[ VTVechiul Testament

[ IonaCartea lui Iona
[ Cap. 3 ]Iona mustră, mustrarea lui rodeşte, Ninivitenii se pocăiesc.
1 Şi s'a făcut a doua oară cuvântul Domnului către Iona, zicând:
2 „Scoală-te şi du-te în Ninive, cetatea cea mare, şi propovăduieşte'n în ea potrivit întâiului cuvânt pe care Eu ţi l-am grăit“.
3 Iar Iona s'a sculat şi s'a dus la Ninive, aşa cum îi spusese Domnul. Ninive Îi era lui Dumnezeu cetate mare a, ca la trei zile de mers b.

Iona 01:2

4 Şi Iona a prins a intra în cetate preţ de o zi de mers, şi propovăduia, zicând: „Încă trei zile c, şi Ninive va fi nimicită!“
5 Iar oamenii din Ninive i-au dat crezare lui Dumnezeu şi au propovăduit d post şi s'au îmbrăcat în sac e, de la cel mai mare dintre ei pân' la cel mai mic.

Mt 12:41 Lc 11:32

6 Iar cuvântul a ajuns până la regele Ninivei; iar el s'a ridicat de pe tronul său şi s'a dezbrăcat de hainele lui şi s'a îmbrăcat în sac şi a şezut pe cenuşă.

Est 04:3 Ies 33:05 Iz 26:16 Iz 27:30 Mt 11:21

7 Şi s'a dat de veste, şi poruncă s'a dat în Ninive din partea regelui şi a dregătorilor săi, zicând: „Nici oamenii, nici dobitoacele, nici boii şi nici oile să nu guste nimic, nici să pască, şi nici apă să bea!“
8 Iar oamenii s'au îmbrăcat în sac, vitele n'au păscut. Şi au strigat cu tot dinadinsul către Dumnezeu; şi s'au întors fiecare din calea lui cea rea f şi de la nedreptatea ce se afla în mâinile lor, zicând:

Ir 18:11 Ir 25:5 Ir 35:15 Mt 12:41 Lc 11:32

9 „Cine ştie dacă lui Dumnezeu o să-I pară rău şi Se va îndura şi Se va întoarce de la aprinderea mâniei Sale, şi astfel noi nu vom pieri?“.

Ir 18:11

10 Iar Dumnezeu a văzut faptele lor, că s'au întors din căile lor cele rele; şi I-a părut rău lui Dumnezeu de răul pe care zisese să li-l facă; şi nu l-a făcut g.

1Par 21:15 Is 26:20 Ir 18:8 Ir 26:19 Am 07:3 Ioil 02:13 Lc 11:32

[ VTVechiul Testament

[ IonaCartea lui Iona
[ Cap. 4 ]Iona se întristează, Dumnezeu îl mustră.
1 Dar Iona s'a întristat cu întristare mare şi s'a tulburat a.
2 Şi I s'a rugat Domnului, zicând: „O, Doamne!, oare nu acestea erau cuvintele mele pe care eu le-am grăit pe când încă mă aflam în ţara mea? Tocmai de-aceea apucasem să fug la Tarsis: fiindcă eu ştiam că Tu eşti milostiv şi îndurat, îndelung-răbdător şi mult-milostiv, şi că-Ţi pare rău de răutăţi.

Ies 34:06 Ps 085:5 Ioil 02:13 Naum 01:3

3 Şi acum, Stăpâne Doamne, viaţa mea ia-o de la mine; că mai bine-mi este să mor decât să trăiesc b!“

3Rg 19:4 Iov 03:21 Iov 04:21

4 Iar Domnul a zis către Iona: „Eşti foarte supărat c?“...
5 Şi a ieşit Iona din cetate şi a şezut în preajma cetăţii; şi acolo şi-a făcut un umbrar; şi a şezut sub el, la umbră, până când va vedea ce se întâmplă cu cetatea.
6 Şi Domnul Dumnezeu i-a poruncit unui vrej d, iar acesta a crescut până deasupra capului lui Iona, ca să fie umbră deasupra capului său şi să-l umbrească de necazurile lui. Şi s'a bucurat Iona de vrej: mare bucurie!
7 A doua zi de dimineaţă, însă, Dumnezeu i-a poruncit unui vierme, iar acesta a ros vrejul pe dedesubt, şi el s'a uscat.
8 Şi a fost că la răsăritul soarelui i-a poruncit Dumnezeu unui vânt cald, plin de zăduf; şi soarele lovea pe capul lui Iona, iar acesta se sfârşea şi nu mai trăgea nădejde de viaţa lui; şi zicea: „Mai bine-mi este să mor decât să trăiesc!“

Ps 120:6 Iac 01:11 Ap 16:8-9

9 Şi a zis Domnul Dumnezeu către Iona: „Aşa de tare te-ai mâhnit tu din pricina vrejului?“. Iar el a zis: „Foarte mult m'am mâhnit, pân' la moarte!“

Mt 26:38 Mc 14:34

10 Iar Domnul a zis: „Ţie ţi-a părut rău de un vrej, pentru care nu te-ai ostenit, şi nici că l-ai crescut, şi care într'o noapte a crescut şi într'o noapte a pierit.
11 Dar Eu, cum să nu cruţ Ninive, cetatea cea mare, în care locuiesc mai mult de o sută douăzeci de miriade e de oameni care nu-şi cunoşteau dreapta sau stânga? şi vitele lor multe?...“.

Fc 18:26 Ps 035:6 Iz 18:23

[ VTVechiul Testament

[ NaumNaum
Cap. 1 CAPITOLUL 1
Mânia Domnului. Profeţìi despre Iuda şi Ninive.
Cap. 2 CAPITOLUL 2
Vestirea mântuirii. Împotriva leului din Asur.
Cap. 3 CAPITOLUL 3
Încă o vedenie despre căderea Ninivei. Cetatea piere, profetul jubilează.

Introducere la Cartea Profetului Naum

Fericitul Ieronim gândea că numele de Naum (Nahum), care înseamnă „mângâiere“, i-ar fi fost anume rânduit omului care avea să-şi mângâie compatrioţii cu prevestirea căderii Ninivei.

E greu de ştiut dacă şi în ce măsură a izbutit profetul să consoleze, dar e cert că singurul obiectiv al cărţii sale este capitala Asiriei, simbol al opresiunii seculare pe care acest imperiu a exercitat-o asupra poporului evreu; e de ajuns să ne amintim că, în 721 (722) î. H., Sargon al II-lea cucerise Samaria, deportase majoritatea populaţiei şi prefăcuse regatul Israel în provincie asiriană, sub numele de Samerina; amintire dureroasă, ca o rană veşnic deschisă în sufletul unui popor pe care altădată îl cârmuise David, rană care hrănea resentimente vecine cu şovinismul.

