[ NT ] Noul Testament
[ 1Co ] Epistola Întâi către Corinteni
[ Cap. 10 ] | Feriţi-vă de idolatrie! Pe toate săle faceţi spre slava lui Dumnezeu. |
1 Căci nu voiesc, fraţilor, ca voi să nu ştiţi că părinţii noştri au fost toţi sub nor şi toţi au trecut prin mare |
2 şi'ntru Moise a toţi s'au botezat în nor şi în mare |
3 şi toţi au mâncat aceeaşi mâncare duhovnicească b Ies 16:4 Ies 16:15 Ies 16:35 Dt 08:3 Dt 08:16 Ps 077:24-29 Sol 16:20 In 06:31 In 06:49 |
4 şi toţi aceeaşi băutură duhovnicească au băut c – pentru că beau din duhovniceasca piatră care-i urma, iar piatra era Hristos d. Ies 17:6 Nm 20:11 Ps 077:15-16 Ps 104:41 Is 48:21 Za 09:15 Sol 11:4 |
5 Dar cei mai mulţi din ei nu I-au plăcut lui Dumnezeu, căci au căzut în pustie e. Nm 14:16 Nm 14:23 Nm 14:29-30 Nm 26:65 Ps 077:31 Za 01:5 Evr 03:17 Iuda 01:5 |
6 Şi aceste pilde f pentru noi s'au făcut, ca să nu poftim la cele rele, aşa cum au poftit aceia. |
7 Nici închinători la idoli să nu vă faceţi, ca unii din ei; precum este scris: A şezut poporul să mănânce şi să bea şi s'au sculat să joace; |
8 nici să nu ne desfrânăm, aşa cum s'au desfrânat unii din ei şi'ntr'o singură zi au căzut douăzeci şi trei de mii; |
9 nici să-L ispitim pe Domnul, aşa cum L-au ispitit unii din ei şi au pierit de şerpi; Nm 21:5-6 Ps 077:18 Ps 105:14 Sol 16:5 Sol 16:6 Mt 04:7 Lc 04:12 FA 05:9 |
10 nici să cârtiţi, aşa cum au cârtit unii din ei, şi nimiciţi au fost de către Nimicitor g. Ies 16:7 Nm 14:2 Nm 14:36-37 Nm 16:41-49 Ps 105:25-27 Sol 01:11 Sir 45:19 FA 05:9 Flp 02:14 Evr 03:11 Evr 03:17 |
11 Şi toate acestea li s'au întâmplat lor ca pilde şi au fost scrise spre povăţuirea noastră, a celor care-am ajuns sfârşiturile veacurilor h. |
12 Prin urmare, cel căruia i se pare că stă'n picioare să ia seama să nu cadă. |
13 Ispită i nu v'a cuprins decât la măsura omenească. Dar credincios este Dumnezeu j, Care nu va îngădui să fiţi ispitiţi mai mult decât vă stă'n putere, ci odată cu ispita vă va aduce şi calea de a ieşi din ea, ca s'o puteţi răbda. Dt 07:9 Iov 06:12 Lc 11:4 1Co 01:9 1Tes 05:24 1Ptr 04:11 2Ptr 02:9 |
14 De aceea, iubiţii mei, fugiţi de închinarea la idoli. |
15 Ca unor înţelepţi vă vorbesc; judecaţi voi ce vă spun. |
16 Paharul binecuvântării pe care noi îl binecuvântăm, nu este oare împărtăşirea cu Sângele lui Hristos? Pâinea pe care noi o frângem, nu este oare împărtăşirea cu Trupul lui Hristos? |
17 De vreme ce este o singură Pâine, noi, cei mulţi, un singur trup suntem, fiindcă toţi dintr'o singură Pâine ne împărtăşim. |
18 Priviţi-l pe Israel cel după trup: Cei ce mănâncă jertfele, nu sunt ei oare părtaşi altarului? |
19 Ce vreau să spun?: că ceea ce i s'a jertfit idolului este ceva?, sau că idolul este ceva? |
20 Nu, ci doar că ceea ce jertfesc păgânii, jertfesc demonilor şi nu lui Dumnezeu. Şi eu nu vreau ca voi să deveniţi părtaşi ai demonilor. |
21 Nu puteţi bea paharul Domnului şi paharul demonilor; nu vă puteţi împărtăşi din masa Domnului şi din masa demonilor. |
22 Oare vrem să stârnim gelozia lui Dumnezeu k? Suntem noi mai tari decât El?... |
23 Toate-mi sunt îngăduite, dar nu toate folosesc. Toate-mi sunt îngăduite, dar nu toate zidesc. |
24 Nimeni să nu caute pe ale sale, ci fiecare pe ale celuilalt. |
25 Mâncaţi tot ce se vinde în măcelărie, fără să puneţi întrebări pe temei de conştiinţă, |
26 căci al Domnului e pământul şi plinirea lui. |
27 Dacă cineva dintre necredincioşi vă cheamă la masă şi vreţi să vă duceţi, mâncaţi orice vă este pus înainte, fără să puneţi nici o întrebare pe temei de conştiinţă. |
28 Dar dacă cineva vă va spune: Aceasta este din jertfa idolilor!, să nu mâncaţi, din pricina celui ce v'a spus şi pe temei de conştiinţă – |
29 dar conştiinţa, zic eu, nu a ta, ci a celuilalt; căci de ce să fie libertatea mea judecată de o altă conştiinţă l? |
30 Dacă eu sunt părtaş întru a da mulţumire m, de ce să fiu defăimat pentru ceea ce mulţumesc? |
31 Aşa că: ori de mâncaţi, ori de beţi, ori altceva de faceţi, toate spre slava lui Dumnezeu să le faceţi. |
32 Nu le fiţi poticnire nici Iudeilor, nici Elinilor, nici Bisericii lui Dumnezeu, |
33 aşa cum şi eu tuturor le plac întru toate, necăutând folosul meu, ci pe al celor mulţi, pentru ca ei să se mântuiască. |
[ NT ] Noul Testament
[ 1Co ] Epistola Întâi către Corinteni
[ Cap. 11 ] | Ţinuta femeii la slujbele religioase. Necuviinţe ale Corintenilor la Cina Domnului. Întemeierea Cinei Domnului. Împărtăşirea în stare de nevrednicie. |
1 Fiţi următori ai mei, aşa cum şi eu sunt al lui Hristos a. |
2 Fraţilor, vă laud că'ntru toate vă aduceţi aminte de mine şi păstraţi predaniile aşa cum vi le-am predat eu b. |
3 Vreau însă ca voi să ştiţi că Hristos este capul oricărui bărbat, iar capul femeii este bărbatul, iar capul lui Hristos este Dumnezeu c. |
4 Orice bărbat care se roagă sau profetizează d având capul acoperit, îşi face capul de ruşine; |
5 iar orice femeie care se roagă sau profetizează cu capul neacoperit, îşi face capul de ruşine – căci tot una este ca şi cum ar fi rasă. |
6 Că dacă o femeie nu se acoperă cu văl, atunci să se tundă! Dar dacă pentru o femeie e ruşinos să se tundă ori să se radă, atunci să-şi pună văl! |
7 Bărbatul nu trebuie să-şi acopere capul, de vreme ce el este chip şi slavă a lui Dumnezeu; dar femeia este slava bărbatului |
8 – pentru că nu bărbatul este din femeie, ci femeia din bărbat, |
9 şi pentru că nu bărbatul a fost zidit pentru femeie, ci femeia pentru bărbat e –. |
10 De aceea femeia este datoare să aibă văl f pe capul său, de dragul îngerilor g. |
11 Totuşi, întru Domnul nici femeia fără bărbat şi nici bărbatul fără femeie, |
12 fiindcă aşa cum femeia este din bărbat, tot astfel şi bărbatul este prin femeie; şi toate sunt de la Dumnezeu. |
13 Judecaţi voi înşivă: E cuviincios oare ca o femeie să se roage lui Dumnezeu cu capul descoperit? |
14 Oare nu însăşi firea vă învaţă că pentru bărbat e ruşinos dacă-şi poartă părul lung, |
15 în timp ce dacă femeia-şi poartă părul lung e spre slava ei? Căci părul i-a fost dat ca acoperământ. |
16 Iar dacă i se pare cuiva că pentru asta trebuie să se certe, noi nu avem un astfel de obicei, şi nici Bisericile lui Dumnezeu h. |
17 Dar aceasta poruncindu-vă eu vouă, nu vă laud; că voi vă adunaţi nu spre mai bine, ci spre mai rău. |
18 Fiindcă'n primul rând aud – şi'n parte cred – că atunci când vă adunaţi ca Biserică i, între voi sunt dezbinări. |
19 Căci între voi trebuie să fie şi eresuri, pentru ca să se vădească'ntre voi cei încercaţi. |
20 Aşadar, când vă adunaţi laolaltă, nu e Cina Domnului aceea pe care o mâncaţi, |
21 că fiecare o ia'nainte să mănânce de'ndată ce s'a aşezat la masă, şi unul e flămând în timp ce altul se îmbată j. |
