahaz, împreună cu părinţii săi şi a fost îngropat în cetatea lui David; iar în locul lui a devenit rege Iezechia, fiul său. |
[ VT ] Vechiul Testament
[ 4Rg ] Cartea a Patra a Regilor
[ Cap. 17 ] | CAPITOLUL 17 Osea, rege al lui Israel. Asirienii cuceresc Samaria şi deportează populaţia. |
1 În cel de-al doisprezecelea an al domniei lui Ahaz, regele lui Iuda, rege peste Israel, în Samaria, a devenit Osea, fiul lui Ela, care a domnit nouă ani. |
2 El a făcut ceea ce e rău în ochii Domnului, dar nu ca regii lui Israel de dinaintea lui. |
3 Împotriva lui a venit Salmanasar, regele Asiriei a; Osea i-a devenit supus şi-i plătea bir. |
4 Dar regele Asirienilor a descoperit în el necredincioşie, dat fiind că trimisese o solie la So, regele Egiptului, şi în anul acela nu-i plătise birul; şi l-a împresurat şi l-a încătuşat în temniţă. |
5 Apoi regele Asiriei s'a ridicat împotriva întregii ţări şi a ajuns la Samaria şi a împresurat-o vreme de trei ani. |
6 Iar în cel de al nouălea an al lui Osea, regele Asiriei a cucerit Samaria şi i-a strămutat pe Israeliţi în Asiria şi i-a aşezat în Halach şi în Habor, lângă râul Gozan, în munţii Mediei. b |
7 Aceasta, deoarece fiii lui Israel au păcătuit împotriva Domnului, Dumnezeului lor – Cel ce i-a scos din ţara Egiptului, de sub mâna lui Faraon, regele Egiptului – şi s'au temut de dumnezei străini |
8 şi au umblat în năravurile neamurilor pe care Dumnezeu le-a alungat din faţa fiilor lui Israel, precum şi în năravurile regilor lui Israel, făcând cum făceau aceştia; |
9 şi deoarece fiii lui Israel au săvârşit fapte nedrepte împotriva Domnului, Dumnezeului lor, şi şi-au zidit înălţimi prin toate târgurile lor, de la turnul de pază până la cetatea întărită, |
10 şi şi-au făcut stâlpi şi tufişuri pe fiece deal înalt şi sub fiece copac umbros |
11 şi au ars tămâieri pe toate locurile înalte, aşa cum făceau neamurile pe care Domnul le alungase din faţa lor, şi au făcut locuri de'mpreunare c şi şi-au cioplit idoli ca să-L întărâte pe Domnul, |
12 şi au slujit idolilor despre care Domnul le spusese: „Să nu-I faceţi Domnului astfel de lucruri!“ |
13 Atunci Domnul a dat mărturie împotriva lui Israel şi împotriva lui Iuda prin toţi profeţii Săi, prin fiecare văzător, zicând: „Întoarceţi-vă din căile voastre cele rele şi păziţi poruncile Mele şi rânduielile Mele şi toată legea pe care Eu le-am poruncit-o părinţilor voştri, şi tot ceea ce Eu le-am trimis prin robii Mei, profeţii!“ |
14 Dar ei n'au ascultat, ci şi-au învârtoşat cerbicea d mai tare decât aceea a părinţilor lor |
15 şi n'au ţinut seama de mărturiile cu care Domnul li Se mărturisise şi au umblat după deşertăciuni şi au devenit deşerţi e şi [au umblat] după neamurile dimprejurul lor, deşi Domnul le poruncise să n'o facă; |
16 şi au părăsit poruncile Domnului, Dumnezeului lor, şi şi-au făcut chipuri turnate – două juninci! – şi au făcut tufişuri şi s'au închinat la toată „puterea cerului“ f şi i-au slujit lui Baal. |
17 Pe fiii şi pe fiicele lor le-au trecut prin foc şi s'au folosit de ghicit şi de descântece şi s'au vândut la ceea ce e rău în ochii Domnului, ca să-L întărâte. |
18 Iar Domnul S'a mâniat cumplit pe Israeliţi şi i-a lepădat de la faţa Sa; şi n'a rămas decât seminţia lui Iuda. |
19 Dar nici chiar fiii lui Iuda n'au păzit poruncile Domnului, Dumnezeului lor, ci au umblat întru năravurile fiilor lui Israel, pe care aceia le făptuiau, şi L-au lepădat pe Domnul. |
20 Iar Domnul S'a mâniat pe întreaga seminţie a lui Israel; şi le-a trimis necazuri şi i-a dat în mâna celor ce i-au jefuit, până ce i-a lepădat de la faţa Sa. |
