[ NT ] Noul Testament
[ FA ] Faptele Apostolilor
[ Cap. 16 ] | Timotei împreună cu Pavel şi Sila. Vedenia lui Pavel asupra unui om din Macedonia. Convertirea Lidiei. Pavel şi Sila întemniţaţi la Filipi. |
1 Şi a sosit la Derbe şi la Listra. Şi iată era acolo un ucenic cu numele Timotei, fiul unei femei iudee credincioase, dar al cărui tată era elin, |
2 care avea bune mărturii de la fraţii din Listra şi din Iconiu. |
3 Pavel a voit ca acesta să vină cu el; şi luându-l, l-a tăiat împrejur, din pricina Iudeilor care erau în acele locuri; că toţi ştiau că tatăl lui era elin a. |
4 Şi când treceau ei prin cetăţi, le învăţau să păzească hotărârile rânduite de apostolii şi de preoţii din Ierusalim. |
5 Aşadar, Bisericile se întăreau în credinţă şi sporeau cu numărul în fiecare zi. |
6 Şi ei au străbătut Frigia şi ţinutul Galatiei, fiind opriţi de Duhul Sfânt să grăiască în Asia b cuvântul. |
7 Când însă au venit în Misia, încercau să meargă în Bitinia, dar Duhul lui Iisus nu i-a lăsat. |
8 Şi trecând prin Misia, au coborât la Troa c. |
9 Şi lui Pavel i s'a arătat noaptea o vedenie. Un bărbat macedonean stătea înainte-i şi-l ruga, zicând: „Treci în Macedonia şi ajută-ne!“ |
10 Şi de cum a văzut el această vedenie, noi d am căutat să plecăm îndată în Macedonia, înţelegând că Dumnezeu ne cheamă să le binevestim. |
11 Pornind noi deci de la Troa, am mers de-a dreptul la Samotracia, iar a doua zi la Neapoli e, |
12 şi de acolo la Filipi, care este cea dintâi cetate a acestei părţi a Macedoniei, şi colonie f. Iar în această cetate am rămas câteva zile. |
13 Şi în ziua sâmbetei am ieşit în afara porţii, lângă râu, unde am presupus că se fac rugăciuni g; şi, şezând, le grăiam femeilor care se adunaseră. |
14 Şi o femeie cu numele Lidia, vânzătoare de porfiră din cetatea Tiatirelor, cinstitoare de Dumnezeu, asculta. Acesteia Dumnezeu i-a deschis inima să ia aminte la cele grăite de Pavel. |
15 Iar după ce s'a botezat, şi ea şi casa ei, ne-a rugat, zicând: „Dacă voi m'aţi socotit că-I sunt credincioasă Domnului, intraţi în casa mea şi rămâneţi“. Şi ne-a silit. |
16 Şi a fost că'n timp ce ne duceam la rugăciune, ne-a întâmpinat o slujnică tânără care avea duh pitonicesc h şi care le aducea stăpânilor ei mult câştig prin ghicit. |
17 Aceasta, ţinându-se după Pavel şi după noi, striga, zicând: „Aceşti oameni sunt robi ai Dumnezeului-Celui-Preaînalt, care vă vestesc vouă calea mântuirii...“. |
18 Şi pe aceasta a făcut-o timp de multe zile. Iar Pavel, supărându-se, s'a întors şi i-a zis duhului: „În numele lui Iisus Hristos îţi poruncesc să ieşi din ea!“ Şi chiar în ceasul acela a ieşit. |
19 Şi stăpânii ei, văzând că li s'a dus nădejdea câştigului, au pus mâna pe Pavel şi pe Sila şi i-au târât în piaţă înaintea dregătorilor. |
20 Şi ducându-i la judecători, au zis: „Aceşti oameni, care sunt iudei, ne tulbură cetatea |
21 şi vestesc obiceiuri pe care nouă, romani fiind, nu ne este îngăduit să le primim şi nici să le facem“ i. |
22 Şi împotriva lor s'a ridicat şi mulţimea. Şi judecătorii, rupându-le hainele, au poruncit să-i bată cu vergi. |
23 Şi după ce le-au dat multe lovituri, i-au aruncat în temniţă, poruncindu-i temnicerului să-i păzească cu grijă. |
24 Acesta, primind o asemenea poruncă, i-a vârât în temniţa cea mai dinlăuntru şi le-a strâns picioarele'n butuci. |
25 Dar spre miezul nopţii, Pavel şi Sila se rugau şi-I cântau laude lui Dumnezeu; iar cei înlănţuiţi îi ascultau. |
26 Şi deodată s'a făcut cutremur mare, încât temeliile temniţei s'au zguduit şi îndată toate uşile s'au deschis şi legăturile tuturor s'au dezlegat. |
27 Şi când s'a deşteptat temnicerul şi a văzut uşile temniţei deschise, şi-a scos sabia şi voia să se omoare, crezând că cei legaţi au fugit. |
28 Dar Pavel a strigat cu glas mare, zicând: „Să nu-ţi faci nici un rău, că toţi suntem aici!“ |
29 Iar acela a cerut lumină şi s'a repezit înlăuntru şi, tremurând, a căzut în faţa lui Pavel şi a lui Sila; |
30 şi, scoţându-i afară, le-a zis: „Domnilor, ce trebuie să fac eu ca să mă mântuiesc?“ |
31 Iar ei au zis: „Crede în Domnul Iisus şi te vei mântui, tu şi casa ta“. |
32 Şi i-au grăit cuvântul Domnului, şi tuturor celor din casa lui. |
33 Şi luându-i într'acel ceas al nopţii, le-a spălat rănile şi s'a botezat îndată, el şi toţi ai lui. |
34 Apoi i-a dus în casă şi a pus masa şi s'a veselit cu toată casa, pentru aceea că au crezut în Dumnezeu. |
35 Şi dacă s'a făcut ziuă, judecătorii i-au trimis pe lictori j, zicând: „Dă drumul oamenilor acelora!“ |
36 Iar temnicerul i-a spus lui Pavel aceste cuvinte, cum că judecătorii au trimis să fie lăsaţi liberi; „acum deci ieşiţi şi mergeţi în pace“. |
37 Dar Pavel a zis către ei: „După ce că fără judecată ne-au bătut în piaţă, pe noi, care suntem cetăţeni romani k, şi ne-au aruncat în temniţă, acum ne scot afară pe ascuns? Ei bine, nu!, ci să vină ei înşişi să ne scoată!“ |
38 Şi lictorii le-au spus judecătorilor aceste cuvinte. Şi auzind că sunt cetăţeni romani, judecătorii s'au temut. |