22 Oare n'aveţi voi case ca să mâncaţi şi să beţi? Sau dispreţuiţi Biserica lui Dumnezeu şi-i ruşinaţi pe cei ce nu au? Ce să vă spun? Să vă laud? Întru aceasta nu vă laud. |
23 Fiindcă eu de la Domnul am primit ceea ce v'am predat şi vouă: Că Domnul Iisus, în noaptea în care a fost vândut, a luat pâine |
24 şi, mulţumind, a frânt şi a zis: „Luaţi, mâncaţi; acesta este Trupul Meu Cel ce se frânge pentru voi. Aceasta să faceţi spre pomenirea Mea“. |
25 Asemenea şi paharul după cină, zicând: „Acest pahar este Legea k cea Nouă întru Sângele Meu. Aceasta să faceţi oridecâteori veţi bea, spre pomenirea Mea“. Ies 24:6-8 Ir 31:31 Ir 32:40 Za 09:11 Mt 26:26-28 Mc 14:22-24 Lc 22:19-20 2Co 03:6 Evr 08:8-13 |
26 Fiindcă de câte ori veţi mânca pâinea aceasta şi veţi bea paharul acesta, moartea Domnului o vestiţi până când El va veni. |
27 Astfel, oricine va mânca pâinea sau va bea paharul Domnului cu nevrednicie, vinovat va fi faţă de Trupul şi de Sângele Domnului. |
28 Să se cerceteze dar omul pe sine, şi aşa să mănânce din Pâine şi să bea din Pahar. |
29 Căci cel ce mănâncă şi bea cu nevrednicie, osândă îşi mănâncă şi bea, nesocotind Trupul Domnului. |
30 De aceea sunt mulţi dintre voi neputincioşi şi bolnavi şi mulţi au murit. |
31 Că dacă ne-am judeca noi înşine, nu am mai fi judecaţi; |
32 dar când ne judecă Domnul, ni se dă o pedeapsă, ca să nu fim osândiţi împreună cu lumea. |
33 De aceea, fraţii mei, când vă adunaţi ca să mâncaţi, aşteptaţi-vă unii pe alţii. |
34 Iar dacă cuiva îi este foame, să mănânce acasă, ca să nu vă adunaţi spre osândă. Cât despre celelalte, le voi rândui când voi veni. |
[ NT ] Noul Testament
[ 1Co ] Epistola Întâi către Corinteni
[ Cap. 12 ] | Darurile duhovniceşti. Multe mădulare, un singur trup. |
1 Iar în ceea ce priveşte darurile duhovniceşti, nu vreau, fraţilor, ca voi să fiţi în necunoştinţă. |
2 Voi ştiţi că la vremea când eraţi păgâni vă duceaţi la idolii cei necuvântători ca şi cum aţi fi fost nişte apucaţi a. |
3 De aceea vă fac cunoscut că nimeni grăind în Duhul lui Dumnezeu nu zice: Anatema fie Iisus!, şi nimeni nu poate să zică: Domn este Iisus!, decât întru Duhul Sfânt. |
4 Sunt felurimi de daruri duhovniceşti b, dar e Acelaşi Duh; |
5 şi sunt felurimi de slujiri, dar e Acelaşi Domn; |
6 şi felurimi de lucrări sunt, dar Acelaşi Dumnezeu este Cel care pe toate în toţi le lucrează c. |
7 Şi arătarea d Duhului i se dă fiecăruia spre folosul tuturor. |
8 Unuia i se dă prin Duhul cuvânt de înţelepciune; iar altuia, cuvânt de cunoaştere, potrivit Aceluiaşi Duh; |
9 şi unuia într'Acelaşi Duh i se dă credinţă; iar altuia, darurile vindecărilor, într'Acelaşi Duh; |
10 unuia, faceri de minuni; iar altuia, profeţie; unuia, deosebirea duhurilor; iar altuia, felurimea limbilor; iar altuia, tălmăcirea limbilor. |
11 Şi pe toate acestea Unul şi Acelaşi Duh le lucrează, fiecăruia în parte împărţindu-i după cum vrea El. |
12 Că după cum trupul este unul şi are multe mădulare, dar toate mădularele trupului, deşi multe, sunt un trup, aşa-i şi cu Hristos. |
13 Pentru că noi toţi într'un Duh ne-am botezat, pentru ca să fim un singur trup – fie Iudei, fie Elini, fie robi, fie liberi – şi toţi la un Duh ne-am adăpat. |
14 Că nici trupul nu este un singur mădular, ci multe. |
15 Dacă piciorul ar zice: Pentru că nu sunt mână, eu nu sunt din trup!, asta nu'nseamnă că el nu e din trup; |
16 şi dacă urechea ar zice: Pentru că nu sunt ochi, eu nu sunt din trup!, asta nu'nseamnă că ea nu e din trup. |
17 Şi dacă întregul trup ar fi ochi, unde-ar fi auzul? şi dacă ar fi pe de-a'ntregul auz, unde-ar fi mirosul? |
18 Dar aşa cum e, Dumnezeu a pus mădularele în trup, pe fiecare din ele, aşa cum a vrut El. |
19 Dacă ele toate ar fi un singur mădular, unde-ar fi trupul? |
20 Dar aşa cum e, sunt multe mădulare, dar un singur trup. |
21 Şi nu poate ochiul să-i zică mâinii: N'am nevoie de tine!; sau, tot aşa, capul să le zică picioarelor: N'am nevoie de voi! |
22 Dimpotrivă, cu mult mai mult: mădularele trupului socotite a fi mai slabe, ele sunt mai trebuincioase; |
23 şi pe cele ce ni se par că sunt mai de necinste ale trupului, pe acelea cu mai multă cinstire le încingem, şi cele necuviincioase ale noastre au parte de mai multă cuviinţă, |
24 de care cele cuviincioase ale noastre nu au nevoie. Dar Dumnezeu a întocmit astfel trupul, dând mai multă cinstire celui căruia îi lipseşte, |
25 ca să nu fie dezbinare în trup, ci mădularele să se îngrijească deopotrivă unele de altele. |
26 Şi dacă un mădular suferă, toate mădularele suferă cu el; şi dacă un mădular este slăvit, toate mădularele se bucură cu el. |
27 Iar voi sunteţi trupul lui Hristos, şi mădulare fiecare în parte. In 15:5 Rm 12:5 1Co 06:15 1Co 10:17 Ef 01:22-23 Ef 05:30 Col 03:15 |
28 Şi pe unii i-a pus Dumnezeu în Biserică: întâi, apostoli; al doilea, profeţi; al treilea, învăţători... Apoi sunt minunile, apoi darurile vindecărilor, ajutorările, cârmuirile, felurimea limbilor. |
29 Oare toţi sunt apostoli? oare toţi sunt profeţi? oare toţi sunt învăţători? oare toţi fac minuni? |
30 oare toţi au darurile vindecărilor? oare toţi vorbesc în limbi? oare toţi pot să tălmăcească?... |
31 Râvniţi însă la darurile cele mai bune. Şi-am să v'arăt acum o cale şi mai înaltă: |
[ NT ] Noul Testament
[ 1Co ] Epistola Întâi către Corinteni
[ Cap. 13 ] | Iubirea. |
1 De-aş grăi în limbile oamenilor şi ale îngerilor, dar dacă n'am iubire a făcutu-m'am aramă sunătoare şi chimval zăngănitor b. |
2 Şi de-aş avea darul profeţiei şi de-aş cunoaşte toate tainele şi toată ştiinţa şi de-aş avea credinţa toată să pot muta şi munţii, dar dacă n'am iubire, nimic nu sunt. |
3 Şi toate averile mele de le-aş împărţi şi trupul meu de mi l-aş da să-l ardă, dar dacă n'am iubire, nimic nu-mi foloseşte. |
4 Iubirea rabdă'ndelung; iubirea se dăruie, ea nu invidiază; ea nu se trufeşte, nu se îngâmfă; |
5 ea nu se poartă cu necuviinţă, nu-şi caută pe ale sale, nu se întărâtă, nu ţine'n seamă răul, |
6 nu se bucură de nedreptate, ci de adevăr se bucură; |
7 pe toate le suferă, pe toate le crede, pe toate le nădăjduieşte, pe toate le rabdă; |
8 iubirea niciodată nu se trece. Fie ele profeţiile: pieri-vor; fie ele limbile: înceta-vor; fie ea ştiinţa: pieri-va. |
9 Că'n parte cunoaştem şi'n parte profeţim. |
10 Dar când va veni ceea ce-i desăvârşit, atunci ceea ce-i în parte se va desfiinţa. |
11 Când eram copil, vorbeam ca un copil, gândeam ca un copil, judecam ca un copil; dar când am devenit bărbat, le-am desfiinţat pe cele ale copilului. |
12 Căci acum vedem prin oglindă c, ca'n ghicitură; dar atunci, faţă către faţă. Acum cunosc în parte; atunci însă deplin voi cunoaşte, aşa cum şi eu deplin sunt cunoscut. |
13 Şi acum rămân: credinţa, nădejdea, iubirea, acestea trei d; dar cea mai mare din ele este iubirea. |
[ NT ] Noul Testament
[ 1Co ] Epistola Întâi către Corinteni
