[ VTVechiul Testament

[ IovIov
[ Cap. 1 ]Prolog: bunăstarea, nenorocirile şi înţelepciunea lui Iov.
1 A fost cândva în ţinutul Uz a un om pe care-l chema Iov b; acesta era un om adevărat, neprihănit, drept, cinstitor de Dumnezeu c, ferindu-se de tot lucrul rău.

Iov 02:3 Iz 14:14 Iz 14:20 Lc 01:6 FA 16:14 1Tes 05:22 Iac 05:11

2 Şapte feciori şi trei fete i s'au născut.
3 Avea o turmă de şapte mii de oi, trei mii de cămile, cinci sute de perechi de boi, cinci sute de asine păscătoare, precum şi mulţime mare de slugi; avea tot ce poate să aibă un om pe pământ d; şi omul acesta era cel mai de seamă din tot ţinutul Soarelui-Răsare.

Iov 42:12

4 Feciorii lui, adunându-se unul la altul, făceau pe rând ospeţe'n fiecare zi, aducându-le şi pe cele trei surori ale lor să mănânce şi să bea împreună cu ei.
5 Iar când se isprăveau zilele ospăţului, Iov îi chema şi-i supunea curăţirii e; şi sculându-se dis-de-dimineaţă aducea pentru ei jertfe, după numărul lor, şi un viţel pentru păcat, pentru sufletele lor, căci zicea Iov: „Nu cumva feciorii mei să fi gândit în cugetele lor ceva rău asupra lui Dumnezeu“. Aşa făcea Iov în toată vremea.

Ies 19:10 Nm 11:18

6 Şi iată că'n ziua aceea când îngerii lui Dumnezeu f au venit la'nfăţişare înaintea Domnului, împreună cu ei a venit şi Diavolul g.

3Rg 22:21 2Par 18:20 Iov 02:1 Za 06:5 Mt 18:10

7 Atunci Domnul i-a zis Diavolului: „Tu de undeai venit?“ Şi răspunzând Diavolul, a zis către Domnul: „Dac'am dat un târcol pământului şi-am hoinărit prin cele de sub cer, iată-mă şiaici!“

Mt 12:43 1Ptr 05:8

8 Iar Domnul i-a zis: „Luat-a cugetul tău în seamă şi pe robul Meu Iov?, că dintre pământeni nu-i nici un om ca el, neprihănit, adevărat, cinstitor de Dumnezeu, ferindu-se de tot lucrul rău?“

Lc 01:6 1Tes 05:22

9 Iar Diavolul, răspunzând în faţa Domnului, a zis: „Oare pe degeaba îl cinsteşte Iov pe Dumnezeu?

Ap 12:10

10 Oare n'ai făcut tu gard ocrotitor împrejurul curţii lui şi'mprejurul casei lui şi'mprejuru-a tot întinsul bunurilor lui? oare nu tu ai binecuvântat lucrul mâinilor lui şiai făcut ca turmele lui să umple pământul?

Ap 12:10

11 Dar ia întinde-ţi mâna şi atinge-te de tot ce are, şi să vedem dacă nu cumva o să te blagoslovească drept în faţă...“.

Iov 02:5 Is 08:21 Mi 07:2 Ap 12:10

12 Atunci Domnul i-a zis Diavolului: „Iată, toată avuţia lui o dau pe mâna ta; numa' de el să nu te atingi.“ Iar Diavolul a plecat din faţa Domnului.
13 Şi a fost că'ntr'o zi feciorii lui Iov şi fiicele lui beau vin h în casa fratelui lor mai mare.
14 Şi iată că un vestitor a venit la Iov şi i-a spus: „Perechile de boi arau şi asinele păşteau pe lângă ei,
15 când prădătorii i au năvălit asuprăle şi leau dus, iar pe slugi le-au trecut prin sabie; eu singur am scăpat şi-am venit să-ţi dau de veste!“
16 În timp ce el încă grăia, un alt vestitor a venit la Iov şi i-a spus: „Foc din cer j a căzut şi a mistuit oile, arzându-i şi pe păstori; eu singur am scăpat şiam venit să-ţi dau de veste!“
17 N'a sfârşit bine vorba când un alt vestitor a venit la Iov şi i-a spus: „Caldeii k au năvălit asupră-ne în trei pâlcuri, au înconjurat cămilele şi le-au luat, iar pe slugi le-au ucis cu sabia; eu singur am scăpat şi-am venit să-ţi dau de veste!“
18 În timp ce încă vorbea, un alt vestitor a venit şi ia spus lui Iov: „Feciorii tăi şi fetele tale mâncau şi beau vin în casa fratelui lor mai mare,
19 când iată că dinspre pustie un vânt puternic s'a stârnit de năprasnă, a zguduit cele patru colţuri ale casei, casa s'a prăbuşit peste copiii tăi, iar ei au murit; eu singur am scăpat şiam venit să-ţi dau de veste“.
20 Atunci Iov s'a sculat, şi-a sfâşiat hainele, şi-a tuns părul capului, şi-a presărat ţărână pe cap l, a căzut cu faţa la pământ şi s'a închinat, zicând:

Mt 26:65

21
„Gol am ieşit din pântecele maicii mele,
gol mă voi întoarce'n matca mea m;
Domnul a dat, Domnul a luat;
cum I-a plăcut Domnului, aşa s'a făcut n;
fie numele Domnului binecuvântat!“

Ecc 05:14 Ecc 12:5 Sol 07:6 Sir 11:14 1Tim 06:7 Iac 05:11

22 Întru acestea toate câte i s'au întâmplat, Iov nu a păcătuit în faţa Domnului şi nu L-a făcut pe Dumnezeu nebun.

Iov 02:10

[ VTVechiul Testament

[ IovIov
[ Cap. 2 ]Prolog: răbdarea lui Iov.
1 Şi a fost că'n ziua aceea când îngerii lui Dumnezeu au venit la'nfăţişare înaintea Domnului a, venit-a şi Diavolul în mijlocul lor să I se'nfăţişeze Domnului.

Iov 01:6

2 Şi Domnul i-a zis Diavolului: „De unde vii?“ Iar Diavolul a zis în faţa Domnului: „Străbătând prin cele de sub cer şi hoinărind de-a lungul şi de-a latul, iată c'am venit“.

1Ptr 05:8

3 Şi Domnul i-a zis Diavolului: „Luat-ai tu aminte la robul Meu Iov?, că dintre pământeni nu-i nici un om ca el, neprihănit, drept, adevărat, cinstitor de Dumnezeu, ferindu-se de tot răul. Şi măcar că prin zisele tale ai făcut ca pe nedrept să-şi piardă averile, el încă se ţine statornic în neprihana lui!“

Iov 01:1 1Tes 05:22

4 Şi răspunzând Diavolul, a zis către Domnul: „Cojoc pentru cojoc! b Că dacă-i vorba de viaţa lui, dă omul tot ce are.
5 Nu aşa ne-a fost vorba! Dimpotrivă, ia întinde-ţi mâna şi atinge-te de osul şi de carnea lui, şi vezi dacă nu te va blagoslovi'n obraz!...“.

