[ VT ] Vechiul Testament
[ Ag ] Agheu
Cap. 1 CAPITOLUL 1 Templul se cere rezidit; Domnul mustră, poporul şi cârmacii se aştern pe lucru. |
Cap. 2 CAPITOLUL 2 Slava templului celui nou. Binecuvântări. Zorobabel sub ocrotirea Domnului. |
Introducere la Cartea Profetului Agheu Ebraicul Haggai, devenit, prin transcriere grecească, Agheu, înseamnă „sărbătoare“ şi se explică prin presupunerea că profetul s'a născut într'o asemenea zi. Cu Agheu se deschide ultima etapă a erei profetice, anume cea postexilică. Exegeţii apreciază că dacă la profeţii preexilici domină tema pedepsei, dacă la exilici accentul cade pe mângâiere, ultimii trei anunţă şi încurajează restaurarea. Se ştie că în 538 î. H. regele Cirus dă un edict prin care Evreilor aflaţi în captivitatea babilonică li se permite întoarcerea acasă. O parte din aceştia, aflaţi la a doua sau a treia generaţie, deja înstăriţi şi acomodaţi la noua viaţă, preferă să nu plece. Aproximativ 50.000 iau calea întoarcerii, avându-l în frunte pe Zorobabel, conducător politic, şi pe Iosua, marele preot. Se presupune că printre aceştia se află şi Agheu, născut în exil, dar chemat de Domnul la vremea când a fost nevoie. Prima grijă a noii comunităţi ierusalimitene este restaurarea templului zidit de Solomon şi dărâmat de Nabucodonosor. Lucrările încep curând după întoarcere, în 537, dar tot aşa de repede se şi împotmolesc. Samarinenii îşi oferă participarea, dar orgoliul şi puritanismul Iudeilor o resping. Pe de altă parte, cei mai mulţi dintre noii veniţi sunt preocupaţi în primul rând să-şi recupereze pământurile din mâna celor ce se înstăpâniseră pe durata celor aproape şaptezeci de ani; cei ce izbutesc să-şi refacă averile se gândesc prioritar la interesele proprii. Aşadar, delăsare generală. Spre a trezi conştiinţele, Domnul trimite nu numai o secetă, ci şi vocea lui Agheu, căreia i se alătură aceea a lui Zaharia: poporul e îndemnat să se mobilizeze în jurul celor doi cârmuitori şi să purceadă la rezidirea casei Domnului. În acest scop, Agheu rosteşte patru scurte cuvântări pe care şi le datează cu foarte mare exactitate, în perioada dintre sfârşitul lui august şi mijlocul lui decembrie 520, adică la 17 ani după aşezarea pietrei fundamentale. Intervenţia celor doi profeţi are efect, lucrările reîncep şi se vor încheia după cinci ani. Noul templu nu va mai avea strălucirea celui de altădată, dar e menit să prefigureze Ierusalimul cel Nou. |
[ VT ] Vechiul Testament
[ Ag ] Agheu
[ Cap. 1 ] | CAPITOLUL 1 Templul se cere rezidit; Domnul mustră, poporul şi cârmacii se aştern pe lucru. |
1 În cel de al doilea an al lui Darius regele, în luna a şasea, în prima zi a lunii a, fost-a cuvântul Domnului prin mâna profetului Agheu, zicând: „Grăieşte către Zorobabel b, fiul lui Salatiel, din neamul lui Iuda, şi către Iosua, fiul lui Ioţadac, marele preot, zicând: Ezr 03:2 Ezr 05:1-2 Dn 09:1 Ag 02:1 Za 01:1 Za 03:1 3Ezr 06:1 Sir 49:12 |
2 Aşa grăieşte Domnul Atotţiitorul: Poporul acesta zice: «N'a venit vremea să zidim casa Domnului...»“. |
3 Atunci a fost cuvântul Domnului prin mâna profetului Agheu, zicând: |
4 „Este oare vremea ca voi să locuiţi în casele voastre cele tencuite, în timp ce Casa Mea c aceasta e pustie?“. |
5 Şi acum, acestea zice Domnul Atotţiitorul: „Fiţi cu băgare de seamă la căile voastre d!: |
6 Aţi semănat mult şi aţi cules puţin, aţi mâncat şi nu v'aţi săturat, aţi băut şi nu v'aţi îmbătat, v'aţi îmbrăcat în haine şi nu v'aţi încălzit în ele, iar cel ce adună simbriile le-a adunat într'o pungă spartă“. |
7 Aşa zice Domnul Atotţiitorul: „Fiţi cu băgare de seamă la căile voastre!: |
8 Suiţi-vă în munte şi tăiaţi lemne şi zidiţi Casa e, iar Eu voi binevoi într'însa şi Mă voi preamări, zice Domnul. |
9 Aţi aşteptat multe şi au venit puţine, vi s'au adus în casă, iar Eu le-am suflat. De aceea, aşa grăieşte Domnul Atotţiitorul: De vreme ce casa Mea e pustie, iar voi vă duceţi fiecare la casa lui, |
10 de aceea cerul va înceta să mai dea rouă, iar pământul îşi va trage roadele îndărăt; |