Situarea în timp a lui Naum ţine seama de două repere: căderea Tebei şi căderea Ninivei. Primul eveniment e amintit în cartea profetului ca fiind un fapt împlinit; or, No-Amon, capitala Egiptului Superior, adică Teba, a fost cucerită şi distrusă de către Asirieni în 663. Pe de altă parte, Ninive a căzut în 612 sub forţele armate reunite ale Mezilor şi Babilonienilor, sub dubla comandă a lui Cinaxar şi Nabopolasar. Aşadar, profeţia lui Naum a fost scrisă după 663 şi înainte de 612. Dincolo de numeroasele controverse pe această temă, tradiţia biblică românească optează pentru deceniul 660-650 î. H.; pe de-o parte, căderea Tebei e încă proaspătă în memorie, pe de alta, perspectivei profetice nu i se pot pune hotare.

Stilul lui Naum e ca un ropot de harapnice: văzduhul tremură, adâncul se cutremură, vrăjmaşii se-ngrozesc şi pier, profetul jubilează într-un final de capodoperă vechitestamentară. Pe deasupra tuturor, Dumnezeu este Cel ce face istoria.

[ VTVechiul Testament

[ NaumNaum
[ Cap. 1 ]CAPITOLUL 1
Mânia Domnului. Profeţìi despre Iuda şi Ninive.
1 Profeţie asupra Ninivei a. Cartea vedeniei lui Naum cel din Elcoş.
2
Dumnezeu este gelos
şi Domnul Se răzbună b;
Domnul Se răzbună cu mânie
Domnul Se răzbună pe vrăjmaşii Săi
şi-i nimiceşte pe potrivnici.

Ies 20:5 Dt 07:10 Dt 32:43 Ios 24:19 Is 09:17

3
Domnul e îndelung-răbdător
şi mare-I este tăria
şi pe cel vinovat nu-l va lăsa Domnul nepedepsit;
calea Sa e'n capătul drumului şi'n vârtej c,
norii sunt pulberea de sub picioarele Lui.

Ies 34:6-7 Iov 05:18-19 Ps 018:6-7 Ps 085:5 Iona 04:2

4
El ceartă marea şi o usucă
şi toate râurile le seacă;
Vasanul şi Carmelul s'au pipernicit,
florile Libanului s'au veştejit d.

Ps 103:29 Ps 113:5 Is 50:2

5
Munţii se cutremură de El,
dealurile se clatină,
pământul s'a'ngrozit de faţa Lui –
toată lumea şi toţi cei ce locuiesc în ea.

Ies 19:18 Dt 32:22 4Rg 17:29 Ps 096:5 Am 09:5 Mi 01:4 Sir 43:16-17

6
Cine va putea să-I îndure mânia?
şi cine va sta înaintea aprinderii mâniei Sale?:
mânia Lui topeşte regate e
şi pietrele de dinainte-I se sfărâmă.

Fc 19:24 Dt 32:22 Iov 09:13 Iz 22:21 Ap 06:17

7
Domnul e bun cu cei ce-L cheamă în ziua necazului
şi-i cunoaşte pe cei ce se tem de El,

Ps 001:6 Mal 03:16 2Tim 02:19

8
dar cu potop nimicitor îi va sfârşi f
pe cei ce se ridică împotrivă-I,
iar pe vrăjmaşii Săi
întunericul îi va fugări.

Sof 02:13

9
Ce puneţi voi la cale împotriva Domnului?
El va face'ntru totul un sfârşit: g
răzbunarea Lui nu va lovi cu necaz
de două ori în acelaşi timp.
10
Că ei h pân' la tălpi vor fi despuiaţi
şi mistuiţi ca un lujer învârtit pe harac
şi ca o trestie uscată de istov.

Is 09:18

11
Din tine i ieşi-va un gând împotriva Domnului,
rele sfătuind împotrivă-I.
12
Aşa grăieşte Domnul j,
Cel ce stăpâneşte peste ape multe:
Aşa vor fi îndepărtaţi,
şi geamătul k nu se va mai auzi!
13
Şi acum, sfărâma-voi toiagul l său de deasupră-ţi
şi lanţurile tale m le voi rupe.

Ps 106:16 Ir 27:1

14
Şi Domnul va porunci pentru tine n:
Sămânţă din numele tău nu se va mai semăna;
din casa dumnezeului tău
voi nimici chipurile cioplite şi pe cele turnate
şi ţi le voi pune în mormânt,
că sunt grăbite...

Sof 02:13

[ VTVechiul Testament

[ NaumNaum
[ Cap. 2 ]CAPITOLUL 2
Vestirea mântuirii. Împotriva leului din Asur.
1
Iată pe munţi picioarele celui ce binevesteşte,
ale celui ce vesteşte pacea!
O, Iudo, serbează-ţi serbările,
plineşte-ţi făgăduinţele,
că nu vor mai trece prin tine să te îmbătrânească;
s'au sfârşit, au pierit a!

Is 52:7 Rm 01:2 Rm 10:15

2
Cel ce'ndeobşte scoate din necaz
ţi s'a urcat, suflând, în faţă b.
Veghează-ţi calea,
întăreşte-ţi mijlocul,
îmbărbătează-te'n putere!

Sof 02:13

3
(Căci Domnul a'ntors mândria lui Iacob,
ca şi mândria lui Israel;
că aceia-i scuturaseră,
pe ei şi viţele lor) c.

Is 10:12 Ir 49:9

4
Stricatu-le-am armele puterii'ntre neamuri:
bărbaţii puternici hohotind în flăcări,
frânele carelor lor atunci când se gătesc
şi călăreţii fremătând pe drumuri.
5
Şi carele de luptă se vor învălmăşi
şi ele între ele se vor ciocni pe uliţi;
înfăţişarea lor: ca flăcările focului,
ca fulgere ce-aleargă prin văzduh.
6
Mai-marii lor vor sta cu gându'n cumpeni
şi ziua vor fugi
şi'n fuga lor vor osteni;
şi-atunci vor alerga la ziduri
să-şi pregătească apărarea...
7
Dar porţile cetăţii s'au deschis
şi casele regeşti s'au prăbuşit

Ioil 02:6

8
şi s'a văzut din ce erau făcute d;
ea a fost dusă e,
iar slujnicele ei
duse erau ca nişte porumbiţe
gemând în inimile lor.

Is 38:14

9
Iar cât despre Ninive:
Apele ei, ca apa'n scăldătoare f;
iar ei g fugeau şi nu stăteau
şi nimeni nu era ca să privească.
10
Argintu-l jefuiau,
şi aurul îl jefuiau,
comoara ei nu-şi mai dădea de capăt;
cu ea se'mpovărau
mai abitir decât încărcătura
din vasele ei toate, cele scumpe.
11
Scuturătură, îmbrânceală, vălmăşag
şi frângere de inimă;
genunchii se slăbesc,
prin şoldurile toate trec dureri,
iar faţa fiecăruia
e ca un ciob de oală arsă h.

