[ VT ] Vechiul Testament
[ Jd ] Judecători
[ Cap. 6 ] | CAPITOLUL 6 Ghedeon. |
1 Şi fiii lui Israel au făcut răul în faţa Domnului, iar Domnul i-a dat în mâna Madianiţilor vreme de şapte ani. |
2 Mâna lui Madian apăsa greu asupra lui Israel; şi din pricina Madianiţilor şi-au făcut fiii lui Israel ascunzători în munţi şi bârloguri şi vizuini în stâncă. |
3 Şi era că după ce fiii lui Israel semănau, Madianiţii şi Amaleciţii şi alţii de la răsărit se ridicau |
4 şi tăbărau pe ei şi le stricau recoltele până la Gaza şi pe pământul lui Israel nu lăsau nimic cu care omul să-şi poată ţine viaţa sau oaia sau boul sau asinul; |
5 că aceia tot veneau, ei şi animalele lor, aducându-şi şi corturile; ca lăcustele veneau, ei şi nenumăratele lor cămile, veneau pe pământul lui Israel şi-l lăsau pustiu. |
6 Şi tare a sărăcit Israel din pricina Madianiţilor. |
7 Atunci Israel a strigat către Domnul. Şi a fost că atunci când fiii lui Israel au strigat către Domnul, de răul Madianiţilor, |
8 Domnul a trimis un bărbat, un profet, la fiii lui Israel, iar acesta le-a zis: „Aşa grăieşte Domnul, Dumnezeul lui Israel: Eu sunt Cel ce v'am ridicat din ţara Egiptului şi v'am scos din casa robiei |
9 şi v'am izbăvit din mâna Egiptului şi din mâna tuturor celor ce vă necăjeau; şi i-am alungat de dinaintea voastră, iar pământul lor vi l-am dat vouă. |
10 Şi v'am zis: Eu sunt Domnul, Dumnezeul vostru; nu vă temeţi de dumnezeii Amoreilor în a căror ţară locuiţi! Dar voi n'aţi ascultat de glasul Meu.“ |
11 Atunci a venit un înger al Domnului şi a şezut sub un stejar care se afla la Ofra a în ţarina lui Ioaş, tatăl lui Abiezer; iar Ghedeon, fiul său, îmblătea b grâu într'un lin, ca să scape cu fuga de dinaintea Madianiţilor. |
12 Iar îngerul Domnului i s'a arătat, c zicând: „Domnul este cu tine, cel tare'n tărie“. |
13 Iar Ghedeon i-a zis: „Cu mine, Domnul meu? Dar dacă Domnul este cu noi, de ce au căzut asupră-ne toate relele acestea? Şi unde sunt toate minunile Lui, despre care părinţii noştri ne povesteau, zicând: Oare nu Domnul ne-a scos pe noi din Egipt?... Acum însă Domnul ne-a lepădat şi ne-a dat în puterea lui Madian...“. |
14 Dar îngerul Domnului s'a întors spre el şi i-a zis: „Du-te cu această putere pe care o ai, d şi-l vei mântui pe Israel din mâna lui Madian! Iată, Eu te-am trimis!“ |
15 Dar Ghedeon i-a zis: „Pe mine, Doamne?... Cum îl voi mântui eu pe Israel? Iată, neamurile mele e sunt mai slabe în [tribul lui] Manase, iar eu sunt cel mai tânăr în casa tatălui meu!“ f |
16 Iar Domnul i-a zis: „Eu voi fi cu tine şi-l vei bate pe Madian ca pe un om“. |
17 Şi i-a zis Ghedeon: „Dac'am aflat milă în ochii tăi şi dacă vei face astăzi pentru mine tot ceea ce mi-ai spus, |
18 să nu pleci de aici până când eu mă voi întoarce la tine şi voi aduce jertfă şi voi jertfi în faţa ta“. Iar acela i-a zis: „Eu sunt g; voi rămâne până când te vei întoarce“. |
19 Şi Ghedeon s'a dus şi a pregătit un ied dintre capre, iar dintr'o efă de făină a făcut azime; carnea a pus-o în coş, iar zeama a turnat-o într'o oală, şi i le-a adus sub stejar şi s'a apropiat. |
20 Iar îngerul Domnului i-a zis: „Ia carnea şi azimele şi pune-le pe piatră, iar zeama toarn-o deasupra“. Iar el a făcut aşa. |
21 Iar îngerul Domnului a întins vârful toiagului pe care-l avea în mână şi a atins carnea şi azimele; şi foc a ieşit din piatră şi a mistuit carnea şi azimele. Şi îngerul Domnului s'a dus de sub ochii lui. |
22 Şi a văzut Ghedeon că acela fusese îngerul Domnului; şi a zis Ghedeon: „Vai, vai, Doamne al meu, Doamne!, că l-am văzut pe îngerul Domnului faţă către faţă!“ |
23 Şi i-a zis Domnul: „Pace ţie!; nu te teme, nu vei muri!“ h |
24 Şi Ghedeon I-a zidit acolo Domnului un altar şi l-a numit Pacea Domnului; el se află până azi în Ofra lui Abiezer. |
25 Şi a fost că în noaptea aceea i-a zis Domnul: „Ia un tăuraş din cireada tatălui tău şi un taur de şapte ani; şi vei dărâma jertfelnicul lui Baal, care e al tatălui tău, şi vei tăia tufişul de lângă el. i |
26 Şi-I vei zidi Domnului, Dumnezeului tău, un jertfelnic pe vârful muntelui Maoz, în bună rânduială, şi vei lua taurul cel de al doilea şi-l vei aduce ardere-de-tot cu lemnele tufişului pe care-l vei tăia“. |
27 Şi a luat Ghedeon zece bărbaţi dintre slujitorii săi şi a făcut aşa cum i-a spus Domnul; dar s'a temut s'o facă ziua, de teama casei tatălui său şi a oamenilor cetăţii, şi a făcut-o noaptea. |
28 Iar oamenii cetăţii s'au sculat a doua zi dis-de-dimineaţă; şi, iată, jertfelnicul lui Baal era dărâmat, iar tufişul de alături tăiat; şi au văzut taurul cel de al doilea adus ardere-de-tot pe jertfelnicul cel nou-zidit. |
29 Şi au zis unul către altul: „Cine a făcut lucrul acesta?“ Şi au cercetat şi au întrebat şi au aflat că Ghedeon, fiul lui Ioaş, a făcut lucrul acesta. |
30 Iar oamenii cetăţii au zis către Ioaş: „Scoate-l afară pe fiul tău!: să moară, de vreme ce a dărâmat jertfelnicul lui Baal şi a tăiat tufişul de lângă el!“ |
31 Dar Ioaş a zis către oamenii ce se ridicaseră asupră-i: „Voi vreţi acum să-l răzbunaţi pe Baal? Oare voi îl veţi mântui? Oricine îi va lua partea, acela să moară'n dimineaţa asta! Dacă el este dumnezeu, să se apere singur pe sine că i-a dărâmat cineva jertfelnicul!“ |
32 Şi'n ziua aceea l-au numit [pe Ghedeon] Ierubaal j, zicând: „Să se apere Baal de el înşuşi, că i s'a dărâmat jertfelnicul!“ |
33 Atunci toţi Madianiţii şi Amaleciţii şi fiii răsăritului s'au adunat laolaltă şi şi-au pus tabăra în valea Izreel. |
34 Iar Duhul lui Dumnezeu l-a îmbrăcat pe Ghedeon; el a trâmbiţat din corn, iar Abiezer i-a venit într'ajutor. |
35 Şi a trimis vestitori la tot [tribul lui] Manase şi la Aşer şi la Zabulon şi la Neftali; şi a ieşit în întâmpinarea lor. |
36 Şi a zis Ghedeon către Dumnezeu: „Dacă Tu îl vei mântui pe Israel prin mâna mea, aşa cum ai zis, |
37 iată, eu pun un maldăr de lână pe arie; şi dacă roua va fi numai pe maldărul de lână, iar încolo, peste tot locul, uscăciune, atunci voi şti că prin mâna mea îl voi mântui pe Israel, aşa cum ai spus“. |
38 Şi a făcut aşa. Şi s'a sculat Ghedeon dis-de-dimineaţă şi a stors lâna, iar roua a curs din lână: un blid plin cu apă. |
39 Şi a zis Ghedeon către Dumnezeu: „Să nu se aprindă mânia Ta asupră-mi dacă voi mai grăi încă o dată; voi mai face încă o dată încercare cu lâna: să fie uscăciune numai pe lână, iar peste tot locul să fie rouă!“ |
40 Şi aşa a făcut Dumnezeu în noaptea aceea: uscăciunea a fost numai pe lână, iar peste tot locul a fost rouă. |
[ VT ] Vechiul Testament
[ Jd ] Judecători
[ Cap. 7 ] | CAPITOLUL 7 Lupta lui Ghedeon împotriva Madianiţilor. |
1 Ierubaal – adică Ghedeon – s'a sculat dis-de-dimineaţă, precum şi întregul popor care era cu el, şi şi-au aşezat tabăra la En-Harod; iar tabăra Madianiţilor şi Amaleciţilor se afla spre miazănoapte de el, pe colina Moré, cea din şes. |
2 Şi a zis Domnul către Ghedeon: „Poporul care este cu tine e numeros; de aceea Eu nu-i voi da pe Madianiţi în mâna lor, ca nu cumva Israel să se laude împotriva Mea, zicând: Mâna mea este aceea care m'a mântuit!...“. |
3 Şi i-a zis Domnul: „Vorbeşte aşa ca să audă tot poporul şi zi: Cine este înspăimântat sau fricos?: Acela să se întoarcă îndărăt din muntele Galaad!“ Şi s'au întors din popor douăzeci şi două de mii şi au rămas zece mii. |
4 Şi a zis Domnul către Ghedeon: „Încă e mult popor; coboară-i la apă, iar Eu ţi-i voi alege: şi va fi că acela asupra căruia Eu îţi voi spune: – Acesta să meargă cu tine!, el va merge cu tine; iar acela despre care Eu îţi voi spune: – Acesta nu va merge cu tine!, acela nu va merge cu tine“. |
5 Iar el a coborât poporul la apă. Şi a zis Domnul către Ghedeon: „Pe tot cel ce va linchi apa cu limba, aşa cum lincheşte câinele, să-l pui de-o parte; iar pe tot cel ce se va pune în genunchi să bea apă, să-l pui de altă parte“. |
6 Şi numărul celor ce au linchit apa din mâna dusă căuş la gură au fost trei sute de bărbaţi; iar restul poporului s'a pus în genunchi să bea apă. |
7 Şi Domnul i-a zis lui Ghedeon: „Cu aceşti trei sute de bărbaţi care au linchit vă voi mântui şi-i voi da pe Madianiţi în mâna ta; iar restul poporului să se ducă fiecare la casa lui“. a |
8 Şi au luat merindele poporului în mâna lor, precum şi trâmbiţele; iar pe acei bărbaţi ai lui Israel i-a trimis pe fiecare la cortul său; dar pe cei trei sute de bărbaţi i-a îmbărbătat. Iar tabăra Madianiţilor era acolo, dedesubt, în vale. |
9 Şi a fost că'n noaptea aceea a zis Domnul către Ghedeon: „Scoală-te şi te coboară de'ndată la tabără, că ţi-am dat-o în mână! |
10 Dar dacă te temi să cobori singur, atunci coboară-te la tabără tu şi Pura, sluga ta. |
11 Iar tu vei auzi ce vor spune, şi după aceea mânile tale se vor întări şi te vei coborî asupra taberei“. Iar el şi Pura, sluga lui, s'au coborât în apropierea celor cincizeci care străjuiau la margine. |
12 Madianiţii şi Amaleciţii şi toţi fiii răsăritului tăbărâseră în vale, mulţi ca lăcustele; cămilele lor erau nenumărate, multe ca nisipul de pe ţărmul mării. |
13 Şi dacă a sosit Ghedeon, iată că un bărbat îi povestea vecinului său un vis, zicând: „Am visat un vis; şi, iată, o pâine de orz se rostogolea prin tabăra Madianiţilor şi a venit până la un cort şi l-a lovit şi l-a răsucit şi l-a dezghinat şi l-a doborât...“. |