11 iar Eu voi aduce sabie peste ţară şi peste munţi şi peste grâu şi peste vin şi peste untdelemn şi peste tot ceea ce scoate pământul şi peste oameni şi peste vite; şi peste toate lucrurile mâinilor lor“. |
12 Iar Zorobabel, fiul lui Salatiel din neamul lui Iuda, şi Iosua, fiul lui Ioţadac, marele preot, şi toţi cei din rămăşiţa poporului f au auzit glasul Domnului Dumnezeului lor şi cuvintele profetului Agheu – aşa cum Domnul, Dumnezeul lor, îl trimisese la ei – şi s'a temut poporul în faţa Domnului. |
13 Şi Agheu, vestitorul Domnului dintre vestitorii Domnului g, a grăit către popor: „Eu sunt cu voi!, zice Domnul“. |
14 Iar Domnul a trezit duhul lui Zorobabel, fiul lui Salatiel din neamul lui Iuda, şi duhul lui Iosua, fiul lui Ioţadac, marele preot, şi duhul celor din rămăşiţa poporului; şi au intrat şi lucrau în casa Domnului Atotţiitorul, Dumnezeul lor |
15 în ziua a douăzeci şi patra din luna a şasea, în al doilea an de domnie a regelui Darius h. |
[ VT ] Vechiul Testament
[ Ag ] Agheu
[ Cap. 2 ] | CAPITOLUL 2 Slava templului celui nou. Binecuvântări. Zorobabel sub ocrotirea Domnului. |
1 În luna a şaptea, în cea de a douăzeci şi una zi a lunii, grăit-a Domnul prin mâna profetului Agheu, zicând: |
2 „Grăieşte către Zorobabel, fiul lui Salatiel din neamul lui Iuda, şi către Iosua, fiul lui Ioţadac, marele preot, şi către cei din rămăşiţa poporului: |
3 Cine dintre voi a văzut această Casă în slava ei cea dinainte? şi cum o vedeţi voi acum, ca şi cum n'ar fi în faţa voastră? a |
4 Şi acum, întăreşte-te, Zorobabele, zice Domnul; şi întăreşte-te, Iosua, fiul lui Ioţadac, marele preot, şi să se întărească întregul popor al ţării b, zice Domnul, şi lucraţi, fiindcă Eu sunt cu voi, zice Domnul Atotţiitorul, |
5 şi Duhul Meu rămâne în mijlocul vostru; îmbărbătaţi-vă! |
6 Că aşa grăieşte Domnul Atotţiitorul: Eu încă o dată voi clătina cerul şi pământul şi marea şi uscatul; |
7 şi voi clătina toate neamurile; şi va veni tot ceea ce au neamurile mai ales c, iar Eu voi umple Casa aceasta cu slavă, zice Domnul Atotţiitorul. |
8 Al Meu este argintul şi al Meu este aurul, zice Domnul Atotţiitorul. |
9 Că slava acestei Case va fi mare; cea de pe urmă, mai mare decât cea dintâi, zice Domnul Atotţiitorul; şi'n locul acesta voi da pace, zice Domnul Atotţiitorul, pacea sufletului spre ocrotirea fiecăruia care zideşte, ca să ridice Casa aceasta“. |
10 În douăzeci şi patru ale lunii a noua, în anul al doilea al lui Darius, fost-a cuvântul Domnului către Agheu profetul, zicând: |
11 „Aşa grăieşte Domnul Atotţiitorul: Întreabă-i acum pe preoţi despre lege, zicând: |
12 Dacă un om va lua carne sfinţită d în poala hainei sale şi dacă poala hainei sale se va atinge de pâine sau de fiertură sau de vin sau de untdelemn sau de orice altă mâncare, oare aceea se ,va sfinţi?“. Şi răspunzând, preoţii au zis: „Nu“. |
13 Şi a zis Agheu: „Dacă cineva cu sufletul pângărit e se va atinge de oricare dintre acestea, oare ea se va pângări?“. Iar ei au zis: „Se va pângări“. |
14 Şi a răspuns Agheu, zicând: „Aşa este poporul acesta, şi aşa este neamul acesta în faţa Mea, zice Domnul, precum şi toate lucrurile mâinilor lor; şi oricare se va apropia de ele se va pângări, din pricina câştigurilor lor timpurii f, şi vor suferi pe seama trudelor lor; şi l-aţi urât pe cel ce mustra în pieţe g. |
15 Şi acum, luaţi aminte la ziua de astăzi şi la vremea de până acum, înainte de a fi pus ei piatră peste piatră în casa Domnului, |
16 ce fel de oameni eraţi când aruncaţi în groapa de bucate h douăzeci de măsuri de orz, dar nu erau decât zece măsuri de orz, şi intraţi în lin i să scoateţi cincizeci de vedre, dar nu erau decât douăzeci. |
17 V'am lovit cu nerodire şi cu prăpădul vârtejului; şi toate lucrurile mâinilor voastre, cu grindină; dar voi nu v'aţi întors la Mine, zice Domnul. |
18 Aşadar, luaţi aminte acum din ziua aceasta şi'n susul timpului, de la douăzeci şi patru de zile ale lunii a noua, adică din ziua când a fost pusă temelia casei Domnului; luaţi aminte |
19 dacă aceasta se va mai cunoaşte pe aria de treierat sau dacă via şi smochinul şi rodiul şi măslinul care nu poartă roadă [încă mai sunt]; din ziua aceasta le voi binecuvânta“. |
