[ VT ] Vechiul Testament
[ Ps ] Psalmii
[ Cap. 31 ] | PSALMUL 31 Un psalm al lui David; privitor la pricepere. |
1 Fericiţi cei cărora li s'au trecut cu vederea fărădelegile şi ale căror păcate li s'au acoperit. |
2 Fericit e omul căruia Domnul nu-i va socoti păcatul şi'n gura căruia nu este vicleşug. |
3 Fiindcă eu am tăcut, oasele mi-au îmbătrânit în strigătul meu de toată ziua a. |
4 Că mâna Ta s'a îngreuiat asupră-mi ziua şi noaptea, întorsu-m'am în suferinţă când ghimpele mă împungea. |
5 Păcatul mi l-am cunoscut, farădelegea nu mi-am acoperit-o. Zis-am: „Împotriva mea îmi voi mărturisi Domnului fărădelegea“, b iar Tu mi-ai trecut cu vederea nelegiuirea inimii c. |
6 Pentru aceasta se va ruga la Tine tot cuviosul la vreme potrivită, şi chiar în potop de ape multe, ele de el nu se vor apropia. |
7 Tu eşti scăparea mea din necazul ce mă cuprinde; Tu, bucuria mea, izbăveşte-mă de cei ce m'au împresurat! |
8 – Eu te voi învăţa şi te voi cârmui pe calea aceasta pe care vei merge, ochii Mei asupra ta se vor întări: |
9 Nu fi ca un cal sau ca un catâr lipsit de pricepere, ale căror fălci tu le vei strânge'n frâu şi'n zăbală, ca ei să nu se apropie de tine. |
10 Multe sunt durerile d păcătosului, dar mila îl va înconjura pe cel ce nădăjduieşte în Domnul. |
11 Bucuraţi-vă în Domnul şi veseliţi-vă, drepţilor, lăudaţi-vă, toţi cei drepţi la inimă! |
[ VT ] Vechiul Testament
[ Ps ] Psalmii
[ Cap. 32 ] | PSALMUL 32 Un psalm al lui David; fără titlu la Evrei. |
1 Bucuraţi-vă, drepţilor, întru Domnul!; celor drepţi li se cuvine laudă. |
2 Lăudaţi-L pe Domnul în alăută, în psaltire cu zece strune cântaţi-I a. |
3 Cântaţi-I Lui cântare nouă, frumos cântaţi-I în strigări de bucurie. |
4 Că drept este cuvântul Domnului, şi toate lucrurile Lui întru credinţă. |
5 Domnul iubeşte mila şi judecata, de mila Domnului este plin pământul. |
6 Prin cuvântul Domnului s'au întemeiat cerurile, iar puterea lor, prin duhul gurii Sale, Fc 01:6 Ne 09:6 Iov 33:4 Pr 03:19 Is 45:12 Idt 16:14 Sir 43:26 In 01:3 FA 17:24 Evr 11:3 Ap 14:7 |
7 adunând ca un burduf apele mării b, punând adâncurile'n cămări. |
8 Tot pământul să se teamă de Domnul, de El să se cutremure toţi cei ce locuiesc în lume; |
9 că El a zis şi ele s'au făcut, El a poruncit şi ele s'au zidit c. |
10 Domnul risipeşte sfaturile neamurilor, aruncă planurile popoarelor şi dezice sfaturile mai-marilor. |
11 Dar sfatul Domnului rămâne în veac, din neam în neam gândurile inimii Lui. |
12 Fericit e neamul căruia Domnul îi este Dumnezeu, poporul pe care El Şi l-a ales să-L moştenească. |
13 Domnul a privit din cer, pe toţi fiii oamenilor i-a văzut; |
14 din locul pe care Şi l-a gătit i-a văzut pe toţi cei ce locuiesc pământul, |
15 El, Cel ce singur le-a plăsmuit inimile, Cel ce toate lucrurile lor le pricepe. |
16 Un rege nu se mântuieşte prin mulţimea oştirii d, şi nici uriaşul se va izbăvi prin mărimea tăriei lui; |
17 fără folos e e calul când să scapi, cu mărimea puterii lui nu te va scăpa. |
18 Iată, ochii Domnului f spre cei ce se tem de Dânsul, spre cei ce în mila Lui nădăjduiesc, |
19 să le izbăvească sufletele din moarte şi să-i hrănească la vreme de foamete. |
20 Sufletul nostru Îl va aştepta pe Domnul, că El este ajutorul şi ocrotitorul nostru; |
21 că întru El ni se va veseli inima şi în numele Său cel sfânt am nădăjduit. |
22 Fie, Doamne, mila Ta spre noi precum am nădăjduit şi noi întru Tine! |
[ VT ] Vechiul Testament
[ Ps ] Psalmii
[ Cap. 33 ] | PSALMUL 33 Un psalm al lui David; când şi-a schimbat el înfăţişarea în faţa lui Ahimelec şi i s'a dat drumul şi a plecat a. |
