Introducere la Epistola Întâi către Tesaloniceni

În epoca apostolică, oraşul Tesalonic (Salonicul de mai târziu) era capitala provinciei romane proconsulare Macedonia şi număra aproape 10.00 de locuitori, în majoritate greci şi romani, dar printre care se aflau şi aproximativ 20.00 de evrei, a căror sinagogă, mare şi impozantă, părea să fie centrul cultic al tuturor Iudeilor din regiune. Port la Marea Egee, el era situat şi pe celebra Via Egnatia, drumul care, conjugat prin transbordare peste Adriatica cu Via Appia, lega Roma cu Bizanţul, Niceea, Ancyra (Ankara de astăzi) şi cu întregul Orient cunoscut pe atunci. E uşor de imaginat interesul strategic cu care Apostolul Pavel s-a oprit asupră-i, dat fiind că unul din principalii factori de răspândire a creştinismului era şi admirabilul sistem de comunicaţii, atât pe mare cât şi pe uscat, al imperiului roman.

În cursul celei de a doua călătorii misionare (49-52), Pavel are o vedenie care-l îndeamnă şi determină să propovăduiască şi în Macedonia, şi astfel Evanghelia pătrunde pe continentul european, mai întâi prin oraşul Filipi şi apoi prin Tesalonic, unde Pavel, debarcat iniţial la Neapoli şi însoţit de Sila (Silvan), ajunge după cinci zile de mers pe Via Egnatia. Ca de obicei, activitatea lui începe în mediul iudaic (în care exista şi un însemnat număr de prozeliţi, „temătorii de Dumnezeu“), dar cei mai mulţi convertiţi sunt recrutaţi dintre păgâni, şi anume din straturile umile ale societăţii. În scurtă vreme el va izbuti să întemeieze una din cele mai puternice Biserici creştine ale veacului primar.

Dar, ca şi în alte părţi, Pavel întâmpină şi aici rezistenţa celor mai mulţi dintre iudei, în frunte cu cei ce niciodată nu-i vor ierta fostului rabin „trădarea“ legii lui Moise şi trecerea lui în tabăra lui Hristos. Ei stârnesc în jurul său o agitaţie calomnioasă în care încearcă să-i antreneze şi pe oficialii romani, fapt care-l sileşte pe Apostol să părăsească oraşul mai înainte decât şi-ar fi dorit; mai mult, adversarii îl urmăresc şi dincolo de Tesalonic, în Bereea, şi nu se lasă până ce nu-l alungă din Macedonia, forţându-l să ia drumul Corintului şi Atenei (FA 17); în această din urmă localitate avea el să-i reîntâlnească pe Sila şi Timotei.

E cunoscută grija Apostolului de a se interesa de mersul Bisericilor pe care le înfiinţase. În cazul celei din Tesalonic, el trăieşte şi un sentiment de frustrare, ca unul care nu a apucat să-şi termine cateheza pe care şi-o propusese. Ca urmare, el se hotărăşte să renunţe pentru moment la prezenţa şi conlucrarea lui Timotei şi-l trimite acolo cu misiunea de a cerceta totul la faţa locului.

Timotei se duce, se întoarce şi-l reîntâlneşte pe Pavel în Corint, unde acesta se strămutase între timp; îi aduce în general veşti bune, cărora însă li se adaugă o seamă de rezerve asupra moravurilor, precum şi problema care începuse să agite cel mai mult spiritele: dacă sfârşitul lumii este aproape şi Domnul încă nu a venit, atunci de ce creştinilor deja decedaţi li s-a răpit privilegiul şi bucuria de a participa la slava acestei veniri?

Acestea sunt împrejurările în care Pavel, fiind în Corint, cam pe la sfârşitul anului 50 sau începutul lui 51, alcătuieşte Epistola către Tesaloniceni. Ea are un ton cu totul aparte faţă de celelalte scrieri pauline şi, alături de Epistola către Filipeni, e cea mai caldă, mai afectuoasă, mai plină de duioşie paternă. Veştile bune aduse de Timotei au încălzit inima Apostolului, iar aceasta se revarsă într-un adevărat imn al bucuriei, doar pe alocuri umbrit de tristeţi trecătoare, mâhnirile unor suferinţe care, până la urmă, se resorb în uriaşa celebrare a triumfului creştin.

Următoarea schiţă de plan încearcă să redea conţinutul scrierii:

Preambul (adresare, salutări, lucrarea harului) (1, 1-10).

 
  1. Partea istorică şi apologetică. Purtarea credincioasă, dezinteresată şi părintească a lui Pavel; purtarea supusă şi curajoasă a Tesalonicenilor; neliniştea lui Pavel de după despărţire, trimiterea lui Timotei, întoarcerea acestuia cu veşti liniştitoare pentru care I se mulţumeşte lui Dumnezeu (2, 1 â€" 3, 13).
  2. Partea dogmatică şi morală. Despre curăţie, iubire frăţească şi muncă; despre cei adormiţi şi A Doua Venire a Domnului; îndemnuri asupra îndatoririlor faţă de capii Bisericii, faţă de fraţi şi faţă de Dumnezeu (4, 1 â€" 5, 22).

Încheiere (salutări şi îndemnuri finale) (5, 23-28).

[ NTNoul Testament

[ 1TesEpistola Întâi către Tesaloniceni
[ Cap. 1 ]Salutare. Credinţa şi exemplul Tesalonicenilor.
1 Pavel şi Silvan şi Timotei, Bisericii Tesalonicenilor întru Dumnezeu-Tatăl şi Domnul Iisus Hristos: Har vouă şi pace de la Dumnezeu, Tatăl nostru, şi de la Domnul Iisus Hristos!

FA 17:1 Ga 01:3 2Tes 01:1

2 Întotdeauna Îi mulţumim lui Dumnezeu pentru voi toţi, pomenindu-vă în rugăciunile noastre,

Ef 01:16 Flp 01:3-4 Col 01:3 2Tes 01:3 2Tes 01:11 2Tes 02:13 Flm 01:4

3 ne'ncetat aducându-ne aminte în faţa lui Dumnezeu şi Tatăl nostru de lucrarea credinţei voastre şi de osteneala iubirii voastre şi de stăruinţa nădejdii voastre în Domnul nostru Iisus Hristos, a

1Co 13:13 Flp 01:6 Col 01:4-5

4 ştiind noi, fraţilor iubiţi de Dumnezeu, că El v'a ales,
5 că Evanghelia noastră n'a fost la voi doar în cuvânt, ci şi'n putere b şi'n Duhul Sfânt c şi'n multă deplinătate d, aşa cum voi ştiţi bine felul în care de dragul vostru am fost între voi.

Rm 15:19 1Co 02:4-5 1Co 04:20 1Tes 02:1

6 Şi voi v'aţi făcut următorii noştri şi ai Domnului, întru mult necaz primind Cuvântul cu bucuria Duhului Sfânt,

FA 17:5-9 1Co 04:16 2Co 06:10 Flp 03:17 2Tes 03:7 2Tes 03:9

7 aşa că pildă v'aţi făcut tuturor credincioşilor din Macedonia şi din Ahaia.

Flp 03:17 1Ptr 05:3

8 Că de la voi a răsunat cuvântul Domnului nu numai în Macedonia şi în Ahaia, ci'n tot locul a pătruns credinţa voastră în Dumnezeu; aşa că nu-i nevoie să mai spunem noi ceva,

Rm 01:8

9 de vreme ce asupra noastră ei înşişi povestesc despre ce fel de primire am avut la voi şi cum v'aţi întors voi la Dumnezeu de la idoli, ca să-I slujiţi Dumnezeului-Celui-Viu şi adevărat

In 17:3 FA 14:15 1Tes 02:1

10 şi să-L aşteptaţi pe Fiul Său din ceruri e, pe Care El L-a înviat din morţi, pe Iisus Cel ce ne izbăveşte din mânia ce va să vină.