Is 13:7-8 Ioil 02:6

12
Unde-i culcuşul leilor?
unde-i păşunea puilor de leu?
şi unde oare s'a dus leul
ca să se vâre-acolo puiul leului?
nu-i nimeni să mi-l sperie?...

Iz 19:2

13
De-ajuns prădat-a leul pentru puii săi,
şi pentru leii săi a sugrumat
şi vizuina şi-a umplut-o cu vânat
şi locul de sălaş cu jaf.
14
Iată că Eu îţi stau chiar împotrivă
– Domnul grăieşte, Atoateţiitorul –
şi gloata ţi-o voi arde'n fumegări
şi leii tăi vor fi mâncaţi de sabie
şi prada ta de pe pământ voi nimici-o;
iar faptele pe care le-ai făcut
vor fi pentru auzul nimănui.

Naum 03:5

[ VTVechiul Testament

[ NaumNaum
[ Cap. 3 ]CAPITOLUL 3
Încă o vedenie despre căderea Ninivei. Cetatea piere, profetul jubilează.
1
O, tu, cetate a vărsărilor de sânge,
tu, mincinoasă pe de-a'ntregul,
tu, doldora de nedreptate:
nu vei ajunge prada să ţi-o pipăi a!...

Iz 24:6 Iz 24:9 Avc 02:12

2
Sunete, zgomote: bice pocnesc,
roţile duduie,
caii'n fugă nechează,
carele huruie,
3
călăreţii sar în şei,
săbiile scânteiază,
armele fulgeră
în geamătul mulţimii de răniţi
şi-al grelelor căderi.
Şi nici un capăt neamurilor ei,
dar trupurile lor se vor slăbi
4
după atâta desfrânare
a ei, frumoasa desfrânată
şi veselă'n plăceri
şi iscusită'n farmece,
cea care vinde neamuri cu desfrâul
şi triburi cu-ale ei fermecături b.

Iz 23:3 Ap 17:1

5
Iată că Eu îţi stau chiar împotrivă
– Domnul grăieşte, Atoateţiitorul –
şi'n faţa ta te-oi dezveli la poale
şi'n faţa neamurilor toate
ruşinea îţi voi arăta-o,
şi'mpărăţiilor ocara c.

Is 47:3 Ir 13:26 Iz 16:37 Naum 02:14

6
Şi-asupra ta voi arunca cu scârnă,
da, pe potriva scârnăviei tale,
şi pildă te voi face tuturor.

Ps 017:7

7
Şi fi-va că acel ce te-o vedea
îşi va pleca vederea dinspre tine
şi va şopti:
„O, ticăloasa de Ninive,
cine va plânge după ea?
unde-am să-i aflu mângâiere?...“.

Ioil 02:6 Tob 14:4

8
O, pregăteşte-ţi porţie
şi struna ţi-o înstrună
şi pregăteşte porţia lui Amon d,
cea care locuieşte'n râuri
şi'mprejmuită e de apă,
a cărei stăpânire este marea
şi ale cărei ziduri, apa,
9
a căreia tărie-i Etiopia
şi chiar Egiptul,
a cărei fugă n'are nici un capăt,
de vreme ce-o ajută Libienii e...

Is 18:1

10
Dar ea printre străini va fi'n robie f;
pe pruncii ei îi vor trânti'n ţărână
la începutul căilor ei toate;
şi sorţi vor arunca
asupra-a tot ce are ea mai scump,
şi nobilii ei toţi vor fi legaţi în lanţuri.

Ioil 02:7

11
Iar tu ai să te'mbeţi
şi fi-vei tu dispreţuită
şi aşezare-ţi vei căta de la duşmani.

Ir 25:16 Ir 25:27

12
Şi toate ale tale'ntărituri
sunt ca smochinii care-şi au şi paznici:
că dacă-i scuturi,
ei cad în gura celui ce mănâncă.

4Rg 19:25-26

13
Iată,
poporul tău în tine e-aşa precum femeile:
de s'or deschide'n faţă cu duşmanul,
şi porţile se vor deschide, ale ţării,
şi focul îţi va mistui zăvoarele.

Ir 50:37

14
Hai, scoate-ţi apă, s'o ai la'mpresurare,
aşază-ţi bine'ntăriturile
şi intră'n lut şi calcă-l jos cu paie
şi fă-l mai tare decât cărămida g!...
15
Acolo focul te va mistui
şi sabia te-o nimici de tot:
te va mânca precum lăcusta,
strivită vei fi jos ca o omidă.

Sof 02:13

16
Ţi-ai înmulţit negustoriile
pân' dincolo de stelele din cer:
omida le-a'ncolţit şi a zburat.
17
Ca greierele ţi-a sărit adunătura
şi ca lăcusta ce se suie
pe gard în ziua friguroasă:
că soarele a răsărit,
ea a zburat,
şi locul nu şi-l mai cunoaşte;
vai lor!
18
Păstorii tăi au dormitat h,
iar regele Asiriei ţi-a adormit vitejii i;
poporul tău s'a dus în munţi
şi nimeni nu era ca să-i aştepte.
19
Nu-i vindecare vânătăii tale,
te doare rana'n umflătura ei.
Şi toţi cei care-au auzit de tine
din palme vor plesni'mpotrivă-ţi;
căci peste cine oare n'a trecut,
fără'ncetare, răutatea ta j?

Iov 27:23 Ir 46:11

[ VTVechiul Testament

[ AvcAvacum
Cap. 1 CAPITOLUL 1
Dialogul profetului cu Dumnezeu.
Cap. 2 CAPITOLUL 2
(continuare)
Cap. 3 CAPITOLUL 3
Psalmodia profetului Avacum.

Cartea Profetului Avacum

Amvakoúm (din care derivă românescul Avacum) este transcrierea grecească a ebraicului Chabacuc (Habacuc), care ar însemna „îmbrăţişare“, dar putea fi şi numele unei flori domestice. Acest nume e cu totul singular în Biblie, iar despre purtătorul lui nu ştim nimic.

Scrierea, de numai trei capitole, e construită cu multă grijă, ca de un cunoscător al artei poetice. Primele două capitole cuprind un dialog între profet şi Dumnezeu; fiecărei plângeri din partea profetului i se răspunde printr'o „vedenie“, care însă nu e o viziune propriu-zisă, ci mai degrabă o comunicare asupra nenorocirilor ce se vor abate asupra Caldeilor, popor păgân, nelegiuit, crud, asupritor, sângeros ??€â€? al cărui nume, de altfel, are o rezonanţă sinistră în conştiinţa fiilor lui Israel. Partea a treia este un preafrumos imn pe care profetul I-l înalţă Creatorului şi Proniatorului. Unii comentatori au înclinat să creadă că acesta nu ar face parte din opera propriu-zisă, ci ar fi un adaos preluat din imnografia ebraică; cu toate acestea, exegeţii cei mai autorizaţi recunosc integritatea operei, imnul nefiind altceva decât încheierea firească, apoteotică, a primelor două părţi.