20 Şi a fost cuvântul Domnului a doua oară către profetul Agheu, în douăzeci şi patru ale lunii, zicând: |
21 „Grăieşte către Zorobabel, fiul lui Salatiel din neamul lui Iuda, zicând: Eu scutur cerul şi pământul şi marea şi uscatul; |
22 şi voi doborî tronurile regilor şi puterea regilor neamurilor; şi voi doborî carele de luptă şi călăreţii; iar caii şi călăreţii lor se vor năpusti fiecare cu sabie împotriva fratelui său. |
23 În ziua aceea, zice Domnul Atotţiitorul, te voi lua pe tine, Zorobabel, fiul lui Salatiel, robul Meu, zice Domnul, şi te voi pune ca pe o pecete j; că Eu pe tine te-am ales“, zice Domnul Atotţiitorul. |
[ VT ] Vechiul Testament
[ Za ] Zaharia
[ VT ] Vechiul Testament
[ Za ] Zaharia
[ Cap. 1 ] | CAPITOLUL 1 Îndemn la pocăinţă. Întâia vedenie: călăreţii. |
1 În luna a opta, în cel de al doilea an al lui Darius a, fost-a cuvântul Domnului către profetul Zaharia, fiul lui Berechia, fiul lui Ido, zicând: |
2 „Domnul a fost foarte mânios pe părinţii voştri. |
3 Şi le vei zice: Aşa grăieşte Domnul Atotţiitorul: Întoarceţi-vă la Mine, zice Domnul puterilor, şi Eu Mă voi întoarce spre voi, zice Domnul puterilor. |
4 Şi nu fiţi ca părinţii voştri, pe care profeţii de dinainte i-au mustrat, zicând: Aşa grăieşte Domnul Atotţiitorul: Întoarceţi-vă de la căile voastre cele rele şi de la izvodirile voastre cele rele b!; dar n'au ascultat şi nu le-a fost aminte să Mă asculte, zice Domnul Atotţiitorul. 2Par 36:16 Ir 03:12 Ir 18:11 Iz 18:30 Iz 33:11 Os 14:2 Ioil 02:12 Za 07:11 Mal 03:7 |
5 Unde sunt părinţii voştri? şi profeţii? Trăi-vor ei pe'ntotdeauna? |
6 Voi însă primiţi-Mi cuvintele şi legiuirile, tot ceea ce Eu poruncesc prin Duhul Meu robilor Mei profeţii c, cei ce au trăit în vremea părinţilor voştri; şi ei au răspuns şi au zis: Precum a rânduit Domnul Atotţiitorul să ne facă după căile noastre şi după izvodirile noastre, aşa ne-a făcut!“ |
7 În douăzeci şi patru ale lunii a unsprezecea, adică luna Şebat d, în anul al doilea al lui Darius, fost-a cuvântul Domnului către profetul Zaharia, fiul lui Berechia, fiul lui Ido, zicând: |
8 „Am văzut în timpul nopţii; şi, iată un bărbat călare pe un cal roşu; şi stătea între doi munţi umbriţi e; iar înapoia lui, cai roşii şi suri şi tărcaţi şi albi. |
9 Şi am zis: Ce sunt aceştia, Doamne? Iar îngerul care vorbea întru mine mi-a zis f: Îţi voi arăta ce sunt acestea. |
10 Şi a răspuns bărbatul care stătea între munţi şi mi-a zis: Aceştia sunt cei pe care Domnul i-a trimis să dea ocol pământului. |
11 Iar ei i-au răspuns îngerului Domnului care stătea între munţi, şi i-au zis: Am dat ocol pământului întreg şi, iată, tot pământul e locuit şi se odihneşte. |
12 Şi a răspuns îngerul Domnului şi a zis: Doamne Atotţiitorule, până când oare nu vei avea Tu milă de Ierusalim şi de cetăţile lui Iuda, pe care de şaptezeci de ani le treci cu vederea g? |
13 Iar Domnul Atotţiitorul i-a răspuns îngerului – care vorbea întru mine – vorbe bune şi graiuri de mângâiere. |
14 Iar îngerul care grăia întru mine mi-a zis: Strigă şi zi: Aşa grăieşte Domnul Atotţiitorul: Gelos am fost, cu gelozie mare, pentru Ierusalim şi Sion h. |
15 Şi sunt foarte mânios pe păgânii care s'au repezit într'acolo; fiindcă, într'adevăr, Eu M'am mâniat puţin, dar ei s'au repezit să le facă rău. |
16 De aceea, aşa grăieşte Domnul: Mă voi întoarce cu milă spre Ierusalim; şi casa Mea va fi din nou zidită în el, zice Domnul Atotţiitorul, şi funia de măsurat se va întinde iarăşi pe Ierusalim. |
17 Şi mi-a zis îngerul care grăia întru mine: Mai strigă şi zi: Aşa grăieşte Domnul Atotţiitorul: Încă se vor desfăta cetăţile întru bunătăţi, şi încă va avea Domnul milă de Sion şi va alege Ierusalimul. |
[ VT ] Vechiul Testament
[ Za ] Zaharia
[ Cap. 2 ] | CAPITOLUL 2 A doua vedenie: coarnele. A treia vedenie: funia de măsurat. Chemare către surghiuniţi. a |
1 Şi mi-am ridicat ochii şi m'am uitat; şi, iată, patru coarne b. |
2 Şi i-am zis îngerului care grăia întru mine: Ce sunt acestea, Doamne? Iar el mi-a zis: Acestea sunt coarnele care i-au risipit pe Iuda şi pe Israel şi Ierusalimul. |
