BĂRBAT

(vezi şi FEMEIE, CĂSĂTORIE)

Porunca monogamiei şi a statornicirii căsniciei:
Bărbatul trebuie să aibă o singură femeie: Fc 2, 24; 1 Co 7, 2; 1 Tim 3, 2; 3, 12; Tit 1, 6.
Nu poate bărbatul să se despartă de femeie, decât pentru cuvântul de adulter: Mt 5, 32; 19, 9; Mc 10, 11 (vezi: ADULTER).
Are putere asupra femeii: Fc 3, 16; 1 Co 11, 3; Ef 5, 23; 1 Tim 2, 12.
Cine îşi ia femeie pune temelie îmbogăţirii şi liniştii sale: Sir 36, 21-27.

Datoriile bărbatului către soţie:
s'o iubească: Fc 24, 67; Ef 5, 25; 5, 28; 5, 33; Col 3, 19.
s'o cinstească: 1 Ptr 3, 7.
să-i fie credincios: Pr 5, 18-20; Mal 2, 14-15 (vezi: ADULTER).
să privească la ea ca la sine însuşi: Fc 2, 23; Mal 2, 15; Mt 19, 5-6; Ef 5, 28.
s'o aline: 1 Rg 1, 8.

Credincioşii să nu-şi ia soţii necredincioase: Fc 24, 3; 28, 1; 1 Co 7, 12; 7, 14; 7, 16.

Exemple de bărbaţi buni: Isaac: Fc 24, 67; Elcana: 1 Rg 1, 4-5.

Exemple de bărbaţi răi: Solomon: 3 Rg 11, 1; Artaxerxe: Est 1, 10-11.

CREDINCIOŞIE

Este o atribuţie a credincioşilor în general şi a creştinilor în particular: FA 16, 1; Ef 1, 1; Col 1, 2; 4, 9; 1 Tim 6, 2; 1 Ptr 5, 12; Ap 17, 14.

Este roadă a Duhului: Ga 5, 22.

Trebuie manifestată faţă de Evanghelie: 2 Tim 1.

Credincioşia urmăreşte realizarea:
slujirii lui Dumnezeu: Mt 24, 25; Lc 12, 42; 1 Co 4, 1-2; 1 Tim 1, 12.
predicării cuvântului lui Dumnezeu: Ir 23, 28; FA 20, 20; 20, 27; 1 Co 7, 25; 2 Co 2, 17; 4, 2; Ef 6, 21; Col 1, 7.
ajutorării fraţilor creştini: 3 In 5; Iuda 5.

NESUPUNERE

Nesupunerea faţă de Dumnezeu:
- aduce mânia Lui: Is 3, 8; 65, 2; Ir 5, 23; 25, 7; 4 Rg 22, 13; Ps 77, 25; 77, 35; 77, 41; 77, 54.
- este pedepsită: Dt 21; Ir 28, 16; Os 9, 15; Ps 67, 18; Rm 1, 30; 10, 21; 1 Tim 1, 9; Evr 4, 6.
- este nerecomandată oamenilor: Pr 24, 21.

ÎMPOTRIVIRE

Împotrivirea lui Israel faţă de Dumnezeu: Nm 14, 43; 27, 14; Dt 1, 26; 1, 43; 9, 23; Ir 18, 12.

Împotrivirea Samariei: Os 14, 1.

Împotrivirea faţă de Dumnezeu aduce rău: 1 Rg 12, 14-15.

Împotrivirea îndreptată asupra lui Pavel şi a slujirii lui: FA 15, 2; 28, 19; 2 Tim 4, 14.

Împotrivirile ştiinţei mincinoase sunt dăunătoare: 1 Tim 6, 20.

Împotrivirea răbdată de Hristos de la păcătoşi: Evr 12, 3.

Împotrivirea faţă de diavolul aduce apropierea lui Dumnezeu: Iac 4, 7.

RAI

Locaşul şederii în cer al lui Dumnezeu (numit şi: casa cea sfântă a lui Dumnezeu, sălaşul lui Dumnezeu, tronul lui Dumnezeu): Dt 26, 15; 3 Rg 8, 30; 8, 39; 8, 43; 8, 49; 1 Par 16, 31; 21, 26; 2 Par 2, 6; 6, 21; 6, 27; 6, 30; 6, 33; 6, 35; 6, 39; 7, 14; 30, 27; Ne 9, 27; Iov 22, 12; 22, 14; Ps 2, 4; 10, 4; 19, 6; Ecc 5, 2; Is 57, 15; 63, 15; Ir 23, 24; Dn 5, 23; Za 2, 13; Mt 5, 34; 5, 45; Mc 11, 25; 16, 19; FA 7, 49; 7, 55-56; Rm 1, 18; Evr 8, 1; Ap 8, 1; 12, 7-9; 21, 22-27; 22, 1-5.

