[ VT ] Vechiul Testament
[ 3Rg ] Cartea a Treia a Regilor
[ Cap. 11 ] | CAPITOLUL 11 Femeile lui Solomon şi închinarea la idolii lor. Duşmanii din afară ai regelui. Răscoala lui Ieroboam. Moartea lui Solomon. |
1 Regele Solomon era iubitor de femei. În afară de fiica lui Faraon, el şi-a luat multe femei străine: moabite, amonite, sirience, idumee, hetite şi amonite, |
2 adică din acele neamuri de la care Domnul îi oprise pe fiii lui Israel, zicând: „Nu veţi intra la ele, şi nici ele să intre la voi, ca nu cumva ele să vă abată inima spre idolii lor“. De acestea s'a lipit Solomon cu dragoste. |
3 El avea şapte sute de soţii şi trei sute de ţiitoare a. |
4 Şi a fost că la vremea bătrâneţelor lui Solomon, inima lui nu era în întregime aţintită spre Domnul, Dumnezeul său, aşa cum fusese inima lui David, părintele său; şi femeile străine i-au abătut inima spre dumnezeii lor. |
5 Aşa că Solomon a zidit o capişte pe deal pentru Chemoş, idolul Moabiţilor, şi capiştea lui Moloh, idolul Amoniţilor, |
6 precum şi Astartei, urâciunea Sidonienilor; |
7 aşa s'a purtat el, cu ochii la toate femeile străine care ardeau tămâie şi le aduceau jertfe idolilor lor. |
8 Şi a făcut Solomon rău în faţa Domnului şi n'a umblat după Domnul, aşa cum făcuse David, părintele său. |
9 Iar Domnul S'a mâniat pe Solomon, de vreme ce inima lui se abătuse de la Domnul, Dumnezeul lui Israel, Cel ce i Se arătase de două ori, |
10 şi'n această privinţă îi poruncise ca nicicum să nu meargă după alţi dumnezei, ci să aibă grijă să facă ceea ce îi poruncise Domnul Dumnezeu. |
11 Şi a zis Domnul către Solomon: „De vreme ce aşa stau lucrurile cu tine şi nu Mi-ai păzit poruncile şi rânduielile pe care ţi le-am poruncit, îţi voi rupe negreşit regatul din mână şi i-l voi da slujitorului tău. |
12 Numai că n'o voi face în zilele tale, de dragul lui David, părintele tău, ci din mâna fiului tău îl voi lua. |
13 Regatul însă nu-l voi lua pe tot; un sceptru i-l voi da fiului tău, de dragul lui David, robul Meu, şi de dragul Ierusalimului, cetatea pe care Eu am ales-o“. |
14 Şi Domnul a ridicat un duşman b împotriva lui Solomon, pe Hadad Idumeul. c El a fost potrivnicul lui Israel în toate zilele lui Solomon. Hadad Idumeul era de viţă regească în Idumeea. |
15 Şi s'a întâmplat că în timp ce David nimicea Idumeea şi în timp ce Ioab, mai-marele oştirii lui, mergea să îngroape morţii – atunci când ei i-au ucis pe toţi cei de parte bărbătească din Idumeea |
16 (fiindcă şase luni au rămas Ioab şi întregul Israel în Idumeea, până ce i-au nimicit pe toţi cei de parte bărbătească din Idumeea), |
17 atunci Hadad a fugit, el, şi împreună cu el toţi Idumeii care fuseseră în slujba tatălui său; şi s'au dus în Egipt. Hadad era pe atunci copil mic. |
18 Acolo s'au ridicat nişte oameni din cetatea Madian şi au venit la Paran; şi au mai luat cu ei nişte oameni şi au venit la Faraon, regele Egiptului; astfel că Hadad a venit la Faraon, iar acesta i-a dat o casă şi i-a rânduit hrană. |
19 Hadad a aflat mare bunăvoinţă în ochii lui Faraon; acesta i-a dat-o de soţie pe sora soţiei sale, pe sora mai mare a Tafnesei. |
20 Iar sora Tafnesei i-a născut lui Hadad pe fiul ei Ghenubat, pe care Tafnes l-a adus în mijlocul fiilor lui Faraon; şi a crescut Ghenubat în mijlocul fiilor lui Faraon. |
21 Hadad a auzit în Egipt că David se odihnea alături de părinţii săi şi că Ioab, mai-marele oştirii, murise; atunci Hadad i-a zis lui Faraon: „Dă-mi drumul, că vreau să mă întorc în ţara mea“. |
22 Iar Faraon i-a zis lui Hadad: „Ce-ţi lipseşte la mine, de vrei să te întorci în ţara ta?“ Iar Hadad i-a zis: „Lasă-mă, negreşit, să plec!“ Aşa că Hadad s'a întors în ţara lui. |
23 Domnul a ridicat un duşman împotriva lui Solomon, pe Rezon, fiul lui Eliada, care fugise de la Hadad-Ezer, regele din Ţoba, stăpânul său; |
24 acesta şi-a strâns oameni în jurul său şi a devenit capul unei adunături şi i-a dus la Damasc şi l-au luat, iar el a domnit în Damasc. |
25 Cât despre Hadad, acesta a fost răul pe care l-a făcut: amarnic duşman i-a fost lui Israel; el a domnit în ţara Edom. |
26 Iar Ieroboam, fiul lui Nabat, Efraimitul din Ţereda, copilul unei văduve, îi era serv lui Solomon. |
27 Şi iată împrejurarea în care el şi-a ridicat mâna împotriva regelui Solomon: Regele Solomon a zidit cetăţuia şi a desăvârşit întăriturile cetăţii lui David, părintele său. |
28 Iar tânărul Ieroboam era foarte puternic; Solomon a văzut că e om de treabă şi l-a pus mai-mare peste corvezile e casei lui Iosif. |
29 Şi a fost că'n vremea aceea a ieşit Ieroboam din Ierusalim; pe drum l-a întâlnit profetul Ahia din Şilo care l-a făcut să se abată din cale. Ahia era îmbrăcat cu o haină nouă; în câmp se aflau doar ei amândoi. |
30 Atunci Ahia şi-a luat de pe el haina cea nouă şi a rupt-o în douăsprezece bucăţi |
31 şi i-a zis lui Ieroboam: „Ţine pentru tine zece bucăţi, căci aşa grăieşte Domnul, Dumnezeul lui Israel: «Iată, Eu rup regatul din mâna lui Solomon şi-ţi voi da ţie zece seminţii f. |
32 Dar două seminţii îi vor rămâne lui, de dragul robului Meu David şi de dragul Ierusalimului, cetatea pe care Eu am ales-o dintre toate seminţiile lui Israel. |
33 [Aceasta], din pricină că ei M'au părăsit şi i s'au închinat Astartei, urâciunea Sidonienilor, şi lui Chemoş, idolul Moabiţilor, şi lui Moloh, idolul fiilor lui Amon, şi n'au umblat în căile Mele, ca să facă ce e drept în faţa Mea, aşa cum a făcut David, părintele său. |
34 Cu toate acestea, Eu nu voi lua din mâna lui întregul regat (căci, negreşit, Eu îl voi sprijini în toate zilele vieţii lui), de dragul lui David, robul Meu pe care Eu l-am ales, |
35 ci din mâna fiului său voi lua regatul; ţie îţi voi da zece seminţii, |
36 iar fiului său îi voi da două seminţii, aşa ca robul Meu David să aibă în faţa Mea de-a pururi un aşezământ în Ierusalim, cetatea pe care Eu Mi-am ales-o spre a-Mi fi numele într'însa. |
37 Iar pe tine te voi lua şi vei domni în tot ceea ce-ţi pofteşte sufletul şi vei fi rege peste Israel. |
38 Şi dacă tu vei păzi toate poruncile pe care ţi le voi da şi vei umbla în căile Mele şi vei face ceea ce e drept în faţa Mea, ca să-Mi păzeşti rânduielile şi poruncile aşa cum a făcut David, robul Meu, Eu voi fi cu tine şi-ţi voi zidi casă nebântuită, aşa cum i-am zidit-o lui David. |
39 Prin aceasta voi umili seminţia lui David, dar nu pe totdeauna“. g |
40 Solomon a căutat să-l omoare pe Ieroboam, dar acesta s'a ridicat şi a fugit în Egipt, la Şişac, regele Egiptului; şi a rămas în Egipt până la moartea lui Solomon. |
41 Cât despre ce a mai rămas din istoria lui Solomon şi din faptele lui şi din toată înţelepciunea lui, oare nu sunt ele scrise în Cartea Cuvintelor lui Solomon? h |
42 Iar zilele pe durata cărora a domnit Solomon în Ierusalim au fost patruzeci de ani i. |
43 Şi a adormit Solomon laolaltă cu părinţii săi şi l-au îngropat în cetatea lui David, părintele său, iar în locul lui a domnit Roboam, fiul său. |
[ VT ] Vechiul Testament
[ 3Rg ] Cartea a Treia a Regilor
[ Cap. 12 ] | CAPITOLUL 12 Dezbinarea politică şi religioasă a regatului. |
1 Regele Roboam s'a dus la Sichem, căci la Sichem veniseră toţi Israeliţii ca să-l facă rege. |
2 (Dar Ieroboam, fiul lui Nabat, a auzit de aceasta în Egipt – fiindcă în Egipt locuia după ce fugise de Solomon). |
3 Poporul i-a vorbit atunci regelui Roboam, zicând: |
4 „Tatăl tău ne-a îngreuiat jugul; dar tu, acum, uşurează ceva din asprele sarcini puse de tatăl tău şi ceva din jugul cel greu pe care l-a pus asupră-ne, iar noi îţi vom sluji“. |
5 Iar el le-a zis: „Duceţi-vă până poimâine, şi atunci reveniţi la mine“. Iar ei s'au dus. |
6 Atunci regele a adus aceasta înaintea bătrânilor care şedeau în faţa lui Solomon la vremea când el trăia, zicând: „Ce sfat îmi daţi, ca să pot da un răspuns acestui popor?“ |
7 Iar ei au grăit către el, zicând: „Dacă tu îi vei fi astăzi slujitor acestui popor şi le vei sluji şi le vei spune vorbe bune, atunci ei vor fi slujitorii tăi în toate zilele“. |
8 Dar el n'a ţinut seamă de sfatul pe care i l-au dat bătrânii şi s'a sfătuit cu tinerii, cu cei ce crescuseră cu el şi-i erau aproape; şi le-a zis: |
9 „Ce sfat îmi daţi, ca să pot da un răspuns acestui popor care mi-a grăit, zicând: – Uşurează-ne ceva din jugul pe care tatăl tău l-a pus asupră-ne!“ |
10 Atunci tinerii, cei ce crescuseră împreună cu el, i-au grăit, zicând: „Iată ce vei spune poporului care ţi-a zis: – Tatăl tău ne-a îngreuiat jugul, dar tu acum uşurează-ni-l; iată ce le vei spune: – Degetul meu cel mic va fi mai gros decât mijlocul tatălui meu; |
11 dacă tatăl meu v'a împovărat cu jug greu, eu vă voi face jugul şi mai greu: tatăl meu v'a bătut cu bice, dar eu vă voi bate cu scorpioni“. a |
12 A treia zi a venit tot Israelul la regele Roboam, aşa cum le spusese însuşi regele: „Reveniţi poimâine“. |
13 Iar regele le-a vorbit cu asprime, nesocotind sfatul pe care i-l dăduseră bătrânii, |
14 şi le-a grăit aşa cum îl sfătuiseră tinerii; şi le-a zis: „Tatăl meu v'a îngreuiat jugul, dar eu vi-l voi face şi mai greu: tatăl meu v'a bătut cu bice, dar eu vă voi bate cu scorpioni“. |
15 Aşa că regele n'a ascultat de popor, căci aşa fusese rânduit de la Domnul: să se adeverească ceea ce i se spusese lui Ieroboam, fiul lui Nabat, prin Ahia din Şilo. |
16 Şi dacă întregul Israel a văzut că regele nu-l ascultase, atunci poporul i-a răspuns regelui, zicând:„Ce parte avem noi cu David?Aşa că Israel s'a dus la corturile lui. b |
17 Cât despre fiii lui Israel care locuiau în cetăţile lui Iuda, peste ei a domnit Roboam. c |
18 Regele l-a trimis pe Adoniram, care era ispravnic peste corvezi, dar ei l-au ucis cu pietre şi el a murit. Iar regele Roboam a apucat să se urce într'un car ca să fugă la Ierusalim. |
19 Aşa s'a lepădat Israel de casa lui David până'n ziua de azi. |
20 Şi a fost că atunci când întregul Israel a auzit că Ieroboam se întorsese din Egipt, au trimis şi l-au chemat la adunare şi l-au făcut rege peste Israel. Şi nimeni nu i-a urmat casei lui David, în afară de [triburile lui] Iuda şi Veniamin; numai ele. d |
21 Iar Roboam a intrat în Ierusalim şi a adunat obştea lui Iuda şi seminţia lui Veniamin: o sută douăzeci de mii de tineri războinici, ca să se lupte împotriva casei lui Israel spre a întoarce regatul sub domnia lui Roboam, fiul lui Solomon. |
22 Şi a fost cuvântul Domnului către Şemaia, omul lui Dumnezeu, zicând: |
23 „Vorbeşte către Roboam, fiul lui Solomon, regele lui Iuda, şi către toată casa lui Iuda şi Veniamin, precum şi către cei rămaşi din popor e, zicând: |