[ Cap. 14 ] | Limbile şi profeţia. Toate, făcute cu rânduială. |
1 Urmăriţi iubirea a şi râvniţi la darurile duhovniceşti, dar mai ales la acela de a profetiza b |
2 Pentru că cel ce vorbeşte într'o limbă c nu oamenilor le vorbeşte, ci lui Dumnezeu; căci nimeni nu-l înţelege, dar el în duh grăieşte taine. |
3 Dimpotrivă, cel ce profetizează le vorbeşte oamenilor: spre zidire, îndemn şi mângâiere. |
4 Cel ce grăieşte într'o limbă, pe sine însuşi se zideşte; dar cel ce profetizează, zideşte Biserica. |
5 Eu pe toţi vă vreau să grăiţi în limbi, dar cu mult mai mult să profetizaţi. Cel ce profetizează e mai mare decât cel ce grăieşte'n limbi, în afară numai dacă acesta şi tălmăceşte, pentru ca Biserica să primească zidire. |
6 Iar acum, fraţilor, dac'aş veni la voi grăind în limbi, de ce folos v'aş fi dacă nu vă vorbesc: fie'ntru descoperire, fie'ntru cunoştinţă, fie'ntru profeţie, fie'ntru învăţătură? |
7 Căci aşa cum instrumentele muzicale d – fie flaut, fie ţiteră: de nu vor scoate sunete deosebite, cum se va cunoaşte care este din flaut sau care este din ţiteră?; |
8 şi dacă trâmbiţa va scoate un sunet fără semn e, cine se va pregăti de război?, |
9 aşa şi voi: Dacă prin limba voastră nu veţi scoate cuvânt lesne de'nţeles, cum se va cunoaşte ce-aţi grăit? Veţi vorbi în vânt. |
10 În lume sunt nu ştiu câte feluri de limbi, dar nici una din ele nu-i fără semn f. |
11 Deci, dacă nu voi şti înţelesul semnului, eu voi fi barbar g pentru cel ce vorbeşte, iar cel ce vorbeşte va fi barbar pentru mine. |
12 Aşa şi voi, de vreme ce râvniţi la daruri duhovniceşti, căutaţi să le aveţi cu prisosinţă spre zidirea Bisericii. |
13 De aceea, cel ce grăieşte într'o limbă să se roage ca să şi poată tălmăci. |
14 Că dacă mă rog într'o limbă, duhul meu se roagă, dar mintea mea e neroditoare h. |
15 Atunci, ce-am să fac?: Mă voi ruga cu duhul, dar mă voi ruga şi cu mintea; voi cânta cu duhul, dar voi cânta şi cu mintea. |
16 Altfel, dacă tu vei binecuvânta i cu duhul, cum va zice Amin după mulţumirea ta cel ce stă'n locul omului de rând j, de vreme ce el nu ştie ce zici? |
17 Căci tu, într'adevăr, tu mulţumeşti bine, dar celălalt nu se zideşte. |
18 Mulţumesc Dumnezeului meu că vorbesc în limbi mai mult decât voi toţi; |
19 dar în Biserică vreau să grăiesc cinci cuvinte cu mintea mea, ca să-i învăţ şi pe alţii, decât zece mii de cuvinte într'o limbă oarecare. |
20 Fraţilor, nu fiţi copii în gândire; în răutate, da, fiţi prunci, dar în gândire fiţi desăvârşiţi. |
21 În lege este scris: Grăi-voi acestui popor în alte limbi şi prin buzele altora, şi nici aşa nu Mă vor asculta, zice Domnul. |
22 Aşa că limbile sunt semn nu pentru cei credincioşi, ci pentru cei necredincioşi; dar profeţia, nu pentru cei necredincioşi, ci pentru cei credincioşi. |
23 Deci, dacă Biserica toată s'ar aduna laolaltă şi toţi ar vorbi în limbi şi ar intra neştiutori sau necredincioşi, oare nu vor zice că sunteţi nebuni? |
24 Dar dacă toţi ar profetiza şi ar intra un necredincios sau un neştiutor k, el este dovedit de toţi, judecat de toţi, |
25 cele ascunse ale inimii lui se dau pe faţă şi astfel, căzând el cu faţa la pământ, I se va închina lui Dumnezeu mărturisind că Dumnezeu este într'adevăr întru voi. |
26 Aşadar, fraţilor, ce trebuie făcut?: Când vă adunaţi împreună, fiecare din voi are o cântare, are o învăţătură, are o descoperire, are o limbă, are o tălmăcire: toate spre zidire să se facă. |
27 Dacă se grăieşte într'o limbă, să fie câte doi sau cel mult trei şi să grăiască pe rând, iar unul să tălmăcească; |
28 iar dacă nu se află tălmăcitor, atunci să tacă'n Biserică şi să-şi grăiască numai lui şi lui Dumnezeu. |
29 Profeţii să vorbească doi sau trei, iar ceilalţi să judece l. |
30 Iar dacă altuia care şade i se va descoperi ceva, cel dintâi să tacă. |
31 Fiindcă toţi puteţi profetiza, unul câte unul, aşa ca toţi să înveţe şi toţi să se mângâie. |
32 Şi duhurile profeţilor li se supun profeţilor, |
33 pentru că Dumnezeu nu este al neorânduielii, ci al păcii. Ca în toate Bisericile sfinţilor m, |
34 femeile voastre să tacă'n adunările bisericeşti; fiindcă lor nu le este îngăduit să vorbească, ci să se supună, aşa cum spune şi legea. Fc 03:16 Mc 16:17 1Co 11:3 Ef 05:22 Col 03:18 1Tim 02:12 Tit 02:5 |
35 Iar dacă vor să înveţe ceva, să-i întrebe pe bărbaţii lor acasă, căci este ruşinos ca femeile să vorbească'n Biserică. |
36 Oare de la voi a ieşit cuvântul lui Dumnezeu?, sau numai până la voi a ajuns? |
37 Dacă i se pare cuiva că este profet sau om duhovnicesc, să recunoască faptul că ceea ce vă scriu eu e o poruncă a Domnului. |
38 Dar dacă cineva nu vrea să ştie, să nu ştie!... |
39 Prin urmare, fraţii mei, râvniţi a profetiza şi nu opriţi să se grăiască'n limbi; |
40 dar toate să se facă'n cuviinţă şi după rânduială. |
[ NT ] Noul Testament
[ 1Co ] Epistola Întâi către Corinteni
[ Cap. 15 ] | Învierea lui Hristos. Învierea morţilor. Cum vor învia trupurile. |
1 Vă aduc însă aminte, fraţilor, de Evanghelia pe care v'am binevestit-o, pe care aţi şi primit-o, întru care şi staţi cu tărie, |
2 prin care şi sunteţi mântuiţi dacă o ţineţi cu tărie aşa cum v'am binevestit-o eu; dacă nu, în zadar aţi crezut. |
3 Căci înainte de toate v'am predat ceea ce şi eu am primit: că Hristos a murit pentru păcatele noastre, potrivit Scripturilor, Ps 021:6 Is 53:8-9 Dn 09:24 Za 13:7 Mt 26:24 1Co 02:2 1Tes 04:14 |
4 că a fost îngropat şi că a înviat a treia zi, după Scripturi a; Ps 015:10 Is 53:11 Os 06:2 Iona 02:1 Mt 12:19 Mt 12:40 Lc 24:34 In 20:9 FA 02:24-32 1Tes 04:14 2Tim 02:8 |
5 şi că i S'a arătat lui Chefa, apoi celor doisprezece; Mt 28:7 Mt 28:16-17 Mc 16:14 Lc 24:34 Lc 24:36 In 20:19 In 21:1 |
6 după aceea S'a arătat în acelaşi timp la peste cinci sute de fraţi – dintre care cei mai mulţi trăiesc până astăzi, iar unii au adormit –; |
7 după aceea i S'a arătat lui Iacob, apoi tuturor apostolilor; |
8 iar la urma tuturor, ca unui născut înainte de vreme b, mi S'a arătat şi mie. |
9 Căci eu sunt cel mai mic dintre apostoli; nici nu sunt vrednic să mă numesc apostol, pentru că am prigonit Biserica lui Dumnezeu. |
10 Dar prin harul lui Dumnezeu sunt ceea ce sunt, şi harul Său care este în mine n'a fost în zadar; dimpotrivă, m'am ostenit mai mult decât ei toţi – dar nu, nu eu, ci harul lui Dumnezeu care este în mine. 1Co 03:10 2Co 06:1 2Co 11:5 2Co 11:23 Ef 03:7-8 Flp 02:13 Col 01:29 1Tim 01:14 |
11 Prin urmare, ori că sunt eu, ori că sunt ei, noi aşa propovăduim şi voi aşa aţi crezut. |
12 Iar dacă se propovăduieşte că Hristos a înviat din morţi, atunci cum de zic unii dintre voi că nu există înviere a morţilor c? |
13 Dacă nu există înviere a morţilor, atunci nici Hristos n'a înviat. |
14 Iar dacă Hristos n'a înviat, atunci zadarnică este propovăduirea noastră, zadarnică e şi credinţa voastră. |