39 Şi venind acolo, i-au liniştit; şi scoţându-i afară, îi rugau să plece din cetate. |
40 Iar ei, după ce-au ieşit din temniţă, s'au dus la casa Lidiei; şi dacă i-au văzut pe fraţi, i-au liniştit şi au plecat. |
[ NT ] Noul Testament
[ FA ] Faptele Apostolilor
[ Cap. 17 ] | Tulburarea din Tesalonic. Pavel în Bereea şi Atena; cuvântarea din Areopag. |
1 Şi după ce au trecut prin Amfipoli şi Apolonia, au venit la Tesalonic a, unde era o sinagogă a Iudeilor. |
2 Şi după obiceiul său, Pavel a intrat la ei şi în trei sâmbete le-a grăit din Scripturi, |
3 tâlcuindu-le şi arătând că: „Hristos trebuia să pătimească şi să învie din morţi“, şi că: „Acesta, Iisus pe Care vi-L vestesc eu, El este Hristosul“. Ps 021:6 Is 50:6 Is 53:3 Dn 09:24 Mt 16:21 Lc 24:7 Lc 24:26 Lc 24:46 In 20:9 FA 03:18 FA 05:42 FA 09:22 FA 18:5 FA 18:28 1Tes 02:1-2 |
4 Şi unii dintre ei au crezut şi au trecut de partea lui Pavel şi a lui Sila, şi mare mulţime de Elini evlavioşi b şi nu puţine dintre femeile de frunte. |
5 Dar Iudeii, umplându-se de invidie şi luând cu ei câţiva oameni răi din cei de rând, au adunat gloată şi tulburau cetatea; şi ducându-se la casa lui Iason, căutau să-i scoată afară înaintea poporului. |
6 Dar, negăsindu-i, au târât pe Iason şi pe câţiva fraţi la mai-marii cetăţii, strigând că aceia care au întors toată lumea pe dos au venit şi aici |
7 şi Iason i-a primit la el; şi ei toţi lucrează împotriva poruncilor cezarului, spunând că este un alt împărat, Iisus... |
8 Şi au tulburat mulţimea şi pe mai-marii cetăţii care au auzit acestea. |
9 Şi numai după ce au luat chezăşie de la Iason şi de la ceilalţi, le-au dat drumul. c |
10 Iar fraţii de'ndată i-au trimis noaptea la Bereea pe Pavel şi pe Sila; care, ajungând acolo, au intrat în sinagoga Iudeilor. |
11 Dar aceştia erau mai buni la suflet decât cei din Tesalonic; ei au primit cuvântul cu toată osârdia, zilnic cercetând Scripturile, dacă ele sunt aşa. |
12 Şi au crezut mulţi dintre ei şi dintre femeile de cinste ale Elinilor şi nu puţini dintre bărbaţi. |
13 Dar când Iudeii din Tesalonic au aflat de cuvântul lui Dumnezeu că a fost vestit de Pavel şi în Bereea, au venit şi acolo, întărâtând şi tulburând mulţimile. |
14 Şi atunci l-au trimis fraţii de'ndată pe Pavel să plece spre mare; iar Sila şi Timotei au rămas acolo. |
15 Iar cei ce-l însoţeau pe Pavel l-au dus până la Atena; şi luând ei poruncă pentru Sila şi Timotei ca aceştia să vină la el cât mai curând, au plecat. |
16 Iar în Atena, în timp ce Pavel îi aştepta, duhul i s'a aprins de mânie văzând că cetatea e plină de idoli. |
17 Ca urmare, se lua la'ntrebări cu Iudeii şi cu cei credincioşi în sinagogă, şi zilnic în piaţă cu cei ce se întâmplau să fie de faţă. d |
18 Iar unii dintre filosofii epicurei şi stoici e se luau la vorbă cu el. Şi unii ziceau: „Oare ce vrea să ne spună acest semănător de cuvinte?...“. Iar alţii: „Se pare că e vestitor de zeităţi străine...“ - pentru că el Îl binevestea pe Iisus şi Învierea f. |
19 Şi l-au luat cu ei şi l-au dus în Areopag g, zicând: „Putem să cunoaştem ce este această nouă învăţătură grăită de tine?; |
20 că lucruri străine-i aduci tu auzului nostru. Vrem să ştim aşadar ce-ar fi să fie acestea...“. |
21 Fiindcă toţi atenienii şi străinii care locuiau acolo nu-şi petreceau timpul decât spunând sau auzind ce e mai nou. |
22 Şi Pavel, stând ridicat în mijlocul Areopagului, a zis: „Bărbaţi atenieni, văd că'ntru toate sunteţi foarte evlavioşi; |
23 căci străbătând cetatea voastră şi privind la locurile voastre de'nchinare, am dat şi de un altar pe care era scris: "Dumnezeului Necunoscut" h. Ei bine, Cel pe Care voi Îl cinstiţi fără să-L cunoaşteţi, pe Acela vi-L vestesc eu vouă. |
24 Dumnezeu, Cel ce a făcut lumea şi toate cele ce sunt într'însa, fiind El Domnul cerului şi al pământului, nu locuieşte în temple făcute de mâini, Fc 01:1 3Rg 08:27 Ps 008:3 Ps 032:6 Ps 145:6 Is 42:5 Mt 11:25 FA 07:47-48 Rm 01:19-20 |
25 nici nu este slujit de mâini omeneşti, ca şi cum ar avea nevoie de ceva, de vreme ce El le dă tuturor viaţă şi suflare şi totul, |
26 şi dintr'un sânge i a făcut tot neamul oamenilor, ca să locuiască pe toată faţa pământului, aşezându-le vremile cele de mai'nainte rânduite şi hotarele locuirii lor j, |
27 pentru ca să-L caute pe Dumnezeu, doar L-or pipăi k şi L-or găsi, deşi El nu e departe de fiecare din noi. |
28 – Că noi în El vieţuim şi ne mişcăm şi suntem, aşa cum au spus unii dintre poeţii voştri: "Că neam al Lui suntem şi noi" l. |
29 Aşadar, fiind noi neamul lui Dumnezeu, nu trebuie să socotim că dumnezeirea este asemenea aurului sau argintului sau pietrei, cioplite de meşteşugul şi plăsmuirea omului – . m |
30 Dar Dumnezeu, trecând cu vederea vremile neştiinţei, la vesteşte acum oamenilor ca toţi, de pretutindeni, să se pocăiască, |
31 pentru că a hotărât o zi când întru dreptate va să judece lumea prin Bărbatul pe Care El L-a rânduit, tuturor dându-le încredere prin aceea că L-a înviat din morţi n“... Fc 18:25 Ps 009:8 Ps 066:4 Ps 095:13 Ps 097:9 In 03:17 In 05:22 In 05:27 FA 02:24 FA 03:15 FA 04:10 FA 05:30 FA 10:42 FA 13:30 Rm 06:4 Rm 14:9-10 2Co 05:10 1Tes 01:10 |