De asemenea, se admite că această scriere datează de la sfârşitul secolului al VII-lea î. H., adică din jurul anilor 609-608.

Cartea lui Avacum a avut un puternic ecou în conştiinţa noutestamentară, mai ales prin textul din 2, 4: „Cel drept al Meu din credinţă va trăi“ (sau: „... va fi viu“). Apostolul Pavel îl citează nu mai puţin de trei ori în epistolele sale (Rm 1, 17; Ga 3, 11; Evr 10, 38), în următoarea construcţie teologică: Principalul temei al relaţiei dintre Dumnezeu şi om este credinţa; aceasta, la rândul ei, implică atât încrederea cât şi credincioşia. Pe de-o parte, Dumnezeu îi rămâne credincios omului prin aceea că-|i ţine făgăduinţele pe care i le-a făcut; pe de alta, omul drept are încredere că Dumnezeu Îşi ţine întotdeauna cuvântul dat şi, în consecinţă, Îi rămâne fidel, în ciuda tuturor încercărilor la care poate fi supus.

Acelaşi Pavel, în cuvântarea sa din Antiohia Pisidiei, lansează un avertisment printr'un citat din Avacum (FA 13, 41; Avc 1, 5), spre a-i atenţiona pe cei ce nu sunt dispuşi să dea crezare cuvintelor Domnului.

Opera nu e lipsită nici de un anume dramatism dilematic. Prin revelaţie, profetul e conştient că, în speţă, Caldeii nu sunt altceva decât instrumentul prin care Dumnezeu pedepseşte nelegiuirile lui Israel ??€â€? şi nu numai pe ale lui. Întrebare: De ce Dumnezeu pedepseşte un popor nelegiuit printr'un altul şi mai nelegiuit? Răspuns: Instrumentul pedepsitor va fi şi el, la rându-i, pedepsit şi nimicit, dar nu pentru că a instrumentat, inconştient, voia lui Dumnezeu, ci pentru că el poartă asupră-i păcatul capital al trufiei (2, 2-5).

Cât despre psalmul din capitolul 3, el a intrat de mult în circuitul imnografic.

[ VTVechiul Testament

[ AvcAvacum
[ Cap. 1 ]CAPITOLUL 1
Dialogul profetului cu Dumnezeu.
1 Vedenia pe care a văzut-o Avacum profetul:
2
– Până când, Doamne, voi striga
fără ca Tu să auzi?
până când spre Tine voi striga învinuindu-mă
fără ca Tu să izbăveşti a?

Ps 012:2

3
De ce mi-ai arătat Tu mie
suferinţe şi dureri
ca să văd necaz şi necredinţă?:
în faţă-mi stă judecătorul,
judecătorul ia plocoane b!...

Iz 22:29

4
De-aceea e legea călcată
şi judecata nu ajunge la capăt c:
că biruie necredinciosul
asupra celui drept!;
iată de ce ieşi-va judecata strâmbă!

Iov 21:7 Ir 12:1 Avc 01:13

5
– „Vedeţi, voi, cei ce dispreţuiţi,
şi minunaţi-vă şi pieriţi,
că Eu în zilele voastre lucrez un lucru
pe care nu-l veţi crede
dacă vi-l va spune cineva d.

FA 13:41

6
Că, iată, Eu îi stârnesc pe Caldei,
neamul amarnic şi iute
care cutreieră lăţimile pământului
să stăpânească locaşuri ce nu sunt ale lui.

Ir 50:41-42

7
El e'nfricoşător şi preavestit;
judecata din el-însuşi va fi e
şi'ncărcătura lui îi va da peste margini f.
8
Şi caii lui sări-vor mai mult ca leoparzii
şi cu avânt mai mare ca lupii din Arabia;
şi călăreţii lui sări-vor drept în şei
şi vor porni din depărtări
şi vor zbura precum un vultur
în grabă să mănânce.

Ir 04:13 Ir 05:6 Ir 48:40 Sof 03:3 Mt 24:28 Lc 17:37

9
Veni-va nimicire în cei necredincioşi,
în cei ce stau prin preajmă cu gând de'mpotrivire;
robimea o va strânge precum aduni nisipul.
10
La largul său el fi-va printre regi
şi pe tirani îi va juca pe palme;
de toată'ntăritura îşi va râde
şi'n jurul ei va ridica movile g
şi-o va supune luişi.
11
Atuncea vântu-şi va schimba suflarea,
iar el va trece
şi jertfă va'nălţa, de ispăşire:
Aceasta e tăria ce se ţine
de dumnezeul meu h!“

2Par 28:23

12
– Nu eşti Tu oare chiar dintru'nceput,
o, Doamne, Dumnezeul meu Cel sfânt?
Fără'ndoială, noi nu vom muri.
O, Doamne, Tu l-ai pus spre judecată,
iar el pe mine m'a făcut
ca prin pedeapsa lui să mă îndrept i.

Ps 037:2 Ir 10:24 Ir 46:28

13
E ochiul prea curat
ca să mai vadă rele
şi ca să mai privească
peste necazuri dureroase.
De ce dar Tu priveşti
peste aceia ce dispreţuiesc?
Tăcea-vei oare când necredinciosul
l-înghite pe cel drept?

Iov 21:7 Ir 12:1 Avc 01:4 Mt 05:8 Mt 25:12

14
Vei face Tu pe oameni precum sunt peştii mării
sau biete târâtoare lipsite de cârmaci?

Am 04:2

15
El nimicirea'n undiţă a smuls'o,
i-a j tras afar' cu mreaja
şi la un loc şi-i strânse în năvoade;
de-aceea se va veseli
inima lui şi se va bucura.

Am 04:2

16
De-aceea va aduce jertfe
năvodului său
şi mrejei sale arde-va tămâie,
căci el cu ele şi-a făcut
porţia lui cea grasă
şi hrană pe alese.

Is 10:13

17
De-aceea mreaja şi-o va arunca
şi nu se va sfii
fără'ncetare neamuri să ucidă.

Is 10:7

[ VTVechiul Testament

[ AvcAvacum
[ Cap. 2 ]CAPITOLUL 2
(continuare)
1
Voi sta de strajă unde sunt,
mă voi sui pe stâncă
şi voi căta să văd
ce-anume El grăi-va întru mine a
şi ce răspuns voi da
atunci când sunt mustrat.

Is 21:8

2
Şi Domnul mi-a răspuns, zicând:
– „Scrie vedenia, limpede, pe-o tablă,
pentru ca cel ce va citi-o
să poată să-i urmeze.