Împărăţia cerurilor: Mt 3, 2; 4, 17; 5, 3; 5, 10; 7, 21; 8, 11; 10, 7; 11, 12; 13; 19, 14; 19, 23.

Este numit şi:
- cetate: Evr 11, 10; 11, 16.
- casă: In 14, 2-3; 2 Co 5, 1.
- împărăţie: Mt 25, 34; Lc 12, 32; 22, 29-30.
- împărăţia lui Hristos şi a lui Dumnezeu: Ef 5, 5.
- patrie cerească: Evr 11, 16.
- Cer nou: Is 65, 17; 66, 22; 2 Ptr 3, 13; Ap 21, 1-4.
Este veşnic: 2 Co 5, 1.
Numele drepţilor sunt scrise în el: Lc 10, 20; Evr 12, 22-24.
Dreptatea locuieşte în el: 2 Ptr 3, 13.
Cerurile sunt deschise spre vederea raiului lui Hristos: Mt 3, 16; FA 7, 56; 10, 11; Ap 19, 11.

Raiul pământesc, grădina Edenului:
Este creat de Dumnezeu special pentru om: Fc 1, 1; 2, 1; Iş 20, 11; Ne 9, 6.
Primii oameni trăiau în el: Fc 2.

CONŞTIINŢĂ

Cea bună Îl are pe Dumnezeu ca şi călăuzitor: FA 23, 1.

Cum trebuie să fie conştiinţa:
Trebuie să fie neîntinată: FA 24, 16; Evr 10, 22; 1 Ptr 3, 16.
A celor păcătoşi se întinează: 1 Co 8, 7; Tit 1, 15.

Conştiinţa este judecătorul nostru:
Libertatea fiecăruia trebuie judecată de propria conştiinţă: 1 Co 10, 29.
Trebuie să-I slujim lui Dumnezeu în conştiinţă curată: 2 Tim 1, 3.

FII

Sensurile imediate ale termenului:
Fiu: Fc 4, 25; 5, 28.
Fiu după asemănarea sa şi după chipul său: Fc 5, 3; 16, 15; 17, 16; 17, 25-26; 18, 10.
Fii şi fiice: Fc 5, 7; 5, 10; 5, 13; 5, 16; 5, 19; 5, 22; 5, 26; 5, 30; 5, 32; 6, 1-2; 6, 4; 6, 10; 7, 7; 7, 13; 8, 16; 9, 1; 9, 8; 9, 10; 10, 1; 10, 2-4; 10, 6-7; 10, 21-23; 10, 25; 10, 29; 10, 31-32; 11, 12-13; 11, 15; 11, 17; 11, 19; 11, 21; 11, 23; 11, 25; 11, 31; 12, 5; 18, 19.
Membru al unei bresle sau meserii: Ne 3, 8.
Fiu spiritual, fiu în credinţă: 1 Tim 1, 18; 2 Tim 1, 2.
Formulă de adresare tinerilor: 1 Rg 3, 6.
Urmaş: Nm 21, 29; Dt 14, 1.
Fiu adoptiv: Iş 2, 10.
Fiu natural: Plg 4, 2.
Fiu al păcii, deţinător al unui dar special: 1 Rg 25, 17; Lc 10, 6.
Folosit ca nume propriu pentru Hristos (vezi: Iisus Hristos).
Ginere: Mc 1, 29-30; Lc 4, 38.
Fiul lui Dumnezeu: In 5, 18; 5, 23; 5, 36 (celelalte locuri, vezi: Iisus Hristos).

Fiul omului:
în sens comun: Iz 2, 1; 2, 3; 2, 8; Dn 8, 17.
în sens propriu mesianic: Dn 7, 13-14; Mt 8, 20; 9, 6; 10, 23; 11, 19; 12, 8.
ca judecător: Mt 16, 27; 19, 28; 24, 30; 25, 31.
El Însuşi Se identifică cu Cel vestit în Dn 7, 13-14 (a se vedea: Iisus Hristos - Fiul Omului).

Pentru celelalte sensuri, a se vedea: COPII.

ÎNVĂŢĂTURĂ

Învăţăturile revelate ale Domnului trebuie păzite: Lv 26, 3; 1 Par 29, 19; Is 50, 5; 55, 12; Ir 17, 23; Iz 13, 9.

Adevărata învăţătură este descoperită de Dumnezeu: Am 3, 7; Ps 70, 17; FA 13, 12.

Ea trebuie dată fiilor spre împlinire: Dt 11, 19; Pr 2, 3; 19, 20; Sir 7, 23.

Învăţăturile omeneşti plăsmuite nu sunt bune: Is 29, 13; Mt 15, 9; Mc 7, 7.

Adevărata învăţătură este defăimată de cei necredincioşi: Pr 1, 7.

Învăţătura îndepărtează sărăcia şi ocara: Pr 13, 19.

Cel ce dă deoparte învăţătura se urăşte pe sine: Pr 16, 3.

