[ NTNoul Testament

[ 1TimEpistola Sfântului Apostol Pavel întâia către Timotei
[ Cap. 5 ]Datorii faţă de alţii.
1 Pe cel bătrân să nu-l înfrunţi, ci să-l îndemni ca pe un părinte; pe cei mai tineri, ca pe fraţi;

Lv 19:32

2 pe femeile bătrâne, ca pe mame; pe cele tinere, ca pe surori, în toată curăţia.
3 Pe văduve cinsteşte-le, pe cele cu adevărat văduve.
4 Iar dacă o văduvă are copii sau nepoţi, ei să se înveţe mai întâi să-şi dovedească evlavia faţă de propria lor familie a şi să-şi răsplătească părinţii, fiindcă bun este lucrul acesta şi primit înaintea lui Dumnezeu.
5 Cea cu adevărat văduvă şi rămasă singură şi-a pus nădejdea'n Dumnezeu şi stăruieşte'n cereri şi'n rugăciuni noaptea şi ziua;

Lc 02:37 Lc 18:7

6 iar cea care trăieşte'n desfătări, deşi trăieşte, e moartă.
7 Porunceşte-le şi aceasta, pentru ca ele b să fie la adăpost de orice învinuire.
8 Dacă însă cineva nu poartă grijă de ai săi, şi mai ales de cei din casa lui, acela s'a lepădat de credinţă şi e mai rău decât un necredincios.

Is 58:7 Ga 06:10 1Ptr 03:7

9 Pentru ca o văduvă să fie înscrisă ca atare, ea trebuie să aibă cel puţin şaizeci de ani, să fi fost femeia unui singur bărbat,
10 să aibă mărturie pentru faptele ei frumoase: dacă a crescut copii, dacă i-a ospeţit pe cei străini, dacă a spălat picioarele sfinţilor, dacă i-a ajutat pe cei strâmtoraţi, dacă s'a dăruit pe sine întregii fapte bune.

Fc 18:4 In 13:14 1Tim 02:10 Evr 13:2

11 Dar pe văduvele tinere îndepărtează-le c; că atunci când dorinţele le abat de la Hristos, vor să se mărite
12 şi osândă-şi iau asupră-le, pentru că şi-au călcat credinţa cea dintâi d;
13 în acelaşi timp însă, leneşe fiind, se învaţă să umble din casă'n casă; şi nu numai că sunt leneşe, dar sunt şi guralive şi iscoditoare, vorbind ce nu trebuie.

2Tes 03:11

14 Aşadar, eu vreau ca văduvele tinere să se mărite, să aibă copii, să-şi vadă de casă şi să nu-i dea potrivnicului nici un prilej de ocară;

1Co 07:9

15 că unele s'au şi abătut pe urmele Satanei.
16 Dacă un credincios sau o credincioasă are [în îngrijire] văduve, să le stea într'ajutor, pentru ca Biserica să nu fie împovărată, ci să le ajute pe cele cu adevărat văduve.
17 Preoţii care cârmuiesc bine să se învrednicească de îndoită cinste e, mai ales cei ce se ostenesc cu cuvântul şi cu învăţătura;

Sir 07:31 1Co 16:18 Flp 02:29 1Tes 05:12

18 că zice Scriptura: Să nu legi gura boului care treieră; şi: Vrednic este lucrătorul de plata sa.

Nm 18:31 Dt 25:4 Mt 10:10 Lc 10:7 1Co 09:9

19 Pâră împotriva preotului să nu primeşti, fără numai de la doi sau trei martori.

Dt 17:6 Dt 19:15 Sus 01:41 Mt 18:16 2Co 13:1

20 Pe cei ce păcătuiesc mustră-i de faţă cu toţi, pentru ca şi ceilalţi să aibă teamă.

Dt 19:20 Ga 02:14 Ef 05:11

21 În faţa lui Dumnezeu şi a lui Iisus Hristos şi a îngerilor celor aleşi f te conjur ca pe acestea să le păzeşti fără gând precumpănit g, nimic făcând cu părtinire.

1Tim 06:13

22 Nu-ţi pune degrabă mâinile peste nimeni, nici nu te face părtaş la păcatele altora. Păstrează-te curat.

Iz 03:18 1Tim 04:14

23 De acum nu bea numai apă, ci foloseşte puţin vin, din pricina stomacului tău şi a deselor tale slăbiciuni.

Ps 103:15

24 Păcatele unor oameni sunt învederate, mergând înaintea lor la judecată; ale altora însă se ivesc după ea.
25 Tot aşa şi faptele cele bune sunt învederate, iar cele ce sunt altfel nu pot fi ascunse.

[ NTNoul Testament

[ 1TimEpistola Sfântului Apostol Pavel întâia către Timotei
[ Cap. 6 ]Datorii faţă de alţii (continuare). Învăţătura mincinoasă. Adevărata bogăţie. Lupta cea bună a credinţei.
1 Cei ce se află sub jug ca robi să-şi socotească pe stăpânii lor vrednici de toată cinstea, pentru ca numele lui Dumnezeu şi învăţătura să nu fie blasfemiate.

Iz 36:23 Ef 06:5 Tit 02:9-10

2 Iar cei ce au stăpâni credincioşi, să nu-i dispreţuiască pentru aceea că sunt fraţi; dimpotrivă, cu atât mai mult să-i slujească, tocmai fiindcă cei ce se bucură de slujirea lor sunt credincioşi şi iubiţi. Învaţă aceasta şi îndeamnă!

Flm 01:16

3 Dacă cineva învaţă altă învăţătură şi nu se alipeşte de sănătoasele cuvinte ale Domnului nostru Iisus Hristos şi de învăţătura care e după credinţa cea bună,

Ga 01:6-9 1Tim 01:10 2Tim 01:13 Tit 01:9

4 acela este un orbit de trufie care nu ştie nimic, dar care are boala întrebărilor şi a certurilor de cuvinte, din care se nasc: invidie, ceartă, defăimări, bănuieli nedrepte,

1Tim 01:6 2Tim 02:14 Tit 03:11

5 necurmate'ncrucişări de vorbe ale oamenilor stricaţi la minte şi lipsiţi de adevăr, care socotesc că evlavia este un mijloc de câştig. De unii ca aceştia îndepărtează-te!

Sol 15:12 2Tim 03:8 2Tim 04:4 Tit 01:14 Tit 03:11

6 Evlavia e un mare câştig pentru cel ce se mulţumeşte cu ce are.

Pr 15:16 Pr 23:4 Sir 40:18 2Co 02:17 Flp 04:11-12 1Tim 04:8 Evr 13:5

7 Că noi n'am adus nimic în lume, după cum e vădit că nici nu putem să ducem ceva;

Iov 01:21 Ps 048:17 Pr 27:24 Ecc 05:14 Sol 07:6

8 dar dacă avem hrană şi îmbrăcăminte, vom fi mulţumiţi cu ele.

