[ VTVechiul Testament

[ PsPsalmii
[ Cap. 134 ]PSALMUL 134 a
Aliluia.
1 Lăudaţi numele Domnului,
lăudaţi-L, voi, slugi, pe Domnul,

Ps 112:1 Ps 133:1 Ap 19:5

2 voi, cei ce staţi în casa Domnului,
în curţile casei Dumnezeului nostru.

Ps 133:1

3 Lăudaţi-L pe Domnul, că este bun,
cântaţi numelui Său, că este bun;

Ps 135:1

4 că pe Iacob Şi l-a ales Domnul,
pe Israel să-I fie moştenire.

Dt 07:6 Is 41:8

5 Că eu am cunoscut că mare este Domnul b
şi Domnul nostru-i peste toţi dumnezeii.

Ps 096:9

6 Pe toate câte Domnul le-a vrut, El le-a şi făcut
în cer şi pe pământ,
în mări şi'n toate adâncurile;

Ps 113:11 Dn 04:35

7 nori a ridicat de la marginea pământului,
fulgere spre ploaie a făcut;
El scoate vânturile din vistieriile Sale;

Iov 36:27-29 Iov 38:25 Ir 10:13 Ir 14:22 Ir 51:16

8 El i-a lovit pe întâi-născuţii Egiptului,
de la om pân'la dobitoc;

Ies 12:29 Ps 077:51

9 semne şi minuni a trimis în mijlocul tău, Egipte,
lui Faraon şi tuturor slugilor lui.

Ies 07:3

10 El a lovit neamuri multe
şi regi puternici a ucis:

Nm 21:24 Ios 12:7

11 pe Sihon, regele Amoreilor,
şi pe Og, regele Vasanului,
şi toate regatele Canaanului;

Am 02:9 Nm 21:24 Ios 12:7

12 şi pământul lor l-a dat ca moştenire,
moştenire lui Israel, poporul Său.

Nm 21:24 Ios 12:7

13 Doamne, numele Tău rămâne în veac,
Doamne, pomenirea Ta este din neam în neam.

14 Că Domnul îl va judeca pe poporul Său
şi asupra robilor Săi mângâiat va fi c.

Dt 32:36 Evr 10:30

15 Idolii neamurilor sunt argint şi aur,
lucruri de mâini omeneşti:

Ps 113:12 Dn 05:23 Sol 13:8-10 Sol 14:8 Sol 15:15 Ap 09:20

16 gură au şi nu vor grăi,
ochi au şi nu vor vedea,

Ps 113:14 Dn 05:23 Sol 13:8-10 Sol 14:8 Sol 15:15 Ap 09:20

17 urechi au şi nu vor auzi,
că'n gura lor suflare nu se află.

Ps 113:14 Sol 14:8 Sol 15:15 Ap 09:20

18 Precum sunt ei să se facă toţi cei care-i făuresc
şi toţi cei ce se încred în ei!

Is 42:17

19 Voi, casa lui Israel, binecuvântaţi-L pe Domnul!;
voi, casa lui Aaron, binecuvântaţi-L pe Domnul!;
20 voi, casa lui Levi, binecuvântaţi-L pe Domnul!;
voi, cei ce vă temeţi de Domnul, binecuvântaţi-L pe Domnul!

21 Binecuvântat este Domnul din Sion,
Cel ce locuieşte în Ierusalim!

Ps 049:2 Ps 109:2 Is 01:2 Is 02:3

[ VTVechiul Testament

[ PsPsalmii
[ Cap. 135 ]PSALMUL 135
Aliluia.
1 Mărturisiţi-vă Domnului, că este bun,
că în veac este mila Lui.

1Par 16:34 2Par 05:13 Ps 117:1 Ps 117:29 Ps 134:3 Ir 33:11

2 Mărturisiţi-vă Dumnezeului dumnezeilor,
că în veac este mila Lui;

Dt 10:17

3 mărturisiţi-vă Domnului domnilor,
că în veac este mila Lui;
4 Celui ce singur a făcut minuni mari,
că în veac este mila Lui;

Ps 071:18

5 Celui ce a făcut cerurile cu pricepere,
că în veac este mila Lui;

Fc 01:1 Ps 145:6 Ps 148:5 Ir 10:12 Sir 18:1

6 Celui ce a întărit pământul pe ape,
că în veac este mila Lui;

Fc 01:6 Ir 10:12 Ir 51:15

7 Celui ce singur a făcut luminători mari,
că în veac este mila Lui;

Fc 01:14 Fc 01:16 Ps 148:38 Sir 43:2

8 soarele spre stăpânirea zilei,
că în veac este mila Lui;
9 luna şi stelele spre stăpânirea nopţii,
că în veac este mila Lui;

Fc 01:14 Fc 01:16 Ps 148:38 Sir 43:2 Sir 43:6

10 Celui ce a lovit Egiptul cu cei întâi-născuţi ai lor,
că în veac este mila Lui;

Ies 11:5 Ies 12:12 Ies 12:29 Nm 33:4

11 şi l-a scos pe Israel din mijlocul lor,
că în veac este mila Lui;

Ies 06:1 Ies 12:31-33 Ies 12:37 Ies 12:41 Ir 31:36-38

12 cu mână tare şi cu braţ înalt,
că în veac este mila Lui;

Ies 13:3 Dt 04:34

13 Celui ce Marea Roşie a despărţit-o'n părţi,
că în veac este mila Lui;

Ies 14:21

14 şi l-a trecut pe Israel prin mijlocul ei,
că în veac este mila Lui;

Ies 14:22

15 şi l-a răsturnat pe Faraon şi oastea lui în Marea Roşie,
că în veac este mila Lui;

Ies 14:28

16 Celui ce Şi-a trecut poporul prin pustie,
că în veac este mila Lui;
Celui ce a scos apă din stâncă lucie,
că în veac este mila Lui.
17 Celui ce a bătut regi mari,
că în veac este mila Lui;
18 Celui ce a ucis regi tari,
că în veac este mila Lui;
19 pe Sihon, regele Amoreilor,
că în veac este mila Lui;

Nm 21:24

20 şi pe Og, regele Vasanului,
că în veac este mila Lui;

Ios 12:4

21 şi pământul lor l-a dat ca moştenire,
că în veac este mila Lui;
22 moştenire lui Israel, robul Său,
că în veac este mila Lui;
23 Că'ntru smerenia noastră Şi-a amintit Domnul de noi,
că în veac este mila Lui;
24 şi ne-a izbăvit pe noi de vrăjmaşii noştri,
că în veac este mila Lui;

Ps 142:9

25 Cel ce dă hrană la tot trupul,
că în veac este mila Lui.

Ps 103:27 Ps 146:9

26 Mărturisiţi-vă Dumnezeului ceresc,
că în veac este mila Lui.
Mărturisiţi-vă Domnului domnilor,
că în veac este mila Lui.

[ VTVechiul Testament

[ PsPsalmii
[ Cap. 136 ]PSALMUL 136 a
Al lui David.
1 La râurile Babilonului b,
acolo am şezut şi am plâns
când ne-am adus aminte de Sion.

Is 30:19 Iz 01:1

2 În sălcii, în mijlocul lor, am atârnat noi harpele c noastre.

3 Că, acolo, cei ce ne robiseră ne-au cerut cuvinte de cântare,
iar cei ce ne târâseră ne-au cerut un cânt:
„Cântaţi-ne una din cântările Sionului!“

4 Cum vom cânta cântarea Domnului în pământ străin?... d
5 De te voi uita, Ierusalime, uitată să-mi fie mâna dreaptă!;

Ir 51:50

6 lipească-mi-se limba de gâtlej dacă nu-mi voi aduce aminte de tine,
dacă nu voi pune Ierusalimul mai presus de orice altceva, ca început al veseliei mele!
7 Adu-Ţi aminte, Doamne, de fiii Edomului în ziua Ierusalimului,
cei ce ziceau: „Goliţi-l, goliţi-l până'n temelii!“

Ir 49:6-7 Plg 04:21 Iz 25:12 Iz 35:5 Bar 04:31 Am 01:10 Ap 18:6

8 O, fiică a Babilonului, tu, ticăloaso,
fericit va fi cel ce-ţi va plăti prin plata cu care tu ne-ai răsplătit,

Is 31:1 Is 13:16 Is 33:3 Bar 04:31 Iz 29:18

9 fericit va fi cel ce-i va apuca pe pruncii tăi şi-i va izbi de piatră e!

Lc 19:44

[ VTVechiul Testament

[ PsPsalmii
[ Cap. 137 ]PSALMUL 137
Al lui David.
1 Mărturisi-mă-voi Ţie, Doamne, cu toată inima mea,
şi'n faţa îngerilor Îţi voi cânta,
că ai auzit graiurile gurii mele.

Ps 009:1 Ps 114:1

2 Închina-mă-voi spre locaşul Tău cel sfânt a
şi numelui Tău mă voi mărturisi
pentru mila şi adevărul Tău,
că numele cel sfânt Ţi l-ai preamărit peste tot ceea ce este b.

3 În orice zi Te voi chema, auzi-mă degrab;
spor vei face'n sufletul meu cu puterea ta.
4 Pe Tine să Te mărturisească, Doamne, toţi regii pământului,
că au auzit toate cuvintele gurii Tale,

Ps 067:32-33

5 şi să cânte ei în căile Domnului,
că mare este slava Domnului.

Is 06:3

6 Că înalt este Domnul, dar spre cele smerite priveşte
şi pe cele înalte de departe le cunoaşte.

Ps 112:4 Ps 112:5-6 Is 57:15

7 Chiar dacă eu aş umbla prin miezul necazului,
Tu ţine-mă'n viaţă.
Mâna Ţi-ai întins-o peste mânia vrăjmaşilor mei
şi dreapta Ta m'a izbăvit.

Ps 036:24 Iz 29:18

8 Domnul în locul meu le va răsplăti.
Doamne, mila Ta este în veac,
lucrurile mâinilor Tale nu le trece cu vederea.

Ps 089:13 Plg 03:23

[ VTVechiul Testament

[ PsPsalmii
[ Cap. 138 ]PSALMUL 138
Pentru sfârşit. Al lui David. Un psalm al lui Zaharia în diaspora. a
1 Doamne, Tu m'ai pus la încercare şi m'ai cunoscut;

Dt 31:21 2Rg 07:20 1Par 17:18 Iov 14:16 Iov 42:3 Ir 12:3 Sir 39:19 Sir 42:19 Rm 08:27

2 Tu mi-ai cunoscut şederea şi scularea,
gândurile mele Tu de departe le pricepi.

Iov 31:4 Iov 42:3 Sir 42:24 Ps 118:168

3 Tu mi-ai cercetat cărarea şi culcuşul
şi toate căile mele mai dinainte le-ai văzut,

Ps 118:168

4 că'n limba mea nu e cuvânt viclean b.
5 Iată, Doamne, Tu pe toate le cunoşti,
pe cele din urmă şi pe cele dintâi;
Tu m'ai plăsmuit şi mâna Ţi-ai pus-o peste mine.