24 «Aşa grăieşte Domnul: Să nu vă ridicaţi, nici să vă războiţi cu fraţii voştri, fiii lui Israel!; fiecare om să se întoarcă la casa lui, căci lucrul acesta e de la Mine!»“ Iar ei au ascultat de cuvântul Domnului şi au încetat să se mai ridice, aşa cum le spusese Domnul. f Regele Solomon a adormit laolaltă cu părinţii săi şi a fost îngropat în cetatea lui David. Iar în locul său, în Ierusalim, a domnit Roboam, fiul său; acesta avea patruzeci şi unu de ani când a început să domnească, iar domnia lui în Ierusalim a durat şaptesprezece ani. Mama lui se numea Naama, şi era fiica lui Ana, fiul lui Nahaş, regele fiilor lui Amon. El a făcut ceea ce e rău în ochii Domnului şi nu a umblat în căile lui David, părintele său. g În muntele Efraim se afla un om, un rob al lui Solomon, care se numea Ieroboam; pe mama lui, femeie desfrânată, o chema Ţerua. Solomon l-a pus ispravnic peste corvezile din casa lui Iosif; el a zidit pentru Solomon cetatea Tirţa, din muntele lui Efraim. Şi avea sub el trei sute de care cu cai. Cetăţuia a zidit-o cu oamenii de corvoadă din casa lui Efraim; tot el a întărit cetatea lui David; şi se ridica peste regat. Solomon căuta să-l omoare, iar el s'a temut şi a fugit la Şişac, regele Egiptului, la care a rămas până la moartea lui Solomon. Pe când se afla încă în Egipt, Ieroboam a aflat că Solomon murise. Şi a vorbit în auzul lui Şişac, regele Egiptului, zicând: „Dă-mi drumul, şi mă voi întoarce în ţara mea“. Iar Şişac i-a zis: „Cere-mi ce doreşti, iar eu îţi voi da“. Atunci Şişac i-a dat-o de soţie pe Ano, sora mai mare a Tafnesei, soţia sa. Aceasta era mare între fiicele regelui şi i l-a născut lui Ieroboam pe Abia, fiul lui. Şi a zis Ieroboam către Şişac: „Lasă-mă negreşit să plec, şi mă voi duce!“ Şi a plecat Ieroboam din Egipt şi a venit în ţinutul Tirţa, care era în muntele lui Efraim. Şi s'a adunat acolo toată seminţia lui Efraim, iar Ieroboam a zidit acolo ţarcuri întărite. Dar copilaşul lui Ieroboam s'a îmbolnăvit de o boală foarte grea. Şi s'a dus Ieroboam să întrebe despre copil. Şi a zis către Ano, femeia sa: „Scoală-te, du-te şi întreabă-L pe Dumnezeu despre copil, dacă el va scăpa cu viaţă din boala lui“. În Şilo era un om pe care-l chema Ahia, în vârstă de şaizeci de ani; şi cuvântul Domnului era într'însul. Şi a zis Ieroboam către femeia lui: „Scoală-te şi ia în mâinile tale pâini pentru omul lui Dumnezeu, şi turte pentru copiii lui, şi struguri şi un urcior cu miere“. Iar femeia s'a sculat şi a luat în mâinile ei pâini şi două turte şi struguri şi un urcior cu miere pentru Ahia. Omul însă era bătrân, cu ochii împăienjeniţi, încât nu putea să vadă. Ea s'a sculat şi a plecat din Tirţa. Şi a fost că'n timp ce ea venea în cetate la Ahia Şilonitul, Ahia i-a spus slujitorului său: „Ieşi acum s'o întâmpini pe Ano, femeia lui Ieroboam, şi-i vei spune: – Intră şi nu sta!; căci aşa grăieşte Domnul: Eu îţi trimit lucruri grozave“. Şi a intrat Ano la omul lui Dumnezeu. Iar Ahia i-a zis: „De ce mi-ai adus pâini şi struguri şi turte şi un urcior cu miere? Aşa grăieşte Domnul: «Iată, tu vei pleca de la mine; şi va fi că atunci când vei fi intrat în cetate, adică în Tirţa, slujnicele tale îţi vor ieşi înainte şi-ţi vor zice: – Copilul a murit». Căci aşa grăieşte Domnul: «Iată, Eu voi nimici din Ieroboam toată partea bărbătească; cel din Ieroboam care va muri în cetate, pe acela câinii îl vor mânca; iar cel ce va muri în câmp, pe acela îl vor mânca păsările cerului; iar copilul va fi mult jelit. Vai, Doamne, că doar în el s'a găsit ceva bun care să-I placă Domnului»!“ Şi dacă a auzit acestea, femeia a plecat. Şi a fost că'n timp ce ea intra în Tirţa, copilul a murit; bocete au ieşit s'o întâmpine. Ieroboam s'a dus atunci la Sichem, în muntele lui Efraim. Şi s'au adunat acolo seminţiile lui Israel. Şi a mers acolo şi Roboam, fiul lui Solomon. Şi a fost cuvântul Domnului către Şemaia Enlamitul, zicând: „Ia-ţi o haină nouă, care n'a trecut prin apă, şi rupe-o în douăsprezece bucăţi; şi dă-i-le lui Ieroboam şi spune-i: – Aşa grăieşte Domnul: «Ia-ţi pentru tine zece bucăţi, ca să te încingi!» Ieroboam le-a luat, iar Şemaia a zis: – Aşa grăieşte Domnul: «Să fii peste zece seminţii ale lui Israel!» Iar poporul a zis către Roboam, fiul lui Solomon: „Tatăl tău a pus jug greu asupra noastră şi şi-a îngreuiat bucatele de pe masă; dar uşurează-l acum de pe noi, iar noi îţi vom sluji“. Atunci Roboam a zis către popor: „Aşteptaţi trei zile şi vă voi da răspunsul“. Şi a zis Roboam: „Aduceţi-mi bătrânii şi mă voi sfătui cu ei despre ceea ce îi voi răspunde poporului în ziua a treia“. Aşa că Roboam a vorbit în auzul lor, al celor ce fuseseră trimişi de popor. Şi au zis bătrânii poporului: „Aşa ţi-a grăit poporul“. Roboam însă nu a ţinut seama de sfatul lor, fiindcă nu i-a plăcut. Şi a trimis şi i-a adunat pe cei ce crescuseră împreună cu el şi le-a grăit: „Aşa şi aşa mi-a spus poporul prin cei ce i-a trimis“. Iar cei ce crescuseră împreună cu el au zis: „Aşa îi vei spune poporului: – Degetul meu cel mic e mai gros decât mijlocul tatălui meu; tatăl meu v'a biciuit cu bice, dar eu vă voi stăpâni cu scorpioni“. Şi i-a plăcut lui Roboam acest cuvânt; el i-a răspuns poporului aşa cum îl sfătuiseră tinerii, aceia care crescuseră împreună cu el. Şi'ntreg poporul a vorbit ca unul, fiecare cu vecinul său şi toţi laolaltă, strigând şi zicând: „Noi nu avem parte cu David, şi nici moştenire cu fiul lui Iesei! La corturile tale, Israele, fiecare!; căci omul acesta nu-i făcut să fie căpetenie sau conducător peste noi!“ Şi tot poporul s'a împrăştiat din Sichem şi s'a dus fiecare la casa lui. Iar Roboam, adunându-şi puterile, a plecat aruncându-se în unul din carele lui şi a intrat în Ierusalim. Acolo l-au urmat toată seminţia lui Iuda şi toată seminţia lui Veniamin. Şi a fost că la începutul anului i-a adunat Roboam pe toţi oamenii lui Iuda şi Veniamin şi s'a ridicat să se bată cu Ieroboam la Sichem. Şi a fost cuvântul Domnului către Şemaia, omul lui Dumnezeu, zicând: „Spune-i lui Roboam, regele lui Iuda, şi la toată casa lui Iuda şi Veniamin, precum şi celor rămaşi din popor: «Aşa grăieşte Domnul: Să nu vă ridicaţi şi nici să vă războiţi cu fraţii voştri, fiii lui Israel!; întoarceţi-vă fiecare la casa lui, căci lucrul acesta e de la Mine»“. Iar ei au ascultat de cuvântul Domnului şi au încetat să se mai ridice, aşa cum le spusese Domnul. |
25 Ieroboam a zidit Sichemul, în muntele lui Efraim, şi s'a aşezat în el. Şi a plecat de acolo şi a zidit Penuelul. |
26 Şi a zis Ieroboam în inima lui: Iată, regatul se va întoarce acum la casa lui David. |
27 Dacă poporul acesta se va urca să aducă jertfe în templul Domnului, cel din Ierusalim, atunci inima acestui popor se va întoarce la Domnul, precum şi la domnul lor Roboam, regele lui Iuda, iar pe mine mă vor ucide... |
28 Atunci regele s'a sfătuit şi a făcut două juninci de aur şi a zis către popor: „Ajunge cu suitul la Ierusalim!; iată dumnezeii tăi, Israele, cei ce te-au scos din ţara Egiptului!“ h |
29 Şi pe una a pus-o în Betel, iar pe cealaltă în Dan. i |
30 Fapta aceasta însă a devenit păcat: poporul mergea la una din ele, chiar până la Dan, şi a părăsit templul Domnului. |
31 El a zidit capişti pe înălţimi şi a făcut preoţi din poporul de rând, care nu erau dintre fiii lui Levi. |
32 Ieroboam a rânduit o sărbătoare în luna a opta, anume în cea de a cincisprezecea zi a lunii, asemenea cu sărbătoarea din ţara lui Iuda, şi s'a suit la jertfelnicul pe care-l ridicase în Betel, ca să aducă jertfe junincilor făcute de el; iar în Betel a aşezat preoţi pentru locurile înalte pe care le făcuse. |
33 Şi'n cea de a cincisprezecea zi a lunii a opta, la sărbătoarea pe care şi-a urzit-o din propria sa inimă şi din care le-a făcut sărbătoare fiilor lui Israel, s'a suit la jertfelnicul pe care-l ridicase; la jertfelnic s'a suit, ca să aducă jertfe. |
[ VT ] Vechiul Testament
[ 3Rg ] Cartea a Treia a Regilor
[ Cap. 13 ] | CAPITOLUL 13 Omul lui Dumnezeu şi profetul cel bătrân. Pedeapsă asupra lui Ieroboam. |
1 Şi la vremea când Ieroboam sta la jertfelnic ca să aducă jertfă, iată că un om al lui Dumnezeu a a venit din Iuda la Betel cu cuvântul Domnului. |
2 Şi cu cuvântul Domnului a strigat asupra jertfelnicului şi a zis: „O, jertfelnicule, jertfelnicule, aşa grăieşte Domnul: «Iată, casei lui David i se va naşte un fiu, anume Iosia; deasupra ta îi va aduce el ca jertfă pe preoţii înălţimilor, pe cei ce jertfesc pe tine, şi oase de oameni va arde pe tine»“. |
3 Şi'n ziua aceea a dat şi un semn, zicând: „Acesta-i cuvântul pe care Domnul l-a grăit: – Iată, jertfelnicul s'a despicat, iar grăsimea de pe el se va vărsa“. |
4 Şi a fost că dacă regele Ieroboam a auzit cuvântul omului lui Dumnezeu – al celui ce strigase asupra jertfelnicului din Betel – şi-a întins regele mâna de la jertfelnic, zicând: „Prindeţi-l!“ Şi, iată, mâna pe care şi-o întinsese împotriva aceluia s'a uscat, aşa că n'a mai putut să şi-o tragă înapoi. |
5 Iar jertfelnicul s'a despicat, iar grăsimea de pe el s'a vărsat, după semnul pe care omul lui Dumnezeu îl dăduse prin cuvântul Domnului. |
6 Atunci regele Ieroboam a zis către omul lui Dumnezeu: „Roagă-te în faţa Domnului, Dumnezeului tău, ca mâna mea să se întoarcă la mine“. Iar omul lui Dumnezeu s'a rugat în faţa Domnului, iar mâna regelui s'a întors la el, făcându-se ca mai înainte. |
7 Şi a zis regele către omul lui Dumnezeu: „Intră cu mine în casă şi prânzeşte şi-ţi voi da daruri“. |
8 Dar omul lui Dumnezeu i-a zis regelui: „Chiar şi jumătate din casa ta de mi-ai da-o, eu tot nu voi intra cu tine şi nu voi sta la masă şi nici nu voi bea apă din locul acesta; |
9 căci aşa mi-a poruncit mie Domnul prin cuvântul Său: «Să nu mănânci pâine şi să nu bei apă şi să nu te întorci pe drumul pe care ai venit»“. |
10 Şi s'a dus pe altă cale, neîntorcându-se pe drumul pe care venise la Betel. |
11 În Betel locuia un profet bătrân. Fiii săi au venit şi i-au povestit toate lucrurile pe care omul lui Dumnezeu le făcuse în ziua aceea în Betel, precum şi cuvintele pe care i le spusese regelui. Iar faţa tatălui lor s'a schimbat. |
12 Atunci tatăl lor le-a grăit, zicând: „Pe ce cale s'a dus?“ Iar fiii săi i-au arătat calea pe care plecase omul lui Dumnezeu, cel ce ieşise din Iuda. |
13 Şi le-a zis fiilor săi: „Puneţi-mi şaua pe asină!“ Şi i-au pus şaua pe asină, iar el a încălecat pe ea. |
14 Şi a mers după omul lui Dumnezeu şi l-a aflat şezând sub un stejar; şi i-a zis: „Tu eşti oare omul lui Dumnezeu, cel ce a ieşit din Iuda?“ Iar acela a zis: „Eu“. |
15 Şi i-a zis: „Vino cu mine şi mănâncă pâine!“ |
16 Acela însă i-a zis: „Nicidecum nu voi putea să mă întorc cu tine, nici nu voi mânca pâine şi nici nu voi bea apă în locul acesta, |
17 de vreme ce aşa mi-a poruncit mie Domnul prin cuvânt, zicând: «Acolo să nu mănânci pâine şi acolo să nu bei apă şi de acolo să nu te întorci pe calea pe care ai mers»“. |
18 Dar cestălalt i-a zis: „Sunt şi eu profet, ca şi tine, şi un înger mi-a grăit cu cuvântul Domnului, zicând: – Întoarce-l la tine, în casa ta, unde să mănânce pâine şi să bea apă“. El însă l-a minţit. |
