[ VTVechiul Testament

[ SirCartea Înţelepciunii lui Isus, Fiul lui Sirah (Ecclesiasticul)
[ Cap. 0 ]PROLOG a
1 Deoarece Legea, Profeţii
2 şi celelalte scrieri care le-au urmat b ne-au lăsat atâtea mari învăţăminte,
3 datorită cărora Israelul nu poate fi decât lăudat pentru ştiinţa şi înţelepciunea sa;
4 şi întrucât, pe de altă parte, e de trebuinţă ca omul nu numai să-şi agonisească ştiinţa prin citire,
5 dar şi, de îndată ce a dobândit-o, s'o pună şi în slujba celorlalţi,
6 atât prin viu grai, cât şi în scris,
7 bunicul meu Isus, după ce s'a adâncit cu multă stăruinţă în citirea
8 Legii,
9 a Profeţilor
10 şi a celorlalte scrieri ale strămoşilor
11 şi după ce a căpătat o mare iscusinţă,
12 a început şi el să scrie o seamă de cuvinte asupra unor lucruri privitoare la învăţătură şi înţelepciune,
13 pentru ca aceia care ar dori să înveţe şi să-şi aproprieze o astfel de îndeletnicire
14 să se deprindă a trăi şi mai mult după Lege.
15 Aşadar, vă fac poftire
16 să le citiţi
17 cu binevoitoare luare-aminte
18 şi să fiţi îngăduitori
19 acolo unde, în ciuda strădaniilor noastre de tălmăcire, s'ar părea
20 că nu am izbutit să găsim cuvintele cele mai potrivite;
21 aceasta, datorită faptului că aceleaşi lucruri rostite în ebraică şi tălmăcite într'o altă limbă
22 nu au în ele aceeaşi putere;
23 mai mult,
24 dacă Legea în sine, Profeţii
25 şi celelalte scrieri sunt rostite într'o altă limbă,
26 deosebirile pot fi uneori însemnate.
27 În cel de al treizeci şi optulea an al regelui Everghetos c,
28 venind eu în Egipt şi aşezându-mă aici,
29 am aflat o viaţă întru nimic mai prejos decât a noastră
30 şi am socotit că e datoria mea să-mi pun râvna în lucrare şi să tălmăcesc cartea de faţă;
31 acestei lucrări i-am închinat multă luare-aminte şi multă iscusinţă
32 pe toată durata ei,
33 pentru ca s'o duc la bun sfârşit
34 şi să o pun la îndemâna celor ce, trăind printre străini, doresc să înveţe,
35 spre a se pregăti din vreme să trăiască după Lege.

[ VTVechiul Testament

[ SirCartea Înţelepciunii lui Isus, Fiul lui Sirah (Ecclesiasticul)
[ Cap. 1 ]CAPITOLUL 1
Izvorul înţelepciunii. Despre frica de Dumnezeu. Răbdarea şi stăpânirea de sine. Înţelepciune şi dreptate.
1
Toată înţelepciunea e de la Domnul a
 şi cu El este în veac. b

3Rg 03:9 Iac 01:5

2
Nisipul mării, stropii de ploaie,
 zilele veşniciei, cine le poate număra?

Sir 18:9 Sir 18:18

3
Înălţimea cerului, întinderea pământului,
 genunea şi înţelepciunea, cine le poate cerceta?
4
Înţelepciunea a fost zidită înainte de toate,
 iar priceperea minţii c vine din adâncul vremii.

Pr 08:22 Col 01:15

5
Izvorul înţelepciunii e cuvântul lui Dumnezeu întru cele înalte,
 iar căile ei sunt porunci veşnice.

Ps 118:104 Sol 18:4

6
Rădăcina înţelepciunii, cui i s'a descoperit?
 izvoarele ei, cine le cunoaşte?

Is 40:13-14 Sol 09:13 Rm 11:34

7
Ştiinţa înţelepciunii, cui i s'a dat pe faţă?
 iar marea ei şcoală a vieţii, cine o va pricepe?
8
Nu e decât un singur înţelept, şi înfricoşător foarte
 când şade pe tronul Său: Domnul.

Ps 046:2 Ps 075:7 Iac 01:17 Ap 42:9-10 Ap 06:16 Ap 05:1 Ap 05:7-13 Ap 07:10 Ap 07:15 Ap 19:4 Ap 21:5

9
El a zidit-o, a văzut-o şi a numărat-o,
 El, Cel ce a revărsat-o peste toate lucrurile Sale,
10
în tot trupul, după dărnicia Lui,
 El Cel ce a revărsat-o peste cei ce-L iubesc. d

Ir 09:23

11
Frica Domnului e e mărire şi mândrie,
 veselie şi cunună de bucurii.

Pr 04:9 Pr 10:28 Pr 14:27 Pr 19:23

12
Frica Domnului desfată inima,
 dăruieşte veselie, bucurie şi lungime de zile.

Iov 42:12 Pr 10:28 Pr 14:27

13
Pentru cel ce se teme de Domnul, totul se va sfârşi cu bine,
 în ziua morţii sale va afla har f.
14
A te teme de Domnul e începutul înţelepciunii;
 la cei credincioşi s'a zidit în pântece odată cu ei. g

Ps 110:10 Pr 01:7 Pr 09:10

15
Cuib şi-a făcut printre oameni, temelie veşnică,
 şi de neamul lor se va lega cu credincioşie.
16
A te teme de Domnul e plinirea înţelepciunii;
 îi umple pe oameni cu roadele ei;

Ps 110:10

17
toate casele lor le umple cu comori
 şi hambarele lor, cu roadele ei.

Dt 28:5 Sol 07:11

18
Frica de Domnul e cununa înţelepciunii,
 cea care odrăsleşte pace şi sănătate multă.

Pr 08:13

19
Domnul a văzut-o şi a numărat-o;
 El a făcut să plouă cu ştiinţă şi cunoaştere,
 El a înălţat slava celor ce o au.

Dt 04:6

20
Frica de Domnul e rădăcina înţelepciunii,
 iar ramurile ei, lungime de zile.

Fc 39:8 Ps 091:12-13 Sir 21:11 Sir 40:26

21
Frica de Domnul îndepărtează păcatele:
 de la cel ce o are, abate mânia. h

Fc 39:8-9

22
Mânia celui nedrept nu poate fi îndreptăţită,
 căci greutatea mâniei lui îi aduce căderea.

Iac 01:20

23
Cel îndelung-răbdător suferă pentru o vreme,
 dar apoi îi revine veselia;
24
până la o vreme îşi ascunde cuvintele,
 dar toate buzele îi vor rosti priceperea.

25
În vistieriile înţelepciunii sunt zicalele adânci, i
 dar evlavia e urâciune pentru cel păcătos.
26
Doreşti înţelepciunea?: Păzeşte poruncile,
 şi Domnul ţi-o va dărui.
27
Căci înţelepciunea şi învăţătura stau în temerea de Domnul:
 credinţa şi blândeţea, acestea-I sunt plăcute.

Pr 08:13 Pr 15:31-33 Mt 08:25 Iac 04:8

28
Nu fi neîncrezător în frica de Domnul
 şi nu te apropia de El cu inimă'ndoită.
29
Nu fi făţarnic înaintea oamenilor
 şi fii cu luare-aminte la buzele tale.

Sir 18:23

30
Nu te înălţa, ca nu cumva să cazi
 şi să-ţi atragi necinste;
 căci Domnul, descoperindu-ţi tainele,
 te va înjosi în mijlocul adunării
 fiindcă nu te-ai apropiat de frica Domnului
 şi fiindcă inima ta e plină de vicleşug.

Sir 18:24 Lc 18:14 FA 13:10 1Co 04:5

[ VTVechiul Testament

[ SirCartea Înţelepciunii lui Isus, Fiul lui Sirah (Ecclesiasticul)
[ Cap. 2 ]CAPITOLUL 2
A fi tare în încercări.
1
Fiule, dacă ţi-ai pus în gând să-L slujeşti pe Domnul,
 pregăteşte-ţi sufletul pentru încercări.

Mt 04:1 2Tim 03:12 1Ptr 04:12

2
Încordează-ţi inima şi fii tare,
 iar la vreme de necaz să nu te tulburi.

2Tim 02:3

3
Lipeşte-te de El şi nu te'ndepărta,
 pentru ca'n ziua ta din urmă să fii înălţat.
4
Tot ce ţi se'ntâmplă, primeşte cu plăcere,
 iar în necazurile smereniei tale fii răbdător;
5
căci în foc se lămureşte aurul, a
 iar oamenii plăcuţi [Domnului], în cuptorul umilinţei.

