EPISCOPI

Alegerea lor este de la Duhul Sfânt:
Duhul Sfânt v'a pus pe voi episcopi, ca să păstoriţi Biserica lui Dumnezeu, pe care El a câştigat-o cu însuşi sângele Său: FA 20, 28.
Cei din Filipi: Flp 1, 1.

Însuşirile episcopilor: 1 Tim 3.
Episcopul trebuie să fie fără prihană, ca un iconom al lui Dumnezeu: Tit 1, 7.

EUHARISTIE

Instituirea Tainei Sf. Euharistii:
Cea dintâi Euharistie a fost la Cina cea de taină: Mt 26, 19-20; Mc 14, 16-24; Lc 22, 13-20; In 13, 1-23; 1 Co 11, 23-26.
Iisus, luând pâinea şi binecuvântând, a dat apostolilor: Mt 26, 26; Mc 14, 22; Lc 22, 19; 1 Co 11, 24.
Asemenea şi paharul: Mt 26, 27; Mc 14, 23; Lc 22, 17; 22, 20; 1 Co 11, 25.

Euharistia este jertfă nesângeroasă:
Este jertfă fără de sânge pentru iertarea păcatelor: Mt 26, 28; Mc 14, 22; 14, 24; Lc 22, 19-20; 1 Co 11, 24.
Acest pahar este Legea cea Nouă întru Sângele Meu care se varsă pentru voi: Mt 26, 28; Mc 14, 24; Lc 22, 20; 1 Co 11, 25.
Este gustarea preacuratului Sânge şi Trup al lui Iisus Hristos: 1 Co 10, 16; In 6, 53-58.

Atitudinea credincioşilor faţă de Euharistie:
„Aceasta să faceţi întru pomenirea Mea“: Lc 22, 19; 1 Co 11, 24-25.
Înainte de a primi Euharistia se cere cercetare de sine: 1 Co 11, 28; 2 Co 13, 5.
Trebuie luată cu hotărârea de a duce o viaţă nouă: 1 Co 5, 7-9; 10, 2.
Harul care vine din Euharistie: In 6, 53-58; 1 Co 10, 16-17.
Biserica primară săvârşea Euharistia: FA 2, 42; 20, 7.
Învăţături pentru săvârşirea Euharistiei: 1 Co 11, 33-34.
Observare contra necinstirii Euharistiei: 1 Co 1, 20-22.

Cel ce ia Euharistia cu nevrednicie:
- este vinovat de Sângele şi Trupul lui Hristos: 1 Co 11, 27.
- cheamă asupră-şi judecata lui Dumnezeu: 1 Co 11, 30-32.
- mănâncă şi bea osândă: 1 Co 11, 29.

Jertfa pascală iudaică preînchipuia Euharistia: Iş 12, 3-11; 12, 21-28; In 1, 29; 1, 36; 1 Co 5, 7-8; 1 Ptr 1, 19; Ap 5, 6.

EVANGHELIE

Este vestea cea bună despre mântuire: Is 52, 7; Rm 10, 15; Lc 2, 10-11; 1 Co 15, 1-3; 1 Tim 1, 15.
A fost vestită de profeţi: Is 9, 1-2 şi Mt 4, 16; Is 40, 9; 41, 27; 52, 7 şi Rm 10, 15; Is 61, 1-8 şi Lc 4, 17-19; Rm 1, 1-2.

Evanghelia este:
- puterea lui Dumnezeu spre mântuire: Rm 1, 16; 1 Co 1, 18; 1 Tes 1, 5.
- cuvântul mântuirii: FA 13, 26.
- cuvântul harului: FA 14, 3; 20, 32.
- cuvântul împăcării: 2 Co 5, 19.
- veşnică: 1 Ptr 1, 25; Ap 14, 6.
- slăvită: 2 Co 6, 7; Ga 2, 5; 3, 1; 5, 7; Ef 1, 13; Col 1, 5; 1 Tim 2, 4.

Evanghelia propovăduieşte:
- harul lui Dumnezeu: FA 14, 3; 20, 32; Col 1, 5-6.
- viaţa şi nemurirea: 2 Tim 1, 10.
- cunoştinţa slavei lui Dumnezeu: 2 Co 4, 4-6.

Evanghelia dă:
- speranţa moştenirii veşnice: Col 1, 5; 1, 23.
- pace: Lc 2, 10; 2, 14; Ef 6, 15.
- îmbelşugare de binecuvântare: Rm 15, 29.

Evanghelia a fost prevestită înainte de Avraam: Fc 12, 3; 22, 18; 26, 4; FA 3, 25; Ga 3, 8.

Evanghelia a fost predicată:
- mai întâi Iudeilor: Mt 10, 6; Lc 24, 47; FA 3, 26; 11, 19; 13, 26; 13, 46.
- tuturor popoarelor: Mt 24, 14; 28, 19; Mc 13, 10; 14, 9; FA 19, 10; Rm 10, 18; Ga 2, 2; Col 1, 6; Ap 14, 6.
- la toată făptura: Mc 16, 15; Col 1, 23.
- celor săraci: Is 29, 18-19; Za 11, 7-11; Mt 11, 5; Lc 4, 18; 7, 22.
- de către Iisus Hristos: Mt 4, 23; 9, 35; 11, 5; Mc 1, 14; Lc 7, 23; 20, 1.
- de către Apostoli: Mc 14, 9; FA 14, 7; Rm 1, 15; 15, 19; Ga 4, 13; Ef 6, 19; 1 Tes 2, 9.

Apostolii şi Evanghelia:
Apostolii au primit de la Iisus Hristos puterea de a predica Evanghelia: Mt 10, 6; 28, 19; Mc 16, 15; FA 20, 24; Rm 1, 1; 1 Co 1, 17; 9, 17; Ga 1, 11-12; 1 Tim 1, 11-12.
Apostolii au fost aleşi de Dumnezeu spre a predica Evanghelia: FA 15, 7; Rm 1, 9; 2 Co 5, 19.
Evanghelia trebuie să fie propovăduită în toată lumea înainte de sfârşitul acesteia: Mt 24, 14.
Evanghelia trebuie să fie primită cu credinţă: Mc 1, 15; Flp 1, 27; 1 Tim 1, 15; Evr 4, 2.

Credincioşii şi Evanghelia:
- sunt chemaţi la mântuire prin Evanghelie: 2 Tes 2, 13-14.
- sunt mântuiţi prin credinţa în Evanghelie: 1 Co 1, 18; 15, 1-3; Ef 1, 13.
- s'au născut în Hristos prin Evanghelie: 1 Co 4, 15.

Credincioşii sunt datori:
- să ia parte la predicarea Evangheliei: Flp 1, 5.
- să nu se abată de la Evanghelie: 2 Co 11, 4; Ga 1, 6-7.
- să fie supuşi Evangheliei: 2 Co 9, 13.
- să se poarte vrednici faţă de Evanghelie: Flp 1, 27; Tit 2, 10.
- să nu fie piedică pentru Evanghelie: 1 Co 9, 12.
- să nu se ruşineze de Evanghelie: Rm 1, 16.
- să apere cu căldură credinţa în Evanghelie: Flp 1, 17; 1, 27.
- să jertfească totul, la caz de trebuinţă, pentru Evanghelie: Mc 10, 29.
- să-şi jertfească chiar viaţa pentru Evanghelie: Mc 8, 35; FA 20, 24.