19 Şi l-a întors îndărăt, iar acela a mâncat pâine şi a băut apă în casa lui. |
20 Şi a fost că'n timp ce el şedea la masă, fost-a cuvântul Domnului către profetul care-l adusese înapoi, |
21 iar acesta a grăit către omul lui Dumnezeu, cel ce venise din Iuda, zicând b: „Aşa grăieşte Domnul: Pentru că ai amărât cuvântul Domnului c şi n'ai păzit porunca pe care ţi-a poruncit-o Domnul, Dumnezeul tău, |
22 ci te-ai întors şi ai mâncat pâine şi ai băut apă în locul acesta despre care ţi-am grăit, zicând: «Să nu mănânci pâine şi nici să bei apă!»: trupul tău nu va intra în mormântul părinţilor tăi“. |
23 Şi a fost că după ce el a mâncat pâine şi a băut apă, acesta i-a pus şaua pe asinul său, iar acela s'a întors, |
24 dar pe cale a dat peste el un leu şi l-a ucis; trupul său zăcea aruncat în drum, asinul şedea lângă el, iar leul şedea şi el lângă trup. d |
25 Şi, iată, nişte oameni mergeau prin preajmă şi au văzut stârvul aruncat în drum şi pe leu şezând lângă stârv; şi au venit şi au spus-o în cetatea unde locuia profetul cel bătrân. |
26 Acesta, adică cel care-l întorsese din cale, a auzit şi a zis: „Acesta e omul lui Dumnezeu, cel ce a amărât cuvântul Domnului |
27 şi pe care Domnul l-a dat leului care l-a sfâşiat şi l-a ucis, după cuvântul pe care Domnul i l-a grăit“. Şi le-a spus fiilor săi: „Puneţi-mi şaua pe asin!“ Iar ei au pus-o. |
28 Şi s'a dus şi a aflat trupul aruncat în drum, iar pe asin şi pe leu stând lângă trup; leul nu mâncase trupul omului lui Dumnezeu şi nici nu sfâşiase asinul. |
29 Atunci profetul a luat trupul omului lui Dumnezeu şi l-a pus pe asin; şi profetul l-a întors în cetate, ca să-l îngroape. |
30 Şi i-a pus trupul în propriul său mormânt şi l-a plâns: „Vai, frate!“ |
31 Şi a fost că, după ce l-a plâns, le-a grăit fiilor săi, zicând: „Când va fi să mor, îngropaţi-mă în acest mormânt în care a fost îngropat omul lui Dumnezeu; puneţi-mă alături de osemintele lui, pentru ca oasele mele să se mântuiască împreună cu oasele lui. e |
32 Căci, negreşit, cuvântul pe care el l-a grăit prin cuvântul Domnului despre jertfelnicul din Betel şi despre capiştile cele înalte din Samaria, acela se va plini.“ |
33 Ieroboam, însă, nici după întâmplarea aceasta nu s'a întors de la răutăţile lui, ci, dimpotrivă, continua ca din poporul de rând să facă preoţi pentru capiştile de pe înălţimi; pe cine vrea să fie, pe acela îl „sfinţea“, iar acela devenea preot al capiştilor de pe înălţimi. |
34 Faptul acesta s'a socotit păcat pentru casa lui Ieroboam, spre nimicire şi spre stingere de pe faţa pământului. |
[ VT ] Vechiul Testament
[ 3Rg ] Cartea a Treia a Regilor
[ Cap. 14 ] | CAPITOLUL 14 Ahia profeţeşte asupra lui Ieroboam; domnia acestuia, păcatul şi moartea lui. Domnia lui Roboam. |
1 În vremea aceea s'a îmbolnăvit Abia, fiul lui Ieroboam. |
2 Iar Ieroboam i-a zis femeii sale: „Scoală-te şi schimbă-te – ca să nu te cunoască nimeni că tu eşti femeia lui Ieroboam – şi du-te la Şilo; acolo se află profetul Ahia, cel care mi-a spus că voi domni peste acest popor.; |
3 Şi ia cu tine pentru omul lui Dumnezeu zece pâini şi turte pentru copiii lui şi struguri şi un urcior cu miere şi vei merge la el, iar el îţi va spune ce va fi cu pruncul“. |
4 Aşa a făcut femeia lui Ieroboam şi s'a dus la Şilo şi a intrat în casa lui Ahia; dar Ahia nu era în stare să vadă, că i se împăienjeniseră ochii de bătrâneţe. |
5 Şi a zis Domnul către Ahia: „Iată, femeia lui Ieroboam vine să te întrebe despre fiul ei, că e bolnav: aşa şi aşa îi vei spune“. |
6 Şi'n timp ce ea intra făcându-se ca şi cum ar fi fost alta, Ahia a auzit zgomotul paşilor ei intrând pe uşă şi a zis: „Intră, tu, femeia lui Ieroboam!; de ce te faci ca şi cum ar fi alta? Şi eu sunt pentru tine un trimis aspru. |
7 Mergi acasă şi spune-i lui Ieroboam: Aşa grăieşte Domnul, Dumnezeul lui Israel: «Pentru că Eu te-am ridicat din mijlocul poporului şi te-am pus cârmuitor peste poporul Meu Israel |
8 şi am rupt regatul tău de casa lui David şi ţi l-am dat ţie, dar tu n'ai fost ca robul Meu David – cel ce Mi-a păzit poruncile şi a umblat după Mine cu toată inima lui, ca să facă ceea ce e drept în ochii Mei –, |
9 ci te-ai purtat mai rău decât toţi cei ce au fost înaintea ta şi ţi-ai făcut alţi dumnezei şi chipuri turnate ca să Mă întărâţi la mânie, iar pe Mine M'ai lepădat de la faţa ta, |
10 de aceea, iată, Eu voi aduce necazuri asupra casei lui Ieroboam şi voi stârpi din casa lui Ieroboam pe toţi cei de parte bărbătească, rob sau liber în Israel, şi voi curăţa casa lui Ieroboam aşa cum se mătură gunoiul, până n'o să mai rămână nimic; |
11 cel din Ieroboam care va muri în cetate, pe acela câinii îl vor mânca; iar cel ce va muri în câmp, pe acela îl vor mânca păsările cerului, căci Domnul a grăit». |
12 Aşadar, ridică-te şi du-te la casa ta; când vei pune piciorul în cetate, atunci pruncul va muri; |
13 şi-l va plânge întregul Israel şi-l vor îngropa; căci el singur dintre cei care sunt ai lui Ieroboam va fi pus în mormânt, fiindcă din casa lui Ieroboam doar în el s'a aflat cuvânt bun despre Domnul, Dumnezeul lui Israel. |
14 Iar Domnul Îşi va ridica peste Israel un rege care va nimici casa lui Ieroboam în ziua aceea, începând de acum. |
15 Fi-vor Israeliţii loviţi de Domnul aşa cum se clatină trestia în apă; El îi va stârpi de pe faţa acestui bun pământ pe care l-a dat părinţilor lor şi-i va împrăştia dincolo de Râu a, pentru că şi-au făcut crânguri b, mâniindu-L pe Domnul. |
16 Domnul îl va da pe Israel pentru păcatele lui Ieroboam, cel ce însuşi a păcătuit făcându-l şi pe Israel să păcătuiască“. |
17 Şi s'a ridicat femeia lui Ieroboam şi s'a dus la Tirţa. Şi a fost că'n clipa când ea păşea peste pragul casei, pruncul a murit; şi l-au îngropat. |
18 Şi l-a plâns întregul Israel, după cuvântul pe care Domnul îl grăise prin mâna robului Său, profetul Ahia. |
19 Iar celelalte fapte ale lui Ieroboam – cum a purtat el războaie şi cum a domnit –, iată că acestea sunt scrise în Cartea Faptelor din anii regilor lui Israel c. |
20 Iar zilele în care a domnit Ieroboam au fost douăzeci şi doi de ani. Şi a adormit împreună cu părinţii săi; iar în locul lui a domnit Nadab, fiul său. d |
21 Iar peste Iuda [în acest timp] domnea Roboam, fiul lui Solomon. Când a început să domnească, Roboam avea patruzeci şi unu de ani; şi a domnit şaptesprezece ani în Ierusalim, cetatea pe care, dintre toate seminţiile lui Israel, Şi-a ales-o Domnul să-Şi pună numele acolo. Pe mama lui o chema Naama Amonita. |
22 Roboam a făcut şi el fapte rele în faţa Domnului şi, prin păcatele săvârşite de el, L-a mâniat mai mult decât tot ceea ce făcuseră părinţii lui. |
23 Ei [Iudeii] şi-au zidit înălţimi şi stâlpi şi crânguri pe fiece deal înalt şi sub fiece copac umbros. |
24 Şi sodomie e s'a făcut în ţară; au făcut toate urâciunile neamurilor pe care Domnul le izgonise din faţa fiilor lui Israel. |
25 Şi a fost că în cel de al cincilea an al domniei lui Roboam, Şişac, regele Egiptului, s'a ridicat împotriva Ierusalimului. |
26 Şi a luat toate vistieriile casei Domnului şi vistieriile casei domneşti şi scuturile de aur pe care David le luase din mâna slujitorilor lui Hadad-Ezer, regele din Ţoba, şi le adusese în Ierusalim, şi scuturile de aur pe care le făcuse Solomon, pe toate le-a luat şi le-a dus în Egipt. |
27 Iar Roboam a făcut în locul lor scuturi de aramă şi cu ele i-a înzestrat pe căpitanii gărzii care păzeau poarta casei regelui; |
28 când regele venea la templul Domnului, garda le purta înainte; apoi le punea în casa corpului de gardă. |
29 Iar celelalte fapte ale lui Roboam, şi toate lucrurile pe care el le-a făcut, iată, oare nu sunt ele scrise în Cartea Faptelor din anii regilor lui Israel? |
30 Între Roboam şi Ieroboam a fost război în toată vremea. |
31 Roboam a adormit împreună cu părinţii săi şi a fost îngropat laolaltă cu părinţii săi în cetatea lui David. Numele mamei sale era Naama Amonita. Iar în locul lui a domnit Abia, fiul său. |
[ VT ] Vechiul Testament
[ 3Rg ] Cartea a Treia a Regilor
[ Cap. 15 ] | CAPITOLUL 15 Abia şi Asa, regi în Iuda. Nadab şi Baeşa, regi în Israel. |
1 În anul al optsprezecelea al domniei lui Ieroboam, fiul lui Nabat a, peste Iuda a devenit rege Abia, fiul lui Roboam. |
2 Trei ani a domnit el în Ierusalim. Pe mama sa o chema Maaca, şi era fiica lui Abesalom. |
3 Acesta a umblat în toate păcatele tatălui său, pe care le făcuse înaintea lui; inima lui nu era pe de-a'ntregul cu Domnul Dumnezeul lui, aşa cum fusese inima lui David, străbunicul său b; |
4 căci de dragul lui David i-a dat Domnul acestuia o rămăşiţă, aşa ca el să-i rânduiască după el pe fiii săi şi să întărească Ierusalimul; |
5 fiindcă David a făcut ceea ce este drept înaintea Domnului, şi'n toate zilele vieţii sale nu s'a abătut de la nimic din câte i-a poruncit c. |
6 Şi război a fost între Abia şi Ieroboam. d |
7 Cât despre celelalte întâmplări ale lui Abia şi despre toate câte a făcut el, oare nu sunt ele scrise în Cartea Faptelor din anii regilor lui Iuda? |
8 Abia a adormit împreună cu părinţii lui – în cel de al douăzecilea an al domniei lui Ieroboam – şi a fost îngropat laolaltă cu părinţii săi în cetatea lui David. Iar în locul său a devenit rege Asa, fiul său. |
9 Asa a început să domnească peste Iuda în cel de al douăzecilea an al domniei lui Ieroboam, regele Israelului. |
10 Patruzeci şi unu de ani a domnit el în Ierusalim. Pe mama lui o chema Ana, din neamul lui Abesalom. |
11 Asemenea lui David, strămoşul său, Asa a făcut ceea ce e drept înaintea Domnului; |
12 el a stârpit din ţară ascunşii paşi ai şoaptelor păgâne e şi a curăţit-o de toate spurcăciunile f pe care le făcuseră părinţii lui. |
13 Ba încă şi pe Ana, mama sa, a lipsit-o de numele de regină, pentru că ea făcuse o adunare ruşinoasă în propriul ei desiş; Asa i-a stricat culcuşurile şi le-a ars cu foc la pârâul Cedrilor. |
14 Înălţimile însă nu le-a surpat; cu toate acestea, inima lui Asa a fost pe de-a'ntregul cu Domnul în toate zilele vieţii sale. |
15 El a adus în casa Domnului stâlpii tatălui său şi stâlpii lui de aur şi argint, precum şi vasele. |
16 Între Asa şi Baeşa, regele Israelului, a fost război în toate zilele lor. |
17 Baeşa, regele Israelului, s'a ridicat împotriva [regatului] lui Iuda şi a început a zidi Rama, aşa ca nimeni să nu poată ieşi sau intra la Asa, regele lui Iuda. g |
18 Atunci Asa a luat tot argintul şi aurul ce se aflau în vistieriile casei Domnului şi în vistieriile casei regelui şi a pus totul în mâinile servilor săi, pe care i-a trimis cu următoarea solie la Benhadad, fiul lui Tabrimon, fiul lui Hezion, regele Siriei, care locuia în Damasc: |
