[ VT ] Vechiul Testament
[ 2Par ] 2 Paralipomena
[ Cap. 5 ] | CAPITOLUL 5 Sfinţirea templului. Strămutarea chivotului. |
1 Aşa s'a sfârşit toată lucrarea pe care a făcut-o Solomon în templul Domnului. Şi a adus Solomon lucrurile afierosite de David, părintele său: argintul, aurul şi toate lucrurile şi le-a pus în vistieria templului Domnului. |
2 Atunci i-a adunat Solomon la Ierusalim pe toţi bătrânii lui Israel şi pe toţi capii seminţiilor şi pe capii de familie ai fiilor lui Israel, ca să aducă din cetatea lui David – adică Sionul – chivotul legământului Domnului. |
3 Şi tot Israelul s'a adunat la rege în sărbătoare, în luna a şaptea. |
4 Au venit toţi bătrânii lui Israel. Iar leviţii au luat chivotul; |
5 cortul mărturiei şi toate sfintele vase care erau în cort le-au purtat preoţii şi leviţii. |
6 Iar regele Solomon cu toată obştea lui Israel şi temătorii de Dumnezeu şi toţi cei ce se mai adunaseră mergeau înaintea chivotului jertfind viţei şi oi, al căror număr era atât de mare că nu se mai putea socoti. |
7 Preoţii au adus chivotul legământului Domnului la locul lui, înlăuntrul templului, în sfânta-sfintelor, sub aripile heruvimilor; |
8 aripile heruvimilor erau întinse peste locul chivotului; heruvimii umbreau chivotul şi pârghiile lui de deasupra; |
9 pârghiile se întindeau în aşa fel, încât capetele lor se vedeau din naos, adică din faţa altarului, dar de afară nu se vedeau; şi acolo au rămas ele până'n ziua de azi. |
10 În chivot nu se afla nimic altceva decât cele două table pe care Moise le pusese în Horeb, când Domnul a făcut legământ cu fiii lui Israel după ieşirea lor din ţara Egiptului. |
11 Şi a fost că după ce preoţii au ieşit din naos (căci toţi preoţii ce se aflau acolo se sfinţiseră, fără să se mai ţină seama de rândul lor zilnic) |
12 toţi leviţii cântăreţi, cu fiii lui Asaf, ai lui Heman, ai lui Iditun – fiii lor şi fraţii lor – îmbrăcaţi în veşminte de vison, cu ţimbale, cu alăute şi cu harpe, au stat în faţa altarului; şi împreună cu ei au stat o sută douăzeci de preoţi care sunau din trâmbiţe; |
13 un singur glas era în sunetul trâmbiţelor şi'n cântările psalmilor şi'n strigăte; un singur glas, ca să I se mărturisească Domnului şi să-I aducă laude. Şi dacă împreună şi-au ridicat glasul în trâmbiţe şi în ţimbale şi în instrumente muzicale, au zis: „Mărturisiţi-vă Domnului, că e bun, |
14 Atunci templul s'a umplut de norul slavei Domnului. Şi nu puteau preoţii să stea să slujească din pricina norului, căci slava Domnului umpluse templul lui Dumnezeu. |
[ VT ] Vechiul Testament
[ 2Par ] 2 Paralipomena
[ Cap. 6 ] | CAPITOLUL 6 Rugăciunea lui Solomon. |
1 Atunci a grăit Solomon: „Domnul a zis că vrea să locuiască'n întuneric; |
2 dar eu i-am zidit numelui Tău un templu care să-Ţi fie sfânt şi pregătit să locuieşti în el pe veci“. |
3 Regele şi-a întors faţa şi a binecuvântat toată adunarea lui Israel (şi întreaga adunare a lui Israel era de faţă); |
4 şi a zis: „Binecuvântat fie Domnul, Dumnezeul lui Israel, Cel ce cu gura Sa a grăit despre David, părintele meu, şi cu mâinile Sale a plinit, zicând: |
5 «Din ziua în care l-am scos pe poporul meu din ţara Egiptului, în nici una din seminţiile lui Israel nu am ales o cetate unde să fie zidit templul în care să se afle numele Meu şi nu am ales un alt om care să fie cârmuitor peste poporul Meu Israel; |
6 ci am ales Ierusalimul, pentru ca acolo să fie numele Meu, şi l-am ales pe David, pentru ca el să fie peste poporul Meu Israel». |
7 Iar David, părintele meu, îşi pusese la inimă să zidească el templu numelui Domnului, Dumnezeului lui Israel. |
8 Dar Domnul a zis către David, părintele meu: «De vreme ce ţi-ai pus la inimă să zideşti templu numelui Meu, bine ai făcut că ţi l-ai pus la inimă; |
9 cu toate acestea, nu tu vei zidi templul, ci fiul tău care va ieşi din coapsele tale, el îi va zidi numelui Meu casă». |
10 Iar Domnul Şi-a plinit cuvântul pe care l-a grăit; şi'n locul lui David, părintele meu, m'am ridicat eu şi am şezut pe tronul lui Israel, aşa cum Domnul a grăit, şi am zidit templu numelui Domnului, Dumnezeului lui Israel. |
11 Şi am aşezat în el chivotul în care se află legământul Domnului, cel pe care El l-a făcut cu Israel“. |
12 Şi a stat înaintea jertfelnicului Domnului, în faţa a toată obştea lui Israel, şi şi-a întins mâinile |
13 (căci Solomon făcuse un amvon de aramă, lung de cinci coţi şi lat de cinci coţi şi înalt de trei coţi, şi-l pusese în mijlocul curţii templului; şi a stat pe el şi a îngenunchiat în faţa a toată obştea lui Israel) şi şi-a întins mâinile spre cer şi a zis: |
14 „Doamne, Dumnezeul lui Israel, nu este Dumnezeu asemenea Ţie, nici sus în cer, nici jos pe pământ; Tu eşti Cel ce păzeşti legământul şi le faci milă robilor Tăi care umblă înaintea Ta cu toată inima lor. |
15 Tu eşti Cel ce i-ai stat de pază robului Tău David, părintele meu, Tu eşti Cel ce cu gura Ta ai grăit şi cu mâinile Tale ai plinit ceea ce este astăzi. |
16 Şi acum, Doamne, Dumnezeul lui Israel, păzeşte-i robului Tău David, părintele meu, ceea ce i-ai grăit, zicând: «Înaintea Mea nu-ţi va lipsi niciodată un om care să şadă pe tronul lui Israel, dar numai dacă fiii tăi îşi vor păzi căile şi vor umbla în legea Mea aşa cum ai umblat tu». |
17 Şi acum, Doamne, Dumnezeul lui Israel, adeverească-se cuvântul pe care Tu i l-ai grăit robului Tău David. |
18 Adevărat să fie oare că Dumnezeu va locui cu oamenii pe pământ? Că dacă cerul şi cerul-cerurilor nu Te încap, cum oare o va face templul acesta pe care eu l-am zidit? |
19 Aşadar, Doamne, Dumnezeul meu, cată spre rugăciunea robului Tău şi spre cererea mea, ca să asculţi cererea mea şi rugăciunea cu care robul Tău se roagă astăzi în faţa Ta; |
20 şi să fie ochii Tăi deschişi spre templul acesta ziua şi noaptea, spre locul despre care Tu ai zis ca într'însul să fie chemat numele Tău, ca să asculţi rugăciunea cu care robul Tău se roagă în locul acesta. |
21 Şi să auzi rugăciunea robului Tău şi a poporului Tău Israel: ei se vor ruga din locul acesta, iar Tu să-i asculţi din sălaşul Tău din cer; să-i asculţi şi milostiv să fii. |
22 Dacă cineva îi va greşi aproapelui său şi-şi va lua asupră-şi blestem cu care el-însuşi s'a blestemat pe sine şi va veni şi se va mărturisi înaintea jertfelnicului din templul acesta, |
23 Tu să-l asculţi din cer şi să plineşti şi să-i judeci pe robii Tăi: celui nelegiuit să-i plăteşti întorcându-i fapta asupra capului său, iar pe cel drept să-l îndreptăţeşti, fiecăruia răsplătindu-i după dreptatea lui. |