Os 13:14 Mt 03:7 FA 17:31 Rm 05:9 2Co 04:14 1Tes 04:16 1Tes 05:9 Tit 02:13 Evr 13:20

[ NTNoul Testament

[ 1TesEpistola Întâi către Tesaloniceni
[ Cap. 2 ]Predica lui Pavel în Tesalonic. Dorinţa lui Pavel de a vizita din nou Biserica Tesalonicului.
1 Fiindcă voi înşivă, fraţilor, ştiţi că venirea noastră la voi n'a fost zadarnică;

1Tes 01:5 1Tes 01:9

2 dimpotrivă, după ce mai întâi am pătimit şi am fost ocărâţi în Filipi, aşa cum o ştiţi, am îndrăznit întru Dumnezeul nostru să grăim către voi, în multă luptă, Evanghelia lui Dumnezeu.

FA 16:19-24 FA 17:1-9 Flp 01:30

3 Pentru că îndemnul a nu venea din rătăcire, nici din necurăţie, nici din vicleşug,

FA 17:1-9

4 ci aşa cum am fost noi socotiţi de Dumnezeu vrednici să ni se încredinţeze Evanghelia, aşa şi grăim, nu să plăcem oamenilor, ci lui Dumnezeu Care ne încearcă inimile.

Ir 11:20 Ir 17:10 Ga 01:10 1Tim 01:11

5 Căci niciodată n'am folosit cuvinte de linguşire, după cum ştiţi, nici vreo perdea b pentru pofta de câştig – Dumnezeu e martor –,

FA 20:33 Rm 01:9 2Co 01:23 2Co 04:2 Flp 01:8 1Tes 02:10 2Ptr 02:3

6 nici n'am căutat slavă de la oameni – nici de la voi, nici de la alţii –, deşi, ca apostoli ai lui Hristos, puteam să atârnăm greu c.

In 05:41 In 05:44

7 Dimpotrivă, noi am fost blânzi în mijlocul vostru. Aşa cum o doică îşi îngrijeşte d pe propriii săi copii,

2Tim 02:24

8 tot astfel noi, în fierbintele nostru dor, eram bucuroşi să vă dăm nu numai Evanghelia lui Dumnezeu, dar chiar şi sufletele noastre, fiindcă ne-aţi căzut cu drag.

2Co 12:15 1In 03:16

9 Voi vă aduceţi aminte, fraţilor, de munca şi de osteneala noastră: lucrând zi şi noapte, ca să nu-i fim povară cuiva dintre voi, aşa v'am propovăduit Evanghelia lui Dumnezeu.

FA 18:3 FA 20:34 1Co 04:12 2Tes 03:8

10 Voi sunteţi martori, şi Dumnezeu, cu câtă sfinţenie şi cu câtă dreptate şi cu câtă neprihănire ne-am purtat între voi, cei credincioşi.

Rm 01:9 2Co 01:23 1Tes 02:5

11 După cum ştiţi, ca un părinte pe copiii săi, pe fiecare din voi v'am îndemnat şi v'am încurajat şi v'am îndatorat

FA 20:31

12 să umblaţi în chip vrednic de Dumnezeu Care vă cheamă în împărăţia Sa şi'n slava Sa.

1Co 07:20 Ef 04:1 Flp 01:27 Col 01:10 2Tes 01:5 1Ptr 05:10

13 De aceea şi noi ne'ncetat Îi mulţumim lui Dumnezeu că voi, primind cuvântul lui Dumnezeu pe care l-aţi auzit de la noi, nu ca pe un cuvânt al oamenilor l-aţi primit, ci potrivit cu ceea ce este el într'adevăr, ca pe un cuvânt al lui Dumnezeu, care şi lucrează întru voi, cei ce credeţi.

Ga 01:11-12 Flp 02:13 1Tes 01:2 2Tes 02:13 1Ptr 01:2

14 Că voi, fraţilor, v'aţi făcut următori Bisericilor lui Dumnezeu care sunt în Iudeea întru Hristos Iisus, fiindcă şi voi aţi îndurat de la cei de un neam cu voi aceleaşi [suferinţe] ca şi ele de la Iudei,

FA 17:5-6 Evr 10:34

15 cei ce şi pe Domnul Iisus L-au omorât precum pe profeţi, iar pe noi ne-au prigonit; şi neplăcuţi Îi sunt lui Dumnezeu şi potrivnici le sunt tuturor oamenilor,

Mt 23:32-34 Mt 23:37 FA 02:23 FA 07:52

16 pentru că ne'mpiedică să le vorbim neamurilor ca ele să se mântuiască – aşa ca ei întotdeauna să pună vârf păcatelor lor. Dar la urmă a ajuns peste ei mânia lui Dumnezeu.

Fc 15:16 Is 30:9 Mt 23:32-33

17 Iar noi, fraţilor, fiind pentru o vreme despărţiţi de voi – cu faţa, nu cu inima –, cu mare dor ne-am sârguit să vă vedem faţa.

1Tes 03:10

18 De aceea am vrut să venim la voi – adică eu, Pavel, şi nu o dată –, dar ne-a împiedicat Satana.
19 Căci care este nădejdea noastră, bucuria noastră, cununa laudei noastre – dacă nu voi – înaintea Domnului nostru Iisus la venirea Sa?

Mt 24:27 Mt 24:37 Mt 24:39 2Co 01:14 Flp 02:16 Flp 04:1 2Tes 01:4

20 Da, voi sunteţi slava noastră şi bucuria!

Flp 04:1

[ NTNoul Testament

[ 1TesEpistola Întâi către Tesaloniceni
[ Cap. 3 ]Trimiterea lui Timotei. Rugăciunea pentru Tesaloniceni.
1 Iată de ce, nemaiputând răbda, am socotit că e bine să rămânem singuri la Atena

FA 17:15

2 şi l-am trimis pe Timotei, fratele nostru şi împreună-lucrătorul lui Dumnezeu întru Evanghelia lui Hristos, ca să vă întărească şi să vă îndemne în credinţa voastră,

FA 16:1-3

3 pentru ca nimeni să nu se clatine în aceste necazuri. Fiindcă voi înşivă o ştiţi că pentru aceasta suntem rânduiţi; a

FA 14:22 FA 20:23 Ef 03:13 2Tim 03:12

4 căci şi când eram la voi v'am spus-o mai dinainte că vom avea de suferit necazuri, aşa cum s'a şi întâmplat şi cum voi o ştiţi.

Mc 13:23 FA 14:22

5 Pentru aceea şi eu, nemaiputând răbda, am trimis ca să cunosc b credinţa voastră, de teamă ca nu cumva ispititorul să vă fi ispitit şi osteneala noastră să fie zadarnică.

Flp 02:16

6 Acum însă ne-a venit de la voi Timotei şi ne-a dat veste bună despre credinţa şi iubirea voastră şi că'ntotdeauna aveţi o bună amintire despre noi, cu ardoare dorind să ne vedeţi, aşa cum şi noi pe voi.

FA 18:5

7 Iată de ce, fraţilor, în toată nevoia şi necazul nostru ne-am mângâiat asupră-vă prin credinţa voastră.

2Tes 01:4

8 Căci noi trăim c acum dacă voi staţi neclintiţi întru Domnul.
9 Şi ce mulţumire Îi putem noi da în schimb lui Dumnezeu pentru voi, pentru toată bucuria cu care ne bucurăm de voi înaintea Dumnezeului nostru,
10 noaptea şi ziua cu prisosinţă rugându-ne să vă vedem faţa şi să'mplinim lipsurile credinţei voastre?