19 „Legământ să fie între mine şi tine, între tatăl meu şi tatăl tău; iată, ţi-am trimis în dar argint şi aur; vino acum şi strică legământul pe care-l ai cu Baeşa, regele Israelului, pentru ca el să se retragă dinspre mine“. |
20 Iar Benhadad l-a ascultat pe regele Asa şi i-a trimis pe căpitanii oştilor sale în cetăţile lui Israel şi au bătut Ainul, Danul, Abel, Bet-Maaca şi tot Chineretul şi tot ţinutul Neftali. |
21 Şi a fost că dacă Baeşa a auzit, s'a oprit din zidirea Ramei şi s'a întors la Tirţa. |
22 Atunci regele Asa a dat poruncă în întregul Iuda – fără să scutească pe cineva – şi au cărat din Rama pietrele şi lemnele cu care zidise Baeşa; regele Asa a zidit cu ele Ghibeea lui Veniamin şi Miţpa. |
23 Cât despre celelalte întâmplări ale lui Asa şi despre puternicele lui fapte pe care le-a săvârşit, oare nu sunt ele scrise în Cartea Faptelor din anii regilor lui Iuda? (în afară de aceea că la bătrâneţe a fost bolnav de picioare). |
24 Şi a adormit Asa împreună cu părinţii lui şi a fost îngropat laolaltă cu părinţii lui în cetatea lui David, strămoşul său. În locul lui a devenit rege Iosafat, fiul său. |
25 Cât despre Nadab, fiul lui Ieroboam, el a început să domnească peste Israel în cel de-al doilea an al domniei lui Asa, regele lui Iuda; şi a domnit peste Israel timp de doi ani. |
26 Acesta a făcut ce e rău în faţa Domnului şi a umblat pe urmele tatălui său, în păcatele cu care l-a făcut şi pe Israel să păcătuiască. |
27 Iar Baeşa, fiul lui Ahia, din casa lui Isahar, a uneltit împotriva lui şi l-a ucis la Ghibeton, cetatea Filistenilor, atunci când Nadab şi toţi Israeliţii împresuraseră Ghibetonul. |
28 Baeşa l-a ucis în cel de-al treilea an al domniei lui Asa, regele lui Iuda, şi a domnit în locul lui. |
29 Şi a fost că de îndată ce a devenit rege, el a ucis toată casa lui Ieroboam şi n'a lăsat din Ieroboam pe nimeni cu suflare până ce i-a nimicit cu totul, după cuvântul pe care Domnul îl grăise prin robul Său Ahia din Şilo, |
30 din pricina păcatelor pe care Ieroboam le făcuse, cu care l-a împins şi pe Israel să păcătuiască, purtare cu care L-a mâniat pe Domnul, Dumnezeul lui Israel. |
31 Cât despre celelalte întâmplări ale lui Nadab şi despre toate pe care el le-a făcut, oare nu sunt ele scrise în Cartea Faptelor din anii regilor lui Israel? |
32 Între Asa şi Baeşa, regele lui Israel, a fost război în toate zilele lor. h |
33 Baeşa, fiul lui Ahia, a început să domnească peste Israel, la Tirţa, în cel de al treilea an al domniei lui Asa, regele lui Iuda; şi a domnit douăzeci şi patru de ani. |
34 Acesta a făcut ceea ce e rău în ochii Domnului; el a umblat pe urmele lui Ieroboam, fiul lui Nabat, în păcatele lui, cu care l-a făcut şi pe Israel să păcătuiască. |
[ VT ] Vechiul Testament
[ 3Rg ] Cartea a Treia a Regilor
[ Cap. 16 ] | CAPITOLUL 16 Ela, Zimri, Omri şi Ahab, regi în Israel. |
1 Şi a fost cuvântul Domnului către Baeşa prin mâna lui Iehu, fiul lui Hanani: |
2 „Pentru că Eu te-am ridicat din ţărână şi te-am făcut domn peste poporul Meu Israel, dar tu ai umblat pe urmele lui Ieroboam şi l-ai făcut şi pe poporul Meu Israel să cadă în păcat, ca să Mă întărâte cu deşertăciunile lor a, |
3 iată, Eu îi voi lua pe ultimii urmaşi ai lui Baeşa şi pe ultimii urmaşi ai casei lui şi-i voi face casa precum casa lui Ieroboam, fiul lui Nabat: |
4 cel din Baeşa care va muri în cetate, pe acela câinii îl vor mânca, iar cel ce va muri în câmp, pe acela îl vor mânca păsările cerului“. |
5 Cât despre celelalte întâmplări ale lui Baeşa şi despre toate faptele pe care le-a făcut şi despre domnia lui, iată, oare nu sunt ele scrise în Cartea Faptelor din anii regilor lui Israel? |
6 Baeşa a adormit împreună cu părinţii lui şi a fost îngropat la Tirţa. În locul lui a devenit rege Ela, fiul său. |
7 Iar despre Baeşa şi despre casa lui şi despre toate relele pe care el le-a făcut în faţa Domnului ca să-L mânie cu faptele mâinilor sale, dovedindu-se el a fi precum casa lui Ieroboam – pricină pentru care a şi fost stârpit –, pe toate acestea le grăise Domnul prin mâna lui Iehu, fiul lui Hanani. |
8 Ela, fiul lui Baeşa, a domnit peste Israel vreme de doi ani, în Tirţa b. |
9 Împotriva lui a uneltit Zimri, căpitan peste jumătate din călărimea lui: în timp ce [regele] a băut şi s'a îmbătat în casa lui Arţa, mai-marele curţii din Tirţa, |
10 Zimri a intrat şi l-a lovit şi l-a omorât c şi a domnit în locul lui. |
11 Şi a fost că de îndată ce a devenit rege şi s'a aşezat pe tronul său, a ucis toată casa lui Baeşa, că n'a mai rămas din ea nimeni de parte bărbătească, nici rude şi nici prieteni. |
12 Şi astfel a nimicit Zimri toată casa lui Baeşa, după cuvântul pe care Domnul îl grăise despre casa lui Baeşa prin profetul Iehu, |
13 pentru toate păcatele lui Baeşa şi ale fiului său Ela, cu care ei l-au făcut şi pe Israel să păcătuiască, pentru ca prin idolii lor să-L mânie pe Domnul, Dumnezeul lui Israel. |
14 Cât despre celelalte întâmplări ale lui Ela şi despre toate câte le-a făcut, iată, oare nu sunt ele scrise în Cartea Faptelor din anii regilor lui Israel? |
15 Zimri a domnit în Tirţa şapte zile d; iar Israel îşi rânduise tabăra împotriva Ghibetonului, care se afla la Filisteni. |
16 Poporul din tabere a auzit spunându-se că Zimri a uneltit împotriva regelui şi că l-a omorât. Atunci poporul din Israel, în aceeaşi zi, acolo, în tabără, l-a făcut rege pe Omri, mai-marele oştirii. |
17 Iar Omri, şi cu el întregul Israel, au plecat din Ghibeton şi au împresurat Tirţa. |
18 Şi a fost că de îndată ce Zimri a văzut că cetatea fusese luată, s'a dus în odaia din fund a casei domneşti şi a aprins peste el casa domnească şi a murit acolo |
19 din pricina păcatelor pe care le săvârşise făcând ceea ce e rău în ochii Domnului, umblând în calea lui Ieroboam, fiul lui Nabat, şi în păcatele aceluia, cu care-l făcuse şi pe Israel să păcătuiască. |
20 Cât despre celelalte întâmplări ale lui Zimri şi despre uneltirile pe care el le-a urzit, iată, oare nu sunt ele scrise în Cartea Faptelor din anii regilor lui Israel? |
21 Atunci poporul lui Israel s'a împărţit în două: o jumătate din popor era pentru Tibni, fiul lui Ghinat, să-l facă pe el rege, iar cealaltă jumătate îl urma pe Omri. |
22 Dar cei care-l urmau pe Omri i-au biruit pe cei care-l urmau pe Tibni, fiul lui Ghinat. Tibni a murit şi, odată cu el, şi fratele său Ioram, iar Omri a devenit rege în locul lui Tibni. e |
23 În cel de al treizeci şi unulea an al domniei lui Asa f a început Omri să domnească peste Israel vreme de doisprezece ani; şase ani a domnit în Tirţa. |
24 Omri a cumpărat muntele Samariei, cu doi talanţi de argint, de la Şemer, stăpânul acelui munte; pe munte a ridicat ziduri, iar muntele pe care el a zidit s'a numit Samaria, după numele lui Şemer, stăpânul muntelui. g |
25 Omri a făcut ceea ce este rău în ochii Domnului şi a fost mai nelegiuit decât toţi cei de dinaintea lui. |
26 El a umblat pe toate căile lui Ieroboam, fiul lui Nabat, şi în păcatele prin care acela l-a făcut şi pe Israel să păcătuiască, spre a-L mânia pe Domnul, Dumnezeul lui Israel, cu idolii lor. |
27 Cât despre celelalte întâmplări ale lui Omri şi despre toate faptele lui şi despre toată tăria lui, iată, oare nu sunt ele scrise în Cartea Faptelor din anii regilor lui Israel? |
28 Iar Omri a adormit împreună cu părinţii lui şi e înmormântat în Samaria. Iar în locul lui a devenit rege Ahab, fiul său. h În cel de al unsprezecelea an al domniei lui Omri s'a urcat pe tron Iosafat, fiul lui Asa; avea treizeci şi cinci de ani când a început să domnească, iar domnia lui în Ierusalim a durat douăzeci şi cinci de ani. Pe mama lui o chema Azuba şi era fiica lui Şilhi. El a umblat în căile lui Asa, părintele său, şi nu s'a abătut de la ele, făcând ceea ce e drept în ochii Domnului, în afară de faptul că nu a desfiinţat înălţimile, căci [poporul] încă aducea jertfe şi tămâieri pe înălţimi. Cât despre înţelegerile pe care Iosafat le-a făcut cu regele lui Israel şi despre toate faptele mari pe care le-a săvârşit şi despre duşmanii împotriva cărora s'a luptat, iată, oare nu sunt ele scrise în Cartea Faptelor din anii regilor lui Iuda? El a stârpit din ţară rămăşiţele desfrânării i pe care unii o săvârşeau în zilele lui Asa, părintele său. În Edom nu era rege, ci un locţiitor. j Iar regele Iosafat a făcut o corabie la Tarsis, ca să meargă la Ofir pentru aur; dar ea n'a ajuns, căci s'a sfărâmat la Eţion Gheber. Atunci regele Israelului i-a zis lui Iosafat: „Să meargă în corabie atât servii tăi, cât şi servii mei!“ Dar Iosafat n'a vrut. Iosafat a adormit împreună cu părinţii lui şi a fost îngropat laolaltă cu părinţii săi în cetatea lui David. În locul lui a devenit rege Ioram, fiul său. |
29 În cel de al doilea an al domniei lui Iosafat, regele lui Iuda, rege peste Israel, în Samaria, a devenit, pentru douăzeci şi doi de ani, Ahab, fiul lui Omri. |
30 Ahab, fiul lui Omri, a făcut ceea ce e rău în ochii Domnului şi a fost mai nelegiuit decât toţi cei de dinaintea lui. |
31 Nu i-a fost de-ajuns să umble în păcatele lui Ieroboam, fiul lui Nabat, dar şi-a luat-o de femeie pe Izabela, fiica lui Etbaal, regele Sidonului, şi a început să-i slujească lui Baal şi să i se închine. |
32 Şi i-a ridicat lui Baal un jertfelnic în casa urâciunilor pe care o făcuse în Samaria; |
33 şi a făcut un tufiş; dar Ahab a făcut mult mai multe nelegiuiri, ca să-L mânie pe Domnul, Dumnezeul lui Israel, şi să-şi dărâme propriul său suflet, fiind el mai nelegiuit decât toţi regii lui Israel de dinaintea lui. |
34 În zilele lui, Hiel din Betel a zidit Ierihonul; temelia i-a pus-o pe [mormântul lui] Abiron, întâiul său-născut, iar porţile i le-a aşezat pe [mormântul lui] Segub, fiul său mai mic, după cuvântul pe care Domnul îl grăise prin Iosua, fiul lui Navi. k |
[ VT ] Vechiul Testament
[ 3Rg ] Cartea a Treia a Regilor
[ Cap. 17 ] | CAPITOLUL 17 Profetul Ilie vesteşte o foamete şi se retrage la pârâul Cherit. Ilie la văduva din Sarepta Sidonului |
1 Atunci profetul Ilie, Tesviteanul din Tesva Galaadului a, a zis către Ahab: „Viu este Domnul, Dumnezeul puterilor, Dumnezeul lui Israel, în faţa Căruia stau eu: În aceşti ani nu va fi nici rouă şi nici ploaie decât numai când voi zice eu“ b. |
2 Şi a fost cuvântul Domnului către Ilie: |
3 „Du-te de aici, îndreaptă-te spre răsărit şi ascunde-te la pârâul Cherit, care este în faţa Iordanului. c |
4 Apă vei bea din acel pârâu, iar eu le voi porunci corbilor să te hrănească acolo“. |
5 Iar Ilie a făcut după cuvântul Domnului şi s'a aşezat la pârâul Cherit, în faţa Iordanului. |
6 Corbii îi aduceau pâine dimineaţa şi carne seara, iar apă bea din pârâu. |
7 Şi a fost că, după o vreme, pârâul a secat, nefiind ploaie pe pământ. |
8 Atunci a fost cuvântul Domnului către Ilie, zicând: |
9 „Ridică-te şi du-te la Sarepta Sidonului; iată, eu i-am poruncit unei femei văduve să te hrănească“. d |