24 Dacă poporul Tău Israel se va frânge în faţa vrăjmaşilor, dacă ei ar păcătui faţă de Tine şi dacă se vor întoarce şi se vor mărturisi numelui Tău şi se vor ruga şi-Ţi vor înălţa cereri în templul acesta, |
25 Tu să auzi din cer şi să fii milostiv faţă de păcatele poporului Tău Israel şi să-i întorci în ţara pe care le-ai dat-o lor şi părinţilor lor. |
26 Dacă se va închide cerul şi nu va ploua – din pricină că ei au păcătuit faţă de Tine – şi dacă ei se vor ruga în locul acesta şi se vor mărturisi numelui Tău şi se vor întoarce de la păcatele lor fiindcă Tu i-ai umilit, |
27 Tu să-i asculţi din cer şi să fii milostiv faţă de păcatele robilor Tăi şi ale poporului Tău Israel şi să le arăţi calea cea bună în care să umble, şi să trimiţi ploaie pe pământul Tău, pe care Tu l-ai dat moştenire poporului Tău. |
28 Dacă va fi foamete pe pământ, sau dacă va fi moarte sau vătămare de vânt rău sau tăciune, sau dacă va fi lăcustă sau omidă, sau dacă duşmanul îi va hărţui în faţa cetăţilor lor: în orice fel de plagă şi necaz [ar fi eiî, |
29 atunci orice rugăciune sau cerere pe care o va face fiecare om sau întregul popor al lui Israel – dacă-şi va cunoaşte omul rana şi păcatul şi-şi va întinde mâinile spre templul acesta –, |
30 Tu să auzi din cer, din locaşul Tău cel pregătit, şi să Te milostiveşti şi să-i dai omului după căile lui, aşa cum Tu îi vei cunoaşte inima – căci numai Tu cunoşti inima fiilor oamenilor –, |
31 pentru ca ei să se teamă de Tine şi să umble în toate căile Tale atât cât vor trăi pe faţa pământului pe care Tu l-ai dat părinţilor noştri. |
32 Cât despre străinul care nu face parte din poporul Tău Israel, dar care, de dragul numelui Tău celui mare şi al mâinii Tale celei tari şi al braţului Tău celui înalt, va veni din vreo ţară de departe –, dacă va veni şi se va închina în locul acesta, |
33 Tu să-l auzi din cer, din locaşul Tău cel pregătit, şi să-i faci pe potriva a tot ceea ce străinul acela Te va ruga, pentru ca toate popoarele pământului să cunoască numele Tău şi să se teamă de Tine întocmai ca poporul Tău, Israel, şi să ştie că numele Tău a fost chemat asupra acestui templu pe care l-am zidit. |
34 Dacă va fi ca poporul Tău să iasă la război împotriva vrăjmaşilor lui, pe drumul arătat de Tine, şi dacă Ţi se va ruga cu ochii îndreptaţi spre această cetate pe care Tu ai ales-o şi spre templul pe care eu l-am zidit numelui Tău, |
35 Tu din cer să le asculţi rugăciunea şi cererea şi să faci ceea ce le este cu dreptate. |
36 Dacă-Ţi vor greşi – că nu este om care să nu greşască –, iar Tu îi vei lovi şi-i vei da în mâinile vrăjmaşilor, şi dacă cei ce robesc îi vor robi şi-i vor duce în ţara vrăjmaşilor – într'o ţară de departe sau de aproape – |
37 şi dacă ei, acolo, în ţara unde sunt robi, îşi vor întoarce inimile şi ei-înşişi se vor întoarce, şi'n robia lor Ţi se vor ruga, zicând: – Am păcătuit, făcut-am fărădelege şi nedreptate!..., |
38 şi dacă ei, cu toată inima lor şi cu tot sufletul lor se vor întoarce spre Tine, acolo, în ţara robiei lor, unde i-au dus cei ce i-au robit, şi dacă Ţi se vor ruga cu ochii întorşi spre calea ce duce'n ţara lor – aceea pe care Tu le-ai dat-o părinţilor lor – şi spre cetatea pe care Tu ai ales-o şi spre templul pe care eu l-am zidit numelui Tău, |
39 Tu din cer – din locaşul Tău cel pregătit – să le auzi rugăciunea şi cererea şi să faci dreptate şi să-i fii milostiv poporului care a păcătuit faţă de Tine. |
40 Şi acum, Doamne, să fie ochii Tăi deschişi, iar auzul Tău să ia aminte la rugăciunea [ce se face] din locul acesta. a |
41 Şi acum, Doamne, Dumnezeule, |
42 Doamne, Dumnezeule, |
[ VT ] Vechiul Testament
[ 2Par ] 2 Paralipomena
[ Cap. 7 ] | CAPITOLUL 7 Jertfele sfinţirii. O nouă vedenie. |
1 Când Solomon şi-a isprăvit rugăciunea, atunci foc s'a pogorât din cer şi a mistuit arderile-de-tot şi jertfele; şi s'a umplut templul de slava Domnului. |
2 Şi la vremea aceea nu puteau preoţii să intre în templul Domnului, fiindcă templul se umpluse de slava Domnului. |
3 Iar fiii lui Israel, toţi, când au văzut focul şi slava Domnului pogorându-se peste templu, au căzut cu faţa la pământ, pe lespezile de piatră, şi s'au închinat şi L-au lăudat pe Domnul – „că e bun, că în veac este mila Lui“. |
4 Iar regele şi poporul întreg aduceau jertfe în faţa Domnului. |
5 Atunci a jertfit regele Solomon douăzeci şi două de mii de viţei şi o sută douăzeci de mii de oi; aşa a fost sfinţit templul lui Dumnezeu de către regele Solomon şi întregul popor. |
6 Preoţii stăteau la locurile lor de pază, în timp ce leviţii, cu instrumentele muzicale ale Domnului – pe care le făcuse regele David spre a se mărturisi Domnului („că în veac este mila Lui“) –, cântau imnurile pe care însuşi David [le cânta] prin mâinile lor; a iar preoţii sunau din trâmbiţe înaintea lor; şi întregul Israel stătea de faţă. |
7 Şi a sfinţit Solomon mijlocul curţii din templul Domnului, căci acolo a adus el arderile-de-tot şi grăsimile şi jertfele de mântuire, de vreme ce jertfelnicul de aramă pe care-l făcuse Solomon nu ajungea să cuprindă arderile-de-tot şi jertfele şi grăsimile. |
8 În vremea aceea a făcut Solomon un praznic de şapte zile, şi tot Israelul împreună cu el, o foarte mare adunare, [venită] de la intrarea Hamatului până la râul Egiptului. |
9 Iar în ziua a opta a făcut încheierea, căci sfinţirea jertfelnicului durase şapte zile, şi tot şapte zile serbarea. |
10 Iar în douăzeci şi trei din luna a şaptea a dat drumul poporului [să meargă] la sălaşele lor, veseli şi cu inimă bună pentru toate bunătăţile pe care Domnul le-a făcut lui David şi lui Solomon şi lui Israel, poporul Său. |
11 Aşa a isprăvit Solomon templul Domnului şi casa regelui, precum şi tot ceea ce Solomon şi-a dorit în inima lui să facă în casa Domnului şi în propria sa casă; [întru toate] a avut spor. |
12 Iar Dumnezeu i S'a arătat lui Solomon noaptea şi i-a zis: „Ţi-am auzit rugăciunea şi Mi-am ales locul acesta drept casă de jertfă. |
13 Dacă voi închide cerul şi nu va ploua, şi dacă-i voi porunci lăcustei să mănânce vegetaţia, şi dacă'n poporul Meu voi trimite molimă, |
14 atunci, dacă poporul Meu – cel peste care numele Meu este chemat – dacă se vor smeri şi se vor ruga şi vor căuta spre faţa Mea şi se vor întoarce din căile lor cele rele, Eu voi auzi din cer, şi milostiv voi fi cu păcatele lor şi le voi vindeca ţara. |
15 Şi acum, ochii Mei vor fi deschişi şi auzul Meu va lua aminte la rugăciunile ce se vor face în acest loc. |
16 Şi acum, Eu am ales şi am sfinţit templul acesta, pentru ca numele Meu să fie pe veci într'însul; şi acolo fără încetare fi-vor ochii Mei şi inima Mea. |