Fc 28:20 Pr 30:8

9 Dar cei ce vor să se îmbogăţească, aceia cad în ispită şi în cursă a şi în multe pofte nebuneşti şi vătămătoare, care-i cufundă pe oameni în ruină şi'n pierzare;

Ps 061:10 Pr 15:28 Pr 23:4 Pr 28:22 Avc 02:6-7 Sir 11:11 Sir 27:1 Sir 31:5 Mt 13:22 Mc 04:19 Lc 08:14 Lc 12:15 Lc 18:24-25 Iac 05:1

10 fiindcă iubirea de argint este rădăcina tuturor relelor; pe care poftind-o unii cu înfocare, s'au rătăcit de la credinţă şi de multe dureri au fost străpunşi.

Pr 15:28 Mt 13:22 Lc 12:15 Lc 16:14 Lc 18:24-25

11 Dar tu, omule al lui Dumnezeu, fugi de aceste lucruri şi urmăreşte dreptatea, evlavia, credinţa, iubirea, răbdarea, blândeţea.

4Rg 01:9 2Tim 02:22

12 Luptă-te lupta cea bună a credinţei, cucereşte viaţa veşnică la care ai fost chemat şi pentru care mărturisirea cea bună ai mărturisit în faţa multor martori.

Sir 04:28 Lc 13:24 1Co 09:25-26 Flp 03:12 1Tim 01:18 2Tim 04:7

13 Înaintea lui Dumnezeu, Cel ce pe toate le aduce la viaţă, şi înaintea lui Iisus Hristos, Cel ce'n faţa lui Ponţiu Pilat a mărturisit mărturisirea cea bună, îţi poruncesc:

Mt 27:11 Mc 15:2 Lc 23:3 In 18:33 In 18:36-37 In 19:11 1Tim 05:21

14 să păzeşti Porunca neîntinată, la adăpost de orice'nvinuire, până la arătarea Domnului nostru Iisus Hristos,
15 pe care la vremea ei o va arăta fericitul şi unicul Stăpânitor, Împăratul împăraţilor şi Domnul domnilor,

Dt 10:17 1Mac 13:4 2Mac 05:35 1Co 15:24 Ap 17:14 Ap 19:16

16 Cel ce singur are nemurire şi locuieşte întru lumină neapropiată b, Cel pe Care nimeni dintre oameni nu L-a văzut şi nici nu poate să-L vadă; Lui fie-I cinstea şi stăpânirea veşnică! Amin.

Ies 33:20 Iov 36:26 Ps 103:2 Dn 02:22 In 01:18 Col 01:15 2Tim 04:18 1In 01:5 1In 04:12

17 Celor bogaţi în veacul de acum c porunceşte-le să nu se semeţească, nici să-şi pună nădejdea în bogăţia cea nestatornică, ci în Dumnezeul-Cel-Viu, Cel ce pe toate le dă din belşug spre desfătarea noastră;

Ps 061:10 Pr 11:28 Sir 31:8 Mt 13:22 Mc 04:19 Mc 10:23-24 Lc 12:15 Iac 05:1

18 să facă binele, să se îmbogăţească'n fapte bune; să fie darnici, cu inimă largă,

Sir 31:8 Lc 12:21 Iac 05:1

19 agonisindu-şi bună temelie'n veacul viitor, ca să dobândească viaţa'ntr'adevăr veşnică.

Mt 06:20 Lc 12:33 Flp 03:12 Iac 05:1

20 O, Timotei, păzeşte vistieria ce ţi-a fost încredinţată d, îndepărtează-te de vorbirile deşarte şi lumeşti şi de împotrivirile ştiinţei mincinoase;

1Tim 01:6 1Tim 04:7 2Tim 01:14 2Tim 02:16

21 pe aceasta mărturisind-o unii, s'au rătăcit de la credinţă. Harul fie cu tine! Amin.

1Tim 01:6 2Tim 02:18

[ NTNoul Testament

[ 2TimEpistola Sfântului Apostol Pavel a doua către Timotei
Cap. 1 Salutare. Credincioşia faţă de Evanghelie.
Cap. 2 Ostaşul cel bun al lui Iisus Hristos. Lucrător cu faţa curată.
Cap. 3 Oamenii în vremile din urmă. Porunci către Timotei.
Cap. 4 Porunci către Timotei (continuare). Salutări de sfârşit.

[ NTNoul Testament

[ 2TimEpistola Sfântului Apostol Pavel a doua către Timotei
[ Cap. 1 ]Salutare. Credincioşia faţă de Evanghelie.
1 Pavel, apostol al lui Hristos Iisus, prin voia lui Dumnezeu după făgăduinţa vieţii care este'n Hristos Iisus,
2 lui Timotei, iubitului fiu a: Har, milă, pace de la Dumnezeu-Tatăl şi de la Hristos Iisus, Domnul nostru!
3 Când zi şi noapte ne'ncetat te pomenesc în rugăciunile mele, Îi mulţumesc lui Dumnezeu pe Care din strămoşi b Îl slujesc în conştiinţă curată.

FA 23:1 FA 24:16 Flp 03:5

4 Aducându-mi aminte de lacrimile tale c, cu dor doresc să te văd ca să mă umplu de bucurie.
5 Plin sunt şi de amintirea neprefăcutei credinţe care este'n tine, aceea care mai întâi s'a sălăşluit în bunica ta Loida şi'n maica ta Eunichi şi despre care sunt încredinţat că e şi'n tine d.

Pr 17:6 FA 16:1

6 E pricina pentru care te îndemn să reînsufleţeşti e harul lui Dumnezeu care este în tine prin punerea mâinilor mele f.

FA 06:6 1Tim 04:14

7 Că Dumnezeu nu ne-a dat duh de temere, ci de putere şi de iubire şi de minte'nţeleaptă g.

Rm 08:15

8 Aşadar, nu te ruşina de mărturisirea asupra Domnului nostru, nici de mine, înlănţuitul Său h, ci fii părtaş la suferinţă pentru Evanghelie, potrivit puterii lui Dumnezeu

Mt 10:32 Rm 01:16

9 Care ne-a mântuit şi ne-a chemat cu chemare sfântă, nu după faptele noastre, ci potrivit planului Său şi harului dat nouă întru Hristos Iisus mai înainte de timpurile veşnice i,

FA 15:11 Ef 01:4 Ef 02:8-9 Tit 03:5

10 dar care acum s'a vădit prin arătarea Mântuitorului nostru Hristos Iisus, Cel ce a nimicit moartea şi a adus la lumină viaţa şi nemurirea, prin Evanghelia

1Co 15:55 1Co 15:57 Evr 02:14 1Ptr 01:20

11 pentru care am fost eu pus propovăduitor şi apostol şi învăţător al neamurilor.

FA 22:21 1Tim 02:7 Tit 01:3

12 Pentru care pricină şi îndur aceste suferinţe; dar nu mă ruşinez, fiindcă ştiu în Cine mi-am pus credinţa; şi sunt încredinţat că puternic este El să păzească vistieria pe care mi-a încredinţat-o j până la Ziua aceea.
13 Întipăreşte-ţi în minte cuvintele sănătoase pe care le-ai auzit de la mine, în credinţa şi'n iubirea cea întru Hristos Iisus.