32 Şi auzind ei despre învierea morţilor, unii l-au luat în râs, iar alţii au zis: „Despre asta te-om asculta şi altă dată... o“. |
33 Aşa că Pavel a plecat din mijlocul lor. |
34 Dar unii bărbaţi i s'au alăturat şi au crezut, între care şi Dionisie Areopagitul p şi o femeie cu numele Damaris şi alţii împreună cu ei. |
[ NT ] Noul Testament
[ FA ] Faptele Apostolilor
[ Cap. 18 ] | Pavel în Corint. Acvila şi Priscila. Pavel se întoarce la Antiohia. A treia călătorie misionară a lui Pavel. Apollo predică în Efes. |
1 După aceea Pavel a plecat din Atena şi a venit în Corint a. |
2 Şi găsind pe un iudeu cu numele Acvila, de neam din Pont, venit de curând din Italia, şi pe Priscila, femeia lui – pentru că poruncise Claudiu ca toţi Iudeii să plece din Roma –, b a venit la ei. |
3 Şi pentru că erau de aceeaşi meserie, a rămas la ei şi lucrau; că erau de meserie făcători de corturi c. |
4 Şi'n fiecare sâmbătă se lua la'ntrebări în sinagogă şi aducea la credinţă Iudei şi Elini. |
5 Iar când Sila şi Timotei au venit din Macedonia, Pavel era'ntru totul robit cuvântului, mărturisindu-le Iudeilor că Iisus este Hristosul. |
6 Şi dacă ei au stat împotrivă şi-l defăimau, el le-a zis scuturându-şi hainele: „Sângele vostru asupra capului vostru! Eu sunt curat. De acum înainte mă voi duce la păgâni!“ Iz 03:19 Iz 33:8 Mt 10:14 Mt 27:24 Mc 06:11 Lc 09:5 Lc 10:10-11 FA 13:45-46 FA 13:51 FA 20:26 FA 28:28 |
7 Şi mutându-se de acolo, a venit în casa unuia cu numele Iustus d, cinstitor de Dumnezeu, a cărui casă era alături de sinagogă. |
8 Dar Crispus, mai-marele sinagogii, a crezut în Domnul, împreună cu toată casa sa; şi mulţi dintre Corinteni, auzind e, credeau şi se botezau. |
9 Şi Domnul i-a zis lui Pavel noaptea'n vedenie: „Nu te teme, ci vorbeşte şi nu tăcea, |
10 pentru că Eu cu tine sunt şi nimeni nu va pune mâna pe tine să-ţi facă rău. Că mult popor am Eu în cetatea aceasta“. |
11 Şi a stat în Corint un an şi şase luni, învăţând între ei cuvântul lui Dumnezeu. |
12 Dar pe când Galion f era proconsulul Ahaiei, Iudeii s'au ridicat toţi într'un cuget împotriva lui Pavel şi l-au adus la tribunal, |
13 zicând că el împotriva legii îi înduplecă pe oameni să-L cinstească pe Dumnezeu. |
14 Şi când Pavel era să deschidă gura, Galion a zis către Iudei: „Dacă ar fi vorba de vreo nedreptate sau vreo faptă rea, o, Iudeilor, v'aş asculta cum se cuvine; |
15 dar dacă sunt la voi întrebări asupra cuvântului şi a numelor şi despre legea voastră, vedeţi-vă voi înşivă de ele. Judecător peste acestea eu nu vreau să fiu“. |
16 Şi i-a izgonit din tribunal. |
17 Dar Elinii au pus mâna toţi pe Sostene, mai-marele sinagogii, şi-l băteau în faţa tribunalului. Galion însă nu lua în seamă nimic din acestea. |
18 Iar Pavel, după ce a stat încă multe zile, şi-a luat rămas-bun de la fraţi şi a plecat cu corabia în Siria, împreună cu Priscila şi cu Acvila, după ce şi-a tuns capul la Chenhreea g, căci făcuse o făgăduinţă h. |
19 Şi au sosit la Efes şi i-a lăsat acolo. Dar el, intrând în sinagogă, se lua la'ntrebări cu Iudeii. |
20 Şi când ei l-au rugat să rămână la dânşii mai multă vreme, el n'a vrut; |
21 ci, despărţindu-se de ei, a zis: „Trebuie negreşit ca sărbătoarea care vine s'o fac la Ierusalim; dar, cu voia Domnului, mă voi întoarce iarăşi la voi“. Şi a plecat din Efes; |
22 şi dându-se jos la Cezareea i, s'a suit şi a salutat Biserica j; şi s'a coborât la Antiohia. |
23 Şi după ce a stat acolo câtva timp, a plecat şi a străbătut pe rând ţinutul Galatiei şi Frigia, întărind pe toţi ucenicii. |
24 A sosit însă la Efes un iudeu cu numele Apollo, alexandrin de neam, bărbat iscusit la cuvânt, şi puternic în Scripturi k. |
25 El era şcolit în Calea Domnului; şi fierbând cu duhul, grăia şi drept învăţa cele despre Iisus, deşi cunoştea numai botezul lui Ioan. |
26 Şi el a început să vorbească cu'ndrăznire în sinagogă. Dar Priscila şi Acvila, auzindu-l, l-au luat cu ei şi i-au arătat mai cu de-amănuntul Calea lui Dumnezeu. |
27 Şi vrând el să treacă în Ahaia, fraţii l-au încurajat şi le-au scris ucenicilor să-l primească. Şi dacă a sosit l, de mare ajutor le-a fost celor ce crezuseră prin har m. |
28 Căci cu tărie şi'n faţa tuturor îi înfrunta pe Iudei, dovedind din Scripturi că Iisus este Hristos. |
[ NT ] Noul Testament
[ FA ] Faptele Apostolilor
[ Cap. 19 ] | Pavel în Efes. Fiii lui Sceva. Răscoala stârnită de argintarul Dimitrie. |
1 Şi'n timp ce Apollo era în Corint, Pavel, după ce a străbătut părţile de sus, a venit la Efes a. Şi găsind câţiva ucenici, |
2 a zis către ei: „Primit-aţi voi Duhul Sfânt când aţi crezut?“ Iar ei i-au zis: „Dar noi nici măcar n'am auzit că este Duh Sfânt...“. b |
3 Şi el a zis: „Atunci, în ce v'aţi botezat?“ Ei au zis: „În botezul lui Ioan“. |
4 Iar Pavel a zis: „Ioan a botezat cu botezul pocăinţei, spunându-i poporului să creadă în Cel ce avea să vină după el, adică în Iisus Hristos“. Mt 03:5-6 Mt 03:11 Mt 11:3 Mc 01:4 Mc 01:7-8 Lc 03:3 Lc 03:16 Lc 20:4 In 01:7 In 01:26 FA 01:5 FA 11:16 |