1 În toată vremea Îl voi binecuvânta pe Domnul, lauda Lui pururea în gura mea. |
2 Întru Domnul se va lăuda sufletul meu: audă cei blânzi şi să se veselească. |
3 Măriţi-L pe Domnul laolaltă cu mine, împreună să-I înălţăm numele. |
4 Pe Domnul L-am căutat şi El m'a auzit şi din toate necazurile m'a izbăvit. |
5 Apropiaţi-vă de El şi luminaţi-vă şi feţele voastre nu se vor ruşina. |
6 Sărmanul acesta a strigat, iar Domnul l-a auzit şi din toate necazurile lui l-a mântuit. |
7 Îngerul Domnului îşi va pune tabăra împrejurul celor ce se tem de El, şi El îi va izbăvi. |
8 Gustaţi şi vedeţi că bun este Domnul b; fericit bărbatul care nădăjduieşte întru El. |
9 Temeţi-vă de Domnul, voi, toţi sfinţii Lui, că nimic nu le lipseşte celor ce se tem de El c. |
10 Bogaţii au sărăcit şi au flămânzit, dar cei ce-L caută pe Domnul nu se vor lipsi de tot binele. |
11 Veniţi, fiilor, ascultaţi-mă pe mine; frica Domnului vă voi învăţa. |
12 Cine este omul care doreşte viaţă, care iubeşte să vadă zile bune?: |
13 Opreşte-ţi limba de la rău iar buzele tale să nu grăiască vicleşug; |
14 ocoleşte răul şi fă binele, caută pacea şi mergi pe urmele ei. Iov 28:28 Ps 036:27 Ps 036:37 Is 01:16-17 Am 05:14 Sir 17:26 Evr 12:14 1Ptr 03:10-12 |
15 Ochii Domnului asupra celor drepţi şi urechile Lui spre rugăciunea lor. 2Par 06:39-40 Ps 032:18 Is 65:24 Za 12:4 Sir 15:19 Sir 34:16 In 09:31 1Ptr 03:10-12 |
16 Dar faţa Domnului e împotriva celor ce fac rău, pentru ca pomenirea lor s'o şteargă de pe pământ. Ps 009:5 Ps 020:10 Iz 31:14 Za 12:4 Sir 15:19 In 09:31 1Ptr 03:10-12 |
17 Strigat-au drepţii, iar Domnul i-a auzit şi din toate necazurile lor i-a izbăvit. |
18 Aproape este Domnul de cei cu inima zdrobită d şi-i va mântui pe cei smeriţi cu duhul. |
19 Multe sunt necazurile drepţilor, dar din ele toate [Domnul] îi va izbăvi. Ps 144:19 Pr 11:8 FA 07:10 FA 14:22 Rm 08:17 2Co 01:4 2Tim 03:11 |
20 Domnul le păzeşte oasele toate, nici unul din ele nu va fi zdrobit e. |
21 Rea e moartea păcătoşilor şi vor greşi aceia care-l urăsc pe cel drept. |
22 Mântui-va Domnul sufletele robilor Săi şi nimeni nu va greşi din toţi cei ce nădăjduiesc într'Însul. |
[ VT ] Vechiul Testament
[ Ps ] Psalmii
[ Cap. 34 ] | PSALMUL 34 Al lui David. |
1 Judecă-i, Doamne, pe cei ce-mi fac mie nedreptate, războieşte-Te împotriva celor ce se războiesc cu mine. |
2 Ia-Ţi armura şi pavăza şi ridică-Te în ajutorul meu; |
3 sabie scoate şi închide calea celor ce mă prigonesc; spune-i sufletului meu: „Eu sunt mântuirea ta!“ |
4 Ruşinaţi şi înfruntaţi să fie cei ce caută sufletul meu; cei ce-mi gândesc mie răul întoarcă-se îndărăt şi plini de ruşine. |
5 Să fie ei ca praful în faţa vântului şi îngerul Domnului să-i necăjească; |
6 fie-le calea întuneric şi alunecare şi îngerul Domnului să-i fugărească. |
7 Fiindcă fără pricină ei pe ascuns în laţul lor mi-au pregătit pieirea, fără pricină mi-au suduit sufletul. |
8 Asupra lor să vină laţul pe care ei nu-l cunosc, pe ei să-i prindă cursa pe care au ascuns-o şi în acelaşi laţ să cadă. |
9 Dar sufletul meu se va bucura întru Domnul, de mântuirea Lui se va veseli. |
10 Toate oasele mele a vor zice: „Doamne, cine este asemenea Ţie, să-l izbăvească pe sărman din mâna celor mai tari decât el, da, pe sărac şi pe sărman de cei ce îi jefuiesc?“ |
11 Martori mincinoşi b s'au ridicat şi de ceea ce nu ştiam m'au întrebat; |
12 prin rele pentru bune m'au răsplătit, secătuire sufletului meu. |
13 Dar eu, când ei mă supărau, cu haină de sac m'am îmbrăcat, cu postire mi-am smerit sufletul c, iar rugăciunea mea în sânul meu se va întoarce. |