1Tim 06:3 Tit 02:1 1In 02:24

14 Păzeşte vistieria cea bună ce ţi-a fost încredinţată prin Duhul Sfânt Care locuieşte'ntru noi.

1Tim 06:20 Ap 03:11

15 Tu ştii că toţi cei din Asia s'au lepădat de mine, între care Fighel şi Ermoghen.

2Tim 04:16

16 Domnul să aibă milă de casa lui Onisifor k, căci de multe ori m'a însufleţit, iar de lanţurile mele nu s'a ruşinat;

2Tim 04:19

17 dimpotrivă, de'ndată ce-a venit în Roma, cu multă osârdie m'a căutat şi m'a găsit.

2Tim 04:19

18 Să-i dea Domnul ca'n Ziua aceea să afle milă de la Domnul. Şi cât de mult m'a slujit el în Efes, tu o ştii prea bine.

Mt 25:34-36 Iuda 01:21

[ NTNoul Testament

[ 2TimEpistola Sfântului Apostol Pavel a doua către Timotei
[ Cap. 2 ]Ostaşul cel bun al lui Iisus Hristos. Lucrător cu faţa curată.
1 Tu deci, fiul meu, întăreşte-te în harul care este în Hristos Iisus;

Ef 06:10

2 şi cele ce-ai auzit de la mine în faţa multor martori, pe acestea încredinţează-le unor oameni credincioşi care vor fi destoinici să-i înveţe şi pe alţii.

Sir 39:9 2Tim 03:14

3 Ia-ţi partea ta de suferinţă, ca un bun ostaş al lui Hristos Iisus.

Sir 02:2

4 Nici un ostaş nu se încurcă cu treburile vieţii dacă vrea să-i placă celui ce l-a adus în oaste;

1Co 09:25

5 iar dacă cineva ia parte la luptele atletice, nu e încununat dacă nu s'a luptat după legile acestora.

1Co 09:25 1Tim 04:8

6 Plugarul care se osteneşte trebuie să fie cel dintâi care să mănânce din roade.

1Co 09:7 1Co 09:10

7 Înţelege ceea ce-ţi spun, căci Domnul îţi va da pricepere în toate.

Sir 39:5

8 Adu-ţi aminte de Iisus Hristos Cel înviat din morţi, din seminţia lui David, după Evanghelia mea a

Rm 01:3 Rm 02:16 1Co 15:4 1Co 15:20

9 pentru care sufăr până la a fi legat în lanţuri ca un făcător de rele; dar cuvântul lui Dumnezeu nu e legat.

Is 55:11 FA 21:11 1Co 04:9 Ef 03:1 Flp 01:12-14

10 De aceea pe toate le rabd de dragul celor aleşi, pentru ca şi ei să aibă parte de mântuirea cea întru Hristos Iisus, cu slava veşnică.

Ef 03:13 Col 01:24

11 Vrednic de crezare este cuvântul: Dacă'mpreună cu El am murit, împreună cu El vom şi via b;

Rm 06:4 Rm 06:8

12 dacă răbdăm, împreună cu El vom şi împărăţi; dacă-L tăgăduim, şi El ne va tăgădui;

Cant 08:6 Mt 07:23 Mt 10:33 Mc 08:38 Lc 09:26 Lc 12:9 Rm 05:1 Ap 03:10

13 dacă nu-I suntem credincioşi, El ne rămâne credincios – fiindcă El nu Se poate tăgădui pe Sine.

Dn 11:37 Nm 23:11 Rm 03:3-4 Tit 01:2

14 Aminteşte-le aceste lucruri, conjură-i înaintea lui Dumnezeu să nu se ia la certuri pentru cuvinte; ele la nimic nu slujesc, ci la surparea celor ce ascultă.

1Tim 06:4 Tit 03:9

15 Străduieşte-te să te arăţi în faţa lui Dumnezeu ca un om încercat, ca un lucrător care nu are de ce să se ruşineze, drept învăţând cuvântul adevărului.

1Tim 04:6 Tit 02:7-8

16 Iar de deşartele vorbiri lumeşti fereşte-te, căci [cei ce le fac] vor împinge tot mai mult spre necredinţă;

1Tim 04:7 1Tim 06:20 Tit 03:9

17 cuvântul lor va roade ca o cangrenă. Dintre ei sunt Imeneu şi Filet,

1Tim 01:20

18 care s'au rătăcit de la adevăr zicând că învierea s'a şi petrecut, şi răstoarnă credinţa unora.

1Tim 06:21

19 Însă temelia cea tare a lui Dumnezeu stă neclintită, având pecetea aceasta: Cunoscut-a Domnul pe cei ce sunt ai Săi; şi: Să se depărteze de la nedreptate oricine cheamă numele Domnului.

Ies 33:17 Nm 16:5 Nm 16:26 Ps 001:6 Naum 01:7 Lc 13:27 In 10:14 1Co 01:2 1Co 08:3

20 Iar într'o casă mare nu sunt doar vase c de aur şi de argint, ci şi de lemn şi de lut; şi unele sunt spre cinste, iar altele spre necinste.

Is 52:11 Rm 09:21

21 Deci, dacă cineva se va curăţi pe sine de acestea d, va fi vas de cinste, sfinţit, de bună folosinţă Stăpânului, potrivit pentru tot lucrul bun.

2Tim 03:17

22 Fugi de poftele tinereţii şi urmăreşte dreptatea, credinţa, iubirea, pacea cu cei ce din inimă curată Îl cheamă pe Domnul.

Ecc 11:9 Ga 05:16 1Tim 06:11

23 Întrebările nebuneşti şi nesocotite îndepărtează-le; tu ştii că ele nasc certuri e,

1Tim 04:7 Tit 03:9

24 dar un slujitor al Domnului nu trebuie să se certe, ci să fie blând faţă de toţi, învăţător destoinic, îngăduitor,

1Tes 02:7 1Tim 03:3 2Tim 03:7 Tit 01:7 Tit 03:2 Tit 01:6-9

25 cu blândeţe povăţuindu-i pe cei ce stau împotrivă, ca doar le va da Dumnezeu pocăinţă să cunoască adevărul

1Tim 02:4 Tit 01:6-9

26 şi să scape din mreaja diavolului care-i ţine'n prinsoare spre a-i face voia.

Tit 01:6-9

[ NTNoul Testament

[ 2TimEpistola Sfântului Apostol Pavel a doua către Timotei
[ Cap. 3 ]Oamenii în vremile din urmă. Porunci către Timotei.
1 Şi pe aceasta s'o ştii, că'n vremile a din urmă veni-vor vremuri grele.

1Tim 04:1 2Ptr 03:3 Iuda 01:18

2 Că oamenii vor fi iubitori de sine b, iubitori de argint, lăudăroşi, trufaşi, blasfemiatori, neascultători de părinţi, nerecunoscători, pângăritori,

Mt 15:9 Mc 07:21-22 Rm 01:29-31

3 fără inimă c, neînduplecaţi, clevetitori, neînfrânaţi, cruzi, duşmani ai binelui d,

Mt 15:9 Mc 07:21-22 Rm 01:29-31

4 trădători, obraznici, orbiţi de trufie, iubitori mai mult de plăceri decât de Dumnezeu,

Mt 15:9 Mc 07:21-22 Rm 01:29-31

5 având înfăţişarea credinţei celei bune e dar tăgăduindu-i puterea. Îndepărtează-te şi de aceştia.

