[ VT ] Vechiul Testament
[ 1Par ] 1 Paralipomena
[ Cap. 21 ] | CAPITOLUL 21 Numărătoarea poporului. Ciuma de trei zile. Un jertfelnic în aria lui Ornan. |
1 Atunci s'a ridicat diavolul împotriva Israelului şi l-a îndemnat pe David să-l numere pe Israel. a |
2 Şi a zis regele David către Ioab şi către căpeteniile oastei: „Mergeţi, număraţi-l pe Israel – de la Beer-Şeba până la Dan – şi aduceţi-mi [socoteala], iar eu voi şti numărul lor. |
3 Dar Ioab a zis: „Domnul să-Şi înmulţească poporul de o sută de ori cât este acum, iar ochii domnului meu, regele, s'o vadă! O, rege, domnul meu, oare nu suntem noi toţi nişte robi ai domnului meu? De ce caută domnul meu un lucru ca acesta? de ce să fie el spre păcat lui Israel?“ |
4 Cu toate acestea, cuvântul regelui a fost mai puternic decât al lui Ioab. Aşa că Ioab a ieşit şi a umblat prin tot Israelul şi s'a întors la Ierusalim. |
5 Ioab i-a dat lui David numărul ieşit din cercetare; întregul Israel era un milion şi o sută de mii de bărbaţi purtători de sabie; iar fiii lui Iuda erau patru sute şaptezeci de mii de bărbaţi purtători de sabie. |
6 Dar pe leviţi şi pe veniaminiţi nu i-a numărat laolaltă cu ei, căci lui Ioab îi displăcuse cuvântul regelui. |
7 Lucrul acesta s'a arătat rău înaintea lui Dumnezeu, şi El l-a lovit pe Israel. |
8 Şi a zis David către Dumnezeu: „Tare mult am greşit făcând lucrul acesta! Şi acum, Doamne, şterge răutatea robului Tău, că foarte nebuneşte am lucrat!“ |
9 Atunci Domnul a grăit către Gad, văzătorul lui David, zicând: |
10 „Du-te şi spune-i lui David: – Aşa grăieşte Domnul: Trei lucruri aduc asupră-ţi;alege-ţi unul din ele şi pe acela ţi-l voi face“. |
11 Şi a venit Gad la David şi i-a zis: |
12 „Aşa grăieşte Domnul: – Alege-ţi: trei ani de foamete, trei luni de-a lungul cărora tu să fugi din faţa vrăjmaşilor tăi în timp ce ei te gonesc; sau sabia Domnului şi ciumă pe trei zile, când îngerul Domnului va face prăpăd în moştenirea lui Israel... Şi acum, vezi tu ce anume cuvânt îi voi răspunde Celui ce m'a trimis“. |
13 Şi a zis David către Gad: „Tare strâmtorat sunt eu din toate cele trei părţi; cu toate acestea, mai bine e să cad eu în mâinile Domnului, că foarte multe sunt îndurările Lui; să nu cad însă în mâinile oamenilor“. |
14 Aşa că Domnul a adus ciumă în Israel; şi au căzut din Israel şaptezeci de mii de oameni. |
15 Şi a trimis Domnul un înger la Ierusalim ca să-l nimicească. Şi'n timp ce acesta îl prăpădea, Domnul a văzut şi I-a părut rău pentru răul acela şi a zis către îngerul care nimicea: „Ajungă-ţi!; trage-ţi mâna!“ Iar îngerul Domnului se afla la aria lui Ornan b Iebuseul. |
16 David şi-a ridicat ochii şi l-a văzut pe îngerul Domnului stând între pământ şi cer, cu sabia goală în mână, întinsă asupra Ierusalimului. Atunci David şi bătrânii lui Israel, îmbrăcaţi în sac, au căzut cu faţa la pământ. |
17 Şi a zis David către Dumnezeu: „Oare nu eu sunt cel ce a poruncit să fie numărat poporul? Eu sunt cel ce a păcătuit, cel ce a făcut un lucru atât de rău; dar turma aceasta ce-a făcut?... Doamne, Dumnezeule, fie-Ţi mâna împotriva mea şi împotriva casei tatălui meu, iar nu spre nimicire împotriva poporului Tău, Doamne!“ |
18 Atunci îngerul Domnului i-a spus lui Gad să-i spună lui David să se suie şi să-i facă Domnului un jertfelnic în aria lui Ornan Iebuseul. |
19 Iar David s'a suit, după cuvântul pe care Gad i-l grăise în numele Domnului. |
20 Şi dacă Ornan şi-a întors privirea, l-a văzut pe rege; şi s'a ascuns, împreună cu cei patru fii ai săi (că Ornan tocmai treiera grâu). |
21 Dar David a venit la Ornan, iar Ornan a ieşit din arie şi i s'a închinat lui David cu faţa la pământ. |
22 Şi a zis David către Ornan: „Dă-mi mie locul tău de arie, iar eu voi zidi pe el jertfelnic Domnului; dă-mi-l pe bani, la cât preţuieşte el, ca să înceteze molima din popor“. |
23 Atunci Ornan a zis către David: „Ia-l, şi să facă domnul meu, regele, ce este bine înaintea Lui! Iată, am dat juncii pentru ardere-de-tot şi plugul pentru lemne şi grâul pentru jertfă!; pe toate le-am dat“. |
24 Şi a zis regele David către Ornan: „Nu!, ci vreau să cumpăr cu bani, la cât preţuieşte; că nu vreau să iau pentru Domnul ceea ce e al tău, ci eu să-I aduc în dar Domnului ardere-de-tot“. |
25 Şi i-a dat David lui Ornan, pentru locul lui, şase sute de sicli de aur, sumă pusă pe cântar. |
26 Acolo i-a zidit David jertfelnic Domnului şi a adus ardere-de-tot şi jertfe de mântuire. Şi a strigat către Domnul, şi El i-a răspuns cu foc din cer pe jertfelnicul arderii-de-tot şi a mistuit arderea-de-tot. |
27 Atunci Domnul i-a vorbit îngerului, iar acesta şi-a vârât sabia în teaca ei. |
28 La vremea când David a văzut că Domnul i-a răspuns în aria lui Ornan Iebuseul, acolo a jertfit. |
29 La acea vreme, cortul Domnului, pe care Moise îl făcuse în pustie, ca şi jertfelnicul arderilor-de-tot, se aflau pe înălţimea de la Gabaon. |
30 Dar David n'a putut să meargă acolo să-L întrebe pe Dumnezeu, căci se îngrozise văzând sabia îngerului Domnului. |
[ VT ] Vechiul Testament
[ 1Par ] 1 Paralipomena
[ Cap. 22 ] | CAPITOLUL 22 Pregătiri pentru zidirea casei Domnului. |
1 Şi a zis David: „Iată casa Domnului Dumnezeu şi iată jertfelnicul lui Israel pentru arderile-de-tot!“ |
2 Şi a poruncit David să-i adune pe toţi străinii din ţara lui Israel. Şi i-a pus cioplitori de piatră, ca să cioplească pietre netede pentru zidirea templului lui Dumnezeu. |
3 Şi a pregătit David mult fier pentru piroanele uşilor şi ale porţilor, ca şi pentru legăturile lor; şi aramă atât de multă, încât nu mai putea fi cântărită; |
4 şi lemn de cedru nemăsurat, de vreme ce Sidonienii şi Tirienii îi aduceau lui David lemn de cedru din belşug. |
5 Şi a zis David: „Solomon, fiul meu, este încă foarte tânăr, dar casa care-I va fi zidită Domnului trebuie să fie foarte măreaţă şi vestită şi slăvită în tot pământul; eu îi voi face pregătirile“. Şi a făcut David belşug de pregătiri înainte de a muri. |
6 Şi l-a chemat pe Solomon, fiul său, şi i-a poruncit să-I zidească Domnului, Dumnezeului lui Israel, templu. |
7 Şi i-a zis David lui Solomon: „Fiule, eu îmi pusesem la inimă să-I zidesc casă numelui Domnului Dumnezeu. |
8 Dar a fost către mine cuvântul Domnului, zicând: – Tu ai vărsat sânge din belşug şi ai purtat războaie mari; nu tu îi vei zidi numelui Meu casă, fiindcă tu ai vărsat în faţa mea mult sânge pe pământ. |
9 Iată, un fiu ţi se va naşte; el va fi un bărbat al odihnei; Eu îi voi da odihnă din partea tuturor vrăjmaşilor lui dimprejur, căci numele lui va fi Solomon, iar Eu îi voi da lui Israel pace şi linişte în zilele lui. a 2Rg 07:12-13 2Rg 12:24 3Rg 05:5 3Rg 06:12 3Rg 09:5 1Par 17:1-14 Lc 01:33 Evr 01:5 |