14 Iar vecinul său i-a zis: „Asta nu poate fi altceva decât sabia lui Ghedeon, fiul lui Ioaş, bărbat din Israel; Dumnezeu i-a dat în mână pe Madianiţi şi toată tabăra“. b |
15 Şi a fost că după ce a auzit Ghedeon povestirea visului şi tâlcuirea lui, I s'a închinat Domnului şi s'a întors în tabăra lui Israel şi a zis: „Sculaţi-vă, căci Domnul a dat tabăra Madianiţilor în mâna noastră!“ |
16 Şi i-a împărţit pe cei trei sute de oameni în trei cete; şi'n mâinile fiecăruia a pus o trâmbiţă şi o ulcică goală, şi'n ulcică o făclie. |
17 Şi le-a zis: „Cum mă veţi vedea pe mine, aşa să faceţi şi voi; iată, eu mă duc în mijlocul taberei: cum voi face eu, aşa să faceţi şi voi. |
18 Eu voi suna din trâmbiţă, iar voi toţi, împreună cu mine, veţi suna din trâmbiţe de jur-împrejurul întregii tabere şi veţi striga: Pentru Domnul şi pentru Ghedeon!“ |
19 Iar Ghedeon şi suta de bărbaţi care erau cu el au venit în apropierea taberei la începutul străjii de miezul nopţii c şi au trezit străjile şi sunau din trâmbiţe şi învârteau prin aer ulcelele pe care le aveau în mâini. |
20 Şi cele trei cete au sunat din trâmbiţe şi au spart ulcelele şi ţineau în mâna stângă făcliile şi'n mâna dreaptă trâmbiţele din care trâmbiţau în timp ce strigau: „O sabie pentru Domnul şi pentru Ghedeon!“ |
21 Şi fiecare om a stat pe locul său de jur-împrejurul oştirii; iar oştirea toată, alergând, a dat semnal şi a fugit. d |
22 Şi cei trei sute de bărbaţi au sunat din trâmbiţe, iar Domnul a pus o sabie în mâna fiecărui om din întreaga oştire împotriva vecinului său, aşa încât se tăiau unii pe alţii; şi a fugit oştirea către Ţerera până la Betşita şi până la Abel-Mehola, aproape de Tabat. |
23 Atunci au fost chemaţi bărbaţii israeliteni din [triburile] Neftali şi Aşer şi din întregul Manase şi-i fugăreau pe Madianiţi. |
24 Iar Ghedeon a trimis vestitori în tot muntele lui Efraim, zicând: „Coborâţi-vă înaintea Madianiţilor şi luaţi-le apa e până la Betbara şi Iordan!“ Şi fiecare bărbat din Efraim a dat strigare şi au luat apa, până la Betbara şi Iordan. |
25 Şi au prins două căpetenii ale Madianiţilor: pe Oreb şi pe Zeeb; pe Oreb l-au ucis la Ţur-Oreb, iar pe Zeeb la Iecheb-Zeeb. f Şi i-au urmărit pe Madianiţi, iar capetele lui Oreb şi Zeeb le-au dus la Ghedeon, dincolo de Iordan. |
[ VT ] Vechiul Testament
[ Jd ] Judecători
[ Cap. 8 ] | CAPITOLUL 8 Biruinţa lui Ghedeon asupra Madianiţilor. Sfârşitul misiunii sale. |
1 Iar bărbaţii din Efraim au zis către Ghedeon: „Ce ne-ai făcut tu nouă, că nu ne-ai chemat când ai mers să te războieşti cu Madianiţii?...“. Şi s'au certat straşnic cu el. |
2 Iar Ghedeon le-a zis: „Ce-am făcut eu acum faţă de ce-aţi făcut voi? Oare nu-i mai bună toată roada din via lui Efraim decât un ciorchine din via lui Abiezer? a |
3 În mâna voastră i-a dat Domnul pe Oreb şi Zeeb, căpeteniile Madianiţilor; ce-am putut face eu faţă de ce-aţi făcut voi?“ Şi dacă el le-a grăit cuvântul acesta, li s'a potolit mânia îndreptată asupră-i. |
4 Şi Ghedeon a venit la Iordan şi l-a trecut, el şi cei trei sute de bărbaţi care erau cu el, flămânzi, dar tot urmărind. |
5 Şi a zis către oamenii din Sucot: „Daţi pâine pentru hrana acestui popor care este cu mine, că e flămând; iar eu de'ndată alerg în urmărirea lui Zebah şi Ţalmuna, regii Madianului“. |
6 Dar mai-marii Sucotului au zis: „Sunt oare acum mâinile lui Zebah şi Ţalmuna în mâna ta, ca să-i dăm oastei tale pâine?...“. |
7 Iar Ghedeon a zis: „Prin urmare, când Domnul îi va da în mâna mea pe Zebah şi pe Ţalmuna, atunci şi eu vă voi scărpina trupurile cu spinii pustiului şi cu ciulini“. |
8 Şi de acolo s'a suit la Penuel, şi tot aşa le-a grăit celor de acolo; iar oamenii din Penuel i-au răspuns aşa cum îi răspunseseră cei din Sucot. |
9 Şi a zis Ghedeon către oamenii din Penuel: „Când mă voi întoarce cu pace, atunci voi dărâma turnul acesta!“ |
10 Iar Zebah şi Ţalmuna se aflau în Carcor; şi oastea lor era cu ei, ca la vreo cincisprezece mii, toţi cei care mai rămăseseră din toată oştirea răsăritului; iar cei ce căzuseră au fost o sută douăzeci de mii de bărbaţi purtători de sabie. |
11 Şi s'a suit Ghedeon pe calea celor ce locuiesc în corturi b, la răsărit de Nobah şi de Iogbeha; şi a lovit oştirea, dar oştirea nu avea grijă. |
12 Zebah şi Ţalmuna au fugit, dar el s'a luat după ei şi i-a prins pe cei doi regi ai Madianului, adică pe Zebah şi pe Ţalmuna, şi a tulburat întreaga oştire. |
13 Şi Ghedeon, fiul lui Ioaş, s'a întors din război pe urcuşul dinspre Heres. |
14 Şi a prins o slugă dintre ale locuitorilor din Sucot şi a întrebat şi a scris numele mai-marilor şi pe ale bătrânilor lui c: şaptezeci şi patru de bărbaţi. |
15 Şi a mers Ghedeon la mai-marii Sucotului şi le-a zis: „Iată Zebah şi Ţalmuna, din pricina cărora m'aţi luat peste picior, zicând: Sunt oare acum mâinile lui Zebah şi Ţalmuna în mâna ta, ca să dăm pâine oamenilor tăi flămânzi?...“. |
16 Şi i-a luat pe mai-marii şi pe bătrânii cetăţii şi i-a bătut cu spinii pustiului şi cu ciulini: cu ei i-a pedepsit pe bărbaţii cetăţii. |
17 Şi turnul din Penuel l-a dărâmat, iar pe bărbaţii cetăţii i-a ucis. |
18 Şi a zis către Zebah şi Ţalmuna: „Ce fel de bărbaţi erau aceia pe care i-aţi omorât în Tabor?“ Iar ei au zis: „Cum arăţi tu, aşa arătau şi ei: asemănarea unui fiu de rege“. |
19 Şi a zis Ghedeon: „Aceia erau fraţii mei şi fiii maicii mele“. Şi li s'a jurat: „Viu este Domnul!: Dacă voi i-aţi fi lăsat cu viaţă, eu nu v'aş ucide“. |
20 Şi i-a zis lui Ieter, fiul său cel întâi-născut: „Scoală-te şi ucide-i!“ Dar fiul său nu şi-a scos sabia, fiindu-i teamă, deoarece era încă foarte tânăr. |
21 Iar Zebah şi Ţalmuna i-au zis: „Scoală-te şi cazi asupra noastră, căci puterea ta este aceea a unui bărbat!“ Şi Ghedeon s'a sculat şi i-a ucis pe Zebah şi pe Ţalmuna şi a luat luniţele d de la gâtul cămilelor lor. |
22 Iar bărbaţii lui Israel au zis către Ghedeon: „Domneşte peste noi, tu şi fiul tău şi fiul fiului tău, căci tu ne-ai mântuit din mâna Madianiţilor!“ |
23 Dar Ghedeon le-a zis: „Eu nu voi domni, şi nici fiul meu nu va domni între voi, ci Domnul va domni asupra voastră“. |
24 Şi le-a zis Ghedeon: „Vă voi cere ceva: Fiecare bărbat să-mi dea câte un cercel din prăzile lui“. Aceasta, fiindcă ei, fiind ismaeliţi, aveau cercei de aur. e |
25 Iar ei au zis: „Negreşit, vom da“. Şi fiecare bărbat, întinzându-şi haina, a pus pe ea un cercel din prada sa. |
26 Şi greutatea cerceilor de aur pe care el îi ceruse a fost de o mie şapte sute de sicli f, în afară de luniţe şi de lănţuguri şi de straiele de porfiră pe care le purtau regii Madianului şi'n afară de lanţurile care erau la gâturile cămilelor. |
27 Ghedeon şi-a făcut din ele un efod şi l-a pus în cetatea sa, Ofra, cu care tot poporul de după el s'a desfrânat şi care a devenit piatră de poticnire pentru Ghedeon şi casa lui. g |
28 Aşa au fost Madianiţii umiliţi în faţa lui Israel, şi de atunci nu şi-au mai ridicat capul. Şi'n zilele lui Ghedeon a fost pace în ţară vreme de patruzeci de ani. |
29 Şi s'a dus Ierubaal, fiul lui Ioaş, şi a locuit în casa lui. |
30 A avut Ghedeon şaptezeci de fii născuţi din coapsa lui, fiindcă avea multe femei. |
31 Iar ţiitoarea lui era în Sichem; şi i-a născut şi ea un fiu, căruia i-a pus numele Abimelec. |
32 Ghedeon, fiul lui Ioaş, a murit în cetatea sa şi a fost îngropat în mormântul lui Ioaş, tatăl său, în Ofra lui Abiezer. |
33 Şi a fost că după ce a murit Ghedeon, fiii lui Israel s'au întors şi s'au desfrânat cu baalii şi şi-au făcut un legământ cu Baal-Berit, cum că el este dumnezeul lor. |
34 Şi fiii lui Israel nu şi-au mai adus aminte de Domnul, Dumnezeul lor, Cel ce i-a mântuit din mâna tuturor vrăjmaşilor lor de primprejur. |
35 Şi nu s'au purtat cu milă faţă de casa lui Ierubaal – adică Ghedeon –, după tot binele pe care el i-l făcuse lui Israel. |
[ VT ] Vechiul Testament
[ Jd ] Judecători
[ Cap. 9 ] | CAPITOLUL 9 Abimelec. |
1 Abimelec, fiul lui Ierubaal a, s'a dus în Sichem b la fraţii mamei sale şi a grăit către ei şi către toate rudeniile din casa tatălui mamei sale, zicând: |
2 „Spuneţi în auzul tuturor oamenilor din Sichem, zicând: Cum e mai bine pentru voi?: Să vă stăpânească şaptezeci de bărbaţi, adică toţi fiii lui Ierubaal, sau să vă stăpânească un singur bărbat? Şi amintiţi-vă că eu sunt osul vostru şi carnea voastră!“ |
3 Şi fraţii mamei sale au vorbit despre el, în auzul tuturor oamenilor din Sichem, toate aceste cuvinte. Iar ei şi-au plecat inimile spre Abimelec, fiindcă ziceau: „El e fratele nostru“. |
4 Şi i-au dat şaptezeci de arginţi din casa lui Baal-Berit, iar Abimelec şi-a tocmit cu ei nişte oameni de nimic şi fără căpătâi, care s'au şi dus cu el. |
5 Şi s'a dus la casa tatălui său, în Ofra, şi i-a ucis pe toţi fraţii săi, adică pe fiii lui Ierubaal, şaptezeci de bărbaţi, pe o piatră; dar a rămas Iotam, fiul cel mai mic al lui Ierubaal, fiindcă se ascunsese. c |
6 Şi s'au adunat toţi bărbaţii din Sichem şi toată casa Bet-Milo d şi s'au dus şi l-au făcut pe Abimelec rege la stejarul Aşezării e, lângă Sichem. |
7 Şi i s'a spus lui Iotam, iar el s'a dus şi a stat pe vârful muntelui Garizim şi şi-a ridicat glasul şi a plâns şi le-a zis: f„Ascultaţi-mă, bărbaţi ai Sichemului, |
8 S'au dus cândva copacii |
9 Dar măslinul le-a răspuns: |
10 Şi au zis copacii către smochin: |
11 Dar smochinul le-a răspuns: |