Ir 08:8 Mt 07:15 Mt 07:21 Rm 02:20 Tit 01:16

6 Că dintre aceştia sunt cei ce se strecoară prin case şi vânează femeiuşti împovărate de păcate, purtate de felurite pofte,

Iz 13:18 Tit 01:11

7 cei ce mereu învaţă şi niciodată nu pot ajunge la cunoaşterea adevărului.

Sir 15:9 2Tim 02:25

8 Aşa cum Iannes şi Iambres f i s'au împotrivit lui Moise, tot astfel şi aceştia stau împotriva adevărului, oameni stricaţi la minte şi netrebnici pentru credinţă.

Ies 07:11 Ies 07:22 FA 13:8 1Tim 06:5

9 Dar mai departe nu vor merge; fiindcă nebunia lor le va fi tuturor vădită, aşa cum a fost şi a acelora.
10 Tu însă mi-ai urmat mie în învăţătură, în purtare, în năzuinţă g, în credinţă, în iubire, în stăruinţă h,
11 în prigonirile şi suferinţele mele câte mi-au fost în Antiohia, în Iconiu, în Listra. Câte prigoniri am răbdat!, şi din toate m'a izbăvit Domnul.

Ps 033:19 FA 13:50 FA 14:5 FA 14:19

12 Prigoniţi vor fi şi toţi cei ce voiesc să trăiască cucernic în Hristos Iisus.

Sir 02:1 Mt 16:4 In 15:20 In 16:33 FA 14:22 Rm 08:17 1Tes 03:3

13 Cât despre oamenii răi şi amăgitori, ei vor merge din rău în mai rău, înşelători şi înşelaţi i.

Ap 22:11

14 Tu însă rămâi în cele ce-ai învăţat şi de care eşti încredinţat, deoarece ştii de la cine le-ai învăţat

2Tim 02:2

15 şi fiindcă din pruncie cunoşti Sfintele Scripturi j, cele ce pot să te înţelepţească spre mântuire prin credinţa cea întru Hristos Iisus.

Sir 06:18 In 05:39 Rm 02:20

16 Toată Scriptura este însuflată k de Dumnezeu şi de folos spre dare de învăţătură, spre mustrare, spre îndreptare, spre deprinderea l cea întru dreptate,

Rm 15:4 2Tim 04:2 2Ptr 01:21 2Ptr 02:2

17 pentru ca omul lui Dumnezeu să fie desăvârşit, bine pregătit m pentru tot lucrul bun.

Ef 04:12 2Tim 02:21

[ NTNoul Testament

[ 2TimEpistola Sfântului Apostol Pavel a doua către Timotei
[ Cap. 4 ]Porunci către Timotei (continuare). Salutări de sfârşit.
1 Aşadar, te conjur în faţa lui Dumnezeu şi a lui Hristos Iisus Cel ce va să judece viii şi morţii, şi pe arătarea Lui şi pe împărăţia Lui:

In 05:22 FA 10:42 Rm 14:9-10 1Ptr 04:5

2 Propovăduieşte cuvântul, stăruie cu timp şi fără timp, mustră, ceartă, îndeamnă, întru toată îndelunga-răbdare şi întru toată'nvăţătura a.

Is 58:1 FA 20:20 FA 20:31 2Tim 03:16 Tit 01:13

3 Că va veni vremea când nu vor mai suferi învăţătura sănătoasă, ci după poftele lor îşi vor îngrămădi învăţători să le răsfeţe auzul

3Rg 22:8 1Tim 01:10 1Tim 04:1 Tit 01:9 Tit 02:1 2Ptr 02:2

4 şi auzul şi-l vor întoarce de la adevăr şi către basme se vor abate.

2Tes 02:11 1Tim 04:7 1Tim 06:5 Tit 01:14

5 Tu însă fii treaz întru toate; îndură necazul; fă lucrare de evanghelist; slujba ta fă-o deplin!
6 Că eu de-acum sânger spre jertfă b, şi vremea plecării mele a sosit.

Flp 02:17

7 Lupta cea bună am luptat, alergarea mi-am împlinit-o c, credinţa am păzit-o.

FA 20:24 1Co 09:24 1Tim 09:18 1Tim 06:12

8 De acum mi s'a gătit cununa dreptăţii, pe care în Ziua aceea mi-o va da Domnul, Dreptul Judecător; şi nu numai mie, ci şi tuturor celor ce I-au iubit arătarea.

Sol 16:8 1Co 09:25 Flp 03:14 2Tim 02:5 Evr 05:28 Iac 01:12 1Ptr 05:4 Ap 02:10

9 Străduieşte-te să vii la mine curând;
10 că Dimas, în dragoste cu veacul de-acum, m'a lăsat şi s'a dus la Tesalonic; Crescent, în Galatia; Tit, în Dalmaţia.

2Co 08:23 Ga 02:3 Flp 02:21 Col 04:14 Flm 01:24 Tit 01:4

11 Numai Luca d este cu mine. Ia-l pe Marcu e şi adu-l cu tine, că tare-mi este de folos în slujire.

FA 12:12 FA 12:25 FA 13:13 FA 15:37-39 Col 04:10 Col 04:14 Flm 01:24

12 Pe Tihic l-am trimis la Efes.

FA 20:4 Ef 06:21-22 Col 04:7-8 Tit 03:12

13 Când vei veni, adu-mi felonul pe care l-am lăsat în Troada, la Carp; şi cărţile, mai ales pergamentele.

FA 20:6

14 Alexandru f arămarul mi-a făcut mult rău; Domnul să-i răsplătească după faptele lui.

2Rg 03:39 Ps 027:4 Ps 061:12 Pr 24:12 Rm 02:6 1Tim 01:20 1Ptr 01:17 Ap 02:24 Ap 20:12-13 Ap 22:12

15 Păzeşte-te şi tu de el, că tare mult s'a împotrivit cuvintelor noastre.
16 La întâia mea apărare g nimeni nu mi-a stat alături; dimpotrivă, toţi m'au părăsit. Să nu li se ţină'n seamă!

2Tim 01:15

17 Dar mi-a stat alături Domnul şi m'a întărit, pentru ca prin mine propovăduirea să fie pe de-a'ntregul adeverită şi toate neamurile s'o audă; şi eu am fost izbăvit din gura leului h.

Ps 021:21 Dn 06:23 1Mac 02:60 FA 23:11 Flp 04:13 1Tim 01:12

18 Domnul mă va izbăvi de toată lucrarea cea rea şi mă va mântui spre împărăţia Sa cea cerească. Lui fie-I slava în vecii vecilor! Amin.

Rm 16:27 2Co 01:10 1Tim 06:16

19 Îmbrăţişează-i pe Priscila şi pe Acvila i şi casa lui Onisifor.

FA 18:2 1Co 16:19 2Tim 01:16-17

20 Erast a rămas în Corint, iar pe Trofim j l-am lăsat în Milet, fiind bolnav.

FA 19:22 FA 20:4 FA 21:29 Rm 16:23

21 Străduieşte-te să vii mai înainte de începutul iernii k. Te îmbrăţişează Euvul, Pudenţiu, Linos, Claudia şi fraţii toţi.
22 Domnul fie cu duhul tău! Harul fie cu voi! Amin.