10 El îi va zidi casă numelui Meu şi el îmi va fi Mie fiu şi eu îi voi fi lui Tată, iar Eu voi întări pe veci tronul domniei lui în Israel. 3Rg 05:19 3Rg 06:12 1Par 17:1-14 2Rg 07:12-13 2Rg 12:24 3Rg 05:5 3Rg 09:5 Lc 01:33 Evr 01:5 |
11 Şi acum, fiul meu, Domnul va fi cu tine şi te va face să propăşeşti; şi tu Îi vei zidi casă Domnului Dumnezeu, aşa cum El a grăit despre tine. |
12 Numai să-ţi dea Domnul înţelepciune şi pricepere şi să te întărească peste Israel pentru ca tu să păzeşti şi să plineşti legea Domnului, Dumnezeului tău. |
13 Atunci te va face El să propăşeşti, dacă tu te vei îngriji să plineşti poruncile şi judecăţile pe care Domnul i le-a poruncit lui Moise pentru Israel; fii bărbat şi puternic!; şi nu te teme, nici să te sperii! |
14 Iată, eu, din sărăcia mea, am pregătit pentru casa Domnului o sută de mii de talanţi de aur şi un milion de talanţi de argint; de asemenea, aramă şi fier fără măsură, căci se află din belşug; am pregătit lemnărie şi piatră; la acestea tu vei adăuga. |
15 Ai cu tine o mulţime de lucrători: meşteri, zidari în piatră, dulgheri pentru lemnărie, toţi iscusiţi în orice fel de lucru. |
16 Aur, argint, aramă şi fier ai cât nu se poate cântări. Ridică-te şi fă!, şi Domnul va fi cu tine“. |
17 David le-a poruncit tuturor mai-marilor lui Israel să-l ajute pe Solomon, fiul său: |
18 „Oare nu e Domnul cu voi?; El v'a dat pace din toate părţile, căci El i-a dat în mâinile voastre pe locuitorii ţării, iar ţara s'a supus în faţa Domnului şi în faţa poporului Său. |
19 Aşadar, puneţi-vă la inimă şi la suflet să-L căutaţi pe Domnul, Dumnezeul vostru; şi ridicaţi-vă şi zidiţi-I casă sfântă Domnului, Dumnezeului vostru, ca să aduceţi chivotul legământului Domnului şi sfintele vase ale lui Dumnezeu în templul care va fi zidit în numele Domnului!“ |
[ VT ] Vechiul Testament
[ 1Par ] 1 Paralipomena
[ Cap. 23 ] | CAPITOLUL 23 Numărul, rânduiala şi slujba leviţilor. |
1 Fiind David bătrân şi sătul de zile, în locul lui l-a făcut rege peste Israel pe Solomon, fiul său. |
2 Şi i-a adunat pe toţi mai-marii din Israel şi pe preoţi şi pe leviţi. |
3 Şi leviţii s'au numărat pe ei înşişi, cei de la treizeci de ani în sus; numărul lor, pe cap de om, a fost de treizeci şi opt de mii de bărbaţi. |
4 Dintre ei, cârmuitori peste lucrările casei Domnului au fost douăzeci şi patru de mii; iar grămătici şi judecători, şase mii; |
5 patru mii erau portari, iar patru mii erau cântăreţi ai Domnului, cu instrumentele muzicale pe care ei le făcuseră să-L laude pe Domnul. |
6 Şi i-a împărţit David în cete care să facă'n fiecare zi cu rândul, după fiii lui Levi: Gherşon, Cahat şi Merari. |
7 Din Gherşoniţi: Laedan şi Şimei. |
8 Fiii lui Laedan au fost trei: Iehiel, căpetenie, Zetam şi Ioil. |
9 Fiii lui Şimei au fost trei: Şelomit, Haziel şi Haran. Aceştia sunt căpeteniile fiilor lui Laedan. |
10 Tot fii ai lui Şimei au fost Iahat, Ziza, Ieuş şi Beraia; aceştia patru sunt tot fii ai lui Şimei; |
11 Iahat era căpetenie; Ziza era al doilea; Ieuş şi Beraia au avut puţini copii şi de aceea au fost socotiţi la un loc cu casa tatălui lor. |
12 Fiii lui Cahat au fost patru: Amram, Iţhar, Hebron şi Uziel. |
13 Fiii lui Amram: Aaron şi Moise. Aaron a fost rânduit să sfinţească lucrurile cele mai sfinte a – el şi fii săi – pe veci, să ardă tămâie în faţa Domnului, să-I slujească şi să-I binecuvinteze numele în veci. |
14 Iar Moise, omul lui Dumnezeu, şi fiii săi au fost socotiţi la tribul lui Levi. |
15 Fiii lui Moise: Gherşon şi Eliezer. |
16 Fiul lui Gherşon: Şebuel, căpetenia. |
17 Fiul lui Eliezer: Rehabia, căpetenia. Elezer n'a mai avut alţi copii; Rehabia însă a avut foarte mulţi. |
18 Fiul lui Iţhar: Şelomit, căpetenia. |
19 Fiii lui Hebron: întâiul, Ieria; al doilea, Amaria; al treilea, Iahaziel; al patrulea, Iecameam. |
20 Fiii lui Uziel: întâiul, Mica, al doilea, Işia. |
21 Fiii lui Merari: Mahli şi Muşi; fiii lui Mahli: Eleazar şi Chiş. |
22 Eleazar a murit fără să fi avut fii, ci numai fiice, pe care le-au luat [de soţii] fiii lui Chiş, verii lor. |
23 Fiii lui Muşi au fost trei: Mahli, Eder şi Ieremot. |
24 Aceştia sunt fiii lui Levi, după casele părinţilor lor, adică ale capilor de familie, după numărătoarea lor pe nume şi pe capete, cei care, de la douăzeci de ani în sus, făceau slujbă în templul Domnului. |
25 Căci David a zis: „Domnul, Dumnezeul lui Israel, i-a dat linişte poporului Său şi pe veci l-a aşezat în Ierusalim“. |
26 Leviţii nu mai purtau cortul şi toate ale lui, cele de trebuinţă pentru slujbele din el. |
27 De aceea, după cele din urmă porunci ale lui David, au fost număraţi leviţii de la douăzeci de ani în sus, |
28 ca să stea la îndemâna fiilor lui Aaron pentru slujbele din templul Domnului, pentru [veghea] curţilor şi a cămărilor, pentru curăţirea tuturor lucrurilor şi pentru ceea ce era de trebuinţă la slujbele din templul lui Dumnezeu, |
29 pentru a se îngriji de pâinile punerii-înainte, de făinuţa de grâu pentru prinosul de pâine şi pentru azime, de ceea ce era de copt, de fript şi de măsurat, |
30 pentru a sta dimineaţa şi seara să-L laude pe Domnul şi să I se mărturisească |
31 şi pentru toate arderile-de-tot aduse Domnului sâmbăta, la lună nouă şi la sărbători, după numărul şi rânduiala lor, totdeauna înaintea Domnului |
32 şi să facă paza la cortul mărturiei şi paza la locaşul cel sfânt şi paza la fiii lui Aaron, fraţii lor, în slujbele din templul Domnului. |
[ VT ] Vechiul Testament
[ 1Par ] 1 Paralipomena
[ Cap. 24 ] | CAPITOLUL 24 Cetele preoţilor. |
1 Şi fiii lui Aaron, împărţiţi în cete: Fiii lui Aaron: Nadab, Abiud, Eleazar şi Itamar. |
2 Nadab şi Abiud au murit înaintea tatălui lor, iar fii n'au avut; aşa că numai Eleazar şi Itamar, fiii lui Aaron, au slujit ca preoţi. |
3 David i-a împărţit astfel: Pe Ţadoc, unul din fiii lui Eleazar, şi pe Ahimelec, unul din fiii lui Itamar, potrivit cu numărul lor, cu slujba lor şi cu familiile părinţilor lor. |
4 Dar între fiii lui Eleazar s'au găsit mai multe căpetenii decât între fiii lui Itamar, aşa că i-a împărţit astfel: din fiii lui Eleazar, şaisprezece capi de familie, iar din fiii lui Itamar, opt. |
5 Şi i-a împărţit prin sorţi, pe unii ca şi pe ceilalţi, căci, dintre fiii lui Eleazar şi dintre fiii lui Itamar, ei erau mai-mari ai celor sfinte şi mai-mari ai Domnului. a |
6 Iar Şemaia, fiul lui Natanael, grămătic din neamul leviţilor, i-a scris în faţa regelui şi a căpeteniilor şi în faţa preoţilor Ţadoc şi Ahimelec, fiul lui Abiatar, şi a capilor de familii preoţeşti şi levitice, o casă părintească fiindu-i rânduită lui Eleazar şi una lui Itamar. |
7 Sorţul cel dintâi i-a ieşit lui Iehoiarib; al doilea, lui Iedaia; |
8 al treilea, lui Harim; al patrulea, lui Seorim; |
9 al cincilea, lui Malchia; al şaselea, lui Miiamin; |
10 al şaptelea, lui Hacoţ; al optulea, lui Abia; |