3 Şi Domnul mi-a arătat patru meşteri. |
4 Iar eu am zis: Ce vin aceştia să facă? Şi el mi-a zis: Acestea sunt coarnele care l-au risipit pe Iuda şi l-au zdrobit pe Israel fără ca vreunul din ei să-şi fi ridicat capul. Iar aceştia au venit să le ascută pentru mâinile lor; cele patru coarne: neamurile care şi-au ridicat cornul împotriva ţării Domnului, ca s'o risipească c. |
5 Şi mi-am ridicat ochii şi m'am uitat; şi, iată, un bărbat; şi'n mâna lui, o funie de măsurat pământul. |
6 Şi i-am zis: Unde mergi? Iar el mi-a zis: Să măsor Ierusalimul, ca să văd care-i este lăţimea şi care-i este lungimea. |
7 Şi, iată, îngerul care grăia întru mine stătea, şi un alt înger venea să-l întâlnească. |
8 Şi i-a grăit, zicând: Aleargă şi grăieşte către tânărul acela d, zicând: Fi-va Ierusalimul pe de-a'ntregul locuit, datorită belşugului de oameni şi de vite care vor fi în mijlocul lui. |
9 Şi Eu îi voi fi – zice Domnul – zid de foc împrejur, şi spre mărire voi fi în mijlocul lui. |
10 O-hò! O-hò! Fugiţi din ţara miazănopţii e |
11 [şi unde?]: în Sion. |
12 Că astfel zice Domnul |
13 Că, iată, |
14 Bucură-te şi veseleşte-te, |
15 Şi neamuri multe alerga-vor către Domnul |
16 Şi Domnul îl va lua pe Iuda'n moştenire h, |
17 Tot trupul să se teamă'n faţa Domnului, |
[ VT ] Vechiul Testament
[ Za ] Zaharia
[ Cap. 3 ] | CAPITOLUL 3 A patra vedenie: îmbrăcămintea lui Iosua. Vestirea lui Mesia. |
1 Şi Domnul mi l-a arătat pe Iosua, marele preot, stând în faţa îngerului Domnului; iar diavolul stătea de-a dreapta lui, să i se'mpotrivească a. |
2 Şi Domnul a zis către diavol: Ceartă-te pe tine Domnul, diavole!; Domnul, Cel ce a ales Ierusalimul, El să te certe!... Iată, nu e oare acesta ca un tăciune scos din foc? |
3 Iar Iosua era îmbrăcat în haine ponosite şi stătea în faţa îngerului Domnului. |
4 Şi [Domnul] a răspuns şi a zis către cei ce stăteau în faţa Lui, zicând: Luaţi de pe el hainele cele ponosite! Iar către el a zis: Iată, Eu ţi-am şters fărădelegile, şi păcatele tale le voi curăţi!... Îmbrăcaţi-l în haină lungă, |
5 şi mitră curată puneţi-i pe cap! Şi l-au îmbrăcat în haine şi i-au pus pe cap mitră curată; iar îngerul Domnului şedea. |
6 Şi îngerul Domnului i-a mărturisit lui Iosua, zicând: |
7 Aşa grăieşte Domnul Atotţiitorul: Dacă vei umbla în căile Mele şi vei păzi poruncile Mele, atunci tu vei cârmui b casa Mea; şi dacă-Mi vei păzi curtea, atunci îţi voi da oameni care să umble prin mijlocul acestora care stau aici. |
8 Auzi acum, tu, Iosua, mare preot, tu şi cei mai apropiaţi ai tăi care-ţi stau înainte!; căci ei sunt bărbaţi prezicători: căci, iată, Eu Îl aduc pe servul Meu Răsăritul c; |
9 că piatra pe care am aşezat-o în faţa lui Iosua, iat-o: pe o singură piatră sunt şapte ochi d; iată, Eu sap o groapă – zice Domnul Atotţiitorul – şi'ntr'o singură zi voi şterge toată nedreptatea acestei ţări. |
10 În ziua aceea – zice Domnul Atotţiitorul – îl veţi chema fiecare pe aproapele vostru sub viţă de vie şi sub smochin. |
[ VT ] Vechiul Testament
[ Za ] Zaharia
[ Cap. 4 ] | CAPITOLUL 4 A cincea vedenie: sfeşnicul şi măslinii. |
1 Şi s'a întors îngerul care grăia întru mine şi m'a trezit aşa cum se trezeşte omul din somnul său a. |
2 Şi mi-a zis: Ce vezi? Iar eu am zis: M'am uitat; şi, iată un sfeşnic în întregime de aur, şi o candelă deasupra lui, iar pe el şapte făclii, iar la cele şapte făclii, şapte mucări b. |
3 Deasupra lui, doi măslini: unul de-a dreapta candelei lui, iar unul de-a stânga. |
4 Şi, întrebând, am zis către îngerul care grăia întru mine: Ce sunt acestea, Doamne? |
5 Iar îngerul care grăia întru mine, răspunzând, mi-a grăit, zicând: Nu cunoşti ce sunt acestea? Iar eu am zis: Nu, Doamne. |
6 Iar el, răspunzând, mi-a grăit, zicând: Acesta este cuvântul Domnului către Zorobabel c, zicând: Nu prin putere mare, nici prin tărie, ci prin Duhul Meu, zice Domnul Atotţiitorul d. |
7 Cine eşti tu, muntele cel mare, înaintea lui Zorobabel, ca să cârmuieşti în fericire? Eu voi scoate la iveală Piatra moştenirii: egalitatea harului sunt harurile ei e. |