Flm 01:25

[ NTNoul Testament

[ TitEpistola Sfântului Apostol Pavel către Tit
Cap. 1 Salutare. Lucrarea lui Tit în Creta.
Cap. 2 Învăţătura cea sănătoasă pentru credincioşi feluriţi.
Cap. 3 Stăruinţa'n faptele bune. Ultime îndemnuri şi salutări.

[ NTNoul Testament

[ TitEpistola Sfântului Apostol Pavel către Tit
[ Cap. 1 ]Salutare. Lucrarea lui Tit în Creta.
1 Pavel, rob al lui Dumnezeu, şi apostol al lui Iisus Hristos spre a-i aduce a pe aleşii lui Dumnezeu la credinţă şi la cunoaşterea adevărului care-şi potriveşte sieşi evlavia b
2 – întru nădejdea vieţii veşnice pe care mai'nainte de toţi vecii c a făgăduit-o Dumnezeu, Cel ce nu minte

Nm 23:19 Rm 01:2 2Tim 02:13

3 şi Cel care, la timpul potrivit, Şi-a făcut cunoscut cuvântul prin propovăduirea încredinţată mie după porunca Mântuitorului nostru Dumnezeu –,

FA 20:24 Ef 01:9-10 1Tim 01:11 2Tim 01:11 Tit 02:10 Tit 03:4

4 lui Tit, adevărat fiu după una şi aceeaşi credinţă d: Har, milă şi pace de la Dumnezeu-Tatăl şi de la Domnul Iisus Hristos, Mântuitorul nostru.

2Co 08:23 Ga 02:3 1Tim 01:2 2Tim 04:10

5 Pentru aceasta te-am lăsat în Creta, ca să pui rânduială în cele ce-au mai rămas e şi ca'n fiecare cetate să aşezi preoţi aşa cum ţi-am poruncit eu:
6 dacă cineva este fără prihană, bărbat al unei singure femei, având copii credincioşi şi'n afara oricărei învinuiri de rele purtări sau de nesupunere.

1Tim 03:2-7 2Tim 02:24-26

7 Fiindcă episcopul trebuie să fie fără prihană, ca un iconom al lui Dumnezeu, nu îngâmfat, nu mânios, nu beţiv, nu bătăuş, nu poftitor de câştig ruşinos,

Lv 10:9 Lv 21:17 1Tim 03:2-7 2Tim 02:24 2Tim 02:24-26

8 ci primitor de străini, iubitor al binelui, cu stăpânire de sine, drept, cuvios, înfrânat,

1Tim 03:2-7 2Tim 02:24-26

9 strâns legat de cuvântul cel vrednic de crezare al învăţăturii, destoinic atât să'ndemne întru învăţătura cea sănătoasă, cât şi să-i mustre pe cei ce vorbesc împotriva ei.

Sir 04:25 Sir 33:3 1Tim 01:10 1Tim 03:2-7 1Tim 06:3 2Tim 02:24-26 2Tim 04:3 Tit 02:1

10 Pentru că sunt mulţi nesupuşi, grăitori în deşert şi înşelători, mai ales cei din tăierea'mprejur,

1Tim 01:6

11 cărora trebuie să li se închidă gura ca unora care pentru câştig ruşinos răvăşesc familii'ntregi, învăţând ce nu trebuie.

In 10:12 2Co 02:17 2Tim 03:6 1Ptr 05:2

12 Unul dintre ei, chiar profet de-al lor, a zis: „Cretanii, pururea mincinoşi, fiare rele, pântece leneşe“ f.
13 Mărturia aceasta este adevărată; pentru care pricină mustră-i cu asprime, ca să fie sănătoşi în credinţă

2Tim 04:2

14 şi să nu-şi plece mintea la basmele iudaice şi la poruncile unor oameni care se abat de la adevăr.

Mt 15:9 Mc 07:6-7 1Tim 01:4 1Tim 04:7 1Tim 06:5 2Tim 04:4

15 Toate sunt curate pentru cei curaţi. Dar pentru cei întinaţi şi necredincioşi nimic nu e curat; dimpotrivă, lor li s'au întinat şi mintea, şi conştiinţa.

Mt 15:11 Mc 07:15 FA 10:15 Rm 14:14 Rm 14:20 Rm 14:23

16 Ei mărturisesc că-L cunosc pe Dumnezeu, dar Îl tăgăduiesc cu faptele lor, fiind dezgustători, nesupuşi şi netrebnici pentru toată lucrarea cea bună.

Iov 31:28 Is 48:2 Sir 39:3 2Tim 03:5 1In 01:6 1In 02:4

[ NTNoul Testament

[ TitEpistola Sfântului Apostol Pavel către Tit
[ Cap. 2 ]Învăţătura cea sănătoasă pentru credincioşi feluriţi.
1 Tu însă grăieşte ceea ce i se cuvine învăţăturii sănătoase.

1Tim 01:10 2Tim 01:13 2Tim 04:3 Tit 01:9

2 Bătrânii să fie treji la minte, cumpătaţi, sănătoşi în credinţă, în iubire, în răbdare;

Pr 16:33

3 bătrânele, de asemenea, să fie cu'nfăţişare de sfântă cuviinţă, nu clevetitoare, nu robite vinului mult; să înveţe ce e bine,

Pr 31:25 1Tim 02:9 1Tim 03:11

4 ca să le'ndrumeze pe cele tinere să-şi iubească bărbaţii, să-şi iubească copiii
5 şi să fie cuminţi, curate, gospodine, bune, plecate bărbaţilor lor, aşa încât cuvântul lui Dumnezeu să nu fie defăimat a.

Fc 03:16 Rm 14:16 1Co 14:34 Ef 05:22 1Ptr 03:1

6 De asemenea, îndeamnă-i pe cei tineri să fie cuminţi,
7 întru toate arătându-te pe tine însuţi pildă de fapte bune: curăţie în învăţătură, cuviinţă,

1Tim 04:12 1Ptr 05:3 2Tim 02:15

8 cuvânt sănătos, de nelovit b, pentru ca cel potrivnic să se ruşineze, neavând de zis nimic rău de noi.

Dn 06:5 2Tim 02:15 1Ptr 02:12 1Ptr 02:15

9 Robii să li se supună'ntru toate stăpânilor lor; să fie plăcuţi, să nu întoarcă vorba,

Ef 06:5 Col 03:22 Ef 06:5-7 1Tim 06:1 1Ptr 02:18

10 să nu dosească ceva, ci să arate'ntreaga lor bunăcredinţă, pentru ca'ntru toate să-i facă cinste învăţăturii Mântuitorului nostru Dumnezeu.

Ef 06:5-7 1Tim 06:1 Tit 01:3 Tit 03:4

11 Căci harul lui Dumnezeu li s'a arătat, mântuitor, tuturor oamenilor,

Lc 02:30-31 Lc 03:6 Tit 03:4

12 învăţându-ne să lepădăm fărădelegea şi poftele lumeşti, şi'n veacul de acum să trăim cu stăpânire de sine, cu dreptate şi cucernicie,

Pr 09:6 Lc 01:75 Ef 01:4 1In 02:15-16

13 aşteptând fericita nădejde şi arătarea slavei marelui Dumnezeu şi Mântuitorului nostru Iisus Hristos c,

1Co 01:7 Flp 03:20 1Tes 01:10

14 Cel ce pe Sine S'a dat pentru noi ca să ne răscumpere din toată fărădelegea şi să-Şi curăţească Sieşi popor ales, râvnitor de fapte bune.