15 Ba încă ne aflăm şi martori mincinoşi ai lui Dumnezeu, pentru că împotriva lui Dumnezeu am mărturisit că El L-a înviat pe Hristos, pe Care deci nu L-a înviat, de vreme ce morţii nu învie. |
16 Că dacă morţii nu învie, atunci nici Hristos n'a înviat. |
17 Iar dacă Hristos n'a înviat, zadarnică vă este credinţa, voi sunteţi încă în păcatele voastre. |
18 Şi atunci, şi cei ce au adormit întru Hristos au pierit. |
19 Iar dacă noi numai pentru viaţa aceasta nădăjduim în Hristos, suntem mai de plâns decât toţi oamenii. |
20 Dar nu!: Hristos a înviat din morţi, pârgă celor adormiţi d. FA 26:23 1Co 06:14 1Co 11:30 2Co 04:14 1Tes 04:14 2Tim 02:8 Col 01:18 Ap 01:5 |
21 Că de vreme ce printr'un om a venit moartea, tot printr'un om a venit şi învierea morţilor. |
22 Că după cum toţi mor în Adam, tot aşa toţi vor învia întru Hristos. |
23 Dar fiecare în ceata sa: Hristos, ca pârgă; apoi cei ai lui Hristos, la Venirea Lui. |
24 Apoi vine sfârşitul, când Domnul Îi va preda lui Dumnezeu-şi-Tatăl împărăţia, când va desfiinţa toată domnia şi toată stăpânirea şi toată puterea e. |
25 Căci El trebuie să împărăţească până ce-Şi va pune pe toţi vrăjmaşii sub picioarele Sale. Ps 109:1 Dn 07:26 Mt 22:44 Mc 12:36 FA 02:34-35 Evr 01:13 Evr 10:13 Ap 12:5 |
26 Cel din urmă vrăjmaş care va fi nimicit este moartea; |
27 căci pe toate I le-a supus sub picioarele Sale. Dar când spune că toate I-au fost supuse Lui, e limpede că în afară de Cel care I le-a supus Lui pe toate. |
28 Iar când toate-I vor fi supuse Lui, atunci şi Fiul I Se va supune Celui care I le-a supus Lui pe toate, pentru ca Dumnezeu să fie totul întru toate. |
29 Altminteri, ce vor face aceia care se botează pentru morţi f? Dacă morţii nicidecum nu învie, de ce se mai botează pentru ei? |
30 Şi noi, noi de ce mai înfruntăm primejdia'n tot ceasul? |
31 Eu mor în fiecare zi!; v'o jur, fraţilor, pe lauda'ntru voi pe care o am întru Hristos Iisus, Domnul nostru! |
32 Dacă'n planul omenesc m'am luptat eu cu fiarele'n Efes g, care-mi e folosul? Dacă morţii nu învie, să bem şi să mâncăm, căci mâine vom muri!... |
33 Nu vă lăsaţi înşelaţi: „Tovărăşiile rele strică obiceiurile bune h“. |
34 Treziţi-vă cum se cuvine şi nu păcătuiţi. Căci unii n'au cunoştinţă de Dumnezeu; o spun spre ruşinea voastră. |
35 Dar va zice careva: Cum învie morţii? şi cu ce trup vin i? |
36 Nebun ce eşti! Ceea ce semeni tu nu capătă viaţă dacă nu moare. |
37 Şi ceea ce semeni tu nu este trupul ce va să fie, ci un bob gol-goluţ, fie de grâu, fie de altceva din celelalte; |
38 iar Dumnezeu îi dă un trup aşa cum vrea El, fiecărei seminţe un trup. |
39 Nu toate trupurile carnale sunt acelaşi trup carnal, ci unul este trupul carnal al oamenilor şi altul este trupul carnal al dobitoacelor şi altul este trupul carnal al păsărilor şi altul este trupul carnal al peştilor. |
40 Sunt şi trupuri cereşti şi trupuri pământeşti; dar una este slava celor cereşti şi alta a celor pământeşti. |
41 Una este strălucirea soarelui şi alta strălucirea lunii şi alta strălucirea stelelor; căci stea de stea se deosebeşte în strălucire. |
42 Aşa-i şi cu învierea morţilor: Se seamănă întru stricăciune, învie întru nestricăciune; |
43 se seamănă întru necinste, învie întru slavă; se seamănă întru slăbiciune, învie întru putere; |
44 se seamănă trup firesc, învie trup duhovnicesc. Dacă există trup firesc, există şi trup duhovnicesc, |
45 aşa cum este scris: Făcutu-s'a omul cel dintâi, Adam, întru suflet viu; Adam cel de pe urmă j, cu duh făcător de viaţă. Fc 02:7 In 06:63 Rm 05:14 Rm 05:18 2Co 03:6 2Co 03:17 Flp 03:21 |
46 Dar nu cel duhovnicesc este întâi, ci cel firesc, apoi cel duhovnicesc. |
47 Omul cel dintâi este din pământ, pământesc; omul cel de-al doilea este din cer. |
48 Precum cel pământesc, aşa şi cei pământeşti; şi precum Cel ceresc, aşa şi cei cereşti. |
49 Şi după cum am purtat chipul celui pământesc, vom purta şi chipul Celui ceresc k. |
50 Pe aceasta însă v'o spun eu vouă, fraţilor: Carnea şi sângele nu pot moşteni împărăţia lui Dumnezeu, nici stricăciunea nu moşteneşte nestricăciunea. |
51 Iată, taină vă spun vouă: Nu toţi vom muri, dar toţi ne vom schimba, |
52 deodată, într'o clipire de ochi, la trâmbiţa de apoi. Căci trâmbiţa va suna şi morţii vor învia nestricăcioşi, iar noi ne vom schimba. |
53 Căci trebuie ca fiinţa aceasta stricăcioasă să se îmbrace în nestricăciune şi fiinţa aceasta muritoare să se îmbrace în nemurire. |
54 Iar când fiinţa aceasta stricăcioasă se va îmbrăca în nestricăciune şi fiinţa aceasta muritoare se va îmbrăca în nemurire, atunci va fi cuvântul care este scris: Înghiţitu-s'a moartea'ntru biruinţă. |
55 Unde-ţi este, moarte, biruinţa? Moarte, unde-ţi este boldul? |
56 Iar boldul morţii este păcatul, iar puterea păcatului este legea. |
57 Dar să-I dăm mulţumire lui Dumnezeu, Care ne-a dat biruinţa prin Domnul nostru Iisus Hristos! |
58 Drept aceea, iubiţii mei fraţi, fiţi tari, neclintiţi, totdeauna sporind în lucrul Domnului, ştiind că osteneala voastră nu este zadarnică'ntru Domnul. |
[ NT ] Noul Testament
[ 1Co ] Epistola Întâi către Corinteni
[ Cap. 16 ] | Ajutoare pentru fraţi. Plan de călătorie.Ultime îndemnuri. Salutări. |
1 Cât despre strângerea de ajutoare pentru sfinţi a: precum le-am poruncit Bisericilor Galatiei, aşa să faceţi şi voi. |
2 În ziua întâi a săptămânii fiecare din voi să-şi pună deoparte, strângând cât poate, ca să nu se facă strângere abia atunci când voi veni eu. |
3 Iar când voi veni, pe cei pe care voi îi veţi socoti, pe aceia îi voi trimite cu scrisori să ducă darul vostru la Ierusalim. |
4 Şi de se va cuveni să merg şi eu, vor merge împreună cu mine. |
5 Dar la voi am să vin când voi trece prin Macedonia, că prin Macedonia trec. |
6 Poate că la voi mă voi opri mai mult, sau chiar voi şi ierna, ca să mă petreceţi oriunde mă voi duce. |
7 Că nu vreau să vă văd acum doar în treacăt, ci nădăjduiesc să rămân la voi câtăva vreme, dacă Domnul va îngădui. |
8 Voi rămâne însă în Efes până la sărbătoarea Cincizecimii, |
9 că uşă mare mi s'a deschis şi rodnică, şi sunt mulţi potrivnici. |
10 Iar de va veni Timotei, vedeţi să fie la voi fără teamă; că lucrul Domnului îl lucrează ca şi mine. |
11 Nimeni deci să nu-l dispreţuiască b; ci să-l petreceţi cu pace, ca să vină la mine; că-l aştept cu fraţii. |
12 Cât despre fratele Apollo, l-am rugat mult să vină la voi cu fraţii; totuşi nu i-a fost voia să vină acum, dar va veni când va găsi prilej. |
13 Privegheaţi, staţi în credinţă pe picioarele voastre, îmbărbătaţi-vă, întăriţi-vă. |
14 Toate ale voastre cu iubire să se facă. |
15 Încă ceva, fraţilor: Voi ştiţi casa lui Ştefanas c, că este pârga Ahaiei şi că spre slujirea sfinţilor s'au rânduit pe ei înşişi; |