8 Şi a fost cuvântul Domnului către mine, zicând: |
9 „Mâinile lui Zorobabel au pus temelia acestei Case, şi mâinile lui o vor isprăvi; iar tu vei cunoaşte că Domnul Atotţiitorul m'a trimis la tine. |
10 Căci cine a dispreţuit zilele cele mici? Şi se vor bucura şi vor vedea piatra de cositor în mâna lui Zorobabel f. Acestea şapte sunt ochii Domnului g, care privesc peste tot pământul. |
11 Şi, răspunzând, am zis către el: Ce sunt aceşti doi măslini de-a dreapta şi de-a stânga candelei? |
12 Şi am întrebat a doua oară şi i-am zis: Ce sunt cele două ramuri de măslini din latura celor două ţevi de aur ce se varsă'n mucările de aur şi le ridică? |
13 Iar el mi-a zis: Nu ştii ce sunt acestea? Eu am zis: Nu, Doamne. |
14 Şi el mi-a zis: Aceştia sunt cei doi fii ai ungerii care stau lângă Domnul întregului pământ h. |
[ VT ] Vechiul Testament
[ Za ] Zaharia
[ Cap. 5 ] | CAPITOLUL 5 A şasea vedenie: secera zburătoare. A şaptea vedenie: femeia în baniţă. |
1 Şi m'am întors; şi mi-am ridicat ochii şi m'am uitat; şi, iată, o seceră zburând. |
2 Iar el mi-a zis: Ce vezi? Şi i-am zis: Văd o seceră zburând, lungă de douăzeci de coţi şi lată de zece coţi. |
3 Iar el mi-a zis: Această seceră este blestemul care iese peste faţa'ntregului pământ a; că fiece hoţ – de acum şi pân'la moarte – va fi pedepsit, şi tot cel ce jură strâmb – de acum şi pân'la moarte – va fi pedepsit. |
4 Şi o voi scoate – zice Domnul Atotţiitorul – şi va intra în casa hoţului şi'n casa celui ce'n numele Meu jură strâmb; şi va rămâne în mijlocul casei lui şi o va nimici, pe ea şi lemnăria ei şi pietrele ei. |
5 Şi îngerul cel ce grăia întru mine a ieşit şi mi-a zis: Uită-te cu ochii tăi şi vezi-o pe aceasta care iese! |
6 Iar eu am zis: Ce este? Şi el mi-a zis: Aceasta este baniţa b care iese. Şi mi-a zis: Aceasta este nedreptatea lor în tot pământul. |
7 Şi, iată, un bănuţ c de plumb se ridica; şi, iată, o femeie şedea în mijlocul baniţei. |
8 Şi el a zis: Aceasta este nelegiuirea. Şi a aruncat-o în mijlocul baniţei, iar piatra de plumb a aruncat-o în gura ei. |
9 Şi mi-am ridicat ochii şi m'am uitat; şi, iată, două femei ieşind; şi vânt era în aripile lor; şi aveau aripi ca de barză; iar ele au ridicat baniţa între pământ şi cer. |
10 Şi am zis către îngerul care grăia întru mine: Unde duc ele baniţa? |
11 Iar el mi-a zis: Să-i zidească ei casă în ţara Babilonului şi să fie gata; şi acolo o vor aşeza, pe propria ei temelie d. |
[ VT ] Vechiul Testament
[ Za ] Zaharia
[ Cap. 6 ] | CAPITOLUL 6 A opta vedenie: cele patru care. Încununarea marelui preot. |
1 Şi m'am întors: şi mi-am ridicat ochii şi m'am uitat; şi, iată, patru care ieşind dintre doi munţi; iar munţii erau de aramă. |
2 La carul cel dintâi erau cai roşii, iar la carul cel de-al doilea, cai negri; |
3 la carul cel de-al treilea, cai albi, iar la carul cel de-al patrulea, cai tărcaţi şi suri. |
4 Şi, răspunzând, am zis către îngerul care grăia întru mine: Ce sunt acestea, Doamne? |
5 Iar îngerul care grăia întru mine a răspuns, zicând: Acestea sunt cele patru vânturi ale cerului, care merg să stea în faţa Domnului a tot pământul. |
6 Cei de la [carul] cu cai negri mergeau spre ţara miazănopţii; cei albi mergeau după ei, iar cei tărcaţi mergeau spre ţara miazăzilei; |
7 iar cei suri ieşeau şi cătau să meargă să dea ocol pământului. Şi a zis: Mergeţi şi daţi ocol pământului! Şi au dat ocol pământului. |
8 Şi el a strigat şi mi-a grăit, zicând: Iată, aceştia merg spre ţara miazănopţii; şi ei Mi-au potolit mânia în ţara miazănopţii a“. |
9 Şi a fost cuvântul Domnului către mine, zicând: „Lucrurile din robime ia-le de la căpetenii şi de la cei ce i-au fost de folos şi de la cei ce au înţeles-o b. |
10 Şi'n ziua aceea vei intra în casa lui Iosia, fiul lui Sofonie, care a venit din Babilon. |
11 Şi vei lua argint şi aur şi vei face cununi; şi le vei pune pe capul lui Iosua, marele preot, fiul lui Ioţadac. |
12 Şi-i vei zice: Aşa grăieşte Domnul Atotţiitorul: Iată Bărbatul al cărui nume este Odraslă; şi de sub El va odrăsli şi va zidi casa Domnului c. |