Sfinţii slujitori trebuie să predice Evanghelia cu zel şi chiar cu sacrificiu:
- cu îndrăznire: Ef 6, 19.
- cu zel şi dragoste: Rm 15, 20; 1 Co 9, 17; 1 Tes 2, 8.
- fără plată: 1 Co 9, 18; 2 Co 11, 7; 1 Tes 2, 9.
Predicarea Evangheliei e o datorie de căpetenie a lor: 1 Co 9, 16.
Cel ce predică Evanghelia trebuie să trăiască după Evanghelie: 1 Co 9, 14; Ga 6, 6.
Mărturisirea credinţei în Evanghelie atrage prigoniri: Flp 1, 12; 2 Tim 1, 8; Mt 13, 21; Mc 4, 17.
Făgăduinţe celor ce suferă pentru Evanghelie: Mc 8, 35; 10, 29-30.
Prigonirile înlesnesc izbânda Evangheliei: Flp 1, 12.
Cuvântul Evangheliei e nebunie pentru cei pieritori: 1 Co 1, 18.

Atitudinea celui rău faţă de Evanghelie:
Evanghelia e acoperită de către Cel-Rău pentru cei ce pier: 2 Co 4, 3-4; Mt 13, 19; Mc 4, 15; Lc 8, 12.
Învăţătorii mincinoşi voiesc să strice Evanghelia: Ga 1, 7.
Anatema! celui ce predică altă evanghelie!: Ga 1, 8-9.

Mărturisirea Evangheliei înaintea celor ce o resping, datorie de bază a misiunii creştine: Mt 10, 14; Mc 6, 11; Lc 9, 5; 10, 11; FA 13, 51; 18, 6.

Atitudinea iudeilor faţă de Evanghelie:
Respingerea Evangheliei de către Iudei a fost prezisă: Is 53, 1; In 12, 38; Rm 10, 16.

Evanghelia - criteriu al judecăţii:
Oamenii vor fi judecaţi după Evanghelie: In 12, 48; Rm 2, 16.
Pedeapsa celor care nu se supun Evangheliei: Mt 10, 14-15; Mc 6, 11; Lc 10, 11-12; 2 Tes 1, 8-9; 2, 12; 1 Ptr 4, 17.

Evanghelia se numeşte:
Evanghelia lui Dumnezeu: Rm 1, 1; 1 Tes 2, 8; 1 Ptr 4, 17.
Evanghelia lui Iisus Hristos: Rm 1, 9; 1, 16; 2 Co 2, 12; 1 Tes 3, 2.
Evanghelia slăvită a lui Iisus Hristos: 2 Co 4, 4.
Evanghelia harului lui Dumnezeu: FA 20, 24.
Evanghelia slavei: 1 Tim 1, 11.
Evanghelia păcii: Ef 6, 15.
Evanghelia împărăţiei: Mt 4, 23; 9, 35; 24, 14; Mc 1, 14.
Evanghelia mântuirii: Ef 1, 13.
taina lui Iisus Hristos: Ef 3, 4.
Nou Testament: Evr 9, 15.
cuvântul lui Dumnezeu: 1 Tes 1, 8.
cuvântul lui Hristos: Col 3, 16.
cuvântul despre cruce: 1 Co 1, 18.
cuvântul credinţei: Rm 10, 8.
cuvântul harului: FA 14, 3; 20, 32.
cuvântul dreptăţii: Evr 5, 13.
cuvântul împăcării: 2 Co 5, 19.
cuvânt despre împărăţie: FA 13, 26.
cuvântul adevărului: 2 Co 6, 7; Ef 1, 13; Col 1, 5.
cuvântul vieţii: Flp 2, 16.
descoperirea tainei lui Iisus Hristos: Rm 16, 25.
legea libertăţii: Iac 1, 25.
slujirea Duhului: 2 Co 3, 8.
slujirea harului lui Dumnezeu: Ef 3, 2.
slujirea îndreptării: 2 Co 3, 9.
adevăr demn de bună cinstire: Tit 1, 1.
învăţătură despre buna cinstire: 1 Tim 6, 3.

FAMEN

(EUNUC): Dt 23, 1; FA 8, 27; 2 Rg 20, 18; Ir 41, 16; Mt 19, 12.

FAPTĂ

(LUCRARE)

Fapte şi puterea lor de mărturisire: Iac 1, 25; 2, 20; 3, 13; Col 3, 9; Is 52, 11.

Faptele bune sunt cerute de Evanghelie: Mt 5, 3-12; Lc 6, 20-26; FA 9, 36; 10, 38; 2 Co 9, 8; 1 Tim 6, 18; 2 Tim 2, 21; 3, 17; Tit 3, 1; 3, 8; 3, 14; Evr 13, 16.

Ele sunt:
- ca lumină: Mt 5, 16.
- ca milostenie: Mt 6, 1.

Necesitatea faptei, mai mult decât a cuvântului: Mt 7, 21; 1 Ptr 2, 15; 1 In 3, 18.

Faptele, criteriu al Judecăţii: Mt 25, 34-35; Rm 2, 6; 1 Co 3, 13-15; Ga 6, 4-9; Ap 2, 19; 3, 8; 3, 15.

Ipostaze benefice ale faptei:
- puterea faptei: Lc 6, 47; 6, 49; 24, 19; FA 7, 22.
- faptele ca plinire a adevărului: In 3, 21; 14, 12; Rm 2, 13.
- fapta ca păzire a poruncilor: In 14, 21; Sir 2, 16.
- faptele legii: Rm 3, 20; 3, 28.
- relaţia fapte-credinţă: Rm 4, 5; Iac 2, 14-25.
- cu vorba şi cu fapta: Rm 15, 18.
- a duce fapta bună până la capăt: 2 Co 8, 11-12.
- a făptui ca pentru Domnul: Col 3, 17; 3, 23.
- fapta ca lucrare cotidiană: 1 Tes 4, 11; 2 Tes 3, 10-13.
- lucrare de evanghelist: 2 Tim 4, 5.
- lucrarea noastră: Evr 6, 10.

Faptele rele:
Păcatele, în general: Pr 1, 16; 4, 16; 6, 18; Is 59, 7; Mi 2, 1; 7, 3; Rm 3, 15.
ale fariseilor: Mt 23, 15.
faptele prin care Saul prigonea Biserica: FA 9, 2; 26, 11; Ga 1, 13; Flp 3, 6.
ale falşilor slujitori: 2 Tes 3, 11; 1 Tim 5, 13; 1 Ptr 4, 15.
ale lui Satan: 1 Ptr 5, 8.

FARISEI

Sectă iudaică, partid politic: FA 15, 5.

Doctrina lor: Mt 15, 9.

Credeau în înviere: FA 23, 6; 23, 8.

Asociaţi cu vameşii şi cu păcătoşii: Mt 9, 11-13.

Tradiţionalişti exageraţi: Mt 9, 14; 12, 2-8; Lc 18, 12; 15, 1-9; Mc 7, 1-15.