16 vă rog ca şi voi să vă supuneţi unora ca aceştia şi oricui lucrează şi se osteneşte împreună cu ei. |
17 Mă bucur de venirea lui Ştefanas, a lui Fortunat şi a lui Ahaic, pentru că ei au împlinit lipsa voastră, |
18 că mi-au odihnit duhul, pe al meu şi pe al vostru. Pe unii ca ei, aşadar, învăţaţi-vă să-i cunoaşteţi. |
19 Vă îmbrăţişează Bisericile Asiei. Vă îmbrăţişează mult, în Domnul, Acvila şi Priscila, împreună cu Biserica din casa lor. |
20 Vă îmbrăţişează fraţii toţi. Îmbrăţişaţi-vă unii pe alţii cu sărutare sfântă. |
21 Salutarea, cu mâna mea, a lui Pavel d. |
22 Dacă cineva nu-L iubeşte pe Domnul, să fie anatema e! Marana tha f! |
23 Harul Domnului Iisus Hristos să fie cu voi! |
24 Dragostea mea e cu voi toţi întru Hristos Iisus! Amin. |
[ NT ] Noul Testament
[ 2Co ] Epistola A Doua către Corinteni
Introducere la Epistola A Doua către Corinteni Întâia Epistolă a lui Pavel către comunitatea din Corint avusese efectele scontate, pozitive, dar în scurtă vreme îşi fac apariţia noi predicatori iudaizanţi care nu numai că-şi arogă titlul de „apostoli“, dar încearcă - şi în parte reuşesc - să-şi atragă admiraţia ascultătorilor şi să fie astfel socotiţi ca un fel de „cremă“ a misionarismului creştin. Mai mult, ei duc împotriva lui Pavel o campanie susţinută, făcându-i şi pe mulţi dintre Corinteni să se îndoiască de harul, autoritatea, statornicia, devotamentul şi dezinteresul acestuia. Pavel reacţionează prompt. Hotărât să restabilească ordinea, el le face Corintenilor o vizită pe cât de scurtă pe atât de aspră (deseori numită „vizita intermediară“), care-i lasă un gust amar. Dar, şi de data aceasta, plecarea Apostolului e exploatată de adversarii săi care merg până acolo încât unul din ei calomniator, „cel ce a nedreptăţit“, aruncă invective de neiertat asupra unui adept al lui Pavel, calomniatul, „cel nedreptăţit“ (7, 12). E foarte probabil că, reţinut în Efes, Apostolul le trimite Corintenilor o epistolă intermediară, numită de unii critici „epistola aspră“ (vezi 2, 3-4 şi nota), dar e sigur că în acelaşi timp el îl trimite pe Tit cu misiunea de a pune lucrurile la punct. Prietenii Apostolului îl primesc pe Tit cu toată deferenţa, ordinea este restabilită, calomniatorul e pedepsit. Răscoala argintarului Dimitrie (FA 19, 23-40) îl obligă pe Pavel să părăsească Efesul cu mult înainte de data pe care şi-o propusese (Cincizecimea anului 57), aşa încât el ratează planul de a-l întâlni pe Tit la Troa. Îl întâlneşte însă în Macedonia, unde acesta îi relatează rezultatele mai mult decât mulţumitoare ale epistolei intermediare (7, 5 -16). Din porunca părintelui său duhovnicesc, Tit pleacă din nou la Corint pentru a organiza colecta în favoarea săracilor din Ierusalim, operaţie pe care o va face împreună cu un „frate al nostru“ şi cu mai mulţi delegaţi ai Bisericilor; în aşa fel încât totul să fie sub control şi la adăpost de orice învinuire sau bănuială (7, 18-23). Este împrejurarea în care Pavel, înainte de a pleca el însuşi la Corint într-o vizită mai demult anunţată şi apoi amânată, le scrie Corintenilor această A Doua Epistolă, în timp ce se află în Macedonia (după cei mai mulţi comentatori, în oraşul Filipi), în anul 57. Asupra autorului şi autenticităţii acestei scrieri nu există îndoieli. S-au ridicat însă numeroase semne de întrebare cu privire la integritatea ei, şi anume dacă o avem în forma ei originală, ca un singur corp, sau dacă e vorba de două epistole pauline reunite cândva în ceea ce avem astăzi. E vorba de capitolele 10-13, al căror ton e cu totul diferit faţă de cele precedente. O seamă de critici sunt de părere că aceste ultime capitole au format iniţial o epistolă separată, fie cea numită „intermediară“ sau „aspră“, fie una scrisă după 2 Corinteni şi adăugată celor 9 capitole ale acesteia. Există argumente pro şi contra. Se poate admite, totuşi, că fiecare din cele două părţi (1-9 şi 10-13) este adresată unei anume categorii de cititori pe care-i vizează în mod cu totul special: prima, celor ce şi-au revenit la normal şi au realizat o „împăcare“ cu Apostolul; a doua, celor ce persistă în nepricepere, orgoliu şi adversitate, oameni pe care polemistul Pavel îi biciuieşte fără menajamente sau cruţare. Planul general al Epistolei se prezintă astfel: Preambul (adresare şi salutare) (1, 1-11).
Încheiere (îndemnuri, salutări finale) (13, 11-13). Dacă Epistola e relativ redusă în conţinut dogmatic, în schimb ea e una din cele mai impresionante oglinzi ale temperamentului lui Pavel: părinte iubitor, duios, gingaş, prevenitor; frate înţelept, lucid, cumpănit, a cărui smerenie nu se confundă cu lipsa demnităţii; polemist ironic, aspru, tăios, care ştie că verbul e o armă mai fină decât cel mai rafinat oţel. E un Pavel aproape complet. |
[ NT ] Noul Testament
[ 2Co ] Epistola A Doua către Corinteni
[ Cap. 1 ] | Salutare. Mulţumiri lui Dumnezeu pentru necazuri şi suferinţe. Amânarea vizitei lui Pavel. |
1 Pavel, apostol al lui Hristos Iisus, prin vrerea lui Dumnezeu, şi Timotei, fratele, Bisericii lui Dumnezeu celei din Corint, împreună cu toţi fraţii care sunt în Ahaia: |
2 Har vouă şi pace de la Dumnezeu, Tatăl nostru, şi de la Iisus Hristos! |
3 Binecuvântat este Dumnezeul şi Tatăl Domnului nostru Iisus Hristos, Părintele îndurărilor şi Dumnezeul a toată mângâierea, |
4 Cel ce ne mângâie pe noi în tot necazul nostru, pentru ca pe cei ce se află'n tot necazul să-i putem şi noi mângâia prin mângâierea cu care noi înşine suntem mângâiaţi de Dumnezeu. |
5 Că după cum prisosesc întru noi patimile lui Hristos, tot aşa prisoseşte şi mângâierea noastră prin Hristos. |
6 Şi dacă noi suferim necaz, aceasta-i pentru mângâierea şi mântuirea voastră; iar dacă suntem mângâiaţi, aceasta-i pentru a voastră mângâiere, care vă întăreşte să înduraţi cu răbdare aceleaşi suferinţe pe care şi noi le îndurăm. |
7 Şi neclintită-i nădejdea noastră pentru voi, ştiind că aşa cum sunteţi părtaşi suferinţelor, tot astfel şi mângâierii. |
8 Căci nu voim, fraţilor, ca voi să nu ştiţi de necazul nostru care ni s'a făcut în Asia; că peste măsură, peste puteri am fost îngreuiaţi, încât nu mai aveam nici o nădejde pentru viaţa noastră. |
9 Dar noi întru noi înşine ne-am socotit osândiţi la moarte, ca să nu ne punem încrederea în noi, ci în Dumnezeu Cel care-i învie pe cei morţi a, |
10 Cel care ne-a izbăvit pe noi dintr'o moarte ca aceasta şi ne izbăveşte, şi'n Care nădăjduim că încă ne va mai izbăvi, |
11 dacă şi voi ne veţi ajuta prin rugăciune, pentru ca darul b acesta primit de noi din partea multora, multora să le fie prilej de mulţumire pentru noi. |
12 Căci lauda noastră aceasta este: mărturia conştiinţei noastre că ne-am purtat în lume, şi mai ales între voi, întru sfinţenia şi curăţia care vin de la Dumnezeu, nu întru înţelepciune pământească c, ci întru harul lui Dumnezeu. |