11 al nouălea, lui Ieşua; al zecelea, lui Şecania; |
12 al unsprezecelea, lui Eliaşib; al doisprezecelea, lui Iachim; |
13 al treisprezecelea, lui Hupa; al paisprezecelea, lui Işbaal; |
14 al cincisprezecelea, lui Bilga; al şaisprezecelea, lui Imer; |
15 al şaptesprezecelea, lui Hezir; al optsprezecelea, lui Hapiţeţ; |
16 al nouăsprezecelea, lui Petahia; al douăzecilea, lui Iezechiel; |
17 al douăzeci şi unulea, lui Iachin; al douăzeci şi doilea, lui Gamul; |
18 al douăzeci şi treilea, lui Delaia; al douăzeci şi patrulea, lui Maazia; |
19 Acesta era rândul lor la slujbă, cum anume trebuia să vină în templul Domnului, după rânduiala lor dată prin Aaron, părintele lor, aşa cum Domnul, Dumnezeul lui Israel, îi poruncise acestuia. |
20 Ceilalţi fii ai lui Levi au fost împărţiţi astfel: Din fiii lui Amram, Şubael; din fiii lui Şubael, Iehdia; |
21 din fiii lui Rehabia, întâiul era Işia; |
22 din fiii lui Iţhar: Şelomot; din fiii lui Şelomot: Iahat; |
23 din fiii lui Hebron: întâiul, Ieria; al doilea, Amaria; al treilea Iahaziel; şi al patrulea, Iecameam; |
24 din fiii lui Uziel: Mica; din fiii lui Mica: Şamir. |
25 Fratele lui Mica a fost Işia; din fiii lui Işia: Zaharia. |
26 Fiii lui Merari: Mahli şi Muşi; din fiii lui Iaazia: Beno; |
27 din fiii lui Merari, după Iaazia: Beno, Şoham, Zacur şi Ibri. |
28 Mahli i-a avut pe Eleazar şi pe Itamar; Eleazar a murit fără să fi avut fii. |
29 Chiş l-a avut pe Ierahmeel. |
30 Fiii lui Muşi: Mahli, Eder şi Ierimot. Aceştia sunt fiii leviţilor după familii. |
31 Şi ei, de asemenea, au primit sorţi, ca şi fraţii lor, fiii lui Aaron, în faţa regelui David, a lui Ţadoc şi a lui Ahimelec, a capilor de familii preoţeşti şi levitice, fiecare cap de familie fiind pe picior de egalitate cu cei mai tineri fraţi ai săi. |
[ VT ] Vechiul Testament
[ 1Par ] 1 Paralipomena
[ Cap. 25 ] | CAPITOLUL 25 Cântăreţii. |
1 Regele David şi căpeteniile oştirii i-au rânduit la slujbe pe fiii lui Asaf, pe ai lui Heman şi pe ai lui Iditun, ca să cânte imnuri în sunetul alăutelor şi al harpelor şi al ţimbalelor. a |
2 Din fiii lui Asaf: Zacur, Iosif, Netania şi Aşarela; fiii lui Asaf, cei ce se ţineau de profetul Asaf, îşi aveau locul îndată după rege. |
3 Din cei ai lui Iditun, fiii lui Iditun: Ghedalia, Ţeri, Isaia, Şimei, Haşabia şi Matitia; ei erau şase, sub conducerea tatălui lor Iditun, care cânta din alăută mulţumiri şi laude Domnului. |
4 Din cei ai lui Heman: fiii lui Heman: Buchia, Matania, Uziel, Şebuel, Ierimot, Hanania, Hanani, Eliata, Ghidalti, Romamti-Ezer, Ioşbecaşa, Maloti, Hotir şi Mahaziot. |
5 Toţi aceştia erau fiii lui Heman, întâiul cântăreţ al regelui atunci când se cerea cuvânt de la Domnul pentru ridicarea cornului. Şi i-a dat Dumnezeu lui Heman paisprezece fii şi trei fiice. |
6 Toţi aceştia, laolaltă cu tatăl lor, cântau în templul Domnului imnuri [acompaniate] de ţimbale, harpe şi alăute, avându-şi locul îndată după rege şi după Asaf, Iditun şi Heman. |
7 Iar numărul lor – înţelegându-se şi al fraţilor lor care învăţaseră să-I cânte Domnului şi care erau iscusiţi în slujba aceasta – era de două sute optzeci şi opt. |
8 Şi ei, de asemenea, au aruncat sorţi pentru rândul lor zilnic la slujbă, pentru mare şi mic, pentru cel desăvârşit şi pentru învăţăcel. |
9 Întâiul sorţ i-a căzut lui Asaf, adică lui Iosif, fraţilor şi fiilor săi: doisprezece; al doilea, lui Ghedalia, cu fiii şi fraţii săi: doisprezece; |
10 al treilea, lui Zacur, cu fraţii şi fiii săi: doisprezece; |
11 al patrulea, lui Iţri, cu fiii şi fraţii săi: doisprezece; |
12 al cincilea, lui Netania, cu fiii şi fraţii săi: doisprezece; |
13 al şaselea, lui Buchia, cu fiii şi fraţii săi: doisprezece; |
14 al şaptelea, lui Ieşarela, cu fiii şi fraţii săi: doisprezece; |
15 al optulea, lui Isaia, cu fiii şi fraţii săi: doisprezece; |
16 al nouălea, lui Matania, cu fiii şi fraţii săi: doisprezece; |
17 al zecelea, lui Şimei, cu fiii şi fraţii săi: doisprezece; |
18 al unsprezecelea, lui Azareel, cu fiii şi fraţii săi: doisprezece; |
19 al doisprezecelea, lui Haşabia, cu fiii şi fraţii săi: doisprezece; |
20 al treisprezecelea, lui Şebuel, cu fiii şi fraţii săi: doisprezece; |
21 al paisprezecelea, lui Matitia, cu fiii şi fraţii săi: doisprezece; |
22 al cincisprezecelea, lui Ierimot, cu fiii şi fraţii săi: doisprezece; |
23 al şaisprezecelea, lui Hanania, cu fiii şi fraţii săi: doisprezece; |
24 al şaptesprezecelea, lui Ioşbecaşa, cu fiii şi fraţii săi: doisprezece; |
25 al optsprezecelea, lui Hanani, cu fiii şi fraţii săi: doisprezece; |
26 al nouăsprezecelea, lui Maloti, cu fiii şi fraţii săi: doisprezece; |
27 al douăzecilea, lui Eliata, cu fiii şi fraţii săi: doisprezece; |
28 al douăzeci şi unulea, lui Hotir, cu fiii şi fraţii săi: doisprezece; |
29 al douăzeci şi doilea, lui Ghidalti, cu fiii şi fraţii săi: doisprezece; |
30 al douăzeci şi treilea, lui Mahaziot, cu fiii şi fraţii săi: doisprezece; |
31 al douăzeci şi patrulea, lui Romamti-Ezer, cu fiii şi fraţii săi: doisprezece. |
[ VT ] Vechiul Testament
[ 1Par ] 1 Paralipomena
[ Cap. 26 ] | CAPITOLUL 26 Portarii, cămăraşii şi judecătorii. |
1 Şi cetele portarilor: Din fiii lui Core: Meşelemia, unul din fiii lui Asaf. |
2 Fiii lui Meşelemia: întâiul-născut, Zaharia; al doilea, Iediael; al treilea, Zebadia; al patrulea, Iatniel; |
3 al cincilea, Elam; al şaselea, Iohanan; al şaptelea, Elioenai. |
4 Fiii lui Obed-Edom: întâiul născut, Şemaia; al doilea, Iehozabad; al treilea, Ioah; al patrulea, Sacar; al cincilea, Natanael; |
5 al şaselea, Amiel; al şaptelea, Isahar; al optulea, Peultai (fiindcă Dumnezeu l-a binecuvântat). |
6 Fiului său Şemaia i s'au născut, de asemenea, fii care au fost căpetenii în casa lor părintească, fiindcă au fost oameni puternici. |
7 Fiii lui Şemaia: Otni, Rafael, Obed şi Elzabad; iar fraţii săi, oameni puternici: Elihu, Semachia şi Isbacom. |
8 Toţi aceştia erau dintre fiii lui Obed-Edom; ei, fiii lor şi fraţii lor au fost oameni sârguincioşi la slujbă şi pricepuţi; şaizeci şi doi au fost din Obed-Edom. |
9 Meşelemia a avut optsprezece fii şi fraţi, oameni puternici. |
10 Hosa, unul din fiii lui Merari, i-a avut pe Şimri, căpetenie: deşi nu el era întâiul-născut, tatăl său l-a pus căpetenie; |
11 al doilea, Hilchia; al treilea, Tebalia; al patrulea, Zaharia; fiii şi fraţii lui Hosa au fost, de toţi, treisprezece. |
12 Aceştia sunt cei rânduiţi la porţi, după capii de familie, vrednici de slujbă, împreună cu fraţii lor, ca să slujească în templul Domnului. |
13 Şi ei, de asemenea, au aruncat sorţi, pentru mari şi pentru mici după familiile lor, pentru fiecare poartă. |
14 Pentru poarta dinspre răsărit, sorţul i-a căzut lui Şelemia; lui Zaharia, fiul său, i s'au aruncat sorţi şi i-a căzut poarta dinspre miazănoapte; |