Frica de Dumnezeu este învăţătură: Pr 16, 4; Sir 1, 27; 32, 14.

Iisus avea multă învăţătură: Mt 7, 28; 22, 33; Mc 1, 22; 11, 18; Lc 4, 32.

„Învăţătura Mea nu este a Mea, ci a Celui ce M`a trimis“: In 7, 16.

Învăţătura despre Hristos, propovăduirea Evangheliei: Ef 4, 20; 1 Tim 4, 6; Tit 1, 9; 2, 1; 2, 10; 1 In 2, 27; 2 In 9.

Învăţăturile străine sunt născociri ale minţii oamenilor: 1 Tim 1, 3; 6, 3; Evr 13, 9.

PATIMĂ

(vezi: SUFERINŢĂ)

Patimile Mântuitorului au fost prezise de:
profeţi: Is 50, 6; 52, 13; 53, 1-12; Mi 5, 1; Za 11, 12-13.
psalmist: Ps 22, 6-8; 22, 11-13; 22, 17-21.
El Însuşi: Mt 16, 21; 17, 12; 17, 22-23; 20, 17-19; Mc 8, 31; 9, 12; 10, 32-34; Lc 9, 22; 18, 31-33; In 3, 14; 13, 21.

Pătimirea din Ghetsimani: Mt 26, 38-45; Mc 14, 34-39; Lc 22, 42-44; In 18, 11.

Pătimirea din sala de judecată a lui Pilat: Mt 27, 24-30; Mc 15, 15-20; In 19, 16-18.

Pătimirea de pe cruce: Mt 27, 31-50; Mc 15, 34; 15, 36; Lc 23, 33-46; In 19, 28.

Învăţăturile apostolice cu privire la patimi: FA 3, 18; 2 Co 1, 5; Flp 2, 8; 3, 10; Evr 2, 9; 4, 15; 5, 7; 5, 8; 12, 2; 12, 3; 1 Ptr 1, 11; 2, 21-23; 3, 18; 4, 1.

RĂSCUMPĂRARE

Este hotărâtă din veac: Is 43, 1-4; 1 Co 6, 20; 7, 23; Ga 3, 13; 4, 4-5; 1 Tim 2, 6; 1 Ptr 1, 20; Ap 5, 9.

Este prezisă în V. T.: Ps 129, 7-8; Is 44, 22; 59, 20.

Vine de la Dumnezeu: Ps 30, 5; 110, 9; Is 44, 21-23; Lc 1, 68; Rm 3, 23.

Ne scapă de sub robia Legii: Ga 4, 5; 5, 1.

Răscumpărarea oamenilor nu s`a făcut cu sânge pieritor, ci cu Sângele lui Hristos: 1 Ptr 1, 18-21; Iov 36, 18; Evr 9, 12; Ap 5, 9.

A fost săvârşită de Hristos, trimis fiind de Tatăl: Ga 4, 4-5; In 1, 29.

MÂNTUIRE

A fost promisă de Dumnezeu oamenilor, imediat după cădere: Fc 3, 15; Is 59.

A fost proorocită: Is 35, 4; 45, 17; 63, 9; Ir 3, 23; Os 1, 7; Za 9, 16.

A fost vestită
- întâi iudeilor: Ioil 3, 5; Mt 15, 24; In 4, 22; FA 13, 26; Rm 1, 6.
- apoi păgânilor: FA 13, 46-47; Rm 11, 11.

Şi aşteptată: Fc 49, 18.
Dumnezeu e ajutor şi ocrotitor spre mântuire: Iş 15, 2.

Dumnezeu - izvorul mântuirii:
Mântuirea vine numai de la Dumnezeu: Ps 3, 8; 36, 39; 61, 1; 67, 20; Is 25, 9; 43, 11; Ir 3, 23; Os 13, 4; Lc 2, 30; Ap 7, 10.
Domnul este Dumnezeu al mântuirii: Dt 32, 15; Ps 50, 15; 78, 9; 87, 1; Is 17, 10.
Mântuirea lumii a venit prin Hristos: Is 63, 9; Lc 1, 69; In 10, 9; Ef 5, 23.
Ea este veşnică: Is 45, 17; 51, 6; Evr 7, 25.
O primim prin mărturisirea credinţei în dumnezeirea lui Hristos: Mt 9, 22; Mc 5, 34; 10, 52; Lc 7, 50; 17, 19; 18, 42;
Că într`atât a iubit Dumnezeu lumea, încât pe Fiul Său Cel Unul-Născut L-a dat, pentru ca tot cel ce crede într`Însul să nu piară, ci să aibă viaţă veşnică: In 3, 16.
Iisus a venit să mântuiască lumea, nu să o judece: In 3, 17; 12, 47.
Mântuirea oamenilor de către Dumnezeu s`a făcut prin Hristos: Rm 9, 4; Ga 4, 4-5; Ef 1, 5.
Ea este surparea puterii diavolului: Evr 2, 14-15; 1 In 3, 8.
Sfânta Scriptură este cale spre mântuire: Lc 8, 12; 2 Tim 3, 15; Iac 1, 21; Rm 1, 16; 1 Co 1, 18; 15, 1-2.
Pe cel ce Mă va mărturisi pe Mine în faţa oamenilor, îl voi mărturisi şi Eu în faţa Tatălui Meu Care este în ceruri: Mt 10, 32.