Ies 19:5 Dt 04:20 Dt 07:6 Dt 14:2 Iz 37:23 Ps 129:8 Mt 20:28 Ga 01:4 Ga 02:20 Ef 02:10 Col 01:22 1Tim 02:6 Tit 03:14 Evr 09:14 1Ptr 02:9 1Ptr 03:13 1In 03:16

15 Pe acestea grăieşte-le şi mustră şi îndeamnă cu toată tăria d. Nimeni să nu te dispreţuiască!

1Tim 04:12

[ NTNoul Testament

[ TitEpistola Sfântului Apostol Pavel către Tit
[ Cap. 3 ]Stăruinţa'n faptele bune. Ultime îndemnuri şi salutări.
1 Adu-le aminte să se supună stăpânirilor şi dregătorilor, să asculte, să fie gata la orice lucru bun.

Sol 06:3 Rm 13:1 1Ptr 02:13

2 Să nu defaime pe nimeni, să fie paşnici, îngăduitori, arătând blândeţe'ntreagă faţă de toţi oamenii.

Col 03:12 2Tim 02:24

3 Că şi noi eram cândva fără de minte, neascultători, rătăciţi, slujind poftelor şi feluritelor desfătări, petrecându-ne viaţa în răutate şi invidie, urâţi fiind şi unul pe altul urându-ne.

1Co 06:11 Ef 02:2 Ef 05:8

4 Dar când s'a arătat bunătatea lui Dumnezeu, Mântuitorul nostru, şi iubirea Sa de oameni,

Sol 01:6 1Co 06:11 Tit 01:3 Tit 02:10 Tit 02:11

5 El nu din pricina faptelor pe care le-am făcut noi întru dreptate, ci după mila Sa ne-a mântuit prin baia naşterii din nou a şi prin înnoirea Duhului Sfânt

1Co 06:11 In 03:5 FA 15:11 Rm 03:28 Rm 05:5 Ef 02:8-9 Ef 05:26 2Tim 01:9 1Ptr 04:3

6 pe Care din belşug L-a vărsat peste noi prin Iisus Hristos, Mântuitorul nostru,

Ioil 03:1 Rm 05:5 1Co 06:11

7 pentru ca, îndreptăţiţi fiind prin harul Său, întru nădejde b să devenim moştenitori ai vieţii veşnice.

1Co 06:11 Rm 03:24

8 Cuvântul e vrednic de crezare, şi vreau ca aceste lucruri să le spui răspicat c, pentru ca cei ce I s'au încredinţat lui Dumnezeu să aibă grijă să fie'n frunte la fapte bune. Acestea sunt bune d şi folositoare oamenilor.

Ef 02:10

9 Dar de întrebările nebuneşti şi de genealogii e şi de certuri şi de'ncrucişările de vorbe asupra legii fereşte-te: sunt nefolositoare şi deşarte.

Sir 33:6 1Tim 01:4 1Tim 04:7 2Tim 02:14 2Tim 02:16 2Tim 02:23

10 Pe omul eretic, după întâia şi a doua mustrare îndepărtează-l,

Mt 18:15-17 Rm 16:17 1Co 05:11 2In 01:10

11 ştiind că unul ca acesta s'a înstrăinat f şi rătăceşte'n păcat g, osândit de sine însuşi h.

1Tim 06:4-5

12 Când îl voi trimite la tine pe Artemas sau pe Tihic, străduieşte-te să vii la mine, la Nicopole, căci acolo m'am hotărât să iernez.

FA 20:4 1Co 16:6 Ef 06:21-22 Col 04:7-8 2Tim 04:12

13 Pe Zenas legistul i şi pe Apollo j trimite-i înainte, şi ai grijă să nu le lipsească nimic.

FA 18:24 1Co 03:5-6 1Co 16:12 3In 01:6

14 Ai noştri să înveţe şi ei să fie'n frunte la fapte bune atunci când trebuinţa o cere, ca să nu fie ei neroditori.

Ef 04:28 Tit 02:14

15 Te îmbrăţişează toţi cei ce sunt cu mine. Îmbrăţişează-i pe cei ce ne iubesc întru credinţă. Harul fie cu voi cu toţi! Amin.

[ NTNoul Testament

[ FlmEpistola Sfântului Apostol Pavel către Filimon
Cap. 1 Salutare. Iubirea şi credinţa lui Filimon. Pavel intervine pentru Onisim.

Introducere la Epistola către Filimon

Filimon este omul bogat şi creştinul de frunte al Bisericii din Colose, iar Onisim este unul din sclavii săi. După ce-şi fură stăpânul (probabil pentru a-şi face bani de drum), sclavul fuge la Roma, unde încearcă să se piardă în anonimat, dar veşnic se simte urmărit şi ameninţat de cruntele pedepse care-i pândesc pe sclavii fugari. Aici Onisim îl cunoaşte pe Pavel, care se află în prima sa captivitate romană. Apostolul îl converteşte la creştinism, îl ocroteşte ţinându-l pe lângă sine şi ar fi bucuros să-l păstreze în serviciul său, dar nu vrea să facă nimic fără încuviinţarea lui Filimon. Ca atare, el i-l trimite acestuia înapoi, însoţit de Tihic, purtătorul Epistolei către Coloseni, dar însoţit şi de o scrisorică, un bilet de recomandare, un cuvinţel de intervenţie în favoarea celui ce greşise şi s-a îndreptat.

Aceasta este Epistola către Filimon, o capodoperă miniaturală care a stârnit admiraţia unanimă a secolelor creştine. Scrisă în întregime de mâna lui Pavel, ea este nu numai o oglindă prin care poate fi contemplat sufletul blând şi duios al Apostolului, ci şi un document asupra chipului paşnic în care creştinismul va opera, prin convertire şi transfigurare, cea mai puternică revoluţie socială a lumii antice: abolirea sclaviei.

[ NTNoul Testament

[ FlmEpistola Sfântului Apostol Pavel către Filimon
[ Cap. 1 ]Salutare. Iubirea şi credinţa lui Filimon. Pavel intervine pentru Onisim.
1 Pavel, înlănţuitul lui Iisus Hristos a, şi Timotei fratele, către Filimon, iubitul nostru'mpreună-lucrător,

Ef 03:1 Ef 04:1 Flp 01:7 Flp 01:13 Flp 01:9

2 şi către Apfia b, sora noastră, şi către Arhip, împreună-cu-noi-luptător c, şi către Biserica din casa ta d:

Col 04:17

3 Har vouă şi pace de la Dumnezeu, Tatăl nostru, şi de la Domnul Iisus Hristos!

Rm 01:7 Ga 01:3 Flp 01:2

4 Întotdeauna când te pomenesc în rugăciunile mele Îi mulţumesc Dumnezeului meu,

Rm 01:8-9 Ef 01:16 1Tes 01:2 2Tes 01:3

5 ca unul ce aud despre iubirea şi credinţa pe care le ai faţă de Domnul Iisus şi faţă de toţi sfinţii.
6 Fie ca părtăşia credinţei tale să devină lucrătoare în cunoaşterea oricărui bine pe care-l putem face pentru Hristos Iisus!