Sunt condamnaţi de Iisus: Mt 23, 2-36; Lc 11, 39-44.

Au fost respinşi de:
Ioan Botezătorul: Mt 3, 7-10.
Iisus: Mt 6, 2-8; 6, 16-18; 12, 38-39; 15, 12; 15, 1-9; 16, 1-12; 21, 33-46; 23, 2-33; Lc 7, 30; 11, 14-54; 12, 1; 15, 1-9; In 7, 48.

Vor să-L prindă pe Iisus în cuvânt: Mt 12, 38; 16, 4; 19, 3; 22, 15-22; Lc 11, 16; In 6, 30.

Unii I-au slujit lui Iisus: Lc 7, 36; 11, 37; 14, 1; I-au devenit ucenici: In 3, 1; FA 15, 5; 22, 3.

Apostolul Pavel a fost fariseu: FA 23, 6; 26, 5.

FĂCĂTORUL

(vezi şi: CREATOR)

Căderea omului în idolatrie:
A-i sluji făpturii în locul Făcătorului: Rm 1, 25; 3 Rg 12, 33; Ir 2, 13; 16, 19.

FĂŢARNICI

Au fost persoane condamnate pentru atitudinea lor falsă de către Scriptură:
Cărturari şi farisei făţarnici: Mt 15, 7; 23, 13-14; 23, 23; 23, 25; 23, 27; 23, 29; Mc 7, 6; 12, 40; Iz 22, 25; Lc 11, 52; 20, 47.

Sunt descrişi în: Ps 5, 6-9; 52, 4; 78, 34-37; Is 29, 13; 48, 1-2; 58, 2-5; Ir 12, 2; 17, 9; Iz 33, 30-32; Os 6, 4; 10, 1; 10, 4; Za 7, 5-6; Mt 15, 3-9; Lc 18, 11-12.

Îndepărtează de Dumnezeu prin atitudinea lor mincinoasă: 1 Tim 4, 2.

FEMEIE

Crearea femeii: Fc 1, 27; 2, 21-22.

Punerea numelui: Fc 2, 23.

A fost pricină a căderii: Fc 3, 1-16; 2 Co 11, 3; 1 Tim 2, 14.

I s'a dat făgăduinţa mântuirii: Fc 3, 15.

Reguli privitoare la femei în iudaism: Fc 24, 65; 31; 35; Nm 30, 3-16; Iş 15, 20; 15, 21; 38, 8; 1 Rg 2, 22; 1 Par 25, 5-6; Ezr 2, 65; Ne 7, 67; Dt 31, 12; Ios 8, 35.
Purificările femeilor: Lv 12; 15, 19-33; 2 Rg 11, 4; Lc 2, 22.

Drepturi religioase în epoca primară a Bisericii: FA 1, 14; 12, 12; 1 Co 11, 5; 14, 34; 1 Tim 2, 11.

Îndatoririle casnice: Fc 18, 6; 24, 11-20; 29, 9; Pr 31, 12-24; Mt 24, 41; 26, 69; Iş 2, 16; 35, 25; 1 Rg 2, 19; FA 9, 39; 12, 13-14; Rut 2, 7-8; 2, 15-23; Cânt 1, 6; Is 3, 16-23; 19, 16; 27, 11; 49, 15; Iz 26, 6-8; In 18, 16-17; Dt 22, 5; 1 Co 11, 5-15; 1 Tim 2, 9-10; 1 Ptr 3, 3-4; 3, 7; Ir 2, 32; 31, 13; 50, 37; 51, 30; Naum 3, 13; 2 Rg 1, 26; Plg 4, 10; Jd 11, 34; 21, 21; Za 9, 17.

Căsătoria: Fc 24, 3-4; 34, 4; Iş 22, 17; 1 Rg 10, 12-13; Jd 11, 37; Is 4, 1; Mt 18, 25; Nm 31, 9-35; Plg 1, 18; Iz 30, 17-18; 2 Rg 20, 16-22; Pr 18, 22; 19, 13-14.

Femei-conducător:
Debora: Jd 4, 4.
Atalia: 4 Rg 11, 1-16; 2 Par 22, 2-3; 22, 10-12.
regina din Saba: 2 Rg 10, 1-13; 2 Par 9, 1-9; 9, 12.
regina Etiopienilor: FA 8, 27.
regina Perşilor: Ne 2, 6.

Iubitoare de neam:
Miriam: Iş 15, 20.
Debora: Jd 4, 4.
Dalila: Jd 16, 5.
femeile lui Israel: 1 Rg 18, 6.
femeile din Teveţ: Jd 9, 53-54.
femeile din Abel: 2 Rg 20, 16-22.
Estera.
fiicele Filistenilor: 2 Rg 1, 20.
Ajutor în apărare: Jd 9, 53.

Au influenţat afacerile publice:
Batşeba: 3 Rg 1, 15-21.
Izabela: 3 Rg 21, 7-15.
Atalia: 4 Rg 11, 1; 11, 3; 2 Par 21, 6; 22, 3.
regina Babilonului: Dn 5, 9-13.
soţia lui Pilat: Mt 27, 19.

Poete:
Miriam: Iş 15, 21.
Debora: Jd 5.
Ana: 1 Rg 2, 1-10.
Elisabeta: Lc 1, 42-45.
Fecioara Maria: Lc 1, 46-55.

Femeile cele bune: Pr 12, 14; 31, 10-31; 1 Tim 2, 9-10; 3, 11; 5, 3-16; Tit 2, 3-5.
Virtuoase: Rut 3, 11; Pr 11, 16; 11, 22; 12, 4; 14, 1; 2 Rg 1, 26; Is 49, 15; Mt 25, 1-10.

Chipuri de femei exemplare:
Debora - conducător militar: Jd 4, 5.
mama lui Samson: Jd 13, 23.
Noemina: Rut 1, 2; 3, 1; 4, 14-17.
Rut: Rut 1, 4; 1, 14-2.
Ana, mama lui Samuel: 1 Rg 1, 9-18; 1, 24-28.
văduva din Sarepta: 3 Rg 17, 8-24.
sunamiteanca: 4 Rg 4, 8-38.
Estera.
Fecioara Maria: Lc 1, 26-38.
Elisabeta: Lc 1, 6; 1, 41-45.
Ana: Lc 2, 37.
văduva săracă: Mc 12, 41-44; Lc 21, 2-4.
Maria şi Marta: Lc 10, 42; In 11, 5.
Maria Magdalena: Mc 16, 1; Lc 8, 2; In 20, 1; 20, 2; 20, 11-16.
soţia lui Pilat: Mt 27, 19.
Tavita: FA 9, 36.
Lidia: FA 9, 36.
Priscila: FA 18, 26.
Febe: Rm 16, 1.
Iulia: Rm 16, 15.
Maria: Rm 16, 6.
Loida şi Eunichi: 2 Tim 1, 5.
Evodia şi Sintihia: Flp 4, 2.

Femeia - ca preînchipuire a Bisericii şi a împărăţiei: Ga 4, 26; Ap 12, 1; 14, 4; Mt 25, 1-4; 2 Co 11, 2.