Is 08:1 Is 30:8

3
Că e vedenia încă pentru-o vreme
şi va ţâşni întru sfârşit, şi nu'n zadar:
Aşteaptă-L, chiar dacă'ntârzie,
căci Cel ce va să vină va veni
şi nu va'ntârzia.

Ps 026:14 Ps 129:5 Plg 03:24-25 Iz 12:22 Sir 24:33 Evr 10:37 2Ptr 03:9

4
Dacă [un om] se va feri,
sufletul Meu nu are'n el plăcere;
însă cel drept al Meu,
el din credinţă va trăi b.

In 03:36 Rm 01:17 Rm 03:21 Ga 03:11 Evr 10:38 1In 05:10-11

5
Dar cel semeţ şi cel ce ia'n derâdere
– omul trufaş –
nimic nu poate duce pân' la capăt,
el, cel ce pofta şi-a lărgit-o –
cât iadul şi-a lărgit-o;
cel ce întocmai ca şi moartea
nu-şi mai găseşte saţiul,
acela neamurile toate
la sine le va aduna
şi tot la sine va primi
popoarele, pe toate.

Pr 30:15-16

6
Acestea toate, oare,
nu vor fi ele pildă împotrivă-i?
şi împotrivă-i zicere de pomină c?
Şi ei vor zice: Vai de-acela
care-şi sporeşte pentru sine
cele ce nu sunt ale lui
– ah, până când? –
şi jugul şi-l încarcă pe grumaz!

1Tim 06:9

7
Că fără veste s'or scula
aceia care-l muşcă;
şi s'or trezi acei ce te pândesc
şi le vei fi de jaf.
8
Şi fiindcă neamuri multe ai prădat,
prădat vei fi şi tu, de toate
popoarele care-au rămas,
din pricina
vărsărilor de sânge omenesc
şi-a necredinţei ţării şi cetăţii
şi-a tuturor ce'n ele locuiesc.

Is 33:1 Avc 02:17

9
Vai celui lacom, ce-şi sporeşte
pe seama casei sale lăcomia,
să-şi poată pune cuibul la'nălţime,
să scape din puterea celor rele!

Ir 22:13

10
Ruşine plănuit-ai casei tale;
ai omorât popoare multe,
sufletul tău păcătuit-a;
11
că piatra din perete va striga
şi cariul va grăi din grindă:

Lc 19:40

12
Vai celui ce zideşte cu sânge o cetate
şi care'n nedreptate cetatea şi-o găteşte!

Iz 24:6 Iz 24:9 Naum 03:1

13
Nu oare de la Domnul Atoateţiitorul
sunt lucrurile-acestea?
Popoare multe, iată, s'au mistuit prin foc
şi neamuri multe'n ele cu'ncetul s'au sleit.
14
Că'ntreg pământul se va umple
de cunoştinţa slavei Domnului;
ca apa-i va acoperi.

Is 11:9

15
Vai celui care-i dă să bea
vecinului vicleană băutură
şi îl îmbată
ca să se uite'n ce-are el ascuns!

Is 05:22

16
O, bea acum şi tu pe săturate
ocară'n loc de slavă!;
te leagănă, te clatină:
paharul dreptei Domnului
de-a roata împrejur mi te-a ajuns,
pe slava ta s'a'ngrămădit ocară.

Ir 25:16 Ir 25:27

17
Că necredinţa din Liban
te va acoperi
şi tremurul ce vine dinspre fiare
te va înspâimânta
din pricina
vărsărilor de sânge omenesc
şi-a necredinţei ţării şi cetăţii
şi-a tuturor ce'n ele locuiesc.

Dt 32:25-26 Iz 14:15 Avc 02:8

18
La ce bun chip cioplit, că l-au cioplit?;
turnat şi l-a făcut, nălucă mincinoasă;
căci cel ce l-a făcut
şi-a pus nădejdea'n lucrul său,
să facă idoli muţi d.

Ir 10:8 Ir 10:14 FA 19:26 1Co 12:2

19
Vai celui care-i zice lemnului:
«Trezeşte-te, ridică-te!»,
şi pietrei: «Te înalţă!»,
în timp ce asta-i doar închipuire
şi asta-i chip de aur şi argint,
şi'n el, nici o suflare!

Ps 113:12 Os 04:12 FA 19:26 1Co 12:2

20
Dar Domnul este'n sfântul Său locaş:
de El întreg pământul să se teamă!“

Ps 010:4 Sof 01:7 Za 01:17 Za 02:17

[ VTVechiul Testament

[ AvcAvacum
[ Cap. 3 ]CAPITOLUL 3
Psalmodia profetului Avacum.
1 Rugăciunea profetului Avacum, cu cântec de strune a:
2
Doamne, auzit-am auzul Tău şi m'am temut,
înţeles-am lucrurile Tale şi m'am înspăimântat.
În mijlocul a două făpturi vii Te vei cunoaşte,
cunoscut vei fi când anii se vor apropia,
când va veni vremea Te vei arăta;
când sufletul meu se va tulbura,
Tu întru mânie Îţi vei aminti de milă b.
3
Dumnezeu va veni din Teman c
şi Cel-Sfânt, din muntele cel cu umbra deasă.

      Popas
Laudele Lui acoperit-au cerurile
şi de lauda Lui este plin pământul.

Nm 14:21 Dt 32:2

4
Şi strălucirea Lui va fi ca lumina;
putere d se află'n mâinile Lui
şi a făcut iubirea puternică a tăriei Lui.

Ies 24:17 Ios 10:13

5
Cuvânt va merge înaintea feţei Sale,
urmele Sale vor ieşi în câmp;

Ies 09:3

6
El S'a oprit, pământul s'a clătinat,
El a privit, şi neamurile s'au topit,
munţii'ntru silă s'au zdruncinat
şi veşnicele dealuri s'au topit
sub veşnicele Lui călătorii.

Ps 017:7 Ps 113:4-7 Is 54:10

7
În tulburare am văzut
corturile Etiopienilor;
locaşurile din ţinutul Madian,
şi ele se vor spăimânta.

Nm 31:7 Jd 07:21

8
O, Doamne,
în râuri oare Tu Te-ai mâniat?
în râuri oare Ţi-ai aprins urgia?
în mare Te-ai pornit să iei cu-asalt?
Că Tu pe caii Tăi ai călărit
şi mântuire-i călăria ta.

Ies 14:25-26 Ies 15:3-4 Ps 045:5-6 Ps 076:17-18

9
Cu vrere arcul Ţi-l vei încorda
cu faţa către sceptre, zice Domnul.
      Popas
Ţinutul râurilor fi-va sfâşiat.

Ios 03:16 Ps 045:5-6 Ps 076:17-18 Ps 077:16 Ps 104:41

10
Popoarele Te vor vedea
şi fi-vor în durere;
în risipire apele curgerilor Lui.
Adâncul vocea lui şi-a ridicat-o:
înaltul nălucirilor din el.