17 Iar tu, dacă vei umbla înaintea Mea aşa cum a umblat David, părintele tău, şi dacă vei face tot ceea ce Eu ţi-am poruncit şi dacă vei păzi toate poruncile şi judecăţile Mele, |
18 atunci tronul regatului tău îl voi ridica aşa cum i-am făgăduit lui David, părintele tău, zicând: «Nu va lipsi din tine bărbat care să domnească în Israel». |
19 Dar dacă voi vă veţi abate pe-alături şi veţi părăsi poruncile şi rânduielile Mele, cele pe care Eu le-am dat înaintea voastră, şi dacă veţi merge la alţi dumnezei şi le veţi sluji şi vă veţi închina lor, |
20 atunci vă voi strămuta din ţara pe care Eu le-am dat-o [părinţilor voştri], iar templul acesta, pe care Eu i l-am sfinţit numelui Meu, îl voi lepăda de la faţa Mea şi-l voi face de pomină şi de poveste la toate neamurile. |
21 Şi tot omul care va trece pe lângă această casă, care acum este înaltă, se va înspăimânta şi va zice: «De ce a făcut Domnul aşa cu această ţară şi cu acest templu?...». |
22 Şi i se va răspunde: «Fiindcă ei L-au părăsit pe Domnul, Dumnezeul părinţilor lor, Cel ce i-a scos din ţara Egiptului, şi s'au lipit de alţi dumnezei şi li s'au închinat şi le-au slujit; de aceea a adus El asupră-le tot răul acesta»“. |
[ VT ] Vechiul Testament
[ 2Par ] 2 Paralipomena
[ Cap. 8 ] | CAPITOLUL 8 Zidirile lui Solomon. Slujbele de la templu. Flota regelui. |
1 Şi a fost că după douăzeci de ani – timp în care Solomon a zidit casa Domnului şi propria sa casă –, |
2 Solomon a rezidit cetăţile pe care Hiram i le dăduse lui Solomon şi i-a aşezat pe fiii lui Israel să locuiască acolo. a |
3 Apoi a pornit Solomon împotriva Hamat-Ţobei şi a luat-o. |
4 Şi a zidit Tadmorul, în pustiu, şi toate cetăţile întărite b pe care le-a zidit în Hamat. |
5 A mai zidit Bet-Horonul de Sus şi Bet-Horonul de Jos, cetăţi tari – aveau ziduri, porţi şi zăvoare; |
6 Baalatul şi toate cetăţile întărite pe care le avea Solomon, şi toate cetăţile carelor şi cetăţile călăreţilor şi tot ceea ce Solomon a dorit să zidească în Ierusalim şi în Liban şi'n tot regatul său. |
7 Cât despre tot poporul care rămăsese din Hetei, din Amorei, din Ferezei, din Hevei şi din Iebusei, cei ce nu făceau parte din Israel, |
8 ci erau din fiii celor rămaşi în ţară, pe care fiii lui Israel nu-i nimiciseră de tot, Solomon i-a făcut birnici c până'n ziua de azi. |
9 Dar dintre fiii lui Israel nu a făcut Solomon slugi ale regatului său, de vreme ce ei erau războinici, comandanţi, viteji, mai-mari peste care şi peste călăreţi. |
10 Regele Solomon avea două sute cincizeci de conducători mari care supravegheau oamenii la lucru. |
11 Solomon a strămutat-o pe fiica lui Faraon din cetatea lui David în casa pe care el i-o zidise, căci a zis: „Femeia mea nu va locui în cetatea lui David, regele lui Israel, fiindcă aceasta-i sfântă, de vreme ce în ea a intrat chivotul Domnului“. |
12 Solomon I-a adus atunci Domnului arderi-de-tot şi jertfelnicul pe care I-l zidise Domnului în faţa templului, |
13 potrivit rânduielii zilnice, aceea de a aduce [jertfe] după poruncile lui Moise; în sâmbete, la fiecare lună nouă şi la cele trei sărbători de peste an: la sărbătoarea Azimelor, la sărbătoarea Săptămânilor şi la sărbătoarea Corturilor. |
14 Şi, după rânduiala lui David, a aşezat cetele preoţilor, potrivit cu slujbele lor: leviţii – să fie de strajă, să aducă laude şi să slujească înaintea preoţilor după rânduiala de fiecare zi; şi portarii, după cetele lor, la fiecare poartă; fiindcă aşa a poruncit David, omul lui Dumnezeu; |
15 nimic n'au lăsat din poruncile regelui privitoare la preoţi şi la leviţi şi la vistierie. |
16 Acum toată lucrarea era isprăvită, din ziua în care i s'a pus temelia şi până când Solomon a încheiat casa Domnului. |
17 Atunci s'a dus Solomon la Eţion-Gheber şi la Elot, pe ţărmul mării, în ţara Idumeii: |
18 Hiram, prin mâna slujitorilor săi, trimisese corăbii şi servi cunoscători ai mării: aceştia, împreună cu servii lui Solomon, au mers la Ofir şi au adus de acolo patru sute cincizeci de talanţi de aur; [cu el] au venit la regele Solomon. |
[ VT ] Vechiul Testament
[ 2Par ] 2 Paralipomena
[ Cap. 9 ] | CAPITOLUL 9 Vizita reginei de Saba. Bogăţiile lui Solomon. |
1 Iar regina de Saba, auzind de numele lui Solomon, a venit să-l pună pe Solomon la încercare prin cuvinte cu subînţelesuri. Şi a venit în Ierusalim cu foarte mare slavă şi cu cămile care purtau mulţime de mirodenii şi aur şi pietre scumpe; şi a intrat la Solomon şi i-a spus tot ce avea pe suflet. |
2 Iar Solomon i-a dat răspunsuri la toate întrebările ei; n'a fost întrebare la care Solomon să nu fi răspuns. |
3 Şi a văzut regina de Saba toată înţelepciunea lui Solomon şi casa pe care el o zidise |
4 şi bucatele de la mesele lui şi locuinţa slugilor lui şi rânduiala servilor săi şi îmbrăcămintea acestora şi pe paharnicii săi cu fireturile lor şi arderile-de-tot pe care el le aducea în casa Domnului. Şi, minunându-se, i-a zis regelui: |
5 „Adevărat este tot ceea ce eu am auzit în ţara mea despre faptele tale şi despre înţelepciunea ta. |
6 Şi n'am crezut în spusele lor până când am venit şi până când ochii mei au văzut; şi, iată, nici pe jumătate nu mi s'a spus din bogăţia înţelepciunii tale; tu ai întrecut tot ceea ce eu am auzit. |
7 Fericiţi sunt oamenii tăi şi fericite sunt aceste slugi ale tale care de-a pururi îţi stau înainte şi-ţi aud înţelepciunea. |
8 Binecuvântat fie Domnul, Dumnezeul tău, Cel ce a binevoit întru tine, ca să te aşeze pe tronul Său să-I fii rege Domnului, Dumnezeului tău. De vreme ce Domnul, Dumnezeul tău, l-a iubit pe Israel ca să-l întărească în veci, te-a făcut pe tine rege peste el, ca să faci judecată şi dreptate“. |
9 Şi i-a dat regelui o sută douăzeci de talanţi de aur şi foarte multe mirodenii şi pietre scumpe; şi [nicăieri] nu se aflau mirodenii ca acelea pe care regina de Saba i le-a dat regelui Solomon. |
10 Servii lui Solomon şi servii lui Hiram îi aduceau lui Solomon aur de Ofir şi lemn de pin şi pietre scumpe. |
11 Din lemnul de pin a făcut regele trepte la casa Domnului şi la casa regală, precum şi harpe şi alăute pentru cântăreţi, aşa cum niciodată nu se mai văzuse în ţara Iudei. |
12 Iar regele Solomon i-a dat reginei de Saba tot ceea ce ea a vrut şi a cerut, cu mult mai mult decât tot ceea ce ea îi adusese regelui Solomon; aşa s'a întors ea în ţara ei. |
13 Greutatea aurului care i se aducea lui Solomon într'un singur an era de şase sute şaizeci şi şase de talanţi de aur, |
14 în afară de dările supuşilor şi ale negustorilor de mărfuri şi ale tuturor regilor Arabiei şi ale guvernatorilor ţării; toţi aceştia îi aduceau regelui Solomon aur şi argint. |