Rm 01:10-11 Rm 15:23 2Tes 02:17

11 Dar Însuşi Dumnezeu şi Tatăl nostru şi Domnul nostru Iisus Hristos să ne îndrepte calea spre voi!
12 Cât despre voi, facă-vă Domnul să sporiţi şi să prisosiţi în iubire unul pentru altul şi pentru toţi, aşa cum e şi a noastră pentru voi;
13 să vă'ntărească inimile neprihănite întru sfinţenie înaintea lui Dumnezeu şi Tatăl nostru la venirea Domnului nostru Iisus Hristos cu toţi sfinţii Săi!

Za 14:5 Mt 24:27 Mt 24:33 Mt 24:39 1Co 01:8 Flp 01:10 1Tes 05:23 2Tes 01:7 2Tes 01:10

[ NTNoul Testament

[ 1TesEpistola Întâi către Tesaloniceni
[ Cap. 4 ]Viaţa plăcută lui Dumnezeu. Venirea Domnului.
1 În sfârşit, fraţilor, vă rugăm şi vă îndemnăm în Domnul Iisus: precum aţi învăţat de la noi cum trebuie să vă purtaţi şi să-I plăceţi lui Dumnezeu – în care chip vă şi purtaţi –, aşa să sporiţi din ce în ce mai mult.

2Co 05:9 Flp 01:27 2Tes 03:6

2 Fiindcă ştiţi ce porunci v'am dat noi vouă prin Domnul Iisus a.
3 Căci voia lui Dumnezeu aceasta este, sfinţirea voastră: să vă feriţi de desfrânare;

Tob 04:13 Rm 06:22 Rm 12:2 1Co 06:13 Ef 05:17 1Tes 05:23 Evr 10:10 Evr 12:14 1Ptr 01:16

4 fiecare din voi să ştie să-şi stăpânească trupul b în sfinţenie şi cinste,

1Co 06:13 1Co 06:15

5 nu în patima poftei – aşa cum fac neamurile care nu-L cunosc pe Dumnezeu –;

Ps 078:6 Ir 10:25 1Co 06:13

6 în această privinţă nimeni să nu încalce dreptul fratelui său c şi nici să-l păgubească, fiindcă Domnul este răzbunător pentru toate acestea, după cum mai înainte v'am şi spus şi v'am mărturisit.

Lv 25:14 Ps 093:1 Sir 05:3

7 Căci Dumnezeu nu ne-a chemat la necurăţie, ci'ntru sfinţenie.

1Co 01:2 Ef 01:4 2Tes 02:13-14 1Ptr 01:15-16

8 Aşadar, cel ce se leapădă de acestea, nu de un om se leapădă, ci de Dumnezeu, Care vi L-a dat vouă pe Duhul Său cel Sfânt.

Iz 36:27 Iz 37:14 Lc 09:48 Lc 10:16 In 06:45 Rm 05:5 2Co 01:22 Ga 04:6 1In 03:24

9 Cât despre iubirea de fraţi, nu aveţi nevoie să vă scriu, pentru că voi înşivă sunteţi învăţaţi de Dumnezeu să vă iubiţi unii pe alţii,

Ir 31:33-34 Mc 12:31 In 13:34 In 15:12 1In 03:11

10 aşa cum o şi faceţi către toţi fraţii din Macedonia. Dar vă îndemnăm, fraţilor, să prisosiţi din ce în ce mai mult

2Tes 03:4

11 şi, aşa cum v'am poruncit noi, să râvniţi a trăi în linişte, să vă vedeţi fiecare de treburile sale şi să lucraţi cu mâinile voastre,

Ef 04:28 Col 04:5 2Tes 03:8 2Tes 03:10 2Tes 03:12

12 aşa încât să vă purtaţi cuviincios faţă de cei din afară şi să nu aveţi nevoie de nimeni.

Rm 13:13 1Co 05:12-13 Col 04:5

13 Dar, fraţilor, nu vrem ca voi să fiţi în neştiinţă despre cei ce au adormit d, ca să nu vă întristaţi precum ceilalţi e, care nu au nădejde.

Sir 38:16 Ef 02:12 2Tes 02:1

14 Pentru că de credem f că Iisus a murit şi a înviat, tot aşa pe cei adormiţi prin Iisus îi va aduce Dumnezeu împreună cu El g.

Rm 14:9 1Co 06:14 1Co 15:3-4 1Co 15:12 1Co 15:20 1Tes 05:10 2Tes 02:1

15 Căci pe aceasta v'o spunem noi prin cuvântul Domnului: că noi, cei vii, cei rămaşi până la venirea Domnului, nu le-o vom lua înainte celor adormiţi.

Sir 22:11 Mt 24:27 Mt 24:37 Mt 24:39 1Co 07:10 1Co 07:25 1Co 15:23 1Co 15:51-52 2Tes 02:1

16 Că la un semn poruncitor, la glasul arhanghelului şi'n trâmbiţa lui Dumnezeu, Însuşi Domnul Se va pogorî din cer, şi cei morţi întru Hristos vor învia întâi;

Dn 12:13 Mt 24:31 Mt 26:64 In 05:27-29 1Co 15:51-52 1Tes 01:10 2Tes 01:7 2Tes 02:1

17 după aceea noi, cei vii, cei rămaşi, împreună cu ei vom fi răpiţi în nori ca să-L întâmpinăm pe Domnul în văzduh; şi astfel pururea cu Domnul vom fi.

In 12:26 In 17:24 1Co 15:51-52 2Tes 02:1 Ap 01:7

18 Aşadar, cu aceste cuvinte mângâiaţi-vă unii pe alţii.

[ NTNoul Testament

[ 1TesEpistola Întâi către Tesaloniceni
[ Cap. 5 ]Venirea Domnului (continuare). Îndemnuri şi salutări.
1 Iar despre ani şi despre vremi, fraţilor, nu aveţi nevoie să vă scriem noi,

Mt 24:36 FA 01:7

2 căci voi înşivă ştiţi bine că precum un fur noaptea, aşa vine ziua Domnului.

Mt 24:36 Mt 24:42-44 Lc 12:39-40 2Ptr 03:10 Ap 03:3 Ap 16:15

3 Atunci când vor zice: „Pace şi aşezare“ a, atunci fără de veste va veni peste ei pieirea precum durerea celei ce are în pântece; şi scăpare nu vor avea.

Iov 20:7 Ir 06:14 Ir 08:11 Iz 13:10 Mt 24:39 Lc 21:34-35 In 16:21-22

4 Voi însă, fraţilor, nu sunteţi în întuneric pentru ca ziua aceea să vă prindă ca un fur.

2Ptr 03:10 Ap 03:3 Ap 03:10 Ap 16:15

5 Fiindcă voi sunteţi toţi fii ai luminii şi fii ai zilei; noi nu suntem ai nopţii, nici ai întunericului.

Lc 16:8 Rm 13:12 Ef 05:8-9

6 Drept aceea, să nu dormim precum ceilalţi, ci să priveghem şi să fim treji asupră-ne b.

Mt 24:42 Lc 21:36 Rm 13:11 1Co 11:30 1Ptr 05:8

7 Fiindcă cei ce dorm, noaptea dorm; şi cei ce se îmbată, noaptea se îmbată.

Rm 13:11

8 Dar noi, cei ce suntem ai zilei, să fim treji asupră-ne, îmbrăcându-ne cu platoşa credinţei şi iubirii, şi drept coif având nădejdea mântuirii.

Is 59:17 Sol 05:18 FA 04:12 Ef 06:11 Ef 06:14 Ef 06:17

9 Că Dumnezeu nu ne-a rânduit spre mânie, ci spre dobândirea mântuirii prin Domnul nostru Iisus Hristos,

1Tes 01:10 2Tes 02:13-14

10 Cel ce pentru noi a murit pentru ca noi – ori de veghem, ori de dormim c – împreună cu El să vieţuim.

Rm 14:7-9 1Tes 04:14

11 De aceea, îndemnaţi-vă unul pe altul şi unul pe altul zidiţi-vă, aşa cum o şi faceţi.

Evr 03:13 Iuda 01:20

12 Dar vă rugăm, fraţilor, să-i aveţi în cinste pe cei ce se ostenesc între voi şi sunt mai-marii voştri întru Domnul şi vă dojenesc d;

1Co 16:18 Flp 02:29 1Tim 05:17 Evr 13:7

13 şi pentru lucrarea lor să-i socotiţi vrednici de prisoselnică iubire. Fiţi cu pace între voi.