Pr 17:3 Sol 03:6

6
Crede în El, iar El te va ajuta;
 îndreaptă-ţi căile şi nădăjduieşte în El.
7
Voi, cei ce vă temeţi de Domnul, aşteptaţi-I mila
 şi nu vă abateţi, ca nu cumva să cădeţi.
8
Voi, cei ce vă temeţi de Domnul, credeţi în El
 şi răsplata voastră nu se va pierde.
9
Voi, cei ce vă temeţi de Domnul, nădăjduiţi în bine,
 în veselia veşnică şi în milă.
10
Priviţi la vechile generaţii:
 Cine a nădăjduit în Domnul şi a fost ruşinat?
 sau cine s'a încrezut în El şi a fost părăsit?
 sau cine L-a chemat şi n'a fost luat în seamă?

Ps 036:25

11
Căci îndurător şi milostiv este Domnul;
 El iartă păcatele şi mântuieşte la vremea necazului.

1Par 21:13

12
Vai inimilor fricoase şi mâinilor slabe b
 şi păcătosului care umblă pe două cărări! c

3Rg 18:21

13
Vai inimii slabe!; neavând credinţă,
 nici nu va fi apărată.
14
Vai vouă, celor ce v'aţi pierdut răbdarea!:
 Ce veţi face când Domnul vă va cerceta?
15
Cei ce se tem de Domnul nu-I vor înfrunta cuvintele,
 iar cei care-L iubesc Îi vor păzi căile.

In 14:21

16
Cei ce se tem de Domnul caută ce-I place Lui,
 iar cei care-L iubesc se satură cu Legea.
17
Cei ce se tem de Domnul îşi au inima gata oricând
 şi'n faţa Lui îşi smeresc sufletul:
18
„Să cădem în mâinile Domnului,
 iar nu în mâinile oamenilor;
 că precum Îi este slava,
 aşa-I este şi mila!“

2Rg 24:14

[ VTVechiul Testament

[ SirCartea Înţelepciunii lui Isus, Fiul lui Sirah (Ecclesiasticul)
[ Cap. 3 ]CAPITOLUL 3
Datorii faţă de părinţi. Smerenia. Despre mândrie. Milostenia.
1
Fiilor, ascultaţi-mă pe mine, părintele vostru, a
 şi purtaţi-vă astfel încât să vă mântuiţi.
2
Că Domnul l-a cinstit pe tată să fie peste fii
 şi a întărit dreptul mamei asupra copiilor.
3
Cel care-şi cinsteşte tatăl îşi ispăşeşte păcatul,

Ies 20:12 Lv 19:3 Dt 05:16 Sir 08:12 Sir 23:14 Ef 06:2

4
 iar cel care-şi cinsteşte mama este asemenea celui ce-şi agoniseşte comoară;

Lv 19:3 Ef 06:2

5
cel care-şi cinsteşte tatăl se va veseli în propriii săi fii
 şi'n ziua rugăciunii sale va fi auzit;
6
cel care-şi slăveşte tatăl va avea viaţă lungă,
 iar cel ce ascultă de Domnul îşi va alina mama.

Ies 20:12 Dt 09:3 Dt 05:16

7
Cel ce se teme de Domnul îşi cinsteşte tatăl
 şi le va sluji părinţilor ca unor stăpâni. b

Mt 15:4 Mc 07:10

8
În faptă şi'n cuvânt cinsteşte-l pe tatăl tău,
 astfel ca binecuvântarea lui să vină peste tine;

Sir 07:27-28 Mt 15:4 Mc 07:10

9
căci binecuvântarea tatălui întăreşte casele copiilor,
 dar blestemul mamei dezrădăcinează temeliile.

Fc 27:27 Ies 20:12 Dt 05:16 Dt 33:1 Mt 15:4

10
Nu te slăvi pe tine întru necinstea tatălui tău,
 căci necinstea tatălui tău nu-ţi este ţie slavă;
11
căci slava omului vine din cinstea tatălui său,
 iar mama fără cinste este ocară copiilor ei.
12
Fiule, ajută-l pe tatăl tău în bătrâneţea lui
 şi nu-l întrista atât cât trăieşte.

Ef 06:2-3

13
Chiar dacă înţelegerea îi slăbeşte, fii îngăduitor
 şi nu-l dispreţui când tu eşti în putere.

Ef 06:2-3

14
Căci alinarea dăruită părintelui nu va fi uitată
 şi, în ciuda păcatelor tale, te va întări;

Ef 06:2-3

15
în ziua necazului tău îşi va aminti de tine:
 ca gheaţa când e cald, aşa ţi se vor topi păcatele.

Ef 06:2-3

16
Cel care-şi părăseşte tatăl e ca un blasfemiator c,
 iar cel care-şi mânie mama e un blestemat al Domnului.

Dt 05:16

17
Fiule, fă-ţi treburile cu modestie
 şi vei fi iubit de omul plăcut [Domnului].
18
Cu cât eşti mai mare, cu atât fă-te mai mic
 şi vei afla har în faţa Domnului;

Flp 02:3

19
căci mulţi sunt oamenii mari şi slăviţi,
 dar numai celor smeriţi li se descoperă tainele;

Is 66:2 Iac 04:6

20
căci mare e puterea Domnului,
 dar cinstirea Îi vine de la cei smeriţi.

Iac 04:6

21
Nu umbla după ceea ce e prea greu pentru tine d
 şi nu iscodi ceea ce e peste puterile tale.

Pr 25:27 Rm 12:3

22
La ceea ce ţi s'a poruncit, la aceea gândeşte;
 căci tu nu ai nevoie de lucrurile ascunse.
23
Nu scormoni în ceea ce nu-ţi trebuie,
 căci ceea ce ţi s'a arătat e mai mult decât poate omul să priceapă;

FA 19:14-15

24
fiindcă pe mulţi îi înşală părerile lor deşarte
 şi reaua închipuire le-a stâlcit judecata.

25
Dacă nu ai ochi, eşti lipsit de lumină,
 iar dacă nu ştii, nu te afla în vorbă.
26
Inima îndărătnică sfârşeşte rău,
 iar cel ce iubeşte primejdia va pieri într'însa.
27
Inima îndărătnică se va împovăra cu dureri
 şi păcătosul adaugă păcat la păcat.

Ir 06:7

28
Pentru răul e trufaşului nu este vindecare,
 căci o iarbă rea a prins rădăcină în el.

Pr 16:20 Dn 05:20

29
Inima înţeleptului cugetă la spusa înţeleaptă f
 şi urechea care ascultă e dorinţa înţeleptului.

In 08:47

30
Apa stinge focul care arde,
 iar milostenia e ispăşirea păcatelor.

Ps 040:1 Dn 04:27 Mt 05:7

31
Cel ce răsplăteşte binefacerea se gândeşte la ce va veni
 şi'n clipa căderii sale va afla sprijin.

[ VTVechiul Testament

[ SirCartea Înţelepciunii lui Isus, Fiul lui Sirah (Ecclesiasticul)
[ Cap. 4 ]CAPITOLUL 4
Ajutorarea săracilor. Înţelepciunea spre bună-creştere. Înţelepciune şi dreptate.
1
Fiule, pe cel sărac să nu-l lipseşti de hrană
 şi ochii celui sărman nu-i face să aştepte.

Dt 15:4 Pr 03:9 Pr 03:27 Tob 04:7 Sir 14:13 Lc 11:41

2
Nu întrista sufletul celui flămând
 şi nu-l zgândări pe omul aflat la necaz.
3
Inima necăjită n'o scoate din sărite,
 iar pe cel nevoiaş nu-l face să aştepte darul.

Sir 07:11

4
Nu lepăda rugămintea celui necăjit,
 iar de la cel sărac nu-ţi întoarce faţa.
5
De la cel lipsit nu-ţi întoarce ochii
 şi nu-i da nimănui prilejul să te blesteme;

Mt 05:42 Lc 06:30

6
că dacă te blesteamă cu amărăciune'n suflet,
 ruga lui va fi auzită de Cel ce l-a făcut.
7
Fă-te iubit adunării
 şi'n faţa omului mare înclină-ţi capul.

Flp 04:8

8
Spre cel sărac apleacă-ţi urechea
 şi cu dulceaţă dă-i bineţe.

Tob 04:7

9
Smulge-l pe cel asuprit din mâinile asupritorului
 şi nu fi slab de înger când judeci. a

Fc 14:14-16 Tob 04:7

10
Fii ca un tată pentru orfani,
 iar pentru mama lor, ca un bărbat;
 şi vei fi ca un fiu al Celui-Preaînalt,
 Care te va iubi mai mult decât mama ta.

Iov 29:12 Iov 29:16 Iov 31:18 Is 49:15 Tob 04:7

11
Înţelepciunea îşi creşte copiii b
 şi se îngrijeşte de cei ce o caută.
12
Cel ce o iubeşte iubeşte viaţa
 şi cei ce o'ntâmpină în revărsatul zorilor se vor umple de veselie.
13
Cel ce şi-o ţine aproape va moşteni slavă
 şi oriunde intră, Dumnezeu îl binecuvintează.