JERTFĂ

Ritual liturgic de mulţumire adus de om lui Dumnezeu:
A fost adusă pentru prima dată de Cain şi Abel: Fc 4, 3-5; Evr 11, 4.
- de Noe: Fc 8.
- de Iov: Iov 42, 8.
Isaac adus spre jertfă şi prevestirea jertfei lui Hristos: Fc 22; Evr 11, 17.
Este adusă lui Dumnezeu în V. T.: Iş 5, 8; 5, 15; 8, 25; 10, 26; 29, 25; Nm 15; 28; 29; Ios 8, 31; Jd 2, 5; 21, 4; 1 Rg 15, 15; 16, 2; 2 Rg 24, 25; Is 34, 6; Ir 41, 5; 46, 10; Iz 44, 15; Iona 1, 16; Mal 1, 11; 2, 12; Ps 50, 16; 3 Ezr 1, 16; 8, 63; Sir 35, 1.

Numiri ale jertfelor în V. T.:
Jertfă, mireasmă plăcută Domnului: Lv 1, 9; 1, 13; 1, 17; Idt 16, 16.
Jertfă pentru păcat: Lv 4; Iz 43, 19.
Jertfe de mulţumire: Lv 3.
Jertfe de ispăşire: Lv 7; Iz 44, 27; Avc 1, 11; Sir 7, 31.
Jertfe pentru vinovăţie: Lv 5; Ezr 10, 19.
Jertfe de mâncare: Lv 2.
Jertfa lui Aaron: Lv 9.
Jertfă de laudă: Ps 26, 6; 49, 14; 49, 23; 106, 22; 115, 8; Evr 13, 15.
Jertfă de seară: Ps 140, 2.
Jertfă de pace: Pr 7, 14.

Însuşirile jertfelor: Mal 1, 8.

Locul jertfelor: Lv 17, 3-4.

Jertfe şi daruri ale căpeteniilor lui Israel la sfinţirea cortului: Nm 7.

Jertfa bineplăcută lui Dumnezeu este duhul umilit: Ps 50, 17.

Jertfa în lumina Noului Legământ:
„Milă voiesc, iar nu jertfă“: Mt 9, 13; 12, 7.
Iisus Hristos, S`a rânduit ca jertfă de mântuire: In 3, 16; Rm 3, 25; Ef 5, 2; Ef 5, 25; Evr 7, 27; 9, 25; 9, 28; 10, 12; 1 In 4, 10.

DUHUL SFÂNT

A treia Persoană a Sfintei Treimi

Numirile Duhului Sfânt:
Duh: Is 48, 16; Mt 4, 1; In 1, 32; FA 8, 29; 1 Co 2, 10; 1 In 3, 24; Ap 14, 13.
Sfântul Duh: Ps 50, 12; Mt 12, 32; Mc 1, 8; Lc 3, 22; In 14, 26; FA 1, 5; Rm 15, 16.
Duh al Domnului: Is 61, 1; FA 5, 9; 2 Co 3, 17.
Duh al lui Dumnezeu: Fc 1, 2; Iov 33, 4; Mt 3, 16; Rm 8, 9.
Duh al Tatălui: Mt 10, 20.
Duh al Celui Veşnic: 2 Rg 23, 2; Iz 11, 5.
Duh al Fiului: Ga 4, 6.
Duh al lui Iisus: FA 16, 7.
Duh al lui Hristos: Rm 8, 9.
Duh al vieţii: Rm 8, 2.
Mângâietorul: In 14, 16; 14, 26.
Duh al harului: Za 12, 10.
Duh al adevărului: In 14, 17; 15, 26.

Deofiinţimea Sa cu Tatăl şi cu Fiul:
Duhul Sfânt este deopotrivă cu Dumnezeu şi una cu El: Is 48, 16; Mt 12, 28; Lc 11, 20; Rm 8, 11.