Iov 01:11

6 Domnul i-a zis Diavolului: „Iată, ţi-l dau ţie pe mână; numai de viaţa lui să nu te-atingi!“

2Co 12:7

7 Diavolul a plecat de dinaintea Domnului şi l-a lovit pe Iov cu bubă rea c din tălpi până'n creştet.

Iov 07:5 Is 09:9-11

8 Şi a luat Iov un ciob ca să-şi radă puroaiele şi s'a aşezat pe gunoi, în afara cetăţii. d
9 Şi dac'a trecut o vreme şi înc'o vreme e, zis-a către el femeia lui: „Până când oare te vei mai răbda, zicând: – Iată, încă puţin să mai aştept întru nădejdea mântuirii mele!?... Că iată, amintirea ta s'a şters de pe pământ, şi chiar aceea a feciorilor tăi şi a fiicelor tale, pe care'n dureri şi chinuri iam purtat în pântece şi pentru care'n zadar cu osteneli m'am nevoit. Iar tu, tu zaci aici în putregaiul viermilor, nemişcat sub cerul deschis, în timp ce eu rătăcesc ca o slujnică şi umblu din loc ]n loc şi din casă'n casă, aşteptând să scapete soarele ca să mă odihnesc de ostenelile şi de durerile ce mă cuprind acum... Ci zi ceva, o vorbă către Domnul, şi mori!“ f

Iov 19:17 Tob 02:14

10 Iar el, uitânduse lung la ea, a grăit: „De ce vorbeşti tu ca o femeie fără minte? Dacă noi am primit din mâna Domnului pe cele bune, oare nu le vom răbda şi pe cele rele?...“. Şi'n toate aceste întâmplări ce s'au petrecut asupră-i, nimic n'a greşit Iov cu buzele sale'n faţa lui Dumnezeu.

Iov 01:22 Ecc 07:14

11 Iar trei prieteni ai săi, auzind de toate nenorocirile ce căzuseră asupră-i, au venit la el, fiecare din ţara lui: Elifaz, regele Temanilor, Bildad, domnul Şuahilor, şi Ţofar, regele Naamahilor g. Ei au ajuns la el toţi odată, ca săl aline şi să-i stea la'ndemână.

Fc 25:2 Fc 36:11 Iov 11:1 Iov 32:1 Iov 42:7

12 Şi dacă l-au văzut de departe, nu l-au recunoscut. Atunci cu glas mare au strigat şi au plâns, şi şi-au sfâşiat fiecare veşmântul şi şi-au presărat capul cu ţărână.

2Rg 01:2 Mt 26:65

13 Şapte zile şi şapte nopţi au şezut lângă el şi nici un cuvânt nu i-au vorbit, văzând cât de groaznică îi era durerea, şi mare foarte.

[ VTVechiul Testament

[ IovIov
[ Cap. 3 ]CAPITOLUL 3
Iov îşi blesteamă ziua'n care s'a născut.
1 După aceea şi-a deschis Iov gura şi şi-a blestemat ziua,
2 zicând a:
3
„Să piară ziua-aceea în care m'am născut
  şi noaptea care-a zis: „Un prunc se zămisli!“

Ir 20:14

4
Desiş de'ntunecime să fie ziua-aceea;
  de sus, din ceruri, Domnul să n'o mai ia în seamă,
  de sus, din cer, lumina pe ea să nu mai cadă!
5
Din beznă umbra morţii s'o ţină strâns în gheare
  şi negură'ndesată să vină peste ea!
6
Blestem pe ziua-aceea, blestem pe noaptea-aceea,
  să piară'n întuneric!;
nicicând să nu mai fie'ntre zilele din an,
  şi nici între-ale lunii să nu se socotească;
7
ci'ntreagă noaptea-aceea să fie'ntr'o durere;
  nu, nici o veselie în ea, nici bucurie;
8
blestem din partea celui ce zilele blesteamă,
  a celui ce trezeşte din solzi Leviatanul b.

Iov 40:25 Iov 41:1

9
Întunece-se aştrii acelei nopţi adânci;
  s'aştepte lung lumina şi ea să nu mai vină,
  luceafărul de ziuă nu-l vadă răsărind;
10
că pântecele mamei nu l-a'ncuiat la prag,
  durerea s'o alunge din ochii nedeschişi.
11
De ce nu mi-a fost moartea în sânul maicii mele,
  sau n'am murit de'ndată ce i-am ieşit din pântec?

Iov 10:18 Ecc 04:3 Ir 20:18

12
De ce şi-a pus genunchii să-mi fie aşternut,
  şi pieptul ei cel dulce de ce i l-am mai supt?...
13
Acum, dormindu-mi somnul, m'aş înveli'n tăcere;
  zăcând, m'aş odihni

Ecc 04:3

14
cu regii laolaltă şi cu mai-marii lumii
  semeţi întru armùri,
15
sau cu boierii-alături îmbelşugaţi de aur,
  cei ale căror case sunt doldora de-argint; c
16
aş fi ca stârpitura de pântec lepădată,
  ca pruncii prea devreme lumina s'o mai vadă.

Ps 057:9 Ps 102:4

17
Acolo d păcătoşii'n iuţimea lor au ars;
  acolo-şi au odihnă cei osteniţi în trup;
18
acolo nici vieţaşii
  nu mai aud poruncă şi glas de temnicer.
19
Acolo mic şi mare, de-a valma, sunt totuna;
  acolo robu'n fine de domn nu se mai teme...

Iov 10:22

20
De ce s'a dat lumină amarului luminii
  şi viaţă celor care'n durere vieţuiesc
21
şi celor ce-şi vor moartea şi nu dau peste ea,
  în van scurmând s'o afle ca pe-o comoară-ascunsă

Iona 04:3 Ap 09:6

22
şi-s plini de bucurie de-o nimeresc cândva?
23
Odihnă-i este omului murirea, căci într'însa
  l-înfaşă Dumnezeu!
24
În faţa pâinii mele mă podidesc suspine
  şi spaime curgătoare sunt lacrimile mele;

Ps 101:9

25
temutu-m'am de spaimă, şi iat-o, stă deasupră-mi;
  de ceea ce mi-e frică, aceea-mi stă'nainte.

Pr 28:14

26
Nici pace pentru mine, nici tihnă, nici odihnă,
  ci groaza m'a cuprins!“

[ VTVechiul Testament

[ IovIov
[ Cap. 4 ]CAPITOLUL 4
Cuvântul lui Elifaz.
1 Şi răspunzând Elifaz din Teman, a zis:

Iov 15:1 Iov 22:1

2
„De multe ori în viaţă ţi s'a vorbit în dodii?
  Pe cine crezi tu oare că'nmoi cu vorbe grele?
3
Că iată, tu, cel care pe mulţi i-ai învăţat
  şi multe mâini slăbite le-ai împuternicit,

Ir 20:14 Evr 12:12

4
tu, cel ce prin cuvinte bolnavi ai ridicat
  şi din genunchi nevolnici făcut-ai îndrăzneţi,

Is 35:2

5
acum, când şi pe tine durerea te-a atins,
  te-ai aruncat asupră-i a...
6
Ce? frica ta de Domnul b e oare nebunie?
  şi tot aşa nădejdea? şi calea ta cea dreaptă?
7
Adu-ţi aminte: care din cei curaţi s'a stins?
  sau când pierit-au oare cei drepţi, cu toţi ai lor? c
8
Pe cât ştiu eu, aceia ce ară rătăcire
  şi seamănă durere, pe-acestea le culeg.

Iov 15:35 Ps 007:14 Ps 128:3 Pr 22:8

9
Ei prin porunca'naltă a Domnului se sfarmă
  şi prin suflarea joasă-a mâniei Lui se sting.

2Rg 22:16 Iov 15:30 Is 11:4 2Tes 02:8

10
A leului tărie şi răcnetul leoaicei
  s'au stins, ca şi trufia balaurilor mari.

Ps 057:6 Is 05:29

11
Furnicoleul d moare că n'are ce mânca,
  iar puii de leoaică se duc care'ncotrò.

Ir 20:18

12
Din tot ce-ai spus, o vorbă de-ar fi adevărată,
  nimic din aste rele nu te-ar fi'ntâmpinat.
Minunile Lui toate, o şoaptă în auz.
13
Atunci când spaima nopţii şi-a vocii ei întoarse e
  devine spaimă'n oameni,

Iov 33:15

14
cutremur mă cuprinde şi spaimă mă cuprinde
  şi oasele din mine le-aud cum clănţănesc,

Dn 10:8

15
că vânt ca o suflare f mi-a adiat pe chip
  şi mi-a făcut şi părul şi carnea să se strângă.