15 Şi a făcut regele Solomon două sute de scuturi de aur ciocănit; pe fiecare scut erau şase sute de sicli de aur curat; |
16 de asemenea, trei sute de scuturi de aur ciocănit, pe fiecare scut fiind câte trei sute de sicli de aur curat; şi le-a pus regele în Casa Pădurii Libanului. |
17 A făcut regele şi un mare tron de fildeş şi l-a ferecat cu aur lămurit. |
18 Tronul avea şase trepte îmbrăcate în aur; două rezemători pentru coate, de-o parte şi de alta a scaunului, şi doi lei şezând lângă rezemători |
19 şi doisprezece lei şezând pe cele şase trepte, de-o parte şi de alta. Aşa ceva nu se afla în nici un alt regat. |
20 Vasele casei regale erau, toate, de aur; iar vasele din Casa Pădurii Libanului erau, toate, suflate cu aur; argintul nu era luat în seamă în zilele lui Solomon. |
21 Căci flota regelui mergea la Tarsis cu servii lui Hiram; la fiecare trei ani îi veneau regelui, de la Tarsis, corăbii încărcate cu aur, argint, dinţi de elefant şi maimuţe. |
22 Solomon i-a întrecut pe toţi regii în slavă, în bogăţie şi în înţelepciune. |
23 Toţi regii pământului căutau să-l vadă pe Solomon, ca să-i audă înţelepciunea pe care Dumnezeu i-o pusese în inimă. |
24 Şi fiecare îşi aducea, anual, darurile lui: vase de argint, vase de aur, îmbrăcăminte, miruri şi mirodenii, cai şi catâri. |
25 Avea Solomon patru mii de iepe pentru carele lui şi douăsprezece mii de călăreţi, pe care i-a aşezat în cetăţile unde-şi avea carele de luptă, precum şi pe lângă rege, în Ierusalim. |
26 El era domn peste toţi regii, de la Râu până la ţara Filistenilor şi la hotarele Egiptului. |
27 El a făcut ca aurul şi argintul să fie [tot atât de preţuit] în Ierusalim ca şi pietrele, iar cedrii să fie ca duzii care se înmulţesc în voie pe câmp. |
28 Caii i se aduceau lui Solomon din Egipt şi din toate ţările. |
29 Celelalte fapte ale lui Solomon, de la cele dintâi până la cele din urmă, sunt scrise în Cartea profetului Natan, în Cartea lui Ahia Şilonitul şi în Vedeniile lui Ido văzătorul despre Ieroboam, fiul lui Nabat. |
30 Solomon a domnit peste întregul Israel vreme de patruzeci de ani. |
31 Şi a adormit Solomon împreună cu părinţii lui şi l-au îngropat în cetatea lui David, părintele său; iar în locul lui a domnit Roboam, fiul său. |
[ VT ] Vechiul Testament
[ 2Par ] 2 Paralipomena
[ Cap. 10 ] | CAPITOLUL 10 Dezbinarea regatului. Adunarea de la Sichem. |
1 Roboam a venit la Sichem, căci la Sichem se adunase întregul Israel ca să-l facă rege. |
2 Şi a fost că dacă Ieroboam, fiul lui Nabat, a auzit de aceasta (acuma, el se afla în Egipt, unde fugise de la faţa regelui Solomon, aşa că Ieroboam locuia în Egipt), Ieroboam s'a întors din Egipt. |
3 Şi au trimis şi l-au chemat. Atunci Ieroboam şi toată adunarea lui Israel au venit la Roboam, zicând: |
4 „Tatăl tău ne-a îngreuiat jugul; dar tu, acum, uşurează ceva din asprele sarcini puse de tatăl tău şi ceva din jugul cel greu pe care l-a pus asupră-ne, iar noi îţi vom sluji“. |
5 Iar el le-a zis: „Duceţi-vă până poimâine, şi atunci să reveniţi la mine“. Iar poporul s'a dus. |
6 Atunci regele Roboam i-a adunat pe bătrânii care şedeau în faţa lui Solomon, părintele său, la vremea când el trăia, şi le-a zis: „Ce sfat îmi daţi, ca să pot da un răspuns acestui popor?“ |
7 Iar ei au răspuns: „Dacă tu te vei purta bine astăzi cu acest popor şi dacă le vei fi pe plac şi le vei grăi cuvinte bune, atunci ei vor fi slujitorii tăi în toate zilele“. |
8 Dar el n'a ţinut seamă de sfatul pe care i l-au dat bătrânii şi s'a sfătuit cu tinerii, cu cei ce crescuseră împreună cu el şi-i erau aproape. |
9 Şi le-a zis: „Ce sfat îmi daţi, ca să pot da un răspuns acestui popor care mi-a grăit zicând: – Uşurează-ne ceva din jugul pe care tatăl tău l-a pus asupră-ne?“ |
10 Atunci tinerii, cei ce crescuseră cu el, i-au zis: „Aşa să-i spui poporului care ţi-a grăit, zicând: – Tatăl tău ne-a îngreuiat jugul, dar tu uşurează-ni-l!; spune-le aşa: – Degetul meu cel mic va fi mai gros decât mijlocul tatălui meu; |
11 şi dacă tatăl meu v'a pedepsit cu jug greu, eu vă voi face jugul şi mai greu: tatăl meu v'a bătut cu bice, dar eu vă voi bate cu scorpioni“. |
12 A treia zi, Ieroboam cu tot poporul au venit la Roboam, aşa cum le spusese însuşi regele: „Reveniţi poimâine“. |
13 Iar regele le-a vorbit cu asprime, nesocotind sfatul pe care i-l dăduseră bătrânii; |
14 şi le-a grăit aşa cum îl sfătuiseră tinerii, zicând: „Tatăl meu v'a îngreuiat jugul, dar eu vi-l voi face şi mai greu; tatăl meu v'a bătut cu bice, dar eu vă voi bate cu scorpioni“. |
15 Aşa că regele n'a ascultat de popor, căci astfel fusese rânduit de la Dumnezeu: să se adeverească ceea ce Domnul spusese despre Ieroboam, fiul lui Nabat, prin Ahia din Şilo. |
16 Şi dacă întregul Israel a văzut că regele nu-l ascultase, atunci poporul i-a răspuns regelui, zicând: „Ce parte avem noi cu DavidAşa că întregul Israel s'a dus la corturile lui. |
17 Dar oamenii lui Israel care locuiau în cetăţile lui Iuda l-au făcut pe Roboam rege peste ei. |
18 Regele Roboam l-a trimis [la cei ce plecaseră] pe Adoniram, care era ispravnic peste corvezi, dar fiii lui Israel l-au ucis cu pietre şi el a murit. Iar regele Roboam, dacă a auzit, s'a grăbit să se urce în car şi a fugit la Ierusalim. |
19 Aşa s'a lepădat Israel de casa lui David până'n ziua de azi. |
[ VT ] Vechiul Testament
[ 2Par ] 2 Paralipomena
[ Cap. 11 ] | CAPITOLUL 11 Pregătiri de război. Femeile şi copiii lui Roboam. |
1 Ajuns în Ierusalim, Roboam a adunat tribul lui Iuda şi pe al lui Veniamin, o sută optzeci de mii de voinici în stare de luptă, şi a pornit la război împotriva lui Israel spre a întoarce regatul la Roboam. |
2 Şi a fost cuvântul Domnului către Şemaia, omul lui Dumnezeu, zicând: |
3 „Vorbeşte-i lui Roboam, fiul lui Solomon, şi către toţi cei din Iuda şi Veniamin şi spune-le: |
4 Aşa grăieşte Domnul: – Să nu vă ridicaţi şi nici să vă războiţi cu fraţii voştri, ci fiecare om să se întoarcă la casa lui, căci lucrul acesta e de la Mine!“ Iar ei au ascultat de cuvântul Domnului şi, întorcându-se, n'au mai mers împotriva lui Ieroboam. |
5 Roboam a locuit în Ierusalim şi a zidit în Iudeea cetăţi întărite cu ziduri. |
6 El a zidit Betleemul, Etamul şi Tecoa, |
7 Bet-Ţurul, Soco şi Adulamul, |
8 Gatul, Mareşa şi Ziful, |
9 Adoraimul, Lachişul şi Azeca, |
10 Ţora, Aialonul şi Hebronul, care se ţineau de triburile lui Iuda şi Veniamin: cetăţi întărite cu ziduri. |
11 Şi le-a întărit cu ziduri şi a aşezat în ele căpetenii şi magazii pentru alimente, untdelemn şi vin, |
12 scuturi şi suliţe în fiecare cetate; şi le-a întărit aşa cum trebuia. El avea de partea lui triburile lui Iuda şi Veniamin. |