14 Ca şi cu un vecin, ca şi cu un frate de-al nostru, aşa de bine m'am purtat; ca şi cum aş fi jelit şi m'aş fi întristat, aşa m'am smerit. |
15 Dar ei împotriva mea s'au veselit şi s'au adunat; bice s'au adunat împotriva mea şi eu nu ştiam. Risipiţi au fost, dar nu s'au căit. |
16 M'au pus la'ncercare, cu batjocură m'au batjocorit, cu dinţii au scrâşnit împotrivă-mi. |
17 Doamne, când oare vei vedea? Îndepărtează-mi sufletul de la faţa lor cea rea, de la lei, viaţa mea. |
18 Mărturisi-mă-voi Ţie, Doamne, în adunare mare, întru popor puternic Te voi lăuda. |
19 Să nu se bucure de mine cei ce mă duşmănesc pe nedrept, cei ce fără pricină mă urăsc şi-şi fac semne cu ochiul. |
20 Că ei de pace îmi vorbeau, dar în mânie vicleşuguri gândeau |
21 şi larg şi-au deschis gura împotriva mea, zicând: „E bine, e bine, ochii noştri au văzut!“ |
22 Tu ai văzut-o, Doamne, să nu păstrezi tăcere, Doamne, nu Te depărta de mine! |
23 Scoală-Te, Doamne, şi ia aminte la judecata mea, Dumnezeul meu şi Domnul meu, ia aminte la pricina mea. |
24 Judecă-mă, Doamne, după dreptatea Ta, Dumnezeul meu, aşa încât ei să nu se bucure de mine; |
25 să nu zică în inimile lor: „E bine, bine-i este sufletului nostru“!, nici să zică: „Noi l-am înghiţit!“ |
26 Să se ruşineze şi să se năruie deodată cei ce se bucură de răul meu, în ruşine să se îmbrace şi'n ocară cei ce se laudă împotriva mea. |
27 Dar cei ce-mi doresc mie dreptatea, ei să se bucure şi să se veselească şi să spună fără'ncetare: „Mărit să fie Domnul, Cel ce doreşte pacea robului Său!“ |
28 Şi limba mea va grăi dreptatea Ta, în ziua'ntreagă lauda Ta. |
[ VT ] Vechiul Testament
[ Ps ] Psalmii
[ Cap. 35 ] | PSALMUL 35 Pentru sfârşit: al lui David, robul Domnului. |
1 Călcătorul de lege, păcătuind, zice'n sinea lui că înaintea ochilor săi nu este frică de Dumnezeu a. |
2 Fiindcă el însuşi se amăgeşte chiar cu ochii săi, ca nu cumva să-şi afle fărădelegea şi s'o urască. |
3 Cuvintele gurii sale sunt fărădelege şi vicleşug, el n'a dorit să înţeleagă cum e să fii bun. |
4 Fărădelege a gândit în aşternutul său, pe sine s'a pus în orice cale care nu e bună şi răutatea n'a urât-o. |
5 Doamne, mila Ta este în cer iar adevărul Tău se'ntinde pân'la nori; |
6 dreptatea Ta e ca munţii lui Dumnezeu, adânc nepătruns judecăţile Tale. Oameni şi dobitoace vei mântui Tu, Doamne; |
7 cât ai înmulţit mila Ta, Dumnezeule, fiii oamenilor în umbra aripilor Tale vor nădăjdui, |
8 din grăsimea casei Tale îi vei îmbăta b şi din izvorul desfătării Tale îi vei adăpa. |
9 Că la Tine este izvorul vieţii, întru lumina Ta vom vedea lumină c. |
10 Tinde mila Ta celor ce Te cunosc pe Tine şi dreptatea Ta celor drepţi la inimă. |
11 Să nu vină peste mine piciorul trufiei şi mâna păcătoşilor să nu mă clatine. |
12 Acolo au căzut toţi cei ce lucrează fărădelege; izgoniţi au fost şi nu vor putea să se ridice d. |
[ VT ] Vechiul Testament
[ Ps ] Psalmii
[ Cap. 36 ] | PSALMUL 36 Al lui David. |
1 Nu-ţi face sânge rău a din pricina celor ce fac rău, nici nu-i pizmui pe cei ce lucrează fărădelege b; |
2 căci ei ca iarba curând se vor ofili şi ca verdeaţa ierbii degrab se vor trece. |
3 Tu nădăjduieşte în Domnul şi fă binele şi locuieşte pământul şi hrăneşte-te din bogăţia lui. |
4 Desfătează-te în Domnul şi El va împlini cererile inimii tale. |
5 Descoperă-I Domnului calea ta şi nădăjduieşte într'Însul, şi El va lucra |
6 şi dreptatea ţi-o va scoate ca lumina şi judecata ta, precum amiaza. |
7 Supune-te Domnului şi roagă-L; nu-ţi face sânge rău din pricina celui ce sporeşte'n calea sa, din pricina omului care face fărădelege. |