13 Căci nu vă scriem nimic altceva decât ceea ce voi citiţi şi înţelegeţi; şi nădăjduiesc că ne veţi înţelege pe de-a'ntregul, |
14 după cum în parte ne-aţi şi înţeles, anume că noi suntem lauda voastră, aşa cum şi voi veţi fi lauda noastră d în ziua Domnului nostru Iisus. |
15 Cu această încredinţare plănuiam eu mai întâi să vin la voi, ca să aveţi un al doilea har e, |
16 şi pe la voi să trec în Macedonia, şi din Macedonia să vin iarăşi la voi, şi de voi să fiu însoţit în Iudeea. |
17 Aşadar, dacă aceasta am plănuit, purtatu-m'am oare cu uşurinţă?; sau oare după trup plănuiesc eu ceea ce plănuiesc, aşa încât la mine Da să fie în acelaşi timp Nu? f |
18 Pe credincioşia lui Dumnezeu, că vorba noastră către voi n'a fost Da-şi-Nu, |
19 căci Fiul lui Dumnezeu, Iisus Hristos, Cel propovăduit vouă prin noi – prin mine, prin Silvan şi prin Timotei – n'a fost Da-şi-Nu, ci'ntru El a fost numai Da; |
20 căci toate făgăduinţele lui Dumnezeu sunt Da întru El; de aceea prin El este din parte-ne Amin-ul, spre slavă lui Dumnezeu. |
21 Iar Cel ce'n Hristos ne întăreşte pe noi împreună cu voi şi ne-a uns este Dumnezeu, |
22 Care Şi-a şi pus pecetea pe noi şi a dat arvuna Duhului g în inimile noastre. |
23 Dar eu Îl chem pe Dumnezeu ca martor asupra sufletului meu, că spre a vă cruţa pe voi n'am venit încă în Corint. |
24 Nu că am fi noi stăpâni pe credinţa voastră; suntem însă împreună-lucrători ai bucuriei voastre, căci voi vă ţineţi tari în credinţă. |
[ NT ] Noul Testament
[ 2Co ] Epistola A Doua către Corinteni
[ Cap. 2 ] | Amânarea vizitei lui Pavel (continuare). Iertare pentru cel ce a greşit. Nerăbdarea şi uşurarea lui Pavel. |
1 Şi'n sinea mea am socotit aceasta, să nu vin la voi din nou cu întristare a. |
2 Că dacă eu vă întristez, cine este cel care să mă înveselească, dacă nu cel întristat de mine? |
3 Şi pentru aceasta v'am scris eu vouă b, ca nu cumva la venirea mea să am întristare de la aceia care trebuie să mă bucure, fiind eu încredinţat despre voi toţi că bucuria mea este şi a voastră, a tuturor. |
4 Că din multă supărare şi cu strângere de inimă v'am scris, cu multe lacrimi, nu ca să vă întristaţi, ci ca să cunoaşteţi iubirea pe care cu prisosinţă o am către voi. |
5 Iar dacă m'a întristat cineva c, nu pe mine m'a întristat, ci într'o oarecare măsură – ca să nu spun mai mult – pe voi toţi. |
6 Destul este pentru un astfel de om pedeapsa ce i s'a dat de către cei mai mulţi, |
7 aşa încât voi, dimpotrivă, mai degrabă să-l iertaţi şi să-l mângâiaţi, pentru ca un astfel de om să nu fie copleşit de prea multă întristare. |
8 De aceea vă rog să-i dovediţi iubire. |
9 Că de aceea v'am şi scris, ca să vă'ncerc, şi prin aceasta să cunosc dacă'n toate sunteţi ascultători. |
10 Iar cui îi iertaţi voi ceva, îi iert şi eu; pentru că şi eu, dacă am iertat ceva, de dragul vostru am iertat în faţa lui Hristos, |
11 ca să nu ne lăsăm covârşiţi de Satana, căci gândurile lui nu ne sunt necunoscute. |
12 Şi venind eu la Troa pentru Evanghelia lui Hristos şi uşa fiindu-mi deschisă în Domnul, |
13 nu mi-am avut odihnă'n duh, din pricină că nu l-am găsit pe Tit, fratele meu; aşa că m'am despărţit de ei şi am plecat în Macedonia. |
14 Mulţumire fie-I adusă deci lui Dumnezeu, Celui ce pururea ne face biruitori întru Hristos, şi prin noi descoperă'n tot locul mireasma d cunoştinţei Sale! |
15 Pentru că noi Îi suntem lui Dumnezeu bună mireasmă a lui Hristos între cei ce se mântuiesc şi'ntre cei ce pier: |
16 unora, adică, mireasmă a morţii spre moarte; iar altora, mireasmă a vieţii spre viaţă. Şi pentru aceasta cine-i destoinic? |
17 Că noi nu suntem precum cei mulţi, care negustoresc e cuvântul lui Dumnezeu; ci ca din curăţia inimii, ci ca din partea lui Dumnezeu în faţa lui Dumnezeu grăim întru Hristos. Iov 36:4 Ps 093:20 Iz 13:2-3 2Co 01:12 2Co 04:2 Tim 06:6 Tit 01:11 1Ptr 04:11 |
[ NT ] Noul Testament
[ 2Co ] Epistola A Doua către Corinteni
[ Cap. 3 ] | Slujitorii Noului Legământ. |
1 Începem oare din nou să spunem cine suntem? Sau nu cumva avem nevoie – cum au unii – de scrisori de'nfăţişare a către voi sau de la voi? |
2 Scrisoarea noastră sunteţi voi, scrisă în inimile noastre, cunoscută şi citită de toţi oamenii; |
3 voi arătaţi că sunteţi scrisoare a lui Hristos încredinţată slujirii noastre b, scrisă nu cu cerneală, ci cu Duhul Dumnezeului Celui-Viu, nu pe table de piatră, ci pe tablele de carne ale inimii. Ies 24:12 Ies 31:18 Ies 34:1 Dt 09:10-11 Pr 03:3 Pr 07:3 Is 29:12 Ir 31:33 Iz 11:19 Iz 36:26 1Co 09:2 Evr 08:10 |
4 Şi o astfel de încredinţare avem noi prin Hristos faţă de Dumnezeu; |
5 nu că de la noi înşine am fi destoinici să pretindem ceva ca venind de la noi; dimpotrivă, destoinicia noastră e de la Dumnezeu, Sol 07:16 In 15:4 Rm 15:5 Rm 15:18 2Co 02:16 2Co 04:7 Flp 02:13 |
6 Cel ce ne-a şi învrednicit să fim slujitori ai unui Nou Testament, nu ai literei, ci ai duhului; pentru că litera ucide, dar duhul face viu. Ies 24:8 Ir 31:31 Ir 31:33 Ir 32:40 In 06:63 Rm 07:6 Rm 08:2 1Co 11:25 1Co 15:45 2Co 02:16 2Co 04:1 Evr 08:8-13 |
7 Iar dacă slujirea morţii, săpată în litere pe piatră, s'a făcut întru atâta slavă încât fiii lui Israel nu-şi puteau aţinti ochii la faţa lui Moise din pricina slavei feţei lui, care se veştejea, |
8 atunci, slujirea Duhului, cum să nu fie ea mai mult întru slavă? |
9 Că dac'a avut parte de slavă slujirea osândei, cu mult mai mult prisoseşte'n slavă slujirea dreptăţii! |
10 Ba încă, în această privinţă, nici ceea ce era slăvit nu este slăvit faţă de slava cea covârşitoare c. |
11 Că dacă ceea ce era trecător s'a săvârşit prin slavă, cu mult mai mult va fi întru slavă ceea ce este netrecător. |
12 Având deci o astfel de nădejde, noi lucrăm cu multă îndrăznire, |
13 şi nu ca Moise, care-şi punea un văl pe faţă pentru ca fiii lui Israel să nu vadă sfârşitul a ceea ce era trecător... |
14 Dar minţile lor s'au învârtoşat; că până'n ziua de azi, la citirea Vechiului Testament, acelaşi văl rămâne fără să se ridice, fiindcă el prin Hristos se desfiinţează; |
15 ci până astăzi, când se citeşte Moise, stă un văl pe inima lor; |
16 dar când se vor întoarce la Domnul, vălul se va ridica. |
17 Domnul însă este Duhul; şi unde este Duhul Domnului, acolo este libertate. |
18 Iar noi toţi, cei ce cu faţa descoperită privim ca'n oglindă slava Domnului, întru aceeaşi icoană ne schimbăm din slavă'n slavă, ca de la Duhul Domnului d. |
[ NT ] Noul Testament
[ 2Co ] Epistola A Doua către Corinteni
[ Cap. 4 ] | Comoara din vasele de lut. A trăi prin credinţă. |
1 Iată de ce, având noi această slujire după cum am fost miluiţi a, nu pierdem din curaj, |