Ps 001:3

14
Cei ce o slujesc Îi slujesc Celui-Sfânt,
 iar cei ce o iubesc sunt iubiţi de Domnul.

1Rg 15:22

15
Cel ce o ascultă va judeca neamurile
 şi cel ce şi-o ţine aproape va locui fără grijă.

Pr 08:12 Os 06:6 Sir 37:23

16
Cel ce se încrede în ea o va avea ca moştenire,
 iar urmaşii săi vor avea parte de ea.
17
Căci, la'nceput, merge cu el pe o cale sucită,
 şi-l loveşte cu frică şi spaimă
 şi-l ameţeşte cu asprimea purtării
 până ce capătă încredere în sufletul lui
 şi-l încearcă prin legile ei;

Pr 03:12

18
apoi se îndreaptă spre el şi-l veseleşte
 şi-i descoperă tainele ei.
19
Dar dacă el o ia razna, ea îl părăseşte
 şi-l dă pe seama propriei lui căderi.

20
Urmăreşte prilejul cel bun şi păzeşte-te de rău
 şi nu te vei ruşina de sufletul tău.
21
Căci există o ruşine care aduce păcatul
 şi există o ruşine care e slavă şi har. c

Sir 41:19-20

22
Nu-ţi apropia pe nimeni împotriva sufletului tău
 şi nu te speria de propria ta cădere.
23
Nu-ţi opri cuvântul când e să faci un bine
 şi nu-ţi ascunde înţelepciunea în slava deşartă; d
24
căci din cuvânt se cunoaşte înţelepciunea
 şi din graiurile limbii, învăţătura.
25
Nu grăi împotriva adevărului,
 ci ruşinează-te de neştiinţa ta.

Tit 01:9

26
Nu te ruşina să-ţi mărturiseşti păcatele e
 şi nu sta împotriva curgerii râului.

1In 01:9

27
Nu te înjosi în faţa omului nebun
 şi nu-l măguli pe cel puternic.
28
Pân'la moarte luptă-te pentru adevăr
 şi Domnul Dumnezeu Se va lupta pentru tine.

Lc 13:24 2Co 13:8 1Tim 06:12

29
Nu fi pripit la vorbă,
 dar nici moale şi neglijent în lucrările tale.
30
În casa ta nu fi ca un leu
 şi nici închipuit faţă de casnicii tăi.
31
Mâna să nu-ţi fie întinsă la luat
 şi strânsă la dat.

FA 20:35

[ VTVechiul Testament

[ SirCartea Înţelepciunii lui Isus, Fiul lui Sirah (Ecclesiasticul)
[ Cap. 5 ]CAPITOLUL 5
Despre bogat şi păcătos. Stăpânirea de sine.
1
Nu-ţi pune nădejdea în avuţiile tale
 şi să nu zici: „Am destule“.

Sir 11:24 Lc 12:19

2
Nu-ţi lăsa dorinţa şi tăria
 să te împingă a umbla după poftele inimii tale.
3
Să nu zici: „Cine-mi va cere socoteală pentru ce fac?“,
 căci Domnul nu va întârzia să te pedepsească.

Ps 010:4 1Tes 04:6

4
Să nu zici: „Am păcătuit; şi? ce mi s'a'ntâmplat?“,
 căci Domnul e îndelung-răbdător. a

Rm 02:4 Rm 06:1

5
Nu fi atât de încrezător în iertare
 încât să îndeşi păcat peste păcat. b
6
Să nu zici: „Mare este mila Lui,
 El îmi va ierta noianul păcatelor!“;
căci în El e şi milă, şi mânie,
 iar mânia Lui se va abate peste cei păcătoşi.

Dt 32:22 Ps 002:11 Ir 15:14 Sir 34:1

7
Nu întârzia să te întorci la Domnul
 şi nu amâna din zi în zi,
căci fără veste va izbucni mânia Domnului
 şi'n ziua de pedeapsă vei fi nimicit.

Ps 002:12 Sir 18:21-23

8
Nu te încrede în avuţiile dobândite pe nedrept,
 că nu-ţi vor folosi în ziua judecăţii.

Iov 20:20 Pr 11:4 Pr 11:28 Iz 07:19

9
Nu vântura la orice vânt
 şi nu umbla pe orice cale
(pe asta o face păcătosul cu vorba'n doi peri c).

Ef 04:14

10
Fii statornic în simţirea ta
 şi să nu ai decât o singură vorbă.
11
Fii grabnic în a asculta
 şi zăbavnic în a da răspunsul.

Iov 20:3 Iac 01:19

12
Dacă ştii ceva, răspunde-i aproapelui tău,
 iar dacă nu, pune-ţi mâna peste gură.
13
În vorbă este şi cinste, şi batjocură,
 şi limba omului îi este căderea.

Iov 20:3 Pr 12:13

14
Să nu-ţi faci nume de bârfitor
 şi să nu fi un vorbăreţ viclean;
că dacă peste hoţ cade ocara,
 osândă grea va fi peste cel cu vorba'n doi peri.

Ps 014:3 Pr 16:28 Sir 21:27 FA 19:16

15
Nu fi neştiutor, nici în lucrurile mari, nici în cele mici,
 şi din prieten să nu devii duşman.

[ VTVechiul Testament

[ SirCartea Înţelepciunii lui Isus, Fiul lui Sirah (Ecclesiasticul)
[ Cap. 6 ]CAPITOLUL 6
Stăpânirea de sine. Sfat împotriva trufiei. Prietenia adevărată şi cea falsă. A fi ucenicul înţelepciunii.
1
Căci o faimă rea lasă'n urmă ruşine şi ocară:
 aşa e păcătosul cu vorba'n doi peri. a
2
Nu te lăsa în voia patimilor tale,
 ca nu cumva să fii sfâşiat ca un taur b;

Rm 12:16

3
îţi vei mânca frunzişul, îţi vei pierde roadele
 şi nu vei lăsa din tine decât un lemn uscat.
4
Patima rea îl pierde pe cel ce-o are
 şi-l face de râsul vrăjmaşilor lui.

5
Vorba dulce înmulţeşte prietenii,
 limba plăcută sporeşte răspunsurile plăcute.

1Co 13:7

6
Multe să-ţi fie legăturile cu oamenii,
 dar, ca sfetnici, unul dintr'o mie.

Rm 12:18

7
Dacă vrei să-ţi faci un prieten, pune-l mai întâi la'ncercare
 şi nu te grăbi să i te destăinui;

Mi 07:5 Sir 37:4 Mt 10:36

8
căci îţi e prieten atât cât îi este lui bine,
 dar la vreme de'ncercare nu-ţi va rămâne alături:

Sir 12:8 Sir 12:10 Sir 37:4

9
prieten care-ţi devine duşman
 şi care dă pe faţă o ceartă spre ruşinea ta.
10
Prieten îţi e ca să stea la masă cu tine,
 dar la vreme de'ncercare nu rămâne acolo.
11
Cât timp îţi merge bine va fi precum eşti tu
 şi cu'ndrăzneală le va vorbi slugilor,

Pr 19:4

12
dar dacă vei cădea, ţi se va întoarce împotrivă
 şi-ţi va ocoli privirea.
13
Fereşte-te de duşmani
 şi păzeşte-te de prieteni.
14
Un prieten credincios e un sprijin puternic:
 cine l-a găsit, a găsit o comoară.

Sir 25:9 Sir 27:18

15
Un prieten credincios e piatră nestemată:
 nimeni nu va şti să-i cumpănească preţul.
16
Un prieten credincios e un balsam de viaţă:
 cei ce se tem de Domnul, aceia-l vor afla.
17
Cel ce se teme de Domnul îşi veghează prietenia:
 cum e el, aşa-i va fi şi prietenul. c

Pr 16:7 Sir 37:12

18
Fiule, de când eşti încă tânăr alege'nvăţătura d
 şi pân'la cărunteţe vei afla înţelepciune.

2Tim 03:15

19
Lucreaz-o ca un plugar, ca un semănător,
 şi aşteaptă-i roadele bune,
căci pentru o vreme te vei trudi ca s'o lucrezi,
 dar în curând îi vei mânca roadele.
20
Neplăcută le este celor neînvăţaţi,
 iar cel nepriceput nu-i va rămâne alături;
21
îl va apăsa ca o piatră de'ncercare,
 iar el nu va întârzia s'o arunce.
22
Căci înţelepciunea e vrednică de numele ei:
 nu e la'ndemâna gloatei.
23
Ascultă, fiule, primeşte-mi gândirea
 şi nu-mi lepăda sfatul:
24
Pune-ţi picioarele în obezile ei
 şi grumazul în lanţul ei!
25
Încovoaie-ţi umărul şi du-o în cârcă,
 iar legăturile ei să nu te mâhnească.
26
Apropie-te de ea cu toată inima,
 din toate puterile urmează-i căile.
27
Mergi pe urma ei şi caut-o: ea ţi se va face cunoscută;
 dac'ai aflat-o, să n'o mai laşi!
28
Că'ntru sfârşit vei afla în ea odihnă
 şi ţi se va preface'n bucurie.
29
Obezile ei îţi vor fi apărare puternică,
 lanţurile ei, podoabă de preţ,

Mt 11:29

30
jugul ei, o găteală de aur e,
 legăturile ei, panglici de iachint.
31
Ca pe un vestmânt de slavă o vei îmbrăca
 şi ca pe o cunună a bucuriei o vei purta.