Ps 045:5-6 Ps 076:17-18 Ps 077:16

11
Soarele s'a ridicat
şi luna a rămas în rânduiala ei;
săgeţile Tale vor merge'n lumină,
în lucirea fulgerului armelor Tale.

Ios 10:12-13

12
Cu înfricoşare vei împuţina pământul
şi'ntru mânie vei surpa neamurile.
13
Ieşit-ai pentru mântuirea poporului Tău,
ca să-l mântuieşti pe unsul Tău.
Moarte-ai pus pe capetele nelegiuiţilor,
pân' la grumaz le-ai ridicat lanţurile.
      Popas
14
Tăiat-ai întru uimire capetele celor puternici,
întru aceasta se vor cutremura;
zăbalele şi le vor rupe
ca săracul care mănâncă pe furiş.
15
Şi Ţi-ai făcut caii să intre în mare,
tulburând ape multe.

Ps 076:19

16
Am privegheat, şi inima mi s'a înspăimântat
de glasul rugăciunii buzelor mele;
cutremur mi-a intrat în oase
şi'ntru mine mi s'a tulburat felul de a fi;
în ziua necazului mă voi odihni,
ca să mă urc la poporul înstrăinării mele e.
17
Că smochinul nu va rodi
şi roade nu vor fi în vii;
truda măslinului va fi înşelare,
câmpurile hrană nu vor da;
oile şi-au părăsit păşunea,
boi lângă iesle nu mai sunt.

Lc 13:6

18
Dar eu întru Domnul mă voi bucura,
de Dumnezeu, Mântuitorul meu, mă voi veseli.

Ps 012:5 Is 61:10 Is 62:10 Lc 01:46-47

19
Domnul Dumnezeu e puterea mea
şi-mi va întări paşii s'ajungă la'mplinire f.
El mă urcă deasupra înălţimilor g,
ca eu să biruiesc întru cântarea Lui h.

2Rg 22:34 Ps 017:33 Ps 017:36 Ps 045:1 Is 33:16

[ VTVechiul Testament

[ SofSofonie
Cap. 1 CAPITOLUL 1
Judecata obştească. Împotriva păcatelor din Iuda şi Ierusalim. Ziua mâniei Domnului.
Cap. 2 CAPITOLUL 2
Îndemn la îndreptare. Profeţìi împotriva unor neamuri păgâne.
Cap. 3 CAPITOLUL 3
Iudeii sunt mustraţi şi preveniţi. Rămăşiţa lui Israel. Întoarcerea celor împrăştiaţi.
Introducere la Cartea Profetului Sofonie

Sofonie este transcrierea grecească a ebraicului Ţefania, care înseamnă „scutul Domnului“ sau „Domnul ocroteşte“.

Mai important ca profet decât ca scriitor, Sofonie şi-a exercitat mandatul în vremea regelui Iosia al Iudeii, care a domnit între anii 640 şi 609 î. H. Severitatea cu care profetul înfierează decadenţa poporului iudeu, în frunte cu cârmuitorii săi, duce la concluzia că opera sa a fost scrisă înainte de reforma religioasă introdusă de Iosia, adică înainte de 622, la vremea când Ieremia se afla încă la începutul activităţii sale; de aici, o seamă de similitudini între operele celor doi profeţi.

Scrierea este alcătuită din trei părţi: Ziua Domnului; ameninţări asupra neamurilor păgâne; mustrări, dar şi făgăduinţe asupra regatului Iuda.

Ziua Domnului va fi, în fapt, ziua mâniei Domnului, temă care în Evul Mediu îi va furniza imnografiei creştine apusene celebra Dies irae, parte a misei catolice, copios exploatată de numeroşi compozitori. Profetul o înfăţişează în culori sumbre, ca pe o revărsare a urgiei divine asupra unor cugete înnebunite de spaimă. E perioada purificării generale, un proces care implică arderi, decantări, nimicire şi salvare.

Ea însă nu va veni înainte ca Domnul să-Şi fi istovit mustrările, avertismentele, ameninţările. Aceasta, nu de dragul de a înspăimânta, ci spre a le oferi păcătoşilor şansa de a se îndrepta înainte de dezastru şi, pe de altă parte, spre a-i face pe nelegiuiţi să priceapă că în ziua judecăţii finale nu vor avea nici o scuză; este ceea ce Însuşi Iisus va rosti asupra acestui soi de oameni: „De n-aş fi venit şi nu le-aş fi grăit, păcat n-ar avea; dar acum ei nu au cuvânt de dezvinovăţire pentru păcatul lor“ (In 15, 22).

Se cădea aşadar ca fiii lui Iuda – şi îndeosebi locuitorii Ierusalimului – să nu fie cruţaţi de asprimea mustrărilor lui Dumnezeu, începând cu demnitarii şi cârmuitorii spirituali; principii sunt lei înfometaţi, judecătorii sunt lupi răpitori, profeţii sunt nişte simpli „cărători de vânt“, preoţii au ajuns profanatori. Decadenţa şi nepocăinţa vor stârni mânia Domnului şi vor grăbi sfârşitul, dar îndurarea divină şi, mai mult, iubirea lui Dumnezeu faţă de om vor face ca minoritatea celor drepţi, celebra „rămăşiţă a lui Israel“ să constituie nucleul regenerării universale. Din acest punct de vedere, cartea lui Sofonie e dătătoare de speranţă şi anunţă apropiatul reviriment spiritual pe care-l va aduce domnia de maturitate a regelui Iosia.

[ VTVechiul Testament

[ SofSofonie
[ Cap. 1 ]CAPITOLUL 1
Judecata obştească. Împotriva păcatelor din Iuda şi Ierusalim. Ziua mâniei Domnului.
1 Cuvântul Domnului, care s'a făcut către Sofonie al lui Cuşi, fiul lui Ghedalia, fiul lui Amaria, fiul lui Iezechia a, în zilele lui Iosia, fiul lui Amon, regele lui Iuda b.

4Rg 22:1

2
Să piară' ntru sfârşit de pe faţa pământului,
zice Domnul c:
3
Să piară omul şi vitele,
să piară peştii mării şi păsările cerului;
şi vor slăbi necredincioşii
şi pe nelegiuiţi îi voi nimici de pe faţa pământului,
zice Domnul.

Is 24:3-5 Ir 04:25 Os 04:3 Mt 13:41

4
Şi mâna Mi-o voi întinde peste Iuda
şi peste toţi locuitorii Ierusalimului
şi voi alunga din locul acesta
numele baalilor şi numele preoţilor lor

Os 10:5

5
şi pe cei ce pe acoperişuri
i se închină „oştirii cerului“,
şi pe cei ce se jură pe Domnul
şi pe cei ce se jură pe regele lor

4Rg 17:33 4Rg 23:12 Ir 19:13 Ir 44:18-19 Ir 49:3 Os 04:15

6
şi pe cei ce se abat de la Domnul
şi pe cei ce nu-L caută pe Domnul
şi pe cei ce nu se ţin de Domnul.