Mc 09:50

14 Şi vă îndemnăm, fraţilor, să-i dojeniţi pe cei fără de rânduială; îmbărbătaţi-i pe cei slabi de înger, sprijiniţi pe cei neputincioşi, fiţi îndelung-răbdători faţă de toţi.

Ga 06:2 2Tes 03:6 2Tes 03:11 2Tes 03:15

15 Vedeţi ca nu cumva cineva să-i răsplătească cuiva răul cu rău, ci'ntotdeauna să urmăriţi binele: şi unul către altul, şi fiecare către toţi.

Pr 17:13 Mt 05:39-40 Rm 12:17 1Co 06:7 1Ptr 03:9

16 Bucuraţi-vă'ntotdeauna,

Flp 04:4

17 rugaţi-vă ne'ncetat,

Sir 18:22 Lc 18:1 Rm 12:12 Ef 04:18 Col 04:2

18 mulţumiţi întru toate; căci aceasta este voia lui Dumnezeu întru Hristos Iisus pentru voi.

Ef 05:20

19 Duhul să nu-l stingeţi,

Ef 04:30

20 profeţiile e să nu le dispreţuiţi.

1Co 14:1 1Co 14:39

21 Supuneţi totul încercării f, păstraţi ce e bine,

1Co 14:29 1In 04:1

22 feriţi-vă de orice fel de rău.

Iov 01:1 Iov 01:8 Iov 02:3

23 Şi Însuşi Dumnezeul păcii să vă sfinţească în chip desăvârşit; şi întregul vostru duh şi suflet şi trup g păzească-se fără prihană întru venirea Domnului nostru Iisus Hristos.

Mt 24:27 Mt 24:37 Mt 24:39 Rm 15:33 1Co 14:33 Flp 01:10 Flp 04:9 1Tes 03:13 1Tes 04:3 2Tes 03:16 Iuda 01:24

24 Credincios h este Cel ce vă cheamă; El o va face.

1Co 01:9 1Co 10:13 2Tes 03:3

25 Fraţilor, rugaţi-vă pentru noi.

2Tes 03:1

26 Pe toţi fraţii îmbrăţişaţi-i cu sărutare sfântă i.

Lc 07:45 Rm 16:16 1Co 16:20

27 Vă conjur întru Domnul: scrisoarea aceasta s'o citiţi tuturor fraţilor.
28 Harul Domnului nostru Iisus Hristos să fie cu voi! Amin.

[ NTNoul Testament

[ 2TesEpistola a Doua către Tesaloniceni
Cap. 1 Salutare. Judecata de la venirea lui Hristos.
Cap. 2 Venirea Domnului. Cei aleşi pentru mântuire.
Cap. 3 Rugaţi-vă pentru noi! Avertisment împotriva neorânduielii. Binecuvântare.

Introducere la Epistola a Doua către Tesaloniceni

Întâia Epistolă către Tesaloniceni şi-a atins numai în parte scopul pentru care fusese scrisă. Creştinii din capitala Macedoniei sunt mângâiaţi şi întăriţi de laudele Apostolului; ei sunt, de asemenea, încredinţaţi că morţii întru Hristos vor participa la slava venirii Acestuia, dar cu privire la venirea însăşi au rămas oarecum nedumeriţi.

Este vorba, în special, de data Parusiei, vremea anume când Domnul Se va arăta. Printre ei s-a stârnit un curent de îngrijorare, agitaţie şi panică, întreţinut de o minoritate care susţine că A Doua Venire bate la uşă şi că, în consecinţă, toţi trebuie să fie de pe-acum pregătiţi să-L întâmpine pe Domnul în văzduh, aşa cum se părea că le spusese Pavel în Prima Epistolă. Curentul prinde consistenţă; numeroşi creştini îşi părăsesc îndeletnicirile, refuză (consideră inutil) să mai lucreze, umblă din casă-n casă şi colportează zvonuri, familii întregi cad în declin economic, societatea iese din ritmul cotidian al existenţei şi-i pândită de dezordine; agitatorii se folosesc în fals de numele şi autoritatea lui Pavel până într-acolo încât răspândesc anumite scrisori ca venind de la el (ceea ce-l va obliga pe acesta să-şi marcheze epistolele cu anumite sigle de identificare şi recunoaştere).

Dificultatea constă în aceea că prima generaţie de creştini, inclusiv Pavel, cred în iminenţa Parusiei. Faptul nu e cu totul nou; încă în vremea lui Iisus existau unii care „credeau că împărăţia lui Dumnezeu se va arăta îndată“ (Lc 19, 11), ceea ce-L obligă pe Domnul să le spună parabola stăpânului care se va întoarce, într-adevăr, la ai săi, dar numai după o lungă călătorie. Sub influenţa agitatorilor apocaliptici, creştinii din Tesalonic preiau mesajul apostolic la modul său brut, fără nuanţările de rigoare, nuanţări pe care Pavel le făcuse în cursul predicilor sale, dar pe care ei le dăduseră uitării. Este ceea ce face Apostolul acum, în cea de A Doua Epistolă; el confirmă spusele din prima, dar introduce precizările de trebuinţă: A Doua Venire a Domnului (Parusia) se va produce negreşit, dar numai după ce se vor consuma câteva semne premergătoare, evenimente majore precum o apostazie generală, apoi apariţia, lucrarea şi nimicirea lui Antihrist („Omul-nelegiuirii“, „Fiul-pierzării“ â€" 2, 3). Aşadar, activitatea obştească trebuie să reintre în normal, fiecare să muncească şi să-şi vadă de treburile sale, ceea ce însă nu înseamnă câtuşi de puţin slăbirea sau abandonarea credinţei în Parusie; dimpotrivă, nădejdea creştinilor nu poate fi despărţită de permanenta lor stare de veghe.

Toate acestea explică de ce Pavel le trimite Tesalonicenilor această Epistolă, tot din Corint, la numai câteva luni după prima, adică în cursul anului 51, şi de ce această scrisoare nu mai are tonul patern şi tandru al celei precedente, ci unul autoritar, aproape sever, cu un vocabular mai controlat şi cu termeni care trimit la avertismente şi sancţiuni.

Schiţa ei de plan ar fi următoarea:

Preambul (adresare, salutare, lucrarea harului â€" cu o inserţie asupra arătării Domnului) (1, 1-12).

 
  1. Partea dogmatică. A Doua Venire a Domnului. Ea nu are un caracter de iminenţă; va fi precedată de anumite semne; apariţia şi nimicirea Celui-nelegiuit (2, 1-12).
  2. Partea morală. Felurite îndemnuri, mai ales asupra trebuinţei ca aşteptarea Venirii Domnului să fie scutită de exagerări (de ceea ce Osty numeşte „febra parusiacă“), ci să fie trăită moderat. Lucrări ale harului; apel la stăruinţă şi neclintire; urări, cereri şi rugăciuni; încredere în ajutorul lui Dumnezeu; legea de aur a muncii; sancţionarea celor neascultători (2, 13 â€" 3, 15).

Încheiere (urări şi salutări finale) (3, 16-18).