Pr 01:9

32
Fiule, dacă vei vrea, vei învăţa,
 şi dacă-ţi vei pune mintea la lucru, iscusit vei fi.
33
Dacă-ţi place să asculţi, vei învăţa.
 şi dacă-ţi vei apleca urechea, vei fi înţelept.
34
Stai în adunarea celor bătrâni
 şi dacă vezi un înţelept, lipeşte-te de el.

Pr 13:21 Sir 08:9-11 Sir 37:12

35
Ascultă cu voioşie orice grai dumnezeiesc,
 proverbele subţiri să nu cumva să-ţi scape.

Sir 08:9-11

36
Dacă vezi un om cu judecată, repede-te la el
 şi fă-ţi paşii să-i tocească pragul uşii.

Pr 13:21 Lc 21:38

37
Cugetă la poruncile Domnului,
 gândeşte-te fără'ncetare la rânduielile Lui;
El îţi va întări inima
 şi-ţi va da înţelepciunea pe care ţi-o doreşti.

Dt 06:9 Dt 11:19 Ps 001:2

[ VTVechiul Testament

[ SirCartea Înţelepciunii lui Isus, Fiul lui Sirah (Ecclesiasticul)
[ Cap. 7 ]CAPITOLUL 7
Sfaturi felurite. Despre copii, părinţi, preoţi. Grija de cei săraci.
1
Nu face răul, şi răul nu te va stăpâni;
2
îndepărtează-te de nedreptate, şi nedreptatea se va îndepărta de tine.
3
Fiule, nu semăna în brazdele nedreptăţii,
 ca nu cumva să culegi de şapte ori mai mult.

Pr 22:8 Os 10:12

4
Nu cere de la Domnul întâietate,
 nici de la rege scaun de mărire.

Mt 20:21-22

5
N'o face pe dreptul în faţa Domnului,
 şi nici pe'nţeleptul în faţa regelui.

Iov 09:2 Iov 09:20 Ps 142:2 Pr 20:9 Ecc 07:17

6
Dacă nu eşti în stare să stârpeşti nedreptatea,
 nu râvni scaun de judecător,
ca nu cumva să te înmoaie cel puternic
 şi să-ţi împiedici duhul de dreptate. a

Os 08:13

7
Nu te pune rău cu obştea cetăţii
 şi nu te umili în faţa mulţimii. b
8
Nu te lăsa târât de două ori în păcat,
 căci pentru o singură dată nu vei rămâne nepedepsit.
9
Să nu zici: „Domnul va căuta la mulţimea darurilor mele;
 când I le voi aduce Dumnezeului Celui-Preaînalt, El le va primi“.

Iov 28:16 Os 08:13 Mi 06:7

10
Nu şovăi în rugăciune
 şi nu uita să faci milostenie.

Tob 05:4 1Tim 02:8 Iac 01:6

11
Nu-ţi râde de omul cu inima'ntristată:
 Cel care-l umileşte, tot El îl şi înalţă.

1Rg 02:7 Sir 04:3

12
Nu făuri minciuni împotriva fratelui tău,
 şi cu atât mai puţin împotriva unui prieten. c
13
Fereşte-te să spui vreo minciună,
 că din ea nu poate ieşi nimic bun.
14
Nu vorbi mult în adunarea bătrânilor, d
 iar din rugăciune nu-ţi face morişcă de vorbe.

Ecc 05:1 Mt 06:7

15
Să nu urăşti corvezile,
 nici munca pe ogor rânduită de Cel-Preaînalt.

Fc 03:17-19 Is 66:24

16
Nu te număra în gloata păcătoşilor:
 aminteşte-ţi că mânia nu va întârzia. e
17
Smereşte-ţi sufletul în adânc,
 căci focul şi viermii sunt osânda necredinciosului.

Mc 09:44 Iac 04:10

18
Nu schimba prietenul pe bani,
 şi nici fratele bun pe aurul de Ofir. f

Pr 27:10

19
Nu şovăi să-ţi iei o femeie înţeleaptă şi bună,
 căci farmecul ei preţuieşte mai mult decât aurul.
20
Nu te purta rău cu robul care munceşte cinstit,
 nici cu simbriaşul care se dăruie.

Lv 19:13 Dt 24:14 Sir 33:33 Sir 34:22

21
În inima ta iubeşte-l pe robul înţelept
 şi nu-i împiedica eliberarea.

22
Ai turme? îngrijeşte-te de ele
 şi, dacă-ţi sunt de folos, păstrează-le.

Dt 25:4

23
Ai copii? dă-le învăţătură
 şi încă de mici fă-i să-şi aplece grumazul. g

Sir 30:11-12

24
Ai fiice? veghează-le curăţia,
 şi nu le arăta faţă veselă.

Sir 42:9

25
Mărită-ţi fata, şi mare lucru vei face,
 dar dă-i un bărbat înţelept.

Sir 42:9

26
Ai femeie după inima ta? n'o alunga,
 dar dacă n'o iubeşti, nu te încrede în ea.

Tob 04:3

27
Cinsteşte-l pe tatăl tău din toată inima ta
 şi nu uita niciodată durerile mamei tale;

Tob 04:3 Sir 03:8

28
adu-ţi aminte că ei ţi-au dat viaţă:
 ce le vei da în schimbul a tot ce-au făcut pentru tine?

Tob 04:3 Sir 03:8

29
Din tot sufletul tău teme-te de Domnul
 şi cinsteşte-i pe preoţii Lui.

Dt 12:19

30
Din toată puterea ta iubeşte-L pe Cel ce te-a făcut
 şi nu-i părăsi pe slujitorii Săi.

Lv 02:3 1Tim 05:17

31
Teme-te de Domnul şi cinsteşte-l pe preot
 şi dă-i partea lui, aşa cum ţi s'a poruncit:
pârgă, jertfă de ispăşire, darul umerilor,
 jertfa de sfinţire şi pârga celor sfinte.

Lv 02:3 Nm 18:9 Ps 041:1 Mt 10:10 1Co 09:14 1Tim 05:17

32
Şi celui sărac întinde-i mâna,
 încât binecuvântarea ta să fie desăvârşită. h

Nm 18:11 Sir 29:9 Ps 040:1

33
Mărinimia ta să-i atingă pe toţi cei vii,
 şi nici pentru cei morţi să n'o opreşti. i

Ps 040:1 Rm 14:18

34
Nu-ţi întoarce faţa de la cei ce plâng;
 cu cei întristaţi întristează-te şi tu.

Ps 040:1 Rm 12:15 Iac 01:27

35
Nu-ţi fie teamă să-i cercetezi pe cei bolnavi;
 prin astfel de fapte îţi vei câştiga iubire.

Ps 040:1 Mt 25:36 Iac 01:27

36
În tot ce faci adu-ţi aminte de sfârşitul tău
 şi nu vei păcătui niciodată. j

Ps 040:1 Plg 01:9

[ VTVechiul Testament

[ SirCartea Înţelepciunii lui Isus, Fiul lui Sirah (Ecclesiasticul)
[ Cap. 8 ]CAPITOLUL 8
Purtare înţeleaptă faţă de oameni.
1
Nu te lupta cu cel puternic,
 ca nu cumva să cazi în mâinile lui. a

Sir 13:2

2
Nu te certa cu omul bogat,
 ca nu cumva să fie mai greu decât tine;
căci aurul pe mulţi i-a nimicit
 şi a încovoiat inimile regilor.

Mt 05:25

3
Nu te sfădi cu omul limbut:
 nu-i pune lemne pe foc.

Sir 31:6

4
Nu glumi cu omul prost crescut,
 ca nu cumva să-ţi vezi străbunii ocărâţi. b

Iac 03:6

5
Nu-l dojeni pe păcătosul care se pocăieşte:
 adu-ţi aminte că toţi suntem vinovaţi.

Sir 13:1

6
Nu-l dispreţui pe omul înaintat în vârstă,
 căci s'ar putea ca şi noi să îmbătrânim.

In 08:7 2Co 02:7 Ga 06:1

7
Nu te bucura de moartea unui om:
 adu-ţi aminte că noi toţi vom muri.

Lv 19:32 Pr 24:17

8
Nu dispreţui rostirile înţelepţilor,
 ci deprinde-te cu proverbele lor;
că de la ei îţi vei însuşi învăţătura
 şi iscusinţa de a-i sluji pe cei mari.