8 Potoleşte-ţi furia, lasă mânia; nu-ţi face sânge rău ca şi cum ai face răul; |
9 fiindcă cei ce fac răul vor pieri de istov, dar cei ce-L aşteaptă pe Domnul, ei vor moşteni pământul. |
10 Încă puţin, şi păcătosul nu va mai fi: îi vei căuta locul şi nu-l vei afla. |
11 Dar cei blânzi vor moşteni pământul c şi se vor desfăta întru belşug de pace. |
12 Pândi-va păcătosul pe cel drept şi cu dinţii va scrâşni asupră-i. |
13 Dar Domnul Îşi va râde de el, deoarece El de mai'nainte vede că ziua lui va veni. |
14 Sabie au scos păcătoşii, arcul şi l-au întins ca să-l doboare pe sărac şi pe sărman, ca să-i înjunghie pe cei drepţi la inimă. |
15 Să intre sabia lor în inima lor, arcurile să li se sfărâme! |
16 Mai bun e puţinul pentru cel drept decât multa bogăţie a păcătoşilor. |
17 Că braţele păcătoşilor se vor zdrobi, dar Domnul pe cei drepţi îi întăreşte. |
18 Cunoaşte Domnul căile celor fără prihană şi moştenirea lor în veac va fi; |
19 în vreme rea nu vor fi ruşinaţi, în zile de foamete se vor sătura. |
20 Că păcătoşii vor pieri, iar vrăjmaşii Domnului, de îndată ce au fost slăviţi şi s'au înălţat, s'au stins, precum fumul au pierit. |
21 Păcătosul se împrumută şi nu înapoiază, dar dreptul are milă: el dă d. |
22 Că cei ce-L binecuvintează pe El vor moşteni pământul, dar cei ce-L blesteamă vor pieri de istov. |
23 De la Domnul îşi îndreaptă omul paşii şi calea Lui o va dori foarte; |
24 când va cădea, el nu va fi doborât, că Domnul îl sprijină cu mâna Sa. |
25 Tânăr am fost, acum sunt, iată, bătrân şi nu l-am văzut pe cel drept părăsit, şi nici seminţia lui cerşind pâine; |
26 cât e ziua de lungă, dreptul miluieşte şi împrumută şi seminţia sa întru binecuvântare va fi. |
27 Fereşte-te de rău şi fă binele e şi vei sălăşlui în veacul veacului. |
28 Că Domnul iubeşte judecata şi nu-i va părăsi pe cuvioşii Săi; ei în veac vor fi păziţi. Dar nelegiuiţii vor fi alungaţi, iar seminţia necredincioşilor va fi stârpită; |
29 drepţii însă vor moşteni pământul şi'n veacul veacului îşi vor avea sălaş pe el. |
30 Gura dreptului va murmura f înţelepciune şi limba lui va rosti judecată; |
31 legea Dumnezeului său în inima lui, şi paşii lui nu se vor poticni. |
32 Păcătosul îl pândeşte pe cel drept şi caută să-l omoare; |
33 dar Domnul pe acesta nu-l va lăsa în mâinile lui şi nicicum nu-l va osândi atunci când îl judecă. |
34 Aşteaptă-L pe Domnul şi păzeşte-I calea şi El te va înălţa pentru ca tu să moşteneşti pământul; când vor fi stârpiţi păcătoşii, tu vei vedea. |
35 Văzutu-l-am pe cel necredincios ridicat în slăvi g şi înălţându-se pe sine ca cedrii Libanului; Iov 05:3 Ps 072:6 Iz 31:3 Iz 31:10 Dn 04:20 Sol 04:4 Sir 09:14 Lc 16:25 |
36 şi am trecut pe-acolo şi, iată, nu era; şi l-am căutat, dar locul său nu era de găsit. |
37 Păzeşte nerăutatea şi caută ce e drept, că omul de pace lasă urmaşi după el; |
38 dar nelegiuiţii vor fi nimiciţi deodată şi urmaşii necredincioşilor fi-vor stârpiţi. |
39 Dar mântuirea drepţilor e de la Domnul; El e ocrotitorul lor la vreme de necaz; |
40 şi Domnul le va ajuta şi El îi va izbăvi şi-i va scoate din mâna păcătoşilor şi-i va mântui, că ei au nădăjduit în El. |
[ VT ] Vechiul Testament
[ Ps ] Psalmii
[ Cap. 37 ] | PSALMUL 37 Un psalm al lui David; spre aducere aminte, asupra Sâmbetei. a |
1 Doamne, nu cu mânia Ta să mă mustri, nici cu urgia Ta să mă cerţi. |
2 Că săgeţile Tale s'au înfipt în mine b şi ai apăsat peste mine mâna Ta. |
3 Nu este vindecare în trupul meu de la faţa mâniei Tale, nu este pace în oasele mele de la faţa păcatelor mele. |