15 lui Obed-Edom, cea dinspre miazăzi, peste drum de cămări; |
16 lui Şupim şi Hosa le-a căzut sorţul pentru cea dinspre apus, la porţile Şelechet, unde drumul urcă şi unde străjile stau faţă'n faţă. |
17 Spre răsărit, câte şase pe zi; spre miazănoapte, câte patru pe zi; spre miazăzi, câte patru pe zi; iar la cămări, câte doi, cu schimbul, |
18 să ţină paza; spre apus, patru; iar către drum, doi, să ţină paza. |
19 Acestea sunt cetele portarilor din fiii lui Core şi din fiii lui Merari. |
20 Iar leviţii, fraţii lor, erau peste vistieriile casei Domnului şi peste vistieriile lucrurilor sfinţite. |
21 Fiii lui Laedan, fiul lui Gherşon, căpeteniile ce se trăgeau din Laedan Gherşonitul: Iehiel; |
22 Fiii lui Iehiel: Zetam şi Ioil, fratele său, care păzeau vistieria casei Domnului |
23 împreună cu urmaşii lui Amram: Iţhar, Hebron, Uziel; |
24 Şebuel, fiul lui Gherşon, fiul lui Moise, era mai mare peste vistierii. |
25 Fratele său Eleazar îl avea fiu pe Rehabia; acesta, pe Isaia; acesta, pe Ioram; acesta, pe Zicri; iar acesta, pe Şelomit. |
26 Şelomit şi fraţii săi privegheau asupra tuturor vistieriilor lucrurilor sfinţite pe care le afierosiseră regele David şi capii de familie şi căpeteniile peste mii şi peste sute şi căpeteniile oastei, |
27 lucruri pe care ei le luaseră de prin cetăţi [cucerite] şi din prăzi şi din care afierosiseră, pentru ca zidirea templului Domnului să nu ducă lipsă. |
28 De asemenea, tot ceea ce afierosise profetul Samuel, precum şi Saul, fiul lui Chiş, şi Abner, fiul lui Ner, şi Ioab, fiul Ţeruiei, toate cele afierosite erau în grija lui Şelomit şi a fraţilor lui. |
29 Din neamul lui Iţhar, Hanania şi fiii săi erau rânduiţi la slujbele din afară ale Israeliţilor, ca scriitori şi judecători. |
30 Din neamul lui Hebron, Haşabia şi fiii săi, oameni puternici, în număr de o mie şapte sute, aveau supravegherea asupra lui Israel de cealaltă parte de Iordan, spre apus, pentru tot felul de slujbe ale Domnului şi ale regelui. |
31 Din neamul lui Hebron, Ieria era căpetenia Hebroniţilor, după generaţii şi după familii. În cel de al patruzecilea an al domniei lui [David] ei au fost număraţi, iar între ei s'au aflat viteji în Iazerul Galaadului. |
32 Iar fraţii lui, oameni puternici, în număr de două mii şapte sute, erau capi de familie; pe aceştia i-a pus David peste triburile lui Ruben şi Gad şi peste jumătate din seminţia lui Manase, pentru toate rânduielile lui Dumnezeu şi treburile regelui. |
[ VT ] Vechiul Testament
[ 1Par ] 1 Paralipomena
[ Cap. 27 ] | CAPITOLUL 27 Alţi dregători ai lui David. |
1 Iată-i pe fiii lui Israel, după numărul lor: capi de familie, căpetenii peste mii şi peste sute, cu grămăticii lor, care-i slujeau poporului după fiece cuvânt al regelui, împărţiţi în cete care intrau şi ieşeau [din slujbă], lună de lună, în toate lunile anului; în fiecare ceată erau câte douăzeci şi patru de mii. |
2 Căpetenia primei cete, pentru luna întâi: Iaşobeam, fiul lui Zabdiel; în ceata lui erau douăzeci şi patru de mii; |
3 el era dintre fiii lui Fares, mai-mare peste toate căpeteniile de oaste în luna întâi. |
4 Peste ceata din luna a doua: Dodai Ahohitul; în ceata lui se afla şi căpetenia Miclot; în ceata lui erau douăzeci şi patru de mii. |
5 A treia căpetenie, pentru luna a treia: Benaia, fiul preotului Iehoiada; şi în ceata lui erau tot douăzeci şi patru de mii; |
6 acest Benaia era un viteaz între cei treizeci şi mai-mare peste cei treizeci; în ceata lui se afla şi Amizabad, fiul său. |
7 A patra căpetenie, pentru luna a patra: Asael, fratele lui Ioab; iar după el era Zebadia, fiul său; în ceata lui erau tot douăzeci şi patru de mii. |
8 A cincea căpetenie, pentru luna a cincea: Şamhut Izrahitul; în ceata lui erau tot douăzeci şi patru de mii. |
9 A şasea căpetenie, pentru luna a şasea: Ira, fiul lui Icheş Tecoanul; în ceata lui erau tot douăzeci şi patru de mii. |
10 A şaptea căpetenie, pentru luna a şaptea: Heleţ Peloninul, din fiii lui Efraim; şi în ceata lui erau tot douăzeci şi patru de mii. |
11 A opta căpetenie, pentru luna a opta: Sibecai Huşatitul, din seminţia lui Zarah; în ceata lui erau tot douăzeci şi patru de mii. |
12 A noua căpetenie, pentru luna a noua: Abiezer Anatoteanul, din fiii lui Veniamin; şi în ceata lui erau tot douăzeci şi patru de mii. |
13 A zecea căpetenie, pentru luna a zecea: Maherai din Netofat, din familia lui Zarah; în ceata lui erau tot douăzeci şi patru de mii. |
14 A unsprezecea căpetenie, pentru luna a unsprezecea: Benaia din Piraton, din fiii lui Efraim; şi în ceata lui erau tot douăzeci şi patru de mii. |
15 A douăsprezecea căpetenie, pentru luna a douăsprezecea: Heldai din Netofat, din seminţia lui Otniel; şi în ceata lui erau tot douăzeci şi patru de mii. |
16 Iar peste triburile lui Israel: Căpetenie peste Ruben era Eliezer, fiul lui Zicri; peste Simeon era Şefatia, fiul lui Maaca; |
17 peste leviţi era Haşabia, fiul lui Chemuel; peste Aaron era Ţadoc; |
18 peste Iuda era Elihu, din fraţii lui David; pentru Isahar era Omri, fiul lui Micael; |
19 peste Zabulon era Işmaia, fiul lui Obadia; peste Neftali era Ierimot, fiul lui Azriel; |
20 peste fiii lui Efraim era Hoseia, fiul lui Azazia; peste jumătatea din tribul lui Manase era Ioil, fiul lui Pedaia; |
21 peste jumătatea [cealaltă] din tribul lui Manase – cea din Galaad – era Ido, fiul lui Zaharia; peste Veniamin era Iaasiel, fiul lui Abner; |
22 peste Dan era Azareel, fiul lui Ieroham. Acestea erau căpeteniile triburilor lui Israel. |
23 David însă nu i-a numărat şi pe cei de douăzeci de ani şi mai în jos, deoarece Domnul spusese că-l va înmulţi pe Israel ca stelele cerului. |
24 Ioab, fiul Ţeruiei, începuse să facă numărătoarea, dar nu a şi sfârşit-o, pricină pentru care s'a făcut mânie asupra lui Israel şi pentru care numărătoarea aceea nu a intrat în Cartea Faptelor regelui David. |
25 Peste vistieriile regelui era Azmavet, fiul lui Adiel, iar peste strânsurile de pe câmp, din oraşe şi din sate şi din turnuri era Ionatan, fiul lui Uzia. |
26 Peste gospodarii care lucrau pământul era Ezri, fiul lui Chelub. |
27 Peste vii era Şimei din Rama, iar peste pivniţele de vinuri era Zabdi, fiul lui Şifmi. |
28 Peste livezile de măslini şi de smochini în câmpie era Baal-Hanan din Gheder, iar peste magaziile untdelemnului era Ioaş. |
29 Peste vitele mari ce păşteau în Şaron era Şitrai Haşaroneanul, iar peste cele din văi era Şafat, fiul lui Adlai. |
30 Peste cămile era Obil Ismaelitul, peste asini, Iehdia Meroneanul. |
31 Peste turme era Iaziz Agariteanul. Toţi aceştia erau cârmuitori peste strânsurile de hrană ale regelui David. |
32 Ionatan, unchiul lui David dinspre tată, era sfetnic, om înţelept şi grămătic; iar Iehiel, fiul lui Hacmoni, era cu fiii regelui. |