Mi 07:8 Pr 24:17

9
Nu dispreţui rostirile bătrânilor,
 că şi ei au învăţat de la părinţii lor;
de la ei vei învăţa înţelepciunea
 şi iscusinţa de a răspunde când trebuie.

Sir 06:34-35

10
Nu aţâţa cărbunii păcătosului,
 ca nu cumva să te arzi la flacăra lui.
11
N'o'ntinde pân'la capăt cu omul iute la mânie:
 în faţa buzelor vei avea o capcană.

Sir 06:35

12
Nu-l împrumuta pe omul mai tare decât tine:
 dacă dai cu'mprumut, nu mai primeşti nimic. c

Sir 03:3

13
Nu te pune chezaş dincolo de puterile tale;
 dac'ai făcut-o, fii gata să plăteşti.
14
Să nu te judeci cu un judecător,
 căci hotărârea va fi de partea lui.
15
Nu te porni la drum cu omul ne'nfricat d,
 ca nu cumva să-ţi devină povară;
că el nu face decât ce-l taie capul,
 iar nebunia lui te va pierde odată cu el.

Sir 29:4

16
Nu te certa cu omul mânios,
 nu străbate cu el un ţinut pustiu,
căci în ochii lui sângele e o nimica toată
 şi unde nu-i nici un ajutor îţi va sări la gât.

Pr 06:1

17
Nu-i spune nebunului ce ai în gând,
 căci el nu va şti să-ţi păstreze taina.
18
În faţa unui străin nu face nimic care trebuie să rămână tăinuit,
 căci tu nu ştii ce poate el să născocească.

Fc 04:8 Pr 22:24

19
Nu-ţi deschide inima faţă de oricine,
 dar nici nu aştepta să-i câştigi bunăvoinţa.

[ VTVechiul Testament

[ SirCartea Înţelepciunii lui Isus, Fiul lui Sirah (Ecclesiasticul)
[ Cap. 9 ]CAPITOLUL 9
Purtarea faţă de femei şi de alte fiinţe omeneşti.
1
Nu fi gelos de soţia ta iubită
 şi nu-i îmbia gândul de a-ţi face rău.

Nm 05:14 Pr 06:34

2
Nu te da în mâinile unei femei,
 ca nu cumva ea să pună stăpânire pe tine.

1Ptr 03:1

3
Nu ieşi în calea unei desfrânate:
 ai putea să cazi în laţurile ei.

Pr 07:5

4
Să nu mergi prea des la o cântăreaţă:
 ai putea să te prinzi în meşteşugurile ei.

Pr 05:3

5
Nu-ţi opri cătătura asupra unei fecioare,
 ca nu cumva să fii târât în osânda ei. a

Fc 06:2 Iov 31:1

6
Nu te da în mâinile unei desfrânate:
 acolo-ţi vei pierde moştenirea.

Pr 05:3 Pr 05:10

7
Nu-ţi plimba ochii pe străzile oraşului,
 şi nici nu rătăci prin locurile lui dosnice.
8
Întoarce-ţi ochii de la femeia frumoasă
 şi nu-i opri pe frumuseţe străină. b
Mulţi s'au rătăcit prin frumuseţea unei femei:
 dragostea se-aprinde din ea ca un foc.

Pr 06:25 Mt 05:28

9
Nu te aşeza nicidecum lângă o femeie măritată
 şi nu petrece cu ea bând la masă,
ca nu cumva inima să-ţi fie cucerită de vrăjile ei
 şi prin patima ta să luneci în moarte.

2Rg 11:4 3Rg 11:1

10
Pe prietenul vechi nu-l părăsi,
 fiindcă cel nou nu-i va fi asemenea.
Vin nou, prieten nou...
 lasă-l să se învechească, şi-l vei bea cu plăcere.

Pr 05:20

11
Nu invidia izbânda păcătosului,
 că nu ştii cum se va termina.
12
Nu-ţi face plăcere din plăcerea nelegiuiţilor;
 aminteşte-ţi că până aici, jos, c nu vor rămâne nepedepsiţi.
13
Stai departe de omul în stare să ucidă
 şi nu vei avea nici o teamă de moarte;
dacă ţi-l apropii, stai cu ochii pe el,
 căci ar putea să-ţi ia viaţa.
Să ştii bine că eşti împresurat de laţuri
 şi că mergi pe metereze. d

Lc 05:39

14
Atât cât poţi, cercetează-ţi aproapele
&nbspşi sfătuieşte-te cu înţelepţii.

Jd 09:3 2Rg 15:11 Ps 036:35-36

15
Pentru a sta de vorbă, alege-ţi oameni deştepţi
 şi tot cuvântul tău să fie despre legea Celui-Preaînalt.

1Rg 22:9

16
Oamenii drepţi să-ţi fie oaspeţi,
 iar mândria ta să fie în frica de Domnul.
17
Un lucru făcut de mână de meşter merită laudă,
 dar cel ce cârmuieşte poporul să fie iscusit în cuvânt.

Pr 16:28

18
Omul limbut e temut în cetate,
 iar cel nesăbuit la cuvânt îşi atrage ură.

[ VTVechiul Testament

[ SirCartea Înţelepciunii lui Isus, Fiul lui Sirah (Ecclesiasticul)
[ Cap. 10 ]CAPITOLUL 10
Cârmuirea. Împotriva trufiei. Cei vrednici de cinste. Smerenie şi adevăr.
1
Cârmuitorul înţelept îşi învaţă poporul,
 iar cârmuirea omului priceput e bine statornicită.

Pr 20:8

2
Cum e cârmuitorul, aşa-i sunt şi cârmuiţii:
 cum e primarul, aşa-s locuitorii. a

3Rg 12:10 3Rg 12:14 Pr 29:12

3
Un rege neînvăţat îşi prăbuşeşte poporul;
 cetatea propăşeşte prin iscusinţa celor ce o conduc.

3Rg 12:11

4
În mâna Domnului e cârmuirea pământului:
 El ridică la timp cârmuitorul potrivit.

Ps 126:1 Sol 06:4

5
Izbânda unui om e în mâna Domnului;
 El este Cel ce-i dă cărturarului mărire.

Ps 126:1

6
Nu-ţi urî aproapele, oricare i-ar fi nelegiuirile,
 şi să nu faci nimic când ţi-ai ieşit din fire.

Lv 19:13

7
Trufia nu-i plăcută nici lui Dumnezeu, nici omului;
 pentru amândoi, nedreptatea e o greşală.

1Ptr 05:5

8
Stăpânia b trece de la un neam la altul
 datorită nedreptăţilor, sălbăticiilor şi banilor.

Dn 04:17 Sol 06:1 Sir 11:5

9
De ce atâta trufie în cel ce e pământ şi cenuşă,
 un ins căruia, încă viu, îi putrezesc măruntaiele? c

Iov 13:28 Iov 30:19 Sir 40:3-4

10
Boala lungă îşi bate joc de doctor;
 un ins e astăzi rege, dar mâine va muri.
11
Când omul moare, aceasta moşteneşte:
 gândaci, sălbăticiuni şi viermi.
12
Începutul trufiei omului este a-L părăsi pe Domnul
 şi a-şi ţine inima departe de Cel ce l-a făcut;
13
căci păcatul e începutul trufiei, d
 iar purtătorul ei revarsă urâciune;
iată de ce Domnul le-a adus [trufaşilor] pedepse straşnice
 şi, până la urmă, i-a nimicit.

Fc 03:5 1Ptr 05:5

14
Domnul a surpat scaunele celor puternici
 şi'n locul lor i-a pus pe cei blânzi.

Est 05:14

15
Domnul a smuls rădăcinile păgânilor e
 şi'n locul lor i-a sădit pe cei smeriţi.

1Ptr 05:5

16
Domnul a răsturnat ţările păgânilor
 şi le-a nimicit pân'la temeliile pământului.

1Rg 02:8 Sir 21:4

17
Pe mulţi i-a slăbit şi i-a nimicit
 şi le-a şters amintirea de pe pământ.

Fc 19:24

18
Trufia n'a fost făcută pentru oameni,
 şi nici mânia cea iute pentru cei născuţi din femei.

19
Care neam e vrednic de cinste?: neamul omenesc.
 care neam e vrednic de cinste?: cei ce se tem de Domnul.
Care neam e vrednic de dispreţ?: neamul omenesc.
 care neam e vrednic de dispreţ?: cei ce calcă poruncile. f

Sir 20:4

20
În mijlocul fraţilor săi, cârmuitorul se bucură de cinste,
 şi tot aşa, în ochii săi, cei ce se tem de Domnul.

1Ptr 02:17

21
Frica de Domnul este începutul ridicării,
 iar împietrirea şi trufia sunt începutul căderii.
22
Fie că omul e bogat, nobil sau sărac,
 lauda lui e frica de Domnul.