12 Şi au zis copacii către viţă: |
13 Dar viţa le-a răspuns: |
14 Apoi copacii toţi au zis către mărăcine: |
15 Iar mărăcinele le-a zis copacilor: |
16 Şi acum, dacă voi întru adevăr şi cu desăvârşire aţi lucrat şi l-aţi pus pe Abimelec să domnească, şi dacă aţi făcut bine cu Ierubaal şi casa lui, şi dacă i-aţi făcut-o ca să-i răsplătiţi binele pe care el, cu mâna lui, vi l-a făcut |
17 – căci tatăl meu s'a bătut pentru voi, şi viaţa şi-a pus-o în primejdie şi v'a mântuit din mâna Madianiţilor, |
18 dar voi v'aţi ridicat astăzi împotriva casei tatălui meu şi i-aţi omorât pe fiii lui (şaptezeci de bărbaţi) pe o piatră şi l-aţi făcut rege peste locuitorii Sichemului pe Abimelec, fiul slujnicei lui, fiindcă el e fratele vostru –, |
19 ei bine, dacă întru adevăr şi desăvârşire aţi lucrat astăzi faţă de Ierubaal şi casa lui, veseliţi-vă întru Abimelec, iar el să se veselească întru voi!; |
20 dar dacă nu, foc să iasă din Abimelec şi să-i mistuie pe oamenii Sichemului şi casa Milo; şi foc să iasă din oamenii Sichemului şi din casa Milo şi să-l mistuie pe Abimelec!“ |
21 Şi Iotam a fugit şi, mergând pe căi ocolite, s'a dus la Beer şi a trăit acolo, ferindu-se de Abimelec, fratele său. |
22 Iar Abimelec a domnit peste Israel vreme de trei ani. |
23 Dar Dumnezeu a trimis un duh rău h între Abimelec şi locuitorii Sichemului, iar locuitorii Sichemului s'au purtat ca nişte trădători faţă de casa lui Abimelec, |
24 ca să aducă la lumină nedreptatea făcută celor şaptezeci de fii ai lui Ierubaal, iar sângele lor să-l arunce asupra lui Abimelec, fratele lor, care i-a ucis, şi pe bărbaţii Sichemului, care i-au îmbărbătat mâna să-şi ucidă fraţii. |
25 Şi locuitorii Sichemului i-au pus pândari pe crestele munţilor şi-i jefuiau pe toţi cei ce treceau pe acolo. Şi i s'a dat de ştire lui Abimelec. |
26 Atunci a venit în Sichem Gaal, fiul lui Ebed i, şi fraţii săi, iar locuitorii Sichemului s'au încrezut în ei. |
27 Şi au ieşit la câmp şi au cules viile şi au călcat strugurii şi s'au veselit; şi au intrat în casa dumnezeului lor şi au mâncat şi au băut şi l-au blestemat pe Abimelec. |
28 Şi a zis Gaal, fiul lui Ebed: „Cine e Abimelec şi cine e fiul Sichemului, ca să-i slujim? Oare nu e el fiul lui Ierubaal şi oare Zebul, ajutorul său, nu e oare sluga lui, el, fiul lui Hemor, tatăl lui Sichem?... De ce trebuie să-i slujim noi lui? j |
29 Dac'ar fi ţara asta pe mâna mea!..., atunci l-aş alunga pe Abimelec şi i-aş zice: Înmulţeşte-ţi oastea şi ieşi!“ |
30 Iar Zebul, mai-marele cetăţii, a auzit cuvintele lui Gaal, fiul lui Ebed, şi s'a mâniat foarte. |
31 Şi a trimis în taină soli la Abimelec, zicând: „Iată, Gaal, fiul lui Ebed, a venit cu fraţii lui în Sichem şi au întărâtat cetatea împotriva ta. |
32 Şi acum, ridică-te noaptea, tu şi poporul care este cu tine, şi pândeşte dimineaţa în câmp. |
33 Şi va fi că dimineaţa, în răsăritul soarelui, te vei porni şi vei năvăli asupra cetăţii; şi când el, împreună cu poporul care e de partea lui, se va porni împotriva ta, fă-i după cum îţi dă mâna!“ |
34 Iar Abimelec s'a ridicat noaptea, împreună cu tot poporul care era de partea lui, şi au stat la pândă asupra Sichemului în patru cete. |
35 Şi dacă s'a făcut dimineaţă, a ieşit Gaal, fiul lui Ebed, şi a stat în poarta cetăţii; iar Abimelec s'a ridicat din pândă, laolaltă cu poporul care era cu el. |
36 Iar Gaal, fiul lui Ebed, a văzut poporul şi a zis către Zebul: „Iată, popor se coboară de pe creasta munţilor...“. Dar Zebul i-a zis: „Tu vezi umbra munţilor ca şi cum ar fi oameni!...“. |
37 Gaal însă a mai grăit, zicând: „Iată, popor se coboară dinspre asfinţit, mergând drept prin mijloc, o parte vine pe calea stejarului Văzătorilor şi o alta pe calea Meonim...“. |
38 Atunci Zebul i-a zis: „Unde-ţi este acum gura care zicea: Cine este Abimelec, ca să-i slujim noi lui? Oare nu acesta-i poporul pe care l-ai dispreţuit? Du-te acum şi bate-te cu el!“ |
39 Iar Gaal a ieşit în fruntea bărbaţilor din Sichem şi s'a bătut cu Abimelec, dar Abimelec l-a pus pe fugă. |
40 Şi a fugit de dinaintea lui, şi mulţi au căzut ucişi până la poarta cetăţii. |
41 Şi Abimelec a intrat în Aruma, iar Zebul i-a alungat pe Gaal şi pe fraţii săi, aşa ca ei să nu mai locuiască în Sichem. |
42 Şi a fost că a doua zi a ieşit poporul la câmp. Şi i s'a dat de veste lui Abimelec. |
43 Iar el a luat poporul şi l-a împărţit în trei cete şi le-a pus la pândă în câmp. Şi s'a uitat, şi, iată, poporul ieşea din cetate; iar el s'a ridicat împotriva lor şi i-a bătut. |
44 Atunci Abimelec şi căpeteniile care erau cu el s'au avântat şi apoi s'au oprit la poarta cetăţii, iar celelalte două cete s'au năpustit asupra tuturor celor ce se aflau în câmp şi i-au bătut. |
45 Şi'n toată ziua aceea s'a luptat Abimelec împotriva cetăţii; şi a luat cetatea şi a ucis poporul care se afla în ea şi a dărâmat cetatea şi a presărat-o cu sare. k |
46 Şi auzind oamenii toţi care se aflau în turnul Sichemului l, au venit la adunarea lui Baal-Berit m. |
47 Şi i s'a spus lui Abimelec că acolo s'au adunat toţi oamenii din turnul Sichemului. |
48 Atunci Abimelec s'a suit în muntele Salmon, el şi tot poporul care era cu el; şi a luat Abimelec în mână un topor şi a tăiat o sarcină de lemne şi, ridicând-o, şi-a pus-o pe umăr şi a zis către poporul ce se afla cu el: „Ce m'aţi văzut pe mine făcând, faceţi repede ca mine!“ |
49 Şi au tăiat şi ei, fiecare, câte o sarcină; şi, ridicând-o, au mers după Abimelec şi le-au pus deasupra locului de adunare şi le-au dat foc; şi astfel au murit toţi oamenii din turnul Sichemului, ca la o mie de bărbaţi şi de femei. |
50 Apoi s'a dus Abimelec la Teveţ şi a împresurat Teveţul şi l-a luat. |
51 Dar în mijlocul cetăţii era un turn puternic; şi au fugit în el toţi bărbaţii şi femeile cetăţii şi au închis uşa după ei şi s'au urcat pe acoperişul turnului. |
52 Iar Abimelec a ajuns la turn şi l-a împresurat; şi s'a apropiat de uşa turnului, ca să-i dea foc şi să ardă. |
53 Dar o femeie a aruncat de sus o bucată de piatră de râşniţă în capul lui Abimelec şi i-a spart ţeasta. |
54 Iar Abimelec l-a strigat de'ndată pe tânărul care-i purta armele şi i-a zis: „Scoate-ţi sabia şi ucide-mă, ca nu cumva să se spună vreodată: „L-a omorât o muiere!“ Iar tânărul l-a înjunghiat, şi el a murit. |
55 Şi văzând bărbaţii din Israel că Abimelec a murit, s'au dus fiecare la casa lui. |
56 Aşa i-a plătit Dumnezeu lui Abimelec răul pe care i-l făcuse tatălui său, omorându-i pe cei şaptezeci de fraţi ai săi. |
57 Şi tot răul bărbaţilor Sichemului l-a plătit Dumnezeu asupra capului lor: asupra lor a venit blestemul lui Iotam, fiul lui Ierubaal. |
[ VT ] Vechiul Testament
[ Jd ] Judecători
[ Cap. 10 ] | CAPITOLUL 10 Israel învins de Filisteni. |
1 După Abimelec, spre mântuirea lui Israel s'a ridicat Tola, fiul lui Pua, fiul lui Dodo a, din seminţia lui Isahar; el locuia în Şamir, pe muntele lui Efraim. |
2 I-a fost judecător lui Israel vreme de douăzeci şi trei de ani şi a murit şi a fost îngropat la Şamir. |
3 Şi după el s'a ridicat Iair din Galaad şi i-a fost judecător lui Israel vreme de douăzeci şi doi de ani. |
4 Şi i s'au născut treizeci şi doi de fii, care călăreau pe treizeci şi doi de cai tineri şi aveau treizeci şi două de cetăţi; pe acestea le-au numit „oraşele lui Iair“, până'n ziua de azi; ele se află în Galaad. |
5 Şi Iair a murit şi a fost îngropat la Camon. |
6 Dar fiii lui Israel au continuat să facă răul în faţa Domnului, slujind baalilor şi Astartelor şi dumnezeilor Amoreilor şi dumnezeilor Sidonului şi dumnezeilor Moabului şi dumnezeilor Filistenilor; şi L-au părăsit pe Domnul şi nu I-au slujit. b |
7 Iar Domnul cu aprindere S'a mâniat pe Israel; şi i-a dat în mâna Filistenilor şi'n mâna fiilor lui Amon, |
8 care i-au necăjit şi i-au asuprit la acea vreme pe fiii lui Israel timp de optsprezece ani: pe toţi fiii lui Israel de dincolo de Iordan, în ţinutul Amoreului, în Galaad. |
9 Fiii lui Amon au trecut Iordanul ca să se bată cu [triburile] Iuda şi Veniamin şi Efraim, aşa că fiii lui Israel erau foarte strâmtoraţi. |
10 Şi au strigat fiii lui Israel spre Domnul, zicând: „Am păcătuit împotriva Ta, că L-am părăsit pe Dumnezeul nostru şi i-am slujit lui Baal“. |
11 Iar Domnul a zis către fiii lui Israel: „Oare nu v'am mântuit Eu pe voi din mâna Egiptului şi a Amoreilor şi a fiilor lui Amon şi a Moabului şi a Filistenilor |
12 şi a Sidonienilor şi a lui Amalec şi a lui Madian, atunci când aceştia v'au asuprit şi când voi aţi strigat spre Mine? |
13 Dar voi M'aţi părăsit şi aţi slujit la dumnezei străini; de aceea, nu vă voi mai mântui. |
14 Duceţi-vă şi strigaţi la dumnezeii pe care i-aţi ales, pentru ca ei să vă mântuiască la vremea necazului vostru!“ |
15 Şi au zis fiii lui Israel către Domnul: „Am păcătuit, fă cu noi ce-Ţi place, doar de această dată mântuieşte-ne!“ |
16 Şi i-au lepădat din mijlocul lor pe dumnezeii străini şi I-au slujit numai Domnului, Căruia I-a părut rău de necazurile lor. |
17 Iar fiii lui Amon s'au ridicat şi şi-au pus tabăra în Galaad; dar şi fiii lui Israel s'au adunat laolaltă şi şi-au pus tabăra la Miţpa. |
18 Şi au zis poporul şi mai-marii Galaadului, fiecare către vecinul său: „Cine oare este acela care va începe să se bată cu fiii lui Amon şi va fi căpetenie peste toţi cei ce locuiesc în Galaad?“ |