Lucrările Sf. Duh:
- vădeşte păcatul: Fc 6, 3; In 16, 8-11.
- mângâie: In 14, 16; 14, 17; 14, 26; 15, 26; 16, 7-14; FA 9, 31.
- călăuzeşte: In 16, 13; FA 13, 2-4; 15, 8; 15, 28; 16, 6-7; Rm 8, 4; 8, 14; Ga 5, 16; 5, 18; 5, 25.
- vine în ajutor slăbiciunilor noastre: Rm 8, 26.
- ne naşte din nou: In 3, 5-6; 2 Co 3, 3; 3, 18; Tit 3, 5-6.
- sfinţeşte: Rm 15, 16; 1 Co 6, 11; 2 Tes 2, 13; 1 Ptr 1, 2.
- locuieşte în credincioşi: Rm 8, 11.
- cheamă la mântuire Ap 22, 17.
- împărtăşeşte: 2 Co 13, 14; Flp 2, 1.
- eliberează: 2 Co 3, 17.
- scoate demoni: Mt 12, 28.
- mărturiseşte despre Hristos: In 14, 26; 15, 26; 16, 14; FA 5, 32; 1 Co 12, 3; 1 In 4, 2.
- L-a uns şi călăuzit pe Iisus Hristos: Is 61, 1; Mt 3, 16; 4, 1; Mc 1, 10; Lc 3, 22; 4, 18; In 1, 32-33; FA 10, 38; Evr 9, 14.
a grăit prin:
- prooroci: 2 Ptr 1, 21.
- Azaria: 2 Par 15, 1.
- Zaharia: 2 Par 24, 20.
- Zaharia: Lc 1, 67.
- Elisabeta: Lc 1, 41.
- Simeon: Lc 2, 25-26.
- Ioan Botezătorul: Lc 1, 15.
- ucenici: FA 6, 3; 7, 55; 8, 29; 9, 17; 10, 45.

Dumnezeu Tatăl este dăruitorul Sfântului Duh:
Tatăl Cel din ceruri va da Duh Sfânt celor care-L cer de la El! Lc 11, 13.
Este dat tuturor: 1 Co 12, 7.
Vine prin punerea mâinilor: FA 8, 17-19; 19, 6.
Prin El avem calea spre Tatăl: Ef 2, 18.
Botezul creştin se săvârşeşte în numele Lui, împreună cu al Tatălui şi al Fiului: Mt 28, 9.
Evanghelia este propovăduită prin puterea Duhului Sfânt: 1 Co 2, 4; 2, 10; 1 Tes 1, 5; 1 Ptr 1, 12.

Creştinii care au primit Duhul Sfânt:
templu al Duhului Sfânt: 1 Co 3, 16; 6, 19.
plini de El: FA 2, 4; 2, 33; 4, 8; 4, 31; 6, 5; 8, 17; 11, 24; 13, 9; 13, 52; Ef 5, 18; 2 Tim 1, 14.
au dreptate şi pace şi bucurie întru Duhul Sfânt: Rm 14, 17; 15, 13; 1 Tes 1, 6.
întru Duhul Sfânt, formează un singur trup: 1 Co 12, 13.

Păcatul împotriva Duhului Sfânt: FA 8, 18-22; 1 In 5, 16.
prin întărâtare: Is 63, 10-11; 63, 14; Ef 4, 30.
prin ispitire: FA 5, 9.
prin împotrivire: FA 7, 51.
prin blasfemiere: Mt 12, 31-32; Mc 3, 29; Lc 12, 10.
prin minciună: FA 5, 3.

MILOSTIVIRE

E dar de la Domnul: Iş 22, 27; 34, 6; Nm 14, 18; 2 Rg 21, 14; 2 Par 30, 9; Ezr 9, 8; Is 54, 10; Ir 3, 12; Ioil 2, 13; Iona 4, 2; Ps 85, 5; 85, 15; 102, 8; 114, 5; 144, 8; Evr 2, 17; Iac 5, 11.

Domnul se milostiveşte pentru cei care păzesc poruncile Lui: Iş 20, 6; Dt 5, 10; Ir 50, 20; Ps 23, 5.

Este ziditoare de suflet: Pr 11, 7; 19, 11; Ef 4, 32.

Cei milostivi vor stăpâni lumea: Pr 28, 22.

Aduce mântuire: Mt 5, 7.

„Fiţi milostivi, aşa cum şi Tatăl vostru este milostiv“: Lc 5, 36.

[ NTNoul Testament

[ LcEvanghelia după Luca
[ Cap. 23 ]Iisus în faţa lui Pilat şi a lui Irod. Iisus judecat şi osândit la moarte. Răstignirea lui Iisus. Tâlharul mântuit. Îngroparea Domnului.
1 Şi sculându-se toată mulţimea acestora, L-au dus în faţa lui Pilat.

Mt 27:1-2 Mc 15:1 Lc 23:14 In 18:28

2 Şi au început să-L pârască, zicând: „Pe acesta l-am găsit răzvrătind neamul nostru şi împiedicându-l să dea dajdie cezarului şi zicând că el este Hristos Împărat“.