5 Şi dacă ei au auzit, s'au botezat în numele Domnului Iisus. |
6 Şi punându-şi Pavel mâinile peste ei, Duhul Sfânt a venit asupra lor şi vorbeau în limbi şi profetizau c. |
7 Şi erau de toţi ca la doisprezece bărbaţi. |
8 Şi el, intrând în sinagogă, a vorbit cu'ndrăznire timp de trei luni, luându-se cu ei la'ntrebări şi încredinţându-i despre împărăţia lui Dumnezeu. |
9 Dar fiindcă unii erau împietriţi şi nu se înduplecau, bârfind Calea Domnului înaintea mulţimii, Pavel s'a despărţit de ei şi i-a luat deoparte pe ucenici şi vorbea zilnic în şcoala lui Tiranus d. |
10 Şi aceasta a ţinut vreme de doi ani, aşa încât toţi cei ce locuiau în Asia, şi Iudei şi Elini, au auzit cuvântul Domnului. |
11 Şi Dumnezeu făcea prin mâinile lui Pavel minuni puţin obişnuite, |
12 până acolo încât basmale sau şorţuri de pe trupul său erau aduse peste cei bolnavi şi bolile se îndepărtau de ei, iar duhurile cele rele ieşeau dintr'înşii. |
13 Şi unii dintre Iudeii care umblau din loc în loc scoţând demoni e au început ca peste cei ce aveau duhuri rele să cheme numele Domnului Iisus, zicând: „Vă jur pe Iisus pe care-L propovăduieşte Pavel!...“. f |
14 Iar cei ce făceau aceasta erau cei şapte fii ai lui Sceva, arhiereu iudeu. |
15 Şi răspunzând duhul cel rău, le-a zis: „Pe Iisus îl cunosc, şi pe Pavel îl ştiu, dar voi cine sunteţi?...“. |
16 Şi sărind asupra lor omul în care era duhul cel rău, i-a biruit şi într'atâta i-a copleşit, încât ei au fugit goi şi răniţi din casa aceea. |
17 Şi acest lucru s'a făcut cunoscut tuturor Iudeilor şi Elinilor care locuiau în Efes; şi frică a căzut peste ei toţi şi se mărea numele Domnului Iisus. |
18 Şi mulţi dintre cei ce crezuseră veneau să se mărturisească şi să-şi spună faptele. |
19 Iar mulţi dintre cei ce făcuseră vrăjitorie şi-au adus cărţile şi le ardeau în faţa tuturor. Şi le-au socotit preţul şi au găsit cincizeci de mii de arginţi. g |
20 Astfel creştea cu putere cuvântul Domnului şi se întărea. |
21 Şi după ce s'au săvârşit acestea, Pavel şi-a pus în gând să treacă prin Macedonia şi prin Ahaia şi să se ducă la Ierusalim, zicând că: „După ce voi fi acolo, trebuie să văd şi Roma“. FA 20:22 FA 23:11 FA 28:14 Rm 01:10 Rm 01:11 Rm 01:13 Rm 15:25 1Co 16:5 2Co 01:16 2Co 10:16 |
22 Şi trimiţând în Macedonia pe doi din cei ce-l slujeau, pe Timotei şi pe Erast, el a rămas o vreme în Asia. |
23 Şi în vremea aceea nu mică tulburare s'a făcut cu privire la Calea Domnului. |
24 Că un argintar cu numele Dimitrie, care făcea în argint temple mici ale Dianei h şi nu puţin de lucru le aducea meşterilor săi, |
25 i-a adunat pe ei şi pe cei ce lucrau unele ca acestea şi le-a zis: „Bărbaţilor, voi ştiţi că din această lucrare ne este câştigul. |
26 Şi voi vedeţi şi auziţi că nu numai în Efes, ci aproape în toată Asia, acest Pavel a'nduplecat şi a'ntors multă mulţime, zicând că cei făcuţi de mâini nu sunt dumnezei. Ies 20:4 Lv 19:4 Dt 05:8 Ps 096:7 Is 40:18-20 Ir 10:3 Os 08:6 Avc 02:18-19 FA 17:29 |
27 Astfel că nu numai meseria noastră este în primejdie să ajungă fără trecere, dar şi templul marii zeiţe Diana să fie socotit o nimica-toată şi nimicită să-i fie şi ei măreţia, a celei pe care toată Asia şi toată lumea o cinsteşte...“. |
28 Şi auzind ei şi umplându-se de mânie, strigau, zicând: „Mare este Diana Efesenilor!“ |
29 Şi toată cetatea s'a umplut de tulburare şi au pornit într'un cuget la teatru, târându-i cu ei şi pe macedonenii Gaiu şi Aristarh, însoţitorii lui Pavel. FA 16:19 FA 20:4 FA 27:2 Rm 16:23 1Co 01:14 Col 04:10 Flm 01:24 |
30 Iar Pavel voia să intre în mijlocul poporului, dar ucenicii nu l-au lăsat; |
31 de asemenea, şi unii dintre dregătorii Asiei, care îi erau prieteni, au trimis la el şi-l rugau să nu se ducă la teatru. |
32 Deci unii strigau una, alţii strigau alta, că adunarea era învălmăşită şi cei mai mulţi nu ştiau pentru ce s'au adunat acolo. |
33 Iar unii din mulţime l-au scos la iveală pe Alexandru, pe care Iudeii îl împinseseră înainte. Iar Alexandru făcea semn cu mâna şi voia să se apere înaintea poporului; |
34 dar ei, de'ndată ce au cunoscut că e iudeu, toţi într'un glas au strigat aproape două ceasuri: „Mare este Diana Efesenilor!...“. |
35 Iar secretarul i, potolind mulţimea, a zis: „Bărbaţi efeseni! Cine oare'ntre oameni este acela care să nu ştie că cetatea Efesenilor este păzitoarea templului Dianei celei mari şi a statuii ei celei căzute din cer? |
36 Aşadar, fiind acestea mai presus de orice îndoială, trebuie să vă liniştiţi şi să nu faceţi nimic nesăbuit. |
37 Că aţi adus pe bărbaţii aceştia, care nu sunt nici furi de cele sfinte şi nici n'o defaimă pe zeiţa voastră. |
38 Deci dacă Dimitrie şi meşterii cei împreună cu el au vreo plângere împotriva cuiva, zile de judecată se ţin, sunt şi proconsuli; pârască-se unii pe alţii!; |
39 iar dacă urmăriţi altceva, se va dezlega în adunarea cea legiuită, |
40 că'n primejdie suntem, ca pentru ziua de astăzi să fim învinuiţi de răscoală, nefiind nici o pricină prin care noi vom putea să dăm o lămurire despre vălmăşagul acesta“. |