33 Şi Ahitofel era sfetnic al regelui; iar Huşai Archianul era cel mai apropiat prieten al regelui. |
34 Lui Ahitofel i-au urmat Iehoiada, fiul lui Benaia, şi Abiatar. Iar Ioab era căpetenia oştirii regelui. |
[ VT ] Vechiul Testament
[ 1Par ] 1 Paralipomena
[ Cap. 28 ] | CAPITOLUL 28 Sfaturile lui David pentru zidirea casei Domnului. |
1 David a adunat în Ierusalim toate căpeteniile lui Israel, pe mai-marii judecătorilor, mai-marii cetelor care-i slujeau regelui, căpeteniile peste mii şi peste sute, pe vistiernici şi pe cei ce răspundeau de strânsurile pentru hrana regelui şi a tuturor oamenilor lui şi a fiilor săi împreună cu eunucii, pe viteji şi pe războinicii din oaste. |
2 Şi a stat David în mijlocul adunării şi a zis: „Ascultaţi-mă, fraţii mei şi poporul meu. Mi-a stat la inimă să zidesc locaş de odihnă pentru chivotul legământului Domnului şi aşternut picioarelor Domnului nostru; şi am pregătit ceea ce e de trebuinţă pentru zidire. |
3 Dar Dumnezeu mi-a zis: – Să nu-i zideşti locaş numelui Meu, fiindcă tu eşti om războinic şi ai vărsat sânge! |
4 Cu toate acestea, Domnul, Dumnezeul lui Israel, pe mine m'a ales din toată casa tatălui meu să fiu în veac rege peste Israel; El din Iuda a ales regalitatea; din casa lui Iuda, casa tatălui meu; iar dintre fiii tatălui meu, pe mine m'a vrut să fiu rege peste întregul Israel. |
5 Iar dintre fiii mei – că mulţi fii mi-a dat mie Domnul –, pe fiul meu Solomon l-a ales să-l aşeze pe tronul regatului Domnului, peste Israel. |
6 Iar Dumnezeu mi-a zis: – Solomon, fiul tău, el va zidi casa Mea şi curtea Mea, căci pe el l-am ales să-Mi fie Mie fiu, iar Eu să-i fiu lui Tată; |
7 regatul său i-l voi aşeza pe veci, dacă el se va ţine tare, aşa cum o face astăzi, să-Mi păzească poruncile şi judecăţile. a |
8 Şi acum, în faţa a toată adunarea Domnului şi în auzul Dumnezeului nostru: Păziţi şi căutaţi toate poruncile Domnului, Dumnezeului nostru, pentru ca voi să moşteniţi pământul cel bun şi să-l lăsaţi moştenire veşnică fiilor voştri de după voi. |
9 Şi acum, Solomoane, fiul meu!: Cunoaşte-L pe Dumnezeul părinţilor tăi şi slujeşte-I din inimă desăvârşită şi din suflet plin de vrere, căci Domnul este Cel care încearcă toate inimile şi cunoaşte fiece gând; dacă tu Îl vei căuta, El ţi Se va face aflat b, iar dacă-L vei părăsi, şi El pe'ntotdeauna te va părăsi. 1Par 29:17 Ps 007:9 Pr 04:5 Ir 11:20 Ir 17:10 Mt 07:7 In 02:25 Ap 02:23 |
10 Vezi acum că pe tine te-a ales Domnul să-I zideşti casă de sfinţenie; adună-ţi puterile şi fă-o!“ |
11 Atunci David i-a dat lui Solomon, fiul său, planul templului şi al clădirilor lui şi al vistieriilor şi al foişoarelor şi al cămărilor dinlăuntru şi al casei ispăşirii, |
12 precum şi planul – pe care-l avea în minte – pentru curţile templului Domnului şi pentru toate odăile dimprejur, pentru vistieriile templului Domnului, pentru vistieriile lucrurilor sfinte |
13 şi pentru odăile de odihnă, pentru încăperile preoţilor şi leviţilor, pentru toate lucrările de slujbă din templul Domnului şi pentru vistieriile vaselor de slujbă din templul Domnului, |
14 cu greutatea lor în aur şi argint; |
15 şi i-a dat greutatea sfeşnicelor şi a candelelor. |
16 De asemenea, i-a dat greutatea meselor pentru pâinile punerii-înainte, a fiecărei mese de aur, ca şi a celei de argint, |
17 pe a furculiţelor, talerelor şi cupelor de aur; greutatea aurului şi a argintului pentru cădelniţe şi căţui, potrivit cu măsura fiecăreia. |
18 I-a arătat şi măsura altarului tămâierii, din aur curat, şi planul carului heruvimilor cu aripile întinse, care umbreau chivotul legământului Domnului. |
19 Pe toate i le-a dat David lui Solomon, în scriere de mâna Domnului c, pentru ca el să priceapă cum să ducă planul la îndeplinire. |
20 Şi a zis David către Solomon, fiul său: „Adună-ţi puterile, îmbărbătează-te şi fă-le! Nu te teme, nici nu te speria, căci Domnul, Dumnezeul meu, va fi cu tine şi nu te va lăsa şi nu te va părăsi până ce vei fi isprăvit toată lucrarea pentru slujba templului Domnului. |
21 Iată şi cetele preoţilor şi leviţilor pentru toate slujbele din templul lui Dumnezeu! Şi cu tine sunt meşteri iscusiţi în orice lucrare, după meşteşugul fiecăruia; de asemenea, mai-marii şi'ntregul popor sunt gata pentru tot ceea ce tu vei porunci“. |
[ VT ] Vechiul Testament
[ 1Par ] 1 Paralipomena
[ Cap. 29 ] | CAPITOLUL 29 Danii pentru casa Domnului. Rugăciunea regelui. Ungerea lui Solomon. Moartea lui David. |
1 Şi a zis regele David către întreaga adunare: „Solomon, fiul meu, cel pe care Domnul l-a ales, e tânăr şi plăpând, iar lucrarea e grea, de vreme ce zidirea nu-i pentru om, ci pentru Domnul Dumnezeu. |
2 Pe cât mi-a stat în putere, pentru templul Domnului meu am pregătit aur, argint, aramă, fier, lemn şi piatră, onix şi pietre scumpe pentru tot felul de podoabe, pietre nestemate şi multă marmură. |
3 Şi fiindcă mare dragoste am eu pentru casa Dumnezeului meu, aurul şi argintul pe care l-am agonisit pentru mine, iată, îl dau pentru casa Dumnezeului meu, ca adaos la cel pe care l-am pregătit anume pentru casa celor sfinte: |
4 trei mii de talanţi de aur de Ofir şi şapte mii de talanţi de argint curat, pentru îmbrăcarea pereţilor casei Domnului: |
5 aur pentru ceea ce e de aur, argint pentru ceea ce e de argint; şi totul să fie lucrat de mână de meşter... Şi acum: cine vrea să vină cu mâinile pline pentru Domnul?“ |
6 Atunci capii de familie şi mai-marii fiilor lui Israel şi căpeteniile peste mii şi căpeteniile peste sute şi supraveghetorii lucrurilor şi iconomii regelui s'au îndemnat |
7 şi au dat pentru lucrările templului Domnului cinci mii de talanţi de aur şi zece mii de galbeni din aur şi zece mii de talanţi de argint şi optsprezece mii de talanţi de aramă şi o sută de mii de talanţi de fier. |
8 Iar cei care aveau pietre scumpe, le-au dat şi pe acelea în vistieria templului Domnului prin mâinile lui Iehiel Gherşonitul. |
9 Şi s'au bucurat poporenii de râvna lor, că din plinul inimii au binevoit să-I dea Domnului; iar regele David s'a bucurat foarte. |
10 Atunci regele David L-a binecuvântat pe Domnul în faţa adunării, zicând: „Binecuvântat eşti, Doamne, Dumnezeul lui Israel, Tatăl nostru din veac până'n veac! |
11 A Ta este, Doamne, mărirea şi puterea şi lauda şi biruinţa şi tăria; că Tu eşti Stăpânul a tot ce e în cer şi a tot ce e pe pământ, şi de faţa ta se cutremură fiecare rege şi fiecare neam. |
12 De la Tine sunt bogăţia şi slava; Tu, Doamne, pe toţi îi stăpâneşti, că Tu eşti Stăpânul a toată stăpânia şi'n mâna Ta este puterea şi domnia; şi'n puterea Ta, Atotţiitorule, stă ca pe toate să le măreşti şi să le întăreşti. |
13 Şi acum, Doamne, ne mărturisim Ţie şi lăudăm numele slavei Tale. |
14 Dar cine sunt eu şi cine e poporul meu, că ne-am învrednicit să-Ţi aducem acestea?: că ale Tale sunt toate şi dintru ale Tale Ţi-am dat; |