Ca făptuitoare şi iniţiatoare a fărădelegilor: 4 Rg 9, 30-37; Ir 44, 15, 19; Iz 8, 14; Rm 1, 26.
În practicarea idolatriei: 4 Rg 23, 7; Os 4, 13-14.
În promovarea superstiţiilor şi a idolatriei: Ir 7, 18; Iz 13, 17; 13, 23.
Nepăsătoare, îngâmfate, neînţelepte, nebune, nedrepte: Is 32, 9-11; Pr 27, 15; Nm 31, 15; 1 Tim 5, 11-13; Iz 16, 32; Rm 1, 26; 2 Tim 3, 6; Mt 25, 1-12; 3 Rg 21, 25; Ne 13, 26.
Vinovate de sodomie: 4 Rg 23, 7; Rm 1, 26.

Exemple de neînţelepciune în comportamentul şi atitudinea unor femei:
Eva, pentru câmpul ispitei şi seducţiei: Fc 3, 6; 1 Tim 2, 14.
Sarra, pentru gelozie: Fc 21, 9-11.
soţia lui Lot, pentru neascultare: Fc 19, 26; Lc 17, 32.
fiicele lui Lot: Fc 19, 31-38.
Rebeca: Fc 27, 11-17.
Rahela: Fc 30, 1.
Lia: Fc 30, 1.
Dina: Fc 34, 1-2.
Tamara: Fc 38, 14-24.
soţia lui Putifar: Fc 39, 7-20.
Sefora: Iş 4, 25-26.
Miriam: Nm 12.
Rahab: Ios 2, 1.
Dalila: Jd 16, 4-20.
Penina: 1 Rg 1, 4-8.
femeile Madianiţilor: Nm 25, 18.
Mica: 2 Rg 6, 16; 6, 20-23.
Batşeba: 2 Rg 11, 4-5; 11, 27; 12, 9; 12, 10.
soţiile lui Solomon: 3 Rg 11, 1-11; Ne 13, 26.
Izabela: 3 Rg 18, 4; 18, 13; 19, 2; 21, 1-16; 21, 25; 4 Rg 9, 30-37.
Atalia: 4 Rg 11, 1-16; 2 Par 22, 10; 23, 12-15.
falsa proorociţă Noadia: Ne 6, 14.
soţia lui Aman: Est 1.
soţia lui Iov: Iov 2, 9; 19, 17.
Gomer: Os 1, 2-3; 3, 1.
Irodiada: Mt 14, 6-11; Mc 6, 17-19; Lc 3, 19.
fiica lui Irod: Mt 14, 8; 14, 24-28.
Safira: FA 5, 2-10.
femeia prinsă în adulter: In 8, 1-11.

Femeia - chip al neînţelepciunii: Za 5, 7-8; Ap 17; 19, 2.
- chip al decăderii: Ir 6, 2; Ap 17, 4-18.
- chip al nebuniei: Is 32, 9; 32, 11; Mt 28, 1-13.

FERICIRE

Pentru cei răi este:
efectul îndestulării materiale: Ps 16, 14; Lc 16, 25.
scurtă: Iov 20, 5.
nesigură: Cânt 12, 20.
deşartă: Ecc 2, 1; 7, 6.

este determinată de:
sănătate: Iov 21, 13.
putere: Iov 21, 7.
prosperitate: Ps 16, 14; 73, 3-4; 73, 7.
îndestularea mâncării: Is 22, 13; Avc 1, 16.
îndestularea băuturii: Is 5, 11; 56, 16.
plăcerile deşarte: Iov 21, 12; Is 5, 12.
biruinţa în stăpânirea celorlalţi: Avc 1, 15.
dar aceasta este o falsă fericire: Nm 11, 33; Iov 15, 21; Pr 14, 12; Ir 12, 1; Avc 1, 13; Am 6, 1; Lc 6, 25; 12, 16-25.

Exemple de fericiri deşarte:
Israel: Nm 11, 33.
Aman: Ezr.
Belşaţar: Dn 5, 1.
Irod: FA 12, 21-23.

Pentru cei drepţi fericirea:
izvorăşte din Domnul, prin darul belşugului: Ps 36, 9; 133, 1; Ecc 2, 24-26; 3, 12-13; 3, 22; Iov 5, 17-27; Mt 3, 10-11; 5, 3-9; Ap 144, 15; 14, 6; Flp 4, 7; 2 Co 12, 10; 1 Ptr 3, 14; 4, 12; Dt 33, 29; Is 12, 2-3; Pr 3, 13-18.

Fericirile: Mt 5, 3-12; 11, 6; 11, 25; 16, 17; In 20, 29; Lc 6, 20-22; 10, 23.

 

.

FII

Sensurile imediate ale termenului:
Fiu: Fc 4, 25; 5, 28.
Fiu după asemănarea sa şi după chipul său: Fc 5, 3; 16, 15; 17, 16; 17, 25-26; 18, 10.
Fii şi fiice: Fc 5, 7; 5, 10; 5, 13; 5, 16; 5, 19; 5, 22; 5, 26; 5, 30; 5, 32; 6, 1-2; 6, 4; 6, 10; 7, 7; 7, 13; 8, 16; 9, 1; 9, 8; 9, 10; 10, 1; 10, 2-4; 10, 6-7; 10, 21-23; 10, 25; 10, 29; 10, 31-32; 11, 12-13; 11, 15; 11, 17; 11, 19; 11, 21; 11, 23; 11, 25; 11, 31; 12, 5; 18, 19.
Membru al unei bresle sau meserii: Ne 3, 8.
Fiu spiritual, fiu în credinţă: 1 Tim 1, 18; 2 Tim 1, 2.
Formulă de adresare tinerilor: 1 Rg 3, 6.
Urmaş: Nm 21, 29; Dt 14, 1.
Fiu adoptiv: Iş 2, 10.
Fiu natural: Plg 4, 2.
Fiu al păcii, deţinător al unui dar special: 1 Rg 25, 17; Lc 10, 6.
Folosit ca nume propriu pentru Hristos (vezi: Iisus Hristos).
Ginere: Mc 1, 29-30; Lc 4, 38.
Fiul lui Dumnezeu: In 5, 18; 5, 23; 5, 36 (celelalte locuri, vezi: Iisus Hristos).

Fiul omului:
în sens comun: Iz 2, 1; 2, 3; 2, 8; Dn 8, 17.
în sens propriu mesianic: Dn 7, 13-14; Mt 8, 20; 9, 6; 10, 23; 11, 19; 12, 8.
ca judecător: Mt 16, 27; 19, 28; 24, 30; 25, 31.
El Însuşi Se identifică cu Cel vestit în Dn 7, 13-14 (a se vedea: Iisus Hristos - Fiul Omului).

Pentru celelalte sensuri, a se vedea: COPII.

FOC


Cel mai potrivit simbol pentru a-L exprima pe Dumnezeu (Dionisie Areopagitul).

Semnal de luptă: Ir 6, 1.

Cuptorul de foc: Dn 3, 6.

Ritual idolatru:
Copii trecuţi prin foc: 4 Rg 16, 3; 17, 7.