[ VT ] Vechiul Testament
[ Jd ] Judecători
[ Cap. 11 ] | CAPITOLUL 11 Istoria lui Ieftae. |
1 Iar Ieftae Galaaditul era puternic în vârtute a; era fiul unei desfrânate care i l-a născut lui Galaad pe Ieftae b. |
2 Dar femeia lui Galaad i-a născut fii. Şi după ce fiii femeii au crescut, aceştia l-au alungat pe Ieftae, zicându-i: „Tu nu vei avea moştenire în casa tatălui nostru, de vreme ce eşti fiu de ţiitoare“. |
3 Iar Ieftae a fugit de dinaintea fraţilor săi şi a locuit în ţinutul Tob. Şi'n jurul lui Ieftae s'au adunat oameni de nimic şi au mers cu el. |
4 Şi a fost că la vremea când fiii lui Amon se pregăteau să se bată cu Israel, |
5 bătrânii Galaadului au mers să-l aducă pe Ieftae din ţinutul Tob. |
6 Şi i-au zis lui Ieftae: „Vino şi fii căpetenia noastră, şi ne vom bate cu fiii lui Amon!“ |
7 Şi a zis Ieftae către bătrânii Galaadului: „Oare nu voi m'aţi urât şi m'aţi gonit din casa tatălui meu şi m'aţi alungat de la voi? De ce veniţi la mine acum, când sunteţi la necaz?“ |
8 Iar bătrânii Galaadului i-au zis lui Ieftae: „Tocmai de aceea ne-am întors acum la tine, ca să mergi cu noi şi să te lupţi cu fiii lui Amon şi ne vei fi căpetenie peste toţi cei ce locuiesc în Galaad“. |
9 Şi a zis Ieftae către bătrânii Galaadului: „Dacă voi mă întoarceţi spre a mă lupta cu fiii lui Amon şi dacă Domnul îi va da în mâinile mele, atunci eu voi fi căpetenia voastră“. |
10 Şi au zis bătrânii Galaadului către Ieftae: „Domnul să fie martor între noi că vom face după cuvântul tău!“ |
11 Şi a mers Ieftae cu bătrânii Galaadului; şi poporul l-a pus căpetenie şi cârmuitor peste ei; iar Ieftae a grăit toate cuvintele sale în faţa Domnului, în Miţpa. |
12 Apoi Ieftae a trimis soli la regele fiilor lui Amon, zicând: „Ce ai tu cu mine, că ai venit împotrivă-mi să te baţi în ţara mea?“ |
13 Iar regele fiilor lui Amon le-a răspuns solilor lui Ieftae: „Fiindcă Israel, atunci când s'a suit din Egipt, a luat pământul meu, de la Amon până la Iaboc şi Iordan; iar acum, întoarce-mi-l cu pace, şi voi pleca“. |
14 Şi dacă solii s'au întors la Ieftae, acesta a trimis din nou soli la regele fiilor lui Amon, |
15 care i-au zis: „Aşa grăieşte Ieftae c: Israel nu a luat pământul lui Moab, şi nici pământul fiilor lui Amon, |
16 deoarece, atunci când a ieşit din Egipt, Israel a mers prin pustie până la Marea Roşie, după care a venit la Cadeş. |
17 Atunci a trimis Israel soli la regele Edomului, zicând: Lasă-mă să trec prin ţara ta!, dar regele Edomului nu l-a ascultat. A trimis apoi şi la regele Moabului, dar nici acesta n'a vrut. Atunci Israel s'a aşezat la Cadeş. |
18 Apoi ei au călătorit prin pustie şi au ocolit ţara Edomului şi ţara Moabului; şi au venit spre răsărit de ţara Moabului şi şi-au aşezat tabăra dincolo de Arnon şi n'au trecut de hotarul lui Moab, căci Arnon este hotarul Moabului. |
19 Atunci a trimis Israel soli la Sihon, regele Amoreilor, regele Heşbonului, şi i-a zis Israel: Lasă-mă să trec prin ţara ta către locul meu! |
20 Dar Sihon n'a vrut să-l lase pe Israel să treacă prin hotarele lui; dimpotrivă, Sihon şi-a adunat tot poporul şi şi-au aşezat tabăra la Iahaţ şi s'au bătut cu Israel. |
21 Dar Domnul, Dumnezeul lui Israel, l-a dat pe Sihon, împreună cu tot poporul său, în mâna lui Israel şi l-au bătut; iar Israel a moştenit tot pământul Amoreilor care locuiau în ţara aceea, |
22 de la Arnon până la Iaboc şi din pustie până la Iordan. |
23 Şi acum, Domnul, Dumnezeul lui Israel, l-a înlăturat pe Amoreu de dinaintea poporului Său Israel; dar tu eşti oare acela care îl va moşteni? |
24 Nu vei moşteni tu oare ceea ce ţi-a dat Chemoş, dumnezeul tău? Aşa şi noi: suntem moştenitorii tuturor acelora pe care Domnul, Dumnezeul nostru, i-a înlăturat din faţa noastră şi ni i-a dat moştenire. |
25 Şi acum, eşti tu mai bun decât Balac, fiul lui Sefor, regele Moabului? A făcut el oare război cu Israel? l-a biruit?, |
26 atunci când Israel locuia în Heşbon şi'n hotarele lui şi'n ţinutul Aroer şi'n hotarele lui şi'n toate cetăţile de pe lângă Iordan, vreme de trei sute de ani? de ce nu le-aţi luat în atâta amar de vreme? |
27 Şi acum, eu n'am păcătuit împotriva ta, dar tu eşti nedrept faţă de mine pregătind un război împotrivă-mi. Domnul, Judecătorul, El să judece astăzi între fiii lui Israel şi fiii lui Amon!“ |
28 Dar regele fiilor lui Amon n'a ascultat de cuvintele lui Ieftae, pe care acesta i le trimisese. |
29 Şi Duhul Domnului a venit peste Ieftae. Acesta a străbătut Galaadul şi ţinutul lui Manase, a ajuns la Miţpa Galaadului, iar de la Miţpa Galaadului spre cealaltă latură a fiilor lui Amon. |
30 Atunci I-a făcut Ieftae o făgăduinţă Domnului şi a zis: „Dacă-mi vei da în mână pe fiii lui Amon, |
31 atunci va fi că oricine va ieşi primul pe uşa casei mele să mă întâmpine când mă voi întoarce cu pace de la fiii lui Amon, acela va fi al Domnului: îl voi aduce ardere-de-tot“. d |
32 Şi a mers Ieftae înainte ca să-i întâmpine pe fiii lui Amon şi s'a războit cu ei, iar Domnul i-a dat în mâna lui. |
33 Şi i-a bătut de la Aroer până spre Minit, în douăzeci de cetăţi, şi până la Abel-Cheramim, cu mari pagube; iar fiii lui Amon au fost umiliţi în faţa fiilor lui Israel. |
34 Şi dacă s'a întors Ieftae în Miţpa, la casa lui, iată că fiica lui a ieşit să-l întâmpine cu timpane şi jocuri; ea era singurul său copil, el nemaiavând un altul, nici băiat, nici fată. |
35 Şi a fost că'n clipa când a văzut-o, el şi-a sfâşiat hainele şi a zis: „Vai, vai, fiica mea, tu mi-ai răsturnat totul, tu îmi dai totul peste cap: că împotriva ta mi-am deschis eu gura către Domnul, şi nu voi putea să-mi iau cuvântul înapoi!...“. e |
36 Iar ea i-a zis: „Tată, ţi-ai deschis tu gura către Domnul?: Fă cu mine după cuvântul care ţi-a ieşit din gură, de dragul căruia te-a răzbunat Domnul împotriva vrăjmaşilor tăi dintre fiii lui Amon!“ f |
37 Şi a mai zis ea către tatăl său: „Tată, fă pentru mine lucrul acesta: Lasă-mă două luni, să mă duc pe munţi în sus şi'n jos şi să-mi plâng fecioria, eu şi însoţitoarele mele!“ |
38 Iar el i-a zis: „Du-te !“ Şi a lăsat-o liberă timp de două luni, iar ea s'a dus, împreună cu însoţitoarele ei, şi şi-a plâns fecioria în munţi. |
39 Şi dacă acele două luni s'au sfârşit, ea s'a întors la tatăl ei, iar el a plinit asupra ei făgăduinţa pe care o făcuse g. Şi ea n'a cunoscut bărbat. |
40 Şi s'a făcut un obicei în Israel: fiicele lui Israel se adunau în fiecare an s'o plângă pe fiica lui Ieftae: patru zile pe an. h |
[ VT ] Vechiul Testament
[ Jd ] Judecători
[ Cap. 12 ] | CAPITOLUL 12 Istoria lui Ieftae. Nemulţumirea şi înfrângerea Efraimiţilor. Moartea sa. Trei judecători mărunţi. |
1 Dar bărbaţii lui Efraim s'au adunat şi au venit la Ţefon a şi i-au zis lui Ieftae: „De ce te-ai dus tu să te lupţi cu fiii lui Amon fără să ne fi chemat şi pe noi să mergem cu tine?: Cu foc îţi vom arde casa, grămadă peste tine!“ |
2 Iar Ieftae le-a zis: „Eu eram războinic, eu şi poporul meu, iar fiii lui Amon mă umileau de moarte; atunci v'am strigat, dar voi nu m'aţi scăpat din mâinile lor. |
3 Atunci, văzând eu că voi nu-mi sunteţi de nici un ajutor, mi-am pus sufletul în mână şi mi-am croit drum până la fiii lui Amon, iar Domnul mi i-a dat în mână. De ce oare v'aţi ridicat voi astăzi împotriva mea, să vă războiţi cu mine?“ |
4 Şi i-a adunat Ieftae pe toţi bărbaţii galaadiţi ca să se bată cu Efraim; şi i-au bătut bărbaţii Galaadului pe Efraimiţi, fiindcă aceştia le ziseseră: „Voi sunteţi nişte fugari din Efraim: Galaadul se află între Efraim şi Manase...“. |
5 Şi Galaadiţii au pus mâna pe vadul Iordanului înaintea Efraimiţilor. Iar fugarii dintre Efraimiţi le ziceau: „Lăsaţi-ne să trecem!“ Iar oamenii Galaadului ziceau: „Eşti cumva Efraimit?“ Iar acela zicea: „Nu!“ |
6 Atunci ei îi ziceau: „Zi: „Şibbolet“! Dar acela nu putea să-l rostească întocmai b, iar ei îl luau şi-l ucideau acolo, la vadul Iordanului. La acea vreme au căzut din Efraim patruzeci şi două de mii. |
7 Ieftae i-a fost judecător lui Israel vreme de şase ani. Şi a murit Ieftae Galaaditul şi a fost îngropat în Galaad, cetatea sa. |
8 După el, cel care l-a cârmuit pe Israel ca judecător a fost Ibţan din Betleem. |
9 Acestuia i s'au născut treizeci de băieţi şi treizeci de fete; pe acestea le-a dat la casele lor, iar pentru băieţi a adus din afară treizeci de fete. El i-a fost judecător lui Israel vreme de şapte ani. |
10 Şi a murit Ibţan şi a fost îngropat în Betleem. |
11 Iar după el a fost în Israel judecător Elon din Zabulon, vreme de zece ani. |
12 Şi a murit Elon Zabuloneanul şi a fost îngropat în Aialon, în ţinutul lui Zabulon. |
13 După el a fost în Israel judecător Abdon, fiul lui Hilel Piratonitul. |
14 Acesta a avut patruzeci de fii şi treizeci de nepoţi, care călăreau pe şaptezeci de cai tineri. I-a fost judecător lui Israel vreme de opt ani. |
15 Şi a murit Abdon, fiul lui Hilel Piratonitul, şi a fost îngropat în Piraton, în ţinutul lui Efraim, pe muntele lui Amalec. |
[ VT ] Vechiul Testament
[ Jd ] Judecători
[ Cap. 13 ] | CAPITOLUL 13 Naşterea lui Samson. |
1 Fiii lui Israel au făcut iarăşi răul în faţa Domnului, iar Domnul i-a dat în mâna Filistenilor vreme de patruzeci de ani. |
2 Era pe atunci un om din Ţora, din seminţia lui Dan, al cărui nume era Manoe; femeia lui era stearpă şi nu năştea. |