Sir 27:14

16
M'am ridicat să aflu, dar n'am ştiut ce e;
  vedeam, dar nici o formă aievea'n văzul meu,
  ci numai în ureche o şoaptă de vânt lin g:
17
La Domnul său, e oare vreun muritor curat?
  prin fapta lui, e oare un om fără prihană?

Iov 09:2 Iov 15:15 Iov 25:4

18
Că dacă nu se'ncrede nici chiar în servii Săi,
  şi dacă chiar în îngeri El află ceva strâmb,

2Ptr 02:4 Iuda 6:

19
cu cât mai mult în viermii bordeielor de lut
  – un lut din care, iată, şi noi suntem făcuţi –,
  în cei ce pier asemeni cu fluturii de noapte:

Iov 25:6 Iov 13:28 2Co 05:1

20
erau de dimineaţă, iar seara nu mai sunt;
  s'au dus, fără să-şi afle în ei nici o scăpare;

Ps 036:2 Ps 036:36 Is 38:13

21
asupră-le suflare, şi, iată, s'au uscat;
  pierit-au, că n'avură în ei înţelepciune.

Ps 036:2 Iona 04:3

[ VTVechiul Testament

[ IovIov
[ Cap. 5 ]CAPITOLUL 5
Cuvântul lui Elifaz (continuare).
1
Hai, strigă, dacă bănui că-i cine să te-asculte,
  sau dacă vezi cu ochii vreun înger din cei sfinţi!
2
Mânia îl ucide pe cel lipsit de minte,
  aşa cum gelozia-l omoară pe răzleţ.

Sir 30:24

3
Eu am văzut nebunul cum prinde rădăcină,
  dar şi degraba'n care statura i-a pierit.

Ps 036:35-36

4
Copiii lui departe-s de pragul mântuirii;
  sunt trişti în umilinţă la poarta celor mici
  şi'n lume n'au pe nimeni să-i scape din ce sunt;
5
strânsura lor din holde doar drepţii vor mânca-o,
  din răul ce-i apasă ei nu vor fi scăpaţi,
  tăria lor din urmă în spulber va pieri.
6
Că suferinţa'n sine nu iese din pământ,
  aşa cum nici durerea nu-i odrăslită'n munţi,
7
ci omul e acela ce naşte suferinţa
  precum vultùrii tineri se-avântă spre'nălţimi a.

Iov 14:1 Ecc 06:7

8
Eu însă doar pe Domnul, pe El Îl voi ruga,
  şi-L voi chema pe Domnul Atoateţiitorul,
9
pe Cel ce face lucruri măreţe, necuprinse,
  slăvite, minunate şi multe fără număr;

Iov 09:10 Iov 37:5 Ps 071:18 Ps 144:3

10
pe Cel ce udă faţa pământului cu ploaie
  precum trimite apă spre cele de sub cer;

Iov 36:27 Iov 38:28 Ps 071:19 Ps 103:10 Ps 144:3 Ps 146:8

11
pe Cel ce le înalţă smeriţilor smerenia
  şi-i cheamă iar la viaţă pe cei ce stau să piară;

Lc 01:52 Iac 04:10

12
pe Cel ce'ntoarce planul isteţilor, încât
  zadarnică le fie a mâinilor lucrare.

Ne 04:9 Ps 032:10 Is 44:25 1Co 03:19

13
El pe'nţelepţi îi prinde în viclenia lor b
  aşa ca sfatul celor dibaci să se răstoarne.

2Rg 17:14 Ne 04:9 Pr 21:30 Ir 08:9 1Co 03:19

14
Acestora'ntuneric le-o fi'n amiaza-mare,
  în plină zi umbla-vor ca noaptea, pipăind.

Dt 28:29

15
De sabie pieri-vor,
  iar cel slăbit scăpa-va din mâna celui tare.
16
Aşa se va întoarce nădejdea la cel slab
  în timp ce gura celui asupritor se-astupă.

Ps 106:42

17
O, fericit e omul pe care-l mustră Domnul,
  cel ce'n dojană-L află pe-Atoateţiitorul!

Ps 093:12 Pr 03:11 Evr 12:5 Iac 01:12 Ap 03:19

18
Că rana El o face şi-apoi tot El o leagă,
  cu-aceeaşi mână bate şi-alină vindecând.

Dt 32:39 Naum 01:3

19
De şase ori din şase necazuri te va scoate,
  a şaptea oară răul nicicum nu te-o atinge c.

Ps 090:15 Is 43:1 Naum 01:3

20
La timp de'nfometare te va scăpa din moarte,
  în luptă te va scoate din ghearele de fier.

Ps 032:19 Ps 036:19

21
Tot El te va ascunde, ferit de biciul limbii,
  de rele viitoare n'ai cum să te mai temi.

Ps 054:22

22
De cei fără de lege, de cei nedrepţi, vei râde,
  şi nu te vei mai teme de fiarele pădurii;
23
în câmp sălbăticiunea va sta cu tine'n pace d.

Ps 090:13 Is 11:6 Os 02:20

24
În pace-ţi vei şti casa
  şi'n cortul tău vieaţa fără păcat va fi.
25
Vei şti că mulţi la număr te-or pomeni urmaşii,
  că fiii tăi, de-asemeni, ca iarba de pe câmp.
26
Către mormânt veni-vei ca grâul copt la vreme
  şi secerat, ca snopul la vreme strâns din holdă e.

Sir 41:2

27
Pe toate-acestea, iată, aşa le-am cercetat,
  aşa le-am auzit;
  e rândul tău de-acuma să ştii ce-ai de făcut“.

[ VTVechiul Testament

[ IovIov
[ Cap. 6 ]CAPITOLUL 6
Răspunsul lui Iov.
1 Şi răspunzând Iov, a zis:
2
„O, dac'ar fi catargul să-mi strângă sus frământul a,
  durerile să-mi pună'n balanţă pe tipsii,
3
acestea-ar fi mai grele decât nisipul mării;
  de-aceea, pe cât pare, mi-i vorba dezlânată.

Pr 27:3

4
Că'n trupul meu înfipte-s a' Domnului săgeţi;
  a lor întărâtare tot sângele mi-l soarbe b
  şi roiul lor mă'mpunge când vorba mi-o încep.

Dt 32:23 Iov 30:14 Iov 31:6 Ps 037:2 Ps 044:5

5
Au va zbiera asinul sălbatic de-i sătul?
  mugi-va oare boul cu ieslea plină'n faţă?
6
poţi să mănânci o pâine făcută fără sare?
  şi unde-i oare gustul cuvintelor deşarte?
7
Că'n sufletul din mine nu-i chip de alinare,
  mâncarea mea duhneşte-a miros urât de leu.
8
Că dacă Domnu-mi cheamă pe buze rugăciunea,
  atuncea şi nădejdea tot El o să mi-o dea.
9
De vreme ce-a'nceput-o, rănească-mă deci Domnul,
  dar tot El, pân'la urmă, să nu mă nimicească.

Iov 07:16 Iov 13:21

10
Mormânt fie-mi cetatea peste-ale cărei ziduri
  săream; eu nu-mi ţin partea, căci sfintele cuvinte
  – a Domnului rostire – eu nu le-am înşelat.
11
Căci ce putere oare am eu ca să mai rabd?
  sau câte zile'n faţă pân'viaţa mi-o ridică?
12
Tăria mea e oare tărie ca de piatră?
  sau carnea mea e oare o carne de aramă?

1Co 10:13

13
Au nu în El nădejdea întreagă mi-o puneam?
  şi, iată, ajutorul s'a'ndepărtat de mine.
14
Departe-mi este mila,
  şi-a Domnului veghere mă trece cu vederea. c
15
Ai mei cei de aproape n'au căutat spre mine;
  ca pe o albie seacă de râu m'au părăsit,
  ca valul m'au trecut.