Minuni care se realizează prin foc:
la jertfa lui Avraam: Fc 15, 17.
la jertfa lui David: 1 Par 21, 26.
la jertfa lui Ilie: 3 Rg 18, 38.
la jertfa lui Solomon: 2 Par 7, 1.
la înălţarea lui Ilie: 4 Rg 2, 11.

Ca plagă a Egiptului: Iş 9, 24.

I-a mistuit pe Core, Datan şi Abiram: Nm 16, 35; 4 Rg 1, 9-12.

A fi chinuiţi cu foc: Ir 29, 22; Iz 23, 25; Dn 3.

Stâlpul de foc: Iş 13, 21-22; 14, 19; 14, 24; 40, 35; Nm 9, 15-23.

Foc curăţitor: Is 6, 6-7.

Putere spirituală: Ps 103, 4; Ir 20, 9; Mt 3, 11; Lc 3, 16.

Judecata se va săvârşi ca prin foc: Dt 4, 24; 32, 22; Is 33, 14; Ir 23, 29; Am 1, 4; 1, 7; 1, 10; 1, 12; 1, 14; 2, 2; Mt 3, 2; Lc 12, 49; Ap 20, 9.

Îi distruge pe cei răi: Mt 13, 42; 13, 50; 25, 41; Mc 9, 48; Ap 9, 2; 21, 8.

Foc nestins: Is 33, 14; Mt 18, 8; 25, 41; Mc 9, 48.

Simbol al prezenţei lui Dumnezeu: Fc 15, 17; Iş 3, 2; 19, 18; FA 2, 3.

FRATE

Rudenie de sânge: Fc 4, 8-10; 29, 12; Mt 4, 8.

În cadrul mentalului iudaic:
Vecinul era numit frate: Dt 23, 7; Jd 21, 6; Ne 5, 7.
orice israelit era numit frate: Ir 34, 9; Av 10.
chiar orice om: Fc 9, 5; Mt 18, 35; 1 In 3, 15.
împreună-călătorul: 2 Rg 1, 26; 2 Rg 13, 30; 20, 33.
Fratele şi căsătoria de levirat: Dt 25, 5-10; Mt 22, 24; Mc 12, 19; Lc 20, 28.

În lumina mentalului creştin:
Iubirea fratelui: Cânt 8, 1; Fc 37, 21-22; 43, 30-34; 45, 1-5; 50, 19-26.
Formulă creştină de adresare instituită de Iisus: Mt 12, 50; 25, 40; Evr 2, 11-12; şi folosită de ucenici: FA 9, 17; 21, 20; Rm 16, 23; 1 Co 7, 12; 2 Co şi de către Petru: 1 Ptr 1, 22.
Formula era folosită şi între israeliţi: Lv 19, 17; Dt 22, 1-4.

Fraţii Domnului (veri sau rude apropiate prin Iosif - vezi nota de la Mt 12, 46 şi Introducerea la Epistolele soborniceşti): Mt 13, 55; surori: Mt 13, 56; In 7, 1-10.

FRAŢI MICI

„Foarte mici fraţi ai Mei“: Mt 25, 40.

Mici: Pr 14, 31; 19, 17; Mt 10, 42.

Fratele nostru cel mai mic: Fc 42, 15; 42, 34; 43, 29; 44, 26.

FRICĂ

Înţeleasă ca „Teamă de Dumnezeu“: Fc 3, 10; Ios 7, 5; 25, 10; Lv 26, 36-37; Dt 20, 8; Jd 7, 3; Is 51, 12-13.
Frica era pricină de împotrivire: Pr 29, 25.

Este determinată de:
împotrivire: Iov 15, 23-24; 18, 11.
răutate: Pr 28, 1.

Avraam a numit-o pe Sarra soră, de teamă că egiptenii îl vor ucide pentru frumuseţea ei: Fc 12, 11-19; 20, 2-12.
Isaac s`a temut: Fc 26, 7-9.
Iacob s`a temut de Esau: Fc 31, 31.
Aaron: Iş 32, 22-24.
Cele 10 iscoade s`au temut de fiii lui Enac: Nm 13, 28; 13, 31-33.
Israeliţii s`au temut:
- în aşteptarea ocupării Canaanului: Nm 14, 1-5; Dt 1, 26-28.
- în lupta pentru ocuparea cetăţii Ai: Ios 7, 5.
- la întâlnirea cu Goliat: 1 Rg 17, 24.
- în alte lupte: 1 Rg 17, 24; 13, 6-7; Jd 7, 3; Ios 2, 11; 5, 1; 10, 16; 17, 14-18.
S`au temut de asemenea şi:
Samuel: 1 Rg 16, 2.
David: 2 Rg 15, 13-17.
Nicodim: In 3, 1-2.
Iosif din Arimateea: In 19, 38.
Părinţii tânărului orb: In 9, 22.
noii convertiţi: In 12, 42-43.
Ucenicii:
- pe mare: Mt 8, 26; 14, 25; Mc 4, 38; 6, 50; Lc 8, 25; In 6, 19.
- când a fost prins Iisus: Mt 26, 56.
Petru: Mt 26, 69-74; Mc 14, 66-72; Lc 22, 54-60; In 18, 16-17; 18, 25; 18, 27.
Pilat: In 19, 12-16.
paznicii de la mormânt: Mt 28, 4.
temnicerul din Filipi: FA 16, 26.
Petru, în Antiohia: Ga 2, 11-14.
însoţitorii lui Pavel: 2 Tim 4, 16.

Frica de Dumnezeu:
- Dumnezeu este de temut: Dt 10, 17; 1 Par 16, 25; Ps 75, 7; 75, 11; 88, 8; 95, 4; 98, 3.
- frica de Domnul: 2 Par 19, 7; 19, 9; Ne 5, 9; Ps 2, 11; 5, 7; 18, 10; 33, 11; 35, 1; 110, 10; 118; 120; Pr 1, 7; 1, 29; 9, 10; 14, 26; 15, 16; 15, 29; 8, 13; 2, 5; 10, 28; 19, 23; 22, 4; Is 8, 12-13; 33, 7; Ir 32, 40; Mal 1, 6; Rm 3, 18; 2 Co 7, 1; 7, 5; 7, 11; Ef 5, 21; Evr 12, 28; 1 Ptr 1, 17.
- nu vă temeţi de ei (de oameni): Dt 1, 29; 4 Rg 17, 37-38; Is 51, 7; 51, 12; 57, 11; Ir 1, 8; Mt 10, 28; Lc 12, 4; 12, 5; 12, 7.
- ci fiţi temători de Dumnezeu: Fc 22, 12; 39, 9; 42, 18; Iş 1, 17; 9, 20; 14, 31; 18, 21; Lv 19, 13; Dt 4, 10; 5, 29; 6, 2; 6, 13; 6, 24; 8, 6; 13, 4; 10, 12; 10, 20; 14, 23; 17, 13; 17, 19; 28, 58; 31, 13; 1 Rg 12, 14; 12, 18; 12, 24; 3 Rg 18, 3; 18, 12; 4 Rg 17, 36; 17, 39; 17, 41; Ios 24, 14; 1 Par 16, 30; 2 Par 10, 7; Pr 3, 7; 24, 21; 14, 16; 28, 14; Ecc 12, 13; 8, 12; 7, 18; Iov 23, 15; Mal 3, 5; 3, 16; Is 59, 19; 66, 2; Ir 5, 22; 10, 7; 32, 39; Iz 2, 6; Ne 1, 11; Ps 24, 13; 30, 19; 32, 8; 33, 9; 54, 22; 21, 25; 65, 15; 66, 6; 60, 5; 84, 10; 102, 13; 102, 17; 103, 11; 110, 5; 111, 1; 118, 63; 118, 79; 118, 120; 117, 4; 127, 1; 127, 4; 134, 20; 144, 19; 146, 11; Lc 1, 50; 1, 74; Rm 8, 15; Col 3, 22; Evr 13, 6; 1 In 4, 18; Ap 11, 18; 14, 7; 15, 4; 19, 5.