Sol 01:7

6 Cunoaşterea Ta e mult prea minunată pentru mine;
puternică este, eu n'o pot atinge c.

Ir 23:24 Sol 01:7

7 De la Duhul Tău, unde mă voi duce?
iar de la faţa Ta, unde voi fugi?

Ir 23:24 Ir 51:53 Sol 01:7

8 De mă voi sui în cer, Tu acolo eşti;
de mă voi pogorî în iad, Tu eşti de faţă;

Iov 11:7-8 Ir 23:24 Ir 51:53 Am 09:2 Sol 12:1

9 de-mi voi lua aripile din lumina zorilor
şi'n marginile mării mă voi sălăşlui,

Ps 054:6-7 Ir 23:24

10 chiar şi acolo mâna Ta mă va'ndruma
şi dreapta Ta mă va ţine d.

Iov 34:22 Ir 23:24 Evr 04:13

11 Şi am zis: – Da, întunericul mă va copleşi
şi'n desfătarea mea chiar noaptea va deveni lumină...,

Iov 34:22

12 căci cu Tine întunericul nu va fi întuneric
şi noaptea lumină va fi ca şi ziua;
întuneric şi lumină, la Tine sunt totuna.

Iac 01:17

13 Că Tu, Doamne, mi-ai luat în stăpânire rărunchii,
Tu încă din pântecele maicii mele m'ai apărat.

Iov 10:11

14 Pe Tine Te voi mărturisi,
că minunat eşti Tu întru cele temute;
minunate sunt lucrurile Tale,
şi sufletul meu le cunoaşte foarte.

Ps 118:71 Ap 15:3

15 Oasele mi le-ai făcut întru ascuns,
ele Ţie nu-Ţi sunt ascunse,
şi nici fiinţa mea e în străfundurile pământului;

Ecc 11:5

16 eram în devenire, Tu m'ai văzut întreg f;
în cartea Ta toţi oamenii vor fi scrişi:
ei ziua se urzesc, dar nimeni printre ei g.

Iov 14:5 Mal 03:16 Sir 23:20

17 Dar mie, Dumnezeule, în mare cinstire mi-au fost prietenii Tăi,
puternice foarte li s'au făcut stăpânirile h.
18 Eu îi voi număra, ei mai mult decât nisipul se vor înmulţi;
m'am trezit, şi încă sunt cu Tine.

Fc 22:17 Fc 32:12

19 O, de i-ai ucide pe păcătoşi, Dumnezeule!
Voi, bărbaţi ai vărsării de sânge, îndepărtaţi-vă de mine,

Ps 005:6

20 că'n gândurile voastre nu-i decât gâlceavă;
cetăţile Tale zadarnic le vor lua.
21 Oare nu i-am urât eu, Doamne, pe cei ce Te urăsc?
oare nu m'am topit eu din pricina vrăjmaşilor Tăi?:

Ps 100:3 Ap 02:5

22 Cu ură desăvârşită i-am urât,
duşmanii mei i-am socotit i.

Rm 12:9

23 Pune-mă la'ncercare, Dumnezeule, şi cunoaşte-mi inima:
cercetează-mă şi cunoaşte-mi cărările

Iov 31:6 Ps 025:2

24 şi vezi dacă'n mine îşi are nelegiuirea vreo cale;
călăuzeşte-mă Tu pe calea cea veşnică.

Ps 026:11 Ps 085:11 Ps 142:8 Pr 14:8 Iov 31:6

[ VTVechiul Testament

[ PsPsalmii
[ Cap. 139 ]PSALMUL 139
Pentru sfârşit. Un psalm al lui David.
1 Scapă-mă, Doamne, de omul rău a,
izbăveşte-mă de bărbatul nedrept,
2 de cei ce'n inima lor uneltesc nedreptate
şi'n toată ziua războaie pun la cale.

Mt 09:4 Lc 05:22

3 Limba şi-au ascuţit-o precum a şarpelui;
sub buzele lor, venin de aspidă.

Ps 005:9 Ps 057:4 Rm 03:13 Iac 03:8

4 Păzeşte-mă, Doamne, de mâna păcătosului;
scapă-mă de oamenii nedrepţi,
de cei ce uneltesc să-mi împiedice paşii.

2Rg 22:3

5 Cei mândri b mi-au ascuns o cursă,
din funii făcut-au laţ picioarelor mele,
pietre de poticnire mi-au pus în cărare.

Ps 063:5-6 Ps 118:110 Ps 140:9 Ps 141:3 Ir 18:22

6 Zis-am către Domnul: – Tu eşti Dumnezeul meu,
pleacă-Ţi auzul, Doamne, spre glasul rugăciunii mele!

Ps 118:10

7 Doamne, Doamne, Tu, puterea mântuirii mele,
Tu mi-ai umbrit c capul în zi de război.
8 Din pricina poftei mele, Doamne,
nu mă da pe mâna păcătosului;
sfat au făcut împotrivă-mi,
nu mă părăsi, ca nu cumva ei să se umple de trufie.

Dt 32:27

9 Capul ce li se'nvârte
şi dezgustul buzelor lor să-i acopere d.
10 Cărbuni aprinşi vor cădea peste ei;
în foc îi vei arunca,
în necazuri pe care să nu le poată duce.

Ps 007:16 Ps 010:6

11 Omul limbut nu va călca drept pe pământ,
omul rău va fi vânat de rele spre pieire.

Sir 28:13

12 Eu ştiu că Domnul îi va face săracului judecată
şi sărmanului dreptate;

Ps 009:18

13 iar drepţii vor mărturisi numele Tău,
împreună cu faţa Ta vor locui cei drepţi.

[ VTVechiul Testament

[ PsPsalmii
[ Cap. 140 ]PSALMUL 140 a
Un psalm al lui David.
1 Doamne, strigat-am către Tine, auzi-mă;
ia aminte la glasul rugăciunii mele când strig către Tine.
2 Să se îndrepte rugăciunea mea ca tămâia înaintea Ta;
ridicarea mâinilor mele, jertfă de seară.

Ies 30:7-8 Ap 05:8 Ap 08:3-4

3 Pune, Doamne, strajă gurii mele
şi uşă de îngrădire împrejurul buzelor mele b.

Ps 038:1-2 Sir 22:27 Iac 01:26

4 Să nu abaţi inima mea spre cuvinte de vicleşug
ca să mă dezvinovăţesc cu dezvinovăţiri în păcate c,
cu oameni care lucrează fărădelegea,
cu ai căror aleşi nu mă voi însoţi.

5 Certa-mă-va dreptul cu milă şi mă va mustra d,
dar untdelemnul păcătosului să nu ungă capul meu e.
Că încă şi rugăciunea mea este întru bunăvrerile lor,

Pr 01:10 Sir 20:2

6 lângă stâncă înghiţiţi au fost judecătorii lor;
auzi-vor graiurile mele, că s'au îndulcit,

Pr 10:8 Pr 12:1 Pr 15:12 Pr 25:12 Pr 27:6

7 ca o brazdă de pământ s'au rupt pe pământ,
risipitu-s'au oasele lor lângă iad.

8 Căci către Tine-s, Doamne, Doamne, ochii mei,
în Tine am nădăjduit, sufletul să nu mi-l iei.
9 Păzeşte-mă de cursa pe care ei mi-au pus-o,
şi de pietrele de poticnire ale celor ce lucrează fărădelegea.

Ps 139:5

10 Cădea-vor în mreaja lor păcătoşii,
dar eu deoparte sunt până ce voi trece f.

Ps 007:15 Ps 009:15

[ VTVechiul Testament

[ PsPsalmii
[ Cap. 141 ]PSALMUL 141
Învăţătură a lui David, când era el în peşteră, rugându-se. a
1 Cu glasul meu către Domnul am strigat,
cu glasul meu către Domnul m'am rugat.
2 Vărsa-voi înaintea Lui rugăciunea mea,
necazul meu înaintea Lui îl voi spune.

Ps 100:1 Ps 101:1 Plg 02:18-19

3 Când duhul meu se istovea în mine,
atunci Tu îmi cunoşteai cărările b.
În calea aceasta, în care am umblat,
ei mi-au ascuns o cursă.

Ps 139:5 Ir 18:22-23

4 Luat-am seama spre dreapta şi m'am uitat
şi nu era nimeni care să mă cunoască c.
Fuga mea a luat sfârşit
şi nu mai e nimeni care să-mi fugărească sufletul.

5 Strigat-am către Tine, Doamne,
zis-am: – Tu eşti nădejdea mea,
partea mea eşti în pământul celor vii.
6 Ia aminte la rugăciunea mea,
că umilit sunt foarte.
Izbăveşte-mă de cei ce mă prigonesc,
că s'au făcut mai tari decât mine.

Pr 29:8

7 Scoate din temniţă sufletul meu,
ca să se mărturisească numelui Tău, Doamne;
drepţii cu răbdare mă vor aştepta
până ce Tu îmi vei da răsplata.

Ps 026:12 Ps 142:12 Ps 090:2

[ VTVechiul Testament

[ PsPsalmii
[ Cap. 142 ]PSALMUL 142
Un psalm al lui David; când fiul său a îl urmărea.
1 Doamne, auzi rugăciunea mea,
întru adevărul Tău ascultă-mi cererea,
întru dreptatea Ta auzi-mă!

23 : Ps 005:2 Ps 016:1 Ps 101:1

2 Şi să nu intri la judecată cu robul Tău,
că'n faţa Ta nimeni din cei vii nu va fi drept.

Iov 09:2-3 Iov 15:14 Iov 25:4 Ps 118:124 Ps 129:3 Sir 07:5 Rm 03:19 1Co 04:4 Ga 02:16

3 Că vrăjmaşul mi-a prigonit sufletul,
cu tălpile calcă pe viaţa mea;
aşezatu-m'a în întuneric ca pe morţii cei din veac,

1Rg 23:14 Plg 03:6

4 şi s'a mâhnit întru mine duhul meu,
întru mine inima mi s'a tulburat.

Ps 038:6

5 Adusu-mi-am aminte de zilele de odinioară,
la toate lucrurile Tale am cugetat,
la faptele mâinilor Tale am gândit.

Ps 076:5

6 Spre Tine mi-am întins mâinile;
sufletul meu era însetat după Tine ca un pământ fără apă.

Ps 027:2 Is 32:2

7 Degrab auzi-mă, Doamne,
duhul meu a slăbit;
să nu-Ţi întorci faţa de la mine,
ca să nu mă asemăn celor ce se pogoară în groapă.

Ps 027:1-2 Iz 26:20 Iz 31:14

8 Fă să aud dimineaţa mila Ta,
că în Tine mi-am pus nădejdea.
Fă-mi cunoscută, Doamne, calea pe care voi merge,
că la Tine mi-am ridicat sufletul.