3 Dar îngerul Domnului i s'a arătat femeii şi i-a zis: „Iată, tu eşti stearpă şi n'ai născut, dar vei zămisli şi vei naşte fiu. |
4 Şi acum, să fii cu mare grijă: să nu bei vin sau băutură tare şi să nu mănânci nimic din ceea ce este necurat. |
5 Că, iată, vei zămisli şi vei naşte fiu: brici de capul său nu se va atinge, căci nazireu a Îi va fi pruncul, încă din pântece, lui Dumnezeu, şi el va începe să-l mântuiască pe Israel din mâna Filistenilor“. |
6 Femeia s'a dus şi i-a spus bărbatului ei, zicând: „Un om al lui Dumnezeu a venit la mine – iar înfăţişarea lui era ca aceea a unui înger al lui Dumnezeu –, şi l-am întrebat de unde este, dar numele său nu mi l-a spus. |
7 Şi mi-a zis: Iată, vei zămisli şi vei naşte fiu; şi acum, să nu bei vin sau băutură tare şi să nu mănânci nimic din ceea ce este necurat b, căci nazireu Îi va fi pruncul, încă din pântece, lui Dumnezeu, până în ziua morţii sale“. |
8 Iar Manoe I s'a rugat Domnului, zicând: „O, Doamne, omul acela al lui Dumnezeu, pe care Tu l-ai trimis la noi, să vină din nou şi să ne înveţe ce anume să-i facem pruncului care se va naşte“. |
9 Şi a auzit Dumnezeu glasul lui Manoe: îngerul lui Dumnezeu a venit din nou la femeie, la vremea când ea se afla la câmp şi bărbatul ei nu era cu dânsa. |
10 Şi femeia a alergat în grabă şi i-a spus bărbatului ei: „Iată, mi s'a arătat omul care a venit la mine în ziua aceea!“ |
11 Iar Manoe s'a sculat şi a mers după femeia sa; şi a venit la bărbatul acela şi i-a zis: „Tu eşti omul care i-a vorbit femeii mele?“ Iar îngerul a zis: „Eu sunt“. |
12 Şi a zis Manoe: „Acum, dacă vorba ta se va plini, ce trebuie făcut cu copilul, şi de ce să se ferească?“ |
13 Iar îngerul Domnului a zis către Manoe: „De tot ce i-am spus femeii, de acelea să se ferească: |
14 Să nu mănânce nimic din ceea ce iese din viţa de vie; să nu bea vin sau băutură tare; să nu mănânce nimic din ceea ce este necurat; să păzească tot ceea ce i-am poruncit ei c“. |
15 Şi a zis Manoe către îngerul Domnului: „Nu-ţi vom da drumul să pleci până când vom găti un ied“. |
16 Dar îngerul Domnului a zis către Manoe: „Dacă nu mă laşi să plec, nu voi mânca din pâinea ta; iar dacă vei vrea să faci o ardere-de-tot, pe aceea Domnului să I-o aduci“; fiindcă Manoe nu-şi da seama că acela este îngerul Domnului. |
17 Şi a zis Manoe către îngerului Domnului: „Care-ţi este numele? – Pentru ca, după ce cuvântul tău se va plini, să te preamărim“. |
18 Dar îngerul Domnului i-a zis: „De ce'ntrebi tu de numele meu? Că e minunat!“ d |
19 Atunci Manoe a luat un ied şi jertfa de carne şi I le-a adus Domnului pe o stâncă. Iar acela a făcut un lucru minunat sub ochii lui Manoe şi ai femeii sale: |
20 Când flacăra s'a ridicat de pe jertfelnic spre cer, în flacără s'a ridicat şi îngerul Domnului; iar Manoe şi femeia sa, văzând aceasta, au căzut cu faţa la pământ. |
21 Iar îngerul Domnului nu li s'a mai arătat lui Manoe şi femeii sale. Atunci Manoe a ştiut că acela fusese îngerul Domnului. |
22 Şi a zis Manoe către femeia sa: „Negreşit vom muri, de vreme ce L-am văzut pe Dumnezeu...“. e |
23 Iar femeia i-a zis: „Dacă Dumnezeu ar fi vrut să ne omoare, n'ar fi primit din mâna noastră ardere-de-tot şi jertfă de carne şi nu ne-ar fi arătat toate aceste lucruri, şi nici nu ar fi făcut cu noi ceea ce până acum nu s'a mai auzit“. |
24 Şi femeia a născut un fiu şi i-a pus numele Samson f. Şi pruncul a crescut, iar Dumnezeu l-a binecuvântat. |
25 Şi Duhul Domnului a început a Se avânta împreună cu el g în tabăra lui Dan, între Ţora şi Eştaol. |
[ VT ] Vechiul Testament
[ Jd ] Judecători
[ Cap. 14 ] | CAPITOLUL 14 Samson se însoară cu o filisteancă. Ghicitoarea lui Samson. |
1 Samson s'a coborât la Timna a; iar în Timna a văzut o femeie dintre fiicele Filistenilor şi i-a plăcut. |
2 Şi s'a suit şi le-a spus tatălui său şi mamei sale, zicând: „Am văzut în Timna o femeie dintre fiicele Filistenilor; aşadar, luaţi-mi-o de femeie!“ |
3 Dar tatăl său, ca şi mama sa, i-a zis: „Oare printre fiicele fraţilor tăi b şi'n tot poporul meu nu-i nici o femeie? De ce să te duci tu şi să-ţi iei femeie dintre Filisteni, de la cei ce sunt netăiaţi-împrejur c?“ Iar Samson a zis către tatăl său: „Pe aceasta să mi-o iei, fiindcă ochii mei pe ea au plăcut-o!“ |
4 Dar tatăl său şi mama sa nu ştiau că de la Domnul este aceasta, că adică el caută să se răzbune pe Filisteni – fiindcă la acea vreme Israel se afla sub stăpânirea Filistenilor. d |
5 Aşadar, Samson, împreună cu tatăl său şi cu mama sa, s'a dus la Timna. Şi dacă a ajuns el la viile Timnei, acolo i-a ieşit înainte un leu tânăr răcnind la el. |
6 Atunci Duhul Domnului S'a repezit e asupră-i, iar el a sfâşiat leul ca pe un ied, fără să aibă nimic în mâini. Dar tatălui şi mamei sale nu le-a spus ce făcuse. |
7 Apoi s'a coborât şi i-a vorbit femeii, iar ea a plăcut în ochii lui Samson. |
8 Şi după câtăva vreme s'a întors ca s'o ia. Şi s'a abătut să vadă stârvul leului; şi iată că'n gura leului era un roi de albine, şi miere f. |
9 Şi a luat-o în mâinile sale şi mergea mâncând. Şi a venit la tatăl său şi la mama sa şi le-a dat, iar ei au mâncat; dar nu le-a spus că din gura leului luase mierea. |
10 Şi s'a coborât tatăl său la femeie, iar Samson a făcut acolo un ospăţ de şapte zile, căci aşa făceau tinerii. |
11 Şi a fost că atunci când l-au văzut cei de acolo, au ales treizeci de nuntaşi; şi aceştia erau împreună cu el. |
12 Iar Samson le-a zis: „Am să vă spun o ghicitoare; şi dacă'n aceste şapte zile ale ospăţului mi-o veţi descoperi şi mi-o veţi dezlega, vă voi da treizeci de trâmbe de pânză şi treizeci de rânduri de haine; |
13 dar dacă nu veţi fi în stare să mi-o descoperiţi, atunci voi îmi veţi da mie treizeci de trâmbe de pânză şi treizeci de rânduri de haine“. Iar ei au zis: „Spune-ne ghicitoarea, s'o auzim!“ |
14 Atunci el le-a zis:„Din cel ce mănâncă a ieşit mâncareDar ei, timp de trei zile, n'au putut să-i ghicească ghicitoarea. |
15 Şi a fost că'n cea de a patra zi au zis ei către femeia lui Samson: „Păcăleşte-l pe bărbatul tău ca să-ţi dezlege ghicitoarea; că dacă nu, cu foc te vom arde, pe tine şi casa tatălui tău; oare de-aceea ne-aţi chemat, ca să ne sărăciţi?“ |
16 Atunci femeia lui Samson a plâns în faţa lui şi i-a zis: „Tu nu faci decât să mă urăşti, nu să mă iubeşti, de vreme ce ghicitoarea pe care le-ai pus-o fiilor poporului meu nu mi-o spui şi mie...“. Iar Samson i-a zis: „Dacă eu n'am spus-o nici tatălui meu şi nici mamei mele, cum o să ţi-o spun ţie?“ |
17 Şi ea i s'a tot plâns în acele şapte zile cât a durat ospăţul. Şi a fost că în cea de a şaptea zi, de vreme ce ea nu-l slăbea, i-a spus; iar ea le-a spus-o fiilor poporului său. |
18 Iar în ziua a şaptea, înainte de asfinţitul soarelui, oamenii cetăţii i-au zis:„Ce e mai dulce decât miereaIar Samson le-a zis: „Dacă nu mi-aţi fi pus juninca să are, |
19 Atunci s'a năpustit asupră-i Duhul Domnului; şi s'a coborât el în Ascalon şi acolo a bătut treizeci de oameni şi le-a luat hainele, iar rândurile de haine le-a dat celor ce-i spuseseră ghicitoarea. Cu mare aprindere s'a mâniat atunci Samson şi s'a suit în casa tatălui său. |
20 Cât despre femeia lui Samson, ea s'a măritat cu fratele lui de mână g, care-i era prieten. |
[ VT ] Vechiul Testament
[ Jd ] Judecători
[ Cap. 15 ] | CAPITOLUL 15 Samson se răzbună. |
1 Şi a fost că după câtva timp, la vremea secerişului, Samson s'a dus să-şi vadă femeia, aducând cu el un ied. Şi a zis: „Vreau să intru la femeia mea, în odaia ei de culcare“. Dar tatăl ei nu l-a lăsat să intre. |
2 Şi a zis tatăl ei: „Am crezut că'ntr'adevăr ai urât-o şi i-am dat-o unuia din prietenii tăi. Iată, sora ei mai tânără nu e oare mai bună decât ea? Să fie a ta în locul ei“. |
3 Iar Samson le-a zis: „Nevinovat voi fi eu de acum în faţa Filistenilor, de vreme ce le voi face rău!“ |
4 Şi ducându-se Samson, a prins trei sute de vulpi şi le-a legat câte două coadă de coadă şi, luând făclii, a legat câte o făclie între două cozi. |
5 Şi, aprinzând făcliile, a dat drumul vulpilor în holdele Filistenilor; şi a ars totul, de la grâul de pe arie până la grâul încă nesecerat şi chiar până la vii şi măslini. |
6 Iar Filistenii au zis: „Cine a făcut asta?...“. Şi li s'a spus: „Samson, ginerele Timneanului, pentru că acela i-a luat femeia şi a dat-o după un fârtat de-al lui“. Iar Filistenii s'au dus şi au ars-o cu foc, pe ea şi casa tatălui ei. |
7 Samson însă le-a zis: „Cu toate că asta aţi făcut voi cu ea, eu tot mă voi răzbuna pe voi, şi doar după aceea voi fi liniştit“. |
8 Şi le-a dat o bătaie straşnică, lovindu-i peste fluiere şi peste coapse. Apoi s'a dus de acolo şi a locuit într'o peşteră din stânca Etam. |
9 Iar Filistenii s'au suit şi şi-au aşezat tabăra în [ţinutul] lui Iuda şi s'au întins până la Lehi. |
10 Iar oamenii din Iuda le-au zis: „De ce-aţi venit împotriva noastră?“ Filistenii au răspuns: „Am venit să-l legăm pe Samson şi să-i facem ce ne-a făcut el“. |
11 Trei mii de oameni din Iuda s'au dus atunci la gura stâncii Etam şi i-au zis lui Samson: „Oare nu ştii că Filistenii sunt stăpâni peste noi? De ce ne-ai făcut tu asta?“ Iar Samson le-a zis: „Cum mi-au făcut ei mie, aşa le-am făcut eu lor“. |
12 Dar ei i-au zis: „Noi am venit să te legăm şi să te dăm în mâinile Filistenilor“. Iar el le-a zis: „Juraţi-mi că nu vă veţi arunca asupră-mi!“ |