13 Dar şi preoţii şi leviţii care se aflau în întregul Israel s'au adunat la el, din toate hotarele; |
14 fiindcă leviţii şi-au părăsit locurile pe care le stăpâneau şi s'au dus în [tribul lui] Iuda, în Ierusalim, din pricină că Ieroboam şi fiii săi îi îndepărtaseră de la slujirea Domnului, |
15 de vreme ce el îşi făcuse preoţi pentru înălţimile şi pentru idolii şi pentru deşertăciunile şi pentru viţeii pe care-i făcuse Ieroboam; |
16 şi i-a alungat din triburile lui Israel pe cei ce-şi puseseră la inimă să-L caute pe Domnul, Dumnezeul lui Israel, şi care veneau la Ierusalim să-I jertfească Domnului, Dumnezeului părinţilor lor. |
17 Aceştia au întărit regatul lui Iuda şi l-au întărit pe Roboam, fiul lui Solomon, vreme de trei ani, căci trei ani a umblat el în căile lui David şi ale lui Solomon. |
18 Roboam şi-a luat-o de femeie pe Mahalat, fiica lui Ierimot, fiul lui David şi al Abihailei, fiica lui Eliab, fiul lui Iesei; |
19 aceasta i-a născut fii: pe Ieuş, pe Şemaria şi pe Zaham. |
20 Apoi şi-a luat-o pe Maaca, fiica lui Abesalom, care i-a născut pe Abia, pe Atai, pe Ziza şi pe Şelomit. |
21 Pe Maaca însă, fiica lui Abesalom, o iubea Roboam mai mult decât pe toate femeile şi ţiitoarele sale – căci el a avut optsprezece soţii şi şaizeci de ţiitoare, şi din ele a dat naştere la douăzeci şi opt de băieţi şi şaizeci de fete. |
22 Iar pe Abia, fiul Maacăi, l-a pus mai-mare peste fraţii lui, fiindcă pe el voia să-l facă rege. |
23 Pe toţi [ceilalţi] fii ai săi i-a împărţit în toate cetăţile întărite din hotarele lui Iuda şi Veniamin şi le-a dat hrană din belşug şi le-a căutat multe femei. |
[ VT ] Vechiul Testament
[ 2Par ] 2 Paralipomena
[ Cap. 12 ] | CAPITOLUL 12 Năvala lui Şişac. Domnia şi moartea lui Roboam. |
1 Şi a fost că atunci când regatul lui Roboam s'a întărit, iar [regele] a devenit puternic, acesta a părăsit poruncile lui Dumnezeu; şi, împreună cu el, întregul Israel. a |
2 Şi a fost că în cel de al cincilea an al domniei lui Roboam, Şişac, regele Egiptului, s'a ridicat împotriva Ierusalimului – de vreme ce acesta greşise în faţa Domnului – |
3 cu o mie două sute de care de luptă şi şaizeci de mii de călăreţi; şi nenumărată era gloata care venise cu el din Egipt: Libieni, Troglodiţi b şi Etiopieni. |
4 Şi a luat în stăpânire cetăţile întărite ce se aflau în Iuda şi a ajuns la Ierusalim. |
5 Atunci profetul Şemaia a venit la Roboam şi la căpeteniile lui Iuda care se adunaseră în Ierusalim de frica lui Şişac şi le-a zis: „Aşa grăieşte Domnul: Voi M'aţi părăsit pe Mine, iar Eu vă voi părăsi pe voi în mâna lui Şişac“. |
6 Atunci căpeteniile lui Iuda şi regele s'au ruşinat şi au zis: „Drept este Domnul“. |
7 Şi dacă Domnul a văzut că ei s'au căit, fost-a cuvântul Domnului către Şimei, zicând: „Ei s'au pocăit, Eu nu-i voi nimici, ci peste puţin îi voi mântui: mânia Mea nu va veni asupra Ierusalimului. |
8 Cu toate acestea, ei vor deveni slugi, ca să cunoască ce'nseamnă a fi în slujba Mea sau în slujba regilor pământului“. |
9 Aşa că Şişac, regele Egiptului, s'a ridicat împotriva Ierusalimului şi a luat vistieriile din templul Domnului şi vistieriile din casa regelui: pe toate le-a luat. A luat şi scuturile de aur pe care le făcuse Solomon. |
10 (Roboam a făcut în locul lor scuturi de aramă.) Iar Şişac a pus peste el pe căpitanii alergătorilor, ca paznici la poarta regelui. |
11 Când regele intra în templul Domnului, intrau gărzile şi alergătorii, precum şi cei ce se întorceau să-i întâmpine pe alergători. c |
12 Aşadar, de vreme ce s'a căit, mânia Domnului s'a întors de la el şi nu l-a nimicit; că se mai găsea ceva bun în Iuda. |
13 Aşa s'a întărit regele Roboam în Ierusalim şi a domnit. Roboam era de patruzeci şi unu de ani când a devenit rege şi a domnit şaptesprezece ani în Ierusalim, în cetatea pe care Domnul a ales-o din toate seminţiile fiilor lui Israel, pentru ca acolo să fie chemat numele Lui; pe mama sa o chema Naama Amonita. |
14 El însă a făcut rău, că nu şi-a îndreptat inima să-l caute pe Domnul. |
15 Faptele lui Roboam, cele dintâi şi cele din urmă, sunt scrise în Cartea profetului Şemaia şi a lui Ido văzătorul, cu împlinirile lui. Roboam s'a războit cu Ieroboam în toate zilele vieţii lor. |
16 Roboam a murit şi a fost îngropat laolaltă cu părinţii săi în cetatea lui David; iar în locul lui a domnit Abia, fiul său. |
[ VT ] Vechiul Testament
[ 2Par ] 2 Paralipomena
[ Cap. 13 ] | CAPITOLUL 13 Abia, rege în Iuda. Războiul cu Ieroboam. |
1 Abia a devenit rege peste Iuda în cel de al optsprezecelea an al domniei lui Ieroboam. |
2 Trei ani a domnit el în Ierusalim; pe mama sa o chema Maaca şi era fiica lui Uriel din Ghibeea. Şi a fost război între Abia şi Ieroboam. |
3 Abia a pregătit pentru război o oaste puternică, de patru sute de mii de viteji, în timp ce Ieroboam a pregătit împotrivă-i o oaste de opt sute de mii de războinici viteji. |
4 Abia s'a ridicat pe vârful Temaraim, care se află în muntele lui Efraim, şi a zis: „Ascultaţi-mă, Ieroboame, şi voi, întregul Israel!: |
5 Oare voi nu ştiţi că Domnul, Dumnezeul lui Israel, i-a dat lui David domnie veşnică peste Israel, precum şi fiilor săi printr'un legământ de sare a? |
6 Dar Ieroboam, fiul lui Nabat care era robul lui Solomon, fiul lui David, s'a ridicat şi s'a despărţit de stăpânul său; |
7 şi în jurul lui s'au adunat oameni netrebnici, fii nelegiuiţi, iar el s'a ridicat împotriva lui Roboam, fiul lui Solomon, la vremea când Roboam, tânăr şi cu inima strânsă de frică, n'a fost în stare să i se împotrivească. |
8 Iar acum, voi ziceţi că staţi împotriva regatului Domnului, pe care El l-a dat fiilor lui David, doar pentru că voi sunteţi o gloată numeroasă şi că de partea voastră sunt viţeii de aur pe care Ieroboam vi i-a făcut dumnezei. |
9 Oare nu voi i-aţi izgonit pe preoţii Domnului, fiii lui Aaron, şi pe leviţi, şi v'aţi făcut preoţi din poporul de rând al ţării?: Orice om care vine cu câţiva viţei din cireadă şi cu şapte berbeci devine preot al celui ce nu este Dumnezeu. |
10 Noi însă nu L-am părăsit pe Domnul, Dumnezeul nostru, iar preoţii Săi, fiii lui Aaron şi leviţii, Îi slujesc Domnului după zilnicele lor rânduieli: |
11 Îi jertfesc Domnului arderi-de-tot, dimineaţa şi seara, precum şi [mâie binemirositoare; şi aşază pe masa curată pâinile punerii-înainte şi aprind sfeşnicul de aur şi candelele lui ca să ardă seara; fiindcă noi păzim rânduielile Domnului, Dumnezeului părinţilor noştri; voi însă L-aţi părăsit. |
12 Şi, iată, Domnul şi preoţii Săi sunt în fruntea noastră, ca şi trâmbiţele răsunătoare care ne dau semnal. Voi, fii ai lui Israel, nu vă luptaţi împotriva Domnului, Dumnezeului părinţilor voştri, că nu veţi avea nici un spor!“ |