Ps 085:11 Ps 138:24

9 Scapă-mă de vrăjmaşii mei, Doamne,
că la Tine am alergat să scap.

Ps 135:24

10 Învaţă-mă să fac voia Ta,
că Tu eşti Dumnezeul meu.
Duhul Tău cel bun mă va călăuzi la pământul dreptăţii.

Ne 09:20 Ps 026:13

11 De dragul numelui Tău, Doamne, mă vei via;
întru dreptatea Ta îmi vei scoate sufletul din necaz
12 şi întru mila Ta îi vei stârpi pe vrăjmaşii mei
şi-i vei nimici pe toţi cei ce-mi necăjesc sufletul,
că eu sunt robul Tău.

Ps 141:7

[ VTVechiul Testament

[ PsPsalmii
[ Cap. 143 ]PSALMUL 143
Al lui David; cu privire la Goliat. a
1 Binecuvântat este Domnul, Dumnezeul meu,
Cel ce-mi învaţă mâinile pentru luptă
şi degetele pentru război b.

2Rg 22:35 Ps 017:34

2 El e Mila mea şi Scăparea mea,
Ocrotitorul meu şi Izbăvitorul meu,
Apărătorul meu; în El am nădăjduit,
în El, Cel ce pe poporul meu sub mine îl supune.

2Rg 22:47

3 Doamne, ce este omul, că i Te-ai făcut cunoscut?
sau fiul omului, că-l iei în seamă?

Iov 07:17 Ps 008:4-5 Evr 02:6

4 Omul cu deşertăciunea se aseamănă,
zilele lui ca umbra trec.

Iov 08:9 Iov 14:2 Ps 038:5 Ps 108:23 Ecc 06:12 Ecc 08:7 Ecc 08:13

5 Doamne, apleacă cerurile şi Te pogoară c;
atinge-Te de munţi, şi ei vor fumega.

2Rg 22:10 Ps 103:32

6 Cu fulger fulgeră-i şi risipeşte-i!
Săgeţile Tale trimite-le, şi-i vei tulbura.
7 Dintru înălţime trimite-Ţi mâna,
scoate-mă şi izbăveşte-mă din ape multe,
din mâna fiilor străinilor,

2Rg 22:17 Ps 123:4

8 a căror gură deşertăciune a grăit
şi a căror dreaptă e dreapta nedreptăţii.
9 Dumnezeule, cântare nouă Îţi voi cânta,
în psaltire cu zece strune Îţi voi cânta, Ţie,

Ps 032:2 Is 05:1 Ap 05:9 Ap 04:3

10 Celui ce regilor le dai mântuire,
Celui ce pe David, robul Tău, îl mântuieşti de sabie rea.

Pr 21:31 1Mac 03:19

11 Izbăveşte-mă şi mă scoate din mâna fiilor străinilor,
a căror gură deşertăciune a grăit
şi a căror dreaptă e dreapta nedreptăţii,
12 ai căror fii sunt ca nişte mlădiţe
adânc răsădite în propria lor tinereţe,
ale căror fiice sunt înfrumuseţate,
împodobite precum un chip în templu.

Ps 127:3 Iz 24:25 Iov 21:8-10

13 Cămările lor sunt pline,
vărsându-se din una în alta;
oile lor, cu mulţi miei, umplu porţile când ies,

Iov 21:8-10 Lc 12:16

14 boii lor sunt graşi,
gard căzut nu se află, nici vreo scurgere,
nici vreo strigare în uliţele lor.

Iov 21:8-10 Lc 14:19

15 Ei l-au fericit pe poporul care o duce astfel;
dar fericit e poporul al cărui Dumnezeu e Domnul.

Ps 032:12

[ VTVechiul Testament

[ PsPsalmii
[ Cap. 144 ]PSALMUL 144
O cântare de laudă a lui David.
1 Pe Tine Te voi înălţa, Dumnezeul meu, Împăratul meu,
şi numele Tău îl voi binecuvânta în veac şi în veacul veacului.

Ps 046:1-2

2 În toate zilele Te voi binecuvânta
şi numele Tău îl voi lăuda în veac şi în veacul veacului.
3 Mare este Domnul şi lăudat foarte
şi nici o margine nu este măreţiei Sale a.

Iov 05:9 Iov 37:23 Ps 047:1 Ps 146:5 Sir 43:28 Sir 43:32

4 Neam după neam vor lăuda lucrurile Tale
şi puterea Ta o vor vesti;

Dt 04:10 Dt 06:7

5 de măreţia slavei sfinţeniei Tale vor grăi
şi despre minunile Tale vor povesti
6 şi despre puterea înfricoşătoarelor Tale fapte vor istorisi
şi măreţia Ta o vor spune;
7 amintirea mulţimii bunătăţii Tale o vor revărsa
şi de dreptatea Ta se vor bucura.
8 Îndurat şi milostiv este Domnul,
îndelung-răbdător şi mult-milostiv.

Ies 34:6 Ps 085:15

9 Domnul bun le este tuturor
şi îndurările Lui peste toate lucrurile Lui.

Sol 12:16 Sir 18:12 1Tim 02:4 2Ptr 03:9

10 Să Te laude pe Tine, Doamne, toate lucrurile Tale,
şi cuvioşii Tăi să Te binecuvinteze.
11 Despre slava împărăţiei Tale vor istorisi
şi despre stăpânirea Ta vor spune,

Ps 046:8-9

12 ca să-i facă pe fiii oamenilor să-Ţi cunoască stăpânirea
şi slava măreţiei împărăţiei Tale.
13 Împărăţia Ta este împărăţia tuturor veacurilor
şi stăpânirea Ta, din neam în neam.

Credincios este Domnul faţă de spusele Sale
şi sfânt în toate lucrurile Sale.

Ps 145:10 Dn 04:34 Dn 06:27

14 Domnul îi sprijină pe toţi cei ce cad
şi-i ridică pe toţi cei prăbuşiţi.

Ps 036:24

15 Ochii tuturor nădăjduiesc în Tine,
iar Tu le dai hrana la vreme potrivită.

Fc 45:18 Ps 036:25-26

16 Tu mâna Ţi-o deschizi
şi de bunăvoinţă saturi tot ce e viu.

Ps 103:27 Ps 106:9

17 Drept este Domnul în toate căile Sale
şi sfânt în toate lucrurile Sale.

Iov 39:2-3 Dn 04:37 Ap 15:3

18 Aproape este Domnul de toţi cei care-L cheamă,
de toţi cei ce întru adevăr Îl cheamă b.

Dt 04:7 Ps 033:18 Ps 084:9 Dn 09:7

19 Voia celor ce se tem de El o va face
şi rugăciunea lor o va auzi
şi El îi va mântui.

1Rg 02:9 1Par 05:20 Ps 020:2 Ps 030:22 Ps 033:19 Ps 090:14 Ps 146:11 Dn 02:18 Iac 05:17

20 Domnul îi păzeşte pe toţi cei ce-L iubesc,
iar pe toţi păcătoşii îi va nimici.
21 Gura mea va grăi lauda Domnului;
tot ce e trup să binecuvinteze numele Său cel sfânt
în veac şi în veacul veacului.

Ps 064:2

[ VTVechiul Testament

[ PsPsalmii
[ Cap. 145 ]PSALMUL 145
Aliluia. Al lui Agheu şi Zaharia a.
1 Suflete al meu, laudă-L pe Domnul!

Ps 102:1

2 Lăuda-voi pe Domnul în viaţa mea,
cânta-voi Dumnezeului meu atât cât voi fi viu.
3 Nu vă încredeţi în cei puternici b,
în fiii oamenilor, în care nu-i nici o mântuire;

Ps 117:9

4 suflarea c li se va duce, ei în pământul lor se vor întoarce,
e ziua'n care gândurile lor toate vor pieri.

Fc 03:19 Nm 16:22 Ecc 03:20 Ecc 12:7

5 Fericit e cel căruia Dumnezeul lui Iacob îi este ajutor,
a cărui nădejde e în Domnul Dumnezeul lui,

Ps 033:8

6 Cel ce a făcut cerul şi pământul,
marea şi tot ceea ce se află'n ele;
Cel ce păzeşte adevărul în veac,

Fc 01:1 Ps 135:5 FA 04:24 FA 10:6 FA 14:15 FA 17:24 Ap 14:7

7 Cel ce face judecată pentru cei năpăstuiţi,
Cel ce dă hrană celor flămânzi;
Domnul îi dezleagă pe cei ferecaţi în obezi,

Ps 011:5 Ps 067:6 Ps 103:27

8 Domnul îi ridică pe cei prăbuşiţi,
Domnul înţelepţeşte orbii,
Domnul îi iubeşte pe cei drepţi,

Ps 146:6 Lc 07:22 Lc 18:35

9 Domnul îi păzeşte pe cei străini;
pe orfan şi pe văduvă îi va lua asupra Sa d,
iar calea păcătoşilor o va nimici.

Ps 067:6

10 Împărăţi-va Domnul în veci,
Dumnezeul tău, Sioane, în neam şi în neam.

Ies 15:18 Ps 144:13

[ VTVechiul Testament

[ PsPsalmii
[ Cap. 146 ]PSALMUL 146
Aliluia. Al lui Agheu şi Zaharia.
1 Lăudaţi-L pe Domnul, că bun lucru este un psalm;
dulce să-I fie Dumnezeului nostru lauda.

Ps 032:1 Ps 091:1

2 Când Domnul va zidi Ierusalimul,
El la un loc îi va aduna pe risipiţii lui Israel,

Is 60:10 Is 61:1 Ps 050:17-18

3 El, Cel ce-i vindecă pe cei cu inima zdrobită
şi le leagă la un loc frânturile a,

Ps 050:17-18

4 Cel ce numără mulţimea stelelor
şi pe toate le cheamă pe nume b.

Is 40:26

5 Mare este Domnul nostru şi mare Îi este tăria
şi priceperii Sale nu-i este hotar.

Ps 144:3 Is 40:28

6 Domnul îi ia asupra Sa pe cei blânzi,
dar pe cei păcătoşi pân'la pământ îi smereşte.

1Rg 02:9-10 Ps 145:8

7 Începeţi cântare Domnului prin cântare de laudă,
în alăută cântaţi-I Dumnezeului nostru,
8 Celui ce cu nori înveleşte cerul,
Celui ce pregăteşte ploaie pământului,
Celui ce'n munţi face să răsară iarbă
şi verdeaţă spre slujba oamenilor,

Iov 05:10 Ps 103:14 FA 14:17

9 Celui ce le dă animalelor hrana
şi puilor de corb care pe El Îl cheamă.

Iov 05:10 Ps 103:14 Ps 103:21 Ps 135:25 Iov 38:41 Ioil 01:20 Mt 06:26 Lc 12:24

10 Nu în puterea calului Îi este vrerea,
nici în gleznele omului bunăvoirea.
11 Bunăvoirea Domnului este în cei ce se tem de El
şi în cei ce nădejdea şi-o pun în mila Lui.