41 Şi pe acestea zicându-le, a eliberat adunarea. |
[ NT ] Noul Testament
[ FA ] Faptele Apostolilor
[ Cap. 20 ] | Pavel călătoreşte din nou prin Macedonia şi Grecia; îl învie pe Eutihie din Troa; de la Troa la Milet; îşi ia rămas-bun de la Biserica Efesului. |
1 Iar după ce a încetat zarva, Pavel şi-a chemat ucenicii şi le-a dat sfaturi; şi după ce şi-a luat rămas-bun, a ieşit să meargă în Macedonia. |
2 Şi străbătând acele părţi şi dându-le sfaturi cu'ndelungate cuvinte, a sosit în Grecia. |
3 Şi a stat acolo trei luni. Dar când era să plece în Siria a, Iudeii au uneltit împotriva lui, şi atunci el s'a hotărât să se întoarcă prin Macedonia. |
4 Şi au mers împreună cu el, până în Asia, Sopatru, fiul lui Pirus din Bereea, b Aristarh şi Secundus din Tesalonic şi Gaiu din Derbe şi Timotei; iar din Asia, Tihic şi Trofim. FA 19:29 FA 27:2 Rm 16:21 Ef 06:21-22 2Tim 04:12 2Tim 04:20 Tit 03:12 |
5 Aceştia au plecat înainte şi ne-au aşteptat în Troa. |
6 Iar noi, după zilele Azimelor, am pornit cu corabia de la Filipi şi în cinci zile am sosit la ei, în Troa, unde am rămas şapte zile. |
7 Iar în ziua cea dintâi a săptămânii, când noi ne-am adunat să frângem pâinea c, Pavel, care avea să plece a doua zi, a stat cu ei de vorbă şi şi-a prelungit cuvântul până la miezul nopţii. Lc 24:1 In 20:1 In 20:19 FA 02:42 FA 02:46 1Co 10:16 1Co 16:2 |
8 Iar în odaia de sus, unde eram adunaţi, erau multe făclii aprinse. |
9 Dar un tânăr cu numele Eutihie şedea la fereastră şi a fost prins de somn în timp ce Pavel vorbea îndelung; şi, doborât de somn, a căzut jos de la catul al treilea; şi l-au ridicat mort. |
10 Dar Pavel s'a coborât şi s'a aplecat peste el şi l-a luat în braţe şi a zis: „Nu vă tulburaţi, căci sufletul său este în el“. |
11 Şi dacă s'a suit şi a frânt pâinea şi a mâncat, a vorbit cu ei mult, până'n zori; şi aşa a plecat. |
12 Iar pe tânăr l-au adus viu, şi nu puţin s'au mângâiat. |
13 Dar noi, venind înainte la corabie, am plutit spre Assos, ca să-l luăm de acolo pe Pavel; că el voind să meargă pe jos d, rânduise astfel. |
14 Şi dacă ne-a întâlnit la Assos, l-am urcat cu noi şi am venit la Mitilene. |
15 Şi de acolo, mergând cu corabia, am sosit a doua zi în faţa insulei Hios. Iar în ziua următoare am ajuns în Samos; şi după ce am rămas la Troghilion, a doua zi am venit la Milet. |
16 Căci Pavel hotărâse să treacă cu corabia pe lângă Efes, ca să nu i se întâmple să întârzie în Asia; pentru că el se grăbea ca de ziua Cincizecimii, de i-ar fi cu putinţă, să fie la Ierusalim. |
17 Şi trimiţând din Milet la Efes, i-a adunat la el pe preoţii Bisericii. |
18 Şi dacă au venit la el, le-a zis: „Voi ştiţi cum m'am purtat eu cu voi în toată vremea, din ziua cea dintâi când am venit în Asia, |
19 slujind Domnului cu toată smerenia şi cu multe lacrimi şi încercări care mi s'au întâmplat prin uneltirile Iudeilor, |
20 şi cum nu m'am ferit ca pe toate cele folositoare să vi le vestesc şi să vă învăţ înaintea poporului şi prin case, |
21 mărturisindu-le şi Iudeilor şi Elinilor pocăinţa spre Dumnezeu şi credinţa în Domnul nostru Iisus Hristos. |
22 Iar acum iată că, legat fiind cu Duhul e, merg la Ierusalim fără să ştiu cele ce mi se vor întâmpla acolo, |
23 în afară doar că Duhul Sfânt îmi mărturiseşte prin cetăţi spunându-mi că lanţuri şi necazuri mă aşteaptă. |
24 Dar nimic nu iau în seamă şi preţ nu pun pe viaţa mea, fără numai să-mi împlinesc călătoria şi slujba pe care am primit-o de la Domnul Iisus, aceea de a mărturisi Evanghelia harului lui Dumnezeu. |
25 Şi acum, iată, eu ştiu că voi toţi, cei printre care am trecut propovăduind împărăţia lui Dumnezeu, nu-mi veţi mai vedea faţa. |
26 Pentru aceea vă mărturisesc în ziua de astăzi că sunt curat de sângele tuturor f. |
27 Că nu m'am ferit să vă vestesc toată voia lui Dumnezeu. |
28 Drept aceea, luaţi aminte la voi înşivă şi la toată turma în care Duhul Sfânt v'a pus pe voi episcopi g, ca să păstoriţi Biserica lui Dumnezeu, pe care El a câştigat-o cu însuşi sângele Său h. Ps 073:2 Is 53:12 Mt 24:45 In 21:16 Rm 03:25 1Ptr 01:19 1Ptr 05:2 Ap 05:9 |
29 Eu ştiu bine că după plecarea mea vor intra între voi lupi înverşunaţi care nu vor cruţa turma. |
30 Şi dintre voi înşivă se vor ridica bărbaţi grăind lucruri sucite, ca să-i tragă după ei pe ucenici. |
31 De aceea, privegheaţi amintindu-vă că timp de trei ani, noaptea şi ziua n'am încetat să vă sfătuiesc, cu lacrimi, pe fiecare din voi. |
32 Şi acum, vă încredinţez lui Dumnezeu şi cuvântului harului Său, cel care poate să vă zidească şi să vă dea moştenire între toţi cei sfinţiţi. |
33 Argint sau aur sau haină n'am poftit de la nimeni; |
34 voi înşivă ştiţi că mâinile acestea au lucrat pentru trebuinţele mele şi ale celor ce erau cu mine. |
35 Pe toate vi le-am arătat, cum că astfel ostenindu-vă trebuie să-i ajutaţi pe cei slabi i şi să vă aduceţi aminte de cuvintele Domnului Iisus, căci El a zis: Mai fericit este a da decât a lua“. |
36 Şi după ce a spus acestea, şi-a plecat genunchii şi s'a rugat împreună cu ei toţi. |