Ir 38:4 Mt 17:25 Mt 22:21 Mc 12:17 Lc 20:25 Lc 23:14 In 19:12 FA 17:7

3 Iar Pilat L-a întrebat, zicând: „Eşti tu împăratul Iudeilor?“ Iar El, răspunzând, a zis: „Tu o spui“.

Mt 27:11 Mc 15:2 Lc 23:14 In 18:33 In 18:37 1Tim 06:13

4 Iar Pilat a zis către arhierei şi către mulţime: „Nu găsesc nici o vină în omul acesta“.

Ps 034:7 Lc 23:14 In 19:6 FA 13:28 FA 23:9 1Ptr 02:22

5 Dar ei stăruiau, zicând că El întărâtă poporul învăţând prin toată Iudeea, începând din Galileea până aici.

Am 07:10

6 Iar când Pilat a auzit aceasta, a întrebat dacă omul este galileean.
7 Şi aflând că este sub stăpânirea lui Irod, L-a trimis la Irod, care era şi el în Ierusalim în acele zile.

Lc 03:1

8 Iar Irod, văzându-L pe Iisus, s'a bucurat foarte, că de multă vreme dorea să-L vadă, fiindcă auzise de El şi nădăjduia să vadă vreo minune săvârşită de El.

Mt 14:1 Mc 06:14 Lc 09:9 In 12:21 FA 25:22

9 Şi I-a pus întrebări în vorbe multe, dar El nu i-a răspuns nimic.

Mt 26:63 Mt 27:12 Mc 14:60-61 Mc 15:4-5 In 19:9

10 Şi arhiereii şi cărturarii erau de faţă, învinuindu-L cu înverşunare.
11 Iar Irod, împreună cu ostaşii săi, batjocorindu-L şi luându-L în râs, L-a îmbrăcat cu o haină strălucitoare a şi L-a trimis înapoi la Pilat.

Is 53:3 Mt 27:28-30 Mc 15:17-19 In 19:2 In 19:3

12 Şi în chiar ziua aceea Irod şi Pilat s'au făcut prieteni unul cu altul, că mai'nainte erau duşmani unul altuia.

FA 04:27

13 Iar Pilat, chemând arhiereii şi căpeteniile şi poporul,
14 a zis către ei: „Pe omul acesta l-aţi adus la mine ca pe unul ce răzvrăteşte poporul; şi iată că eu, cercetându-l în faţa voastră, în omul acesta n'am găsit nici o vină din cele pe care voi le aduceţi împotrivă-i;

Mt 27:23 Mc 15:14 Lc 23:1-4 In 18:38 In 19:4 FA 03:13 FA 13:28

15 şi nici Irod, căci l-a trimis îndărăt la noi. Şi iată, El n'a săvârşit nimic vrednic de moarte.

FA 13:28

16 Aşadar, după ce-i voi da o pedeapsă b, îl voi elibera“.
17 Şi el trebuia ca de praznic să le elibereze un vinovat.

Mt 27:15 Mc 15:6 In 18:39

18 Dar ei cu toţii au strigat, zicând: „Ia-l pe acesta şi eliberează-ne pe Baraba!“ –

Mt 27:21 Mc 15:7 Mc 15:11 In 18:40 FA 03:14 FA 21:36

19 care era aruncat în temniţă pentru o răscoală făcută în cetate şi pentru omor.

Mc 15:7

20 Iar Pilat, vrând să-L elibereze pe Iisus, le-a vorbit din nou,

Mc 15:12-15

21 dar ei strigau, zicând: „Răstigneşte-l! Răstigneşte-l!...“.

Mt 27:22-24 Mt 27:26 Mc 15:12-15 FA 13:28

22 Iar el le-a zis a treia oară: „Ce rău a făcut acesta? N'am găsit în el nici o vină vrednică de moarte. Aşadar, după ce-i voi da o pedeapsă, îl voi elibera“.

Mt 27:22-24 Mt 27:26 Mc 15:12-15 FA 13:28

23 Dar ei stăruiau, cerând cu strigăte mari să fie răstignit; şi strigătele lor au biruit.

Mt 27:22-24 Mt 27:26 Mc 15:12-15 FA 13:28

24 Şi Pilat a hotărât să li se'mplinească cererea.

Mt 27:22-24 Mt 27:26 Mc 15:12-15

25 Şi le-a eliberat pe cel aruncat în temniţă pentru răscoală şi omor, pe care-l cereau ei, iar pe Iisus L-a dat la voia lor.

Mt 27:22-24 Mt 27:26 Mc 15:12-15 In 19:1 In 19:16 FA 03:13

26 Şi pe când Îl duceau, au pus mâna pe un oarecare Simon Cireneul, care venea de la ţarină, şi i-au pus crucea, ca s'o ducă'n urma lui Iisus.

Mt 27:32 Mc 15:21

27 Şi-L urmau mulţime multă de popor şi femei care se băteau în piept şi-L plângeau.
28 Şi întorcându-Se către ele, le-a zis: „Fiice ale Ierusalimului, nu Mă plângeţi pe Mine, ci pe voi plângeţi-vă şi pe copiii voştri.
29 Că iată, vin zile'n care vor zice: Fericite sunt cele sterpe şi pântecele care n'au născut şi sânii care n'au alăptat!