4 Că fărădelegile mele au covârşit capul meu, ca o sarcină grea mă apasă. |
5 Împuţitu-s'au şi au putrezit rănile mele de la faţa nebuniei mele; |
6 chinuitu-m'am şi m'am gârbovit peste măsură, toată ziua mâhnindu-mă umblam. |
7 Că şalele mele s'au umplut de ocări şi nu este vindecare în trupul meu. |
8 Necăjitu-m'am şi m'am smerit foarte, răcnit-am din suspinul inimii mele. |
9 Doamne, înaintea Ta este toată dorirea mea şi suspinul meu de la Tine nu s'a ascuns. |
10 Inima mi s'a tulburat, tăria m'a părăsit, iar lumina ochilor mei, nici aceasta nu este cu mine. |
11 Prietenii mei şi vecinii mei în preajma mea s'au apropiat şi au şezut, apropiaţii mei departe de mine au stat, |
12 şi peste măsură se sileau cei ce-mi căutau mie sufletul; cei ce căutau să-mi facă rău grăiau deşertăciuni şi vicleşuguri toată ziua cugetau. |
13 Eu însă ca un surd nu auzeam şi ca un mut ce nu-şi deschide gura; |
14 şi m'am făcut ca un om ce nu aude şi'n gura lui nu are vorbe de mustrare. |
15 Că eu în Tine, Doamne, am nădăjduit, Tu mă vei auzi, Doamne, Dumnezeul meu. |
16 Că am zis: – „Să nu se bucure cândva de mine vrăjmaşii mei“, şi când mi s'au clătinat picioarele, ei împotriva mea grăiau cu vorbe mari. |
17 Că eu sunt gata să cad sub lovituri şi durerea îmi este pururea'nainte. |
18 Că fărădelegea mea eu o voi vesti şi treaz voi sta asupra păcatului meu. |
19 Dar vrăjmaşii mei trăiesc şi s'au făcut mai tari decât mine şi s'au înmulţit cei ce mă urăsc pe nedrept; |
20 cei ce-mi răsplătesc cu rău pentru bine mă defăimau pentru că urmam binele. |
21 Nu mă părăsi, Doamne, Dumnezeul meu, nu Te'ndepărta de mine; |
22 ia aminte spre ajutorul meu, Doamne al mântuirii mele! |
[ VT ] Vechiul Testament
[ Ps ] Psalmii
[ Cap. 38 ] | PSALMUL 38 Pentru sfârşit: o cântare a lui David pentru Iditun a. |
1 Zis-am: „Păzi-voi căile mele, ca să nu păcătuiesc eu cu limba mea“; pusu-i-am gurii mele pază când păcătosul mi-a stat împotrivă, |
2 amuţit-am şi m'am smerit, şi chiar despre cele bune am tăcut b şi durerea mea s'a înnoit. |
3 Inima mea s'a înfierbântat în lăuntrul meu şi în cugetul meu foc se va aprinde. Cu limba mea grăit-am: „Doamne, fă-mă să-mi cunosc sfârşitul |
4 şi care este numărul zilelor mele, ca să ştiu ce-mi lipseşte“ c. |
5 Iată, Tu mi-ai făcut zilele ca pasul de-o palmă şi fiinţa d mea ca o nimica înaintea Ta. Da, toate sunt deşarte, fiece om care trăieşte; |
6 da, omul trece ca un chip în oglindă e, vai, în zadar se tulbură; adună comori şi nu ştie pentru cine le strânge. Iov 08:9 Ps 142:4 Ecc 04:8 Ecc 06:2 Ecc 08:8 Ir 17:11 Lc 12:20 |
7 Şi acum, cine este tăria mea de a'ndura? Oare nu Domnul? Da, fiinţa mea e de la Tine. |
8 Izbăveşte-mă de toate fărădelegile mele; Tu m'ai făcut ocară celui fără minte. |
9 Amuţit-am şi nu mi-am deschis gura, Că Tu eşti Cel ce m'ai făcut. |
10 Îndepărtează de mine biciuirile Tale; sfârşitu-m'am de puternicia mâinii Tale. |
11 Cu mustrări pentru nelegiuiri Tu l-ai certat pe om şi viaţa i-ai subţiat-o ca pe o pânză de păianjen; da, în zadar se tulbură tot omul. |
12 Ascultă-mi, Doamne, rugăciunea şi ia aminte la cererea mea, lacrimile mele nu le trece sub tăcere, că străin sunt eu la Tine, străin ca toţi părinţii mei. |
13 Cruţă-mă, ca să răsuflu înainte de a mă duce şi de a nu mai fi. |
[ VT ] Vechiul Testament
[ Ps ] Psalmii
[ Cap. 39 ] | PSALMUL 39 Pentru sfârşit: un psalm al lui David. |
1 L-am aşteptat, pe Domnul L-am aşteptat, şi El a luat aminte la mine şi mi-a auzit rugăciunea Pr 14:21 Dn 04:27 Sir 03:30 Sir 07:32-36 Mt 05:7 Lc 14:13-14 |
2 şi m'a scos din groapa ticăloşiei şi din tina noroiului; şi pe piatră mi-a pus picioarele şi paşii mi i-a îndreptat; |