13 Iar ei au zis: „Nu, ci doar te vom lega strâns şi te vom da în mâna lor, dar de ucis nu te vom ucide“. Şi l-au legat cu două funii noi şi l-au dus de la stânca aceea. |
14 Şi dacă a ajuns el la Lehi, Filistenii strigau de bucurie, şi i-au ieşit, alergând, înainte. Dar Duhul Domnului S'a repezit asupră-i, iar funiile cu care-i erau legate braţele s'au făcut ca nişte câlţi apucaţi de foc: legăturile de pe braţele lui s'au topit. |
15 Şi găsind el o falcă de măgar aruncată prin preajmă, şi-a întins mâna, a apucat-o şi a omorât cu ea o mie de bărbaţi. |
16 Şi a zis Samson:„Cu o falcă de măgar i-am dat gata, |
17 Şi a fost că după ce a încetat să grăiască, a aruncat din mână falca şi a numit locul acela Ramat-Lehi a. |
18 Şi era el foarte însetat. Şi a strigat către Domnul, zicând: „Tu ai binevoit a da această mare mântuire prin mâna robului Tău, iar acum eu voi muri de sete şi voi cădea în mâna celor netăiaţi-împrejur?...“. |
19 Atunci Dumnezeu a făcut să se ivească o deschizătură în falcă, şi din ea a ieşit apă b. Iar el a băut şi duhul i-a revenit şi s'a înviorat; de aceea s'a numit el [locul acela] Izvorul-celui-ce-se-roagă, până'n ziua de azi. |
20 Şi el i-a fost judecător lui Israel, în zilele Filistenilor, vreme de douăzeci de ani. |
[ VT ] Vechiul Testament
[ Jd ] Judecători
[ Cap. 16 ] | CAPITOLUL 16 Porţile Gazei. Trădat de Dalila, Samson se răzbună. |
1 Ducându-se Samson la Gaza, a văzut acolo o femeie desfrânată şi a intrat la ea. |
2 Iar celor din Gaza li s'a dat de veste: „Samson a venit aici!“ Iar ei l-au împresurat; şi toată noaptea l-au pândit la poarta cetăţii; şi toată noaptea nu s'au mişcat, zicându-şi: „Să aşteptăm până se luminează de ziuă, şi atunci îl vom omorî“. |
3 Iar Samson a dormit până la miezul nopţii; iar la miezul nopţii s'a sculat şi a apucat amândouă uşile din poarta cetăţii împreună cu amândoi stâlpii şi, ridicându-le cu zăvor cu tot, şi le-a pus pe umăr şi le-a dus în vârful muntelui din faţa Hebronului şi le-a lăsat acolo. |
4 Şi a fost că după aceea el a iubit o femeie din Valea Sorecului de şes, al cărei nume era Dalila. |
5 Iar mai-marii Filistenilor s'au suit la ea şi i-au zis: „Ispiteşte-l şi vezi în ce anume stă tăria lui cea mare, cum anume îl vom birui şi-l vom lega ca să-l umilim; iar noi îţi vom da, fiecare bărbat, câte o mie şi o sută de arginţi“. |
6 Şi a zis Dalila către Samson: „Spune-mi, te rog, în ce anume stă tăria ta cea mare şi cu ce poţi fi legat ca să fii umilit?“ |
7 Iar Samson i-a răspuns: „Dacă mă vor lega cu şapte vine crude, neuscate, atunci voi deveni slab şi voi fi ca unul din oamenii obişnuiţi“. |
8 Atunci mai-marii Filistenilor i-au adus ei şapte vine crude, neuscate, iar ea l-a legat cu ele. |
9 Cei puşi de ea să pândească şedeau în cămară. Iar ea a zis către el: „Filistenii vin asupra ta, Samsoane!“ Iar el a rupt vinele ca şi cum ar fi rupt cineva o aţă de câlţi atinsă de foc; astfel că tăria lui a rămas o taină. |
10 Atunci Dalila a zis către Samson: „Iată că m'ai înşelat şi mi-ai spus minciuni; acum însă să-mi spui: cu ce poţi fi legat?“ |
11 Iar el i-a zis: „Dacă mă vor lega strâns în funii noi, cu care nimeni şi nimic n'a mai fost legat, atunci voi deveni slab şi voi fi ca unul din oamenii obişnuiţi“. |
12 Atunci Dalila a luat nişte funii noi şi l-a legat cu ele; cei puşi de ea să stea la pândă au ieşit din cămară, iar ea a zis către el: „Filistenii vin asupra ta, Samsoane!“ Dar el ca pe o aţă şi-a rupt funiile de pe braţe. |
13 Şi a zis Dalila către Samson: „Iată că m'ai înşelat şi mi-ai spus minciuni; acum însă te rog să-mi spui drept: cu ce anume poţi fi tu legat?“ Iar el i-a zis: „Dacă vei împleti cu fir de urzeală a cele şapte şuviţe ale capului meu şi dacă le vei prinde cu un cui în perete, atunci eu voi fi slab ca orice om obişnuit“. |
14 Şi a fost că atunci când el dormea, Dalila a luat cele şapte şuviţe ale capului său şi le-a împletit cu fir de urzeală şi le-a prins cu un cui în perete şi i-a zis: „Samsoane, Filistenii vin asupră-ţi!“ Iar el, trezindu-se din somn, a smuls din perete cuiul cu împletitura. |
15 Şi a zis Dalila către Samson: „Cum de spui tu: «Te iubesc», de vreme ce inima ta nu este cu mine? Iată, a treia oară m'ai înşelat şi nu mi-ai spus în ce anume stă tăria ta cea mare“. |
16 Şi a fost că tot necăjindu-l ea fără'ncetare şi neslăbindu-l, sufletul lui a slăbit pân' la moarte. |
17 Atunci i-a vorbit el din toată inima şi i-a zis: „Brici nu s'a atins de capul meu, căci sfânt al lui Dumnezeu sunt eu încă din pântecele maicii mele; aşadar, dacă aş fi ras, atunci tăria mea se va îndepărta de la mine şi voi deveni slab şi voi fi ca unul din oamenii obişnuiţi“. |
18 Şi văzând Dalila că el îi vorbise din toată inima, a trimis şi i-a chemat pe mai-marii Filistenilor, zicând: „Mai veniţi o dată, acum!, că mi-a vorbit din toată inima!“ Şi au venit la ea toţi mai-marii Filistenilor, aducând în mâinile lor banii. |
19 Şi l-a făcut Dalila pe Samson să adoarmă pe genunchii ei; şi a chemat un om, iar acela i-a ras cele şapte şuviţe de pe cap şi a'nceput să-l umilească b, iar tăria s'a îndepărtat de el. |
20 Şi a zis Dalila: „Samsoane, Filistenii vin asupră-ţi!“ Iar el s'a trezit din somn şi a zis: „Voi ieşi din asta ca şi altădată şi mă voi scutura...“. El însă nu ştia că Domnul Se îndepărtase de el. |
21 Iar Filistenii l-au prins şi i-au scos ochii şi l-au adus în Gaza şi l-au legat cu cătuşe de aramă. Şi trăgea la râşniţă în casa temniţei c. |
22 După ce însă a fost ras, părul capului a început să-i crească. |
23 Iar mai-marii Filistenilor s'au adunat să-i aducă mare jertfă lui Dagon, dumnezeul lor, şi să se veselească. Şi au zis: „Dumnezeu ni l-a dat în mână pe Samson, vrăjmaşul nostru“. |
24 Şi văzându-l poporenii, aduceau laude dumnezeului lor, zicând:„Dumnezeul nostru ni l-a dat în mână |
25 Şi'n vreme ce inima lor se veselea, ei au zis: „Chemaţi-l pe Samson din casa temniţei şi să joace în faţa noastră!“ Şi l-au chemat pe Samson din casa temniţei, iar el a jucat în faţa lor; şi îşi băteau joc de el şi l-au pus între doi stâlpi d. |
26 Iar Samson a zis către tânărul care-l ducea de mână: „Lasă-mă să pipăi stâlpii pe care se susţine casa şi să mă reazim pe ei!“ |
27 Iar casa era plină de bărbaţi şi de femei; se aflau acolo toţi mai-marii Filistenilor, iar pe acoperiş erau ca la trei mii de bărbaţi şi femei uitându-se la batjocorirea lui Samson. |
28 Iar Samson a strigat către Domnul, zicând: „Doamne, Doamne, e adu-Ţi aminte de mine şi întăreşte-mă, Dumnezeule, şi de astă dată, ca să le plătesc Filistenilor cu vârf şi îndesat pentru ochii mei amândoi!“ |
29 Şi rezemându-se Samson în cei doi stâlpi ai casei, cei ce ţineau zidirea pe ei, s'a proptit în ei, în unul cu dreapta şi în celălalt cu stânga. |
30 Şi a zis Samson: „Sfârşească-mi-se viaţa odată cu a Filistenilor!“ Şi s'a opintit cu toată puterea, iar casa a căzut peste mai-mari şi peste tot poporul ce se afla în ea; iar morţii pe care Samson i-a ucis la moartea sa au fost mai mulţi decât aceia pe care-i ucisese în viaţa lui. |
31 Atunci s'au coborât fraţii săi şi toată casa tatălui său şi l-au luat; şi, suindu-se, l-au îngropat între Ţora şi Eştaol, în mormântul lui Manoe, tatăl său. Şi a fost el judecător în Israel timp de douăzeci de ani. |
[ VT ] Vechiul Testament
[ Jd ] Judecători
[ Cap. 17 ] | CAPITOLUL 17 Mica îşi face pe seama lui o casă de rugăciune. |
1 Era un om din muntele lui Efraim, care se numea Mica. |
2 Şi a zis el către mama sa: „Cei o mie şi o sută de arginţi care ţi s'au luat şi din pricina cărora tu ai rostit un blestem – l-ai spus chiar în auzul meu –, iată, argintul e la mine: eu l-am luat“. Iar mama sa a zis: „Binecuvântat să fie fiul meu înaintea Domnului!“ |
3 El i-a înapoiat mamei sale cei o mie şi o sută de arginţi, iar mama sa a zis: „Argintul l-am afierosit Domnului din partea mea pentru fiul meu, ca să fac din el un chip cioplit, un chip turnat; acum ţi-l dau ţie“. a |
4 Dar el i-a înapoiat argintul mamei sale. Iar mama sa a luat două sute de arginţi şi i-a dat argintarului; iar acela a făcut un chip cioplit, chip turnat; acesta se afla în casa lui Mica. |
5 Iar casa lui Mica era în ochii lui casa lui Dumnezeu b; şi a făcut un efod c şi un terafim d şi şi-a pus mâna pe unul din fiii săi, iar acela i-a devenit preot. |
6 În zilele acelea nu era rege în Israel; de aceea fiecare om făcea ceea ce i se părea lui că e drept e. |
7 Se afla pe atunci un tânăr în Betleemul seminţiei lui Iuda; era levit şi locuia acolo. |
8 Iar omul acela a plecat din Betleem, cetate a lui Iuda, să se aşeze unde va găsi un loc. Şi a venit până la muntele lui Efraim şi la casa lui Mica, adică la capătul drumului. |
9 Iar Mica l-a întrebat: „De unde vii?“ El a răspuns: „Eu sunt levit din Betleemul lui Iuda şi merg să mă aşez oriunde voi găsi un loc“. |
10 Iar Mica i-a zis: „Şezi cu mine, şi să-mi fii părinte şi preot; şi-ţi voi da zece arginţi pe an şi un rând de haine şi cele pentru trai“. |
11 Şi levitul a mers şi a început să locuiască cu omul acela; şi tânărul i-a devenit ca unul din fiii săi. |
12 Iar Mica şi-a pus mâna pe capul levitului, iar tânărul i s'a făcut preot; şi a rămas în casa lui Mica. |
13 Şi a zis Mica: „Acum ştiu că Domnul îmi va face bine, fiindcă levitul mi-a devenit mie preot“. |