Iov 19:13 Ps 087:18 Sir 40:13

16
Temuţii mei se-aruncă asupră-mi ca un viscol,
  ca sloiuri mari de gheaţă
17
ce'ncep să se topească de cum dau de căldură,
  că n'a rămas nici urmă acolo unde-au fost.
18
Aşa şi eu, aicea, de toţi sunt părăsit;
  parc'am pierit, sunt singur, de casă'nstrăinat.
19
Priviţi acèle drumuri pe care merg Temanii,
  şi căile din Saba d, voi, cei ce ştiţi s'alegeţi e!
20
Preţ ruşinos plăti-vor
  acei ce-şi pun nădejdea în bani sau în cetăţi.
21
Iar voi, voi fără milă m'aţi asuprit pe mine;
  acum, văzându-mi rana, cu spaimă să vă temeţi!
22
Ce?: de la voi cerut-am vreodată de pomană?
  sau de puterea voastră am eu nevoie-acum
23
să mă scăpaţi din mâna potrivnicilor mei
  ori să mă scoateţi teafăr din gheare de tiran?
24
Hai, fiţi-mi voi didàscali, şi eu voi amuţi;
  sau dacă oareunde m'am înşelat, spunèţi-mi!
25
Dar, vai!, ce dezlânată e vorba celui drept! f
  Că nu din partea voastră voi cere eu tărie,
26
şi nici mustrarea voastră o să-mi astupe gura;
  de limba voastră dulce de-acuma sunt sătul.
27
Aşa cum voi asupra orfanului cădeţi,
  cădeţi acum asupra prietenului vostru.
28
Mă uit în ochii voştri şi nu vă voi minţi.
29
Staţi jos, cu luare-aminte, şi să nu fiţi nedrepţi,
  ci fiţi şi voi odată'mpreună cu cel drept,
30
că'n gura mea nu este nici pic de strâmbătate.
  Au nu gâtleju-acesta priceperi cercetează?

[ VTVechiul Testament

[ IovIov
[ Cap. 7 ]CAPITOLUL 7
Răspunsul lui Iov (continuare).
1
Au pe pământ nu-i viaţa'ncercare pentru om?
  şi viaţa lui nu-i oare-a tocmitului cu ziua,

Iov 14:6 Sol 02:1

2
a slugii care'n umbră se-ascunde de stăpân,
  a calfei cu simbrie în aşteptarea plăţii?
3
Aşa şi eu, răbdat-am atâtea luni deşarte,
  şi nopţi de suferinţă cumplită mi s'au dat.
4
Mă culc şi zic în sinemi: Când oare va fi ziuă?;
  mă scol şi spun asemeni: Când oare va fi seară?;
  şi-s plin de suferinţă din noapte până'n zori.

Dt 28:67

5
A viermilor putoare tot trupul mi-l frământă;
  îmi răzuiesc puroiul, şi ciobul se înmoaie.

Iov 02:7

6
Că viaţa mea'n balanţă mai slabă-i decât graiul a
  şi s'a topit în hăul nădejdilor deşarte.

Iov 08:9 Ps 089:5-6 Is 38:12 Iac 04:14

7
Adu-Ţi aminte [Doamne], că viaţa mea-i suflare,
  că tot ce-i bun rămas-a 'napoi de ochiul meu,

Ps 038:11

8
că ochiul strâns asupră-mi nu va mai da de mine,
  că ochii Tăi m'or cere, dar eu nu voi mai fi,

Ps 038:11

9
cum nici pe cer e norul ce-a fost şi s'a topit.
  Aşa coboară omul în iad b şi nu mai urcă;

Sol 02:2 Ps 038:11

10
la casa lui, acolo, nicicând se va întoarce,
  şi dacă da, nici vatra, nu, nu-l va mai cunoaşte.

Ps 102:16

11
Aşa că eu de-acuma nu-mi voi mai ţine gura;
  din marea-mi suferinţă voi face-o să vorbească,
  cu inima cuprinsă de-amar o voi deschide.
12
Sunt eu cumva o mare? sunt eu cumva balaur
  să pui asupră-mi strajă? c
13
Că dacă-mi zic: E vremea să mă alinte patul,
  să fiu doar eu cu mine în aşternutul meu,

Sir 40:4

14
Tu mă'nspăimânţi cu visuri, şi'n spaime pui vedenii,

Sir 40:4

15
zburdalnicul meu suflet rupându-mi-l de duh
  şi oasele, de moarte. d
16
Că nu trăiesc cât veacul, să'ndur la nesfârşit;
  hai, lasă-mă în pace cu viaţa-mi găunoasă!...

Iov 06:9

17
Ce-i omul, că Tu Însuţi l-ai ridicat în slăvi?
  ce-i omul, ca Tu Însuţi să nu-l scapi din vedere, e

Ps 008:5 Ps 143:3

18
să ai un ochi asupră-i din seară până'n ziuă
  şi'n ceasu-i de odihnă să-l iei la întrebări?
19
O, până când mă'nvălui, şi până când m'acoperi,
  şi până când n'am tihnă nici să-mi înghit scuipatul?
20
Dac'am greşit, ce oare pot face eu? hai, spune-mi,
  Tu, Cel ce pân'şi gândul din om îl sfredeleşti?!
  De ce m'ai pus pe mine să-Ţi stau, eu, împotrivă,
  şi sarcină să-Ţi fiu? f

Iov 09:29

21
De ce fărădelegea Tu nu vrei să mi-o uiţi
  şi pentru ce păcatul din mine nu mi-l speli?...
  Şi-acum, merg în pământ;
  curând s'o face ziuă, dar eu nu voi mai fi.“

Iov 16:22

[ VTVechiul Testament

[ IovIov
[ Cap. 8 ]CAPITOLUL 8
Cuvântul lui Bildad.
1 Atunci Bildad din Şuah a răspuns, zicând:

Iov 18:1 Iov 25:1

2
„Mult oare-o să mai turui de lucruri ca acestea?
  Ţi-e gura ca un iureş al vorbelor vântoase!
3
Au face Domnul lucruri nedrepte judecând?
  sau tulbură dreptatea Atoatefăcătorul?

Dt 32:4 2Par 19:7 Iov 34:10 Rm 03:5

4
Feciorii tăi asupră-I păcate de-au făcut,
  El i-a lăsat pe mâna nelegiuirii lor.
5
Dar tu s'alergi la Domnul Atoateţiitorul

Iov 22:23

6
rugându-te; te-ascultă, de eşti curat şi drept,
  şi cumpăna a dreptăţii la loc El ţi-o aşază,

Iov 22:23

7
încât ce-a fost'nainte ţi s'o părea puţin
  pe lângă ce, la urmă, va fi de negrăit.

Iov 42:10

8
Întreabă-i pe cei care au fost'naintea noastră,
  adulmecă poteca bătută de părinţi.

Dt 04:32

9
Că noi de ieri doar suntem, şi nu ştim chiar nimic;
  că viaţa noastră'n lume nu e decât o umbră.

Iov 07:6 Iov 14:2 Ps 038:6 Ps 101:11 Ps 143:4 Sol 02:5

10
Da, ei ţi-or spune-acestea, şi ei te-or învăţa,
  din inimă scoţându-şi cuvinte de-acest fel:
11
Au papura se prinde'n pământul fără apă?
  au trestia se'nalţă de n'are umezeală?
12
Dar iarba fără apă, nu se usucă oare
  chiar stând pe rădăcină'nainte de-a fi tunsă?