Is 01:4 Is 59:13 Iz 14:7

7
Temeţi-vă de faţa Domnului Dumnezeu,
că aproape este ziua Domnului,
că Domnul Şi-a pregătit jertfa d
şi i-a sfinţit pe cei ce i-a chemat e.

Ps 036:7 Is 13:3 Is 34:6 Ir 46:10 Iz 39:17 Avc 02:20 Za 02:17

8
Şi va fi că'n ziua jertfei Domnului
Eu Mă voi răzbuna pe cei puternici
şi pe casa regelui f
şi pe cei ce s'au îmbrăcat în haină străină g.

4Rg 25:7 Ir 39:6 1Ptr 03:3

9
Şi'n ziua aceea Mă voi răzbuna
pe toţi cei din priveliştea pridvoarelor,
pe cei ce umplu casa Domnului, Dumnezeului lor,
cu păgânism şi'nşelăciune h.

10
Şi va fi în ziua aceea
– zice Domnul –
glas de strigăt din poarta spintecătorilor i
şi vaiet de la a doua
şi-o mare zdrobire de la munţi.

Ir 39:2-3

11
Plângeţi, voi, cei ce locuiţi Ţara-arsă j,
că'ntregul popor e-asemenea lui Canaan:
pierit-au toţi cei ce s'au ridicat prin argint k.

12
Şi va fi că'n ziua aceea
voi cerceta Ierusalimul cu o făclie
şi Mă voi răzbuna pe cei ce defaimă,
pe paznicii lor,
cei ce zic în inimile lor:
„Domnul nu face nici bine, nici rău l“.

Iov 22:13 Ir 48:11-12 Iz 11:3 Am 05:10

13
Şi puterea lor va fi bună de jaf
şi casele lor, spre pustiire;
şi vor zidi case, dar nu vor locui în ele
şi vor sădi vii, dar nu le vor bea vinul.

Dt 28:30 Am 05:11 Mi 06:15

14
Că aproape este marea zi a Domnului,
aproape şi grabnică foarte.
Glasul zilei Domnului amar şi aspru s'a făcut.

Iz 30:3 Am 04:2 Am 05:18

15
Zi de mânie e ziua aceea,
zi de necaz şi de nevoie,
zi de chin şi de nimicire,
zi de ceaţă şi de'ntuneric,
zi de nor şi de negură,

Ir 30:3 Ir 30:7 Am 05:18 Ioil 02:1-2 Ioil 02:11 Mc 13:24-25 Lc 21:25

16
zi de trâmbiţă şi de strigăt
împotriva cetăţilor tari
şi'mpotriva unghiurilor înalte m.
17
Şi oamenilor le voi aduce necazuri
şi vor umbla ca orbii,
fiindc' au păcătuit împotriva Domnului;
şi va vărsa sângele lor cum verşi nisipul
şi trupurile lor ca pe o balegă de bou.
18
Argintul lor şi aurul lor
nu-i vor putea scăpa în ziua mâniei Domnului,
iar de focul geloziei Lui
se va topi întreg pământul n;
că grabnică nimicire va aduce
peste toţi cei ce locuiesc pământul.

Pr 11:4 Is 09:18 Iz 07:19 Sof 03:8 Evr 10:27

[ VTVechiul Testament

[ SofSofonie
[ Cap. 2 ]CAPITOLUL 2
Îndemn la îndreptare. Profeţìi împotriva unor neamuri păgâne.
1
Adunaţi-vă şi legaţi-vă laolaltă,
voi, neam fără'nvăţare de minte a!:
2
Mai'nainte de-a fi voi ca o floare
ce se trece odată cu ziua,
mai'nainte de a veni peste voi
mânia Domnului,
mai'nainte de a veni peste voi
ziua mâniei Domnului

Is 47:7

3
căutaţi-L pe Domnul,
voi, umiliţii pământului,
faceţi judecată şi căutaţi dreptatea
şi daţi-vă de partea lor,
ca să aveţi un ascunziş
în ziua mâniei Domnului b.

Is 51:7

4
Căci Gaza fi-va jefuită
şi Ascalonul fi-va pustiit
şi'n miezul zilei fi-va lepădat Aşdodul
şi Ecronul fi-va smuls din rădăcini c.

Za 09:5

5
Vai celor ce locuiesc în chinga mării d,
vecinii Cheretienilor e!;
cuvântul Domnului e împotriva voastră,
o, Canaan, ţară a celor de alt neam f,
şi vă voi nimici din sălaşul vostru.
6
Şi va fi Cheretul
păşune pentru turme şi târlă pentru oi.
7
Iar chinga mării fi-va
pentru cei rămaşi ai casei lui Iuda;
paşte-vor peste ei în casele Ascalonului,
vor poposi'ndeseară
dinspre faţa fiilor lui Iuda,
căci Domnul Dumnezeul lor i-a cercetat
şi din robie i-a întors.

Is 11:14 Ir 29:14 Ir 30:3 Sof 03:20

8
Am auzit ocările lui Moab
şi loviturile de pumn ale fiilor lui Amon
cu care l-au ocărât pe poporul Meu
şi s'au întins peste hotarele Mele.

Ir 49:2-3 Iz 25:3

9
De aceea, viu sunt Eu –
zice Domnul puterilor,
Dumnezeul lui Israel –:
ca Sodoma fi-va Moabul
şi ca Gomora fiii lui Amon,
iar Damascul fi-va părăsit
ca pleava într'o arie
şi nimicit pe veci.
Iar cei rămaşi ai poporului Meu
îi vor jefui,
şi cei rămaşi ai neamului Meu
îi vor moşteni.

Dt 29:23 Is 13:19 Ir 48:1 Iz 16:49 Am 01:3 Am 01:13

10
Aceasta-i pedeapsa pentru semeţia lor,
fiindcă au ocărât şi s'au trufit
împotriva Domnului Atotţiitorul g.

Is 16:6 Sof 02:14

11
Domnul se va arăta împotriva lor
şi va nimici toţi dumnezeii neamurilor pământului;
iar ei I se vor închina,
fiecare din locul său,
toate insulele neamurilor h.

Za 02:15 Za 13:2 Za 14:16 Mal 01:11 Tob 14:5-6 In 04:21

12
Şi voi, Etiopienilor,
răniţi veţi fi de sabia Mea.

Is 18:1

13
Şi mâna Mi-o voi întinde împotriva Miazănopţii
şi-i voi nimici pe Asirieni,
iar Ninive o voi face
ca un deşert fără de apă,
ca o pustie.