10 Iar el s'a ridicat şi s'a dus la Sarepta şi a ajuns la poarta cetăţii; şi, iată, acolo era o femeie văduvă adunând vreascuri; iar Ilie a chemat-o şi i-a zis: „Adu-mi oleacă de apă într'un vas, ca să beau!“ |
11 Ea a plecat ca să-i aducă, dar Ilie a chemat-o şi i-a zis: „Adu-mi în mână şi o bucată de pâine!“ |
12 Dar femeia i-a zis: „Viu este Domnul, Dumnezeul tău, că nu am nici o azimă, ci doar o mână de făină într'un vas şi puţin untdelemn într'un urcior; iată, adun câteva vreascuri şi mă duc să o gătesc pentru mine şi pentru copiii mei e şi vom mânca şi vom muri.“ |
13 Atunci Ilie i-a zis: „Cutează!; intră şi fă aşa cum ai zis; dar de acolo să faci mai întâi pentru mine o azimă mică şi să mi-o aduci; iar pentru tine şi copiii tăi vei face la urmă. |
14 Căci aşa grăieşte Domnul:Făina din vas nu va scădea |
15 Iar femeia s'a dus şi a făcut întocmai; şi au mâncat, ea, el şi copiii ei; |
16 şi făina din vas nu a scăzut şi untdelemnul din urcior nu s'a împuţinat, după cuvântul pe care Domnul îl grăise prin gura lui Ilie. f |
17 Şi a fost că după aceea s'a îmbolnăvit fiul femeii, stăpâna casei; iar boala lui a fost atât de grea, încât n'a mai rămas în el nici o suflare. |
18 Atunci ea a zis către Ilie: „Ce-ai avut cu mine, omul lui Dumnezeu? ai venit la mine să-mi pomeneşti păcatele şi să-mi omori fiul?“ |
19 Iar Ilie i-a zis femeii: „Dă-mi-l pe fiul tău!“ Şi i l-a luat de la sân şi l-a urcat în odaia în care locuia el şi l-a întins pe pat. |
20 Şi a strigat Ilie şi a zis: „O, Doamne, Tu, martorul femeii la care locuiesc, Tu i-ai făcut rău omorându-i fiul!“ g |
21 Şi a suflat de trei ori asupra copilului şi L-a chemat pe Domnul, zicând: „O, Doamne, Dumnezeul meu, sufletul acestui copil să se întoarcă în el!“ |
22 Şi aşa s'a făcut, şi copilul a dat glas; |
23 iar el l-a coborât în casă din odaia de deasupra şi i l-a dat mamei sale. Şi a zis Ilie: „Vezi, fiul tău trăieşte“. |
24 Iar femeia a zis către Ilie: „Iată, acum ştiu că eşti un om al lui Dumnezeu şi că adevărat este în gura ta cuvântul Domnului“. |
[ VT ] Vechiul Testament
[ 3Rg ] Cartea a Treia a Regilor
[ Cap. 18 ] | CAPITOLUL 18 Ilie se întâlneşte cu Obadia. Ilie în faţa lui Ahab. Jertfa lui Ilie; el şi preoţii lui Baal. Ploaia. |
1 Şi a fost că după multe zile, în anul al treilea a fost cuvântul Domnului către Ilie, zicând: „Du-te şi i te înfăţişează lui Ahab, iar Eu voi aduce ploaie pe faţa pământului“. |
2 Iar Ilie a plecat să i se înfăţişeze lui Ahab. Foametea era cumplită în Samaria, |
3 iar Ahab l-a chemat pe Obadia, mai-marele curţii (acest Obadia era foarte temător de Dumnezeu; |
4 când Izabela îi ucidea pe profeţii Domnului, Obadia a luat o sută de profeţi şi i-a ascuns, câte cincizeci, în două peşteri, şi-i hrănea cu pâine şi apă). |
5 Şi a zis Ahab către Obadia: „Vino şi să umblăm prin ţară şi pe la izvoarele apelor şi pe la toate pâraiele, că poate vom găsi ceva iarbă ca să ţinem în viaţă caii şi catârii, aşa ca ei să nu piară cu totul“. |
6 Atunci şi-au împărţit între ei calea pe care s'o cutreiere fiecare: Ahab a apucat singur pe un drum, iar Obadia a apucat, tot singur, pe un altul. |
7 Obadia era singur pe drum; iar Ilie venea, tot singur, să-l întâmpine. Atunci Obadia s'a grăbit şi a căzut cu faţa la pământ şi a zis: „Domnul meu, Ilie, oare tu eşti?“ |
8 Iar Ilie i-a zis: „Eu. Du-te şi spune-i stăpânului tău: - Iată, Ilie este aici!“ |
9 Atunci Obadia a zis: „Ce păcat am făcut eu ca să-l dai pe robul tău în mâinile lui Ahab să mă omoare? |
10 Viu este Domnul, Dumnezeul tău: Nu e neam sau regat la care stăpânul meu să nu fi trimis să te caute. Şi dacă-i spuneau: – Nu se află aici!, atunci el dădea foc regatului şi ţinuturilor lui, numai pentru că n'a dat de tine. |
11 Iar acum tu zici: – Du-te şi spune-i stăpânului tău: – Iată, Ilie este aici!... |
12 Dar când eu voi pleca de lângă tine, iar pe tine te va duce Duhul Domnului într'un loc pe care eu nu-l ştiu, şi voi intra să-i spun lui Ahab, iar el nu te va afla, atunci el mă va ucide. Robul tău însă se teme de Domnul încă din tinereţile lui. |
13 Domnul meu, oare nu ţi s'a spus ce am făcut eu când Izabela îi ucidea pe profeţii Domnului?: cum am ascuns eu o sută dintre profeţii Domnului, câte cincizeci într'o peşteră, şi cum i-am hrănit cu pâine şi apă? |
14 Iar acum tu îmi zici: – Du-te şi spune-i stăpânului tău: – Iată-l pe Ilie!, iar el mă va ucide“. |
15 Ilie însă a zis: „Viu este Domnul Puterilor, în faţa Căruia stau eu: astăzi mă voi arăta în faţa lui!“ |
16 Atunci Obadia a plecat să-l întâlnească pe Ahab; şi i-a spus, iar Ahab a alergat în mare grabă şi s'a dus să-l întâmpine pe Ilie. |
17 Şi a fost că atunci când Ahab l-a văzut pe Ilie, i-a zis: „Tu eşti cel care-l răzvrăteşti pe Israel?“ |
18 Dar Ilie a zis: „Nu eu îl răzvrătesc pe Israel, ci tu şi casa tatălui tău, prin aceea că L-aţi părăsit pe Domnul, Dumnezeul vostru, şi aţi mers după baali. |
19 Şi acum, trimite şi adună la mine întregul Israel pe muntele Carmel a, şi pe cei patru sute cincizeci de profeţi neruşinaţi ai lui Baal şi pe cei patru sute de profeţi ai tufişurilor, care mănâncă la masa Izabelei!“ |
20 Ahab a trimis atunci la tot Israelul; şi toţi profeţii s'au adunat pe muntele Carmel. |
21 Iar Ilie s'a apropiat de ei toţi. Şi le-a zis Ilie: „Până când veţi şchiopăta din amândouă gleznele? b Dacă Domnul este Dumnezeu, mergeţi după El; dar dacă este Baal, mergeţi după el!“ Dar poporul n'a răspuns nimic. |
22 Şi a zis Ilie către popor: „Eu singur am rămas profet al Domnului; profeţii lui Baal sunt patru sute cincizeci, iar profeţii tufişurilor sunt patru sute. |
23 Daţi-ne doi boi: ei să-şi aleagă unul, să-l taie în bucăţi şi să-l aşeze deasupra lemnelor, dar foc să nu pună; iar eu îl voi rândui pe celălalt bou, dar foc nu voi pune. |
24 Voi să strigaţi numele dumnezeilor voştri, iar eu voi chema numele Domnului Dumnezeului meu; ei bine, Dumnezeul care va răspunde cu foc, Acela este Dumnezeu“. Şi întregul popor a răspuns, zicând: „Bun e cuvântul pe care l-ai grăit!“ |
25 Iar Ilie le-a zis profeţilor ruşinii: „Alegeţi-vă un bou şi jertfiţi voi întâi – fiindcă sunteţi mulţi! c – şi chemaţi numele dumnezeului vostru; dar foc să nu puneţi!“ |
26 Iar aceia au luat un bou şi au făcut aşa şi de dimineaţa până la amiază au chemat numele lui Baal, zicând: „Auzi-ne, Baale, auzi-ne...!“ Şi nici că glas a fost, şi nici auz. d Şi alergau bezmetici e în jurul jertfelnicului pe care-l făcuseră. |
27 Şi se făcuse amiază, iar Ilie Tesviteanul îşi bătea joc de ei, zicând: „Strigaţi cât vă ţine gura, că el e dumnezeu; poate că se gândeşte, ori că s'a apucat de vreo oarecare treabă, ori poate că doarme... ca să se trezească...“. |
28 Iar ei strigau cu glas mare şi - după obiceiul lor - se tăiau cu cuţitele f şi se loveau cu bice până ce le dădea sângele g. |
29 Şi au tot profeţit până'n seară, la vremea jertfei; şi nici că glas a fost, şi nici auz. Atunci Ilie Tesviteanul a grăit către profeţii urâciunilor, zicând: „Daţi-vă acum la o parte, ca să-mi aduc şi eu jertfa!“ Iar ei s'au dat de-o parte, mai încolo. |
30 Iar Ilie a zis către popor: „Apropiaţi-vă de mine!“ Şi întregul popor s'a apropiat de el. |
31 Atunci Ilie a luat douăsprezece pietre – după numărul seminţiilor lui Israel, aşa cum Domnul îi spusese: „Israel va fi numele tău“ h – |
32 şi a zidit pietrele întru numele Domnului şi a vindecat jertfelnicul care fusese dărâmat i; iar împrejurul jertfelnicului a săpat un şanţ în care ar fi încăput două măsuri de sămânţă j; |
33 şi a îngrămădit lemnele pe jertfelnicul pe care-l făcuse şi a tăiat bucăţile [de carne] menite arderii-de-tot şi le-a aşezat deasupra lemnelor şi le-a rânduit pe jertfelnic. |
34 Şi a zis: „Aduceţi-mi patru vedre de apă şi vărsaţi-le peste jertfă şi peste lemne!“ Şi au făcut aşa. Şi a zis: „Faceţi-o a doua oară!“ Şi au făcut-o a doua oară. Şi a zis: „Faceţi-o a treia oară!“ Iar ei au făcut-o a treia oară. |
35 Apa alerga împrejurul jertfelnicului, iar şanţul se umpluse de apă. |
36 Ilie şi-a ridicat atunci glasul către cer şi a zis: „Doamne, Dumnezeul lui Avraam, al lui Isaac şi al lui Israel, auzi-mă, Doamne, şi răspunde-mi astăzi cu foc, ca să cunoască tot poporul că Tu eşti Domnul, Dumnezeul lui Israel, şi că eu sunt robul Tău şi că de dragul Tău am făcut eu lucrurile acestea! |
37 Auzi-mă, Doamne, auzi-mă cu foc, ca să cunoască acest popor că Tu eşti Domnul Dumnezeu şi că Tu ai întors la Tine inima acestui popor!“ |
38 Atunci foc a căzut din cer de la Domnul şi a mistuit jertfa şi lemnele şi apa care era în şanţ; focul a lins pietrele şi lutul. |
39 Şi întregul popor a văzut şi a căzut cu faţa la pământ şi a zis: „Cu adevărat, Domnul este Dumnezeu; Domnul Acesta este Dumnezeu!“ |
40 Şi a zis Ilie către popor: „Prindeţi-i pe profeţii lui Baal, încât nici unul din ei să nu scape!“ Şi i-au prins, iar Ilie i-a dus la pârâul Chişonului şi acolo i-a înjunghiat. k |
41 După aceea i-a zis Ilie lui Ahab: „Du-te şi mănâncă şi bea, că se aude vuiet de ploaie!“ |
42 Şi s'a dus Ahab să mănânce şi să bea. Iar Ilie s'a urcat pe Carmel şi, plecându-se la pământ, şi-a pus faţa între genunchi |
43 şi i-a zis servului său: „Ridică-te şi uită-te spre mare!“ Servul s'a uitat şi a zis: „Nu e nimic“. Şi i-a zis Ilie: „Du-te şi fă-o de şapte ori!“ Iar acela s'a dus de şapte ori. |
44 Şi a fost că a şaptea oară, iată, un norişor cât urma unui picior de om scotea apă din mare. Iar acesta i-a zis: „Du-te şi spune-i lui Ahab: – Înhamă-ţi caii la căruţă şi du-te devale, ca să nu te prindă ploaia!“ |
45 Şi a fost că între timp cerul s'a înnegrit de nori şi de vânt; şi a fost ploaie mare. Iar Ahab a înhămat şi s'a dus la Izreel. |
46 Şi mâna Domnului era peste Ilie. Acesta, încingându-şi mijlocul, a alergat înaintea lui Ahab în Izreel. |
[ VT ] Vechiul Testament
[ 3Rg ] Cartea a Treia a Regilor
[ Cap. 19 ] | CAPITOLUL 19 Ameninţat, Ilie fuge pe muntele Horeb, unde e hrănit de un înger. Întâlnirea cu Dumnezeu. |
1 Iar Ahab i-a spus Izabelei, femeia sa, tot ceea ce făcuse Ilie, şi cum îi omorâse pe profeţi cu sabia. |
2 Atunci Izabela a trimis la Ilie şi a zis: „Tu eşti Ilie, iar eu sunt Izabela: aşa să-mi facă mie dumnezeu – ba încă mai mult – dacă mâine la vremea aceasta nu voi face cu viaţa ta ceea ce ai făcut tu cu viaţa fiecăruia dintre ei!“ |
3 Iar Ilie s'a temut şi s'a ridicat să-şi scape viaţa şi a venit la Beer-Şeba, în ţara lui Iuda, unde şi-a lăsat servul. a |
4 Şi a mers în pustie, cale de o zi; şi a venit şi s'a aşezat sub un ienupăr b şi-şi ruga moartea, zicând: „Destul îmi este acum! Ia-mi, Doamne, viaţa, că nu sunt eu mai bun decât părinţii mei!“ |
5 Şi s'a culcat şi a adormit acolo, sub copac. Şi, iată, Cineva c S'a atins de el şi i-a zis: „Scoală-te şi mănâncă!“ |
6 Ilie s'a uitat şi, iată, lângă căpătâiul său era o azimă de orz şi un urcior cu apă. Şi s'a sculat şi a mâncat şi a băut şi a adormit din nou. |