Ps 128:6 Ir 17:6

13
Aşa-i sfârşitul celor ce L-au uitat pe Domnul
  şi-aşa se veştejeşte nădejdea'n cel păgân:

Iov 11:20 Ps 111:10 Pr 10:29

14
el are locuinţă, dar ea-i nelocuită,
  iar cortul său se duce ca pânza de paing;
15
el casa şi-o propteşte, dar ea nu stă'n picioare
  şi, de-i va pune scoabe, ea tot nu se va ţine;
16
el verde stă sub soare
  şi doar din putrejune un ram îi odrăsleşte;
17
odihna lui, odihnă pe un morman de pietre,
  iar viaţa lui, o viaţă încercuită'n stânci. b
18
De l-a'nghiţit ţărâna, ţărâna va minţi:
  – Nicicând nu l-am văzut!...
19
Aşa va fi surparea lipsitului de crez,
  şi din pământ un altul în sus va odrăsli.
20
Că Domnul nu-i alungă din Sine pe cei buni c,
  cum nu primeşte darul din mâna celui rău.

Ps 036:17-18

21
Că gura celor vrednici d s'o umple iar de râset
  şi buzele lor pline vor fi de mulţumiri.
22
Vrăjmaşii lor de-a pururi s'or îmbrăca'n ruşine,
  aşa cum joacă'n cumpeni cel fără Dumnezeu.“

Ps 034:26

[ VTVechiul Testament

[ IovIov
[ Cap. 9 ]CAPITOLUL 9
Răspunsul lui Iov.
1 Atunci Iov a răspuns, zicând:
2
„Adevărat, ştiu bine că totul e cum spui:
  Cum poate pământeanul să fie drept la Domnul?

Iov 04:17 Iov 25:4 Ps 142:2 Ecc 06:10 Is 10:15 Sir 07:5 1Co 04:4

3
Că dac'ar vrea să steie cu El la o voroavă,
  ar îngăima de-a surda,
  că n'ar putea răspunde o vorbă la o mie.

Ies 34:7 Ps 142:2 Ecc 06:10

4
El e'nţelept la cuget, puternic e şi mare:
  cine I-a stat vreodată'mpotrivă şi-a învins?

Iov 37:23 FA 09:5

5
Cel ce'nvecheşte munţii fără ca ei s'o ştie,
  Cel ce'n mânie-i surpă,

Ir 51:25 Mt 17:20

6
Cel ce pământu-l face să joace'n temelii,
  să tremure din stâlpi,
7
El, Cel ce suflă'n soare şi-acesta nu răsare
  şi stelelor le pune deasupră-le pecete,

Ios 10:13 4Rg 20:11

8
Cel ce prin Sine Însuşi tot cerul l-a întins
  şi umblă ca'n câmpie pe valurile mării,

Ir 51:15 Mt 14:25

9
Cel ce-a făcut Luceafăr-de-seară şi Pleiade
  şi Orion şi stele'n Cămări-de-miazăzi a,

Iov 38:31 Sir 16:27

10
El, Cel ce face lucruri adânci, de nepătruns,
  slăvite, minunate şi multe fără număr!...

Iov 05:9 Rm 11:33

11
De trece pe deasupră-mi, El trece şi nu-L văd;
  de mi-a trecut pe-alături, S'a dus şi n'am ştiut.
12
Că dacă El alungă, e cineva să'ntoarcă?
  e cineva în stare să-I spună: – Ce-ai făcut?

Dn 04:35 Is 10:14 Is 14:27 Is 43:13

13
De-i mânios, El poate mânia să Şi-o 'ntoarcă;
  sub El se încovoaie toţi monştrii b de sub cer.

Naum 01:6 Sol 05:14

14
O, dac'ar vrea s'asculte cu grijă la ce spun!

Sol 05:14

15
Chiar dac'aş fi'n dreptate, El nu m'ar asculta,
  şi'n faţa judecăţii mă voi ruga de milă;

Iov 10:7

16
şi chiar de L-aş chema eu, şi El m'ar asculta,
  eu nici atunci n'aş crede că El m'a auzit,
17
El, Cel ce mă sfărâmă cu-o mână de'ntuneric
  şi, de mă face ţăndări, nu-I trebuie pricìnă.
18
Că de la El răgazuri nu am nici să răsuflu
  şi-s plin de-amărăciune.

Rut 01:20

19
De-i vorba de putere, El este Cel-Puternic,
  şi judecăţii Sale-i va sta'mpotrivă cine?
20
Că, chiar de am dreptate, cu gura mea mă'nvinui,
  şi, de-s fără prihană, tot vinovat voi fi.

Sir 07:5

21
De sunt fără prihană, nici sufletu-mi n'o ştie;
  un singur lucru ştie: că viaţa mi se ia.

1Co 04:4

22
Am zis deci: – Pe cel mare ca şi pe cel puternic
  îi termină mânia,
23
cei răi sfârşind în pace prin moarte minunată,
  în timp ce drepţii lumii ajung de râsul lumii,
24
că daţi au fost pe mâna ce-o'ntinde necuratul.
  El este Cel ce leagă la ochi judecătorii
  – şi dacă'n asta nu-i El, atuncea cine e?
25
Mai grabnică mi-i viaţa decât alergătorul,
  că fuge şi n'o ştie;

Iov 14:1 Ps 089:9-10 1Co 07:29

26
rămân niscaiva urme din drumul unei nave
  sau când vultùrul zboară cătându-şi de mâncare?

Sol 05:11

27
Că, chiar dacă mi-ai spune: – Uita-voi tot ce-am zis!,
  de-mi voi pleca privirea în jos, voi suspina.
28
Mă clatin din întregul alcătuirii mele,
  ştiind că fără vină Tu nu mă vei lăsa.
29
Şi dacă-s cu prihană, atunci de ce nu mor?

Iov 07:20

30
Că, dacă cu zăpadă fiinţa mi-aş spăla-o
  şi de mi-aş curăţi-o cu mâinile curate,

Ps 072:13 Ir 02:22

31
Tu chiar şi-atunci mocirla mi-ai da-o să mă scald,
  aşa ca şi veşmântul să-mi fie prins de silă.
32
Că nu eşti om ca mine, să-Ţi stau eu împotrivă
  şi-apoi la judecată să mergem amândoi.

Ecc 06:10 Ir 49:18

33
O, dac'ar fi la mijloc un altul, care mustră
  şi poate să asculte ce spune fiecare,
34
să ia de lângă mine toiagul ce se'ncruntă,
  aşa ca eu să nu mă'ngrozesc de teama lui,

Ps 088:32

35
să nu-mi mai fie frică de ceea ce voi spune...;
  că, altfel, nu'ndrăznesc!

1Co 04:4

[ VTVechiul Testament

[ IovIov
[ Cap. 10 ]CAPITOLUL 10
Răspunsul lui Iov (continuare).
1
Trudit pân' la durere e sufletul din mine a;
  de-acum voi da frâu liber cuvintelor spre El,
  grăindu-I din amarul ce sufletu-mi cuprinde.
2
Voi zice către Domnul: – Nu mă'nvăţa păgân!
  De ce? din ce pricină m'ai judecat aşa?
3
Ţi-e bine Ţie dacă fac eu o strâmbătate?
  că Tu nu iei aminte la plăsmuirea Ta,
  ci'n sfatul strâmbătăţii, acolo-Ţi e amintea!
4
Vezi Tu aşa cum vede un pământean de rând?
  Au vei vedea Tu lumea precum o vede omul?

1Rg 16:7

5
Au sunt zilele Tale ca viaţa omenească
  şi anii Tăi sunt oare ca anii omeneşti,

Ps 101:27

6
ca să Te ţii de urma fărădelegii mele
  şi să-mi scrutezi păcatul la fiecare pas,
7
atunci când Tu ştii bine că n'am făcut nimic
  şi că din mâna-Ţi tare nu-i nimeni să mă scape?