13 Şi Acesta va primi putere şi va şedea şi va împărăţi pe tronul Său; şi un preot va fi de-a dreapta Lui şi sfat de pace va fi între ei amândoi. |
14 Iar cununa le va fi celor ce aşteaptă în trezvie şi celor ce i-au fost [robimii] de folos şi celor ce au înţeles-o, şi spre bunăvoinţă faţă de fiul lui Sofonie şi spre cântare în casa Domnului. |
15 Iar cei ce sunt departe de ei vor veni şi vor zidi în casa Domnului, iar voi veţi cunoaşte că Domnul Atotţiitorul m'a trimis la voi; dar [aceasta] va fi numai dacă voi veţi auzi glasul Domnului, Dumnezeului vostru“. |
[ VT ] Vechiul Testament
[ Za ] Zaharia
[ Cap. 7 ] | CAPITOLUL 7 Despre post. Întoarcerea în trecut. |
1 Şi a fost că în cel de al patrulea an al regelui Darius fost-a cuvântul Domnului către Zaharia, în ziua a patra a lunii a noua, adică Chislev a. |
2 Iar Şareţer şi Arbeseer regele şi oamenii săi au trimis la Betel să-L îmbuneze pe Domnul b, |
3 zicând către preoţii ce se aflau în casa Domnului Atotţiitorului şi către profeţi, în acest chip: „Prinosul cel sfinţit a intrat aici în luna a cincea, aşa cum deja a făcut vreme de mulţi ani c“. |
4 Şi a fost cuvântul Domnului către mine, zicând: |
5 „Grăieşte către tot poporul ţării şi către preoţi, zicând: Cu toate că aţi postit sau aţi plâns în cea de a cincea sau în cea de a şaptea lună d (da, iată că sunt şaptezeci de ani e!), oare pentru Mine aţi postit? |
6 Şi dacă voi mâncaţi şi beţi, oare nu pentru voi mâncaţi şi beţi f? |
7 Oare nu acestea sunt cuvintele pe care Domnul le-a grăit prin profeţii de mai înainte, când Ierusalimul era locuit şi îndestulat, ca şi cetăţile lui de primprejur şi muntele, când şi Câmpia g era locuită?“. |
8 Şi a fost cuvântul Domnului către Zaharia, zicând: |
9 „Aşa grăieşte Domnul Atotţiitorul: Judecaţi cu judecată dreaptă şi faceţi milă şi îndurare, fiecare cu fratele său! |
10 Şi n'o asupriţi pe văduvă sau pe cel orfan sau pe cel străin sau pe cel sărac; şi nimeni dintre voi să nu-şi amintească'ntru inima sa de răutatea fratelui său! Ies 22:21-22 Lv 19:33 Pr 22:22-23 Is 01:23 Ir 05:28 Za 08:17 Za 08:19 |
11 Dar ei n'au vrut să ia aminte şi au întors spatele cu îndărătnicie şi şi-au îngreuiat urechile, ca să nu audă. |
12 Şi inima şi-au făcut-o neascultătoare, ca să nu audă legea Mea şi cuvintele pe care Domnul Atotţiitorul le-a trimis, întru Duhul Său, prin profeţii de mai înainte; aşa că mare mânie s'a făcut de la Domnul Atotţiitorul. |
13 Şi va fi că aşa cum El a vorbit fără ca ei să asculte, tot astfel ei vor striga fără ca Eu să-i aud, zice Domnul Atotţiitorul. |
14 Şi-i voi lepăda printre toate neamurile, pe care ei nu le-au cunoscut, şi ţara se va pustii în urma lor, fiindcă nimeni nu va fi s'o străbată şi să se întoarcă; da, din ţara cea aleasă au făcut un pustiu“. |
[ VT ] Vechiul Testament
[ Za ] Zaharia
[ Cap. 8 ] | CAPITOLUL 8 Mântuirea ce va să vină prin Mesia. |
1 Şi a fost cuvântul Domnului Atotţiitorului, zicând: |
2 „Aşa grăieşte Domnul Atotţiitorul: |
3 Aşa grăieşte Domnul: |
4 Aşa grăieşte Domnul Atotţiitorul: |
5 Şi pline vor fi uliţele cetăţii |
6 Aşa grăieşte Domnul Atotţiitorul: |
7 Aşa grăieşte Domnul Atotţiitorul: |
8 şi-l voi aduce şi-l voi aşeza |
9 Aşa grăieşte Domnul Atotţiitorul: Întărească-se mâinile voastre, ale celor ce'n zilele acestea auziţi aceste cuvinte din gura profeţilor, din ziua'n care a fost întemeiată casa Domnului Atotţiitorului şi din vremea când templul a fost zidit. |
10 Fiindcă mai înainte de zilele acelea simbria oamenilor nu va fi spre câştig, iar vitele nu vor avea preţ; nici cel ce va intra şi nici cel ce va ieşi nu va avea tihnă, din pricina necazurilor; şi Eu pe toţi oamenii îi voi porni, pe fiecare împotriva vecinului său c. |
11 Dar acum nu Mă voi purta cu rămăşiţa acestui popor al Meu aşa cum am făcut-o în zilele de dinainte, zice Domnul Atotţiitorul; |
12 ci voi arăta pace. Via îşi va da rodul şi pământul îşi va da odraslele şi cerul îşi va da roua; şi pe toate acestea le voi da ca moştenire rămăşiţei poporului Meu. |
13 Şi va fi că voi, casa lui Iuda şi casa lui Israel, aşa cum aţi fost un blestem printre neamuri, tot astfel Eu vă voi mântui şi veţi fi binecuvântare. Îndrăzniţi şi întăriţi-vă mâinile! |