7 Iar îngerul Domnului s'a întors şi l-a atins din nou şi i-a zis: „Scoală-te şi te hrăneşte, că lungă îţi este calea!“ |
8 Iar el s'a sculat şi a mâncat şi a băut; şi în puterea acelei hrane a mers patruzeci de zile şi patruzeci de nopţi până la muntele Horeb d. |
9 Acolo a intrat în peşteră e şi a locuit în ea. Şi, iată, cuvântul Domnului a fost către el şi i-a zis: „Ce faci aici, Ilie?“ |
10 Iar Ilie a zis: „Mare râvnă am avut pentru Domnul Atotţiitorul, de vreme ce fiii lui Israel Te-au părăsit şi Ţi-au dărâmat jertfelnicele, iar pe profeţii Tăi i-au ucis cu sabia; eu singur am rămas, iar ei caută să-mi ia viaţa“. |
11 Iar El a zis: „Să ieşi mâine şi să stai în faţa Domnului în munte. Şi, iată, Domnul va trece; şi, iată, înaintea Domnului va fi năprasnică vijelie ce va despica munţii şi va sfărâma stâncile, dar nu în vijelie va fi Domnul; după vijelie va fi cutremur, dar nu în cutremur va fi Domnul; |
12 şi după cutremur va fi foc, dar nu în foc va fi Domnul; şi după foc va fi adiere de vânt lin, şi într'însa va fi Domnul“. f |
13 Şi a fost că dacă Ilie a auzit, şi-a acoperit faţa cu cojocul g şi a ieşit şi a stat lângă peşteră. Şi, iată, un glas a venit la el şi i-a zis: „Ce faci aici, Ilie?“ |
14 Iar Ilie a zis: „Mare râvnă am avut pentru Domnul Atotţiitorul, de vreme ce fiii lui Israel au părăsit legământul Tău şi Ţi-au dărâmat jertfelnicele, iar pe profeţii Tăi i-au ucis cu sabia; eu singur am rămas, iar ei caută să-mi ia viaţa“. |
15 Şi a zis Domnul către el: „Du-te, întoarce-te pe calea ta şi mergi pe calea din pustia Damascului; şi te vei duce şi-l vei unge pe Hazael rege peste Siria. |
16 Pe Iehu, fiul lui Nimşi, îl vei unge rege peste Israel; iar pe Elisei, fiul lui Şafat din Abel-Mehola, îl vei unge profet în locul tău. |
17 Şi va fi că cel ce va scăpa de sabia lui Hazael, pe acela îl va ucide Iehu; iar cel ce va scăpa de sabia lui Iehu, pe acela îl va ucide Elisei. |
18 Eu însă voi păstra în Israel şapte mii de bărbaţi: toţi genunchii care nu i s'au plecat lui Baal şi toate gurile care nu l-au cinstit“. |
19 Iar el a plecat de acolo şi l-a aflat pe Elisei, fiul lui Şafat, care ara cu boii: douăsprezece perechi de boi erau înaintea lui, iar el în urma celei de a douăsprezecea; şi a mers Ilie la el şi şi-a aruncat cojocul asupră-i h. |
20 Atunci Elisei a lăsat boii şi a alergat după Ilie şi a zis: „Îi voi săruta pe tatăl meu şi pe mama mea şi voi veni după tine!“ Iar acela i-a zis: „Întoarce-te, că am treabă cu tine!“ |
21 Iar acesta a plecat de lângă el şi a luat o pereche de boi şi i-a înjunghiat şi i-a fript cu jugurile boilor şi i-a dat poporului; aceia au mâncat, iar el s'a ridicat şi a mers după Ilie şi-i slujea. |
[ VT ] Vechiul Testament
[ 3Rg ] Cartea a Treia a Regilor
[ Cap. 20 ] | CAPITOLUL 20 Luptele lui Ahab cu Sirienii. a |
1 Benhadad, regele Siriei, şi-a strâns toate oştile şi s'a ridicat şi a împresurat Samaria, el şi treizeci şi doi de regi împreună cu el; el cu toată călărimea şi cu toate carele lui de luptă s'a ridicat şi a împresurat Samaria şi s'a războit împotriva ei. |
2 Şi a trimis soli în cetate la Ahab, regele lui Israel, |
3 iar aceia au zis: „Aşa grăieşte Benhadad: – Argintul şi aurul tău e al meu, femeile şi fiii tăi cei preafrumoşi sunt ai mei“. |
4 Iar regele lui Israel a răspuns, zicând: „Aşa cum ai grăit, o, rege, domnul meu: eu sunt al tău, şi toate ale mele“. |
5 Solii însă au venit din nou şi au zis: „Aşa grăieşte Benhadad: – Am trimis la tine, zicând: Tu îmi vei da mie argintul şi aurul tău şi pe femeile tale şi pe copiii tăi. |
6 De aceea, mâine pe vremea asta îmi voi trimite slugile la tine şi ele vor scotoci prin casa ta şi prin casele servilor tăi: şi tot ce va fi pe pofta ochilor lor sau pe care ele vor pune mâna, vor lua“. |
7 Atunci regele lui Israel i-a chemat pe toţi bătrânii ţării şi a zis: „Vedeţi şi luaţi seama că omul acesta cată nod în papură; că el a trimis la mine pentru femeile mele şi pentru fiii mei şi pentru fiicele mele; de la argintul şi aurul meu nu l-aş ţine de rău“. b |
8 Dar bătrânii şi'ntregul popor au zis: „Să nu-l asculţi şi nici să te'nvoieşti!“ |
9 Iar el a zis către solii lui Benhadad: „Spuneţi-i stăpânului vostru: Toate lucrurile pentru care ai trimis prima oară la robul tău, sunt gata să le fac; dar lucrul acesta nu voi putea să-l fac“. Atunci solii au plecat şi i-au înapoiat răspunsul. |
10 Dar Benhadad a trimis la el, spunând: „Aşa să-mi facă mie dumnezeu, ba încă şi mai mult, dacă ţărâna Samariei va fi de-ajuns să umple pumnii întregului popor, ai pedestraşilor mei!“ |
11 Iar regele lui Israel a răspuns, zicând: „Ajunge: cocoşatul să nu se umfle'n pene ca acel cu şira dreaptă“. c |
12 Şi a fost că atunci când a primit el răspunsul acesta, el şi toţi regii care erau cu el şedeau în corturi şi beau; iar el le-a zis servilor săi: „Faceţi şanţ!“ Şi au făcut şanţ împrejurul cetăţii. |
13 Şi, iată, un profet a venit la Ahab, regele Israelului, şi i-a zis: „Aşa grăieşte Domnul: – Văzut-ai tu această mare mulţime?: Iată, Eu o voi da astăzi în mâna ta, iar tu vei cunoaşte că Eu sunt Domnul“. |
14 Şi a zis Ahab: „Prin cine?“ Acela a zis: „Aşa grăieşte Domnul: – Prin tinerii servi ai mai-marilor peste ţinuturi“. Ahab a zis: „Cine va începe războiul?“ Şi i s'a spus: „Tu“. |
15 Atunci Ahab i-a numărat pe tinerii servi ai mai-marilor peste ţinuturi: erau două sute treizeci d; apoi a numărat poporul, adică pe toţi războinicii: şaizeci de mii e. |
16 Şi a ieşit la amiază. Iar Benhadad – el şi cei treizeci şi doi de regi care i se alăturaseră – beau în corturi şi se îmbătaseră. |
17 Şi au ieşit mai întâi tinerii servi ai mai-marilor peste ţinuturi. Regele Siriei a trimis cercetaşi, iar aceştia i-au spus: „Sunt oameni ieşind din Samaria“. |
18 Iar el a zis: „Dacă ies pentru pace, prindeţi-i vii; dacă ies pentru război, prindeţi-i vii!“ |
19 Din cetate au ieşit tinerii servi ai mai-marilor peste ţinuturi, şi oastea după ei. |
20 Şi fiecare îl lovea pe cel ce-i era în faţă şi fiecare îl mai lovea o dată pe cel ce-i sta împotrivă. Sirienii au fugit, Israeliţii i-au urmărit, iar Benhadad, regele Siriei, a scăpat pe calul unui călăraş. |
21 Atunci a ieşit şi regele lui Israel şi a luat toţi caii şi toate carele şi pradă mare a făcut în Siria. |
22 Iar profetul a venit la regele Israelului şi a zis: „Întăreşte-te, ia seama şi vezi ce ai de făcut; că, după un an, Benhadad, regele Siriei, se va ridica din nou împotriva ta“. |
23 Iar servii regelui Siriei, chiar ei, i-au zis: „Dumnezeul lui Israel este un Dumnezeu al munţilor, iar nu un Dumnezeu al văilor, de aceea a fost mai puternic decât noi; dar dacă noi ne vom lupta cu ei în şes, atunci într'adevăr vom fi mai puternici decât ei. |
24 Tu să faci aşa: Îndepărtează-i pe regi, pe fiecare la treaba lui, şi'n locul lor pune satrapi. |
25 Fă-ţi o oaste pe potriva celei ce a fost nimicită şi călărime pe potriva călărimii şi care pe potriva carelor şi ne vom bate cu ei în şes şi vom fi mai puternici decât ei“. Iar el le-a ascultat vorba şi a făcut aşa. |
26 Şi a fost că, după un an, Benhadad i-a numărat pe Sirieni şi s'a suit la Afec să se războiască cu Israel. |
27 Fiii lui Israel au fost număraţi şi au venit în întâmpinarea lor; Israeliţii şi-au aşezat în faţa lor o tabără cât două turme mici de capre, în timp ce Sirienii umpluseră pământul. |
28 Atunci a venit omul lui Dumnezeu f şi a zis către regele Israelului: „Aşa grăieşte Domnul: – De vreme ce Siria a spus că Domnul, Dumnezeul lui Israel, este un Dumnezeu al munţilor şi că nu e un Dumnezeu al văilor, Eu voi da în mâna ta această oaste mare, iar tu vei cunoaşte că Eu sunt Domnul“. |
29 Şi au stat taberele una în faţa alteia timp de şapte zile. Şi a fost că'n ziua a şaptea s'a pornit războiul, iar Israeliţii i-au lovit pe Sirieni, o sută de mii de pedestraşi într'o singură zi. |
30 Cei ce-au scăpat au fugit la Afec, în cetate, dar zidul a căzut peste douăzeci şi şapte de mii de oameni din cei rămaşi; iar Benhadad a fugit şi a intrat în casa de dormit, într'o cămară dosnică. |
31 Iar servii săi i-au zis: „Iată, noi ştim că regii casei lui Israel sunt regi milostivi; aşadar, să ne punem pânză de sac împrejurul mijlocului şi funii pe cap şi să mergem la regele lui Israel, că doar-doar ne va cruţa vieţile“. |
32 Şi şi-au încins mijlocul cu pânză de sac şi şi-au pus funii pe cap şi au zis către regele lui Israel: „Robul tău Benhadad zice: – Cruţă-mi viaţa!“ Iar acela a zis: „Încă trăieşte?: e fratele meu!“ |
33 Oamenii au ghicit ce vrea să spună şi s'au grăbit şi i-au prins vorba din gură şi au zis: „Benhadad e fratele tău“. Iar el a zis: „Mergeţi şi aduceţi-l!“ Atunci Benhadad a venit la el, iar acesta l-a urcat în carul său; iar [Benhadad] |
34 i-a zis: „Cetăţile pe care tatăl meu le-a luat de la tatăl tău ţi le voi da înapoi; eu îţi voi face în Damasc uliţe de negoţ g aşa cum tatăl meu a făcut în Samaria“. „Iar eu te voi lăsa, cu legământ, să pleci“. Atunci Ahab a făcut cu el un legământ şi l-a lăsat să plece. h |
35 Iar un om dintre fiii profeţilor a grăit către un aproape al său cu cuvântul Domnului i: „Loveşte-mă!“ Dar omul n'a vrut să-l lovească. |
36 Acela i-a zis: „De vreme ce tu n'ai ascultat de cuvântul Domnului, iată că, plecând de la mine, te va lovi un leu“. Acesta s'a dus, iar un leu a dat peste el şi l-a omorât. |
37 Şi a aflat pe un alt om şi i-a zis: „Loveşte-mă!“ Omul l-a lovit şi din lovitură l-a rănit. |
38 Atunci profetul s'a dus şi a stat în calea regelui lui Israel şi s'a legat la ochi cu o faşă. j |
39 Şi a fost că'n timp ce regele trecea pe aproape, el a strigat către rege şi a zis: „Robul tău a ieşit la război; şi, iată, un om l-a adus pe un altul la mine şi mi-a zis: – Păzeşte-l pe omul acesta; dar dacă va fugi cumva, atunci viaţa ta va fi în schimbul vieţii lui, sau vei plăti un talant de argint. |
40 Dar în timp ce robul tău se uita încoace şi încolo, acela s'a făcut nevăzut“. Iar regele lui Israel i-a zis: „Iată, singur ţi-ai dat răspunsul“. |
41 Acela, grăbindu-se, şi-a luat faşa de pe ochi, iar regele lui Israel l-a recunoscut: era unul dintre profeţi. |
42 Acela i-a zis: „Aşa grăieşte Domnul: – Fiindcă tu ai lăsat să-ţi scape din mână un om vrednic de moarte, viaţa ta va fi în schimbul vieţii lui şi poporul tău în schimbul poporului său“. |
43 Iar regele lui Israel a plecat mâhnit şi trist şi a venit în Samaria. |
[ VT ] Vechiul Testament
[ 3Rg ] Cartea a Treia a Regilor
[ Cap. 21 ] | CAPITOLUL 21 Via lui Nabot; Ahab, Izabela şi profetul Ilie. |
1 Nabot Izreeliteanul avea o vie lângă aria lui Ahab, regele Israelului. a |
2 Şi a grăit Ahab către Nabot, zicând: „Dă-mi via ta, ca să-mi fac o grădină de legume, fiindcă e aproape de casa mea; iar eu îţi voi da în schimb o altă vie, mai bună decât aceasta; sau, dacă-ţi vine mai bine, îţi voi plăti via cu bani, iar ea îmi va fi grădină de legume“. |