Iov 09:15 Sol 16:15

8
Cândva mâinile Tale mi-au plăsmuit un chip b
  şi m'au făcut; pe urmă, sucind-o, m'ai lovit.

Ps 118:73

9
Adu-Ţi aminte astăzi: din lut m'ai plăsmuit
  şi'n lut mă vei întoarce c.

Fc 02:7 Iov 33:6

10
Nu Tu, ca pe un lapte, m'ai muls din nefiinţă
  şi, precum caşul proaspăt, cu cheag m'ai închegat?

Sol 07:2

11
În piele şi în carne tot Tu m'ai îmbrăcat
  şi mi-ai ţesut lăuntrul din oase şi din nervi;

Ps 138:13

12
cu viaţă şi cu milă m'ai binecuvântat
  şi veghea Ta de pază i-a stat suflării mele.
13
Din tot ce porţi în Tine, eu ştiu că Tu poţi totul
  şi că nimic în lume nu-Ţi e cu neputinţă.

Mc 10:27

14
De voi greşi, vei ţine asupră-mi ochi de pază;
  de fac fărădelege, nu-Ţi sunt nevinovat.

Ps 089:8

15
De săvârşesc păcatul, e vai şi-amar de mine,
  iar dacă-s drept, nici capul nu pot să mi-l ridic,
  aşa cum sunt, cu mintea 'mpănată de dispreţ.
16
Ca pe un leu în fugă Tu mă vânezi spre moarte
  şi-apoi, sucindu-Ţi gândul, cu greu mă laşi din mână d,
17
reînnoind asupră-mi ispite de tot felul;
  cu marea Ta mânie Te-ai mâniat pe mine
  şi-ai năpustit asupră-mi bulucuri de piraţi.

Iov 19:12

18
De ce m'ai scos din pântec? de ce nu mi-am dat duhul,
  ca nici un ochi pe lume să nu mă fi văzut,

Iov 03:11

19
şi să fi fost atuncea ca şi cum n'aş fi fost?
  De ce din sânul mamei nu m'ai mutat în groapă?
20
Vieaţa mea nu-i oare, şi-aşa, destul de scurtă?:
  Ci lasă-mă să-mi dărui o leacă de odihnă

Ps 038:13

21
'nainte de-a purcede pe calea fără'ntoarceri,
  acolo, în tărâmul de neguri şi'ntuneric,

Iov 16:22 Ps 087:6 Ps 087:13 Ecc 11:8

22
în întuneric veşnic, tărâm fără lumină
  şi fără văz în viaţă de oameni muritori“.

Iov 03:19

[ VTVechiul Testament

[ IovIov
[ Cap. 11 ]CAPITOLUL 11
Cuvântul lui Ţofar.
1 Şi răspunzând Ţofar din Naamah, a zis:

Iov 02:11 Iov 20:1

2
„Cel ce grăieşte multe nu va primi răspuns?
  cel ce grăieşte bine părea-se-va şi drept?
  Blagoslovit e omul cel cu vieaţa scurtă!

Pr 10:15

3
Nu fi bogat în vorbe,
  că nu e nimeni care să ţi se'mpotrivească.
4
Aceasta, fi'ndcă tu zici: curat sunt eu în fapte,
  şi'n faţa Lui, de-asemeni, eu sunt fără prihană.
5
Dar dacă Domnul Însuşi ar fi să-ţi cuvinteze
  şi buzele spre tine ar fi să le deschidă
6
şi-apoi să-ţi povestească puterea'nţelepciunii
  – că ea'ndoită fi-va acelor ce-s ca tine –,
  atunci vei şti că cele ce Domnul ţi-a trimis
  sunt pe măsura celor ce le-ai păcătuit.

Ps 050:6

7
Găsi-vei tu o urmă din ceea ce e Domnul?
  ajuns-ai tu vreodată la marginile trase
  de Cel-Atotputernic?

Ps 138:8 Rm 11:33 Co 02:10

8
Înalt e cerul! Bine, înalt; şi ce vei face?
  de-s mai adânci hotare decât în iad, ce ştii tu?,

Ps 138:8 Ir 23:24

9
– sau trase pe întinderi mai lungi decât pământul,
  mai late decât marea? –
10
Şi dacă El pe toate le va strica, e oare
  vreun om în lumea asta să-I spună: – Ce-ai făcut?...
11
Că El cunoaşte fapta celor fără de lege,
  El vede pasu-alături şi nu închide ochii.

Ps 093:9-11

12
Dar muritorul jalnic înoată în cuvinte
  şi-ajunge ca asinul sălbatic în pustie.
13
Iar tu, de-ai pus în tine o inimă curată
  şi dacă tinzi la ceruri cu mâinile spre El,
14
de ţi-a rămas în mână ceva fărădelege
  şi faci ca ea să fugă departe de la tine
  şi'n felul tău de viaţă ce-i strâmb să nu rămână,

Is 01:16-18

15
atunci îţi va fi faţa ca iezerul în soare
  şi, dezbrăcat de tină, te-ai scuturat de spaime;

1In 03:21

16
atunci amara trudă o vei fi dat uitării
  ca pe un val, şi groaza nu-ţi va lovi simţirea;
17
atunci şi rugăciunea-ţi va fi ca un luceafăr
  şi viaţă răsări-va din miezul tău de zi a;

Ps 036:6 Is 58:8

18
având nădejde'n tine, vei fi încrezător,
  din griji şi'ngrijorare îţi răsări-va pace.

Ps 004:8

19
Căci, liniştit fiindu-ţi, nu-ţi vei avea războinici
  şi de-ai avut, sucind-o, se vor ruga de tine;

Lv 26:5 Ps 090:8 Ps 004:8

20
pe-aceştia mântuirea-i va părăsi de tot,
  fi'ndcă'ntru ei nădejdea nu e decât pierzare
  şi ochii celor aprigi se vor topi de plâns“.

Iov 08:13 Iov 18:14

[ VTVechiul Testament

[ IovIov
[ Cap. 12 ]CAPITOLUL 12
Răspunsul lui Iov.
1 Şi răspunzând Iov, a zis:
2
„Nu'ncape îndoială că voi sunteţi poporul a
  şi că înţelepciunea se va sfârşi cu voi!...
3
Dar inima din mine e-aceeaşi ca şi-a voastră.

Iov 13:2

4
Cel drept, fără prihană, acum e râsul-lumii:

Iov 17:6 Sol 05:3-5

5
La un soroc ajunge sub alţii să'ngenunche
  şi casele să-i fie prădate de nemernici. b
6
Cel rău să nu se-aştepte să fie fără vină,
  cum crede că-s aceia ce-L părăsesc pe Domnul,
  că-adică niciodată nu vor avea certare. c

Iov 21:7 Ps 072:3 Ir 12:1

7
Ci'ntreabă-le pe vite, şi ele îţi vor spune,
  şi păsările zării, şi ele-or povesti;

Rm 01:10

8
vorbeşte cu pământul, şi el te lămureşte,
  dar şi cu peştii mării, iar ei vor tâlcui.

Rm 01:10

9
Din toate-acestea, cine'ntru sfârşit nu va cunoaşte
  că ele, toate-acestea, de Domnu-au fost făcute,

Pr 16:5 Am 03:6-7 Rm 01:10

10
de Cel ce ţine'n mână vieaţa-a tot ce-i viu
  şi duhul a tot omul?

Ps 103:28-29 Dn 05:23 FA 17:25 FA 17:28 Evr 12:9

11
Urechea osebeşte cuvintele'ntre ele
  aşa cum cerul gurii bucatele le gustă.

Iov 34:3

12
În vremea'ndelungată va sta înţelepciunea,
  în viaţa'ndelungată se va găsi ştiinţa.