14 Căci aşa grăieşte Domnul Atotţiitorul: Aşa cum am socotit să vă aduc necazuri atunci când părinţii voştri M'au mâniat – zice Domnul Atotţiitorul – şi nu Mi-a părut rău, |
15 tot astfel sunt gata şi-am socotit în zilele acestea să-i fac bine Ierusalimului şi casei lui Iuda. Îndrăzniţi! |
16 Iată lucrurile pe care le veţi face: Rostiţi adevărul, fiecare către aproapele său!; judecaţi adevăr şi judecată de pace în porţile voastre d!; |
17 şi nimeni dintre voi să nu gândească'n inima lui ceva de rău pentru aproapele său, iar jurământul mincinos să nu-l iubiţi; fiindcă Eu pe toate acestea le-am urât, zice Domnul Atotţiitorul“. |
18 Şi a fost cuvântul Domnului către mine, zicând: |
19 „Aşa grăieşte Domnul Atotţiitorul: Postul din luna a patra şi postul dintr'a cincea şi postul dintr'a şaptea şi postul dintr'a zecea îi vor fi casei lui Iuda prilejuri de bucurie şi de veselie şi de bune sărbători: să vă veseliţi, adevărul şi pacea să le iubiţi e. |
20 Aşa grăieşte Domnul Atotţiitorul: Încă vor veni popoare multe şi locuitorii multor cetăţi f. |
21 Locuitorii din cinci cetăţi se vor aduna într'o singură cetate, zicând: Să mergem cu de-adinsul şi să ne rugăm înaintea Domnului şi să căutăm faţa Domnului Atotţiitorului: – Voi merge şi eu!... |
22 Popoare multe şi neamuri multe vor veni şi vor căuta'n Ierusalim faţa Domnului Atotţiitorului, ca să îmbuneze faţa Domnului. Za 14:10 Ps 101:15 Is 02:3-4 Is 16:4 Is 51:4-5 Is 52:14 Is 66:18 Is 66:20 Iz 20:40 Dn 07:14 Mi 04:2-3 Za 14:16 |
23 Aşa grăieşte Domnul Atotţiitorul: În zilele acelea, zece oameni din toate limbile neamurilor se vor agăţa de poala hainei unui bărbat iudeu, zicând: – Vom merge cu tine, fiindcă am auzit că Dumnezeu e cu voi“! |
[ VT ] Vechiul Testament
[ Za ] Zaharia
[ Cap. 9 ] | CAPITOLUL 9 Pământul cel nou. Mesia. Restaurarea lui Israel. |
1 Povara cuvântului Domnului a. |
2 Şi în Hamat, pe ţărmurile lui, |
3 Cetatea Tir şi-a zidit întărituri, |
4 De-aceea Domnul o va lua în stăpânire: |
5 Vedea-va Ascalonul şi se va'nspăimânta, |
6 Şi în Aşdod vor locui străinii |
7 Sângele lor din gura lor îl voi lua |
8 Şi casei Mele îi voi pune apărare, |
9 Bucură-te foarte, tu, fiica Sionului, Is 32:1 Is 62:11 Is 96:1 Iz 21:27 Sof 03:14 Mt 11:29 Mt 21:5 Mt 25:6 In 01:45 In 12:15 |
10 Şi El va nimici carele din Efraim Ps 002:8 Ps 071:8 Ps 095:10 Ps 096:1 Is 02:4 Is 49:6 Mi 05:3-4 Ef 02:17 |
11 Şi Tu întru sângele legământului Tău Fc 37:24 Ir 31:33 Mt 26:28 Mc 14:24 Lc 22:20 1Co 11:25 Evr 02:14 Evr 13:20 |
12 Veţi locui în ţarcuri întărite, |
13 Fiindcă Eu ca pe un arc te-am încordat |
14 Şi Domnul fi-va peste ei; |
15 Domnul Atotţiitorul îi va apăra |
16 Şi Domnul, Dumnezeul lor, |
17 Că orice este bun e-al Lui |
[ VT ] Vechiul Testament
[ Za ] Zaharia
[ Cap. 10 ] | CAPITOLUL 10 Binefaceri dumnezeieşti. Pedepse pentru idolatri. Întoarcerea lui Israel. |
1 Cereţi de la Domnul ploaie Dt 11:14 Iov 37:6 Iov 38:24 Iov 38:26-27 Ir 14:21 Ioil 02:23 |
2 Că idolii a grăit-au doar palavre Is 08:19 Ir 10:8 Ir 23:17 Ir 23:21 Ir 23:30 Ir 50:6 Mt 09:36 Mc 06:34 |
3 Mânia Mea s'a'ntărâtat |
4 Din şaua lui c a căutat, |
5 Şi fi-vor ei precum războinicii |
6 Voi întări casa lui Iuda |
7 Şi fi-vor ei |
8 Semn le voi da şi-i voi primi'nlăuntru, |
9 Şi îi voi semăna printre popoare; |
10 Şi Eu din nou îi voi întoarce |
11 Şi ei vor trece printr'o mare'ngustă d |
12 Iar Eu i-oi întări pe ei |
[ VT ] Vechiul Testament
[ Za ] Zaharia
[ Cap. 11 ] | CAPITOLUL 11 Întoarcerea lui Israel (continuare). Cei doi păstori. |
1 Deschide-ţi porţile, Libane, |
2 Să plângă pinul de căderea cedrului, |
3 Glas de păstori plângând, |
4 Aşa grăieşte Domnul Atotţiitorul: b „Paşteţi oile menite'njunghierii, |
5 cele pe care cumpărătorii lor le'njunghiau fără să le pară rău, iar vânzătorii lor ziceau: «Binecuvântat e Domnul, că ne-am îmbogăţit!», iar păstorilor lor nu le păsa de ele. |
6 De aceea nu-Mi va mai fi milă de cei ce locuiesc ţara, zice Domnul; ci, iată, Eu îi voi da pe oameni, pe fiecare în mâna aproapelui său şi în mâinile regelui său; aceia vor nimici ţara, iar Eu nu-i voi scoate din mâna lor. |