2 ci ne-am dezis de ascunzişurile ruşinii b, nu cu viclenie purtându-ne, nici poleind c cuvântul lui Dumnezeu, ci dimpotrivă, prin arătarea adevărului făcându-ne cunoscuţi oricărei conştiinţe omeneşti în faţa lui Dumnezeu. |
3 Iar dacă şi Evanghelia noastră este acoperită, ea este acoperită pentru cei ce pier, |
4 în mijlocul cărora dumnezeul veacului acestuia d a orbit minţile necredincioşilor, pentru ca ei să nu vadă lumina Evangheliei slavei lui Hristos, Cel care este chipul lui Dumnezeu. |
5 Căci nu pe noi înşine ne propovăduim, ci pe Hristos Iisus Domnul; iar noi înşine suntem robii voştri de dragul lui Iisus. |
6 Fiindcă Dumnezeu, Cel ce a zis: Strălucească din întuneric lumina!, El este Cel ce a strălucit în inimile noastre, pentru ca ele să fie luminate de cunoştinţa slavei lui Dumnezeu întru faţa e lui Hristos Iisus. |
7 Comoara aceasta însă o avem în vase de lut f, pentru ca această covârşitoare putere să fie aceea a lui Dumnezeu, şi nu de la noi. |
8 Noi întru toate suntem necăjiţi, dar nu striviţi; în stări fără ieşire, dar nu deznădăjduiţi; |
9 prigoniţi, dar nu părăsiţi; doborâţi, dar nu nimiciţi; |
10 totdeauna purtând în trup mersul spre moarte al lui Iisus, aşa ca şi viaţa lui Iisus să se arate în trupul nostru. |
11 Căci pururea noi, cei vii, suntem daţi spre moarte din pricina lui Iisus, aşa ca şi viaţa lui Iisus să se arate în trupul nostru cel muritor. |
12 Astfel că în noi lucrează moartea, iar în voi viaţa. |
13 Dar având acelaşi duh al credinţei – după cum este scris: Crezut-am, de aceea am grăit –, şi noi credem; pentru aceea şi grăim, |
14 ştiind că Cel ce L-a înviat pe Domnul Iisus ne va învia şi pe noi cu Iisus, şi'mpreună cu voi ne va aşeza alături de El g. |
15 Fiindcă toate de dragul vostru sunt, pentru ca harul, înmulţindu-se h, prin mai mulţi să facă prisos de mulţumită, spre slava lui Dumnezeu. |
16 De aceea nu pierdem din curaj; dimpotrivă, chiar dacă omul nostru cel din afară se trece, cel dinlăuntru se înnoieşte din zi în zi. |
17 Căci o clipă uşoară de necaz trecător ne aduce nouă, din prisosinţă'n prisosinţă i, veşnică plinătate de slavă, |
18 nouă, celor ce nu privim la cele ce se văd, ci la cele ce nu se văd; fiindcă cele ce se văd sunt trecătoare, dar cele ce nu se văd sunt veşnice. |
[ NT ] Noul Testament
[ 2Co ] Epistola A Doua către Corinteni
[ Cap. 5 ] | A trăi prin credinţă (continuare). Slujirea împăcării. |
1 Fiindcă noi ştim că dacă acest cort – locuinţa noastră pământească a – se va desface, avem zidire de la Dumnezeu, casă nefăcută de mână, veşnică în ceruri. |
2 Că'ntru aceasta şi suspinăm, întru dorul de a ne îmbrăca pe deasupra cu locuinţa noastră cea din cer, |
3 astfel încât, după ce vom fi fost îmbrăcaţi cu ea, să nu fim găsiţi goi b. |
4 Că noi, cei ce suntem în cortul acesta, suspinăm îngreuiaţi, de vreme ce dorim nu să ne scoatem haina, ci pe deasupra să ne îmbrăcăm cu cealaltă, pentru ca ceea ce este muritor să fie înghiţit de viaţă c. |
5 Iar Cel ce ne-a făcut spre aceasta este Dumnezeu, Carele ne-a dat nouă arvuna Duhului. |
6 Aşadar, întotdeauna plini de încredere şi ştiind noi că petrecând în trup suntem departe de Domnul, |
7 căci umblăm prin credinţă, nu prin vedere..., |
8 avem încredere, şi mai degrabă vrem să plecăm din trup şi să petrecem lângă Domnul. |
9 De aceea ne şi străduim ca, fie că petrecem în trup, fie că plecăm din el, să-I fim bineplăcuţi Lui. |
10 Pentru că noi toţi trebuie să ne înfăţişăm înaintea scaunului de judecată al lui Hristos, pentru ca fiecare să primească după cele ce a făcut prin trup, ori bine, ori rău. Iov 34:11 Ecc 12:14 Mt 16:27 FA 17:31 Rm 02:6 Rm 02:16 Rm 14:10 Ef 06:8 |
11 Cunoscând deci frica de Domnul, căutăm să-i înduplecăm d pe oameni; lui Dumnezeu însă Îi suntem binecunoscuţi; şi nădăjduiesc că binecunoscuţi suntem şi'n conştiinţele voastre. |
12 Căci nu vă spunem din nou cine suntem, ci vă dăm vouă prilej să vă lăudaţi cu noi, ca să aveţi ce răspunde acelora care se laudă cu ceea ce se vede şi nu cu ceea ce este în inimă; |
13 că dacă ne-am ieşit din fire, a fost pentru Dumnezeu; iar dacă suntem cumpăniţi la minte, e pentru voi e. |
14 Căci dragostea lui Hristos ne ţine, pe noi, cei ce socotim că dacă unul a murit pentru toţi, iată că toţi au murit. |
15 Şi El a murit pentru toţi, pentru ca cei ce viază să nu mai vieze loruşi, ci Aceluia Care pentru ei a murit şi a înviat. |
16 Aşadar, de acum înainte noi pe nimeni nu-l mai cunoaştem după trup; chiar dacă L-am cunoscut pe Hristos după trup, acum nu-L mai cunoaştem astfel. |
17 Prin urmare, dacă este cineva întru Hristos, el e făptură nouă: cele vechi au trecut, iată că toate au devenit noi. Ps 050:10 Is 43:18-19 Ir 31:22 Rm 06:4 Rm 08:1 Rm 08:10 Ga 06:15 Ef 02:15 Ap 21:5 |
18 Dar toate sunt de la Dumnezeu, Cel ce ne-a împăcat cu Sine prin Hristos şi ne-a dat nouă slujirea împăcării. |
19 Pentru că Dumnezeu era Cel ce întru Hristos împăca lumea cu Sine Însuşi, nesocotindu-le lor greşalele şi punând întru noi cuvântul împăcării. |
20 Aşadar, noi suntem purtători de cuvânt f ai lui Hristos, ca şi cum Dumnezeu ar îndemna prin noi. În numele lui Hristos vă rugăm: împăcaţi-vă cu Dumnezeu! |
21 De dragul nostru L-a făcut El păcat g pe Cel ce n'a cunoscut păcatul, pentru ca'ntru El să devenim noi dreptate a lui Dumnezeu. Is 53:9 In 08:46 1Co 01:30 Ga 03:13 Flp 03:9 Evr 04:15 1Ptr 02:22 1In 03:5 |
[ NT ] Noul Testament
[ 2Co ] Epistola A Doua către Corinteni
[ Cap. 6 ] | Slujirea împăcării (continuare). Templul Dumnezeului Celui-Viu. |
1 Fiind dar noi împreună-lucrători cu El, vă îndemn ca harul lui Dumnezeu să nu-l primiţi în zadar; |
2 căci zice: La vreme potrivită te-am ascultat şi'n ziua mântuirii te-am ajutat; iată acum vremea potrivită, iată acum ziua mântuirii – |
3 nimănui întru nimic dându-i noi prilej de poticnire, pentru ca slujirea noastră să nu fie defăimată; |
4 dimpotrivă, întru toate înfăţişându-ne pe noi înşine ca slujitori ai lui Dumnezeu: în multă răbdare, în necazuri, în nevoi, în strâmtorări, |
5 în bătăi, în temniţe, în tulburări, în osteneli, în privegheri, în posturi, |
6 în curăţie, în cunoştinţă, în îndelungă-răbdare, în bunătate, în Duhul Sfânt, în iubire nefăţarnică, |
7 în cuvântul adevărului, în puterea lui Dumnezeu; prin armele dreptăţii cele de-a dreapta şi cele de-a stânga a, |
8 prin slavă şi necinste, prin defăimare şi laudă; ca nişte amăgitori, şi totuşi iubitori de adevăr; |
9 ca nişte necunoscuţi, şi totuşi bine cunoscuţi; ca nişte muribunzi, şi iată că trăim; ca nişte pedepsiţi, şi totuşi nu ucişi; |
10 ca nişte întristaţi, dar pururea bucurându-ne; ca nişte săraci, dar pe mulţi îmbogăţindu-i; ca unii care n'au nimic şi pe toate le stăpânesc. |
11 Gura noastră deschisu-s'a către voi, o, Corintenilor, inima noastră s'a lărgit. |
12 Strâmtoraţi nu sunteţi întru noi, ci'n inimile voastre sunteţi strâmtoraţi. |