Iov 15:10 Iov 32:7 Iov 37:23 Sir 32:3

13
La El e'nţelepciunea, la El este puterea,
  şi tot la El e sfatul şi darul de-a pricepe.

Dn 02:20 Sol 07:22 Sol 07:25 Sir 16:20

14
Că dacă El dărâmă, cin' va zidi la loc?
  şi pe un om de-l pune sub cheie, cine-l scoate?

Is 22:22 Is 25:2 Ap 01:18 Ap 03:7

15
De va opri El apa, se va usca pământul,
  iar dacă-i dă frâu liber, îl pierde prăbuşindu-l.

Fc 07:11

16
A Lui este puterea, a Lui este tăria,
  la El este ştiinţa şi darul de-a pricepe.

Iov 37:23

17
Pe sfetnici El îi duce, desculţi, în grea robie,
  judecătorii lumii se îngrozesc de El;

Is 29:14

18
Pe regi El îi aşază pe tronurile lor,
  dar tot El le şi leagă mijlòcu'n cingătoare d;

Dn 02:21

19
El este Cel ce-i duce pe preoţi în robie,
  şi pe mai-marii lumii, puternici, îi prăvale.

Lc 01:52

20
El taie vorba e celor de tot încrezători,
  bătrânilor le ştie priceperea. Tot El

2Tes 02:11

21
îi face de ocară pe cei ce sunt mai-mari
  şi pe smeriţi îi urcă.

Ps 106:40 Is 40:23

22
El scoate la iveală adâncuri de'ntuneric
  şi tot El umbra morţii o trage spre lumină.

Dn 02:22 Mt 10:27 Lc 08:17 Lc 12:2

23
Pe neamuri le sporeşte şi-apoi tot El le pierde,
  le risipeşte'n larguri şi tot El le adună.
24
El inimile celor mai-mari ai lumii strâmbă
  şi-i lasă'n rătăcire pe căi necunoscute,

Ps 075:12 Is 23:11

25
să pipăie doar bezna, şi nicidecum lumina,
  şi'n gol să rătăcească asemeni celui beat.

Is 29:9 Is 59:10

[ VTVechiul Testament

[ IovIov
[ Cap. 13 ]CAPITOLUL 13
Răspunsul lui Iov (continuare).
1
Pe toate-acestea, iată, cu ochiul le-am văzut,
  cu propria-mi ureche, la fel, le-am auzit.
2
Ştiu tot atât de multe pe câte ştiţi şi voi
  şi'n iscusinţa minţii eu nu sunt mai prejos.

Iov 12:3 Iov 15:9

3
Dar nu!, ci eu cu Domnul vreau astăzi să vorbesc,
  Lui astăzi socoteală să-I dau, dac'o să vrea.
4
Că, iată, voi îmi sunteţi ca nişte doctori strâmbi
  şi vraci de rele, toţi.

Iov 16:2

5
Şi, oh!, de-aţi amuţi,
  să-i daţi şi voi oleacă târcol înţelepciunii!...

Pr 17:28

6
Dar ascultaţi-mi vorba în apărarea mea,
  luaţi aminte bine cum judec eu rostind.
7
Ştiţi voi că înaintea lui Dumnezeu grăiţi,
  că, stându-I înainte, voi îndrugaţi minciuni?
8
sau că vă îndoiţi?
  sau că pe voi'nainte-I judecători vă faceţi?
9
Că binele s'o ţine – el, cel puţin – de voi,
  şi dacă faceţi totul, vă veţi lipi de Dânsul.
10
Aceasta nu înseamnă că El n'o să vă mustre,
  dar de-Şi ascunde faţa, voi vă veţi minuna.

Dt 10:17

11
Au nu a Lui mânie vă bagă'n sperieţi,
  şi frica Lui, nu-i oare cea care vă turteşte?
12
Atunci trufia voastră se face ca cenuşa
  şi trupul ca argila.
13
Tăceţi, ca eu să glăsui şi să-mi înmoi mânia,
14
cu dinţii apucându-mi bucăţi din carnea mea
  şi sufletul, întregul, punându-mi-l în palmă a.
15
Chiar dacă El, Cel-Tare, nu-Şi va'nceta prigoana,
  eu tot am să mă apăr, grăind, în faţa Lui;
16
aceasta-mi va fi mie arvună mântuirii,
  de vreme ce minciuna nu'ncape'n faţa Sa.

Mt 07:22-23 Flp 01:19

17
O, ascultaţi-mi vorba, cuvintele-ascultaţi-mi,
  vă cer să luaţi aminte la ce voi povesti!
18
Că, iată, eu aproape-am ajuns de judecată
  şi ştiu că'n judecată eu sunt cel cu dreptatea.

Iov 34:5

19
E cineva să-mi deie vieaţa'n judecată?
  că dacă da, atuncea eu tac şi încetez.
20
Doar două lucruri, două, doresc să mi le dai,
  şi-atunci de dinainte-Ţi eu nu mă voi ascunde:
21
Îndepărtează-Ţi mâna, da, ia-o de pe mine,
  iar frica Ta să nu mă cutremure de groază.

Iov 06:9

22
Apoi mă vei chema, şi eu voi auzi,
  sau Tu îmi vei vorbi, şi eu voi da răspuns.

Iov 38:3

23
Câte-am făcut păcate şi câte făr'delegi?
  Hai, spune-mi, care sunt?
24
De ce Te-ascunzi de mine
  şi crezi că eu, de-aicea, aş fi duşmanul Tău?

Iov 19:11 Iov 33:10 Ps 043:24

25
Te sperii Tu de-o frunză pe care-o bate vântul?
  Îmi stai Tu împotrivă, când eu îs funigel b,
26
de scrijeleşti pe tablă 'mpotrivă-mi ce e rău
  şi-mi pui sub ochi păcate făcute'n tinereţe

Ps 024:7 Plg 02:5

27
şi-mi vâri, ca la popreală, picioarele'n butuci,
  şi fapta cea mai mică mi-o ţii mereu sub pândă
  şi-ajungi cu luare-aminte la urma tălpii mele?...

Iov 33:11

28
Eu, cel ce se'nvecheşte ca un burduf de piele
  sau ca o haină scumpă mâncată'n pod de molii...

Iov 04:19 Is 51:8 Sir 10:9

[ VTVechiul Testament

[ IovIov
[ Cap. 14 ]CAPITOLUL 14
Răspunsul lui Iov (continuare).
1
Născutul din femeie e om cu viaţă scurtă
  şi plină de necazuri.

Iov 05:7 Iov 09:29 Ps 101:11 Sol 02:1 Sir 14:18 Sir 18:8-9 Sir 40:1 Iac 01:10

2
Ca floarea înfloreşte, şi după-aceea cade,
  şi fuge ca o umbră, şi n'are vreun răgaz.

Iov 08:9 Ps 101:11 Ps 108:23 Ps 143:4 Is 40:6-7 Sir 14:18 Iac 01:10

3
Nu-i el acel pe care l-ai luat la cercetări
  şi l-ai silit să-Ţi vină sub ochi la judecată?
4
În cazu-acesta, cine-i curat de tină? Nimeni,
  chiar dacă-i va fi viaţa o zi doar pe pământ. a

Ps 050:5 Pr 20:9 Ecc 07:20 Ecc 08:8 Is 64:6

5
Că Tu la socoteală şi lunile i-ai pus;
  i-ai pus hotar în vreme, hotar de netrecut.

Ps 138:16 Ecc 08:8

6
Mai lasă-l din privire, dă-i timp să se-odihnească,
  să-i placă şi lui viaţa măcar cât unei slugi!

Iov 07:1 Iov 07:16 Ecc 08:8

7
Că până şi copacul, tot are o nădejde:
  chiar dacă-l tai, trupina mai poate să'nflorească,
  şi nici lăstarii fragezi din ea nu vor lipsi;

Dn 04:15

8
chiar dacă rădăcina'n pământ îmbătrâneşte
  şi trunchiul printre pietre se macină murind,
9
adulmecarea apei îl face s'odrăslească
  şi va rodi crenguţe ca un răsad de ieri.
10
Dar omul, dacă moare, se prăbuşeşte'n hău,
  şi dacă muritoru-a căzut, mai mult nu e.