Ir 09:22-23

23
Nu-i bine să dispreţuieşti un sărac înţelept,
 după cum nu-i potrivit să cinsteşti un păcătos.

Iac 02:5-6

24
Om mare, judecător sau puternic, toţi sunt vrednici de cinste,
 dar nici unul nu-i mai mare decât cel ce se teme de Domnul.

Idt 16:19 1Ptr 02:17

25
Un rob înţelept are în slujba sa oameni liberi,
 iar omul învăţat nu cârteşte.

Pr 01:5 Pr 17:2

26
Să nu faci pe'nţeleptul când eşti la lucrul tău,
 să nu te umfli'n pene când eşti la strâmtoare.
27
Mai bun e cel ce munceşte şi are de toate
 decât cel ce se umflă'n pene şi n'are de nici unele.

Pr 12:9 Pr 28:19 Sir 38:31

28
Fiule, în smerenie înalţă-ţi sufletul
 şi cinsteşte-l după vrednicia lui. g

Iac 01:2

29
Cine oare-l va îndreptăţi pe cel ce păcătuieşte împotriva sufletului său?
 şi cine-l va cinsti pe cel ce-şi face viaţa de ocară?
30
Săracului i se dă cinste pentru iscusinţa minţii sale,
 bogatului, pentru avuţiile lui.

Pr 12:9 Pr 28:19 Sir 13:24

31
Cel ce se bucură de cinste în sărăcie, cu cât mai mult în bogăţie?
 cel dispreţuit în bogăţie, cu cât mai mult în sărăcie?

Ecc 07:11-12

[ VTVechiul Testament

[ SirCartea Înţelepciunii lui Isus, Fiul lui Sirah (Ecclesiasticul)
[ Cap. 11 ]CAPITOLUL 11
Urmări ale înţelepciunii.
1
Înţelepciunea înalţă capul celui smerit
 şi-l face să şadă printre cei mari.

Fc 41:40 Dn 06:3-4

2
Nu-l ferici pe om pentru frumuseţea lui,
 dar nici nu te scârbi de cineva pentru felul cum arată.

1Rg 16:7

3
Albina e mică printre zburătoare,
 dar rodul [muncii] ei întrece orice dulceaţă.
4
Nu te mândri cu hainele de pe tine
 şi nu te trufi când ţi se dă cinstire,
căci lucrurile Domnului sunt minunate,
 dar oamenilor le sunt ascunse.

Lc 16:19 FA 12:21

5
Mulţi tirani au fost culcaţi la pământ,
 iar un nenea-din-lume a purtat coroana.

1Rg 16:13 Sir 10:8

6
Mulţi puternici au fost umiliţi de moarte
 şi oameni cu faimă au fost daţi în puterea altora.

Est 07:9-10

7
Nu osândi înainte de a cerceta;
 întâi gândeşte, apoi fă dojana.

Dt 13:14

8
Nu răspunde înainte de a asculta,
 nu-i tăia nimănui şirul cuvintelor.

Pr 18:13

9
Nu te certa pentru ceva care nu te priveşte
 şi nu te amesteca în sfezile păcătoşilor.
10
Fiule, nu te apuca de multe treburi;
 că dacă te apuci de multe, nu vei fi fără vină;
 şi dacă te ţii de ele, nu le vei prinde,
 şi nici nu vei scăpa prin fugă.

Lc 10:40

11
E câte unul care munceşte şi asudă şi trage tare
 şi tot în urmă rămâne; a

Pr 21:5 Lc 10:40 1Tim 06:9

12
şi e câte unul slab, neajutorat,
 neputincios şi împovărat de sărăcie,
dar ochii Domnului caută spre el cu bunătate,
 îl ridică din umilinţă

Lc 10:40

13
 şi îi înalţă capul,
 în aşa fel încât mulţi se minunează de el.
14
Bune şi rele, viaţă şi moarte,
 sărăcie şi bogăţie, toate vin de la Domnul.

Iov 01:21 Iz 28:4

15
Înţelepciunea, ştiinţa şi cunoaşterea legii vin de la Domnul,
 de la El sunt iubirea şi calea faptelor bune.

Iz 28:4

16
Nebunia şi întunericul sunt făcute pentru păcătoşi;
 cei ce se împăunează cu răul îmbătrânesc în rău. b
17
Darul Domnului rămâne cu cei credincioşi
 şi bunăvoinţa Lui aduce pururea propăşire.
18
E câte unul care se îmbogăţeşte prin grijă şi zgârcenie,
 şi iată care-i este răsplata:
19
Când zice: „Am aflat odihna
 şi acum voi mânca din bunătăţile mele“,
nu bagă de seamă că vremea va curge
 şi, lăsând totul altora, va muri.

Lc 12:19-20 Ecc 09:12 Ir 17:11

20
Fii statornic în făgăduinţa ta, închină-i viaţa
 şi îmbătrâneşte lucrând.

Ps 036:3 Mt 10:22

21
Nu te minuna de lucrările păcătosului,
 ci ai încredere în Domnul şi stăruie în osteneala ta;
că lesne este în ochii Domnului
 ca, dintr'o dată, fără veste, să-l îmbogăţească pe cel sărac.

1Rg 02:7

22
Binecuvântarea Domnului e răsplata celui credincios;
 când nu te-aştepţi, atunci îi înfloreşte binecuvântarea.
23
Să nu zici: „De ce am nevoie?
 de acum, care-mi va fi averea?“
24
Să nu zici: „Am destul,
 ce rău mi se poate întâmpla?“

Sir 05:1 Ap 03:17

25
În ziua fericirii uiţi de nefericire
 şi'n ziua nefericirii nu-ţi aminteşti de fericire,

Sir 18:25

26
că lesne-I este Domnului ca, în ziua sfârşitului,
 să-i dea omului după purtarea lui.

Sir 17:23

27
Un ceas de nenoroc aduce uitarea desfătărilor,
 iar lucrările omului se descoperă la sfârşitul său.
28
Înaintea sfârşitului să nu-l socoteşti pe nimeni fericit,
 căci în sfârşitul său e omul cunoscut. c

29
În casa ta nu primi pe oricine,
 că multe sunt cursele vicleanului.
30
Ca o potârniche'n colivie, aşa e inima trufaşului,
 şi ca o iscoadă îţi pândeşte căderea;

Ir 05:26

31
sucind binele în rău, el stă'ntr'un colţ la pândă
 şi chiar în cele bune îţi va găsi cusur.
32
O singură scânteie aprinde'ntregul jar,
 iar păcătosul pândeşte sângele să curgă.

Sir 28:12

33
Ia seama la omul rău – căci rău pune la cale –,
 ca nu cumva să-ţi aducă o veşnică ocară.
34
Primeşte'n casă un străin: te va tulbura
 şi te va înstrăina de ce-i al tău.

[ VTVechiul Testament

[ SirCartea Înţelepciunii lui Isus, Fiul lui Sirah (Ecclesiasticul)
[ Cap. 12 ]CAPITOLUL 12
Despre binefaceri. Despre prieteni buni şi răi.
1
Dacă faci bine, să ştii cui i-l faci a
 şi vei avea mulţumire pentru fapta ta cea bună.
2
Fă-i bine celui credincios şi vei afla răsplată;
 dacă nu de la el, de la Cel-Preaînalt.

Pr 19:17 Mt 10:41

3
Nici un bine celui ce pururi se îndeletniceşte cu răul
 şi nici celui ce nu face milostenie!

Pr 17:4

4
Dă-i celui credincios, dar nu-l ajuta pe cel păcătos!

Ga 06:10

5
Fă-i bine celui smerit,
 dar nu-l ajuta pe cel păcătos;
 ţine-i pâinea la tine, nu i-o da,
 ca nu cumva să devină mai tare decât tine;
altminteri, vei afla un rău de două ori mai mare
 pentru toate binefacerile pe care i le-ai făcut.

Ga 06:10

6
Că şi Cel-Preaînalt îi urăşte pe păcătoşi
 şi-i va pedepsi pe cei nelegiuiţi.

Dt 32:35

7
Dă-i omului de bine, dar nu-l ajuta pe cel păcătos.

8
Prietenul nu se cunoaşte când îţi este bine,
 şi nu în duşmănie se ascunde duşmanul.

Pr 17:18 Sir 06:8

9
Când omului îi merge bine, duşmanii lui se întristează;
 când îi merge rău, chiar şi prietenul îl lasă.
10
Niciodată să nu te încrezi în duşmanul tău;
 că precum se cocleşte arama, aşa şi răutatea lui;

3Rg 02:23 Pr 11:9 Sir 06:8

11
chiar când se umileşte şi umblă aplecat,
 ţine-ţi inima trează şi fereşte-te de el;
fii cu el precum cel ce şterge oglinda
 şi vei cunoaşte că rugina de pe el nu s'a dus.
12
Nu-l pune să stea lângă tine,
 ca nu cumva să te împingă şi să-ţi ia locul;
să nu ţi-l pui de-a dreapta ta,
 ca nu cumva să încerce să-ţi ia scaunul;
atunci, la urmă, vei înţelege cuvintele mele
 şi te vei căi amintindu-ţi de cele ce ţi-am spus.
13
Cui îi va fi milă de descântătorul muşcat de şarpe
 şi de toţi cei ce se înfruntă cu fiarele sălbatice?