37 Şi mare plângere a fost peste toţi; şi căzând pe grumajii lui Pavel, îl sărutau, |
38 îndureraţi mai ales de cuvântul pe care-l spusese, că n'au să-i mai vadă faţa. Şi l-au petrecut la corabie. |
[ NT ] Noul Testament
[ FA ] Faptele Apostolilor
[ Cap. 21 ] | Călătoria lui Pavel de la Milet la Ierusalim. Pavel îl vizitează pe Iacob; Iudeii îl arestează în templu. |
1 Şi a fost că după ce ne-am despărţit de ei, am plecat pe apă şi, mergând de-a dreptul, am venit la Cos şi, a doua zi, la Rodos, iar de acolo, la Patara. |
2 Şi găsind o corabie care mergea în Fenicia, ne-am urcat în ea şi am plecat. |
3 Şi după ce am zărit Ciprul şi l-am lăsat la stânga, am plutit spre Siria şi ne-am coborât la Tir, căci acolo avea corabia să-şi descarce povara. |
4 Şi găsindu-i pe ucenici, am rămas acolo şapte zile. Aceştia-i spuneau lui Pavel, prin Duhul, să nu se suie la Ierusalim. |
5 Şi a fost că după ce am împlinit zilele, am ieşit şi mergeam; şi ei toţi, cu femei şi copii, ne-au petrecut până afară din cetate; şi plecându-ne genunchii pe ţărm, ne-am rugat |
6 şi ne-am luat rămas-bun unii de la alţii; şi noi ne-am urcat în corabie, iar ei s'au întors la ale lor. |
7 Iar noi, dacă am sfârşit călătoria pe apă, de la Tir am venit la Ptolemaida; şi i-am îmbrăţişat pe fraţi şi am rămas la ei o zi. |
8 Iar a doua zi am plecat şi am venit la Cezareea. Şi intrând în casa lui Filip binevestitorul, care era dintre cei şapte a, am rămas la el. |
9 Şi acesta avea patru fiice fecioare care profetizau b. |
10 Şi dac'am rămas noi acolo mai multe zile, a coborât din Iudeea un profet cu numele Agab; |
11 şi, venind la noi, a luat brâul lui Pavel, şi-a legat picioarele şi mâinile şi a zis: „Aceasta zice Duhul Sfânt: Aşa îl vor lega Iudeii în Ierusalim pe bărbatul al căruia este acest brâu şi-l vor da în mâinile păgânilor“. Ir 13:1 In 21:18 FA 20:23 FA 21:33 FA 24:27 FA 26:29 Ef 06:20 Flp 01:13 2Tim 02:9 |
12 Şi când am auzit acestea, şi noi şi localnicii îl rugam să nu se suie la Ierusalim. |
13 Atunci a răspuns Pavel: „Ce faceţi? Plângeţi şi-mi sfâşiaţi inima? Că eu sunt gata nu numai să fiu legat, ci şi să mor în Ierusalim pentru numele Domnului Iisus!“ |
14 Şi dacă el nu s'a înduplecat, noi ne-am potolit, zicând: „Facă-se voia Domnului!“ Rut 01:18 2Rg 10:12 2Rg 15:26 Mt 06:10 Mt 26:39 Mc 14:36 Lc 22:42 |
15 Iar după zilele acestea ne-am pregătit şi ne suiam la Ierusalim. |
16 Şi împreună cu noi au venit şi dintre ucenicii din Cezareea; şi ei ne-au dus să găzduim la un oarecare Mnason din Cipru, vechi ucenic. |
17 Şi sosind noi la Ierusalim, fraţii ne-au primit cu bucurie. |
18 Iar a doua zi, Pavel a mers cu noi la Iacob; şi au venit acolo toţi preoţii. |
19 Şi după ce i-a îmbrăţişat, le-a povestit cu de-amănuntul cele ce a făcut Dumnezeu între păgâni prin slujirea lui. |
20 Iar ei, auzind, slăveau pe Dumnezeu şi i-au zis: „Vezi, frate, câte mii de Iudei au crezut; şi toţi sunt plini de râvnă pentru lege; FA 02:41 FA 02:47 FA 04:4 FA 05:14 FA 11:21 FA 11:24 1Co 09:20 |
21 şi ei au auzit despre tine că pe toţi Iudeii care trăiesc printre păgâni îi înveţi să se lepede de Moise, spunându-le să nu-şi taie împrejur copiii, nici să umble după datini. |
22 Deci, ce e de făcut? Fără'ndoială că mulţimea trebuie să se adune, fiindcă vor auzi că ai venit. |
23 Aşadar, fă ce-ţi spunem noi: Noi avem patru bărbaţi care au asupra lor o făgăduinţă c; |
24 ia-i pe aceştia, curăţeşte-te împreună cu ei şi plăteşte-le tu cheltuielile, pentru ca ei să-şi radă capul d; şi toţi vor cunoaşte că din cele ce-au auzit despre tine nimic nu este, ci că tu însuţi umbli după lege şi o păzeşti. |
25 Cât despre păgânii care au crezut, noi le-am scris rostindu-ne ca ei să se ferească de ceea ce este jertfit idolilor şi de sânge şi de animal sugrumat şi de desfrâu“. |
26 Atunci Pavel, luându-i cu el pe bărbaţii aceia, s'a curăţit împreună cu ei şi a doua zi a intrat în templu să aducă la cunoştinţă împlinirea zilelor curăţirii, când anume să fie adusă ofranda pentru fiecare din ei. e |
27 Şi când era să se împlinească cele şapte zile, Iudeii din Asia, văzându-l în templu, au întărâtat toată mulţimea şi au pus mâna pe el |
28 strigând: „Bărbaţi israeliţi, daţi ajutor! Acesta este omul care pe toţi de pretutindeni îi învaţă împotriva poporului şi a legii şi a locului acestuia; ba încă şi Elini a adus în templu şi a spurcat acest loc sfânt“. |
29 – Că ei îl văzuseră mai înainte'n cetate pe Trofim Efeseanul împreună cu el şi credeau că Pavel l-a adus în templu –. |
30 Şi s'a mişcat toată cetatea şi s'a făcut adunare de popor; şi punând mâna pe Pavel, l-au tras afară din templu şi îndată au închis porţile. |
31 Dar când căutau ei să-l omoare, a ajuns veste la tribunul cohortei f cum că tot Ierusalimul s'a tulburat. |
32 Acela, luând îndată oşteni şi sutaşi, a alergat la ei; iar ei, văzând pe tribun şi pe ostaşi, au încetat să-l mai bată pe Pavel. |
33 Atunci tribunul s'a apropiat, a pus mâna pe el şi a poruncit să fie legat cu două lanţuri; şi a'ntrebat cine este el şi ce-a făcut. |