[ NTNoul Testament

[ 2TesEpistola a Doua către Tesaloniceni
[ Cap. 1 ]Salutare. Judecata de la venirea lui Hristos.
1 Pavel, Silvan şi Timotei către Biserica Tesalonicenilor întru Dumnezeu, Tatăl nostru, şi întru Domnul nostru Iisus Hristos:

1Tes 01:1

2 Har vouă şi pace de la Dumnezeu, Tatăl nostru, şi de la Domnul Iisus Hristos!

Rm 01:7

3 Datori suntem ca'ntotdeauna să-I mulţumim lui Dumnezeu pentru voi, fraţilor, aşa cum se cuvine, fiindcă mult creşte credinţa voastră, iar iubirea fiecăruia dintre voi toţi prisoseşte, a unuia faţă de altul,

1Co 01:4 1Tes 01:2 2Tes 02:13 Flm 01:4

4 încât noi înşine ne lăudăm cu voi în Bisericile lui Dumnezeu pentru statornicia şi credinţa voastră în toate prigonirile şi necazurile pe care le'nduraţi:

2Co 07:4 1Tes 02:19 1Tes 07:7 Ap 01:9

5 dovadă a dreptei judecăţi a lui Dumnezeu, anume că vrednici sunteţi voi de împărăţia lui Dumnezeu pentru care şi pătimiţi –

Lc 20:35 Rm 08:17 Flp 01:28 1Tes 02:12

6 de vreme ce drept este înaintea lui Dumnezeu ca El cu necaz să le răsplătească celor ce vă necăjesc,

Ir 51:24 Sir 35:22 Rm 02:8-9 Rm 12:19 Ap 18:6-7

7 iar vouă, celor necăjiţi, cu odihnă, împreună cu noi, la arătarea din cer a Domnului Iisus cu îngerii puterii Sale a

Za 14:5 Mt 25:31 Rm 12:19 1Co 01:7 1Co 03:13 1Tes 03:13 1Tes 04:16

8 în foc învăpăiat b, răzbunare aducând asupra celor ce nu-L cunosc pe Dumnezeu c şi asupra celor ce nu se supun d Evangheliei Domnului nostru Iisus.

Ps 078:6 Is 66:15 Ir 10:25 Mi 05:14 Rm 02:8 1Co 03:13 Evr 12:29 1Ptr 04:17

9 Ei vor primi ca pedeapsă veşnica pieire e de la faţa Domnului şi de la slava puterii Lui,

Is 02:10 Is 02:19 Is 02:21 1Co 03:13

10 când în ziua aceea va veni să Se preamărească întru sfinţii Săi şi cu uimire să fie privit de toţi cei ce au crezut, pentru că mărturia noastră către voi a fost crezută.

Ps 067:35 Ps 088:7 Is 49:3 1Co 03:13 Col 03:4 1Tes 03:13

11 Pentru aceasta ne şi rugăm întotdeauna pentru voi, ca Dumnezeul nostru să vă facă vrednici de chemarea Sa şi cu putere să'mplinească toată bunăvrerea voastră de a face binele şi toată lucrarea credinţei voastre,

Col 01:9 1Tes 01:2

12 ca numele Domnului nostru Iisus să se preamărească'ntru voi şi voi întru El, după harul Dumnezeului nostru şi al Domnului Iisus Hristos.

Is 24:15 Is 66:5 Mal 01:11

[ NTNoul Testament

[ 2TesEpistola a Doua către Tesaloniceni
[ Cap. 2 ]Venirea Domnului. Cei aleşi pentru mântuire.
1 În ceea ce priveşte venirea Domnului nostru Iisus Hristos şi adunarea noastră împreună cu El, vă rugăm, fraţilor,

Mt 24:27 Mt 24:37 Mt 24:39 1Tes 04:13-17

2 ca nu degrab să vă pierdeţi cumpătul a şi nici să vă'nspăimântaţi, nici de vreun duh b, nici de vreo vorbă, nici de vreo epistolă ca pornită de la noi c, cum că ziua Domnului a şi sosit.
3 Să nu vă amăgească nimeni în nici un chip, căci ziua Domnului nu va sosi până ce mai întâi nu va veni lepădarea de credinţă şi nu se va arăta Omul-nelegiuirii, Fiul-pierzării,

Mt 24:4 Mc 13:5 Lc 21:8 In 17:12 Ef 05:6 1Tim 04:1

4 Potrivnicul d, cel ce se înalţă mai presus de tot ce se numeşte Dumnezeu sau e făcut pentru'nchinare, aşa ca să se aşeze el în templul lui Dumnezeu şi să se arate pe sine că este dumnezeu.

Iz 28:2 Dn 11:36 Ap 13:1

5 Oare nu vă aduceţi aminte că vă spuneam aceste lucruri încă de când eram la voi?
6 Şi acum voi ştiţi ce-l opreşte e, aşa ca el să se arate la vremea lui f.
7 Pentru că taina fărădelegii e la lucru încă de pe acum; numai să fie scos din drum cel care o ţine pe loc,
8 şi atunci se va arăta Cel-fără-de-lege, pe care Domnul Iisus îl va ucide cu suflarea gurii Sale şi-l va nimici cu arătarea venirii Lui.

Iov 04:9 Iov 15:30 Is 11:4 Dn 12:12 Mal 03:18 Mt 24:27 Mt 24:37-39 1In 02:18 Ap 19:15

9 Iar arătarea aceluia va fi prin lucrarea lui Satan, cu toată puterea şi cu tot felul de semne şi minuni mincinoase

Iz 20:25 Mt 24:24 Ap 13:11-13 Ap 13:14

10 şi cu toată amăgirea nedreptăţii pentru cei ce pier din pricină ca n'au primit iubirea adevărului g spre a se mântui.

Iz 20:25

11 Şi de aceea le trimite Dumnezeu lucrare de amăgire, pentru ca ei să dea crezare minciunii

3Rg 22:22-23 Iov 12:20 Mt 24:24 2Tm 04:4

12 şi să fie osândiţi toţi cei ce n'au dat crezare adevărului, ci s'au complăcut în nedreptate.

Rm 01:18

13 Dar noi datori suntem ca'ntotdeauna să-I mulţumim lui Dumnezeu pentru voi, fraţilor iubiţi de Domnul, că dintru'nceput v'a ales Dumnezeu spre mântuire întru sfinţirea duhului şi credinţa adevărului,

Dt 33:12 In 15:16 Ef 01:4 1Tes 01:2 1Tes 02:13 1Tes 04:7 1Tes 05:9 2Tes 01:3

14 la care v'a chemat prin Evanghelia noastră, ca să dobândiţi voi slava Domnului nostru Iisus Hristos.

1Tes 04:7 1Tes 05:9

15 Astfel că, fraţilor, staţi neclintiţi şi ţineţi predaniile pe care le-aţi învăţat, fie prin cuvânt, fie prin epistola noastră h.
16 Iar Însuşi Domnul nostru Iisus Hristos şi Dumnezeu, Tatăl nostru, Care ne-a iubit pe noi şi prin harul Său ne-a dat veşnică mângâiere şi bună nădejde,
17 să vă mângâie inimile i şi să le întărească în tot lucrul şi cuvântul bun.

[ NTNoul Testament

[ 2TesEpistola a Doua către Tesaloniceni
[ Cap. 3 ]Rugaţi-vă pentru noi! Avertisment împotriva neorânduielii. Binecuvântare.
1 În sfârşit, fraţilor, rugaţi-vă pentru noi, pentru ca cuvântul Domnului să-şi plinească alergarea a şi să fie slăvit aşa cum e şi la voi

Rm 15:30 Ef 06:18-19 Col 04:3 1Tes 05:25

2 şi să ne izbăvim de oamenii nesocotiţi şi răi; căci credinţa nu le e dată tuturor.
3 Dar credincios b este Domnul, Cel ce vă va întări şi vă va păzi de Cel-Rău.