Ps 144:20 Ps 149:4 FA 10:35

[ VTVechiul Testament

[ PsPsalmii
[ Cap. 147 ]PSALMUL 147
Aliluia. Al lui Agheu şi Zaharia.
1 Laudă-L pe Domnul, Ierusalime,
laudă-L pe Dumnezeul tău, Sioane,

Ps 047:1 Ps 068:35

2 că El a întărit stâlpii porţilor Tale,
El i-a binecuvântat pe fiii tăi în tine;
3 El, Cel ce pace a pus la hotarele tale
şi cu fruntea grâului te-a săturat a,

Fc 45:18 Dt 32:14

4 Cel ce graiul Său i-l trimite pământului
– cât de repede aleargă cuvântul Său! –,
5 Cel ce dă zăpadă ca lâna
şi negura o presară precum cenuşa;

Iov 37:6 Sir 43:19

6 El gheaţa Şi-o azvârle ca pe dumicaţi
– în faţa gerului Său cine va sta? –;
7 El cuvântul Şi-l va trimite şi-i va topi,
vântul Său va sufla şi apele vor curge.

Ps 032:9

8 Cuvântul Său i-l vesteşte lui Iacob,
îndreptările şi judecăţile Sale lui Israel.

Dt 33:4 3Rg 08:59 Bar 04:4 FA 13:17 Rm 03:2

9 Nu astfel a făcut oricărui neam
şi nici nu le-a arătat judecăţile Sale.

Dt 29:29 Rm 02:3

[ VTVechiul Testament

[ PsPsalmii
[ Cap. 148 ]PSALMUL 148
Aliluia. Al lui Agheu şi Zaharia.
1 Lăudaţi-L pe Domnul din ceruri,
lăudaţi-L pe El întru cele înalte.

Ps 068:34 Ap 05:13 Lc 02:13

2 Lăudaţi-L pe El, toţi îngerii Lui,
lăudaţi-L pe El, toate puterile Lui.

Ps 068:34 Ap 05:13 Lc 02:13

3 Lăudaţi-L pe El, soarele şi luna,
lăudaţi-L pe El, stelele şi lumina.

Ps 068:34 Ps 135:7-9 Ap 05:13

4 Lăudaţi-L pe El, cerurile cerurilor,
şi apa cea mai presus de ceruri;

Fc 01:7 Ir 10:13 Ps 068:34 Ap 05:13

5 ele să laude numele Domnului,
că El a zis şi ele s'au ivit a,
El a poruncit şi ele s'au zidit;

Fc 01:6-7 Ps 135:5 Ir 10:12 Ir 51:15 Idt 16:14

6 El le-a aşezat în veac şi în veacul veacului:
lege a pus, şi ea nu se va trece.

Ir 31:36 Sir 16:27 Sir 42:23

7 Lăudaţi-L pe Domnul de pe pământ,
voi, balauri şi toate adâncurile,
8 focul, grindina, zăpada, gheaţa,
suflarea de vifor, voi, cele ce-I îndepliniţi cuvântul,

Iov 37:10 Sir 39:29

9 munţii şi dealurile toate,
pomii roditori şi toţi cedrii,
10 fiarele şi toate animalele,
târâtoare şi păsări zburătoare,
11 regii pământului şi toate popoarele,
mai-marii şi toţi judecătorii pământului,

Ps 048:2

12 tinerii şi fecioarele,
bătrânii cu cei mai tineri

Ir 31:13

13 să laude numele Domnului,
că numai numele Lui s'a înălţat;
lauda Lui e deasupra cerului şi a pământului,

Is 12:4

14 şi El va înălţa fruntea poporului Său.
Aceasta-i cântare tuturor cuvioşilor Săi,
fiilor lui Israel, poporului ce se apropie de El.

Ps 131:17

[ VTVechiul Testament

[ PsPsalmii
[ Cap. 149 ]PSALMUL 149
Aliluia.
1 Cântaţi-I Domnului cântare nouă,
lauda Lui în adunarea celor cuvioşi a.

Ps 032:3 Ap 05:9 Ap 14:3

2 Să se veselească Israel de Cel ce l-a făcut
şi fiii Sionului să se bucure de Împăratul lor.

Ps 092:1 Mi 02:13

3 Să laude numele Lui în horă b;
din timpane şi din psaltire să-I cânte.

Ps 097:5 Ps 150:4

4 Că binevoieşte Domnul întru poporul Său
şi-i va înălţa pe cei blânzi întru mântuire.

Ps 146:11

5 Lăuda-se-vor cuvioşii întru slavă
şi'n aşternuturile lor se vor bucura.

Ps 041:8

6 Laudele'nalte ale lui Dumnezeu fi-vor în gura lor
şi săbii cu două tăişuri în mâinile lor,

Mi 05:14

7 ca să facă răzbunare printre păgâni
şi pedepse printre popoare,

Dt 32:35 Mi 04:3 Mi 05:14

8 ca să-i lege pe regii lor în obezi
şi pe boierii lor în cătuşe de fier,
9 ca să facă printre ei judecată scrisă c;
aceasta va fi slava pentru toţi cuvioşii Lui.

Dt 04:6 Dt 32:36

[ VTVechiul Testament

[ PsPsalmii
[ Cap. 150 ]PSALMUL 150
Aliluia.
1 Lăudaţi-L pe Dumnezeu întru sfinţii Lui,
lăudaţi-L întru tăria puterii Lui.
2 Lăudaţi-L întru puterile Lui,
lăudaţi-L după mulţimea slavei Lui.
3 Lăudaţi-L în glas de trâmbiţă,
lăudaţi-L în psaltire şi'n alăută.

Ps 046:1

4 Lăudaţi-L în timpane şi în horă,
lăudaţi-L în strune şi în flaute a.

Ps 149:3

5 Lăudaţi-L în ţimbale bine răsunătoare,
lăudaţi-L în ţimbale de strigare.
6 Toată suflarea să-L laude pe Domnul!
Aliluia!

Ap 05:13

[ VTVechiul Testament

[ PsPsalmii
[ Cap. 151 ]PSALM
Psalmul acesta a fost scris de David cu propria sa mână, deşi nu se numără printre cei o sută cincizeci. Alcătuit la vremea când el se afla în luptă cu Goliat  a.
1 Cel mai mic eram între fraţii mei
şi cel mai tânăr în casa tatălui meu;
eu păstoream oile tatălui meu b.
2 Mâinile mele au făcut o harpă
şi degetele mele au alcătuit o psaltire.
3 Şi cine-I va vesti Domnului meu?

Însuşi Domnul, El Însuşi va auzi.

4 El l-a trimis pe îngerul Său
şi de la oile tatălui meu m'a luat
şi cu untdelemnul ungerii Sale m'a uns.
5 Fraţii mei erau buni şi mari,
dar nu întru ei a binevoit Domnul c.

6 Ieşit-am să stau faţă'n faţă cu străinul,
şi el m'a blestemat cu idolii lui.
Dar eu, smulgându-i sabia, i-am tăiat capul
7 şi am îndepărtat ocara de la fiii lui Israel.

[ VTVechiul Testament

[ PrProverbele lui Solomon
Cap. 1 CAPITOLUL 1
Cum se dobândeşte şi se pierde înţelepciunea.
Cap. 2 CAPITOLUL 2
Înţelepciunea se descoperă şi se învaţă.
Cap. 3 CAPITOLUL 3
Îndemn la fapte bune. Lauda înţelepciunii.
Cap. 4 CAPITOLUL 4
Înţelepciunea împotriva păcatului.
Cap. 5 CAPITOLUL 5
Fereşte-te de desfrânare, iubeşte curăţia!
Cap. 6 CAPITOLUL 6
Împotriva chezăşiei. Îndemn la muncă şi la viaţă curată.
Cap. 7 CAPITOLUL 7
A te feri de desfrânare.
Cap. 8 CAPITOLUL 8
Despre adevărata înţelepciune. Fiul lui Dumnezeu.
Cap. 9 CAPITOLUL 9
Înţelepciunea cheamă la prietenie.
Cap. 10 CAPITOLUL 10
Despre dreptate.
Cap. 11 CAPITOLUL 11
Tot despre dreptate.
Cap. 12 CAPITOLUL 12
Sfaturi folositoare pentru viaţă.
Cap. 13 CAPITOLUL 13
Alte sfaturi.
Cap. 14 CAPITOLUL 14
Lauda iscusinţei în viaţă.
Cap. 15 CAPITOLUL 15
Roadele iscusinţei. Mijloace împotriva păcatelor.
Cap. 16 CAPITOLUL 16
Îndemnuri la smerenie, dreptate şi înfrânare.
Cap. 17 CAPITOLUL 17
Cearta şi vrajba.
Cap. 18 CAPITOLUL 18
Prietenia şi înfrânarea limbii.
Cap. 19 CAPITOLUL 19
Săracii cinstiţi şi fiii bine crescuţi.
Cap. 20 CAPITOLUL 20
Regele înţelept.
Cap. 21 CAPITOLUL 21
Pronia lui Dumnezeu.
Cap. 22 CAPITOLUL 22
Alte sfaturi.
Cap. 23 CAPITOLUL 23
Despre mâncare şi băutură.
Cap. 24 CAPITOLUL 24
Despre cei în primejdii de moarte; despre uşurătatea minţii.
Cap. 25 CAPITOLUL 25
Cuviinţă în adevăr, măsură în vorbă şi la mâncare.
Cap. 26 CAPITOLUL 26
Sfaturi împotriva leneviei şi vicleniei.
Cap. 27 CAPITOLUL 27
Despre mânie, prietenie adevărată şi îngrijirea turmelor.
Cap. 28 CAPITOLUL 28
Iubirea legii şi lauda facerii de bine.
Cap. 29 CAPITOLUL 29
Lauda dreptei judecăţi.
Cap. 30 CAPITOLUL 30
Alte proverbe.
Cap. 31 CAPITOLUL 31
Lauda femeii harnice.
Introducere la Proverbele lui Solomon

Proverbele lui Solomon sunt o culegere de maxime şi zicători ale înţelepciunii iudaice, introduse în canonul Vechiului Testament sub semnul inspiraţiei divine şi preluate de creştinism cu amendamentele lăuntrice, înnoitoare, ale Evangheliei lui Hristos. Grecescul paroimíai = „proverbe“ e traducerea, potrivit limbajului biblic, a ebraicului mişle (pluralul substantivului maşal) care devine în Vulgata proverbiae (pluralul lui proverbium), termen ce va fi adoptat în principalele limbi europene. Versiunile româneşti au preferat să traducă „pilde“, cuvânt a cărui evoluţie semantică a dus la sensul actual: „exemplu“ („de pildă“, „pilduitor“) şi nu mai acoperă decât parţial vechile denotaţii. Adăugăm şi observaţia că, deşi Fericitul Ieronim îşi intitulează traducerea Liber proverbiorum Salomonis, în chiar primul verset al primului capitol el le numeşte parabolae, termen pe care îl va folosi şi în Noul Testament pentru istorioarele inspirate din viaţa zilnică şi încărcate cu tâlcuri ascunse.