3 Dar Nabot i-a zis lui Ahab: „Ferească-mă Dumnezeu să-ţi dau eu moştenirea părinţilor mei!“ |
4 Atunci sufletul lui Ahab s'a tulburat; el s'a culcat pe patul său şi şi-a acoperit faţa şi n'a mâncat. b |
5 Iar Izabela, femeia sa, a intrat la el şi i-a zis: „De ce-ţi este sufletul tulburat şi nu mănânci?“ |
6 Iar el i-a zis: „Fiindcă i-am vorbit lui Nabot Izreeliteanul şi i-am zis: „Dă-mi via ta pe bani; sau, dacă vrei, în schimbul ei îţi voi da o altă vie“. Dar el mi-a răspuns: „Nu-ţi voi da moştenirea părinţilor mei!“ |
7 Atunci Izabela, femeia sa, i-a zis: „Aşa faci tu acum, tu, rege peste Israel?... Scoală-te şi mănâncă şi fii stăpân pe tine: eu îţi voi da via lui Nabot Izreeliteanul!“ |
8 Ea a făcut o scrisoare în numele lui Ahab şi a pecetluit-o cu pecetea lui şi a trimis-o la bătrânii şi la fruntaşii c care locuiau [în aceeaşi cetate] cu Nabot. |
9 Iar în scrisoare se spunea: „Ţineţi post d şi puneţi-l pe Nabot să şadă printre fruntaşii poporului. |
10 Şi'n preajma lui puneţi să şadă doi oameni netrebnici care să mărturisească împotrivă-i, zicând: – Ai defăimat pe Dumnezeu şi pe rege!... Apoi să-l scoată afară, să-l ucidă cu pietre, şi aşa să moară“. e |
11 Iar bătrânii şi fruntaşii care locuiau în aceeaşi cetate cu el au făcut aşa cum le poruncise Izabela şi cum se spunea în scrisorile pe care ea le trimisese. |
12 Şi au ţinut post şi l-au pus pe Nabot să şadă printre fruntaşii poporului. |
13 Şi au venit doi oameni netrebnici şi au şezut în preajma lui. Iar oamenii netrebnici au dat mărturie împotriva lui Nabot, zicând: „Ai defăimat pe Dumnezeu şi pe rege!“ Atunci l-au scos afară din cetate şi l-au ucis cu pietre, şi aşa a murit. |
14 Şi au trimis la Izabela, zicând: „Nabot a fost ucis cu pietre, şi aşa a murit“. |
15 Şi a fost că atunci când Izabela a auzit aceasta, a zis către Ahab: „Scoală-te şi pune stăpânire pe via lui Nabot Izreeliteanul, cel care n'a vrut să ţi-o vândă, căci Nabot nu mai e viu, ci a murit“. |
16 Şi a fost că dacă Ahab a auzit că Nabot Izreeliteanul e mort, şi-a sfâşiat hainele şi s'a îmbrăcat în pânză de sac. Şi a fost că după aceea s'a sculat Ahab şi s'a coborât la via lui Nabot Izreeliteanul ca s'o ia în stăpânire. f |
17 Atunci a grăit Domnul către Ilie Tesviteanul, zicând: |
18 „Scoală-te şi te coboară să-l întâlneşti pe Ahab, regele Israelului, cel din Samaria; el se află în via lui Nabot, unde s'a dus s'o ia în stăpânire. |
19 Şi vei grăi către el, zicând: – Aşa grăieşte Domnul: De vreme ce tu ai ucis şi ai luat în stăpânire, de aceea aşa grăieşte Domnul: În locul unde porcii şi câinii au lins sângele lui Nabot, acolo vor linge câinii sângele tău; şi târfele se vor spăla în sângele tău“. |
20 Şi a zis Ahab către Ilie: „M'ai aflat, vrăjmaşule, şi aici?“ Iar acesta a zis: „Te-am aflat, fiindcă tu nebuneşte te-ai aruncat să faci ce e rău în faţa Domnului, ca să-I stârneşti mânia. |
21 Aşa grăieşte Domnul: – Iată, Eu voi aduce peste tine necazuri, şi foc voi aprinde'n urma ta şi voi nimici tot ceea ce e parte bărbătească din Ahab, fie rob, fie liber în Israel. |
22 Şi voi face din casa ta ceea ce am făcut din casa lui Ieroboam, fiul lui Nabat, şi din casa lui Baeşa, fiul lui Ahia, pentru întărâtările cu care M'ai întărâtat şi cu care l-ai făcut şi pe Israel să păcătuiască“. |
23 Domnul a grăit şi despre Izabela, zicând: „Câinii o vor mânca lângă zidul Izreelului. |
24 Cei din neamul lui Ahab: câinii îl vor mânca pe cel mort în cetate, păsările cerului îl vor mânca pe cel mort în câmp. |
25 Nimeni însă nu este ca Ahab, prin aceea că el s'a aruncat pe de-a'ntregul să facă ce e rău în faţa Domnului, aşa cum Izabela, femeia lui, l-a dus de căpăstru. |
26 Urât s'a făcut el prin urâciunile pe care le-a urmat, cele săvârşite de Amoreii pe care Domnul i-a nimicit din faţa fiilor lui Israel“. |
27 Şi, din pricina acestui cuvânt, Ahab s'a pătruns de mâhnire în faţa Domnului şi a prins a plânge şi şi-a sfâşiat hainele şi şi-a încins trupul cu sac şi a postit; cu sac se îmbrăcase şi în ziua când l-a ucis pe Nabot Izreeliteanul. |
28 Cuvântul Domnului a fost atunci în gura robului său Ilie asupra lui Ahab; şi a zis Domnul: |
29 „Ai văzut cum s'a pătruns Ahab de mâhnire în faţa Mea?: Nu în zilele lui voi aduce necazurile, ci în zilele fiului său le voi aduce“. g |
[ VT ] Vechiul Testament
[ 3Rg ] Cartea a Treia a Regilor
[ Cap. 22 ] | CAPITOLUL 22 Lupte împotriva Sirienilor. Moartea lui Ahab. Iosafat, rege peste Iuda; Ohozia, rege peste Israel. |
1 Au trecut trei ani fără război între Siria şi Israel. |
2 Şi a fost că în cel de al treilea an s'a coborât Iosafat, regele lui Iuda, la regele lui Israel. a |
3 Iar regele lui Israel a zis către servii săi: „Ştiţi voi oare că Ramotul Galaadului este al nostru, iar noi de atâta vreme tăcem şi ne lenevim să-l scoatem din mâna regelui Siriei?“ b |
4 Apoi regele lui Israel a zis către Iosafat: „Oare vei merge şi tu cu noi să ne războim pentru Ramotul Galaadului?“ Iar Iosafat a zis: „Cum sunt eu, aşa şi tu; cum e poporul meu, aşa-i şi poporul tău; cum sunt caii mei, aşa şi caii tăi“. |
5 Şi a zis Iosafat, regele lui Iuda, către regele lui Israel: „Întreabă-l dar, astăzi, pe Domnul!“ |
6 Atunci regele lui Israel i-a adunat pe toţi profeţii, ca la vreo patru sute de bărbaţi; şi le-a zis regele: „Voi merge oare la Ramotul Galaadului să mă războiesc, sau mă voi lăsa păgubaş?“ Iar ei au zis: „Mergi, şi Domnul îl va da negreşit în mâinile regelui“. |
7 Şi a zis Iosafat către regele lui Israel: „Nu se află oare pe-aici un profet al Domnului, pentru ca noi prin el să-L întrebăm pe Domnul?“ c |
8 Iar regele lui Israel a zis către Iosafat: „Mai e pe-aici un om prin care-L putem întreba pe Dumnezeu; eu însă îl urăsc, deoarece el nu grăieşte de bine pe socoteala mea, ci de rău: Miheia, fiul lui Imla“. Dar Iosafat, regele lui Iuda, a zis: „Să nu vorbească regele aşa!“ |
9 Atunci regele lui Israel a chemat un eunuc d şi i-a zis: „De'ndată să-l aduceţi pe Miheia, fiul lui Imla!“ e |
10 Iar regele lui Israel şi Iosafat, regele lui Iuda, şedeau fiecare pe scaunul său, înarmaţi, în porţile Samariei; şi toţi profeţii profeţeau în faţa lor. |
11 Iar Sedechia, fiul lui Chenaana, şi-a făcut nişte coarne de fier şi a zis: „Aşa grăieşte Domnul: – Cu acestea îi vei împunge pe Sirieni, până vor pieri“. |
12 Şi toţi profeţii profeţeau aşa, zicând: „Du-te la Ramotul Galaadului, că va fi bine: Domnul îl va da în mâna ta pe regele Siriei“. |
13 Iar solul care se dusese să-l cheme pe Miheia i-a grăit acestuia, zicând: „Iată, toţi profeţii într'un singur glas vorbesc de bine asupra regelui; fie acum cuvintele tale precum cuvintele fiecăruia din ei şi grăieşte de bine!“ |
14 Dar Miheia a zis: „Viu este Domnul: Orice va grăi Domnul către mine, aceea voi grăi!“ |
15 Şi a venit la rege; iar regele i-a zis: „Miheia, voi merge eu oare la Ramotul Galaadului să mă războiesc, sau mă voi lăsa păgubaş?“ Iar acela i-a zis: „Mergi, şi va fi bine: Domnul îl va da în mâna regelui“. |
16 Iar regele i-a zis: „De câte ori să te leg eu cu jurământ ca să-mi spui adevărul în numele Domnului?“ |
17 Şi a zis Miheia:„Nu aşa! L-am văzut pe tot Israelul împrăştiat prin munţi |
18 Atunci regele lui Israel a zis către Iosafat, regele lui Iuda: „Nu ţi-am spus eu că acest om nu-mi profeţeşte de bine, că nu vorbeşte decât de rău?“ |
19 Miheia însă a zis: „Nu-i aşa! Nu pe mine, ci ascultă cuvântul Domnului! Nu-i aşa! L-am văzut pe Domnul, Dumnezeul lui Israel, şezând pe tronul Său, şi toată oştirea cerului f stând lângă El, de-a dreapta şi de-a stânga Sa. 2Par 18:3-34 Is 06:1 Ap 04:2 Ap 04:9 Ap 04:10 Ap 05:1 Ap 05:7 Ap 05:13 Ap 06:16 Ap 07:10 Ap 07:15 Ap 19:4 Ap 21:5 |
20 Şi a zis Domnul: «Cine l-ar ademeni pe Ahab, regele lui Israel, să meargă la Ramotul Galaadului şi să cadă acolo?» Şi unul zicea una, altul alta. |
21 Atunci a ieşit un duh şi a stat înaintea Domnului şi a zis: «Eu îl voi înşela». Iar Domnul i-a zis: «Cum?» |
22 Iar acela a zis: «Mă voi duce şi mă voi face duh mincinos în gura tuturor profeţilor». Iar El a zis: «Tu îl vei ademeni şi vei izbuti; du-te şi fă aşa!» |
23 Şi acum, iată cum Domnul a pus un duh mincinos în gura tuturor acestor profeţi ai tăi; Domnul n'a grăit bine despre tine“. g |
24 Atunci Sedechia, fiul lui Chenaana, s'a apropiat de Miheia şi l-a lovit peste obraz şi i-a zis: „Ce fel de duh al Domnului a grăit în tine?“ h |
25 Iar Miheia i-a răspuns: Iată, vei vedea în ziua în care vei intra într'o cămară din fundul casei, ca să te ascunzi acolo“. |
26 Atunci regele lui Israel a zis: „Luaţi-l pe Miheia şi duceţi-l la Amon, căpetenia cetăţii, şi la Ioaş, fiul regelui, |
27 să-l arunce în temniţă şi să-l hrănească cu pâinea necazului şi cu apa necazului până ce eu mă voi întoarce cu pace“. |
28 Iar Miheia a zis: „Dacă tu te vei întoarce cu pace, atunci Domnul n'a grăit prin mine“. i |
29 Aşa că regele lui Israel – şi Iosafat, regele lui Iuda, împreună cu el – s'a ridicat împotriva Ramot-Galaadului. |
30 Iar regele lui Israel a zis către Iosafat, regele lui Iuda: „Eu mă voi ascunde sub altă îmbrăcăminte şi voi merge la război, iar tu să pui pe tine îmbrăcămintea mea“. Aşa că regele lui Israel şi-a ascuns înfăţişarea sub altă îmbrăcăminte şi s'a dus la război. |
31 Iar regele Siriei le-a poruncit celor treizeci şi doi de căpitani peste carele lui de luptă, zicând: „Nu vă bateţi cu cel mic sau cu cel mare, ci numai împotriva regelui lui Israel!“ |
32 Şi a fost că atunci când căpitanii carelor de război l-au văzut pe Iosafat, regele lui Iuda, au zis: „Acesta-i regele lui Israel!“ Şi l-au înconjurat să se bată cu el; dar Iosafat a strigat. |
33 Şi a fost că atunci când căpitanii carelor de luptă au văzut că acesta nu era regele lui Israel, s'au întors dinspre el. |
34 Dar unul şi-a întins arcul cătând bine la ţintă j şi l-a izbit pe regele lui Israel între plămâni şi coşul pieptului. Iar acela i-a zis căruţaşului său: „Întoarce-ţi mâna şi scoate-mă din luptă, căci sunt rănit“. |
35 În ziua aceea a încetat războiul k, iar regele a stat în carul său, în faţa Sirienilor, de dimineaţa până seara; sângele îi curgea din rană pe fundul carului; şi a murit până seara; şi sângele i se scurgea din rană până pe fundul carului. |
36 Când apunea soarele, vestitorul oastei a stat în tabără şi a zis: „Fiecare să se întoarcă în cetatea sa şi pe moşia sa, |
37 căci regele a murit“. Iar ei au venit în Samaria şi acolo, în Samaria, l-au îngropat pe rege. |
38 Şi au spălat carul la fântâna Samariei; şi porcii şi câinii lingeau sângele; şi târfele s'au spălat în sânge, după cuvântul pe care Domnul îl grăise. |