Mt 06:13 In 17:15 1Co 01:9 1Tes 05:24

4 Cât despre voi, încredinţaţi suntem în Domnul că pe cele ce vi le poruncim le faceţi şi le veţi face.

2Co 07:15-16 Ga 05:10 1Tes 04:10

5 Iar Domnul să vă îndrepte inimile spre iubirea lui Dumnezeu şi spre răbdarea Iui Hristos!
6 Fraţilor, în numele Domnului nostru Iisus Hristos vă poruncim să vă feriţi de orice frate care umblă fără rânduială şi nu după predania pe care aţi primit-o de la noi.

Mt 18:17 Rm 16:17 1Co 05:11 Ef 05:11 1Tes 04:1 1Tes 05:14 2In 01:10

7 Că voi înşivă ştiţi cum trebuie să ne urmaţi; că noi n'am umblat fără rânduială între voi,

1Co 11:1 Flp 03:17 1Tes 01:6

8 nici n'am mâncat de la cineva pâine în dar, ci cu muncă şi cu osteneală am lucrat noaptea şi ziua, ca pe nimeni dintre voi să nu-l împovărăm:

FA 18:3 FA 20:34 1Co 04:12 2Co 11:8 1Tes 02:9 1Tes 04:11

9 nu doar că n'aveam puterea c, ci pentru ca pe noi înşine să ne dăm vouă pildă, spre a ne urma.

Mt 10:10 1Co 04:16 1Co 09:4 1Co 09:6 1Tes 01:6

10 Că şi'n timp ce eram la voi vă porunceam: Dacă cineva nu vrea să lucreze, nici să nu mănânce d.

Fc 03:19 1Tes 04:11

11 Fiindcă auzim că pe la voi umblă unii fără rânduială, nu să facă treabă, ci să se afle'n treabă e.

1Tes 05:14 1Tim 05:13

12 Unora ca aceştia le poruncim şi-i îndemnăm în Domnul Iisus Hristos: să lucreze'n linişte şi să-şi mănânce propria lor pâine.

Ef 04:28 1Tes 04:11

13 Iar voi, fraţilor, nu vă descurajaţi în a face binele.

Ga 06:9

14 Şi dacă cineva nu ascultă de ceea ce spunem noi prin această epistolă, pe acela să-l însemnaţi f şi să nu aveţi de-a face cu el g, ca să se ruşineze.

Mt 18:17 1Co 05:9 1Co 05:11

15 Dar să nu-l socotiţi ca vrăjmaş, ci povăţuiţi-l ca pe un frate.

1Tes 05:14

16 Iar Domnul păcii Însuşi să vă dea vouă pacea în toată vremea şi'n tot chipul. Domnul fie cu voi cu toţi!

Rm 15:33 Flp 04:9 1Tes 05:23

17 Salutarea, cu mâna mea – a lui Pavel. Acesta este semnul meu în orice scrisoare: aşa scriu h.

1Co 16:21 Col 04:18 Flm 01:19

18 Harul Domnului nostru Iisus Hristos să fie cu voi cu toţi! Amin.

[ NTNoul Testament

[ 1TimEpistola Sfântului Apostol Pavel întâia către Timotei
Cap. 1 Salutare. Avertisment împotriva falselor învăţături. Mulţumiri pentru mila Domnului.
Cap. 2 Învăţături despre credinţă.
Cap. 3 Însuşirile episcopilor. Însuşirile diaconilor. Taina credinţei noastre.
Cap. 4 Prezicerea lepădării de credinţă. Bunul slujitor al lui Iisus Hristos.
Cap. 5 Datorii faţă de alţii.
Cap. 6 Datorii faţă de alţii (continuare). Învăţătura mincinoasă. Adevărata bogăţie. Lupta cea bună a credinţei.

Introducere la epistolele pastorale

Cele două Epistole către Timotei şi Epistola către Tit poartă numele de epistole pastorale, datorită faptului că ele se ocupă îndeosebi de calităţile şi îndatoririle păstorilor, adică ale celor aşezaţi de Sfinţii Apostoli în fruntea comunităţilor creştine. Ele sunt scrise de Apostolul Pavel în ultima perioadă a vieţii, adică între anii 63 (sfârşitul primei captivităţi romane) şi 67 (anul probabil al morţii) şi alcătuiesc corpul cel mai omogen din întregul ansamblu al scrierilor sale. Ordinea lor cronologică este: 1 Timotei, Tit, 2 Timotei, şi în această ordine ar trebui, de fapt, citite.

Nu puţini au fost criticii protestanţi care le-au tăgăduit autenticitatea (total sau parţial), pornind de la observaţia că vocabularul, tonul şi problemele lor sunt deosebite faţă de celelalte scrieri pauline. Dar o analiză atentă şi obiectivă duce la concluzia contrarie, favorabilă autenticităţii. Apostolul le scrie în alte condiţii şi urmăreşte alte obiective, cu totul speciale; el e acum un om înaintat în vârstă, chiar „bătrân“, bolnav, întemniţat în condiţii grele (în cea de a doua captivitate el nu mai beneficiază de regimul custodia militaris sau custodia libera), uneori se simte părăsit şi însingurat, grija lui de acum este aceea de a-şi consolida opera misionară în resorturile ei organizatorice. Pe de altă parte, aşa cum s-a băgat de seamă, un geniu ca al lui Pavel nu se poate exprima decât printr-o imensă varietate de forme.

După émile Osty, împrejurările în care au fost scrise epistolele pastorale ar putea fi reconstituite astfel:

După ieşirea din prima captivitate (63), Pavel merge pentru scurtă vreme în Spania, apoi în insula Creta, pe care o evanghelizează împreună cu Tit, după care se duce la Efes. Nu după mult timp trece în Macedonia, de unde scrie Întâia Epistolă către Timotei şi Epistola către Tit (în jurul anilor 64-65). Indiferent dacă-şi petrece sau nu iarna în Epir, aşa cum îşi propusese (Tit 3, 12), avem motive să credem că el mai vizitează o dată Bisericile din Corint, Milet şi Troa, după care îl regăsim închis pentru a doua oară la Roma (2 Tim 1, 16-17), de unde îi scrie lui Timotei cea de A Doua Epistolă, o scriere care, alcătuită înaintea morţii lui, poate fi considerată drept testamentul său spiritual.

Două sunt principalele ţinte pe care le urmăreşte Pavel în cele trei epistole pastorale: 1) să combată începuturile unor erezii iudeo-gnostice care încercau să semene confuzie printre credincioşi; 2) să organizeze Bisericile.

Câteva cuvinte despre destinatarii acestor epistole.

Originar din localitatea Listra, în Licaonia, Timotei era fiul unui grec şi al unei evreice convertite la creştinism. De la mama şi bunica sa primeşte o educaţie religioasă în respectul pur al legii, dar nu împins până la circumcizie. Nu ştim exact când s-a produs convertirea lui Timotei; se presupune că în timpul primei călătorii misionare a lui Pavel. Sigur este însă că, cu prilejul celei de a doua, marele Apostol se informează asupră-i, îl alege dintre cei mulţi şi-l recrutează pentru opera de evanghelizare. Deşi Pavel nu-i acordă circumciziei nici o valoare soteriologică, totuşi el îl taie-mprejur pe Timotei, ca născut din mamă evreică, cu scopul strategic de a-i uşura pătrunderea şi misiunea printre iudeii ultraconservatori. Din acest moment, Timotei devine cel mai devotat şi mai apropiat colaborator al lui Pavel, „fiul iubit“ al marelui Apostol, de care niciodată nu se desparte de bunăvoie. Activitatea lui se desfăşoară cu rodnicie pretutindeni, dar mai cu seamă în Efes şi în Macedonia, pentru ca în timpul primei captivităţi romane a lui Pavel să se afle împreună cu acesta, slujindu-i. În momentul în care Apostolul îi scrie cea de A Doua Epistolă, din cea de a doua captivitate, Timotei se află în Efes, unde fusese anume lăsat pentru a conduce Biserica din această mare metropolă. Istoricul Eusebiu de Cezareea ne informează că Timotei a fost primul episcop al Bisericii Efesului, iar Fotie consemnează tradiţia după care iubitul ucenic al lui Pavel a murit de moarte martirică sub persecuţia lui Domiţian.