Ps 057:5

14
Aşa e cel ce-şi face din păcătos un tovarăş
 şi care se face părtaş la păcatele lui;
15
pentru o vreme rămâne cu tine,
 dar, dacă te clatini, nu se va opri.
16
Duşmanul are dulceaţă pe buze,
 dar în inimă cugetă cum să te arunce în groapă;
duşmanul are lacrimi în ochi,
 dar, dacă-i pică bine, nu se va sătura de sânge;

Ps 054:21

17
dacă te pândeşte ceva rău, îl vei afla acolo înaintea ta:
 pretinzând că te ajută, îţi va săpa sub picioare,
va da din cap şi din mâini
 şi, multe şuşotind, nu va face decât să-şi schimbe faţa.

[ VTVechiul Testament

[ SirCartea Înţelepciunii lui Isus, Fiul lui Sirah (Ecclesiasticul)
[ Cap. 13 ]CAPITOLUL 13
Să nu mergi des la cei mai bogaţi şi mai mari decât tine.
1
Cel ce se atinge de smoală se mânjeşte,
 cel ce-şi apropie un om trufaş va semăna cu el.

Dt 07:3-4 Sir 08:5

2
Nu-ţi pune'n cârcă mai mult decât poţi duce
 şi nu ţi-l face fârtat pe cel mai puternic şi mai bogat decât tine;
de ce să pui oala de pământ laolaltă cu oala de fier?:
 dacă se ciocnesc, una se va sparge.

Sir 08:1

3
Bogatul face o nedreptate, şi tot el se mânie;
 săracul o suferă, dar se roagă de iertare!

Ps 072:6 Pr 18:24

4
Dacă-i eşti de folos, te va folosi,
 dar dacă eşti în lipsă, te va părăsi;
5
dacă ai, va trăi cu tine
 şi te va despuia fără să-i pară rău.
6
Dacă are nevoie de tine, te va linguşi,
 îţi va surâde şi-ţi va da nădejde,
te va lua cu vorbă bună şi va zice:
 „Ce-ţi trebuie?“
7
Şi te va ruşina cu ospeţele lui
 până-ţi va goli punga de două sau trei ori
 şi la urmă va râde de tine;
 după aceea, dacă te vede, te va lăsa baltă
 clătinând din cap înainte-ţi.
8
Ia aminte, ca nu cumva să te laşi înşelat
 şi să te'mpotmoleşti în propria ta prostie. a
9
Când te pofteşte un om puternic, ţine-te departe:
 cu atât mai mult te va pofti.
10
Nu te vârî, ca nu cumva să fii împins îndărăt,
 dar nici prea departe nu sta, ca nu cumva să te uite.
11
Nu vorbi cu el bătându-l pe umăr
 şi nu te încrede în noianul vorbelor lui;
căci, vorbind mult, el te pune la'ncercare
 şi, mai în glumă, mai în serios, află ce vrea;
12
el, cel cu atâtea vorbe, nu are nici o milă
  şi nu te va cruţa nici de lovituri, nici de lanţuri.
13
Păzeşte-te şi ia bine seama,
 că mergi la drum cu propria ta cădere.
14
Când auzi aceasta în somn, trezeşte-te;
 toată viaţa ta iubeşte-L pe Domnul şi roagă-L pentru mântuirea ta. b
15
Fiece vietate iubeşte ceea ce-i seamănă
 şi fiece om, pe aproapele lui.
16
Fiece trup se uneşte după felul lui c
 şi omul se leagă cu semenul său.

Sir 27:9

17
Cum s'ar putea întovărăşi lupul şi mielul?:
 aşa e cu păcătosul şi cu cel evlavios.

2Co 06:15

18
Ce pace poate fi între hienă şi câine?
 şi ce pace între bogat şi sărac?
19
Aşa cum asinul sălbatic e prada leului în pustiu,
 tot astfel săracii sunt prada bogaţilor.

Iac 05:4

20
Aşa cum trufaşul urăşte smerenia,
 tot astfel bogatului îi e silă de cel sărac.
21
Când bogatul se clatină, prietenii îl sprijină;
 când cade săracul, prietenii i se duc.
22
Când cade bogatul, mulţi îi deschid braţele;
 dacă spune prostii, i se dă dreptate.
Când cade săracul, e dojenit;
 dacă spune ceva înţelept, pentru el nu e loc.
23
Când vorbeşte bogatul, toţi îşi ţin gura
 şi-i ridicat în slăvi.
Când vorbeşte săracul, se spune: „sta cine e?“,
 şi dacă se'mpiedică'n vorbă, e culcat la pământ.

Ps 072:8 FA 12:22

24
Bogăţia e bună când e fără păcat;
 sărăcia e rea în gura nelegiuitului.

Ps 061:10 Pr 30:9 Sir 10:30

25
Inima omului îi schimbă chipul,
 fie în bine, fie în rău.

Ecc 08:1

26
O faţă veselă e urma inimii bune,
 iar izvodirea proverbelor e cugetare trudnică.

Ecc 08:1 Sir 19:29

[ VTVechiul Testament

[ SirCartea Înţelepciunii lui Isus, Fiul lui Sirah (Ecclesiasticul)
[ Cap. 14 ]CAPITOLUL 14
Fericirea omului drept. A te bucura înţelepţeşte de viaţă. Fericirea înţeleptului.
1
Fericit bărbatul care n'a alunecat cu graiul
 şi care nu e îngândurat de tristeţea păcatelor!

Sir 19:17 Iac 03:2

2
Fericit bărbatul al cărui cuget nu-l osândeşte
 şi care nu cade în deznădejde.

1In 03:21

3
Omului zgârcit nu-i prieşte bogăţia,
 iar pentru omul invidios, la ce bun averile?

Sir 31:24

4
Cel ce adună lipsindu-se pe sine, adună pentru alţii;
 cu bunurile lui alţii se vor desfăta.

Ecc 05:9 Ecc 06:2

5
Cel care-i rău pentru sine, pentru cine va fi bun?:
 nu se bucură nici măcar de ceea ce are el.

Rm 13:14

6
Nimeni nu e mai rău decât cel ce se pizmuieşte pe sine:
 aceasta-i răsplata răutăţii lui;
7
chiar când face bine, o face din uitare,
 şi după aceea îşi vădeşte răutatea.

Pr 11:17

8
Rău este omul cu ochiul invidios,
 care-şi întoarce faţa a şi dispreţuieşte viaţa altuia.
9
Omul invidios nu se mulţumeşte cu ce are,
 iar nedreptatea omului rău îi usucă sufletul.

Pr 27:20 Col 03:5

10
Ochiul rău îşi drămuieşte pâinea,
 dar la masă tot nu-i ajunge.

Pr 23:6 Sir 31:13

11
Fiule, atât cât poţi, fă-ţi bine ţie
 şi adu-I Domnului prinoasele ce I se cuvin.

Nm 18:29 Pr 03:9

12
Nu uita că moartea nu va zăbovi
  şi că legământul cu groapa nu ţi s'a arătat. b

Evr 09:27

13
Înainte de a muri, fă-i bine prietenului tău
 şi, după cât poţi, întinde-i mâna şi dă-i-o.

Tob 04:7 Sir 04:1 Lc 14:13

14
Nu te lipsi de binele de azi c
 şi nimic să nu-ţi scape dintr'o dorinţă bună.
15
Oare nu altora le vei lăsa rodul muncii tale,
 şi rodul ostenelilor tale să fie tras la sorţi?

Lc 12:20

16
Dă şi primeşte şi sfinţeşte-ţi sufletul,
 că nu în groapă vei căuta desfătări.

Lc 06:38

17
Orice trup se învecheşte ca o haină,
  că aceasta-i legea veşnică: cu moarte vei muri.

Ps 088:48 1Ptr 01:24

18
Precum în frunzişul unui copac stufos
 unele frunze cad, altele cresc,
 aşa-i cu generaţiile cărnii şi sângelui:
 unele mor, altele se nasc.