34 Iar în mulţime unii strigau una, alţii alta; şi neputând el să cunoască adevărul din pricina zarvei, a poruncit să fie dus în tabără. |
35 Iar când a ajuns la trepte, a trebuit să fie purtat pe sus de ostaşi, din pricina întărâtării mulţimii, |
36 că mulţime de popor mergea după el, strigând: „Omoară-l!...“. |
37 Şi când acela a vrut să-l ducă'n tabără, Pavel i-a zis tribunului: „Îmi este îngăduit să-ţi spun ceva?“ Iar el a zis: „Ştii greceşte...!? |
38 nu eşti tu oare egipteanul care mai zilele trecute, s'a răsculat şi i-a scos în pustiu pe cei patru mii de ucigaşi?...“ g. |
39 Şi a zis Pavel: „Eu sunt iudeu din Tarsul Ciliciei, cetăţean al unui oraş care nu este neînsemnat. Te rog, dă-mi voie să-i vorbesc poporului“. |
40 Şi dându-i-se voie, Pavel a stat în picioare pe trepte şi i-a făcut poporului semn cu mâna. Şi s'a făcut o mare tăcere; şi el a vorbit în limba evreiască h, zicând: |
[ NT ] Noul Testament
[ FA ] Faptele Apostolilor
[ Cap. 22 ] | Pavel se apără în faţa Iudeilor din Ierusalim; mărturiseşte cum s'a convertit şi cum a fost trimis la neamuri. Pavel şi tribunul roman. |
1 „Bărbaţi, fraţi şi părinţi, ascultaţi acum apărarea mea faţă de voi!“ |
2 Şi auzind ei că le vorbea în limba evreiască, au făcut mai multă linişte; şi el le-a zis: |
3 „Eu sunt bărbat iudeu născut în Tarsul Ciliciei, dar crescut aici, în cetatea aceasta, unde la picioarele lui Gamaliel am învăţat în chip amănunţit legea părintească. Fiind eu plin de râvnă pentru Dumnezeu, aşa cum şi voi toţi sunteţi astăzi, |
4 de moarte-am prigonit această Cale a, legând şi predând la'nchisoare atât bărbaţi, cât şi femei, |
5 aşa cum însuşi arhiereul îmi dă mărturie, precum şi tot sfatul bătrânilor; de la care primind eu şi scrisori către fraţi, mergeam la Damasc pentru ca şi pe cei ce erau acolo să-i aduc legaţi la Ierusalim spre a fi pedepsiţi. |
6 Şi a fost că'n timp ce mergeam eu şi mă apropiam de Damasc, pe la amiază, deodată din cer o lumină mare a strălucit împrejurul meu b. |
7 Şi am căzut la pământ şi am auzit un glas zicându-mi: "Saule, Saule, de ce Mă prigoneşti?" |
8 Iar eu am răspuns: "Cine eşti, Doamne?" Zis-a către mine: "Eu sunt Iisus Nazarineanul, Cel pe Care tu Îl prigoneşti". |
9 Iar cei ce erau cu mine au văzut lumina şi s'au înfricoşat, dar glasul Celui ce-mi vorbea nu l-au auzit. |
10 Şi am zis: "Ce să fac, Doamne?" Iar Domnul mi-a zis: "Ridică-te şi mergi în Damasc şi acolo ţi se va spune despre toate cele ce ţi s'au rânduit să faci". |
11 Şi pentru că din pricina strălucirii acelei lumini nu mai vedeam, am venit în Damasc fiind dus de mână de către cei ce erau împreună cu mine. |
12 Iar un oarecare Anania, bărbat evlavios după lege, mărturisit de toţi Iudeii care erau în Damasc, |
13 a venit la mine şi, stându-mi alături, mi-a zis: Frate Saule, recapătă-ţi vederea! Şi eu în chiar ceasul acela l-am putut vedea. |
14 Iar el a zis: Dumnezeul părinţilor noştri pe tine de mai'nainte te-a ales, pentru ca voia Lui s'o cunoşti şi pe Cel-Drept să-L vezi şi din gura Sa să auzi; |
15 că'n faţa tuturor oamenilor Îi vei fi Lui martor despre cele ce ai văzut şi ai auzit. |
16 Şi acum, ce mai zăboveşti? Ridică-te şi botează-te şi spală-ţi păcatele, chemând numele Său. |
17 Şi când m'am întors la Ierusalim şi mă rugam în templu, mi s'a întâmplat să fiu în extaz |
18 şi să-L văd zicându-mi: «Grăbeşte-te şi ieşi repede din Ierusalim, pentru că ei nu vor primi mărturia ta despre Mine!» |
19 Şi eu am zis: «Doamne, ei ştiu bine că eu prin sinagogi îi duceam la'nchisoare şi-i băteam pe cei ce credeau în Tine; |
20 şi când se vărsa sângele lui Ştefan, ucenicul Tău, eram şi eu de faţă şi încuviinţam uciderea lui şi păzeam hainele celor ce-l ucideau...» |
21 Şi El mi-a zis: «Du-te, că Eu te voi trimite departe, la neamuri...»“. |
22 Dar ei pân'la acest cuvânt l-au ascultat; şi şi-au ridicat glasul, zicând: „Ia-l de pe pământ pe unul ca acesta!, că nu e vrednic să trăiască...“. |
23 Şi'n timp ce ei strigau aruncându-şi hainele şi azvârlind praf în aer, |
24 tribunul a poruncit să-l ducă în tabără, spunând să-l ia la cercetare cu biciul, ca să cunoască pentru care pricină strigau aşa împotriva lui. |
25 Iar când l-au întins în curele, Pavel a zis către sutaşul care sta în faţă: „Oare vă este îngăduit să biciuiţi un om roman c şi nejudecat?“ |
26 Şi auzind sutaşul, s'a dus la tribun să-i aducă la cunoştinţă şi i-a zis: „Ce-ai de gând să faci?, că omul acesta e roman...“. |
27 Şi tribunul a venit la el şi i-a zis: „Spune-mi, eşti roman?“ Iar el a zis: „Da“. |
28 Şi a răspuns tribunul: „Eu cu multă cheltuială am dobândit această cetăţenie...“. Dar Pavel a zis: „Iar eu o am prin naştere!“ d. |
29 Ca urmare, cei ce erau gata să-l ia la cercetare s'au îndepărtat îndată de el, iar tribunul s'a temut dac'a aflat că el e roman şi că a fost legat. |
30 Şi a doua zi, vrând el să cunoască adevărul, pentru ce anume era pârât de Iudei, l-a dezlegat şi a poruncit să se adune arhiereii şi tot sinedriul; şi aducându-l pe Pavel, l-a pus în faţa lor. |
[ NT ] Noul Testament