Cât despre Tit, el era de origine păgână, ca fiu al unui grec, şi convertit la creştinism de către Pavel, dar fără să fie, precum Timotei, supus circumciziei. Îl însoţeşte pe marele Apostol în a doua sa călătorie la Ierusalim şi îndeplineşte apoi misiuni speciale şi delicate în Corint. În anii 63-64 îl aflăm în Creta, unde Pavel îl lăsase să conducă Bisericile pe care el, Apostolul, le înfiinţase după ieşirea sa din prima captivitate romană şi unde i se trimite Epistola de faţă. Ceva mai târziu, în timpul celei de a doua captivităţi a lui Pavel (66-67), Tit se află în Dalmaţia.

[ NTNoul Testament

[ 1TimEpistola Sfântului Apostol Pavel întâia către Timotei
[ Cap. 1 ]Salutare. Avertisment împotriva falselor învăţături. Mulţumiri pentru mila Domnului.
1 Pavel, apostol al lui Iisus Hristos după porunca lui Dumnezeu, Mântuitorul nostru, şi a lui Iisus Hristos, nădejdea noastră,

Col 01:27 1Tim 02:3

2 către Timotei, adevărat fiu în credinţă: Har, milă, pace de la Dumnezeu-Tatăl şi de la Hristos Iisus, Domnul nostru.

FA 16:1 Tit 01:4 Ap 01:4

3 Când am plecat în Macedonia te-am îndemnat să rămâi în Efes ca să le porunceşti unora să nu înveţe învăţături străine a,

FA 20:1

4 nici să ia aminte la basme şi la genealogii fără de sfârşit b, care aduc mai degrabă certuri c decât iconomia d lui Dumnezeu cea întru credinţă;

1Tim 04:7 Tit 01:14 Tit 03:9

5 iar ţinta poruncii [aceleia] este iubirea din inimă curată, din conştiinţă bună şi din credinţă nefăţarnică,

Ecc 12:13 Rm 12:9 Rm 13:8 Rm 13:10

6 de la care unii, îndepărtându-se, s'au abătut spre vorbărie deşartă;

1Tim 06:4 1Tim 06:20 1Tim 06:21 Tit 01:10

7 vrând ei să fie învăţători ai legii, nu înţeleg nici ceea ce spun, nici cele pe care le susţin cu atâta tărie.
8 Noi însă ştim că legea-i bună dac'o foloseşti legal e;

Rm 07:12 Rm 07:16

9 ştiind aceasta, că legea nu-i pentru cel drept, ci pentru cei fărădelege şi nesupuşi, pentru cei necredincioşi şi păcătoşi, pentru necuvioşi şi spurcaţi, pentru ucigaşii de tată şi ucigaşii de mamă, pentru asasini,

Mt 15:19 Ga 05:23

10 pentru cei desfrânaţi, pentru sodomiţi, pentru vânzătorii de oameni, pentru cei mincinoşi, pentru cei ce jură strâmb şi pentru tot ceea ce se împotriveşte învăţăturii sănătoase

Mt 15:19 1Tim 04:6 1Tim 06:3 2Tim 04:3 Tit 01:9 Tit 02:1

11 după Evanghelia slavei fericitului Dumnezeu, care mi-a fost încredinţată mie.

1Tes 02:4 Tit 01:3

12 Mulţumesc Celui ce m'a întărit, lui Hristos Iisus, Domnul nostru, că m'a socotit credincios f prin aceea că m'a pus să-I slujesc,

FA 09:15 Ga 01:15-16 2Tim 04:17 1Co 07:25

13 pe mine, cel ce mai'nainte eram blasfemiator şi prigonitor şi batjocoritor. Dar am fost miluit, fiindcă'ntru necredinţă am făcut-o din neştiinţă g;

Lc 12:48 FA 03:17 FA 08:3 FA 09:1-2 FA 09:21 FA 26:10 1Co 07:25 1Co 15:9 Ga 01:13

14 şi harul Domnului nostru cu'mbelşugare a prisosit împreună cu credinţa şi cu iubirea cea întru Hristos Iisus.

1Co 15:10

15 Vrednic de crezare şi de toată primirea este cuvântul că Iisus Hristos a venit în lume să-i mântuiască pe cei păcătoşi, dintre care cel dintâi sunt eu;

Bar 03:38 Mt 09:13 Mt 18:11 Mc 02:17 Lc 09:55 Lc 15:2 Lc 19:10 1Tim 04:9

16 dar pentru aceasta am fost eu miluit, ca mai întâi în mine să-Şi arate Iisus Hristos toată îndelunga Sa răbdare, ca o pildă pentru cei ce vor crede în El spre viaţa veşnică.
17 Iar Împăratului veacurilor, nemuritorului, nevăzutului, unicului Dumnezeu, cinste şi slavă în vecii vecilor! Amin.

1Par 29:11 Dn 07:14 Rm 16:27

18 Această poruncă îţi încredinţez, fiule Timotei, potrivit profeţiilor făcute mai'nainte asupră-ţi h, ca'ntru ele i să te lupţi lupta cea bună,

1Tim 06:12 2Tim 04:7 Iuda 01:3

19 având credinţă şi conştiinţă bună. Pe aceasta [din urmă] lepădând-o unii, şi-au pierdut credinţa j;

1Tim 03:9

20 între ei sunt Imeneu şi Alexandru, pe care i-am dat Satanei k ca să se'nveţe să nu blasfemieze.

1Co 05:5 2Tim 02:17 2Tim 04:14

[ NTNoul Testament

[ 1TimEpistola Sfântului Apostol Pavel întâia către Timotei
[ Cap. 2 ]Învăţături despre credinţă.
1 Aşadar, înainte de toate vă îndemn să faceţi cereri, rugăciuni, mijlociri, mulţumiri pentru toţi oamenii,

Ef 06:58 Flp 04:6

2 pentru împăraţi şi pentru toţi cei ce sunt în înalte dregătorii, ca să petrecem viaţă paşnică şi liniştită, întru toată cuvioşia şi bunăcuviinţa;

Ir 29:7

3 că acesta este lucru bun şi primit înaintea lui Dumnezeu, Mântuitorul nostru,

1Tim 01:1 1Tim 04:10

4 Cel ce voieşte ca toţi oamenii să se mântuiască şi la cunoştinţa adevărului să vină.

Ps 144:9 Iz 18:23 Iz 33:11 Rm 11:32 1Tim 04:10 2Tim 02:25 2Ptr 03:9

5 Căci unul este Dumnezeu, unul este şi Mijlocitorul între Dumnezeu şi oameni: Omul Hristos Iisus,

Mc 10:45 FA 04:12 Rm 03:29-30 Rm 10:12 1Co 08:4 Evr 07:25 Evr 12:24 1In 02:1

6 Cel ce S'a dat pe Sine preţ de răscumpărare pentru toţi – mărturia, la vremea ei a.

Mt 20:28 Mc 10:45 2Co 05:15 Ga 01:4 Ga 02:20 Ga 04:4 Tit 02:14 1In 03:16

7 Spre aceasta am fost eu pus propovăduitor şi apostol – spun întru Hristos adevărul, nu mint –, învăţător neamurilor întru credinţă şi adevăr.