3 şi'n gura mea a pus cântare nouă, cântare Dumnezeului nostru; mulţi vor vedea şi se vor teme şi vor nădăjdui în Domnul. |
4 Fericit bărbatul a cărui nădejde este numele Domnului şi n'a privit la deşertăciuni şi la bâiguieli mincinoase a. |
5 Doamne, Dumnezeul meu, multe sunt minunile pe care le-ai făcut şi'n gândurile Tale nu-i nimeni asemenea Ţie. Vestit-am şi am grăit: ele fără de număr s'au înmulţit. |
6 Jertfă şi prinos n'ai voit, dar mi-ai întocmit un trup b; arderi-de-tot şi jertfă pentru păcat n'ai cerut; |
7 atunci am zis: „Iată, vin!, – scris este despre mine în sulul cărţii – |
8 ca să fac voia Ta, Dumnezeul meu; dar şi legea Ta am vrut-o în lăuntrul inimii mele c“. |
9 Dreptate am binevestit în adunare mare; iată, buzele mele nu le voi opri; Doamne, Tu o ştii. Avd 01:7 Dn 11:26 Sir 20:16-17 Mt 26:20-21 Mt 26:23 Mt 26:50 Mc 14:18 Lc 22:21 In 13:18 FA 01:16 |
10 Dreptatea Ta n'am ascuns-o în inima mea, adevărul Tău şi mărturia Ta le-am grăit; mila Ta şi adevărul Tău nu le-am ascuns de adunarea mare. |
11 Dar Tu, Doamne, să nu-Ţi îndepărtezi îndurările Tale de la mine, mila Ta şi adevărul Tău pururea să mă sprijinească. |
12 Fiindcă rele nenumărate m'au împresurat; fărădelegile mele m'au ajuns şi n'am fost în stare să văd; înmulţitu-s'au mai mult decât perii capului meu, şi inima m'a părăsit. |
13 Binevoieşte, Doamne, să mă izbăveşti, Doamne, spre ajutorul meu ia aminte. |
14 Ruşinaţi şi înfruntaţi deodată să fie cei ce sufletul meu îl caută ca să-l piardă. Întoarcă-se înapoi şi să se ruşineze cei ce-mi doresc mie răul; |
15 să-şi poarte de'ndată ruşinarea cei ce-mi zic: „Bine-ţi fac!, bine-ţi fac!“ |
16 Toţi cei ce Te caută pe Tine, Doamne, să se bucure şi să se veselească, iar cei ce iubesc mântuirea Ta să zică de-a pururi: „Mărit să fie Domnul!“ |
17 Iar eu sărac sunt şi sărman; Domnul se va îngriji de mine. Tu eşti ajutorul meu şi apărătorul meu; Dumnezeul meu, nu Te lăsa aşteptat! |
[ VT ] Vechiul Testament
[ Ps ] Psalmii
[ Cap. 40 ] | PSALMUL 40 Pentru sfârşit: un psalm al lui David a. |
1 Fericit cel ce se gândeşte la sărac şi la sărman; în ziua cea rea, Domnul îl va izbăvi b. Pr 14:21 Dn 04:27 Sir 03:30 Sir 07:32-36 Mt 05:7 Lc 14:13-14 |
2 Domnul să-l păzească şi să-l ţină în viaţă şi să-l fericească pe pământ şi să nu-l dea în mâinile vrăjmaşilor lui. |
3 Domnul să-l ajute în patul durerii sale; în aşternutul bolii lui, Tu i-ai întors lâncezeala spre bine. |
4 Eu am zis: „Doamne, miluieşte-mă, vindecă sufletul meu, că Ţi-am greşit Ţie“. |
5 Vrăjmaşii mei m'au vorbit de rău: „Când va muri el? iar numele lui când va pieri?“ |
6 Venea cineva să mă vadă, grăia deşertăciuni, inima lui îşi aduna sieşi fărădelege, ieşea afară şi tuna împotriva mea. |
7 Toţi vrăjmaşii mei laolaltă şopteau împotrivă-mi, împotriva mea puneau la cale rele; |
8 cuvânt nelegiuit au pus împotrivă-mi: „Cel ce doarme, oare se va mai scula?“ |
9 Fiindcă chiar omul păcii mele, cel în care îmi puneam nădejdea, cel ce a mâncat din pâinea mea, chiar el şi-a ridicat călcâiul împotrivă-mi c. Avd 01:7 Dn 11:26 Sir 20:16-17 Mt 26:20-21 Mt 26:23 Mt 26:50 Mc 14:18 Lc 22:21 In 13:18 FA 01:16 |
10 Dar Tu, Doamne, miluieşte-mă şi ridică-mă, iar eu le voi răsplăti. |
11 Prin aceasta am cunoscut că Tu m'ai vrut, că nu se va bucura de mine vrăjmaşul meu. |
12 De dragul nerăutăţii mele m'ai ajutat şi pentru totdeauna m'ai aşezat înaintea feţei Tale. |
13 Binecuvântat este Domnul, Dumnezeul lui Israel, din veac şi până'n veac. Amin! Amin! |
[ VT ] Vechiul Testament
[ Ps ] Psalmii