Cu toate acestea, textele de care ne ocupăm nu sunt decât parţial „proverbe“ în accepţia curentă a cuvântului. Ele se înscriu în ceea ce se cheamă poezia didactică a Vechiului Testament şi au o structură literară specifică genului. De obicei, un proverb biblic este alcătuit dintr'un distih, adică din două versuri legate între ele printr'un paralelism, fie sinonimic, fie antitetic (a se vedea mai pe larg în Introducerea la Psalmi). Aşadar, prin constituţia lui, proverbul biblic aparţine genului paremiologic, adică: 1) provine din observaţia directă asupra realităţii imediate; 2) se exprimă lapidar, plastic, deseori metaforic; 3) ţinteşte un efect moralizator.

În mare, Cartea Proverbelor poate fi împărţită în trei părţi:

1) Capitolele 1–9 cuprind o seamă de pericope introductive asupra înţelepciunii.

2) Capitolele 10, 1 – 22, 16 sunt alcătuite din proverbe propriu–zise, adică din maxime ale regelui Solomon, cărora li se adaugă ziceri ale altor înţelepţi, acestea din urmă fiind cuprinse în capitolele 22, 17 – 24, 22. Potrivit Textului Ebraic, în care titlurile capitolelor sunt mai explicite, aceasta ar fi „Prima colecţie a zicerilor lui Solomon“.

3) Capitolele 25, 1 – 31, 31 cuprind ceea ce se cheamă „A doua colecţie a zicerilor lui Solomon“ (25, 1 – 29, 28), la care se adaugă o seamă de proverbe răzleţe (30, 1 – 31, 9) şi un elogiu adus femeii harnice şi virtuoase (31, 10 – 31, 31).

După cum se poate deduce din textul însuşi, marea majoritate a zicerilor îi sunt atribuite lui Solomon, atestat drept regele cel mai înţelept al vremii lui, cel despre care ni se spune că a rostit nu mai puţin de trei mii de proverbe (3 Rg 4, 32). Nu trebuie uitat însă că o bună parte din literatura Vechiului Testament a cunoscut şi o transmisie orală; aşadar, o bună parte din proverbe au fost rostite şi consemnate de însuşi Solomon, pe când altele, tot ale lui, au circulat din gură'n gură şi din generaţie'n generaţie, acestea fiind, la un moment dat, culese şi transcrise de „prietenii regelui Iezechia“, probabil la porunca şi spre folosul acestuia.

Aceasta explică şi faptul că proverbele propriu–zise nu sunt grupate în sisteme tematice riguroase, ci par mai degrabă diseminate de–a lungul unor idei generale cu care se acordă prin înrudiri uneori foarte îndepărtate. Ele însă cuprind aproape toată gama moralităţii omului şi a vieţii sociale, totul cumpănit prin suprema virtute a înţelepciunii, o înţelepciune care îşi are izvorul în Dumnezeu, care se învaţă şi se transmite prin iniţiere directă şi al cărei preţ se situează dincolo de orice estimare. Aşa sunt evaluate nu numai faptele omului, ci şi urmările lor, fericirea dreptului şi pedepsele ce vin asupra celui nedrept, familia ca instituţie fundamentală, relaţiile dintre orgoliu şi smerenie, dintre minciună şi adevăr, laşitate şi curaj, viclenie şi sinceritate, lene şi hărnicie, înşelăciune şi cinste; nu este ocolită viaţa cetăţii, cu accente speciale pe instituţia regalităţii.

Cartea Proverbelor e o pajişte cu flori multe şi felurite, din care cititorul îşi poate culege aromele care–i plac.

[ VTVechiul Testament

[ PrProverbele lui Solomon
[ Cap. 1 ]CAPITOLUL 1
Cum se dobândeşte şi se pierde înţelepciunea.
1 Proverbele lui Solomon, fiul lui David, cel ce a domnit în Israel:

3Rg 05:12 Ecc 01:1

2 Pentru a cunoaşte înţelepciunea şi învăţătura a,
pentru a înţelege spusele adânci,
3 pentru a dezveli învăluirile cuvintelor,
pentru a pricepe dreptatea, adevărul
şi a-i face judecăţii dreptar,
4 pentru a le da celor simpli b isteţime c
şi celor tineri pricepere d şi cugetare;
5 – pe acestea auzindu-le, înţeleptul mai înţelept va fi,
iar cel grijuliu e duh de cârmuire va dobândi –

Sir 10:25 Sir 18:28

6 pentru a cunoaşte vorba cu tâlc şi cuvântul neguros
şi spusele înţelepţilor şi ghicitorile lor:
7 Începutul înţelepciunii e frica de Dumnezeu f,
iar cunoaşterea e bună pentru toţi cei ce o săvârşesc;
evlavia faţă de Dumnezeu e începutul priceperii,
iar cei necredincioşi defaimă înţelepciunea şi învăţătura.

Iov 28:28 Ps 110:10 Pr 09:10 Ecc 12:13 Sir 01:14

8 Ascultă, fiule, învăţătura tatălui tău
şi nu lepăda rânduielile maicii tale;

Pr 06:20 Pr 20:22

9 căci cunună de daruri vei primi pe creştet
şi lanţ de aur împrejurul grumazului.

Pr 04:9 Sir 06:31

10 Fiule, să nu te amăgească necredincioşii,
nici să le faci pe voie,
chiar de te vor ruga, zicând:

Ps 140:5 Pr 04:14

11 „Vino cu noi, fă-te cu noi tovarăş-de-drum g
şi cu vicleşug să-l băgăm în pământ pe omul cel drept,

Pr 12:6 Ir 05:26 Mi 07:2-3

12 de viu să-l înghiţim, aşa cum face iadul,
şi amintirea lui de pe pământ s'o stingem;

Ps 123:2-3

13 să punem mâna pe strânsura lui cea de mult preţ
şi casele să ni le umplem de pradă;
14 partea ta să ne-o pui nouă la mijloc
şi toţi să avem o singură pungă, obştească,
şi-o singură cămară să ne fie“;
15 nu-ţi face din ei tovarăşi de drum,
ci abate-ţi piciorul de la cărările lor;

Ps 001:1 Ps 140:4 Mt 05:29

16 că picioarele lor spre răutate aleargă
şi grabnice sunt spre vărsare de sânge;

Is 59:7 Rm 03:15

17 – că'n zadar se'ntinde laţul când pasărea îl vede h –;

Pr 07:23 Plg 03:52

18 că părtaşii la ucidere îşi pun deoparte răul;
căci răul e al nelegiuitului care dărâmă.

Mt 26:16

19 Aşa le va merge tuturor celor uniţi în fărădelege,
căci cu necredinţa lor îşi alungă sufletul.

20 Înţelepciunea prin răspântii îşi înalţă glasul
şi pe uliţe vorbeşte deschis,

Pr 08:1 Pr 08:20 Sol 06:14 Lc 11:49 Col 02:3

21 pe coamele zidurilor îşi face vestirea,
la porţile celor puternici se aşază
şi la porţile cetăţii cu îndrăznire grăieşte:
22 – Atâta timp cât nevinovaţii vor ţine de mână dreptatea,
ei nu vor fi ruşinaţi;
dar nemintoşii poftitori de batjocură,
necredincioşi făcându-se, au urât priceperea
23 şi vinovaţi s'au făcut spre mustrare.
Iată, graiul suflării mele clocotitor se face pentru voi
şi am să vă învăţ cuvintele mele.
24 Că am strigat şi nu m'aţi ascultat,
şi v'am întins cuvinte şi nu aţi luat aminte;

Pr 01:29 Is 65:2 Is 65:12 Is 66:4 Ir 07:13

25 ci sfaturile mele le-aţi defăimat
şi mustrările mele nu le-aţi luat în seamă.
26 De aceea şi eu voi râde la nimicirea voastră
şi mă voi veseli când vă va veni pieirea

Dt 28:63 Ps 002:4 Iz 21:17

27 şi când fără de veste va da peste voi huietul
şi când ca un vifor se va'ntâmpla surparea
sau când vor da peste voi necaz şi împresurare,
sau când cu vuiet veţi pieri.

Ir 18:17

28 Atunci voi mă veţi chema şi eu nu voi auzi,
cei răi mă vor căuta şi nu vor da de mine;

Iov 27:9 Is 01:15 Ir 11:11 Ir 14:12 Za 07:13 In 09:31 Iac 04:3

29 pentru că ei au urât înţelepciunea,
iar frica de Dumnezeu nu şi-au ales-o,

Pr 01:24 FA 13:40

30 nici la sfaturile mele n'au vrut să ia aminte,
iar mustrările mele le-au batjocorit.
31 De aceea mânca-vor ei din roadele purtării lor
şi de necurăţia lor vor fi sătui;

Is 03:10

32 strâmbătatea făcută pruncilor îi va ucide
şi proba de foc i îi va nimici pe cei necuraţi.
33 Dar cel ce mă ascultă întru nădejde va sălăşlui
şi fără spaima răului va avea odihnă.

Ps 111:7

[ VTVechiul Testament

[ PrProverbele lui Solomon
[ Cap. 2 ]CAPITOLUL 2
Înţelepciunea se descoperă şi se învaţă.
1 Fiule, dacă tu vei primi graiurile mele
şi dacă din poruncile mele îţi vei face comoară, a
2 dacă auzul tău va asculta înţelepciunea,
dacă inima ţi-o vei lipi de cunoaştere

Lc 08:18

3 şi fiului tău i-o vei îmbia spre învăţătură;
dacă tu vei chema înţelepciunea,
dacă vocea ta i-o vei împrumuta cunoaşterii
şi'nfrigurat cu mare glas vei căuta priceperea

Col 02:3 Iac 01:5

4 şi după ea vei scormoni cum cauţi argintul
şi'ntru adânc o vei scruta ca pe o comoară,

Mt 13:44 Mt 13:46 Iac 01:5

5 atunci vei cunoaşte frica de Domnul
şi cunoaşterea lui Dumnezeu o vei afla.