Flp 01:9 Col 01:9

7 Că multă bucurie şi mângâiere am avut din iubirea ta, frate, fiindcă inimile sfinţilor s'au odihnit prin tine. e

2Co 07:4

8 Ca atare, deşi întru Hristos am multă îndrăznire să-ţi poruncesc ce se cuvine,
9 totuşi mai degrabă te rog în numele iubirii – eu, aşa cum sunt, bătrânul Pavel, iar acum şi înlănţuit al lui Hristos Iisus –,

Ef 03:1 Ef 04:1 Ef 06:20 Flp 01:7 Flp 01:13 Flm 01:1

10 te rog pentru copilul meu pe care l-am născut în lanţuri, pentru Onisim f,

1Co 04:15 Ga 04:19 Col 04:9

11 cel care altădată îţi era nefolositor, dar care acum e folositor g, şi ţie, şi mie.

Col 04:9

12 Pe acesta ţi l-am trimis înapoi, însuşi pe el, adică inima mea.

Col 04:9

13 Eu voiam să-l ţin la mine, pentru ca'n locul tău să-mi slujească'n lanţurile mele pentru Evanghelie;

Flp 02:30

14 dar n'am vrut să fac nimic fără încuviinţarea ta, pentru ca fapta ta cea bună să nu fie ca de silă, ci de bunăvoie.

2Co 09:7 1Ptr 05:2

15 Căci poate de aceea a fost el despărţit de tine pentru o vreme: ca să-l recapeţi pentru veşnicie;
16 dar nu ca un rob, ci mai mult decât un rob: frate iubit h, mai cu seamă mie, dar cu cât mai mult ţie, şi în trup, şi în Domnul.

1Co 07:22 1Tim 06:2

17 Aşadar, dacă mă ai pe mine părtaş, primeşte-l pe el ca şi cum aş fi eu.
18 Iar de te-a păgubit cu ceva sau îţi este dator, pune aceasta'n socoteala mea;
19 eu, Pavel, o scriu cu mâna mea: eu îţi voi plăti – ca să nu-ţi spun că tu îmi eşti mie datornic cu tine însuţi i.

Ga 06:11 2Tes 03:17

20 Da, frate: să mă folosesc j şi eu de tine întru Domnul, odihneşte-mi inima întru Hristos!
21 Ţi-am scris încredinţat de ascultarea ta, ştiind că tu vei face chiar mai mult decât îţi spun eu.
22 În acelaşi timp însă pregăteşte-mi şi loc de găzduit, deoarece nădăjduiesc că prin rugăciunile voastre vă voi fi dăruit k.
23 Te îmbrăţişează Epafras l cel-împreună-cu-mine-întemniţat întru Hristos Iisus,

Col 01:7 Col 04:12

24 Marcu m, Aristarh n, Dimas o, Luca p, cei împreună-cu-mine-lucrători.

FA 12:12 FA 12:25 FA 13:13 FA 15:37-39 FA 19:29 FA 27:2 Col 04:10 Col 04:14 2Tim 04:10-11

25 Harul Domnului nostru Iisus Hristos să fie cu duhul vostru! Amin.

2Tim 04:22

[ NTNoul Testament

[ EvrEpistola Sfântului Apostol Pavel către Evrei
Cap. 1 Dumnezeu a grăit prin Fiul Său. Fiul e mai presus de îngeri.
Cap. 2 Mântuirea cea mare. Hristos, Începătorul mântuirii.
Cap. 3 Iisus e mai presus de Moise. Odihnă pentru poporul lui Dumnezeu.
Cap. 4 Odihnă pentru poporul lui Dumnezeu (continuare). Iisus, Marele Preot.
Cap. 5 Iisus, Marele Preot (continuare). Mustrări şi îndemnuri împotriva apostaziei.
Cap. 6 Mustrări şi îndemnuri împotriva apostaziei (continuare). Făgăduinţa cea întru adevăr a lui Dumnezeu.
Cap. 7 Rânduiala preoţească a lui Melchisedec.
Cap. 8 Arhiereul unui testament nou şi mai bun.
Cap. 9 Altarul pământesc şi altarul ceresc. Superioritatea jertfei lui Hristos faţă de acelea ale Vechiului Testament.
Cap. 10 Superioritatea jertfei lui Hristos, singura mântuitoare. Îndemnuri şi mustrări.
Cap. 11 Credinţa.
Cap. 12 Pilda de răbdare şi sfinţenie a lui Iisus Hristos Însuşi. Îndemnuri spre virtute.
Cap. 13 Slujire bineplăcută lui Dumnezeu. Binecuvântare şi salutări.

Introducere la Epistola către Evrei

După părerea celor mai mulţi dintre teologii ortodocşi şi romano-catolici, această Epistolă le-a fost adresată de Pavel creştinilor din Ierusalim şi din aria Palestinei în timp ce el se afla în Italia, anume în anul 65 sau, după unii, în primăvara lui 64, adică după eliberarea sa din prima captivitate romană şi înainte de a pleca în Spania; oricum, după săvârşirea din viaţă a Sfântului Iacob (anul 62), la a cărui moarte martirică se face aluzie în 13, 7, cel ce condusese Biserica Ierusalimului cu atâta autoritate încât numai după decesul său îşi putea un alt apostol permite să intervină în viaţa creştinilor din Iudeea.

Din cuprinsul Epistolei reiese cu limpezime că aceşti creştini aveau nevoie de ajutor moral, de îndemnuri şi încurajare. Ardoarea credinţei lor, atât de puternică la început, a intrat acum într-o fază de declin, de oboseală, de delăsare; persecuţiile i-au descumpănit, unii din ei par gata să apostazieze. Dar e încă ceva, mult mai important: ei, minoritatea, trăiesc laolaltă cu majoritatea iudeilor neconvertiţi, cei ce continuă să-şi practice cultul în tot fastul şi-n toată splendoarea lui, o vecinătate care, fatalmente, impune o comparaţie menită uneori să provoace dubii: pe de o parte, măreţia unei moşteniri în care se implică îngerii, Avraam, făgăduinţele, testamentul, Moise, muntele Sinai, Aaron şi strălucitorul său cortegiu de preoţi, jertfe, procesiuni şi ritualuri; pe de alta, un Mesia care suferă şi moare, cu ucenici în permanenţă supuşi prigoanei, torturii şi morţii, cu o liturghie simplă, sobră, aproape palidă, fără nimic din fastul îndătinatelor ceremonii religioase. În astfel de împrejurări sunt destui care-şi pun întrebarea dacă nu cumva au greşit părăsindu-şi religia părinţilor şi s trămoşilor lor şi dacă nu cumva ar fi mai bine şi mai drept să se întoarcă de unde au plecat.