[ VT ] Vechiul Testament
[ Jd ] Judecători
[ Cap. 18 ] | CAPITOLUL 18 Fiii lui Dan cuprind cetatea Laiş şi cad în idolatrie. |
1 În zilele acelea nu era rege în Israel; şi'n zilele acelea seminţia lui Dan îşi căuta moşie unde să locuiască – fiindcă până la acea vreme încă nu-i căzuse parte deplină între neamurile fiilor lui Israel. a |
2 Iar fiii lui Dan au trimis din neamurile lor cinci bărbaţi, unul şi unul, din Ţora şi din Eştaol, să iscodească ţara şi s'o cerceteze. Şi le-au zis: „Mergeţi şi cercetaţi ţara!“ Iar ei au mers până la muntele lui Efraim, până la casa lui Mica; şi s'au odihnit ei acolo, în casa lui Mica. |
3 Acolo au recunoscut glasul tânărului levit şi s'au abătut pe la el şi l-au întebat: „Cine te-a adus aici? şi ce faci tu aici? şi ce ai tu aici?“ |
4 Iar el le-a răspuns: „Aşa şi aşa a făcut Mica pentru mine şi m'a tocmit cu simbrie, iar eu i-am devenit preot“. |
5 Ei i-au zis: „Întreabă-L tu acum pe Dumnezeu, iar noi vom şti dacă vom avea izbândă pe calea pe care mergem“. |
6 Iar preotul le-a zis: „Mergeţi în pace!: calea pe care mergeţi e în faţa Domnului“. |
7 Cei cinci bărbaţi s'au dus şi au ajuns la Laiş b. Şi au văzut că poporul de acolo locuia liniştit şi fără grijă, în felul Sidonienilor, şezând fără frică; nimeni nu avea ceva cu cineva în ţară, nici că era cineva care să stoarcă averi; erau departe de Sidonieni şi nu aveau nimic de-a face cu Sirienii. |
8 Cei cinci oameni au venit la fraţii lor în Ţora şi Eştaol şi le-au zis: „Ce mai staţi?“ |
9 Şi le-au zis: „Sculaţi-vă şi să mergem împotriva lor, căci noi am văzut pământul, şi iată că este foarte bun, dar vouă nu vă pasă; nu mai amânaţi plecarea: intraţi ca să luaţi în stăpânire ţara! |
10 Şi oriunde vă veţi duce veţi da peste un popor la locul lui; ţara e întinsă, căci Dumnezeu a dat-o în mâna voastră: un loc unde nu lipseşte nimic din cele ce sunt pe pământ“. |
11 Şi au pornit din neamurile lui Dan, anume din Ţora şi Eştaol, şase sute de bărbaţi încinşi cu arme de război. |
12 Şi s'au suit şi au tăbărât la Chiriat-Iearim, în ţinutul lui Iuda; de aceea s'a numit locul acela Tabăra-lui-Dan, până'n ziua de azi; iată, el este în spatele lui Chiriat-Iearim. |
13 Iar de acolo au străbătut până la muntele lui Efraim şi au venit la casa lui Mica. |
14 Iar cei cinci bărbaţi care veniseră să iscodească ţara Laiş au răspuns şi au zis către fraţii lor: „Ştiţi voi oare că în locul acesta se află un efod şi un terafim c şi un chip cioplit şi un chip turnat d?... Prin urmare, ştiţi acum ce să faceţi!“ |
15 Şi au făcut o mişcare şi au intrat în casa tânărului, levitul, în casa lui Mica, şi l-au întrebat de sănătate. e |
16 Iar cei şase sute de bărbaţi dintre fiii lui Dan, încinşi cu armele lor de război, stăteau la uşile porţii. |
17 Iar cei cinci bărbaţi care merseseră să iscodească ţara s'au ridicat |
18 şi au intrat în casa lui Mica; iar preotul şedea acolo. Şi au luat chipul cioplit şi efodul şi terafimul şi chipul cel turnat. Iar preotul le-a zis: „Ce faceţi?“ |
19 Ei i-au răspuns: „Taci! Pune-ţi mâna la gură şi vino cu noi şi ne vei fi părinte şi preot. Mai bine este oare să fii preot în casa unui singur om decât să fii preot al unui neam şi al unei case în Israel?“ |
20 Iar inima preotului s'a veselit; el a luat efodul şi terafimul şi chipul cel cioplit şi chipul cel turnat şi s'a dus în mijlocul poporului. |
21 Aşa s'au întors ei şi au plecat, punându-şi copiii şi avutul şi lucrurile înainte. |
22 Şi dacă s'au îndepărtat ei de casa lui Mica, iată că Mica şi oamenii care locuiau în vecinătatea lui au strigat şi i-au ajuns pe fiii lui Dan. |
23 Şi au strigat către fiii lui Dan. Iar fiii lui Dan, întorcându-şi feţele, au zis către Mica: „Ce te-a apucat, de strigi aşa?“ |
24 Iar Mica a zis: „Voi mi-aţi luat chipul cel cioplit – pe care eu mi l-am făcut – şi preotul mi l-aţi luat şi v'aţi dus; şi acum îmi spuneţi: de ce strigi?...“. |
25 Iar fiii lui Dan i-au zis: „Tacă-ţi gura!, ca nu cumva să-ţi sară'nainte oameni cu sufletul amărât şi să-ţi pierzi viaţa, pe a ta şi viaţa casei tale!“ |
26 Fiii lui Dan s'au dus în drumul lor, iar Mica, văzând că ei sunt mai tari decât el, s'a întors la casa lui. |
27 Aşa că fiii lui Dan au luat cele făcute de Mica şi pe preotul lui şi au venit la Laiş, împotriva unui popor care trăia liniştit şi fără grijă, şi i-au trecut prin ascuţişul săbiei, iar cetatea au ars-o cu foc. |
28 Şi n'a fost nimeni care să-i scape, căci de Sidon erau departe, şi nici nu aveau ceva de-a face cu alţii. Aceasta s'a petrecut în valea Bet-Rehob; şi au rezidit cetatea şi au locuit în ea. |
29 Cetatea au numit-o Dan, după numele lui Dan, părintele lor, care i se născuse lui Israel; numele cel vechi al cetăţii fusese Laiş. |
30 Fiii lui Dan şi-au ridicat chipul cel cioplit, să fie al lor. Iar Ionatan, fiul lui Gherşom, fiul lui Moise f, el şi fiii săi i-au fost preoţi seminţiei lui Dan până'n ziua strămutării din ţara aceea. g |
31 Iar chipul cel cioplit făcut de Mica a rămas la ei de-a lungul tuturor zilelor când casa lui Dumnezeu se afla în Şilo. |
[ VT ] Vechiul Testament
[ Jd ] Judecători
[ Cap. 19 ] | CAPITOLUL 19 Nelegiuirea din Ghibeea. |
1 Şi a fost că'n zilele acelea, când nu era rege în Israel, a un bărbat levit care locuia pe coasta muntelui lui Efraim şi-a luat o ţiitoare b din Betleemul lui Iuda c. |
2 Dar ţiitoarea s'a mâniat pe el şi l-a părăsit, ducându-se la casa tatălui ei din Betleemul lui Iuda; şi a rămas acolo patru luni. |
3 Iar bărbatul ei s'a sculat şi s'a dus la ea să-i vorbească după inima ei, să se împace cu ea şi s'o aducă acasă. Şi, luând cu sine pe sluga lui şi doi asini, s'a dus la casa tatălui ei. |
4 Şi dacă l-a zărit tatăl tinerei, i-a ieşit cu bucurie înainte. Şi socrul său, tatăl tinerei, l-a dus înlăuntru; iar el a şezut cu dânsul trei zile şi a mâncat şi a băut şi a dormit acolo. |
5 Şi a fost că în ziua a patra, trezindu-se dis-de-dimineaţă, s'a sculat să plece. Iar tatăl tinerei a zis către ginerele său: „Întăreşte-ţi inima cu o bucată de pâine, şi apoi plecaţi“. |
6 Şi au şezut amândoi şi au mâncat împreună şi au băut. Şi a zis tatăl tinerei către bărbat: „Mai rămâi, rogu-te, şi inima ta să se veselească!“ |
7 Şi dacă omul s'a ridicat să plece, socrul său nu l-a lăsat. Şi din nou aşezându-se, a rămas acolo. |
8 În cea de a cincea zi, sculându-se el dis-de-dimineaţă ca să plece, tatăl tinerei i-a zis: „Întăreşte-ţi inima cu pâine şi pregăteşte-te de drum ca un ostaş d până ce ziua se va pleca!“ Şi au mâncat amândoi şi au băut. |
9 Şi omul s'a sculat să plece, el şi ţiitoarea lui şi sluga lui, dar socrul său, tatăl tinerei, i-a zis: „Iată, ziua s'a plecat spre seară; mai rămâi aici, şi inima ta să se veselească; iar mâine de dimineaţă veţi porni pe calea voastră şi vei merge la locuinţa ta“. |
10 Dar omul n'a vrut să mai rămână, ci, ridicându-se, au pornit la drum. Şi au venit până aproape de Iebus – adică Ierusalim e –, având cu el o pereche de asini înşeuaţi şi alături pe ţiitoarea lui. |
11 Şi au ajuns la Iebus, când ziua era aplecată mult spre asfinţit. f Iar tânărul a zis către stăpânul său: „Vino, te rog, să ne abatem în această cetate a Iebusiţilor şi să rămânem în ea peste noapte!“ |
12 Dar stăpânul său i-a zis: „Nu ne vom abate noi în cetate străină, în care nu se află nimeni din fiii lui Israel, ci vom merge până la Ghibeea g“. |
13 Şi i-a zis tânărului: „Vino, şi să ne apropiem de unul din aceste locuri şi să poposim în Ghibeea sau în Rama“. |
14 Şi au trecut şi au mers; şi soarele le-a apus aproape de Ghibeea, care se află în ţinutul lui Veniamin. |
15 Şi acolo s'au abătut din drum, ca să intre şi să poposească în Ghibeea. Şi au intrat şi au şezut în uliţa cetăţii, dar nu era nimeni care să-i îndrume spre o casă în care să rămână. |
16 Iată însă că un om bătrân venea spre seară de la munca lui de pe câmp. Omul acesta era şi el din muntele lui Efraim şi locuia în Ghibeea; iar oamenii locului erau fii ai lui Veniamin. |
17 Şi dacă el şi-a ridicat ochii, a văzut un călător în uliţa cetăţii. Şi i-a zis bătrânul: „Unde mergi şi de unde vii?“ |
18 Acela i-a răspuns: „Suntem în trecere de la Betleemul lui Iuda până în laturile muntelui lui Efraim – că eu de acolo sunt; m'am dus până la Betleemul lui Iuda şi mă întorc la casa mea, dar aici nu e nimeni care să mă ducă spre o casă. |
19 Pentru asinii noştri am paie şi hrană, am pâine şi vin pentru mine şi pentru slujnica mea şi pentru tânărul ce se află cu robii tăi; nu avem lipsă de nimic“. |
20 Şi a zis bătrânul: „Pace ţie!; lipsurile tale le iau eu asupră-mi, dar nu cumva să rămâi în uliţă“. h |
21 Şi i-a adus în casa lui şi a făcut loc pentru asini; şi le-a spălat picioarele i şi au mâncat şi au băut. |
22 Şi dacă şi-au desfătat inima, iată că bărbaţii cetăţii, fii ai nelegiuiţilor, au înconjurat casa şi au bătut la uşă şi au zis către bătrân, stăpânul casei: „Scoate-l pe omul care a intrat în casa ta, ca să-l cunoaştem j. |
23 Atunci a ieşit la ei stăpânul casei şi le-a zis: „Nu, fraţilor, nu faceţi rău, de vreme ce acest om a intrat în casa mea; să nu faceţi nebunia aceasta! |
24 Iată, eu am o fată fecioară, iar el are o ţiitoare; le voi scoate afară, umiliţi-le şi faceţi cu ele după cum vă taie pofta; dar cu acest bărbat să nu faceţi o astfel de faptă nebunească!“ |