Iac 01:5

6 Căci Domnul este Cel ce dă înţelepciunea
şi din El b izvorăsc înţelegerea şi cunoaşterea;

3Rg 03:9-12 Iov 32:8 Dn 02:20 Sol 07:15 Iac 01:5

7 El comoară le agoniseşte celor ce conduc spre mântuire
şi le ocroteşte drumul,

Ps 083:11

8 ca să păzească El calea celor ce merg după dreptate
şi să păzească drumul celor ce se tem de El.
9 Atunci vei cunoaşte dreptatea şi judecata
şi călăuză le vei fi tuturor pe drumul cel bun.
10 Că dacă'n cugetul tău va veni înţelepciunea
şi dacă priceperea i se va părea bună sufletului tău,
11 atunci sfatul cel bun te va păzi
şi cugetul cel drept te va apăra,
12 ca să fii tu izbăvit de calea cea rea
şi de omul al cărui cuvânt nu poate fi crezut.
13 O, cei ce părăsesc căile cele drepte
ca să meargă în căile întunericului!,

In 03:19

14 cei ce se bucură de rău
şi se veselesc de dezmăţul nebun,
15 ale căror cărări sunt întortocheate
şi ale căror umblete sunt strâmbe:
16 Aceia te vor îndepărta de la calea cea dreaptă
şi te vor înstrăina de gândul cel bun.
17 Fiule, să nu te apuce sfatul cel rău
al celui ce părăseşte învăţătura tinereţilor
şi uită făgăduinţa lui Dumnezeu;

Mal 02:14

18 că acela şi-a pus casa în vecinătatea morţii,
iar cărările lui cu muritorii merg pe lângă iad;
19 nici unul din cei ce merg pe ele nu se mai întoarce,
nici va da peste cărări drepte,
fiindcă sorocul vieţii nu-l va mai apuca;
20 că dacă ei ar fi umblat pe căi bune,
ar fi dat peste cărările cele netede ale dreptăţii;

Sir 19:18

21 fiindcă cei buni vor locui pământul
şi cei lipsiţi de răutate vor rămâne pe el;

Ps 036:9 Ps 036:22

22 dar căile necredincioşilor vor pieri de pe pământ
şi nelegiuiţii vor fi alungaţi de pe el.

Iov 18:17 Pr 15:26

[ VTVechiul Testament

[ PrProverbele lui Solomon
[ Cap. 3 ]CAPITOLUL 3
Îndemn la fapte bune. Lauda înţelepciunii.
1 Fiule, rânduielile mele nu le uita,
iar inima ta să păzească spusele mele,
2 că lungime de zile şi ani de viaţă
şi pace ţi se vor adăuga.

Dt 08:1 Dt 30:16 Pr 03:16 Pr 04:10 Pr 09:11

3 Milostenia şi credinţa să nu-ţi lipsească;
prinde-ţi-le de grumaz,
scrie-ţi-le pe lespedea inimii
şi vei afla har

2Co 03:3

4 şi vei gândi ceea ce e bun în faţa Domnului
şi a oamenilor.

Rm 12:17 2Co 08:21

5 Nădăjduieşte cu toată inima în Dumnezeu,
iar cu înţelepciunea ta nu te semeţi:

4Rg 18:5 Ps 083:12 Ir 09:22 Pr 22:19

6 cunoaşte-o în toate purtările tale
pentru ca ea să-ţi îndrepte calea.

Pr 22:19

7 Să nu fii înţelept de dragul ochilor tăi, a
ci teme-te de Dumnezeu şi fereşte-te de tot răul;

Ecc 07:16 Is 05:21 Rn 12:16 1Co 04:6

8 atunci va fi vindecare trupului tău
şi odihnă oaselor tale.
9 Pe Domnul cinsteşte-L din ostenelile tale cele drepte
şi adu-I prinos din cele ce-ţi sunt roade ale dreptăţii, b

Tob 04:7 Sir 04:1 Sir 14:11 Lc 14:13

10 pentru ca astfel hambarele tale să se umple de grâu
şi din teascurile tale să se reverse vinul.

Ioil 02:24 Mal 03:10

11 Fiule, nu dispreţui certarea Domnului,
nici nu te descuraja atunci când El te mustră;

Iov 05:17 Evr 12:5 Iac 01:12 Ap 03:19

12 căci Domnul îl ceartă pe cel pe care-l iubeşte
şi-l bate pe fiul căruia-i poartă de grijă. c

Dt 08:5 Ps 093:12 Sir 04:17 Evr 12:6 Ap 03:19

13 Fericit e omul care a aflat înţelepciunea
şi muritorul care a cunoscut ştiinţa; d

Iov 28:15

14 că mai bine e să negustoreşti cu ea
decât cu vistierii de aur şi argint;

Iov 28:15

15 mai scumpă e ea decât nestematele;
împotriva ei nimic din ce e rău nu poate sta;
ea li se descoperă tuturor celor ce i se apropie
şi nimic din ce e scump nu-i este deopotrivă.

Iov 28:15 Pr 08:10-11

16 În dreapta ei stau îndelunga'nzilire şi anii vieţii,
în stânga ei stau bogăţia şi slava; e
din gura ei se rosteşte dreptatea,
ea legea şi mila pe limbă le poartă.

Iov 42:16 Pr 03:2 Pr 04:10 Pr 08:18 Pr 09:11

17 Căile ei sunt căi bune
şi toate cărările ei sunt în pace;
18 tuturor celor ce se lipesc de ea le este pom de viaţă,
iar cei ce se reazemă pe ea sunt ca şi cum L-ar avea temelie pe Domnul.

Pr 11:30 Pr 15:4

19 Cu înţelepciunea a întemeiat Dumnezeu pământul
şi'ntru lucrarea minţii f a întărit cerurile;

Ps 032:6

20 întru priceperea Lui s'au deschis adâncurile
şi norii au izvorât apă g.

21 Fiule, nu scăpa din vedere:
păzeşte-mi sfatul şi cugetarea,

Pr 19:16

22 pentru ca viu să-ţi fie sufletul h
şi har să fie'mprejurul grumazului tău;
şi vindecare va fi trupului tău
şi purtare de grijă oaselor tale;

Pr 19:16

23 pentru ca, sperând, întru nădejde să umbli în toate căile tale
şi pentru ca piciorul tău să nu se poticnească.

Ps 036:23-24 Pr 06:22

24 De te vei aşeza, fără de frică vei fi;
de vei adormi, dulce-ţi va fi somnul.

Ps 003:5 Ps 004:8

25 Nu te vei teme de frica ce vine năprasnic,
nici de năvălirile necredincioşilor din preajmă.

Ps 111:7

26 Că Domnul va fi deasupra tuturor căilor tale
şi piciorul ţi-l va sprijini ca să nu te'mpiedici.
27 Nu te da în lături de la a-i face bine celui lipsit
atunci când mâna ta poate să ajute.

Sir 04:1 Lc 14:13 Pr 21:13 2Co 08:12

28 Nu zice: „Acum du-te, mai vino mâine şi-ţi voi da“
atunci când tu poţi face binele,
că nu ştii ce va aduce ziua următoare.

1Ptr 04:9-10 Pr 21:13 2Co 08:12

29 Nu unelti lucruri rele împotriva prietenului tău
care vine de oareunde şi şi-a pus în tine nădejdea.
30 Împotriva omului să nu-ţi placă vrajba fără pricină,
ca nu cumva răul să se întoarcă spre tine.
31 Nu-ţi agonisi numele rău al oamenilor răi,
nici nu râvni la căile acestora;

Ps 036:1 Ps 072:3

32 fiindcă necurat este tot nelegiuitul înaintea Domnului;
el nu se adună laolaltă cu cei drepţi.

Ps 005:4

33 În casele necredincioşilor e blestemul lui Dumnezeu,
dar curţile celor drepţi se binecuvintează.

Dt 28:15 Mal 02:2

34 Domnul le stă'mpotrivă celor mândri,
dar celor smeriţi le dă har.

Iac 04:6 1Ptr 05:5

35 Cei înţelepţi vor moşteni mărire,
iar cei necredincioşi îşi vor stârni ocară.

[ VTVechiul Testament

[ PrProverbele lui Solomon
[ Cap. 4 ]CAPITOLUL 4
Înţelepciunea împotriva păcatului.
1 Ascultaţi, fiilor, învăţătura unui părinte
şi siliţi-vă să cunoaşteţi cugetarea;
2 că bun dar vă dăruiesc eu vouă,
legea mea să n'o lăsaţi deoparte.
3 Că şi eu i-am fost tatălui meu fiu ascultător
şi drag am fost în faţa mamei mele,
4 celor ce mă învăţau, zicând:
„Lipească-se cuvintele noastre de inima ta,
5 păzeşte poruncile, nu le da uitării,
nici nu trece cu vederea graiul gurii mele,
nici nu-l părăsi, ţine-ţi-l în faţă.

1Par 28:8-9

6 Câştigă-ţi înţelepciune, câştigă-ţi cunoaştere;
n'o părăsi, şi ea se va ţine de tine;
iubeşte-o, şi ea te va păzi.
7 Începutul înţelepciunii este a-ţi câştiga înţelepciunea,
şi'n tot câştigul tău câştigă cunoaştere:

Sol 06:17-18

8 primeşte-o, cuprinde-o, şi ea te va înălţa;
cinsteşte-o, pentru ca şi ea să te cuprindă,
9 pentru ca să-i dea capului tău cunună de daruri
şi cunună de mângâieri să te acopere“. a

Pr 01:9 Is 28:5 Iz 16:12 Sir 01:10-11

10 Ascultă, fiule, şi primeşte cuvintele mele
şi anii vieţii tale se vor înmulţi
pentru ca multe să devină şi căile vieţii tale.

Pr 03:2 Pr 03:16

11 Că eu te învăţ căile înţelepciunii
şi pe drepte cărări te călăuzesc:

Ps 031:8 Sol 06:22

12 dacă mergi, paşii tăi nu se vor poticni,
dacă alergi, nu vei osteni.
13 Ţine-te de învăţătura mea, n'o părăsi,
ci păstrează-ţi-o pentru viaţa ta.
14 În căile necredincioşilor nu merge,
nici să râvneşti căile nelegiuiţilor;

Ps 001:1 Pr 01:10

15 în oricare loc li se adună tabăra, nu te duce acolo,
fugi, îndepărtează-te;
16 că ei nu adorm dacă nu fac rău,
le fuge somnul şi nu pot adormi;

Est 06:4 Ps 035:4 Mi 02:1

17 că ei cu bucatele necurăţiei se hrănesc
şi cu vinul fărădelegii se îmbată.
18 Căile drepţilor întocmai ca lumina luminează,
merg înainte şi lumină răspândesc până'n plinul zilei.

2Rg 23:4 Ps 096:11 Mt 05:14 Mt 05:16 Flp 02:15

19 Căile necredincioşilor însă sunt întunecate,
ei nici nu ştiu cum se împiedică.

Dt 28:29 Is 59:10

20 Fiule, ia aminte la graiurile mele,
de cuvintele mele alătură-ţi auzul;

Pr 05:1

21 păzeşte-le în inima ta
pentru ca izvoarele tale să nu scadă.
22 Că ele viaţă sunt tuturor celor ce le află
şi vindecare fiecărui trup.

Ps 018:7

23 Cu veghere'ntreagă păzeşte-ţi inima,
căci din aceasta pornesc ţâşnirile vieţii.

Iov 31:1 Ps 111:7 Sir 09:7 Evr 13:9

24 Îndepărtează de la tine grăirea întortocheată,
iar buzele nedrepte împinge-le departe.
25 Ochii tăi drept să caute,
iar genele tale drept să clipească.
26 Umblete drepte fă-le picioarelor tale,
căile tale îndreaptă-le.