Fc 02:17 Fc 03:19 Iov 14:1-2 Ps 088:48 Ps 089:5-6 Ecc 01:4 Is 40:6-7 Iac 01:10-11 1Ptr 01:24

19
Tot lucrul stricăcios are un sfârşit,
 iar cel ce l-a lucrat se duce cu el.
20
Fericit bărbatul care cugetă înţelepţeşte
 şi care gândeşte cu propria-i pricepere,

Dt 06:7 Ps 001:1 Sir 32:15

21
cel ce'n inima lui cugetă la căile înţelepciunii d
 şi-i cercetează tainele;

Ps 001:1-2

22
o urmăreşte ca un hăitaş,
 în căile ei stă la pândă;

Pr 08:32-34

23
i se uită prin ferestre,
 îi ascultă pe la uşi;

Pr 08:32-34

24
i se aşază lângă casă,
 îi înfige'n ziduri un ţăruş,
îşi întinde cortul alături
 şi se aşază în aşezământul fericirii;
copiii şi-i pune sub acoperământul ei
 şi sub umbrarul ei îşi află adăpost:
sub ea, acolo, ferit e de arşiţă
 şi'n slava ei îşi capătă odihna.

Pr 08:32-34 Ef 06:4

[ VTVechiul Testament

[ SirCartea Înţelepciunii lui Isus, Fiul lui Sirah (Ecclesiasticul)
[ Cap. 15 ]CAPITOLUL 15
Fericirea înţeleptului. Păcatul şi libertatea omului.
1
Aşa face omul care se teme de Domnul,
 iar cel ce stăpâneşte legea o va dobândi [înţelepciunea].
2
Ea îl întâmpină ca o mamă
 şi ca o soţie tânără îl primeşte;

Is 66:13 Sol 08:2

3
cu pâinea înţelegerii îl hrăneşte
 şi cu apa înţelepciunii îl adapă;

In 04:10-14 Ef 05:17

4
de ea se reazemă şi nu se clatină,
 de ea se lipeşte şi nu se ruşinează.
5
Ea îl ridică deasupra semenilor lui,
 în mijlocul adunării îi va deschide gura.
6
El află desfătare şi cunună de bucurie
 şi primeşte ca moştenire un renume veşnic.
7
Dar cei lipsiţi de minte n'o vor avea niciodată,
 iar păcătoşii nicicând o vor vedea.

Pr 14:6 Bar 03:23

8
Ea se ţine departe de trufie,
 iar mincinoşii n'o au în amintire.

Bar 03:23

9
Lauda nu-şi află locul în gura păcătosului,
 de vreme ce nu de Domnul i-a fost trimisă;

Ps 049:16 Is 52:7 Bar 03:23 2Tim 03:7

10
căci lauda nu se rosteşte decât în înţelepciune
 şi Domnul este Cel ce-i îndreaptă căile.

Sir 39:8

11
Să nu zici: „Prin Domnul am călcat alături“,
 căci El nu face ceea ce urăşte.

Ps 005:4 Pr 19:3 Iac 01:13

12
Să nu zici: „Prin El m'am rătăcit“,
 căci El n'are nevoie de omul păcătos.

Iac 01:13

13
Domnul urăşte orice urâciune,
 şi nici cei ce se tem de El n'o iubesc.

Iac 01:13

14
El dintru început l-a făcut pe om
 şi l-a lăsat în mâinile sfatului său. a

Fc 01:27

15
Dacă vrei, Îi vei păzi poruncile
 şi cu credincioşie vei săvârşi ceea ce-I place.

Mt 19:17

16
Foc şi apă ţi-a pus dinainte:
 unde vei vrea, acolo-ţi vei întinde mâna.
17
În faţa oamenilor sunt viaţa şi moartea:
 fiecăruia i se va da ceea ce-i place.

Dt 30:15 Ir 21:8

18
Căci mare e înţelepciunea Domnului;
 tare e El întru putere, şi pe toate le vede.
19
Ochii Săi sunt peste cei ce se tem de El,
 El cunoaşte toate lucrările omului.

Ps 032:18 Ps 033:15-16

20
Nimănui nu i-a poruncit să fie nelegiuit
 şi nimănui nu i-a dat împuternicirea de a păcătui. b

Ps 005:4 Os 05:5

[ VTVechiul Testament

[ SirCartea Înţelepciunii lui Isus, Fiul lui Sirah (Ecclesiasticul)
[ Cap. 16 ]CAPITOLUL 16
Copiii prost crescuţi. Pedepsirea păcătoşilor. Lucrarea lui Dumnezeu în făptura Sa.
1
Nu-ţi dori o droaie de copii netrebnici
 şi nu te bucura de fiii nelegiuiţi. a
2
Deşi se înmulţesc, nu te bucura de ei
 dacă nu e cu ei frica lui Dumnezeu.
3
Nu te încrede în durata vieţii lor, b
 şi nici în numărul lor nu nădăjdui;
că unul e mai mult decât o mie
 şi-i mai bine să mori fără copii decât să-i ai nevolnici.

Pr 31:12 Sol 04:1

4
Căci printr'un singur înţelept se umple cetatea de oameni,
 dar neamul nelegiuiţilor va pieri.

Pr 11:10-11

5
Multe ca acestea mi-au văzut ochii
 şi mai mari decât ele mi-au auzit urechile.
6
În adunarea păcătoşilor se aprinde focul,
 în neamul răzvrătiţilor s'a aţâţat Mânia. c

Nm 11:1 Dt 29:20

7
Nicicum nu i-a iertat pe uriaşii de odinioară.
 care s'au răzvrătit, mândri de puterea lor. d

Fc 06:4

8
N'a cruţat cetatea'n care locuia Lot,
 ci i-a urât pentru trufia lor.

Fc 06:4 Fc 19:11 Fc 19:24 Iz 16:49

9
Milă n'a avut de neamul pierzării,
 al celor ce se trufeau cu păcatele lor. e

Fc 19:11

10
Tot aşa S'a purtat cu cei şase sute de mii de pedeştri
 care se ghemuiseră în învârtoşarea inimii lor. f

Fc 19:24 Ies 12:37 Nm 14:22 Nm 26:65

11
Doar unul de-ar fi vârtos la cerbice,
 minune ar fi să scape nepedepsit;
că la El este mila, dar tot la El mânia:
 puternic în iertare, mânie răspândeşte;

Ies 12:37 1Rg 02:6

12
pe cât Îi este mila, pe-atât e şi urgia:
 pe oameni îi judecă după faptele lor.
13
Păcătosul nu va scăpa cu prăzile lui,
 dar nici răbdarea binecredinciosului nu va fi înşelată;

Ecc 08:12 Sol 03:10

14
El va ţine seama de orice faptă milostivă,
 fiecare va afla pe măsura faptelor lui.

Mt 10:42 Rm 02:6

15
Dumnezeu a învârtoşat inima lui Faraon,
 aşa ca el să nu-L cunoască,
 dar să I se cunoască faptele de sub cer.
16
Mila Lui se arată la toată făptura,
 lumina şi umbra le-a împărţit printre oameni. g
17
Să nu zici: „Mă voi ascunde de Domnul,
 căci de-acolo, de sus, cine-şi va aminti de mine?;
în grămadă nimeni nu mă va recunoaşte:
 ce sunt eu în urieşenia făpturii?“

Iov 22:12-14 Sir 23:18-19

18
Iată, cerul şi cerul cerului,
 genunea şi pământul se cutremură la cercetarea Lui;

Ps 089:12 2Ptr 03:10

19
şi totodată munţii şi temeliile pământului
 sub ochii Lui sunt prinse de cutremur.
20
Dar la acestea toate nu se gândeşte nimeni;
 la căile Lui, cine mai ia aminte?

Iov 12:13 Ps 013:3-4 Ps 089:12

21
Există şi furtună pe care omul n'o vede,
 iar cea mai mare parte a lucrurilor Sale rămâne ascunsă.

Rm 11:33

22
„Lucrurile dreptăţii Sale, cine le vesteşte?
 sau cine le aşteaptă? Că departe-I este legământul“;
23
aşa gândeşte omul cu mintea scurtă;
 nemintosul, rătăcitul nu visează decât prostii.
24
Ascultă-mă, fiule, şi dobândeşte-ţi cunoaşterea,
 apleacă-ţi inima la cuvintele mele:
25
Cu măsură îţi voi descoperi învăţătura,
 cu grijă voi rosti cunoaşterea.
26
Dintru'nceput, Domnul Şi-a făcut lucrurile cu judecată h;
 odată făcute, le-a hotărât şi părţile.

Fc 01:1 Fc 02:3

27
El pentru'ntotdeauna Şi-a rânduit lucrurile,
 de la'nceputul lor şi'n curgerile lor.
Ele nu ştiu de foame, şi nici de oboseală,
 şi niciodată nu se opresc de la datorie;

Iov 09:9 Ps 148:6

28
nici unul din ele nu se izbeşte de celălalt
 şi niciodată nu-I înfruntă cuvântul.
29
Domnul Şi-a aruncat apoi ochii spre pământ
 şi l-a umplut de bunătăţile Sale.
30
Faţa i-a acoperit-o cu tot felul de vieţuitoare,
 iar acestea'n el se vor întoarce.

Fc 01:26 Ecc 03:21