FA 09:15 FA 13:2 FA 22:21 Ga 02:7-8 2Tim 01:11

8 Aşadar, vreau ca bărbaţii să se roage în tot locul, ridicând mâini sfinte, fără mânie şi fără şovăire.

Iov 16:17 Sir 07:10 In 04:21 Iac 01:6

9 Tot aşa şi femeile, în îmbrăcăminte cuviincioasă, cu sfială şi cuminţenie să se împodobească: nu cu împletituri de păr şi cu aur sau cu mărgăritare sau cu vestminte scumpe,

Is 03:16 Mc 07:21-22 Tit 02:3 1Ptr 03:3-5

10 ci cu fapte bune, aşa cum li se cuvine unor femei care fac mărturie de evlavie.

Mc 07:21-22 1Tim 05:10

11 Femeia să asculte învăţătura'n linişte, cu toată supunerea.

Fc 03:16 1Co 14:34

12 Eu nu-i îngădui femeii nici să înveţe pe altul, nici să aibă stăpânire asupra bărbatului, ci să stea'n linişte.

Fc 03:16 1Co 14:34

13 Fiindcă Adam a fost zidit întâi, apoi Eva;

Fc 01:27 Fc 02:7 Fc 02:22 1Co 11:8-9

14 şi Adam n'a fost amăgit; dar femeia, fiind amăgită, s'a făcut călcătoare de poruncă.

Fc 03:6 Fc 03:13 Sir 25:24 2Co 11:3 1Ptr 02:9

15 Ea însă se va mântui prin naştere de copii, dacă cu simplitate b rămâne'n credinţă, în iubire şi'n sfinţenie.

[ NTNoul Testament

[ 1TimEpistola Sfântului Apostol Pavel întâia către Timotei
[ Cap. 3 ]Însuşirile episcopilor. Însuşirile diaconilor. Taina credinţei noastre.
1 Vrednic de crezare este cuvântul a: De pofteşte cineva episcopie, bun lucru doreşte.
2 Trebuie însă ca episcopul să fie fără prihană, bărbat al unei singure femei b, veghetor asupră-şi, măsurat, cuviincios, primitor de străini, destoinic să-i înveţe pe alţii,

Is 06:8 Tit 01:6-9

3 nu beţiv, nu bătăuş, ci potolit, nu certăreţ, nu iubitor de argint,

Is 06:8 Lv 10:9 2Tim 02:24 Tit 01:6-9 1Ptr 05:2

4 bine chivernisindu-şi casa lui, avându-şi copiii ascultători cu toată bunăcuviinţa

Is 06:8 Tit 01:6-9

5 – că dacă cineva nu ştie să-şi rânduiască propria sa casă, cum va purta grijă de Biserica lui Dumnezeu? –;

Is 06:8 Tit 01:6-9

6 să nu fie de curând botezat c, ca nu cumva, orbit de trufie, să cadă în osânda diavolului d.

Is 06:8 Tit 01:6-9

7 Dar trebuie să aibă mărturie bună de la cei din afară e, ca nu cumva să cadă în ocară şi'n cursa diavolului.

Is 06:8 FA 06:1 2Co 08:21 Tit 01:6-9

8 Diaconii, de asemenea, să fie cuviincioşi f, nu vorbind în doi peri, nu dedaţi la vin mult, nu agonisitori de câştig ruşinos,
9 păstrând taina credinţei în cuget curat.

1Tim 01:19

10 Dar şi aceştia să fie mai întâi puşi la încercare; apoi să fie făcuţi diaconi, dacă sunt fără prihană.
11 Femeile, de asemenea, să fie veghetoare asupră-le, nu clevetitoare, cumpătate, credincioase întru toate.

Tit 02:3

12 Diaconul g să fie bărbat al unei singure femei, să-şi chivernisească bine casa şi pe copiii săi.
13 Fiindcă cei ce-şi fac bine slujba, rang bun îşi dobândesc şi mult curaj în credinţa cea întru Hristos Iisus.
14 Pe acestea ţi le scriu nădăjduind să vin la tine cât de curând;
15 dar dacă zăbovesc, să ştii cum trebuie să te porţi în casa lui Dumnezeu, care este Biserica Dumnezeului-Celui-Viu, stâlp şi temelie a adevărului.

Pr 09:1 Ef 02:19-22

16 Şi'ntr'adevăr h, mare este taina credinţei celei bune:
Fost-a El i arătat în trup j,
îndreptăţit în Duh k,
văzut de îngeri l,
propovăduit între neamuri,
crezut în lume,
înălţat întru slavă.

Is 35:2 Mc 16:19 Lc 24:47 In 01:14 FA 01:9 Col 01:6 Col 01:23

[ NTNoul Testament

[ 1TimEpistola Sfântului Apostol Pavel întâia către Timotei
[ Cap. 4 ]Prezicerea lepădării de credinţă. Bunul slujitor al lui Iisus Hristos.
1 Dar Duhul grăieşte lămurit că'n vremile cele de apoi unii se vor îndepărta de la credinţă, luând aminte la duhurile cele înşelătoare şi la învăţăturile demonilor

2Tes 02:3 2Tim 03:1 2Tim 04:3 2Ptr 02:1 2Ptr 03:3 1In 02:18 Iuda 01:18

2 prin făţărnicia unor mincinoşi însemnaţi cu fierul roşu în propriile lor cugete, a.
3 Aceştia opresc de la căsătorie şi de la unele bucate pe care Dumnezeu le-a făcut ca din ele să se împărtăşească cu mulţumire cei ce cred şi au cunoscut adevărul;

Fc 09:3 Dn 11:37 Rm 14:6 1Co 10:30-31 Col 02:23

4 fiindcă tot ce a făcut Dumnezeu este bun, şi nimic nu e de lepădat dacă se ia cu mulţumire:

Fc 01:31 FA 10:15 Rm 14:6 1Co 10:30

5 căci se sfinţeşte prin cuvântul lui Dumnezeu şi prin rugăciune.
6 Punându-le pe acestea înaintea fraţilor, vei fi bun slujitor al lui Hristos Iisus, hrănit cu cuvintele credinţei şi ale bunei învăţături căreia i-ai urmat.

1Tim 01:10 2Tim 02:15

7 Iar de basmele cele lumeşti şi băbeşti fereşte-te. Întrece-te zilnic b în credinţa cea bună;

1Tim 01:4 1Tim 06:20 2Tim 02:16 2Tim 02:23 2Tim 04:4 Tit 01:14 Tit 03:9

8 căci zilnica'ntrecere trupească e'ntru puţin folositoare, dar credinţa cea bună e folositoare'ntru totul, având ea făgăduinţa vieţii de acum şi a celei viitoare c.

Sol 10:12 1Tim 06:6

9 Vrednic de crezare e cuvântul, şi de toată primirea;

1Tim 01:15

10 fiindcă spre aceasta ne şi ostenim şi suntem ocărâţi şi ne luptăm, că ne-am pus nădejdea'n Dumnezeul-Cel-Viu, Care este Mântuitor al tuturor oamenilor, mai ales al credincioşilor.

Is 47:4 1Tim 02:3-4

11 Pe acestea porunceşte-le şi învaţă-le.
12 Nimeni să nu-ţi dispreţuiască tinereţea; dimpotrivă, fă-te credincioşilor pildă în cuvânt, în purtare, în iubire, în duh, în credinţă, în curăţie.

1Co 16:11 2Co 06:6 Tit 02:7 Tit 02:15

13 Până ce voi veni eu, îndeletniceşte-te cu citirea, cu îndemnul, cu învăţarea d.

In 05:39 FA 17:11

14 Nu nesocoti harul care este întru tine e, care ţi s'a dat prin profeţie f cu punerea mâinilor preoţimii g.

FA 06:6 FA 08:17 1Tim 05:22 2Tim 01:6

15 Pe acestea pune-le la inimă; de acestea ţine-te, pentru ca propăşirea ta să le fie vădită tuturor.
16 Ia aminte la tine însuţi şi la învăţătura ta; stăruie în ele, căci făcând aceasta te vei mântui – şi pe tine, şi pe cei ce te ascultă.

Iz 33:9 Dn 12:3