Evr 12:13

27 Să nu te abaţi nici la dreapta, nici la stânga,
ci doar de la calea cea rea abate-ţi piciorul.

Dt 05:32 Is 30:21

28 Căci căile cele de-a dreapta le ştie Domnul,
iar cele de-a stânga sunt piezişe.
29 Că El drepte va face umbletele tale,
iar călătoriile tale în pace le va călăuzi. b

[ VTVechiul Testament

[ PrProverbele lui Solomon
[ Cap. 5 ]CAPITOLUL 5
Fereşte-te de desfrânare, iubeşte curăţia!
1 Fiule, ia aminte la înţelepciunea mea,
spre cuvintele mele apleacă-ţi auzul,

Pr 04:20

2 ca să-ţi păzeşti cugetul bun;
eu din priceperea buzelor îţi poruncesc.
3 Nu lua aminte la femeia vicleană;
că din buzele femeii desfrânate picură miere
care până la o vreme îţi îndulceşte gâtlejul,

Sir 09:4 Sir 09:6

4 dar pe care mai târziu o vei găsi mai amară decât fierea
şi mai ascuţită decât sabia cu două tăişuri.

Ecc 07:26

5 Că nebunia îşi face picioare ce se coboară spre ea
cu moarte de iad,

Pr 07:26

6 iar urmele ei sunt nestatornice,
că ea nu pe căile vieţii umblă
şi alergările ei sunt rătăcitoare:
încotro, nici ea nu ştie unde.
7 Aşadar, fiule, ascultă-mă pe mine
şi să nu-mi faci cuvintele deşarte.
8 Calea fă-ţi-o cât mai departe de ea
şi de uşile casei ei să nu te apropii,

Pr 07:25

9 ca să nu-ţi dai viaţa pe mâna altora
şi traiul tău pe seama celor ce nu se îndură,

Pr 06:33

10 ca nu cumva străinii să-şi facă saţ din averea ta
şi rodul ostenelilor tale să intre în casă străină.

Pr 06:26 Pr 29:3 Sir 09:6

11 Că pe urmă o să-ţi pară rău,
atunci când carnea trupului tău se va topi

Lc 15:14

12 şi când vei zice: - O, cum de-am urât eu învăţătura
şi cum de-a ocolit inima mea mustrările?
13 N'am ascultat de glasul celui ce mă certa
şi spre cel ce mă învăţa nu mi-am plecat auzul;
14 pentru atât de puţin m'am copleşit de tot răul,
în chiar mijlocul soborului şi al adunării.
15 Fiule, bea apă din propriile tale vase
şi din izvorul propriilor tale fântâni. a
16 Din izvorul tău să ţi se reverse apele
şi pe uliţele tale apele tale să umble;
17 să-ţi fie ele doar singur ţie avere
şi nici un străin să nu-ţi fie părtaş.
18 Al tău să fie izvorul apei tale
şi cu femeia tinereţilor tale să te veseleşti,

Ecc 09:9

19 cu ea, căprioară iubitoare, cerboaică plină de haruri,
cu ea să-ţi petreci
şi a ta să fie ea socotită
şi cu tine să fie în toată vremea;
pentru că de iubirea ei înconjurându-te,
aşa te vei înmulţi.
20 Nu-ţi pierde vremea cu cea străină,
nici nu te lăsa cuprins de braţe pe care nu le cunoşti;

Sir 09:10

21 căci căile omului se află sub ochii lui Dumnezeu,
Cel ce ţine seamă de toate urmele lui.

Iov 34:24 Ir 16:17

22 Fărădelegile sunt cele ce-l vânează pe om
şi fiecare se leagă cu lanţurile păcatelor sale;

Ps 007:15-16 Is 05:18

23 unul ca acesta moare cu cei neşcoliţi
şi de mulţimea bunurilor lui s'a lepădat
şi din pricina nebuniei a pierit.

Iz 33:11 Ps 007:16

[ VTVechiul Testament

[ PrProverbele lui Solomon
[ Cap. 6 ]CAPITOLUL 6
Împotriva chezăşiei. Îndemn la muncă şi la viaţă curată.
1 Fiule, de te vei pune chezaş pentru prietenul tău,
cu vrăjmaşul tău ai bătut palma; a

Pr 17:19 Pr 22:26 Sir 08:16 Sir 29:14 Sir 29:17-18

2 căci buzele omului sunt cursă tare împotrivă-i
şi'n ea se prinde cu vorbele propriei sale guri.
3 Fă, fiule, ceea ce-ţi poruncesc eu, şi te vei mântui
– că de dragul prietenului tău te vei da pe mâna celor răi –,
nu te lăsa, stârneşte-l şi pe prietenul pentru care te-ai pus chezaş;

Sir 29:20

4 să nu dai somn ochilor tăi
şi nici genelor tale dormitare,

Ps 131:4

5 ca să scapi ca o căprioară din cursă
şi ca o pasăre din laţ.

Ps 123:7

6 Mergi la furnică, leneşule!
Sârguieşte văzându-i deprinderile
şi fii mai înţelept decât ea!

Pr 30:25 Sir 25:3

7 Că aceea, fără să lucreze pământul,
fără să aibă pe cineva s'o îndemne
şi fără să fie sub oarecare stăpân,
8 îşi pregăteşte vara hrană
şi belşug de strânsură la vremea secerişului.
Sau mergi la albină
şi vezi cât e de harnică
şi cât de curat îi este lucrul;
de ostenelile ei se folosesc, spre sănătate, regii şi oamenii simpli;
ea de către toţi e iubită şi lăudată;
cu toate că puterile-i sunt slabe,
ea stă în frunte prin aceea că a cinstit înţelepciunea.

Ps 103:27-28

9 Până când, leneşule, vei sta culcat?
şi când te vei scula din somn?

Pr 26:14

10 Puţin somn, puţină şedere, puţină dormitare,
puţin să stai cu mâinile în sân,

Pr 24:33 Pr 26:15 Ecc 04:5

11 şi ca un rău călător îţi va veni sărăcia
şi ca un bun alergător, lipsa.
12 Dar dacă nu vei fi leneş,
atunci ca un izvor îţi va veni secerişul,
iar sărăcia ca un rău alergător va fugi de tine.

Sir 19:29

13 Omul fără minte şi fără lege umblă în căi rele;
el face semne cu ochiul, bate din picior
şi învaţă ameninţând cu degetul;

Sir 19:29 Pr 10:10-11 Pr 16:32

14 inimă îndărătnică, el în toată vremea meştereşte răul:
unul ca acela gâlceavă stârneşte prin cetate.

Pr 17:21 Mt 15:19 Mc 07:21

15 De aceea, năprasnic îi va veni pieirea,
fără de veste va fi tăiat şi sfărâmat de istov.

Ps 057:7-8

16 Că el se bucură de tot ceea ce Domnul urăşte
şi de aceea va fi sfărâmat, pentru necurăţia sufletului: b
17 Ochiul semeţului, limba nedreaptă,
mâinile ce varsă sânge nevinovat,

Pr 30:13

18 inima ce meştereşte gânduri rele,
picioarele grabnice în a face răul,

Pr 19:2

19 mărturia strâmbă care aţâţă minciuna
şi scornitorul de certuri între fraţi.

Pr 19:5

20 Fiule, păzeşte legile tatălui tău
şi nu lepăda rânduielile maicii tale;

Pr 01:8

21 ţine-le pururea lipite de sufletul tău
şi'n jurul grumazului tău înfăşurate;

Dt 06:8

22 când umbli, călăuză să-ţi fie;
când dormi, să te păzească,
iar când te scoli, să stea de vorbă cu tine.

Pr 03:23

23 Că porunca legii este sfeşnic şi lumină
şi drum în viaţă şi mustrare şi învăţătură,

Ps 118:105 2Ptr 01:19

24 ca să te păzească de femeia cu bărbat
şi de pâra limbii străine.

Pr 07:5

25 Să nu te biruiască pofta de frumuseţe,
nici nu te lăsa vânat de înşişi ochii tăi
şi nici nu te lăsa înşelat de genele ei;

Sir 09:8 Mt 05:28

26 că preţul desfrânatei este cât al unei pâini,
dar femeia vânează sufletele cinstite ale bărbaţilor. c

Pr 05:10

27 Oare va ascunde cineva foc în sân fără să-şi ardă hainele?
28 Oare va călca cineva pe jăratic fără să-şi ardă picioarele?
29 Aşa-i cu cel ce intră la femeie cu bărbat:
tot cel ce se atinge de ea nu va fi fără vină.

Evr 13:4

30 Nu-i de mirare când cineva e prins furând,
că el fură ca să sature un stomac flămând;
31 şi dacă-i prins, de şapte ori va plăti
şi cu toate averile lui se va răscumpăra;

Ies 22:1

32 dar desfrânatul e lipsit de minte,
pricină pentru care-şi agoniseşte pieirea sufletului;

Lv 20:10 Evr 13:4

33 chinuri şi ocară suferă
şi batjocura lui în veac nu se va şterge.

Pr 05:9

34 Căci gelozia aprinde mânia bărbatului ei
şi milă nu-i va fi în ziua răzbunării;
nici o răscumpărare nu-i va stinge duşmănia,
nici mulţime de daruri va fi să-l îmblânzească.

Sir 09:1

[ VTVechiul Testament

[ PrProverbele lui Solomon
[ Cap. 7 ]CAPITOLUL 7
A te feri de desfrânare.
1 Fiule, păzeşte-mi cuvintele
şi din poruncile mele fă-ţi un sfat de taină.
2 Fiule, cinsteşte-L pe Domnul şi te vei întări
şi'n afară de El nu te teme de altul.
3 Păzeşte poruncile mele şi vei fi viu,
păzeşte-mi cuvintele ca pe lumina ochilor;
pune-ţi-le pe degete,
înscrie-ţi-le pe tăbliţa inimii.

Lv 18:5 Dt 06:8 2Co 03:3

4 Spune-i înţelepciunii să-ţi fie soră,
minte cuprinzătoare agoniseşte-ţi,

Sol 08:2 Sol 08:9

5 ca să te păzească de femeia necunoscută şi vicleană
când te amăgeşte cu daruri de vorbe.