[ Cap. 41 ] | PSALMUL 41 Pentru sfârşit: fiilor lui Core, spre învăţătură a. |
1 În ce chip tânjeşte b cerbul după izvoarele apelor, aşa tânjeşte sufletul meu după Tine, Dumnezeule. |
2 Însetat-a sufletul meu de Dumnezeu cel tare c, cel viu; când oare voi veni şi mă voi înfăţişa înaintea lui Dumnezeu? |
3 Pâine mi-au fost lacrimile, ziua şi noaptea, în timp ce zilnic mi se spunea: „Unde este Dumnezeul tău?“ |
4 De acestea mi-am adus aminte, şi sufletul mi l-am revărsat pe mine d, căci voi merge la locul cortului celui minunat, chiar la casa lui Dumnezeu, în glas de bucurie şi laudă, al sunetului de sărbătoare. |
5 De ce eşti mâhnit, suflete al meu, şi de ce'n adâncul meu mă tulburi? Nădăjduieşte în Dumnezeu, căci Lui mă voi mărturisi; mântuirea feţei e mele e Dumnezeul meu. |
6 Sufletul mi s'a tulburat înlăuntrul meu; pentru aceasta îmi voi aduce aminte de Tine din ţinutul Iordanului şi al Ermonului, de la muntele cel mic. |
7 Adânc pe adânc se cheamă în vuietul cascadelor Tale; toate talazele şi valurile Tale au trecut peste mine f. |
8 Ziua porunci-va Domnul mila Sa; noaptea, cântarea Lui va fi cu mine, rugăciune către Dumnezeul vieţii mele. |
9 Îi voi zice lui Dumnezeu: „Tu eşti ocrotitorul meu: de ce m'ai uitat? De ce umblu eu mâhnit când mă necăjeşte vrăjmaşul? |
10 Când oasele mi se zdrobeau, duşmanii mei rosteau ocări asupră-mi, da, când zilnic îmi spuneau: „Unde-i Dumnezeul tău?“ |
11 De ce eşti mâhnit, suflete al meu, şi de ce'n adâncul meu mă tulburi? Pune-ţi nădejdea în Dumnezeu, că Lui mă voi mărturisi; Dumnezeul meu e mântuirea feţei mele. |
[ VT ] Vechiul Testament
[ Ps ] Psalmii
[ Cap. 42 ] | PSALMUL 42 Un psalm al lui David; fără titlu la Evrei. |
1 Judecă-mă, Dumnezeule, şi fă-i pricinii mele judecată împotriva neamului lipsit de sfinţenie, izbăveşte-mă de omul nedrept şi viclean. |
2 Că Tu eşti, Dumnezeule, tăria mea; de ce Te-ai lepădat de mine? de ce umblu eu mâhnit când mă necăjeşte vrăjmaşul meu? |
3 Trimite-Ţi Tu lumina şi adevărul; acestea m'au călăuzit şi m'au adus la muntele Tău cel sfânt şi la locaşurile Tale. |
4 Şi voi intra la jertfelnicul lui Dumnezeu, la Dumnezeu, Care-i dă tinereţii mele veselie. Întru alăută Te voi lăuda, Dumnezeule, Dumnezeul meu. |
5 De ce eşti mâhnit, suflete al meu, şi de ce'n adâncul meu mă tulburi? Pune-ţi nădejdea în Dumnezeu, că Lui mă voi mărturisi; Dumnezeul meu e mântuirea feţei mele. |
[ VT ] Vechiul Testament
[ Ps ] Psalmii
[ Cap. 43 ] | PSALMUL 43 Pentru sfârşit: fiilor lui Core, spre învăţătură. |
1 Dumnezeule, cu urechile noastre am auzit, părinţii noştri ne-au povestit lucrul pe care Tu l-ai făcut în zilele lor, în zilele cele de demult. |
2 Mâna Ta a nimicit neamuri şi'n locul lor pe ei i-ai răsădit; Tu ai hărţuit a popoare, iar pe ei i-ai adus la liman b. |
3 Că nu cu sabia lor au moştenit ei ţara şi nu braţul lor i-a izbăvit, ci dreapta Ta şi braţul Tău şi luminarea feţei Tale, căci Tu ai binevoit întru ei. |
4 Tu Însuţi eşti Împăratul meu şi Dumnezeul meu, Cel ce porunceşti mântuirea lui Iacob: |
5 Prin Tine-i vom străpunge pe vrăjmaşii noştri şi prin numele Tău îi vom nimici pe cei ce se ridică împotriva noastră. |
6 Pentru că nu în arcul meu îmi voi pune nădejdea şi nu sabia mea mă va mântui; |
7 că Tu ne-ai izbăvit de cei ce ne supără şi pe cei ce ne urăsc i-ai ruşinat c. |
8 Întru Dumnezeu ne vom lăuda noi toată ziua şi întru numele Tău ne vom mărturisi în veac. |
9 Acum însă Te-ai lepădat de noi şi ne-ai ruşinat şi nu vei ieşi, Dumnezeule d, cu oştirile noastre; |
10 făcutu-ne-ai să dăm înapoi din faţa duşmanilor noştri şi cei ce ne urăsc ne-au prădat în folosul lor. |