7 Şi voi paşte oile de'njunghiere în ţara Canaanului şi voi lua pentru Mine două toiege: pe unul l-am numit Frumuseţe şi pe celălalt l-am numit Funie; şi voi paşte turma. |
8 Şi într'o lună i-am stârpit pe cei trei păstori; şi sufletul Meu se va îngreuia asupră-le, fiindcă şi sufletele lor răcneau împotrivă-Mi. |
9 Şi am zis: Nu vă voi paşte: cine-i de murit, să moară, cine-i de căzut, să cadă; iar ceilalţi să mănânce fiecare carnea aproapelui său. |
10 Şi voi lua toiagul Meu cel frumos şi-l voi arunca jos, ca să rup legământul pe care l-am făcut cu toate popoarele. |
11 Şi rupt va fi în ziua aceea; şi Canaaneenii, oile păzite pentru Mine, vor cunoaşte că e cuvântul Domnului. |
12 Şi le voi zice: Dacă socotiţi că-i bine, daţi-Mi preţul; dacă nu, nu Mi-l daţi! Iar ei au dat preţul Meu: treizeci de arginţi“. |
13 Iar Domnul a zis către mine: „Aruncă-i în cuptorul de topit, şi voi vedea dacă-i [argint] curat, în ce chip adică M'am lăsat Eu pus la încercare de dragul lor“. Iar eu am luat cei treizeci de arginţi şi i-am aruncat în cuptorul de topit din casa Domnului. |
14 Şi am aruncat cel de al doilea toiag al meu, Funia, ca să rup legământul dintre Iuda şi Israel. |
15 Şi mi-a zis Domnul: „Ia-ţi unelte păstoreşti de păstor nechibzuit. |
16 Că, iată, Eu voi ridica păstor împotriva ţării: pe cea care lipseşte n'o va cerceta, pe cea rătăcită n'o va căuta, pe cea zdrobită n'o va vindeca, pe cea întreagă n'o va călăuzi; dar va mânca el carnea celor alese şi le va sfărâma încheieturile. |
17 Vai de păstorii cei găunoşi |
[ VT ] Vechiul Testament
[ Za ] Zaharia
[ Cap. 12 ] | CAPITOLUL 12 Făgăduinţe pentru Ierusalim şi Iuda. |
1 Povara cuvântului Domnului asupra lui Israel. Zice Domnul, Cel ce a întins cerul şi a întemeiat pământul şi a plăsmuit duhul omului întru el: Ps 101:25 Ps 103:2-3 Ps 103:5 Is 40:22 Is 42:5 Is 51:16 Evr 12:9 |
2 „Iată, Eu voi face Ierusalimul ca pe nişte uşori ce li se clatină tuturor neamurilor dimprejur a, iar în Iudeea va fi împresurare împotriva Ierusalimului. |
3 Şi fi-va în ziua aceea că voi face Ierusalimul ca pe o piatră călcată de toate neamurile; tot cel ce o va călca îşi va bate joc de ea, şi toate neamurile pământului se vor aduna laolaltă împotriva lui. |
4 În ziua aceea – zice Domnul Atotţiitorul – pe fiece cal îl voi lovi cu spaimă, iar pe călăreţul lui, cu nebunie; dar Îmi voi deschide ochii asupra casei lui Iuda şi pe toţi caii neamurilor îi voi lovi cu orbire. |
5 Iar mai-marii miilor lui Iuda vor zice în inimile lor: «Ne vom afla nouă locuitori ai Ierusalimului întru Domnul Atotţiitorul, Dumnezeul lor». |
6 În ziua aceea îi voi face pe mai-marii miilor lui Iuda ca pe un tăciune aprins între lemne şi ca pe o făclie de foc în trestie; şi vor mistui, la dreapta şi la stânga, toate popoarele dimprejur, iar Ierusalimul va locui iarăşi prin sine însuşi. |
7 Şi Domnul va mântui sfintele locaşuri ale lui Iuda, aşa cum erau ele la'nceput, pentru ca lauda casei lui David şi mândria locuitorilor Ierusalimului să nu se preamărească împotriva lui Iuda. |
8 Şi va fi în ziua aceea că Domnul îi va apăra pe cei ce locuiesc Ierusalimul; şi cel slab între ei fi-va'n ziua aceea ca David, iar casa lui David precum casa lui Dumnezeu, ca îngerul Domnului înaintea lor. |
9 Şi va fi că'n ziua aceea Eu voi căuta să nimicesc toate neamurile ce vin împotriva Ierusalimului. |
10 Iar peste casa lui David şi peste locuitorii Ierusalimului voi turna duhul darului şi al îndurării; şi ei vor privi la Mine, Cel pe Care L-au batjocorit jucându-se b; şi plângere vor face asupră-I, ca pentru cel iubit, şi cu durere se vor văita, ca pentru un întâi-născut. Iz 37:13 Iz 39:29 Am 08:10 Ioil 03:1 Mt 24:30-34 In 07:39 In 19:37 FA 02:17-18 FA 26:23 Ap 01:7 Mt 24:30 |
11 În ziua aceea, plângerea în Ierusalim va fi foarte mare, ca plângerea pentru crângul de rodii tăiat în câmpie. |
12 Plânge-va ţara pe neamuri şi neamuri: |
13 neamul casei lui Levi, de-o parte, |
14 toate neamurile rămase, fiece neam de-o parte, |