13 Ieroboam însă îşi pusese pândari să-i cadă lui Iuda din spate; aşa că el îi venea din faţă, iar pândarii, de dinapoi. |
14 Când Iudeii şi-au întors privirea, iată că lupta le venea împotrivă atât din faţă cât şi din spate; şi au strigat spre Domnul, iar preoţii au sunat din trâmbiţe. |
15 Şi au strigat bărbaţii lui Iuda; şi a fost că'n timp ce bărbaţii lui Iuda strigau, Domnul i-a lovit pe Ieroboam şi pe Israel în faţa lui Abia şi a lui Iuda; |
16 fiii lui Israel au fugit din faţa Iudeilor, aşa că Domnul i-a dat în mâinile acestora. |
17 Iar Abia şi poporul său i-a lovit cu mare măcel: cinci sute de mii de viteji din Israel au căzut ucişi. |
18 Umiliţi au fost fiii lui Israel în ziua aceea, în timp ce fiii lui Iuda au prins putere, deoarece ei îşi puseseră nădejdea în Domnul, Dumnezeul părinţilor lor. |
19 Abia l-a fugărit din urmă pe Ieroboam şi i-a luat cetăţile Betel cu satele ei şi Ieşana cu satele ei şi Efron cu satele ei. |
20 Iar Ieroboam, cât a trăit, n'a mai fost în stare să i se împotrivească lui Abia; lovit de Domnul, a murit. |
21 Dar Abia s'a întărit şi şi-a luat paisprezece femei din care i s'au născut douăzeci şi doi de băieţi şi şaisprezece fete. |
22 Cât despre ceea ce s'a mai petrecut cu Abia şi despre faptele lui şi despre spusele lui, ele sunt scrise în Cartea profetului Ido b. |
23 Abia a adormit împreună cu părinţii săi şi a fost îngropat în cetatea lui David, iar în locul lui a domnit Asa, fiul său. Sub domnia lui Asa, ţara lui Iuda a avut pace vreme de zece ani. |
[ VT ] Vechiul Testament
[ 2Par ] 2 Paralipomena
[ Cap. 14 ] | CAPITOLUL 14 Domnia lui Asa; el sfărâmă idolii şi-i înfrânge pe Etiopieni. |
1 Asa a făcut ceea ce e bun şi drept în faţa Domnului, Dumnezeului său. |
2 El a îndepărtat altarele dumnezeilor străini şi înălţimile şi a sfărâmat stâlpii şi a tăiat tufişurile |
3 şi le-a spus Iudeilor să caute spre Domnul, Dumnezeul părinţilor lor, şi să-I păzească legea şi poruncile; |
4 şi din toate cetăţile lui Iuda a înlăturat altarele şi idolii. Iar ţara lui a avut pace. |
5 De vreme ce ţara a avut pace, el a zidit cetăţi întărite în ţara lui Iuda; în anii aceştia n'a purtat nici un război, căci Domnul i-a dăruit odihnă. |
6 Şi le-a zis Iudeilor: „Haideţi să întărim aceste cetăţi în ţara pe care o stăpânim; să le facem ziduri şi porţi şi zăvoare; căci aşa cum noi L-am cercetat pe Domnul, Dumnezeul nostru, tot astfel ne-a cercetat şi El pe noi şi ne-a dat pace din toate părţile şi ne-a mers bine“. |
7 Asa avea în oastea lui trei sute de mii de oameni din seminţia lui Iuda, înarmaţi cu scuturi şi lănci; iar din seminţia lui Veniamin, două sute optzeci de mii de scutieri şi arcaşi; toţi aceştia era războinici viteji. |
8 Împotriva lui însă s'a ridicat Zerah Etiopianul, cu o oaste de un milion şi cu trei sute de care de luptă; şi a venit până la Mareşa. |
9 Aici i-a ieşit înainte Asa, care şi-a aşezat oastea în linie de bătaie în valea dinspre miazănoapte de Mareşa. |
10 Şi a strigat Asa către Domnul, Dumnezeul său, şi a zis: „Doamne, Ţie nu-Ţi este cu neputinţă să mântuieşti, fie cu mulţi, fie cu puţini. Doamne, Dumnezeul nostru, întăreşte-ne, că în Tine nădăjduim şi întru numele Tău am venit împotriva acestei gloate numeroase. Doamne, Dumnezeul nostru, nu-l lăsa pe om să biruiască împotriva Ta!“ |
11 Atunci Domnul i-a lovit pe Etiopieni în faţa lui Iuda, iar Etiopienii au fugit. |
12 Iar Asa şi poporul său i-au fugărit din urmă până la Gherar; şi au căzut atât de mulţi Etiopieni, încât [se credea] că nu mai au nici o scăpare; căci se frânseseră în faţa Domnului şi în faţa oastei Lui; iar [Iudeii] au luat multe prăzi |
13 şi le-au nimicit satele dimprejurul Gherarei, căci spaima Domnului era asupra acelora; şi le-au prădat toate cetăţile, căci multe prăzi au adus cu ei. |
14 De asemenea, le-au nimicit şi adăposturile vitelor şi i-au tăiat pe Alimazoni a şi au luat o mulţime de oi şi de cămile şi s'au întors la Ierusalim. |
[ VT ] Vechiul Testament
[ 2Par ] 2 Paralipomena
[ Cap. 15 ] | CAPITOLUL 15 Regele Asa şi credincioşia lui. |
1 Şi a fost Duhul Domnului peste Azaria, fiul lui Obed. a |
2 Acesta i-a ieşit înainte lui Asa şi întregului Iuda şi lui Veniamin şi a zis: „Ascultaţi-mă pe mine!: Domnul este cu voi în timp ce voi sunteţi cu El; dacă voi Îl veţi căuta, El vi Se va descoperi, dar dacă-L veţi părăsi, El vă va părăsi. Dt 20:1 Dt 31:16-17 2Par 12:5 2Par 24:20 2Par 28:9 Is 55:5 Iac 04:8 Sol 01:3 |
3 Multă vreme va fi Israel fără Dumnezeul cel adevărat, fără preot-învăţător şi fără lege; |
4 dar când ei se vor întoarce spre Domnul, Dumnezeul lui Israel, şi-L vor căuta, El li Se va descoperi. |
5 În vremea aceea nu va fi pace nici pentru cel care iese, nici pentru cel care intră, căci spaima Domnului se va afla peste toţi locuitorii ţărilor; |
6 un neam se va lupta cu altul şi o cetate împotriva alteia, căci Dumnezeu i-a înspăimântat cu tot felul de necazuri. |
7 Voi însă fiţi tari, iar mâinile voastre să nu slăbească: pentru lucrul vostru există o răsplată“. |
8 Şi dacă [Asa] a auzit aceste cuvinte şi profeţia lui Azaria profetul, a prins curaj şi a azvârlit toate urâciunile din toată ţara lui Iuda şi a lui Veniamin şi din cetăţile pe care le stăpânise Ieroboam în muntele lui Efraim; şi a înnoit jertfelnicul Domnului, cel ce se afla în faţa templului Domnului. |
9 Şi i-a adunat pe cei din triburile lui Iuda şi Veniamin, ca şi pe străinii care locuiau cu ei în Efraim şi în Manase şi în Simeon (căci mulţi din Israel i se alăturaseră când au văzut că Domnul, Dumnezeul său este cu el). |
10 Şi s'au adunat în Ierusalim în luna a treia din cel de al cincisprezecelea an al domniei lui Asa; |
11 şi'n ziua aceea I-au adus Domnului jertfe din prăzile pe care le aduseseră: şapte sute de viţei şi şapte mii de oi. |
12 Şi s'au legat între ei b să-L caute pe Domnul, Dumnezeul părinţilor lor, cu toată inima lor şi cu tot sufletul lor; |
13 iar cel care nu-L va căuta pe Domnul, Dumnezeul lui Israel, acela trebuie să moară, fie că-i tânăr sau bătrân, fie că-i bărbat sau femeie. |
14 Şi I s'au jurat Domnului cu glas mare şi cu trâmbiţe şi cu buciume; |
15 şi'ntregul Iuda s'a veselit de acest jurământ, căci din toată inima s'au jurat şi cu întreaga lor dorinţă L-au căutat, iar El li S'a descoperit. Şi le-a dat Domnul odihnă c din toate părţile. |
16 Pe Maaca, mama sa, a îndepărtat-o din slujirea de preoteasă a Astartei d; şi a retezat idolul şi l-a ars în pârâul Cedrilor. |
17 Cu toate acestea, înălţimile nu le-a surpat: ele încă mai erau în Israel; dar inima lui Asa a rămas deplină toată viaţa lui. |