13 Plătiţi-ne şi voi cu aceeaşi plată – vă vorbesc ca unor copii ai mei –, lărgiţi-vă şi voi inimile! |
14 Nu vă înjugaţi la jug străin b cu cei necredincioşi, căci ce însoţire are dreptatea cu fărădelegea? sau ce părtăşie are lumina cu întunericul? |
15 şi ce învoire este între Hristos şi Veliar c? sau ce are laolaltă un credincios cu un necredincios? |
16 sau ce înţelegere este între templul lui Dumnezeu şi idoli? Că noi suntem templu al Dumnezeului Celui-Viu, aşa cum a zis Dumnezeu că întru ei voi locui şi voi umbla şi Eu voi fi Dumnezeul lor şi ei vor fi poporul Meu. Ies 29:45 Lv 26:12 Ir 32:38 Iz 37:27 1Co 03:16 1Co 06:19 1Co 10:21 Ef 02:21-22 Evr 08:10 Ap 21:3 |
17 De aceea ieşiţi din mijlocul lor şi osebiţi-vă, zice Domnul, şi de nimic necurat să nu vă atingeţi şi Eu vă voi primi pe voi. |
18 Şi vă voi fi vouă Tată şi voi Îmi veţi fi Mie fii şi fiice, zice Domnul Atotţiitorul. 2Rg 07:8 2Rg 07:14 Is 43:6 Ir 31:9 Am 03:13 Am 04:13 Ap 04:8 Ap 11:17 Ap 15:3 Ap 21:22 |
[ NT ] Noul Testament
[ 2Co ] Epistola A Doua către Corinteni
[ Cap. 7 ] | Bucuria lui Pavel întru pocăinţa Bisericii. |
1 Având deci aceste făgăduinţe, iubiţilor, să ne curăţim pe noi de toată întinarea trupului şi a duhului, desăvârşind sfinţenia în frica lui Dumnezeu. |
2 Faceţi-ne loc în inimile voastre a! Pe nimeni n'am nedreptăţit, pe nimeni n'am vătămat; pe nimeni n'am înşelat. |
3 N'o spun spre osândirea voastră, căci v'am spus dinainte că sunteţi în inimile noastre, ca împreună să murim şi împreună să trăim. |
4 Multă îmi este încrederea în voi, multă îmi este lauda pentru voi; umplutu-m'am de mângâiere! Cu tot necazul nostru, sunt covârşit de bucurie! |
5 Căci chiar după ce am venit în Macedonia, trupul nostru n'a avut nici o odihnă, necăjiţi fiind în toate chipurile: din afară, lupte; din lăuntru, temeri. |
6 Dar Dumnezeu, Cel care-i mângâie pe cei smeriţi, ne-a mângâiat pe noi cu venirea lui Tit, |
7 şi nu numai cu venirea lui, ci şi cu mângâierea cu care el a fost mângâiat la voi, după cum ne-a vestit el nouă dorul vostru, plânsul vostru, râvna voastră pentru mine, aşa încât eu mai mult să mă bucur. |
8 Că chiar dacă v'am întristat prin scrisoare, nu-mi pare rău (deşi mi-a părut rău); fiindcă văd că scrisoarea aceea, fie şi numai pentru un timp, v'a întristat. |
9 Acum mă bucur, nu pentru că v'aţi întristat, ci pentru că v'aţi întristat spre pocăinţă; fiindcă după Dumnezeu v'aţi întristat, pentru ca să nu aveţi nici o pagubă din partea noastră. |
10 Căci întristarea cea după Dumnezeu aduce pocăinţă spre mântuire, fără părere de rău; iar întristarea lumii b aduce moarte. Ps 037:18 Ps 118:71 Ecc 07:3 Sir 30:23 Sir 38:18 Mt 27:3-5 Evr 12:17 1Ptr 02:19 |
11 Căci iată, însuşi faptul acesta că v'aţi întristat după Dumnezeu, câtă sârguinţă v'a adus!, şi câtă dezvinovăţire!, şi câtă mâhnire!, şi câtă teamă!, şi câtă dorinţă!, şi câtă râvnă!, şi câtă ispăşire! Întru totul aţi dovedit că'n această privinţă sunteţi curaţi. |
12 Aşa că, deşi v'am scris, aceasta n'a fost nici din pricina celui care a nedreptăţit, nici din pricina celui care a fost nedreptăţit, ci pentru ca la voi să se învedereze în faţa lui Dumnezeu sârguinţa voastră pentru noi. |
13 De aceea ne-am mângâiat. Pe lângă mângâierea noastră însă ne-am bucurat mai ales de bucuria lui Tit, căci duhul său s'a liniştit dinspre partea voastră a tuturor. |
14 Că dacă'n faţa lui m'am lăudat cu ceva pentru voi, n'am fost dat de ruşine; ci dimpotrivă, aşa cum noi pe toate vi le-am grăit întru adevăr, tot astfel şi lauda noastră faţă de Tit a devenit adevăr. |
15 Şi inima lui este şi mai mult la voi, aducându-şi aminte de ascultarea voastră a tuturor, cum l-aţi primit cu frică şi cu cutremur c. |
16 Mă bucur că'ntru totul pot să mă încred în voi. |
[ NT ] Noul Testament
[ 2Co ] Epistola A Doua către Corinteni
[ Cap. 8 ] | A da de bunăvoie. Tit şi însoţitorii săi. |
1 Şi vă facem cunoscut, fraţilor, harul lui Dumnezeu care-a fost dat în Bisericile Macedoniei; |
2 că'n multul lor necaz cu care-au fost încercaţi, prisosul şi adânca lor sărăcie au sporit la ei în bogăţia dărniciei. |
3 Că de voia lor au dat – v'o mărturisesc –, după putere şi peste putere, |
4 cu multă rugăminte cerându-ne favoarea a de a lua şi ei parte la ajutorarea sfinţilor b. |
5 Şi-au făcut-o nu după cum am nădăjduit noi, ci pe ei înşişi s'au dat mai întâi Domnului şi apoi nouă, prin voia lui Dumnezeu. |
6 Aşa încât l-am rugat pe Tit ca şi'ntre voi să ducă la bun sfârşit darul acesta, aşa cum mai înainte l-a început. |
7 Ci precum întru toate prisosiţi – în credinţă, în cuvânt, în cunoştinţă, în toată sârguinţa, în iubirea voastră către noi – aşa şi'n acest dar să prisosiţi. |
8 N'o spun ca pe o poruncă, ci ca prin sârguinţa altora să pun la'ncercare şi curăţia iubirii voastre. |
9 Căci cunoaşteţi harul Domnului nostru Iisus Hristos; că El, bogat fiind, a sărăcit de dragul vostru, pentru ca voi prin sărăcia Lui să vă îmbogăţiţi. |
10 Şi'n această privinţă vă dau un sfat: că aceasta vă este de folos vouă, cei ce încă de anul trecut aţi început nu numai să faceţi, ci şi să voiţi. |
11 Duceţi dar acum fapta până la capăt, aşa încât ardoarea voastră de a voi să fie tot una cu aceea de a şi îndeplini din ceea ce aveţi. |
12 Căci dacă e vorba de ardoare, ea e bineprimită după cât are cineva, nu după cât nu are. |
13 Nu e vorba de a-i uşura pe alţii împovărându-vă pe voi, ci, deopotrivă, |
14 prisosul vostru în ceasul de acum să împlinească lipsa acelora, pentru ca şi prisosul lor să împlinească lipsa voastră; aşa se face potrivirea, |
15 precum este scris: Celui cu mult nu i-a prisosit, şi celui cu puţin nu i-a lipsit. |
16 Mulţumire fie-I adusă lui Dumnezeu, Cel ce a pus în inima lui Tit aceeaşi râvnă pentru voi, |
17 că s'a'nvoit cu îndemnul nostru; dar făcându-se el şi mai sârguitor, de bună voie a plecat la voi. |
18 Şi'mpreună cu el l-am trimis şi pe fratele a cărui laudă întru Evanghelie este'n toate Bisericile, c |
19 – şi nu numai atât, dar a fost şi ales de către Biserici să ne fie însoţitor în călătoria acestui dar pe care noi îl slujim spre slava Domnului Însuşi şi'ntru ardoarea noastră |
20 prin aceasta ferindu-ne ca cineva să ne defaime în această strângere de daruri slujită de noi, |
21 pentru că de cele bune ne'ngrijim nu numai în faţa Domnului, ci şi'n faţa oamenilor. |
22 Şi'mpreună cu ei l-am trimis şi pe fratele nostru, căruia de multe ori în multe i-am încercat sârguinţa, dar care acum este şi mai sârguitor prin multa încredere pe care o are în voi. |
23 Aşa că dacă-i vorba de Tit, el e fârtatele meu şi împreună-lucrător la voi; dacă-i vorba de fraţii noştri, ei sunt trimişi ai Bisericilor, slavă a lui Hristos. |
24 Arătaţi-le deci, în faţa Bisericilor, dovada iubirii voastre, ca şi pe aceea a laudei noastre pentru voi. |