25 Oamenii însă n'au vrut să-l asculte; atunci bărbatul a luat-o pe ţiitoarea lui şi a scos-o afară; iar aceia au cunoscut-o şi şi-au bătut joc de ea toată noaptea, până dimineaţa, şi i-au dat drumul când se lumina de ziuă. |
26 Iar spre ziuă a venit femeia şi s'a prăbuşit la uşa casei omului unde era bărbatul ei, până s'a luminat. |
27 Şi dacă s'a luminat de ziuă, bărbatul ei a deschis uşa casei şi a ieşit ca să plece'n drumul său; iată însă că femeia lui, ţiitoarea, zăcea prăbuşită la uşa casei, cu mâinile pe prag. |
28 Iar el i-a zis: „Scoală-te, să mergem!“ Dar ea nu i-a răspuns: murise. Iar el a luat-o şi a pus-o pe asin şi, ridicându-se, s'a dus la casa lui. |
29 Şi dacă a intrat în casă, a luat sabia şi, apucându-şi ţiitoarea, a tăiat-o în douăsprezece bucăţi, pe care le-a trimis în toate hotarele lui Israel. |
30 Şi a fost că tot cel ce vedea acestea zicea: „Aşa ceva nu s'a petrecut şi nici nu s'a văzut din ziua în care fiii lui Israel au ieşit din ţara Egiptului şi până'n ziua de azi! Luaţi seama şi rostiţi-vă!“ |
[ VT ] Vechiul Testament
[ Jd ] Judecători
[ Cap. 20 ] | CAPITOLUL 20 Pedepsirea nelegiuirii din Ghibeea. |
1 Atunci au ieşit toţi fiii lui Israel; şi toată obştea, ca un singur om, de la Dan până la Beer-Şeba, cu ţara Galaadului, s'a adunat la Domnul, în Miţpa. a |
2 Toate neamurile lui Israel, obştea întregului popor a stat în adunarea poporului lui Dumnezeu: patru sute de mii de bărbaţi pedeştri, purtători de sabie. |
3 Iar fiii lui Veniamin au auzit că fiii lui Israel s'au suit la Miţpa. Şi dacă fiii lui Israel au venit, au zis: „Spuneţi-ne, unde s'a petrecut acest rău?“ |
4 Şi răspunzând levitul, bărbatul femeii care murise, a zis: „Eu şi ţiitoarea mea am venit în Ghibeea lui Veniamin ca să rămânem peste noapte. |
5 Dar oamenii din Ghibeea s'au ridicat împotriva mea şi au înconjurat casa, noaptea, împotriva mea; pe mine au vrut să mă omoare b, iar pe ţiitoarea mea au umilit-o şi şi-au bătut joc de ea, iar ea a murit. |
6 Iar eu am apucat-o pe ţiitoarea mea şi am tăiat-o în bucăţi şi le-am trimis în toate hotarele moştenirii fiilor lui Israel; aceasta, pentru că ei au făcut în Israel o astfel de nebunie şi o asemenea ruşine. |
7 Iată, voi toţi sunteţi fiii lui Israel: rostiţi-vă şi sfătuiţi-vă aici, între voi“. |
8 Atunci întregul popor s'a ridicat ca un singur om, zicând: „Nimeni dintre noi nu se va întoarce la cortul său şi nimeni dintre noi nu se va întoarce la casa lui! |
9 Şi acum, iată ce avem de făcut în Ghibeea: Vom merge împotrivă-i prin tragere la sorţi: |
10 Din fiecare seminţie a lui Israel vom lua câte zece bărbaţi la o sută şi câte o sută la o mie şi câte o mie la zece mii, ca să aducă hrană pentru poporul ce va merge în Ghibeea lui Veniamin ca să-i plătească pe măsura ruşinii pe care ea a făcut-o în Israel“. c |
11 Şi toţi oamenii lui Israel s'au adunat în cetate ca un singur om. |
12 Iar seminţiile lui Israel au trimis oameni în întreaga seminţie a lui Veniamin, zicând: „Ce este răul acesta care s'a făcut între voi? |
13 Daţi-ni-i dar acum pe acei oameni, fiii nelegiuiţilor din Ghibeea, ca să-i ucidem şi să curăţim răul din Israel!“ Dar fiii lui Veniamin n'au vrut să ia seama la glasul fraţilor lor, fiii lui Israel. |
14 Dimpotrivă, fiii lui Veniamin s'au adunat de prin cetăţile lor la Ghibeea, spre a ieşi să se bată cu fiii lui Israel. |
15 Numărul fiilor lui Veniamin care au ieşit în ziua aceea de prin cetăţile lor a fost de douăzeci şi cinci de mii – fiece bărbat fiind purtător de sabie –, în afara locuitorilor din Ghibeea, al căror număr era de şapte sute de bărbaţi aleşi din întregul popor, |
16 iscusiţi în a-şi folosi deopotrivă amândouă mâinile; toţi aceştia erau aruncători cu praştia, putând să nimerească cu piatra, fără greş, un fir de păr. |
17 Şi tot Israelul, în afară de fiii lui Veniamin, a numărat patru sute de mii de bărbaţi aleşi pe sprânceană, purtători de sabie; toţi aceştia erau războinici. |
18 Şi s'au ridicat şi au venit la Betel şi L-au întrebat pe Dumnezeu d. Au zis fiii lui Israel: „Cine va merge în fruntea noastră ca să se bată cu fiii lui Veniamin?“ Iar Domnul a zis: „Iuda va fi în frunte, conducător“. e |
19 Iar fiii lui Israel s'au ridicat a doua zi şi au tăbărât lângă Ghibeea. |
20 Toţi bărbaţii lui Israel au ieşit la război împotriva lui Veniamin şi s'au rânduit laolaltă împotriva Ghibeii. |
21 Dar fiii lui Veniamin au ieşit din Ghibeea şi au culcat la pământ, în ziua aceea, douăzeci şi două de mii de bărbaţi din rândurile lui Israel. |
22 Dar fiii lui Israel s'au îmbărbătat şi s'au rânduit din nou pentru luptă acolo unde se rânduiseră în prima zi. |
23 Şi s'au ridicat fiii lui Israel şi până seara au plâns în faţa Domnului. Şi L-au întrebat pe Domnul, zicând: „Oare ne vom mai apropia noi să ne batem cu fraţii noştri, fiii lui Veniamin?“ Domnul a zis: „Ridicaţi-vă împotriva lor!“ |
24 Iar fiii lui Israel s'au apropiat a doua zi de fiii lui Veniamin. |
25 Dar în aceeaşi zi, a doua, fiii lui Veniamin le-au ieşit înainte din Ghibeea şi au culcat la pământ încă optsprezece mii de bărbaţi din rândurile lui Israel; toţi aceştia erau purtători de sabie. |
26 Toţi fiii lui Israel şi întregul popor s'au ridicat atunci şi au venit la Betel şi au plâns şi au şezut acolo în faţa Domnului; şi'n ziua aceea au ajunat până seara şi au adus înaintea Domnului arderi-de-tot şi jertfe de mântuire |
27 – căci acolo era în acele zile chivotul legământului Domnului, |
28 iar Finees, fiul lui Eleazar, fiul lui Aaron, stătea pe atunci înaintea lui –; şi L-au întrebat fiii lui Israel pe Domnul, zicând: „Oare vom mai ieşi noi să ne batem cu fraţii noştri, fiii lui Veniamin?“ Iar Domnul le-a răspuns: „Ridicaţi-vă!: mâine îi voi da în mâinile voastre!“ |
29 Fiii lui Israel au pus atunci oameni la pândă împrejurul Ghibeii. f |
30 Şi'n ziua a treia s'au ridicat fiii lui Israel împotriva fiilor lui Veniamin şi s'au rânduit împotriva Ghibeii, aşa cum o mai făcuseră de două ori. |
31 Iar fiii lui Veniamin au ieşit în faţa poporului, lăsând cetatea goală; şi au început, ca şi mai înainte, să lovească şi să rănească poporul, între drumurile care duc unul spre Betel şi altul spre Ghibeea, g în câmp: [au ucis] ca la treizeci de bărbaţi din Israel. |
32 Şi au zis fiii lui Veniamin: „Cad în faţa noastră, ca la'nceput!...“. Dar fiii lui Israel au zis: „Haideţi să fugim, ca să-i scoatem afară din cetate, la drumuri!“ Şi au făcut aşa. |
33 Şi toţi bărbaţii lui Israel s'au ridicat de pe locurile lor şi s'au rânduit la Baal-Tamar h; iar pândarii lui Israel au alergat de pe locurile lor, dinspre partea de apus a Ghibeii. |
34 Şi au venit asupra Ghibeii zece mii de oameni, aleşi pe sprânceană din întregul Israel; şi bătălia devenea crâncenă; şi ei [fiii lui Veniamin] nu ştiau că nenorocirea vine asupră-le. |
35 Şi Domnul l-a lovit pe Veniamin în faţa fiilor lui Israel; şi'n ziua aceea fiii lui Israel au nimicit din Veniamin douăzeci şi cinci de mii şi o sută de oameni, toţi purtători de arme. |
36 Iar fiii lui Veniamin au văzut că sunt înfrânţi. Iar Israelitenii le-au deschis Veniaminiţilor drumul, căci ei se bizuiau pe oamenii de pândă pe care-i puseseră împotriva Ghibeii. |
37 Şi când aceia se retrăgeau, pândarii s'au pornit şi s'au revărsat asupra Ghibeii; toţi pândarii s'au repezit şi au trecut întreaga cetate prin ascuţişul săbiei. |
38 Iar fiii lui Israel aveau un semnal de luptă cu oamenii de pândă: aceia să ridice din cetate un stâlp de fum. |
39 Atunci fiii lui Israel au văzut că pândarii luaseră Ghibeea şi s'au rânduit în linie de bătaie; dar şi fiii lui Veniamin au început să lovească şi au rănit ca la vreo treizeci de oameni dintr'ai lui Israel; căci ziceau: „Negreşit, vor cădea de dinaintea noastră, aşa cum s'a petrecut în prima luptă...“. |
40 Semnalul însă se ridica din ce în ce mai înalt deasupra cetăţii, ca un stâlp de fum. Şi dacă fiii lui Veniamin s'au uitat îndărăt, iată că nimicirea cetăţii se urca pân' la cer... |
41 Atunci oamenii lui Israel s'au întors înapoi; iar fiii lui Veniamin s'au speriat văzând că nenorocirea s'a apropiat de ei. |
42 Şi au întors spatele de dinaintea fiilor lui Israel, pe calea pustiei, şi au fugit, dar lupta i-a luat din toate părţile: cei din cetate i-au nimicit în chiar mijlocul lor. |
43 Fiilor lui Veniamin le-au tăiat calea şi i-au fugărit de la Menoha, din aproape'n mai aproape, până ce au ajuns dincolo de Ghibeea, spre răsărit. |
44 Dintre fiii lui Veniamin au căzut atunci optsprezece mii de oameni, toţi fiind bărbaţi puternici. |
45 Iar ceilalţi, văzând, au fugit în pustie la stânca lui Rimon i; dar fiii lui Israel au cules din ei, pe cale, cinci mii de oameni; şi, urmărindu-i până la Ghideom, au ucis dintre ei încă două mii de bărbaţi. |
46 Şi toţi cei ce au căzut din Veniamin au fost douăzeci şi cinci de mii de oameni, care'n ziua aceea purtau sabie; toţi aceştia, bărbaţi puternici. |
47 Iar ceilalţi, văzând, au fugit în pustie la stânca lui Rimon, şase sute de oameni; şi au şezut acolo, la stânca lui Rimon, vreme de patru luni. |
48 Iar fiii lui Israel s'au întors către fiii lui Veniamin şi i-au trecut prin ascuţişul săbiei, de la cetate până la păşunea cirezilor şi până la orice s'a putut afla în fiecare cetate; şi au ars cu foc toate cetăţile pe care le-au aflat. |