18 El a adus în templul lui Dumnezeu lucrurile cele sfinte ale lui David, părintele său, şi lucrurile sfinte ale templului Domnului, aur, argint şi vase. |
19 Şi nici un război n'a fost până în cel de al treizeci şi cincilea an al domniei lui Asa. |
[ VT ] Vechiul Testament
[ 2Par ] 2 Paralipomena
[ Cap. 16 ] | CAPITOLUL 16 Întreitul păcat al regelui Asa. |
1 În anul al treizeci şi optulea al domniei lui Asa, Baeşa, regele Israelului, s'a ridicat împotriva [regatului] lui Iuda şi a început a zidi Rama, aşa încât nimeni să nu poată ieşi sau intra la Asa, regele lui Iuda. |
2 Atunci Asa a luat argint şi aur din vistieriile templului Domnului şi din ale casei regale şi i le-a trimis lui Benhadad, regele Siriei, care locuia în Damasc, zicând: |
3 „Legământ să fie între mine şi tine, între tatăl meu şi tatăl tău; iată, ţi-am trimis aur şi argint: vino şi ia-mi-l de pe cap pe Baeşa, regele Israelului, pentru ca el să se ducă de la mine“. |
4 Iar Benhadad l-a ascultat pe regele Asa şi i-a trimis pe căpitanii oştilor sale împotriva cetăţilor lui Israel şi au pustiit Ainul, Danul, Abel-Maimul şi toate ţinuturile lui Neftali. |
5 Şi a fost că dacă Baeşa a auzit, s'a oprit din zidirea Ramei şi şi-a încetat lucrul. |
6 Atunci regele Asa i-a strâns pe toţi cei din Iuda şi a luat pietrele şi lemnăria cu care Baeşa începuse să zidească Rama; şi cu ele a zidit Ghibeea şi Miţpa. |
7 În vremea aceea a venit profetul Hanani la Asa, regele lui Iuda, şi i-a zis: „De vreme ce tu ţi-ai pus nădejdea în regele Siriei în loc să ţi-o pui în Domnul, Dumnezeul tău, de aceea oastea Siriei ţi s'a luat din mână. |
8 Oare Etiopienii şi Libienii nu aveau ei o oaste mare şi vitează, cu mulţime de care şi călăreţi? şi?: deoarece tu ai nădăjduit în Domnul, Acesta ţi i-a dat în mână. |
9 Căci ochii Domnului văd oriunde, peste tot pământul, ca să-i întărească pe cei ce cu toată inima – deci pe de-a'ntregul – sunt cu faţa spre El. Întru aceasta, tu te-ai purtat nebuneşte; de acum, tu vei avea război“. |
10 Atunci Asa s'a mâniat pe profet; şi fiindcă se mâniase, l-a aruncat în temniţă. În acea vreme i-a apăsat Asa şi pe unii din popor. |
11 Şi, iată, faptele lui Asa, cele dintâi şi cele din urmă, sunt scrise în Cartea regilor lui Iuda şi ai lui Israel. |
12 În cel de al treizeci şi nouălea an al domniei sale, Asa s'a îmbolnăvit foarte rău la picioare; dar în boala sa, el nu L-a căutat pe Domnul, ci pe doctori. a |
13 Şi a adormit Asa împreună cu părinţii lui; a murit în cel de al patruzeci şi unulea an al domniei lui. |
14 Şi l-au îngropat în mormântul pe care el şi-l săpase în cetatea lui David, aşezându-l pe un pat pe care l-au umplut cu mirodenii şi cu tot felul de miruri ale celor ce le fac; şi i-au făcut o înmormântare nemaipomenită. |
[ VT ] Vechiul Testament
[ 2Par ] 2 Paralipomena
[ Cap. 17 ] | CAPITOLUL 17 Iosafat, regele lui Iuda. |
1 În locul lui a domnit Iosafat, fiul său. Iar Iosafat s'a întărit împotriva lui Israel: |
2 a aşezat câte o oaste în toate cetăţile cele întărite ale lui Iuda şi a rânduit căpetenii în toate cetăţile lui Iuda şi în cetăţile lui Efraim, cele pe care le cucerise Asa, părintele său. |
3 Iar Domnul a fost cu Iosafat, fiindcă acesta a umblat în căile cele dintâi ale lui David, părintele său, şi n'a căutat la idoli, |
4 ci pe Domnul, Dumnezeul părintelui său, L-a căutat, şi întru poruncile tatălui său a umblat, iar nu după faptele lui Israel. |
5 Domnul a întărit regatul în mâna lui; toţi poporenii lui Iuda i-au dat lui Iosafat daruri a, iar el a dobândit multă avuţie şi slavă. |
6 Inima i s'a înălţat în calea Domnului; el a desfiinţat capiştile de pe înălţimi şi tufişurile din ţara lui Iuda. |
7 În cel de al treilea an al domniei sale a trimis căpeteniile pe care le avea, pe cele mai viteze, anume pe Benhail, Obadia, Zaharia, Natanael şi Miheia, să înveţe poporul în cetăţile lui Iuda; |
8 şi, împreună cu ei, pe leviţii Şemaia, Netania, Zebadia, Asael, Şemiramot, Ionatan, Adonie, Tobie şi Tob-Adonie; iar dintre preoţi, pe Elişama şi Ioram. |
9 Aceştia au învăţat în Iuda, având cu ei cartea legii Domnului: şi au cutreierat toate cetăţile lui Iuda şi au învăţat poporul. b |
10 Şi'n toate regatele dimprejurul lui Iuda intrase frica de Domnul şi nici unul din ele nu a făcut război împotriva lui Iosafat. |
11 Până şi unii dintre Filisteni îi aduceau lui Iosafat daruri şi argint şi plocoane, iar Arabii i-au adus şapte mii şapte sute de berbeci. |
12 Aşa că Iosafat a sporit foarte şi s'a înălţat; şi a zidit în Iudeea sălaşe de locuit şi cetăţi întărite. |
13 Şi multe lucruri a făcut el în Iudeea; iar în Ierusalim avea ostaşi viteji şi puternici. |
14 Iată numărul acestora, după familiile lor dinspre tată: Din Iuda, căpetenii peste mii: Adna, căpetenie, care avea sub el trei sute de mii de viteji puternici; |
15 după el, Iohanan, căpetenie, care avea sub el două sute optzeci de mii; |
16 după acesta, Amasia, fiul lui Zicri, care avea râvnă pentru Domnul: avea sub el două sute de mii de viteji. |
17 Din Veniamin: viteazul ostaş Eliada, care avea sub el două sute de mii de arcaşi şi scutieri; |
18 după acesta Iehozabad, care avea sub el o sută optzeci de mii de viteji războinici. |
19 Aceştia erau slujitorii regelui, în afara celor pe care-i aşezase regele în cetăţile întărite ale lui Iuda. |
[ VT ] Vechiul Testament
[ 2Par ] 2 Paralipomena
[ Cap. 18 ] | CAPITOLUL 18 Iosafat şi Ahab în război cu Sirienii. Moartea lui Ahab. |
1 Iosafat a dobândit şi mai multă bogăţie şi slavă; şi s'a înrudit, prin căsătorie, cu familia lui Ahab. |
2 După câţiva ani s'a coborât la Ahab, în Samaria; iar Ahab a înjunghiat pentru el o mulţime de oi şi viţei - pentru el şi pentru oamenii cu care venise -, căci voia să-l atragă de partea lui să meargă împreună asupra Ramotului din Galaad. |
3 Şi a zis Ahab, regele lui Israel, către Iosafat, regele lui Iuda: „Vei merge tu cu mine la Ramotul Galaadului?“ Iar acela i-a răspuns: „Cum sunt eu, aşa şi tu; cum e poporul tău, aşa-i şi poporul meu: cu tine la război“. |
4 Şi a zis Iosafat către regele lui Israel: „Întreabă-L tu astăzi pe Domnul!“ |
5 Atunci regele lui Israel i-a adunat pe profeţi a – patru sute de oameni – şi le-a zis: „Voi merge oare la Ramotul Galaadului să mă bat, sau mă voi lăsa păgubaş?“ Iar ei au zis: „Ridică-te, şi Dumnezeu îl va da în mâinile regelui“. |
6 Iar Iosafat a zis: „Oare pe-aici nu mai este vreun profet al Domnului, ca să-l întrebăm?“. |