[ FA ] Faptele Apostolilor
[ Cap. 23 ] | Pavel în faţa sinedriului. Uneltirea Iudeilor împotriva lui Pavel. Apostolul e dus la Cezareea. |
1 Şi Pavel, uitându-se ţintă la sinedriu, a zis: „Bărbaţi fraţi, eu până'n ziua de astăzi am vieţuit înaintea lui Dumnezeu în toată conştiinţa cea bună...“. FA 03:4 FA 24:16 1Co 04:4 2Co 01:12 2Co 04:2 2Tim 01:3 Evr 13:18 |
2 Dar arhiereul Anania a le-a poruncit celor ce şedeau lângă el să-l bată peste gură. |
3 Atunci Pavel i-a zis: „Te va bate Dumnezeu pe tine, perete văruit b! Tu şezi aici să mă judeci după lege, şi'mpotriva legii porunceşti să mă bată?“ |
4 Iar cei ce stăteau lângă el au zis: „Îl ocărăşti tu pe arhiereul lui Dumnezeu?...“. |
5 Iar Pavel a zis: „Fraţilor, nu ştiam că este arhiereu; că scris este: Pe mai-marele poporului tău să nu-l vorbeşti de rău“. c |
6 Dar Pavel, ştiind că o parte sunt saduchei şi cealaltă farisei, a strigat în sinedriu: „Bărbaţi fraţi! Eu sunt fariseu, fiu de farisei. Pentru nădejdea în învierea morţilor sunt eu judecat!“ |
7 Şi când a grăit el acestea, neînţelegere s'a iscat între farisei şi saduchei, şi mulţimea s'a dezbinat; |
8 căci saducheii spun că nu este înviere, nici înger şi nici duh, dar fariseii le mărturisesc şi pe una, şi pe cealaltă. |
9 Şi strigăt mare s'a făcut; şi ridicându-se unii cărturari din partea fariseilor, se certau, zicând: „În omul acesta noi nu găsim nici un rău; iar dacă duh sau înger i-a vorbit, să nu ne împotrivim noi lui Dumnezeu!“ d. |
10 Deci făcându-se mare neînţelegere şi temându-se tribunul ca nu cumva Pavel să fie sfâşiat de ei, le-a poruncit ostaşilor să se coboare şi să-l smulgă din mijlocul lor şi să-l ducă în tabără. |
11 Iar în noaptea următoare, arătându-i-Se Domnul, i-a zis: „Îndrăzneşte, Pavele!, că precum ai mărturisit despre Mine la Ierusalim, aşa trebuie să mărturiseşti şi la Roma“. FA 18:19 FA 19:21 FA 27:24 FA 28:16 FA 28:23 Rm 01:11 2Tim 04:17 |
12 Iar când s'a făcut ziuă, Iudeii au făcut sfat împotriva lui şi s'au legat cu blestem, zicând că nici nu vor mânca şi nici nu vor bea până nu-l vor ucide pe Pavel. |
13 Şi cei care făcuseră între ei acest jurământ erau mai mult de patruzeci; |
14 şi ducându-se ei la arhierei şi la bătrâni, au zis: „Noi ne-am legat cu blestem să nu gustăm nimic până ce nu-l vom ucide pe Pavel; |
15 aşadar, acum voi împreună cu sinedriul faceţi-i cunoscut tribunului să-l coboare mâine la voi, ca având să cercetaţi mai cu de-amănuntul cele despre el; iar noi suntem gata să-l ucidem înainte ca el să se apropie“. |
16 Dar fiul surorii lui Pavel, auzind de această uneltire, s'a dus şi a intrat în tabără şi i-a dat de veste lui Pavel. |
17 Şi Pavel l-a chemat pe unul din sutaşi şi i-a zis: „Du-l pe tânărul acesta la tribun, că are să-i aducă ceva la cunoştinţă“. |
18 Iar acela l-a luat şi l-a dus la tribun şi a zis: „Chemându-mă pe mine Pavel, cel legat, m'a rugat să-l aduc la tine pe acest tânăr, că are să-ţi spună ceva“. |
19 Iar tribunul l-a luat de mână, s'a dus cu el deoparte şi l-a întrebat: „Ce ai să-mi aduci la cunoştinţă?“ |
20 Iar el a zis că „s'au înţeles Iudeii să te roage ca mâine să-l cobori pe Pavel la sinedriu, ca având ei să cerceteze mai cu de-amănuntul despre el; |
21 dar tu să nu te'ncrezi în ei; că dintre ei îl pândesc mai mult de patruzeci de bărbaţi care s'au legat cu blestem să nu mănânce şi nici să nu bea până nu-l vor ucide; şi acum ei sunt gata, aşteptând făgăduinţa ta“. |
22 Ca urmare, tribunul i-a dat drumul tânărului, poruncindu-i: „Să nu spui la nimeni că mi-ai făcut cunoscute acestea!“ |
23 Şi chemând la el pe doi dintre sutaşi, le-a zis: „De la ceasul al treilea din noapte e ţineţi gata două sute de ostaşi, şaptezeci de călăreţi şi două sute de suliţaşi, ca să meargă până la Cezareea; |
24 şi să se aducă şi animale de povară f, ca să-l pună pe Pavel la mijloc şi să-l ducă teafăr la procuratorul Felix“ g. |
25 Şi a scris o scrisoare având acest cuprins: |
26 „Claudius Lysias, preaputernicului procurator Felix, salutare! |
27 Pe acest bărbat, prins de Iudei şi având să fie ucis de ei, aflând eu că e roman, m'am dus cu oaste şi l-am scos. |
28 Şi vrând să ştiu pricina pentru care îl învinuiesc, l-am coborât la sinedriul lor. |
29 Şi am aflat că este învinuit pentru întrebări din legea lor, dar fără să aibă vreo vină vrednică de moarte sau de lanţuri. |
30 Şi dându-mi-se de veste că împotriva acestui bărbat va să fie o cursă din partea Iudeilor, de'ndată l-am trimis la tine, poruncindu-le şi pârâşilor săi să spună înaintea ta cele ce au asupră-i. Fii sănătos!“ |
31 Aşadar, ostaşii l-au luat pe Pavel, aşa cum li se poruncise, şi l-au adus noaptea la Antipatrida. |
32 Iar a doua zi, lăsându-i pe călăreţi să meargă cu el, s'au întors la tabără. |
33 Şi dac'au intrat ei în Cezareea, i-au dat procuratorului scrisoarea şi i l-au înfăţişat şi pe Pavel. |
34 Şi citind procuratorul, l-a întrebat din ce provincie este; şi aflând că este din Cilicia, |
35 a zis: „Te voi asculta când vor veni şi pârâşii tăi“. Şi a poruncit să fie păzit în pretoriul lui Irod. |