Naum 01:8 Naum 01:14 Naum 02:2 Naum 03:15

14
Şi'n mijlocul ei vor paşte turmele
şi toate fiarele pământului şi cameleonii i
şi'n podurile ei vor locui arici;
şi fiarele striga-vor în gropile ei
şi corbii'n pridvoarele ei;
Aceasta, fiindcă cedrul a fost trufia ei j.

Is 13:21 Is 14:23 Is 34:11 Sof 02:10

15
Aceasta e cetatea ce'mprăştie dispreţ,
cea care locuieşte fără grijă,
cea care'n inima ei zice: „Eu sunt,
şi după mine alta n'o mai fi!“:
cum s'a făcut pustie
şi fiarelor sălaş!
Tot cel ce s'o'ntâmpla să o străbată
va fluiera şi va mişca din mâini.

Iov 27:23 Is 47:7-8 Tob 14:4 Ap 18:7

[ VTVechiul Testament

[ SofSofonie
[ Cap. 3 ]CAPITOLUL 3
Iudeii sunt mustraţi şi preveniţi. Rămăşiţa lui Israel. Întoarcerea celor împrăştiaţi.
1
Vai, cetatea cea măreaţă şi răscumpărată,
ea, porumbiţa a!
2
Glasul b nu l-a ascultat,
învăţarea de minte n'a primit-o,
în Domnul nu şi-a pus nădejdea,
de Dumnezeul ei nu s'a apropiat.

Ir 05:6

3
Principii ei într'însa
erau ca leii când răcnesc,
iar juzii ei, ca lupii din Arabia:
nimic nu lasă până dimineaţa.

Ir 05:6 Iz 19:2 Iz 22:25 Iz 22:27 Mi 03:10-11 Avc 01:8

4
Profeţii ei sunt cărători de vânt c,
bieţi oameni ce se cred;
preoţii spurcă cele sfinte
şi'ntru păcate calcă legea.

Ir 23:11 Ir 23:32 Iz 13:19 Iz 14:7 Iz 22:26 Os 09:7 Mi 03:11

5
Dar drept e Domnul în mijlocul ei,
şi nedreptate nu va face;
dimineaţă de dimineaţă
Îşi va aduce judecata la lumină
şi nu Se-ascunde
şi nu cunoaşte nedreptatea'n schimbul mitei d,
nici nedreptatea într'o ceartă.

Dn 09:10 Mal 02:6

6
Pe cei trufaşi i-am doborât la putrezire,
pierit-au unghiurile lor cele'ntărite;
căile lor pustiuri le voi face,
ca nimenea pe ele să nu umble;
cetăţile lor ajuns'au la sfârşit,
că nimeni nu mai e să stea,
şi nici să locuiască.
7
Am zis: Dar temeţi-vă de Mine
şi primiţi certarea,
şi-atunci din ochii ei nu veţi pieri,
că'ntreaga răzbunare asupra ei am dat-o.
Găteşte-te şi scoală-te devreme:
ciorchinele din urmă le-a pierit.

Is 08:13 Is 26:9-10 Za 01:3

8
De-aceea, tu aşteaptă-Mă –
zice Domnul –
până în ziua când Eu
Mă voi scula ca martor e;
căci judecata Mea va fi
spre adunarea neamurilor,
să Mi-i aduc pe regi
şi-asupra lor să-Mi vărs mânia'ntreagă,
că'ntreg pământul fi-va mistuit
de focul geloziei Mele.

Ir 25:31 Ioil 04:2 Sof 01:18 Ap 16:1

9
Că voi întoarce-atunci către popoare
o limbă'n generaţia ei f,
aşa ca toţi să cheme
numele Domnului
şi să-I slujească sub un singur jug g.

Is 29:18 Is 57:16 Is 61:1 Os 02:16 Mi 04:6

10
De la hotarele râurilor Etiopiei
îi voi primi pe risipiţii Mei
şi ei Îmi vor aduce Mie jertfe.

Is 18:7 Is 19:21 Rm 15:16 1Ptr 01:1

11
Atunci, în ziua-aceea, nu te vei ruşina
de tot ce-ai izvodit să Mă defaimi,
fiindcă Îţi voi şterge
trufia ta cea plină de dispreţ
şi nu te vei mai pream
în muntele cel sfânt al Meu.

Ps 067:30-31 Rm 06:21

12
Şi voi lăsa'ntru tine
un blând, cuviincios popor
şi cei rămaşi ai lui Israel
se vor teme de numele Domnului

Is 06:13 Is 11:11 Mi 04:7-8 1Co 01:26

13
şi nu vor face nedreptate
şi nici vor mai grăi deşertăciuni
şi'n gura lor nu va mai fi
o limbă'nşelătoare;
căci ei se vor hrăni şi se vor odihni
şi nimeni nu va fi să-i sperie.

Is 06:13 Is 29:23 Iz 34:13 Ap 14:5

14
Bucură-te foarte, tu, fiica Sionului,
vesteşte cu glas mare, tu, fiica Ierusalimului!;
din toată inima te veseleşte,
fii plină de'ncântare h
tu, fiica Ierusalimului!

Is 12:6 Is 35:1 Za 09:9

15
Domnul ţi-a şters nedreptăţile
şi te-a izbăvit din mâna vrăjmaşilor;
Domnul, Regele lui Israel, e'n mijlocul tău,
şi rele nu vei mai vedea.

Ps 045:5 Is 12:6 Is 35:1-2 Is 40:2 Is 54:1 Za 08:13 Za 10:6 Ap 19:16

16
În vremea aceea
Domnul îi va zice Ierusalimului:
„Îndrăzneşte, Sioane,
mâinile tale să nu slăbească!

Is 12:2 Za 08:13

17
Domnul Dumnezeu e'n tine,
Cel-Puternic te va mântui,
El peste tine va aduce veselie
şi'ntru iubirea Sa te va'nnoi
şi'ntru plinirea dorului i S'o veseli de tine
ca'n zi de sărbătoare.

Is 25:4 Is 62:5 Za 02:7

18
Şi îi voi aduna pe cei sfărmaţi ai tăi.
Vai de cel ce va ridica asupra ei j ocară!

Iz 11:17

19
Iată că'n vremea aceea –
zice Domnul –
de dragul tău Eu voi lucra'ntru tine;
pe cea alungată o voi mântui,
pe cea lepădată o voi primi
şi laudă voi face Eu din ele
şi preacinstite'n tot pământul.

Is 57:16 Mi 04:6-7 Mi 04:13

20
Şi'n vremea-aceea se vor ruşina
[vrăjmaşii lor] când vă voi face bine
şi'n vremea când vă voi primi;
că vă voi face preacinstite
şi laudă'ntru toate
popoarele pământului
când chiar în faţa voastră-i voi întoarce
pe cei robiţi ai voştri“,
zice Domnul.

Ir 29:14 Iz 34:12 Mi 04:13 Sof 02:7