Manifestări ale fricii de Dumnezeu:
- s`a făcut o frică a lui Dumnezeu: Fc 35, 5.
- cuprins fiind de spaimă: Iş 20, 18.

FURT

Pedeapsa pentru furt în V. T.: Iş 29.

Furtul este urât de Dumnezeu: Sir 14, 25.

Este aducător de ruşine: Sir 41, 19.

Furturile celor sfinte în vremea Macabeilor: 2 Mac 4, 39; 13, 6.

„Apa cea dulce a furtului“: Pr 9, 17.

GELOZIE

Vechiul Testament vorbeşte despre:
Duhul geloziei: Nm 5, 14; 5, 30.
Legea geloziei: Nm 5, 29.
Gelozia lui Dumnezeu: Nm 25, 11.

Ea este:
- ca un foc: Sof 1, 18; 3, 8; Sol 4, 14.
- se manifestă în chip deosebit pentru Ierusalim şi Sion: Za 1, 14; 8, 2; Iz 16, 38.

Dumnezeu este chipul Geloziei, în ameninţările profetice: Iz 8, 5.

Ea este condamnată din pricina tulburărilor pe care le determină: Ecc 4; Sir 40, 4.

GHEENĂ

Este locul în care vor merge cei păcătoşi: Mt 18, 9; Mc 9, 47.

Cel care-şi supără fratele e vrednic de ea: Mt 5, 22.

GRAI

Dumnezeu este dăruitorul şi stăpânul graiului:
Încâlcirea graiurilor: Fc 10, 7.
Darul lui Dumnezeu: Lv 26, 13; Iş 4, 14.

Kol YAHWEH sau graiul Domnului:
Graiul Domnului: 1 Rg 12, 15; Ps 147, 4; Pr 31, 2; Sir 6, 35.
Este grai de mângâiere: Za 1, 13; Iov 22, 22; 23, 12.
El poate ucide: Os 6, 5.
Graiul poate ascunde în sine urâciunile şi vicleşugurile: Ir 4, 1; 9, 7; Mi 3, 17; Iov 10, 4.

Felurimile graiurilor:
Graiul celor sfinţi: Dn 4, 24.
Grai de umilinţă: Iov 40, 27.
Graiul omului: Ps 5, 1; 77, 1; 137, 1; 140, 6; Pr 1, 23; 4, 5; 4, 20.
Viu grai, faţă către faţă: 3 Ezr 2, 1; Sir prolog, 7.
Graiul umilit al lui Petru: Mt 26, 73; Mc 14, 70.

GREŞALĂ

Ea este pricină de despărţire şi atrage judecată şi pedepsire:
Pricină de despărţire de Dumnezeu: Is 59, 2; Iz 20, 27; Ef 2, 1; 2, 4; Col 2, 13.
Pedepsită de Dumnezeu: Iz 14, 13; 18, 24; Am 5, 12; Sir 10, 17.
Dovedirea ei cere doi sau trei martori: Dt 19, 15.
Fără de voie: Nm 15, 24; 1 Rg 13, 24; 2 Mac 11, 31; Sir 28, 7;
Jertfe pentru greşală: Lv 6, 5; 6, 17; Nm 18, 9; 4 Rg 12, 17.

Singur Dumnezeu este fără de greşală:
Dumnezeu e fără greşală: Ir 2, 5;

Greşala întregului neam omenesc a fost:
Răscumpărată de Hristos: Evr 9, 15; 2 Co 6, 19; Col 2, 13.

Iertarea greşelii este dăruită:
de către Dumnezeu: 3 Mac 2, 19; Bar 3, 5; 2 Co 5, 19; Mt 6, 12; Mc 11, 25; Ef 2, 4.
de către oameni: Fc 50, 17; Iş 10, 17; 1 Mac 13, 39; Sir 28, 7; Mt 6, 14; Mc 11, 25.

Exemple de greşeli:
Greşala lui Adam: Rm 5, 15-21.
Greşala lui Nadab şi Abiud: Lv 10.
Greşalele lui David: 1 Rg 20, 1; Ps 18, 12; 21, 1; 68, 5.
Greşala lui Acan: Ios 7.
Greşala lui Saul: 1 Rg 13.
Greşala lui Israel: Za 9, 5.
Greşala prin băutură: Is 28, 7.
Greşalele lui Iov: Iov 15, 11; 34, 33.
Celor nelegiuiţi: 1 Rg 24, 14.

GRIJĂ

Purtare de grijă este:
- a lui Dumnezeu: Dt 30, 9; 2 Rg 12, 16; 3 Rg 11, 10; Iov 38, 23; Ps 39, 17; 54, 22; 110, 5; Pr 3, 12; 3, 22; Epist 6; Sol 5, 15; 6, 7; 12, 13; 17, 2; Mt 10, 17; Mc 13, 11; Lc 12, 22; FA 15, 14; Evr 12, 6; 1 Ptr 5, 7.
- a lui Iacob: Fc 30, 29.
- a lui Dumnezeu pentru Biserică: 1 Tim 3, 5.

A leviţilor este: Nm 3, 10; 1 Par 23, 29; Iz 44, 15; 44, 20.

Pentru jertfele lui Dumnezeu: Nm 28, 2;

Pentru poruncile lui Dumnezeu: Dt 5, 32; 24, 8; Jd 13, 4; 1 Par 22, 13; Ir 17, 21; Iz 44, 8;

Pentru cele lumeşti: Mt 6, 25-34; 13, 22; Lc 12, 25-26; 21, 34; Rm 13, 14; 1 Co 7, 33.

HAR

Dar ce vine de la Dumnezeu: Ps 44, 2; 83, 11; Pr 3, 34; 8, 17; 12, 2; Sol 3, 9; 4, 15; In 1, 16.

A venit prin Hristos: In 1, 17; FA 15, 11; Rm 1, 5; Tit 3, 6.

Îl aflăm prin milostenie şi credinţă: Pr 3, 3; 28, 23; Sol 3, 9; Sir 1, 13; 3, 18; 21, 17; 41, 27; Rm 4, 16; 5, 2; 5, 21; 6, 23; 12, 6; Ef 4, 29; Iac 4, 6; 1 Ptr 5, 5.