21 Aceasta, fiindcă Israeliţii s'au răzvrătit împotriva casei lui David; ei şi l-au făcut rege pe Ieroboam, fiul lui Nabat; iar Ieroboam i-a abătut pe Israeliţi din calea Domnului şi i-a făcut să păcătuiască greu păcat: |
22 fiii lui Israel au umblat în orice păcat pe care l-a făcut Ieroboam, fără nici o abatere, |
23 până ce Domnul i-a lepădat pe Israeliţi de la faţa Sa – aşa cum grăise prin toţi profeţii, robii Săi – şi pe Israeliţi i-a strămutat din ţara lor în aceea a Asirienilor, unde se află şi azi. |
24 Iar regele Asirienilor a adus oameni din Babilon, din Cuta, din Ava, din Hamat şi din Sefarvaim şi i-a aşezat în cetăţile Samariei, în locul fiilor lui Israel; aceştia au moştenit Samaria şi s'au aşezat în cetăţile ei. |
25 Dar fiindcă la începutul vieţuirii lor acolo ei nu se temeau de Domnul, de aceea Domnul a trimis asupra lor lei care-i ucideau pe unii dintre ei. |
26 Atunci i s'a spus regelui Asiriei, zicând: „Neamurile pe care tu le-ai strămutat şi pe care le-ai aşezat prin cetăţile Samariei nu cunosc legea Dumnezeului acelei ţări; de aceea El a trimis leii asupra lor şi, iată, aceia îi omoară pentru că ei nu cunosc legea Dumnezeului acelei ţări“. |
27 Iar regele Asiriei a poruncit, zicând: „Trimiteţi acolo pe unul din preoţii pe care i-aţi adus de acolo, ca să se ducă şi să trăiască acolo şi să-i înveţe legea Dumnezeului acelei ţări“. |
28 Şi l-au adus pe unul din preoţii pe care-i strămutaseră din Samaria, iar el s'a aşezat la Betel şi i-a învăţat cum să se teamă de Domnul. |
29 Dar neamurile şi-au făcut, fiecare, dumnezeii lor şi i-au aşezat în capiştile de pe înălţimi, pe care le făcuseră Samarinenii g: fiecare neam în cetăţile pe care le locuia: |
30 oamenii din Babilon şi l-au făcut pe Sucot-Benot, cei din Cuta şi l-au făcut pe Nergal, cei din Hamat şi-au făcut-o pe Aşima, |
31 cei din Ava şi i-au făcut pe Nivhaz şi Tartac, iar cei din Sefarvaim îşi ardeau fiii şi fiicele în cinstea lui Adramelec şi Anamelec, zeii Sefarvaimilor. |
32 Ei se temeau de Domnul h, dar şi-au aşezat urâciunile în capiştile de pe înălţimi, pe care şi le-au făcut în Samaria, fiecare neam în cetăţile pe care le locuia; se temeau de Domnul şi şi-au făcut dintre ei preoţi pentru înălţimi, iar aceştia aduceau pentru ei jertfe în capiştile de pe înălţimi; |
33 şi de Domnul se temeau, şi dumnezeilor lor le slujeau după obiceiul popoarelor din mijlocul cărora fuseseră aduşi. |
34 Până'n ziua de azi, ei fac în felul lor: se tem [de Domnul] şi fac după obiceiurile lor cele vechi; rânduielile şi judecăţile lor nu şi le fac după legea şi după poruncile pe care Domnul le-a poruncit fiilor lui Iacob – cel pe care l-a numit Israel – |
35 atunci când a făcut cu ei legământ şi le-a poruncit, zicând: „Să nu vă temeţi de dumnezei străini, nici să vă închinaţi lor, nici să le slujiţi şi nici să le aduceţi jertfe, |
36 ci numai Domnului, Cel ce cu putere mare şi cu braţ înalt v'a scos din ţara Egiptului; de El să vă temeţi, Lui să vă închinaţi şi Lui să-i aduceţi jertfe; |
37 fără'ncetare să păziţi rânduielile şi judecăţile şi legea şi poruncile pe care pentru voi le-a scris ca să le pliniţi; şi să nu vă temeţi de alţi dumnezei; |
38 şi nici legământul pe care El l-a făcut cu voi să nu-l uitaţi; şi să nu vă temeţi de alţi dumnezei, |
39 căci numai de Domnul, Dumnezeul vostru, trebuie să vă temeţi, şi El vă va scoate din mâna tuturor vrăjmaşilor voştri; |
40 şi să nu vă potriviţi cu obiceiurile pe care ei le urmează!“ |
41 Aşa că neamurile acestea se temeau de Domnul şi slujeau idolilor lor; ba şi copiii lor şi copiii copiilor lor, până'n ziua de astăzi, fac aşa cum au făcut părinţii lor. |