Is 54:1 Os 09:14 Sol 03:13 Mt 24:19 Mc 13:17 Lc 21:23

30 Atunci vor începe să spună munţilor: Cădeţi peste noi!, şi dealurilor: Acoperiţi-ne!

Is 02:19 Os 10:8 Ap 06:16 Ap 09:6

31 Că dacă fac acestea cu lemnul verde, cu cel uscat ce va fi?“ c

Pr 11:31

32 Şi alţi doi erau duşi, făcători de rele, ca să fie omorâţi împreună cu El.

Is 53:12 Mt 27:38 Mc 15:27 In 19:18

33 Şi când au ajuns la locul ce se cheamă Al-Căpăţânii, L-au răstignit acolo, pe El şi pe făcătorii de rele, unul de-a dreapta şi altul de-a stânga.

Is 53:12 Mt 27:33 Mc 15:22 Mc 15:27 In 19:17 In 19:18 FA 02:23

34 Iar Iisus a zis: „Părinte, iartă-le lor, că nu ştiu ce fac!“ Şi şi-au împărţit hainele Lui prin aruncare la sorţi.

Ps 021:18 Mt 05:44 Mt 27:35 Mc 15:24 Lc 06:28 In 19:24 FA 07:60 1Co 02:8 1Co 04:12

35 Şi sta poporul privind. Iar căpeteniile îşi băteau joc de El, zicând: „Pe alţii i-a mântuit; mântuiască-se şi pe sine însuşi dacă el este Hristosul, alesul lui Dumnezeu!...“.

Ps 021:7-8 Ps 034:12 Mt 27:39 Mt 27:40-42 Mc 15:30-32

36 Şi Îl luau în râs ostaşii, apropiindu-se şi aducându-I oţet

Ps 021:7-8 Ps 068:21 Mt 27:34 Mt 27:39 Mt 27:40-42 Mt 27:43 Mc 15:30-32 Mc 15:36 In 19:29

37 şi zicându-I: „Dacă tu eşti împăratul Iudeilor, mântuieşte-te pe tine însuţi!...“.

Mt 27:11 Mt 27:40-42 Mt 29:37 Mc 15:30-32

38 Şi deasupra Lui era scris cu litere greceşti, latineşti şi evreieşti: Acesta este împăratul Iudeilor.

Mt 27:11 Mt 29:37 Mc 15:26 In 19:19

39 Iar unul din răufăcătorii răstigniţi Îl defăima, zicând: „Nu eşti tu Hristosul?; Mântuieşte-te pe tine şi pe noi!...“.

Mt 27:44 Mc 15:32

40 Iar celălalt, certându-l, i-a zis: „Nu te temi tu de Dumnezeu, de vreme ce eşti în aceeaşi osândă?
41 Noi, cu dreptate primim ce ni se cuvine după faptele noastre, dar Acesta nici un rău n'a făcut“.
42 Şi-I zicea lui Iisus: „Pomeneşte-mă, Doamne, când vei veni întru împărăţia Ta!“

Mt 16:28

43 Iar Iisus i-a zis: „Adevăr îţi spun Eu ţie: astăzi vei fi cu Mine în Rai!“
44 Şi era acum ca la al şaselea ceas, şi întuneric s'a făcut peste tot pământul până la ceasul al nouălea;

Am 08:9 Mt 27:45 Mc 15:33

45 şi s'a întunecat soarele; şi catapeteasma templului s'a sfâşiat prin mijloc.

Ies 26:31-33 Ies 36:35 Mt 27:51

46 Şi Iisus, strigând cu glas mare, a zis: „Părinte, în mâinile Tale Îmi pun Duhul“. Şi aceasta zicând, Şi-a dat duhul.

Ps 030:5 Ps 037:1 Ir 03:19 Mt 27:50 Mc 15:37 FA 07:59 In 19:30

47 Iar sutaşul, văzând ceea ce se petrecuse, Îl slăvea pe Dumnezeu, zicând: „Cu adevărat, Omul Acesta drept a fost!“

Ps 037:1 Mt 27:54 Mc 15:39

48 Şi toate mulţimile care veniseră la această privelişte, văzând cele întâmplate, se întorceau bătându-şi pieptul.

Ps 037:1 Mc 15:40-41 Lc 18:13

49 Şi toţi cunoscuţii Lui, ca şi femeile care-L însoţiseră din Galileea, stăteau departe, privind acestea.