Dăruiţi de Dumnezeu cu har au fost:
Noe: Fc 6, 8.
Moise: Iş 34, 9.
David: FA 7, 46.
Fecioarei Maria: Lc 1, 28; 1, 30.
Iisus Hristos: Lc 2, 40; 2, 52; In 1, 14; Rm 5, 15; 2 Co 8, 9; Ga 1, 6; Ef 1, 6; Evr 2, 9.
credincioşii: FA 2, 47; 11, 23; 13, 43; 18, 27; Rm 1, 7; 3, 24; 1 Co 1, 3-4; 2, 12; 2 Co 6, 1; 8, 1; Ef 1, 6; 2, 5; 2, 8; 4, 7; 2 Tes 2, 16; 2 Tim 1, 9; Tit 1, 11; Evr 12, 15; Iac 4, 6; 4, 10; 1 Ptr 1, 13; 4, 10; 5, 10.
apostolii: FA 4, 33; 14, 3; 14, 26; 15, 40; Rm 1, 5; 1 Co 3, 10; 15, 10.
Ştefan: FA 6, 8.

Prin ei s`au revărsat în lume:
Cuvintele harului: Lc 4, 22; FA 20, 32.

Cuvintele bucuriei celei veşnice şi darurile:
„Bucură-te, ceea ce eşti plină de har, Domnul este cu tine. Binecuvântată eşti tu între femei!“: Lc 1, 28.
Evanghelia harului lui Dumnezeu: FA 20, 24.
Prisosinţa harului: Rm 5, 17; 5, 20; 2 Co 4, 15; 9, 14; 1 Tim 1, 14.
Harul vine din Sf. Euharistie, în chip deosebit: In 6, 53-58; 1 Co 10, 16-17.

HOŢIE

Este pedepsită de Dumnezeu: Os 4, 2; 1 Co 6, 10; Ap 9, 21;

Ea porneşte din inimă şi spurcă pe om: Mt 15, 13; Mc 7, 21.

HRISTOS

(a se vedea şi: FIUL LUI DUMNEZEU şi FIUL OMULUI)

El este Cel prin care vine harul şi tot adevărul:

Eu sunt Calea, Adevărul... : In 14, 6.

Plin de har şi de adevăr: In 1, 14.

Harul şi adevărul prin Iisus Hristos au venit: In 1, 17.

El vestea, grăia, spunea adevărul: Pr 8, 7; Mal 2, 6; In 8, 45-46.

Am venit în lume să mărturisesc pentru adevăr: In 18, 37.

Martorul credincios şi adevărat: Ap 3, 14.

Puterea lui Hristos (cu sensul de Stăpânire)

Ca Fiu al Lui Dumnezeu este puterea lui Dumnezeu: In 5, 17-19.

Ca om, puterea o are de la Tatăl: FA 10, 38.

Puterea Lui este descrisă ca fiind:
- supremă: Ef 1, 20-21; 1 Ptr 3, 22.
- deplină: Mt 28, 18.
- peste tot trupul: In 17, 2.
- peste toate lucrurile: In 3, 35; Ef 1, 22.
- slăvită: 2 Tes 1, 9.
- veşnică: 1 Tim 6, 16.
- cea care supune toate lucrurile: Flp 3, 21.

Această putere se manifestă în:
- creaţie: In 1, 3; 1, 10.
- în întreaga făptură ca izvor al unităţii (prin ea toate se ţin împreună): Col 1, 17; Evr 1, 3.
- în lucrarea de mântuire: Is 63, 1; Evr 7, 25.
- în învăţăturile Sale: Mt 7, 28-29; Lc 4, 32.
- în minunile săvârşite asupra naturii: Mt 8, 27.
- în învierea fiicei lui Iair: Mt 9; Mc 5; Lc 8, 49-56.
- în învierea tânărului din Nain: Lc 7, 11-15.
- în învierea lui Lazăr: In 11, 38-44.
- în vindecări: Mt 8; 15, 30; 21, 15.
- în minunea săturării celor cinci mii: Mc 6; In 6.
- în umblarea pe mare: Mt 14; Mc 6; In 6.

Hristos este „Capul Bisericii“:
- este temelia şi piatra ei unghiulară: Is 28, 16; Mt 21, 42; Rm 9, 33; 1 Co 3, 11; Ef 2, 20; 1 Ptr 2, 4-6;
- este Capul ei: Ef 1, 22; 4, 15; 5, 23; Col 1, 18.
- Biserica este un corp al cărei Cap este Hristos: Rm 12, 5; 1 Co 12, 27; Ef 1, 22-23; Col 1, 18-24.
- El a răscumpărat-o cu sângele Său: FA 20, 28; Ef 5, 25; 1 Ptr 1, 18-19; Ap 5, 9.
- El a sfinţit-o şi a curăţit-o cu sângele Său: Ef 5, 25-27; 1 Co 6, 11.

o iubeşte: Ps 44, 11; Ef 5, 25.

este cu ea: Mt 18, 20; 28, 20; FA 18, 10.

este slava ei: Lc 2, 32.

o va prezenta lui Dumnezeu slăvită, sfântă, fără prihană etc.: Ef 1, 4; 5, 27; Col 1, 22; Idt 24; Ap 19, 8.

Unirea lui Hristos cu Biserica este zugrăvită sub chipul căsătoriei: 2 Co 11, 2; Ef 5, 25-32.

Hristos - mirele Bisericii: Is 54, 4-6; 62, 5; 2 Co 11, 2; Ap 19, 7; 21, 9.

Biserica - este mireasa lui Hristos: Ap 19, 7-8; 21, 2; 21, 9.

Hristos şi Biserica sunt un singur trup şi duh: Rm 12, 5; 1 Co 6, 15; 12, 20-27; Ef 5, 30-32.

Hristos Se uneşte cu sufletul credincioşilor Bisericii: In 6, 48-56; 1 Co 10, 16-17.

Cei ce cred în ea sunt una în Hristos şi Hristos totul în toate: In 17, 20-23; Rm 12, 5; Ef 1, 10; Ga 3, 28; Col 3, 11.

IAD

Este locul în care vor merge cei care au mâniat pe Domnul: Nm 16, 30-31; Dt 32, 22.

Este locul în care vor merge bogaţii nemilostivi: Lc 16, 23.

Este locul gătit pentru cei păcătoşi: 1 Rg 2, 6; Is 14; Iz 32, 26; Avc 2, 10; Iov 33, 22; Ps 9, 17; 140, 7; Pr 7, 26; 9, 18; 27, 20; Sir 21, 10; 3 Mac 4, 8; Mt 11, 20-24; Lc 10, 13-15; 2 Ptr 2, 4.

Este locul gătit pentru necredincioşi: Is 5, 14; 38, 18; 57, 9; Os 13, 14; Ps 30, 17; 48, 14; 54, 15; 113, 25; Pr 2, 18; 14, 12; 16, 27; Ap 20, 13.

Nimeni nu se întoarce de acolo: Iov 7, 10; Ps 6, 5; 88, 48.

Porţile sale nu vor birui Biserica: Mt 16, 14.

ICOANĂ

Înţelepciunea este icoană a bunătăţii lui Dumnezeu: Sol 7, 26.

Cei drepţi sunt icoana slavei lui Dumnezeu: 2 Co 3, 18.