15 că străini suntem noi în faţa Ta, străini precum toţi părinţii noştri; ca umbra sunt zilele noastre pe pământ, şi nimic nu rămâne. |
16 Doamne, Dumnezeul nostru, tot belşugul acesta pe care noi l-am pregătit ca să-i zidim casă numelui Tău celui sfânt este din mâna Ta, şi al Tău este totul. |
17 Şi am cunoscut, Doamne, că Tu eşti Cel care cercetezi inimile şi iubeşti dreptatea; eu cu inimă curată Ţi-am jertfit toate acestea, iar acum l-am văzut pe poporul Tău, care se află aici, că'ntru bucurie Ţi-a jertfit. |
18 Doamne, Dumnezeul lui Avraam şi al lui Isaac şi al lui Israel, părinţii noştri, în veac păzeşte aceste lucrări în cugetul inimii poporului Tău, şi inimile lor le îndreaptă spre Tine! |
19 Iar lui Solomon, fiul meu, dă-i inimă bună, ca să-Ţi plinească poruncile şi mărturiile şi învăţăturile şi să ducă la capăt zidirea templului Tău, pentru care am făcut pregătire!“ |
20 Şi a zis David către toată adunarea: „Binecuvântaţi-L pe Domnul, Dumnezeul nostru!“ Şi toată adunarea L-a binecuvântat pe Domnul, Dumnezeul părinţilor ei; şi, plecându-şi genunchii, S'a închinat Domnului şi regelui. |
21 Iar în ziua următoare I-a adus David jertfe Domnului şi arderi-de-tot lui Dumnezeu: o mie de miei, o mie de berbeci şi o mie de viţei, cu libaţiile lor; şi o mulţime de jertfe pentru tot Israelul. |
22 Şi'n ziua aceea au mâncat şi au băut în faţa Domnului cu bucurie mare; şi pentru a doua oară l-au făcut rege pe Solomon, fiul lui David, şi l-au uns în faţa Domnului, ca rege a, iar pe Ţadoc ca preot. |
23 Şi s'a aşezat Solomon pe tronul lui David, tatăl său, şi a sporit, şi tot Israelul i s'a supus. |
24 I s'au supus şi căpeteniile şi dregătorii şi toţi fiii regelui David, părintele său. |
25 Domnul l-a mărit pe Solomon în ochii întregului Israel; şi i-a dat slavă regească, aşa cum nici un rege n'a avut înaintea lui. |
26 David, fiul lui Iesei, a domnit peste Israel vreme de patruzeci de ani: |
27 şapte ani în Hebron şi treizeci şi trei de ani în Ierusalim. |
28 Şi a murit la bătrâneţe bună, sătul de zile, în bogăţie şi mărire. Iar în locul lui a domnit Solomon, fiul său. |
29 Iar celelalte fapte ale regelui David, cele dintâi şi cele din urmă, sunt scrise în cartea lui Samuel văzătorul şi în cartea profetului Natan şi în cartea lui Gad văzătorul, |
30 despre toată domnia lui şi despre puterea lui şi despre vremile care-au fost peste el şi peste Israel şi peste toate împărăţiile pământului. |
[ VT ] Vechiul Testament
[ 2Par ] 2 Paralipomena
Introducere la Cărţile Paralipomena
În Versiunea Ebraică, aceste două cărţi alcătuiau la început una singură, sub denumirea de „Fapte ale zilelor“, ceea ce s'ar traduce: „Întâmplări din vremile de altădată“ sau, mai pe scurt, „Cronici“. Cu toate acestea, Cartea Cronicilor nu era catalogată printre operele istorice, ci printre acelea pe care canonul Vechiului Testament le numea „Scrieri“, şi era aşezată după Ezdra şi Neemia, deşi evenimentele relatate în ea se petrec înaintea celor evocate de acestea. Septuaginta este aceea care a prezentat-o în două cărţi, sub numele de „Paralipomena“, de la grecescul paraleípo = „a omite“, „a lăsa deoparte“, ceea ce, în referire directă la Cărţile Regilor, ar însemna: „ceea ce a fost omis“, „ceea ce nu s'a spus“, cu subînţelesul că ea ar fi o completare a celor patru principale scrieri istorice. Titlul însă nu acoperă decât în mică măsură conţinutul, acesta cuprinzând mult mai multe şi mai importante omisiuni decât adaosuri, potrivit unui plan pe care autorul l-a cercetat cu foarte mare atenţie, în funcţie de scopul pe care-l urmărea. Împărţirea în două cărţi a fost adoptată şi de Fericitul Ieronim, în a cărui Vulgata sunt prezentate sub titlul: „1 şi 2 Paralipomena“. Păstrându-i titlul de „Cronici“, editorii sau traducătorii Textului Masoretic au adoptat, la rândul lor, începând din secolul XVI, împărţirea în două cărţi, aşa cum le avem în ediţiile curente ale Bibliei. În afara celor patru Cărţi ale Regilor, autorul a mai utilizat şi numeroase alte izvoare, pe care le menţionează în diferite părţi ale operei, precum: „Cartea Regilor lui Israel“; „Cartea Regilor lui Israel şi Iuda“; „Cartea Regilor lui Iuda şi Israel“; „Cartea Regilor“; „Faptele Regilor lui Israel“; „Cronica regelui David“; „Faptele lui Samuel văzătorul“; „Faptele Profetului Natan“; „Faptele lui Gad văzătorul“; „Profeţia lui Ahia Şilonitul“; „Vedeniile lui Ido văzătorul“; „Faptele profetului Şemaia“; „Faptele lui Iehu, fiul lui Hanani“; „Celelalte fapte ale lui Ozia scrise de Isaia“; „Vedenia lui Isaia“; „Cartea Văzătorilor“; „Plângerea lui Ieremia asupra lui Iosia“. Nici una din aceste scrieri nu ne este cunoscută. Pe lângă ele, a mai folosit şi tradiţia orală, îndeosebi pe aceea păstrată la templu de către preoţi şi leviţi. Scriindu-şi opera, autorul urmăreşte un scop care poate fi decelat printr'o analiză sumară a textului: istoria statului teocratic iudeu, îndelung pregătit de la Adam până la începutul dinastiei davidice, consolidat şi ilustrat exemplar prin David şi Solomon, dezmembrat prin apariţia celor două regate adverse, plutind în derivă de-a lungul a două şiruri paralele de suverani în zig-zag, distrus prin intervenţia lui Nabucodonosor şi mijindu-şi renaşterea prin decretul lui Cirus. Raţiunea de a fi a statului teocratic rezidă în templu, ca prezenţă văzută a lui Dumnezeu, şi în cultul monoteist, ca expresie a credincioşiei poporului ales faţă de Cel ce l-a ales. În funcţie de aceste coordonate, cronicarul îşi parcurge documentele cu ochiul critic al celui ce evaluează, discerne, copiază, omite, adaugă, modifică, îngroaşă reliefuri sau simplifică traiectorii. O constantă a demersului său este aceea de a evalua moralitatea fiecărui personaj sau pe a întregului popor într'o anumită perioadă şi de a-i conferi evenimentului istoric o explicaţie teologică: în mod inevitabil, păcatul atrage pedeapsa, virtutea atrage bunăstarea. În felul acesta, biografia primului rege al lui Israel nu-l interesează câtuşi de puţin; el se opreşte doar asupra morţii tragice a lui Saul, aceasta fiind consecinţa consultării vrăjitoarei din Endor. În schimb, David e regele ideal; autorul trece sub tăcere problemele de familie ale acestuia, motivaţiile precare ale peregrinărilor lui de la început, adulterul cu Batşeba şi uciderea lui Urie, precum şi spiritul vindicativ de pe patul morţii, spre a insista, cu lux de amănunte, asupra suveranului evlavios care a iniţiat şi pregătit zidirea templului, legiferând, în acelaşi timp, atribuţiile sacerdoţiului şi strălucirea cultului. De nu mai puţină atenţie se bucură Solomon, în aceeaşi ipostază a credinţei şi ctitoriei; din cele nouă capitole închinate acestuia, şase se ocupă cu zidirea şi sfinţirea