Ps 037:1 Ps 037:11 Ps 068:20 Ps 087:8 Mt 27:55-56 Mc 15:40-41 Lc 08:2 Lc 08:3 Lc 23:56 In 19:25

50 Şi iată un bărbat cu numele Iosif, sfetnic fiind, bărbat bun şi drept

Ps 037:1 Mt 27:57-61 Mc 15:42-43 Mc 15:46-47 In 11:38 In 19:38

51 – acesta nu se învoise cu sfatul şi cu fapta lor –. El era din Arimateea, cetate a Iudeilor, şi aştepta împărăţia lui Dumnezeu;

Ps 037:1 Mt 27:57-61 Mc 15:42-43 Mc 15:46-47 Lc 02:25 Lc 02:38 In 11:38 In 19:38

52 acesta, venind la Pilat, a cerut trupul lui Iisus.

Ps 037:1 Mt 27:57-61 Mc 06:29 Mc 15:42-43 Mc 15:46-47 In 11:38 In 19:38

53 Şi l-a coborât şi l-a înfăşurat în giulgiu şi l-a pus într'un mormânt săpat în piatră, în care nimeni niciodată nu mai fusese pus.

Mt 27:57-61 Mc 06:29 Mc 15:42-43 Mc 15:46-47 Lc 19:40-41 FA 13:29

54 Şi ziua aceea era vineri şi se lumina spre sâmbătă d.

Mt 27:57-61 Mc 15:42-43 Mc 15:46-47

55 Şi femeile care veniseră cu El din Galileea mergeau în urmă şi au văzut mormântul şi cum I-a fost aşezat trupul.

Mt 27:57-61 Mc 15:42-43 Mc 15:46-47 Lc 08:2 Lc 23:49

56 Şi după ce s'au întors, au pregătit miresme şi miruri; iar sâmbătă s'au odihnit, după lege.

Ies 12:16 Ies 20:10 Dt 05:14 Mt 28:1 Mc 16:1

IUBIRE

Iubirea oamenilor faţă de Dumnezeu: Dt 6; Ps 17, 1; 25, 8; 30, 23; 44; 96, 10; 1 Ptr 1, 8.

Iubirea lui Dumnezeu pentru oameni: Ir 31, 3; Sof 3, 17; Mal 1, 2; Sol 16, 26; 2 Mac 9, 27; 3 Mac 2, 10; Lc 11, 42; In 3, 16; 13, 1; Rm 8, 39; Ef 2, 4.

„Că într`atât a iubit Dumnezeu lumea, încât pe Fiul Său Cel Unul-Născut L-a dat, pentru ca tot cel ce crede într`Însul să nu piară, ci să aibă viaţă veşnică.“ In 3, 16; Rm 5, 8.

Roadele iubirii:
Dumnezeu le dăruieşte dreptatea celor care-L iubesc: Ps 44, 7; 50, 6; 59, 5; 107, 6; Sol 1, 1; 3, 9; 7, 28; Sir 4, 10; In 14, 15; Ef 4, 15.
Cei ce iubesc răul sunt pedepsiţi: Ps 51, 3; 108, 17; Sol 15, 6.

Hristos este:
„Cel iubit al Său“: Ps 67, 12; Mt 12, 9; Mc 12, 6; Ef 1, 6.
„Fiul Meu cel iubit“: Mt 3, 17; 17, 5; Mc 1, 11; 9, 7; Lc 3, 22; 9, 35; 20, 13.

El este iubire iubitoare precum Tatăl:
Mântuitorul îi iubeşte pe oameni aşa cum Tatăl Îl iubeşte pe El: In 15, 9-10; 17, 23; 17, 24; 17, 26.

Iubirea vine prin Duhul Sfânt de la Dumnezeu Iubire:
Vine prin Duhul Sfânt: Rm 5, 5.
Dumnezeu este numit „iubitor al sufletelor“: Sol 11, 26.
„Dumnezeu este iubire“: 1 In 4.

Datoriile omului faţă de iubire:
Omul trebuie să fie iubitor de semeni: Sol 12, 19.
- de vrăjmaşi: Mt 5, 44; Lc 6, 27; 6, 35; Rm 12, 19-21; Evr 13, 2.
- de aproapele: In 13, 34-35; 15, 12; 15, 17; Rm 12, 10; 13, 8; 1 Tes 3, 12; 4, 9; 2 Tes 1, 3; Evr 13, 1; 1 Ptr 1, 22; 3, 8; 1 In 3, 11; 3, 23.
„Nu iubiţi lumea, nici pe cele ce sunt în lume“: 1 In 2, 15.
Fariseii aveau falsa iubire, erau iubitori de argint, de aceasta să ne ferim: Lc 16, 14.

Caracteristicile iubirii:
Iubirea e plinirea legii: Rm 13, 10.
„Iubirea rabdă`ndelung; iubirea se dăruie, ea nu invidiază; ea nu se trufeşte, nu se îngâmfă“: 1 Co 13, 4.
„credinţa lucrătoare prin iubire“: Ga 5, 6.

Cei care le plinesc sunt adevăraţii creştini, iubiţi de Dumnezeu:
Creştinii sunt numiţi iubiţii lui Dumnezeu: Rm 1, 7; Ef 5, 1; Col 3, 12; 1 Tes 1, 4.