Este situaţia de care Pavel ia act cu multă îngrijorare şi căreia se hotărăşte să-i răspundă printr-un adevărat tratat de dogmatică creştină, al cărei miez îl constituie teza că Iisus Hristos le-a adus oamenilor un testament şi o preoţie incomparabil superioare celor din Legea lui Moise; preoţia lui Aaron e absolut insignifiantă pe lângă aceea a lui Hristos, iar religia lui Israel nu e decât o umbră a realităţii ce avea să vină prin Iisus Hristos ca Fiu întrupat al lui Dumnezeu, a Cărui smerenie, patimă şi moarte constituie condiţia sine qua non a Slavei Sale de după înviere şi la cea de A Doua Venire. Aşadar, curaj!; toţi cei ce-L urmează pe Iisus, chiar dacă sunt sau vor fi părtaşi ai suferinţelor Lui, cu atât mai mult vor fi părtaşi ai slavei Sale celei veşnice.

Întregul conţinut al acestei Epistole exprimă gândirea lui Pavel, aşa cum o cunoaştem din toate celelalte treisprezece. Cu toate acestea, limba, stilul, felul de a introduce şi insera citatele din Vechiul Testament (fără excepţie, după Septuaginta), ţinuta academică şi rigoarea artistică a demonstraţiilor o deosebesc mult de celelalte, aşa încât problema paternităţii auctoriale a lui Pavel a fost ridicată încă din primele secole. În general, părinţii şi scriitorii bisericeşti ai Răsăritului au admis că Epistola către Evrei este opera lui Pavel, dar nici n-au putut face abstracţie de deosebirile care o singularizează în ansamblul scrierilor pauline. Unii au emis ipoteza că textul actual ar fi traducerea grecească a unui original paulin în ebraică şi că traducerea i-ar aparţine Evanghelistului Luca; ipoteza însă nu stă-n picioare, greaca acestei scrieri nefiind nici pe departe aceea a unei traduceri. O credibilitate cvasiunanimă a căpătat teza lui Origen: gândirea acestei Epistole îi aparţine în întregime lui Pavel, dar compunerea propriu-zisă nu a făcut-o el, ci altcineva, un „altcineva“ pe care Origen nu se hazardează să-l presupună, dar care, indiscutabil, avea o limbă mult mai bogată şi un stil mult mai rafinat decât acelea ale Apostolului; e ca şi cum un discipol ar fi redactat un text după notiţele pe care şi le-a luat la cursul maestrului. Această opinie, până la urmă, s-a impus şi în Occident prin Fericiţii Ieronim şi Augustin.

Cu atâta bogăţie de conţinut a Epistolei, schiţa ei de plan nu poate fi decât palidă:

Preambul (măreţia incomparabilă a Fiului lui Dumnezeu) (1, 1-4).

 
  1. Partea dogmatică. Superioritatea Testamentului celui Nou asupra celui Vechi. Fiul lui Dumnezeu e mai presus de îngeri, superior lui Moise; El ne-a adus o preoţie superioară; Iisus ca Mare Preot, „Preot în veac“, unic şi fără păcat; El oficiază în altarul ceresc; Testamentul cel Nou e de natură duhovnicească, pecetluit cu sângele lui Hristos ca jertfă unică şi mântuitoare (1, 5 â€" 10, 18).
  2. Partea morală şi practică. Stăruinţa în credinţă, în încercări, în practicarea virtuţilor (10, 19 â€" 13, 17).

Încheiere (îndemnuri şi salutări) (13, 18-25).

[ NTNoul Testament

[ EvrEpistola Sfântului Apostol Pavel către Evrei
[ Cap. 1 ]Dumnezeu a grăit prin Fiul Său. Fiul e mai presus de îngeri.
1 În multe rânduri şi'n multe feluri grăindu-le Dumnezeu odinioară părinţilor noştri prin profeţi a,

Os 12:11

2 în zilele acestea de pe urmă b ne-a grăit nouă prin Fiul, pe Care L-a pus moştenitor a toate, prin Care şi veacurile c le-a făcut.

Ps 002:8 Ps 081:8 Is 09:5 Mt 21:38 In 01:3 Ga 04:4 Ef 01:10 Col 01:16

3 Fiind El strălucirea slavei Sale şi chipul fiinţei Sale d, şi pe toate ţinându-le cu cuvântul puterii Lui, după ce prin El Însuşi a săvârşit curăţirea păcatelor noastre a şezut de-a dreapta Slavei e întru cele preaînalte,

Iov 26:7 Ps 109:1 Sol 07:26 Sir 24:3 Sir 43:26 Mt 22:44 Mc 14:62 Mc 16:19 In 14:19 FA 02:33 FA 02:34 2Co 04:4 Ef 01:7 Ef 01:20 Flp 02:9 Col 01:15 Col 03:1 Evr 08:1 Evr 10:12 Evr 12:2

4 devenind El cu atât mai presus de îngeri, cu cât numele pe care l-a moştenit e mai presus de ei.

Tob 03:16 Ef 01:21 Flp 02:9

5 Căci căruia dintre îngeri i-a zis Dumnezeu vreodată: Fiul Meu eşti Tu, Eu astăzi Te-am născut; şi iarăşi: Eu Îi voi fi Lui Tată şi El Îmi va fi Mie Fiu?

2Rg 07:14 1Par 17:13 1Par 22:9 1Par 22:10 Ps 002:7 Ps 088:26-27 FA 13:33 Evr 05:5

6 Şi iarăşi, când Îl aduce'n lume pe Cel-Întâi-Născut f, El zice: Şi să I se închine Lui toţi îngerii lui Dumnezeu.

Dt 32:43 Ps 096:7 Rm 08:29

7 Şi despre îngeri zice: Cel ce face pe îngerii Săi duhuri şi pe slugile Sale foc arzător;

Ps 103:4 Za 06:5

8 dar despre Fiul: Scaunul Tău, Dumnezeule, este în veacul veacului şi toiagul dreptăţii este toiagul împărăţiei Tale.

Ps 044:6-7 Lc 01:33

9 Iubit-ai dreptatea şi ai urât fărădelegea; de aceea Te-a uns pe Tine Dumnezeu, Dumnezeul Tău, cu untdelemnul bucuriei mai mult decât pe fârtaţii Tăi.

Is 61:1 Ps 044:6-7 FA 04:27

10 Şi: Întru început Tu, Doamne, pământul l-ai întemeiat şi cerurile sunt lucrul mâinilor Tale;

Ps 101:25-27

11 ele vor pieri, dar Tu rămâi, şi toate ca o haină se vor învechi;

Is 34:4 Is 51:6 Ps 101:25-27

12 ca pe o velinţă le vei împătura şi ca o haină se vor schimba, dar Tu acelaşi eşti, şi anii Tăi nu se vor sfârşi.

Ps 101:25-27

13 Şi căruia dintre îngeri i-a zis vreodată: Şezi de-a dreapta Mea până ce-i voi pune pe vrăjmaşii Tăi aşternut picioarelor Tale?

Ps 109:1 Mt 22:44 Mc 12:36 Mc 14:62 Mc 16:19 FA 02:34 FA 07:55 1Co 15:25 Ef 01:20 Evr 10:13

14 Oare nu sunt toţi duhuri menite să slujească, trimise spre slujire de dragul celor ce trebuie să moştenească mântuirea? g

Fc 19:16 Ps 033:7 Ps 090:11 Ps 102:21 Dn 07:10 Sol 07:25 Mt 18:10 Lc 01:19 FA 05:19