templului; în final, cronicarul trece peste episodul bătrânului afemeiat care cedează presiunilor idolatre, spre a-i rezerva marelui rege o imagine apoteotică. Popasuri lungi va face autorul şi asupra regilor Iosafat, Iezechia şi Iosia, mari restauratori ai monoteismului şi înnoitori ai cultului de la templu, dar va fi obligat să consemneze, cu nereţinută amărăciune, decrepitudinea morală a celor mai mulţi dintre suveranii lui Israel şi Iuda, urmată de aceea a unui popor debusolat şi tot mai neatent la avertismentele profeţilor, ceea ce va atrage mânia lui Dumnezeu şi dezastrul final. De reţinut faptul că gândirea istoricului din Paralipomene nu e departe de cea profetică: Neco al Egiptului, Nabucodonosor al Babilonului şi Cirus al Persiei, puternici conducători ai marilor imperii de care depinde soarta lui Israel, nu sunt altceva decât instrumente ale unuia şi aceluiaşi Dumnezeu, fie pentru pedepsirea poporului păcătos, fie pentru eliberarea poporului prea mult încercat. După toate probabilităţile, cronicarul - al cărui nume nu ne este cunoscut - pare a face parte din tagma leviţilor: ştie bine istoria poporului său, iar stilul adiază, nu rareori, incantaţii liturgice. Cât priveşe data scrierii, aceasta poate fi aşezată între 538 î.H., anul edictului lui Cirus, şi 330, domnia lui Alexandru cel Mare. Există însă şi suficiente motive să credem că ea a fost alcătuită în timpul lui Ezdra (şi, după unii, chiar de către acesta). Oricum, importanţa ei istorică e cu totul aparte, mai ales prin datele şi informaţiile suplimentare în raport cu cele patru Cărţi ale Regilor. |
[ VT ] Vechiul Testament
[ 2Par ] 2 Paralipomena
[ Cap. 1 ] | CAPITOLUL 1 Înţelepciunea şi bogăţia lui Solomon. |
1 Şi Solomon, fiul lui David, a prins putere asupra regatului său; iar Domnul, Dumnezeul său, era cu el şi l-a umplut de slavă. |
2 Solomon a grăit către întregul Israel, către căpeteniile peste mii şi către sutaşi şi către judecători şi către toţi dregătorii de peste Israel şi către capii de familie. |
3 Şi Solomon, împreună cu toată adunarea, a mers pe înălţimea de pe Gabaon, unde se afla cortul mărturiei lui Dumnezeu, cel pe care Moise, robul lui Dumnezeu, îl făurise în pustie. |
4 (Cât despre chivotul lui Dumnezeu, David îl adusese din cetatea Chiriat-Iearim în locul pe care el, David, i-l pregătise atunci când i-a întins cort în Ierusalim). |
5 Şi jertfelnicul de aramă, pe care-l făcuse Beţaleel, fiul lui Uri, fiul lui Hur, se afla acolo, în faţa cortului Domnului, iar Solomon şi adunarea l-au cercetat. |
6 Pe acest jertfelnic de aramă, care se afla înaintea Domnului, în cort, a adus Solomon o mie de arderi-de-tot. |
7 În noaptea aceea i s'a arătat Dumnezeu lui Solomon şi i-a zis: „Cere: ce să-ţi dau?“ |
8 Iar Solomon I-a zis lui Dumnezeu: „Tu ai făcut mare milă cu David, părintele meu, iar pe mine m'ai făcut rege în locul său. |
9 Şi acum, Doamne, Dumnezeule: credincios să rămână numele Tău asupra lui David, părintele meu, a de vreme ce Tu m'ai făcut rege peste un popor numeros ca ţărâna pământului. |
10 Acum, dă-mi înţelepciune şi pricepere b ca să ies şi să intru în faţa acestui popor!; căci cine oare îl va judeca c pe acest mare popor al Tău?“ |
11 Şi a zis Dumnezeu către Solomon: „De vreme ce aceasta a fost în inima ta, şi n'ai cerut multă bogăţie, nici slavă, nici viaţa vrăjmaşilor, şi nici zile multe n'ai cerut, ci ai cerut înţelepciune şi pricepere ca să-l judeci pe poporul Meu, peste care te-am pus rege, |
12 înţelepciunea şi priceperea ţi le dau; şi-ţi voi da bogăţie şi avuţii şi slavă, aşa cum nici un rege de dinaintea ta nu ţi-a fost pe măsură, şi aşa cum nici după tine nu va fi“. |
13 Şi a venit Solomon de pe înălţimea Gabaonului – din faţa cortului mărturiei – la Ierusalim, şi a domnit peste Israel. |
14 Solomon a adunat care şi călăreţi: avea o mie patru sute de care şi douăsprezece mii de călăreţi; şi le-a aşezat în cetăţile carelor; iar poporul era cu regele în Ierusalim. |
15 Regele a făcut în aşa fel încât argintul şi aurul era în Ierusalim [tot atât de preţuit] ca pietrele; iar cedrii se aflau în Iudeea ca duzii care cresc în neştire pe câmp. |
16 I se aduceau lui Solomon, pe bani, cai din Egipt; negustorii regelui cumpărau cu bani: |
17 scoţându-l din Egipt, îi aduceau regelui un car pentru şase sute de sicli de argint şi un cal pentru o sută cincizeci de sicli de argint; tot astfel şi tot ei aduceau pentru toţi regii Heteilor şi pentru regii Siriei. |
18 Solomon a zis că-i va zidi o casă numelui Domnului şi o casă pentru regatul său. |
[ VT ] Vechiul Testament
[ 2Par ] 2 Paralipomena
[ Cap. 2 ] | CAPITOLUL 2 Pregătiri pentru zidirea casei Domnului. |
1 Şi a adunat Solomon şaptezeci de mii de salahori şi optzeci de mii de tăietori de piatră în munte; iar peste aceştia erau trei mii şase sute de supraveghetori. |
2 Solomon a trimis la Hiram, regele Tirului, zicând: „De vreme ce tu te-ai purtat bine cu David, părintele meu, şi i-ai dat cedri spre a-şi zidi o casă în care să locuiască, |
3 iată că şi eu, fiul său, îi zidesc o casă numelui Domnului, Dumnezeului meu, spre a I-o sfinţi şi a arde în faţa Lui tămâie cu bună mireasmă şi a aduce fără'ncetare pâinile punerii-înainte şi a aduce fără'ncetare arderi-de-tot, dimineaţa şi seara şi sâmbăta şi la lună nouă şi la sărbătorile Domnului, Dumnezeului nostru, ceea ce e [rânduială] veşnică în Israel. |
4 Iar casa pe care eu o zidesc urmează să fie mare, căci mare este Dumnezeul nostru peste toţi dumnezeii. |
5 Şi cine oare va putea să-I zidească Lui casă, de vreme ce însuşi cerul şi cerul cerului nu-I cuprind slava? Şi cine sunt eu, ca să-I zidesc Lui casă, decât numai spre a I se aduce jertfe de tămâie? |
6 Şi acum, trimite-mi un om înţelept şi iscusit în a lucra în aur şi în argint şi în aramă şi în fier şi în tort purpuriu şi stacojiu şi roşu şi vânăt, şi unul care să ştie să sape înflorituri împreună cu iscusiţii meşteri care sunt la mine în Iuda şi în Ierusalim, cei pe care i-a pregătit David, părintele meu. |
7 Şi mai trimite-mi din Liban lemn de cedru şi de ienupăr şi de pin; fiindcă ştiu că servii tăi se pricep să taie lemnul din Liban. |
8 Şi, iată, servii mei vor merge împreună cu servii tăi, ca să-mi pregătească lemnărie multă, căci mare şi mărită va fi casa pe care o zidesc. |
9 Şi, iată, servilor tăi lucrători, celor ce taie lemnul, le-am dat de mâncare, în dar, douăzeci de mii de măsuri de grâu şi douăzeci de mii de măsuri de orz şi douăzeci de mii de măsuri de vin şi douăzeci de mii de măsuri de untdelemn“. |
10 Iar Hiram, regele Tirului, a răspuns în scris şi a trimis la Solomon, zicând: „Fiindcă Domnul Şi-a iubit poporul, de aceea te-a făcut pe tine rege peste el“. |