7 Iar regele lui Israel i-a răspuns lui Iosafat: „Mai este un om prin care-L putem întreba pe Domnul; eu însă îl urăsc, deoarece el nu profeţeşte de bine pe socoteala mea, ci, de când trăieşte, numai de rău; acesta e Miheia, fiul lui Imla“. Dar Iosafat a zis: „Să nu vorbească regele aşa!“ |
8 Atunci regele lui Israel a chemat un eunuc şi i-a zis: „Cheamă-l degrab pe Miheia, fiul lui Imla!“ |
9 Regele lui Israel şi Iosafat, regele lui Iuda, şedeau fiecare pe scaunul său, îmbrăcaţi în vestminte, în faţa porţii Samariei şi toţi profeţii profeţeau în faţa lor. |
10 Iar Sedechia, fiul lui Chenaana, şi-a făcut nişte coarne de fier şi a zis: „Aşa grăieşte Domnul: – Cu aceste coarne voi împunge Siria, până ce va pieri“. |
11 Şi toţi profeţii profeţeau aşa, zicând: „Du-te la Ramotul Galaadului, şi va fi bine; Domnul îl va da în mâna regelui“. |
12 Iar solul care se dusese să-l cheme pe Miheia i-a grăit acestuia, zicând: „Iată, toţi profeţii, într'un singur glas, au grăit de bine asupra regelui; fie acum cuvintele tale precum cuvintele fiecăruia din ei şi grăieşte de bine!“ |
13 Dar Miheia a zis: „Viu este Domnul: Orice-mi va spune Domnul, aceea voi grăi!“ |
14 Şi a venit la rege, iar regele i-a zis: „Miheia, voi merge eu oare la Ramotul Galaadului să mă războiesc, sau mă voi lăsa păgubaş?“ Iar acela i-a răspuns: „Mergi, şi va fi bine; vor fi daţi în mâinile voastre“. |
15 Iar regele i-a zis: „De câte ori să te leg eu cu jurământ ca să nu-mi spui în numele Domnului nimic altceva decât adevărul?“ b |
16 Acela i-a răspuns: „Văzutu-l-am pe Israel împrăştiat prin munţi |
17 Atunci regele lui Israel a zis către Iosafat: „Nu ţi-am spus că despre mine nu profeţeşte de bine, ci numai de rău?“ |
18 Miheia însă a zis: „Nu-i aşa! Ascultaţi cuvântul Domnului! L-am văzut pe Domnul şezând pe tronul Său, şi toată oştirea cerului stând împrejuru-I, de-a dreapta şi de-a stânga. 3Rg 22:4-35 Ap 04:2 Ap 04:9 Ap 04:10 Ap 05:1 Ap 05:7 Ap 05:13 Ap 06:16 Ap 07:10 Ap 07:15 Ap 19:4 Ap 21:5 |
19 Şi a zis Domnul: «Cine l-ar ademeni pe Ahab, regele lui Israel, să se urce la Ramotul Galaadului şi să cadă acolo?» Şi unul zicea una, altul alta. |
20 Atunci a ieşit un duh şi a stat înaintea Domnului şi a zis: „Eu îl voi înşela». Iar Domnul i-a zis: «Cu ce?» |
21 Iar acela a zis: «Mă voi duce şi mă voi face duh mincinos în gura tuturor profeţilor lui». Iar El a zis: «Tu îl vei ademeni şi vei izbuti; du-te şi fă aşa!» |
22 Şi acum, iată cum Domnul a pus un duh mincinos în gura tuturor acestor profeţi ai tăi; Domnul grăit-a rău despre tine“. |
23 Atunci Sedechia, fiul lui Chenaana, s'a apropiat de Miheia şi l-a lovit peste obraz, zicându-i: „Pe ce cale a trecut Duhul Domnului de la mine ca să-ţi grăiască ţie?“ |
24 Iar Miheia a zis: „Iată, vei vedea în ziua aceea când vei alerga din odaie'n odaie ca să te ascunzi“. |
25 Atunci regele lui Israel a zis: „Luaţi-l pe Miheia şi duceţi-l la Amon, căpetenia cetăţii, şi la Ioaş, fiul cel mai mare al regelui, |
26 şi veţi zice: – Aşa a zis regele: Aruncaţi-l în temniţă, şi acolo să mănânce pâinea necazului şi să bea apa necazului până ce eu mă voi întoarce cu pace“. |
27 Iar Miheia a zis: „Dacă tu te vei întoarce cu pace, atunci nu Domnul a grăit întru mine“. |
28 Aşa că regele lui Israel şi Iosafat, regele lui Iuda, s'au dus la Ramotul Galaadului. |
29 Iar regele lui Israel a zis către Iosafat: „Eu mă voi ascunde sub altă îmbrăcămite şi voi merge la război, iar tu să pui pe tine îmbrăcămintea mea“. Aşa că regele lui Israel şi-a ascuns înfăţişarea sub altă îmbrăcăminte şi s'a dus la război. |
30 Iar regele Siriei le-a poruncit căpitanilor ce se aflau cu el în fruntea carelor de luptă, zicând: „Nu vă bateţi cu cel mic sau cu cel mare, ci numai împotriva regelui lui Israel!“ |
31 Şi a fost că atunci când căpitanii carelor de luptă l-au văzut pe Iosafat, au zis: „Acesta-i regele lui Israel!“ Şi l-au înconjurat să se bată cu el; dar Iosafat a strigat, iar Domnul l-a scăpat; Dumnezeu i-a îndepărtat de la el. |
32 Şi a fost că dacă au văzut căpitanii carelor că nu acela era regele lui Israel, au plecat de lângă el. |
33 Dar un bărbat şi-a întins arcul cătând bine la ţintă şi l-a izbit pe regele lui Israel între plămâni şi coşul pieptului. Iar acela i-a zis căruţaşului său: „Întoarce-ţi mâna şi scoate-mă din luptă, căci sunt rănit“. |
34 În ziua aceea a încetat războiul, iar regele lui Israel a stat în car, în preajma Siriei, până seara; şi a murit în asfinţitul soarelui. |
[ VT ] Vechiul Testament
[ 2Par ] 2 Paralipomena
[ Cap. 19 ] | CAPITOLUL 19 Mustrat de Iehu, Iosafat pune rânduială în trebile religioase şi politice. |
1 Iosafat, regele lui Iuda, s'a întors cu pace la casa lui din Ierusalim. |
2 Dar în întâmpinarea lui a ieşit profetul Iehu, fiul lui Hanani, şi i-a zis: „O, rege Iosafat, cum de-l ajuţi tu pe cel păcătos şi-l iubeşti pe cel urât de Domnul? De aceea a venit asupră-ţi mânia Domnului. a |
3 Cu toate acestea, în tine s'au găsit şi fapte bune, de vreme ce ai stârpit tufişurile din ţara lui Iuda şi ţi-ai îndreptat inima să-L caute pe Domnul“. |
4 Iar Iosafat, după ce s'a aşezat cu locuinţa în Ierusalim, şi-a cercetat din nou poporul, de la Beer-Şeba până la muntele lui Efraim; şi i-a întors către Domnul, Dumnezeul părinţilor lor. |
5 Şi a aşezat judecători în toate cetăţile lui Iuda, cetate cu cetate. |
6 Şi le-a zis judecătorilor: „Vedeţi ce faceţi; că nu pentru oameni faceţi voi judecată, ci pentru Domnul, iar El e cu voi când rostiţi judecata. |
7 Şi acum, fie frica Domnului peste voi!, fiţi cu băgare de seamă, căci la Domnul, Dumnezeul nostru, nu se află nedreptate; El nu caută la faţa omului, nici nu ia mită“. b Dt 10:17 Iov 08:3 Iov 34:19 Ml 01:9 Mal 02:9 Sol 06:7 Sir 35:12 FA 10:34 Rm 02:11 Ga 02:6 Ef 06:9 Col 03:25 1Ptr 01:17 |
8 Mai mult, Iosafat a aşezat în Ierusalim, pentru judecata Domnului, o seamă de preoţi şi leviţi şi căpetenii de familii ale lui Israel, ca să-i judece pe locuitorii Ierusalimului. |
9 Şi le-a poruncit, zicând: „Aşa să faceţi: cu frică de Domnul, cu adevăr şi cu inimă dreaptă; |
10 oricare dintre fraţii voştri care locuiesc în cetăţi va veni să se judece, fie pentru vărsare de sânge, fie pentru lege – adică porunci, rânduieli sau judecăţi –, voi sunteţi cei ce hotărâţi pentru ei, aşa ca ei să nu păcătuiască în faţa Domnului, iar peste voi şi peste fraţii voştri să nu se abată urgie; aşa să faceţi, şi nu veţi greşi. c |
11 Şi, iată, preotul Amaria va fi căpetenie peste voi pentru orice lucru al Domnului; iar Zebadia, fiul lui Ismael, este căpetenie peste casa lui Iuda pentru orice lucru al regelui; cât despre cărturari şi leviţi, îi aveţi în faţă; fiţi tari şi harnici, iar Domnul va fi cu cel bun“. |