Galatenii L-au avut pe Iisus ca într`o icoană: Ga 3, 1.

IDOLATRIE

Păcat îndreptat împotriva lui Dumnezeu şi pedepsit de Acesta: Nm 25; Dt 13; 17; 4 Rg 23, 5; Is 65; Iz 14; Os 13; Za 10; Ps 15, 4; 1 Co 10; Ga 5, 20.

Fiii lui Dan cad în ea, deşi aveau Legea şi Altarul Sfânt: Jd 18.

IERTARE

Este cerută de Moise pentru poporul său: Nm 14.

Cei care se pocăiesc vor fi iertaţi: Dt 30; Sir 17, 29; Mc 1, 4; Lc 3, 3.

Este darul lui Dumnezeu: Ps 129, 4; Sir 16, 11; 18, 12; 2 Mac 3, 31; Man 7; Mt 6, 12.

Este menită pentru cei credincioşi care se pocăiesc: FA 10, 43; 26, 18.

Şi nu este pentru cei păcătoşi: Sir 5, 5.

Este dată de Dumnezeu lui Israel: Sol 18, 2; Sir 45, 23; FA 5, 31.

Cei care iartă vor fi iertaţi: 2 Co 2, 10; Mt 6, 12.

Venită prin Iisus Hristos: Mt 26, 23; Lc 1, 77; 24, 47; FA 2, 38; 13, 38; Ef 1, 7; Col 1, 14.

Îndemn la iertarea fratelui: Lc 17, 3-4.

Cei care blasfemiază nu o vor dobândi: Mc 3, 28.

INIMĂ

Este izvorul vieţii: Pr 4, 23.

Este sediul gândului şi al curăţiei:
Gândul şi închipuirea inimii se pleacă spre rău, din cauza căderii omului: Fc 6, 5; 8, 21.
Inimă curată: Fc 20, 5-6.
Bucura-se-va inima mea: Iş 4, 14.
Vii vor fi inimile celor care-L caută pe Domnul, în veacul veacului: Ps 21, 26.

Dumnezeu este Cel care cearcă şi cercetează inimile:
- cercetează inimile: Ps 16, 3; 25, 2; Ir 11, 20.
- le învârtoşează: Iş 4, 21; 7, 3.
- străluceşte în inimile noastre: 2 Co 4, 6.
- zideşte inimă curată în cei credincioşi: Ps 50, 10.
- caută să cunoască ascunsurile inimii: Dt 8, 2.
- întoarce inimile: 1 Rg 10, 9.
- pleacă inimile noastre spre Sine: 3 Rg 8, 58.

Hristos Se sălăşluieşte în inimile credincioşilor: Ef 3, 17.

Tăiere`mprejur este aceea a inimii, în duh, nu în literă: Rm 2, 29.

Să-L iubeşti pe Domnul, Dumnezeul tău, din toată inima ta, din tot sufletul tău şi din toată puterea ta: Dt 6, 5.

Mărturisi-mă-voi Ţie, Doamne, Dumnezeul meu, cu toată inima mea: Ps 85, 12;

Cel înţelept la inimă primeşte poruncile: Pr 10, 9.

Tablele de carne ale inimii, scrisoarea lui Hristos: 2 Co 3, 3.

Trebuie să credem în Hristos din toată inima: FA 8, 37.

INVIDIE

Invidia se naşte din pricina avuţiilor celorlalţi: Fc 26, 14; 1 Rg 18, 3; Sir 14, 3.

Este aducătoare de moarte: Nm 35, 20.

Este condamnată şi pedepsită de către Dumnezeu: Pr 23, 6; 24, 1; 24, 19; 27, 4; 28, 22; Ecc 4, 4; Tob 4, 7; 4, 16; Sol 6, 23; 12, 26-27; Sir 9, 11; 14, 8; 14, 9; 18, 18; 35, 11; Mc 7, 22; Rm 1, 29; 13, 13; 1 Co 3, 3; 2 Co 10, 20; Ga 5, 21; 1 Tim 6, 4; Tit 3, 1-3; Iac 3, 14; 3, 16; 4, 5; 1 Ptr 2, 1.

A dus la:
trădarea Mântuitorului: Mt 25, 18; Mc 15, 10.
întemniţarea apostolilor: FA 5, 17.
Este, uneori, modul prin care unii Îl propovăduiesc pe Hristos: Flp 1, 15; 1, 17.

IRODIAN

Partid iudaic ai cărui reprezentanţi au uneltit împotriva lui Iisus:
Au fost trimişi la Iisus împreună cu fariseii: Mt 22, 16.
Au făcut sfat cu fariseii să-L piardă pe Iisus: Mc 3, 6; 12, 13.

ISPITIRE

Este cauzată de diavol: Fc 3, 1-7; Mt 4, 1-11; 1 Co 7, 5.

Nu vine niciodată de la Dumnezeu: Iac 1, 13.

Diavolul este numit şi Ispititorul: Mt 4, 3.

Ispitirea Domnului de către oameni este condamnată: Sir 18, 23; Iş 17, 2; 17, 7; Dt 6, 16; FA 5, 9; 15, 10; 1 Co 10, 9; Evr 3, 7, 11.

Trimisă de Dumnezeu pentru cercarea credinţei: Iov 10, 17; Iac 1, 2-4; 1, 12.

A fost făcută şi Mântuitorului:
- în pustie, de către diavol: Ps 94, 8-9; Mt 4, 1-11; Mc 1, 13; Lc 4, 1-13.
- în timpul activităţii publice, de către farisei: Mt 16, 1; 19, 3; 22, 15-19; 22, 35; Mc 8, 11; 10, 2; 12, 15; Lc 10, 25; 11, 16; 20, 23; In 8, 6.

Dumnezeu ne păzeşte de ispitele peste putere şi ne-a dat rugăciunea ca şi cale de izbăvire din ispite:
Dumnezeu nu ne lasă să fim ispitiţi peste puterile noastre: Mt 5, 13; Lc 11, 4; 1 Co 10, 13.
Este alungată prin rugăciune: Mt 5, 13; 26, 41; Mc 14, 38; Lc 11, 4; 22, 40; 22, 45; 1 Co 7, 5.
Trebuie evitată de către credincioşi: Ga 6, 1; 1 Tes 3, 5.

ISPĂŞIRE

Jertfe de ispăşire în V. T.: Iş 30, 10; Lv 6, 30; 7; Nm 5, 8; 8, 12; 28, 22; 28, 30; 29, 5; 29, 11; 1 Rg 6, 17; 1 Par 6, 33; 2 Par 29, 24; Iz 44, 27; 3 Ezr 8, 63; Sir 7, 31.

„Jertfa de ispăşire e`ndepărtarea de nedreptate“: Sir 33, 2.

„Sângele este cel ce se roagă pentru ispăşirea sufletului“: Lv 17, 11.

Ispăşirea adusă de Hristos a fost profeţită şi este semn al milostivirii lui Dumnezeu: Iz 7, 25.

Milostenia e ispăşirea păcatelor: Sir 3, 30.

Hristos este jertfa de ispăşire pentru păcatele oamenilor: Evr 2, 17; 1 In 2, 2; 4, 10.