Fc 39:7 Pr 06:24 Sir 09:3

6 Că, dacă'n casa ei se uită pe fereastră'n uliţă,
7 şi printre feciorii nemintoşi îl vede pe unul mai fără minte
8 trecând pe lângă colţul casei
9 şi vorbind seara, pe'ntuneric,
în liniştea şi'n negura nopţii,

Iov 24:15

10 atunci femeia îi iese înainte arătând ca o desfrânată
din cele ce-i fac pe tineri să-şi iasă din minţi.
11 Că răsfăţată este şi neastâmpărată,
ale cărei picioare nu-s făcute pentru casă;
12 ea, când pe-afară se dezmiardă,
când pe la tot colţul uliţei pândeşte,
13 după care se apucă şi-l sărută
şi cu chip neruşinat îi zice:
14 „Am avut de adus o jertfă de pace,
astăzi mi-am plinit făgăduinţele, a
15 de aceea ţi-am ieşit înainte
dorindu-te pe tine, şi te-am aflat.
16 Patul mi l-am gătit cu pânzeturi,
cu scoarţe din Egipt l-am aşternut;
17 aşternutul mi l-am stropit cu şofran
şi casa mea cu scorţişoară.
18 Vino, să ne desfătăm cu iubire până dimineaţa,
vino, şi'n dragoste să ne tăvălim;
19 că bărbatul meu nu-i acasă,
departe'n cale s'a fost dus,

Iz 16:32

20 mâinile şi le-a încărcat cu bani
şi după multe zile se va întoarce acasă“.
21 Şi astfel, cu vorbe multe l-a abătut din drum
şi cu laţurile buzelor l-a tras după ea,
22 iar el degrab a urmat-o
şi iată-l mergând ca un bou la'njunghiere
şi ca un câine la zgardă
23 sau ca un cerb rănit de o săgeată la ficat, sau ca pasărea ce se grăbeşte spre laţ
fără să ştie că e vorba de viaţa ei.

Pr 01:17

24 Acum, deci, fiule, ascultă-mă
şi ia aminte la cuvintele gurii mele:
25 Inima ta să nu se abată spre căile ei
şi'n cărările ei să nu te rătăceşti,
că ea pe mulţi, rănindu-i, i-a nimicit
şi nenumăraţi sunt cei pe care i-a ucis.

Iov 31:9 Pr 05:8

26 Casa ei e drumul iadului,
râpa ce duce la cămările morţii.

Sir 42:13 Pr 09:18

[ VTVechiul Testament

[ PrProverbele lui Solomon
[ Cap. 8 ]CAPITOLUL 8
Despre adevărata înţelepciune. Fiul lui Dumnezeu.
1 De aceea, tu vesteşte înţelepciunea,
pentru ca lucrarea minţii a să-ţi dea ascultare;

Pr 01:20 Mt 11:19 1Co 01:24

2 că ea pe culmile cele înalte se află
şi'n răscrucea cărărilor e aşezată
3 şi la porţile celor puternici îşi are sălaş
şi la intrările cetăţilor se laudă b:
4 „Oamenilor, pe voi vă rog,
şi către fiii oamenilor îmi îndrept eu glasul.
5 Voi, cei lipsiţi de răutate, cunoaşteţi isteţimea c,
şi voi, cei neştiutori, puneţi la inimă!

Ps 091:6

6 Ascultaţi-mă pe mine, că lucruri de mare preţ voi grăi
şi cuvinte drepte voi scoate din buze.

Mt 07:29

7 Cerul gurii mele adevărul îl va vesti,
fiindcă urâte-mi sunt mie buzele mincinoase.

In 08:46

8 Drepte sunt toate graiurile gurii mele,
nimic în ele nu-i strâmb sau încâlcit;

Ps 011:6

9 toate sunt deschise celor ce le înţeleg
şi drepte celor ce au aflat cunoaşterea.
10 Învăţătură luaţi, iar nu argint,
şi cunoaştere mai mult decât aurul lămurit
şi pricepere agonisiţi mai mult decât aurul curat.

Iov 28:15 Pr 03:15 Sol 07:9 Mt 13:45-46

11 Că mai preţioasă e înţelepciunea decât nestematele
şi nimic din ce e scump nu-i cu ea deopotrivă.

Iov 28:15-19 Pr 03:15

12 Eu, înţelepciunea, sălaş i-am făcut sfatului,
eu am chemat ca martori cunoaşterea şi cugetarea.

Sol 07:23 Sir 04:15

13 Frica de Domnul urăşte nedreptatea
şi trufia şi mândria şi căile viclenilor,
iar eu am urât căile încâlcite ale celor răi.

Sir 01:18 Sir 01:27

14 Ale mele sunt sfatul şi temeinicia,
a mea e lucrarea minţii şi a mea e tăria;
15 prin mine domnesc regii
şi cei puternici scriu dreptatea;

Fc 49:10 Dn 02:21 Rm 13:1

16 prin mine mai-marii devin mai mari
şi prin mine stăpânii stăpânesc pământul.
17 Eu îi iubesc pe cei ce mă iubesc, d
iar cei ce mă caută vor afla har. e

Sol 06:12 Mt 07:8 Lc 11:10

18 Ale mele sunt bogăţia şi slava
şi bunurile multora şi dreptatea.

Pr 03:16

19 Sporul meu e mai de preţ decât aurul şi piatra scumpă,
căci roadele mele mai bune sunt decât argintul curat.

Iov 28:17 Sol 07:9

20 Eu în căile dreptăţii umblu
şi'n cărările dreptarelor trăiesc la răscruce

Ps 118:56 Pr 01:20

21 ca să împart bunuri celor ce mă iubesc
şi vistieriile lor să le umplu de bunătăţi. Dacă vă voi spune lucrurile ce se întâmplă zilnic,
din amintire le voi povesti şi pe cele de demult. f

22 Domnul m'a zidit g ca început al căilor Sale spre lucrurile Lui;

Sol 09:9 Sir 01:4 Sir 24:9 In 01:11 Col 01:15 Ap 03:14

23 întru'nceput, mai înainte de veci m'a întemeiat, mai înainte de a fi durat pământul

Mi 05:1 In 01:11

24 şi mai înainte de a fi făcut adâncurile, mai înainte ca izvoarele apelor să fi ţâşnit,

In 01:11

25 mai înainte ca munţii să fi fost sădiţi
şi mai înainte decât toate dealurile, El pe mine m'a născut.

Iov 15:17 Ps 089:2 Ps 109:3 In 01:11

26 Domnul a făcut ţări şi pământuri nelocuite
şi lumea cea mai'naltă în ceea ce-i sub cer.
27 Când pregătea cerul, eu cu El eram;
şi când Şi-a aşezat tronul deasupra vânturilor,
28 şi când a întărit norii cei de sus,
şi când, ca pe o temelie, punea izvoarele în ceea ce-i sub cer,

Iov 26:8 Iov 26:10 Iov 36:29

29 şi când a întărit temeliile pământului

Iov 26:10 Iov 38:10

30 eu lângă El eram, una fiind în lucrare, h
eu eram aceea în care El Se bucura
şi'n toate zilele necontenit mă veseleam în faţa Lui

In 05:19

31 când El Se veselea desăvârşindu-ne i lumea
şi întru fiii oamenilor Se veselea.

In 01:10

32 Acum aşadar, fiule, ascultă-mă:

Sir 14:22-24 Lc 11:28

33 Fericit e bărbatul care mă ascultă j

Sir 14:22-24 Ps 118:1

34 şi fericit e omul care păzeşte căile mele,
zilnic priveghind la uşile mele,
aşteptând la pragurile intrărilor mele.

Sir 14:22-24 Ps 118:1-2 Mc 03:20

35 Că ieşirile mele sunt ieşiri de viaţă
şi [în ele] se pregăteşte bunăvoire de la Domnul.
36 Dar cei ce păcătuiesc împotriva mea îşi pângăresc sufletele,
iar cei ce mă urăsc pe mine, ei moartea o iubesc“.

[ VTVechiul Testament

[ PrProverbele lui Solomon
[ Cap. 9 ]CAPITOLUL 9
Înţelepciunea cheamă la prietenie.
1 Înţelepciunea şi-a zidit sieşi casă
şi pe şapte stâlpi a întărit-o; a

1Tim 03:15 Lc 14:16-17 Evr 03:6 Ap 03:12

2 jertfele şi le-a înjunghiat,
vinul şi l-a dres în pahar
şi masa şi-a pregătit-o;

Fc 01:26 Fc 01:28 Ps 022:5 Mt 22:3 Lc 14:16-17

3 slugile şi le-a trimis
să facă'naltă strigare la pahar, zicând:

Lc 14:16-17

4 „Cel simplu, neînvăţat, să treacă pe la mine!“
Iar celor nemintoşi le-a zis:

Lc 14:16-17 Mt 11:25 1Co 01:27

5 „Veniţi şi mâncaţi pâinea mea
şi beţi vinul pe care l-am dres pentru voi!

Is 55:1 Sir 24:19 Lc 14:16-17 In 06:48

6 Lăsaţi deoparte nerozia şi veţi trăi,
pentru ca în veac să împărăţiţi; b
căutaţi lucrarea minţii, c ca să puteţi trăi,
şi drept călăuziţi-vă înţelegerea prin cunoaştere“.

Tit 02:12

7 Cel care-i ceartă pe cei răi îşi va atrage dispreţ,
iar cel care-l mustră pe cel necurat se necinsteşte pe sine.
8 Nu-i mustra pe cei răi, ca să nu te urască;
mustră-l pe cel înţelept, şi el te va iubi.

Pr 15:12 Pr 23:9 Mt 07:6

9 Deschide-i înţeleptului o cale d, şi el va fi mai înţelept;
învaţă-l pe cel drept să cunoască, şi el mai multă cunoaştere îşi va dobândi.
10 Începutul înţelepciunii e frica de Domnul,
iar sfatul celor sfinţi e cunoaşterea;
căci a cunoaşte legea e datul cugetului bun;

Ps 110:10 Pr 01:7 Sir 01:14

11 că'n acest chip vei trăi mult
şi anii vieţii tale ţi se vor adăuga.

Pr 03:2 Pr 03:16 Pr 10:28

12 Fiule, dacă eşti înţelept pentru tine, înţelept vei fi şi pentru vecinii tăi; e
dar dacă te dovedeşti rău, singur îţi vei purta răul.
Cel ce se reazemă pe minciună, acela păstoreşte vânturile
şi tot aşa se ţine după păsări zburătoare;
fiindcă el a părăsit căile propriei sale vii
şi osia gospodăriei sale a abătut-o de la drumul cel drept;
el umblă prin pustiu fără de apă
şi prin pământ făcut pentru secetă,
şi nerodire-şi adună cu mâinile.

13 Femeia nemintoasă, obraznică şi neruşinată
se face că-i lipseşte dumicatul,
14 se aşază în uşa casei sale
pe un scaun cu faţa spre uliţă

Fc 38:14

15 chemându-i pe trecători
şi pe cei ce merg de-a dreptu'n drumul lor:

Fc 38:14

16 „Cel care'ntre voi e mai zăbăuc, să treacă pe la mine;
iar celor nemintoşi le poruncesc, zicând:
17 – Atingeţi-vă dulce de pâinea tăinuită
şi de apa cea dulce a furtului!“

Sir 23:17

18 Acela nu ştie că muritorii acolo mor, lângă ea,
şi că'n fundul iadului se duc.

Pr 07:26

19 Tu însă fugi, în preajma ei nu zăbovi,
nici nu-ţi întoarce ochiul către ea,
căci numai aşa vei trece ca printr'o apă care nu te atinge,
ca printr'un râu străin vei străbate.
20 Îndepărtează-te de apa străină,
nu bea din izvor străin,
ca să trăieşti mult
şi anii vieţii să ţi se adauge!