11 Şi a zis Hiram: „Binecuvântat este Domnul, Dumnezeul lui Israel, Cel ce a făcut cerul şi pământul, Cel ce i-a dat regelui David un fiu înţelept, iscusit în pricepere şi ştiinţă, care va zidi o casă pentru Domnul şi o casă pentru regatul său. |
12 Şi acum, ţi-am trimis un om înţelept şi înzestrat cu pricepere, pe Hiram-Abi a |
13 (mama lui era dintre fetele lui Dan, iar tatăl său era tirian), care ştie să lucreze în aur şi în argint şi în aramă şi în fier şi în piatră şi în lemn şi să ţeasă cu purpură şi cu tort albastru şi stacojiu şi cu vison şi să sape înflorituri şi să înţeleagă tot ce se poate plănui şi orice îi vei da tu să facă, tu şi meşterii tăi şi meşterii domnului meu David, părintele tău. |
14 Şi acum, grâul şi orzul şi vinul şi untdelemnul de care domnul meu a vorbit, trimite-le servilor tăi. |
15 Iar noi vom tăia din Liban lemnul de care ai nevoie şi-l vom aduce cu plutele pe mare la Ioppe b, iar tu le vei duce la Ierusalim“. |
16 Atunci Solomon i-a adunat pe toţi străinii care se aflau în ţara lui Israel, după numărătoarea cu care-i numărase David, părintele său; şi s'au aflat o sută cincizeci şi trei de mii şi şase sute. |
17 Şi dintre ei a făcut şaptezeci de mii de salahori şi optzeci de mii de tăietori în piatră şi trei mii şase sute de supraveghetori peste popor c. |
[ VT ] Vechiul Testament
[ 2Par ] 2 Paralipomena
[ Cap. 3 ] | CAPITOLUL 3 Zidirea templului. |
1 Solomon a început să zidească templul Domnului în Ierusalim, pe muntele Moria a, acolo unde Domnul i Se arătase lui David, părintele său, pe locul pe care David îl pregătise în aria lui Ornan Iebuseul. |
2 Zidirea a început în luna a doua din cel de al patrulea an al domniei lui. |
3 Şi aşa a început Solomon să zidească templul Domnului: lungimea – chiar de la prima măsurătoare, de la un capăt la altul – era de şaizeci de coţi; lăţimea, douăzeci de coţi. |
4 Pridvorul din faţa templului avea lungimea egală cu lăţimea templului, adică douăzeci de coţi; iar înălţimea, o sută douăzeci de coţi. Şi l-a căptuşit pe dinlăuntru cu aur curat. |
5 Casa cea mare b a căptuşit-o cu lemn de cedru şi a poleit-o cu aur curat, iar pe el a săpat finici şi lănţişoare. |
6 Şi a împodobit templul, spre slavă, cu pietre scumpe; iar aurul era din Parvaim c. |
7 Templul – pereţii lui [lăuntrici] – şi uşorii şi tavanele şi uşile le-a poleit cu aur; iar pe pereţi a săpat heruvimi. |
8 A făcut şi locaşul sfintei-sfintelor, a cărui lungime era egală cu lăţimea locaşului sfintei; lăţimea era de douăzeci de coţi, iar lungimea, de douăzeci de coţi; şi, având în vedere heruvimii, l-a îmbrăcat cu şase sute de talanţi de aur curat. |
9 Greutatea cuielor - greutatea fiecăruia - era de cincizeci de sicli de aur. Şi odăile de sus le-a căptuşit cu aur. |
10 În sfânta-sfintelor a făcut doi heruvimi, sculptaţi în lemn, şi i-a ferecat cu aur. |
11 Aripile heruvimilor aveau în lungime douăzeci de coţi; o aripă de cinci coţi atingea peretele templului, iar cealaltă aripă de cinci coţi atingea aripa celuilalt heruvim; |
12 de asemenea, aripa de cinci coţi a celuilalt heruvim atingea peretele templului, iar cealaltă aripă de cinci coţi atingea aripa celuilalt heruvim. |
13 Întinse, aripile acestor heruvimi aveau o lungime de douăzeci de coţi; ei şedeau în picioare, cu feţele spre sfânta. |
14 A făcut şi o perdea de inuri purpurii, stacojii, albastre şi de vison, iar pe ea a brodat heruvimi. |
15 În faţa templului a făcut doi stâlpi, înalţi de treizeci şi cinci de coţi, ale căror capiteluri erau de câte cinci coţi. |
16 A mai făcut lănţişoare, precum cele din sfânta-sfintelor, şi le-a pus pe capetele stâlpilor; a făcut şi o sută de rodii, pe care le-a pus pe lănţişoare. |
17 Stâlpii i-a aşezat în faţa templului, unul de-a dreapta şi altul de-a stânga; pe cel din dreapta l-a numit Temeiul, iar pe cel din stânga l-a numit Tăria. d |
[ VT ] Vechiul Testament
[ 2Par ] 2 Paralipomena
[ Cap. 4 ] | CAPITOLUL 4 Vasele sfinţite. |
1 A făcut un jertfelnic de aramă, lung de douăzeci de coţi, lat de douăzeci de coţi şi înalt de zece coţi. |
2 A făcut marea turnată, de zece coţi în diametru, complet rotundă, cu înălţimea de cinci coţi şi cu circumferinţa de treizeci de coţi. |
3 Dedesubtul ei, de jur-împrejur, se aflau chipuri de boi făcute prin turnare; ele înconjurau baia pe două rânduri de câte zece coţi. |
4 Erau turnaţi doisprezece boi: trei cu faţa spre miazănoapte, trei cu faţa spre apus, trei cu faţa spre miazăzi, trei cu faţa spre răsărit; spinările lor erau spre centru. |
5 Grosimea [mării] era de un pumn. Buza ei era ca o buză de potir, lucrată ca o cupă de crin; în ea încăpeau trei mii de vedre; aşa au făcut-o. |
6 A făcut şi zece spălătoare; şi le-a pus cinci de-a dreapta şi cinci de-a stânga, pentru ca în ele să fie spălate cele de trebuinţă pentru arderile-de-tot şi'n ele să fie clătite vasele; iar marea, pentru ca în ea să se spele preoţii. |
7 A făcut şi zece sfeşnice de aur, după izvoadele lor; şi le-a aşezat în templu, cinci de-a dreapta şi cinci de-a stânga. |
8 A mai făcut zece mese, şi le-a aşezat în templu, cinci de-a dreapta şi cinci de-a stânga. A făcut şi zece cupe de aur. |
9 A făcut şi curtea preoţilor, precum şi curtea cea mare; curţilor le-a făcut porţi, iar porţile le-a ferecat cu aramă. |
10 Marea a aşezat-o în colţul din dreapta al templului, cel dinspre miazăzi-răsărit. |
11 Hiram a făcut şi cârligele de prins carnea, precum şi căldările şi grătarul jertfelnicului şi toate uneltele lui. Şi a sfârşit Hiram tot ceea ce avusese de făcut pentru regele Solomon în templul lui Dumnezeu: |
12 doi stâlpi; iar deasupra lor, lucrarea în relief pentru capilelurile din vârful celor doi stâlpi; şi două reţele care acopereau partea de deasupra a capitelurilor din vârful stâlpilor; |
13 pentru reţele, patru sute de clopoţei de aur; la o plasă, două rânduri de rodii, ca să acopere cele două capiteluri de pe vârful stâlpilor. |
14 A făcut zece şasiuri, iar pe şasiuri a făcut spălătoare; |
15 şi marea, cu cei doisprezece boi de sub ea; |
16 şi lighene pentru spălat picioarele, şi cârlige de atârnat carnea, şi cupe şi uneltele (pe care le făcuse Hiram şi pe care i le adusese regelui Solomon în casa Domnului): din aramă curată. |
17 Regele a pus să le toarne într'un pământ cleios din împrejurimile Iordanului, între Sucot şi Ţartan. |
18 Toate aceste lucruri le-a făcut Solomon din mare belşug, căci n'a lipsit mulţimea aramei. |
19 Făcut-a Solomon toate uneltele templului Domnului; şi altarul tămâierii, cel de aur, şi mesele pe care să stea pâinile punerii-înainte, |
20 şi sfeşnicele şi candelele de aur curat, ca să ardă, după rânduială, în faţa altarului; |
21 şi mucarniţele şi cupele şi cădelniţele şi căţuile, din aur curat; |
22 şi uşa interioară a templului, cea spre sfânta-sfintelor, şi uşile din locaşul sfintei, de aur. |