39 Cât despre celelalte întâmplări ale lui Ahab şi despre toate faptele lui şi despre casa de fildeş pe care şi-a clădit-o şi despre toate cetăţile pe care le-a zidit, iată, nu sunt toate acestea scrise în Cartea Faptelor din anii regilor lui Israel? |
40 Ahab a adormit împreună cu părinţii lui, iar în locul său a domnit Ohozia, fiul său. |
41 Iar Iosafat, fiul lui Asa, a domnit peste Iuda; Iosafat a început să domnească în cel de al patrulea an al domniei lui Ahab, regele lui Israel. |
42 Când a început să domnească, el era de treizeci şi cinci de ani; şi a domnit în Ierusalim vreme de douăzeci şi cinci de ani; mama lui se numea Azuba şi era fiica lui Şilhi. |
43 El a umblat întru totul în calea lui Asa, părintele său, şi nu s'a abătut de la ea, făcând ceea ce e drept în ochii Domnului; |
44 doar înălţimile nu le-a desfiinţat, căci poporul încă mai aducea jertfe şi tămâieri pe înălţimi. |
45 Iosafat s'a aflat în pace cu regele lui Israel. |
46 Cât despre celelalte întâmplări ale lui Iosafat şi despre faptele lui puternice şi despre tot ceea ce el a mai făcut, iată, oare nu sunt ele scrise în Cartea Faptelor din vremea regilor lui Iuda? l |
47 Iar rămăşiţa desfrânaţilor, care mai rămăsese din zilele lui Asa, părintele său, a stârpit-o din ţară. |
48 În Idumeea pe atunci nu era rege, ci un locţiitor. |
49 Iosafat a făcut corăbii în Tarsis, ca să meargă la Ofir, pentru aur; dar n'au ajuns, căci s'au sfărâmat la Eţion-Gheber. |
50 Atunci a zis Ohozia, fiul lui Ahab, către Iosafat: „Să se ducă şi servii mei în corăbii cu servii tăi!“ Dar el n'a vrut. |
51 Iosafat a adormit împreună cu părinţii săi şi a fost îngropat laolaltă cu părinţii săi în cetatea lui David, părintele său. În locul lui a domnit Ioram, fiul său. |
52 În Samaria, peste Israel a domnit Ohozia, fiul lui Ahab; el a început să domnească în cel de al şaptesprezecelea an al domniei lui Iosafat, regele lui Iuda; şi a domnit peste Israel, în Samaria, vreme de doi ani. |
53 El a făcut ceea ce e rău în ochii Domnului, umblând în calea lui Ahab, tatăl său, şi în calea Izabelei, mama sa, şi în păcatele casei lui Ieroboam, fiul lui Nabat, care l-a făcut pe Israel să păcătuiască. |
54 El le-a slujit baalilor şi li s'a închinat şi L-a întărâtat pe Domnul, Dumnezeul lui Israel, aşa cum făcuseră toţi cei de dinaintea lui. |
[ VT ] Vechiul Testament
[ 4Rg ] Cartea a Patra a Regilor
[ VT ] Vechiul Testament
[ 4Rg ] Cartea a Patra a Regilor
[ Cap. 1 ] | CAPITOLUL 1 Boala şi moartea lui Ohozia. Ilie şi focul din cer. |
1 După moartea lui Ahab, Moabul s'a răzvrătit împotriva lui Israel. |
2 Iar Ohozia a căzut printre gratiile foişorului său, cel din Samaria, şi s'a îmbolnăvit; şi a trimis soli şi le-a zis: „Duceţi-vă şi întrebaţi-l pe Baal-Zebub a, dumnezeul Ecronului b: Mă voi ridica eu oare din această boală?“ Iar aceia s'au dus să-l întrebe. |
3 Atunci îngerul Domnului a grăit către Ilie Tesviteanul, zicând: „Ridică-te şi ieşi în întâmpinarea solilor lui Ohozia, regele Samariei, şi spune-le: – Oare de aceea mergeţi voi să-l întrebaţi pe Baal-Zebub, dumnezeul Ecronului, că nu este Dumnezeu în Israel? |
4 Dar nu va fi aşa! Căci aşa grăieşte Domnul: Din patul în care te-ai suit, nu te vei coborî, ci negreşit vei muri“. Şi s'a dus Ilie şi le-a spus. |
5 Iar solii s'au întors, iar el [Ohozia] le-a zis: „De ce v'aţi întors?“ |
6 Iar ei i-au zis: „Un om ne-a ieşit înainte şi ne-a zis: – Mergeţi, întoarceţi-vă la regele care v'a trimis şi spuneţi-i: Aşa grăieşte Domnul: Că nu este Dumnezeu în Israel, de aceea mergi tu să-l întrebi pe Baal-Zebub, dumnezeul Ecronului? Dar nu va fi aşa! Din patul în care te-ai suit, nu te vei coborî, ci negreşit vei muri“. |
7 Iar el le-a zis: „Ce înfăţişare avea omul care v'a ieşit înainte şi care v'a grăit cuvintele acestea?“ |
8 Ei au răspuns: „Era un om păros şi încins peste mijloc cu o curea“. Iar el a zis: „Acela-i Ilie Tesviteanul!“ |
9 Şi a trimis la el un căpitan peste cincizeci de oameni, împreună cu cei cincizeci de oameni ai lui. Ei s'au dus şi au ajuns la el; şi, iată, Ilie şedea pe vârful muntelui. Atunci căpitanul i-a grăit, zicând: „Omule al lui Dumnezeu, te cheamă regele; coboară!“ |
10 Iar Ilie, răspunzând, i-a zis căpitanului: „Dacă eu sunt omul lui Dumnezeu, atunci să se pogoare foc din cer şi să te mistuie pe tine şi pe cei cincizeci ai tăi!“ Şi s'a pogorât foc din cer şi i-a mistuit, pe el şi pe cei cincizeci ai lui. |
11 Atunci regele a trimis la el, pentru a doua oară, un căpitan şi pe cei cincizeci ai lui. Iar căpitanul celor cincizeci i-a grăit, zicând: „Omule al lui Dumnezeu, aşa grăieşte regele: – Coboară-te degrab!“ |
12 Şi răspunzând Ilie, i-a zis: „Dacă eu sunt omul lui Dumnezeu, atunci să se pogoare foc din cer şi să te mistuie, pe tine şi pe cei cincizeci ai tăi!“ Şi s'a pogorât foc din cer şi i-a mistuit, pe el şi pe cei cincizeci ai lui. |
13 Atunci regele a mai trimis, a treia oară, un căpitan, cu cei cincizeci ai lui. Iar cel de al treilea căpitan a venit şi i-a căzut lui Ilie în genunchi şi i s'a rugat şi i-a grăit, zicând: „Omule al lui Dumnezeu, aibă preţ în ochii tăi viaţa mea şi viaţa acestor cincizeci, robii tăi! |
14 Iată, foc s'a pogorât din cer şi i-a mistuit pe primii doi căpitani şi pe cei cincizeci ai fiecăruia din ei; acum, însă, aibă preţ în ochii tăi viaţa robilor tăi!“ |
15 Atunci îngerul Domnului a grăit către Ilie, zicând: „Coboară-te cu el, nu-ţi fie teamă de ei!“ Iar Ilie s'a sculat şi s'a coborât cu el la rege. |
16 Şi i-a grăit Ilie acestuia, zicând: „Aşa grăieşte Domnul: – De ce ai trimis tu soli să-l întrebe pe Baal-Zebub, dumnezeul Ecronului? Ci nu va fi aşa: Din patul în care te-ai suit, nu te vei coborî, căci negreşit vei muri“. |
17 Şi a murit, după cuvântul pe care Domnul îl grăise către Ilie. |
18 Cât despre celelalte fapte ale lui Ohozia, cele făcute de el, iată, oare nu sunt ele scrise în Cartea Faptelor din Anii Regilor lui Israel? |
19 Iar Ioram, fiul lui Ahab, a domnit peste Israel, în Samaria, vreme de doisprezece ani, [începând] în cel de al optsprezecelea an al domniei lui Iosafat, regele lui Iuda; el a făcut ceea ce e rău în faţa Domnului, însă nu ca fraţii săi, şi nici ca mama sa. |
20 El a îndepărtat stâlpii lui Baal, pe care îi făcuse tatăl său, şi i-a rupt în bucăţi; numai că s'a lipit de păcatele casei lui Ieroboam, fiul lui Nabat, cel ce l-a făcut pe Israel să păcătuiască, şi nu s'a îndepărtat de ele: Domnul Şi-a aprins mânia asupra casei lui Ahab. |
[ VT ] Vechiul Testament
[ 4Rg ] Cartea a Patra a Regilor
[ Cap. 2 ] | CAPITOLUL 2 Ilie este ridicat la cer. Începutul misiunii lui Elisei. |
1 Şi a fost că atunci când Domnul era să-l ridice pe Ilie în vârtej de vânt, ca şi cum ar fi la cer a, Ilie şi Elisei au plecat din Ghilgal b. |
2 Şi a zis Ilie către Elisei: „Stai aici, căci Dumnezeu m'a trimis la Betel“. Dar Elisei i-a zis: „Viu este Domnul şi viu este sufletul tău c dacă te voi lăsa singur!“ Aşa că amândoi au venit la Betel. |
3 Iar fiii profeţilor d care se aflau în Betel au venit la Elisei şi i-au zis: „Ştii tu oare că Domnul îl va lua astăzi pe domnul tău pe deasupra capului tău?“ Iar el a zis: „Da, ştiu; tăceţi!“ |
4 Şi a zis Ilie către Elisei: „Stai aici, căci Domnul m'a trimis la Ierihon“. Dar Elisei i-a zis: „Viu este Domnul şi viu este sufletul tău dacă te voi lăsa singur!“ Aşa că amândoi au venit la Ierihon. |
5 Iar fiii profeţilor care se aflau în Ierihon s'au apropiat de Elisei şi i-au zis: „Ştii tu oare că Domnul îl va lua astăzi pe Ilie pe deasupra capului tău?“ Iar el a zis: „Da ştiu; tăceţi!“ |
6 Şi i-a zis Ilie: „Stai aici, căci Domnul m'a trimis la Iordan“. Dar Elisei a zis: „Viu este Domnul şi viu este sufletul tău dacă te voi lăsa singur!“ Aşa că s'au dus amândoi, |
7 precum şi cincizeci de oameni dintre fiii profeţilor, care au stat în faţă, la oarecare depărtare, în timp ce ei amândoi şedeau lângă Iordan. |
8 Acolo Ilie şi-a luat cojocul şi l-a făcut vălătuc şi a lovit apa; iar apa s'a despărţit într'o parte şi în alta, aşa că ei amândoi au trecut ca pe uscat. |
9 Şi a fost că după ce au trecut, Ilie i-a zis lui Elisei: „Cere ceea ce vrei să fac pentru tine mai înainte de a fi eu luat prin ridicare de la tine“. Iar Elisei a zis: „Duhul care este în tine să fie îndoit peste mine“. |
10 Iar Ilie a zis: „Greu lucru ai cerut: dacă mă vei vedea atunci când voi fi luat prin ridicare de la tine, aşa îţi va fi; dar dacă nu mă vei vedea, nu-ţi va fi aşa“. |
11 Şi a fost că'n timp ce mergeau şi vorbeau, iată, un car de foc şi cai de foc i-au despărţit unul de altul: în vârtej de vânt, Ilie era luat prin ridicare, ca şi cum ar fi fost la cer. e |
12 Iar Elisei privea şi striga: „Părinte, părinte f, carul lui Israel, şi călăreţul lui!...“. Şi nu l-a mai văzut. Şi, apucându-şi hainele, le-a sfâşiat în două g. |
13 Apoi a ridicat cojocul lui Ilie, care căzuse de la acesta asupra lui Elisei. Şi s'a întors Elisei şi a stat pe malul Iordanului; |
14 şi a luat cojocul lui Ilie – cel ce căzuse asupră-i – şi a lovit apa, dar ea nu s'a despărţit. Şi a zis: „Unde este acum Dumnezeul lui Ilie?“ Şi a lovit apa, ea s'a despărţit într'o parte şi în alta, iar Elisei a trecut. |
15 Iar fiii profeţilor – cei din Ierihon – care rămăseseră de partea cealaltă, l-au văzut şi au zis: „Duhul lui Ilie s'a odihnit peste Elisei“. Şi i-au venit în întâmpinare şi i s'au închinat până la pământ. |
16 Şi i-au zis: „Iată acum: împreună cu servii tăi sunt cincizeci de bărbaţi viteji; să meargă ei să-l caute pe domnul tău, ca nu cumva Duhul Domnului să-l fi ridicat şi să-l fi aruncat în Iordan sau pe un munte sau pe un deal“. Dar Elisei a zis: „Nu veţi trimite!“ |
17 Ei însă au stăruit până ce el s'a înduplecat şi le-a zis: „Trimiteţi!“ Ei au trimis cincizeci de oameni, aceia l-au căutat trei zile şi nu l-au aflat. |
18 Şi s'au întors la el – fiindcă el locuia în Ierihon – , iar el le-a zis: „Nu v'am spus eu să nu vă duceţi?“ h |
19 Iar oamenii cetăţii au zis către Elisei: „Iată, aşezarea cetăţii noastre e bună, aşa cum domnul nostru vede, dar apele sunt rele şi pământul e sterp“. |
20 Atunci Elisei le-a zis: „Aduceţi-mi o oală nouă şi puneţi în ea sare!“ Şi i-au adus-o. |
21 Iar Elisei a ieşit la izvoarele apelor şi a aruncat acolo sarea şi a zis: „Aşa grăieşte Domnul: - Eu am însănătoşit aceste ape; de acum înainte nu va mai fi aici moarte şi nici pământ sterp“. |
22 Şi sănătoase au rămas apele până'n ziua de azi, după cuvântul pe care-l grăise Elisei. |
23 De acolo s'a suit la Betel. Şi'n timp ce urca drumul, nişte copii au ieşit din cetate şi-şi băteau joc de el, zicând: „Urcă, chelule, urcă!“ i |
24 Iar el s'a întors cu faţa spre ei şi i-a văzut şi i-a blestemat în numele Domnului. Şi, iată, din pădure au ieşit doi urşi şi au sfâşiat dintre ei patruzeci şi doi de copii. |
25 De acolo s'a dus pe muntele Carmel, iar de aici s'a întors în Samaria. |