11 Datu-ne-ai ca pe o turmă la tăiere şi printre neamuri ne-ai risipit; |
12 Tu Ţi-ai vândut poporul pe preţ de nimic şi nici un câştig n'a ieşit din vinderea noastră. |
13 Ocară ne-ai făcut vecinilor noştri, batjocură şi râs celor dimprejurul nostru; |
14 de pomină ne-ai făcut între neamuri, clătinare din cap între popoare. |
15 Ocara mea îmi stă înainte cât e ziua de lungă şi ruşinea obrazului meu m'a acoperit, |
16 dinspre glasul celui ce ocărăşte şi cleveteşte, dinspre faţa duşmanului şi a prigonitorului. |
17 Acestea toate au venit peste noi, dar noi nu Te-am uitat şi nici n'am făcut nedreptate în legământul Tău, |
18 inima noastră nu s'a dat înapoi, paşii noştri nu s'au abătut de la calea Ta. |
19 Că ne-ai umilit la loc de durere şi umbra morţii ne-a acoperit. |
20 Dac'am fi uitat noi numele Dumnezeului nostru şi ne-am fi întins mâinile spre dumnezeu străin, |
21 oare nu Dumnezeu va cerceta acestea?: Căci El e Cel ce ştie ascunzişurile inimii. |
22 De dragul Tău suntem noi ucişi toată ziua, socotiţi suntem ca nişte oi de'njunghiere. |
23 Deşteaptă-Te, Doamne, de ce dormi? Scoală-Te şi nu Te lepăda de noi pân' la sfârşit. |
24 De ce-Ţi întorci faţa? Uiţi Tu oare de sărăcia şi de necazul nostru? |
25 Că sufletul ni s'a plecat în ţărână, pântecele ni s'a lipit de pământ. |
26 Scoală-Te, Doamne, ajută-ne nouă, şi de dragul numelui Tău izbăveşte-ne! |
[ VT ] Vechiul Testament
[ Ps ] Psalmii
[ Cap. 44 ] | PSALMUL 44 Pentru sfârşit: un psalm al lui David; privitor la [stihurile] ce se cântă cu schimbul a, spre învăţătură fiilor lui Core; cântare pentru Cel-Iubit. b |
1 Cuvânt bun revărsat-a c dintr'însa inima mea, stihurile d mele i le spun eu Împăratului, limba mea e pană de scriitor ce scrie'n grabă. |
2 Plăcut eşti Tu în frumuseţe mai mult decât fiii oamenilor, har se revarsă pe buzele Tale, de aceea Dumnezeu Te-a binecuvântat în veac. |
3 Încinge-Te cu sabia peste coapsă, Puternice, în strălucirea şi frumuseţea Ta. |
4 Încordează-Ţi arcul, propăşeşte şi domneşte de dragul adevărului, blândeţii şi dreptăţii, şi dreapta Ta călăuză minunată Îţi va fi. |
5 Ascuţite sunt săgeţile Tale, Puternice, – popoare sub Tine vor cădea –, ascuţite în inimile celor ce-L duşmănesc pe Împărat. |
6 Scaunul Tău, Dumnezeule, este în veacul veacului, toiag de dreptate e toiagul împărăţiei Tale e. |
7 Iubit-ai dreptatea şi-ai urât fărădelegea; de aceea Te-a uns pe Tine Dumnezeu, Dumnezeul Tău, cu untdelemnul bucuriei mai mult decât pe fârtaţii Tăi f. Nm 35:25 Ps 014:2 Cant 01:2 Is 61:1 Sir 18:13 FA 10:38 Evr 01:9 |
8 Smirnă şi balsam şi aloe mireasma şi-o răspândesc din veşmintele Tale; din palate de fildeş Te înveselesc ele, fiice de împăraţi, întru cinstea Ta. |
9 Stătut-a împărăteasa de-a dreapta Ta, în haină ţesută cu aur şi'n ape lucioase învârstată g. |
10 Ascultă, fiică, şi vezi şi pleacă-ţi urechea şi uită poporul tău şi casa părintelui tău, |
11 că Împăratul îţi va dori frumuseţea, că El este Domnul tău. |
12 Lui I se vor închina cu daruri fiicele Tirului, feţei Tale i se vor ruga bogaţii poporului. |
13 Slava fiicei Împăratului e toată înlăuntru, îmbrăcată'n ţesături de aur şi'n ape lucioase învârstată. |
14 Fecioarele ce-i urmează vor fi aduse Împăratului, Ţie îţi vor fi aduse cele ce-i sunt aproape; |
15 în veselie şi bucurie vor fi aduse, aduse vor fi la templul Împăratului. |
16 Copii ţi se nasc în locul părinţilor tăi; pe ei îi vei pune mai-mari peste'ntregul pământ. |
17 Ei îţi vor pomeni numele întru tot neamul şi neamul, de aceea te vor lăuda popoarele în veac şi în veacul veacului. |