Sol 16:14

11
Că prin lucrarea vremii chiar marea scade'n maluri
  şi râu-şi pustieşte zăvoaiele şi seacă;
12
la fel, şi omu-adoarme şi nu se mai ridică,
  şi pân'ce va fi cerul, el nu se mai trezeşte,
  nu, nu se mai deşteaptă din somnul său adânc. b

Dn 12:2

13
Măcar de m'ai ascunde în iadul cel de jos c,
  sub pază, pân' la vremea când Ţi-a trecut mânia
  şi-ai rândui o vreme să-Ţi aminteşti de mine;
14
că dacă omul moare şi înc'ar mai trăi
  chiar când şi'ncheie viaţa cu ziua cea din urmă,
  aş aştepta'n tăcere pân'ce din nou voi fi.
15
Apoi mă vei chema, şi eu Îţi voi răspunde:
  Nu'ndepărta zidirea făcută chiar de Tine! d

Iov 10:8 Ps 089:16

16
Dar Tu ţii socoteala la tot ce fac eu zilnic
  şi nu, nimic nu-Ţi scapă din bietele-mi păcate; e

Ps 138:1

17
în sac ţii sub pecete a'mele făr'delegi
  şi însemnezi chiar orice-am greşit fără de voie.

Iz 18:22 Os 13:12

18
Aşa precum un munte'n cădere se prăvale,
  aşa precum o piatră în locu-i se'nvecheşte,
19
cum apele rod pietre
  şi'ntinsele şuvoaie duc straturi de pământ,
  aşa în om Tu spulberi puterea de-a'ndura:
20
întinzi de el pân' vine sfârşitul, şi s'a dus,
  îi schimbi înfăţişarea f şi-apoi îl dai afară.

Ecc 02:19 Ecc 09:5

21
Şi de i-au fost feciorii la număr mulţi, nu ştie,
  iar de i-au fost la număr puţini, nici asta ştie;

Ecc 02:19 Ecc 09:5

22
el ştie doar atâta: că trupul l-a durut
  şi sufletul i-a plâns“.

Ecc 09:5

[ VTVechiul Testament

[ IovIov
[ Cap. 15 ]CAPITOLUL 15
Cuvântul lui Elifaz.
1 Atunci Elifaz din Teman a răspuns, zicând:

Iov 04:1 Iov 22:1

2
„Care'nţelept răspunde cu judecăţi de vânt
  şi pântecele-şi umflă cu lacrimi bătăioase,
3
mustrând cu-atâtea vorbe'n afara cuviinţei
  şi prin cuvinte care n'aduc nici un folos?
4
Au frica ta de Domnu'ntr'atât ţi-ai lepădat-o,
  să spui astfèl de vorbe chiar stând în faţa Lui?
5
Că propriile-ţi vorbe te învinovăţesc,
  de nu cumva ales-ai să ne vorbeşti de sus a.
6
Nu eu acum te'nvinui, ci însăşi gura ta,
  şi martori împotrivă-ţi sunt chiar a'tale buze.

Mt 12:37 Lc 19:22

7
Ce dar? eşti tu întâiul-născutul dintre oameni?
  sau tu mai înainte de munţi te-ai plămădit?

Pr 08:25

8
sau tu cu-auzul stat-ai cândva la sfat cu Domnul
  şi numai întru tine s'a strâns înţelepciunea?

Is 40:13 Ir 23:18 Rm 11:34

9
Ce ştii tu'n lumea asta să nu o ştim şi noi?
  sau ce pricepi tu, oare, şi noi să nu pricepem?

Iov 13:2

10
Că şi la noi se află bătrâni şi vechi-de-zile,
  mai încărcaţi de zile chiar decât tatăl tău.

Iov 13:12 Iov 32:6

11
Puţine răni ai faţă de ce-ai păcătuit,
  că multe-ţi sunt la număr greşalele, prea multe.
12
Ce fel de îndrăzneală din inima ta curge,
  sau ce anume oare aşteaptă ochii tăi
13
de ţi-a zbucnit mânia de faţă-aici cu Domnul
  şi-ai slobozit din gură cuvinte ca acestea?
14
Căci cine, om fiind, va fi fără prihană,
  sau cum va fi curat născutul din femeie?

Fc 06:5 3Rg 08:46 2Par 06:36 Iov 25:4 Ps 142:2

15
Că dacă El nu-i crede nici chiar pe sfinţii Săi b
  şi'n dreptul feţei Sale nici cerul nu-i curat,

Iov 04:18 Iov 25:5

16
cum o să fie omul cel urîcios şi scârnav,
  acel ce nedreptatea o soarbe ca pe apă?

Iov 34:7

17
Aş vrea să-ţi spun un lucru de mare preţ. Ascultă:
  Voi povesti eu însumi, şi ce-am văzut cu ochii,
18
şi ce-au spus înţelepţii
  nimic ţinând în taină de la părinţii lor

Sol 09:17

19
(cei cărora pământul acesta le-a fost dat
  şi nimeni de-altă naţie venise printre ei). c
20
Nelegiuitu-şi duce vieaţa numa'n grijă d,
  şi'n anii daţi cu număr tiranului puternic

Iov 27:20 Pr 28:1 Ecc 07:17 Is 48:22

21
el n'are decât spaime ţipându-i în urechi,
  şi-atunci când i se pare că'n casa lui e pace
  îi vine prăbuşirea.

Lv 26:36

22
El nu mai poate crede că scapă de'ntuneric;
  sortit simţindu-şi trupul să piară sub tăiş
23
sau rânduit anume vultùrilor spre hrană,
  în sineşi el nu vede nimic decât căderea.
  Iar ziua de'ntuneric îl bântuie cu spaime,
24
nevoia şi necazul îl ţin împresurându-l
  ca pe-un voivod ce cade'nainte de-a se bate.
25
Că mâinile'mpreună şi-a ridicat spre Domnul,
  dar s'a'ncontrat cu Domnul Atoateţiitorul e
26
şi i-a ieşit 'nainte cu vorbe de ocară
  şi cu cerbicea groasă a pavezelor lui;
27
că faţa şi-a'nvelit-o pe toată cu grăsime
  şi şi-a făcut pe coapse răzoare de osânză f;

Dt 32:15 Ps 016:10 Ps 072:7 Ps 118:70

28
el va trăi'nlăuntrul cetăţilor pustii
şi va intra în case de nimeni locuite;
  şi ce-au gătit aceia va fi cărat de alţii.
29
Bogat n'o să devină, averi n'o să-i rămână,
  nici umbră nu-i va face pământului, pieziş,
30
şi nici din întuneric nu va avea scăpare;
  odrasla lui cea verde va veşteji-o vântul
  şi floarea va cădea.

Iov 04:9 2Tes 02:8

31
Să nu se'ncreadă'n sine că'n veac va dăinui,
  căci doar deşertăciune veni-va peste el.
32
Securea-l va răpune'nainte de-a-i fi vremea,
  şi tânăra-i mlădiţă putere nu va prinde.

Ps 054:23 Ps 072:19 Ecc 07:17 Iov 22:16

33
Cules ca agurida va fi, 'naintea vremii,
  şi va cădea ca floarea măslinului sătul.
34
Că mărturia celui necredincios e moartea
  şi foc va arde casa celor spurcaţi la daruri.

Is 09:18

35
În pântece ca'n sarcini va zămisli dureri,
  dar nu i se vor naşte decât deşertăciuni,
  căci el, acolo'n pântec, găteşte vicleşug.“

Iov 04:8 Ps 007:14 Is 59:4