[ VT ] Vechiul Testament
[ Ps ] Psalmii
[ Cap. 104 ] | PSALMUL 104 Aliluia a. |
1 Mărturisiţi-vă Domnului şi chemaţi-I numele, vestiţi între neamuri lucrurile Lui. |
2 Cântaţi-I şi lăudaţi-L, povestiţi toate minunile Sale! |
3 Lăudaţi-vă întru numele Său cel sfânt, veselească-se inima celor ce-L caută pe Domnul; |
4 căutaţi-L pe Domnul şi vă întăriţi, pururea căutaţi-I faţa. |
5 Aduceţi-vă aminte de minunile Lui, pe care El le-a făcut, de semnele Lui şi de judecăţile gurii Sale. |
6 Voi sunteţi seminţia lui Avraam, robii Săi, voi, fiii lui Iacob, aleşii Săi. |
7 El este Domnul, Dumnezeul nostru, judecăţile Lui sunt în tot pământul. |
8 El pururea Şi-a amintit de legământul Său, de cuvântul pe care l-a poruncit într'o mie de generaţii, Fc 15:18 Fc 17:2 Fc 26:3 Ies 02:24 Ies 32:13 1Par 16:8-22 Lc 01:73 FA 07:5 |
9 pe care l-a încheiat cu Avraam, şi de jurământul Său către Isaac. |
10 El i l-a pus lui Iacob spre poruncă şi lui Israel spre legătură veşnică, |
11 zicând: „Ţie îţi voi da pământul Canaanului, partea moştenirii tale“. |
12 Când ei erau puţini la număr, foarte puţini şi străini într'însul b |
13 şi au trecut de la un neam la altul şi de la un regat la un alt popor, |
14 El nimănui nu i-a îngăduit să le facă nedreptate şi de dragul lor a certat regi: |
15 „Nu vă atingeţi de unşii Mei şi profeţilor Mei să nu le faceţi rău!“ |
16 Şi a chemat foamete pe pământ, paiul pâinii c l-a fărâmat; |
17 înaintea lor a trimis un om: Iosif a fost vândut ca sclav. |
18 Picioarele i le-au umilit în obezi, viaţa lui a trecut prin cătuşe d |
19 până ce cuvântul său a răzbătut în afară. Rostirea Domnului l-a trecut prin lamură e, |
20 regele a trimis şi l-a dezlegat – el, mai-marele poporului – şi liber l-a lăsat; |
21 stăpân al casei sale l-a pus şi căpetenie peste toată strânsura lui, |
22 ca să-i înveţe pe mai-marii săi ca şi pe sine şi pe bătrânii lui să-i deprindă cu înţelepciunea. |
23 Şi a intrat Israel în Egipt şi Iacob a locuit ca străin în ţara lui Ham. |
24 Şi El l-a înmulţit foarte pe poporul Său şi l-a făcut mai puternic decât vrăjmaşii lui; |
25 inima acestora le-a întors-o ca să-I urască poporul, să se poarte cu vicleşug împotriva robilor Săi. |
26 El l-a trimis pe Moise, robul Său, şi pe Aaron, pe care Şi l-a ales; |
27 pus-a'ntru ei cuvintele semnelor Lui şi pe ale minunilor Lui în ţara lui Ham. |
28 Întuneric a trimis şi'ntunecare s'a făcut, căci ei amarnici erau împotriva cuvintelor Lui; |
29 apele lor în sânge le-a prefăcut şi le-a omorât peştii; |
30 pământul lor a puit broaşte în chiar cămările de taină ale regilor lor; |
31 El a grăit, şi tăuni au năvălit şi puzderie de muşte'n toate hotarele lor; |
32 şi grindină le-a pus în ploaie şi pară de foc în pământ; |
33 şi le-a bătut viile şi smochinii şi le-a rupt copacii toţi ai hotarelor lor. |
34 El a grăit, şi lăcustă a năvălit şi omidă, toate fără număr, |
35 şi au mâncat toată iarba'n ţara lor şi tot rodul l-au mâncat de pe pământul lor. |
36 Şi El i-a lovit pe toţi întâi-născuţii din ţara lor, pârga tuturor sârguinţelor lor. |
37 Iar pe ei i-a scos afară cu argint şi aur şi'n neamurile lor nu era nimeni bolnav. |
38 De ieşirea lor s'a veselit Egiptul, căci frica de ei căzuse asupră-le. |
39 Un nor a întins deasupra lor să-i acopere şi foc le-a dăruit să-i lumineze noaptea. |
40 Ei au cerut, şi prepeliţe au venit, şi El cu pâine din cer i-a săturat; |
41 a despicat o stâncă şi au curs ape, în pământ fără de apă râuri au alergat. Ies 17:6 Nm 20:11 Ps 077:16 Is 48:21 Avc 03:9 Sol 11:4 1Co 10:4 |
42 Că Şi-a adus aminte de cuvântul Său cel sfânt pe care i-l spusese lui Avraam, robul Său, |
43 şi întru bucurie Şi-a scos poporul şi întru veselie pe cei aleşi ai Săi. |
44 Şi le-a dat lor ţările păgânilor, iar ei ostenelile popoarelor le-au moştenit, |
45 ca să-I păzească dreptăţile şi legea să I-o urmeze. |
[ VT ] Vechiul Testament
[ Ps ] Psalmii
[ Cap. 105 ] | PSALMUL 105 Aliluia. |
1 Mărturisiţi-vă Domnului, că e bun, că în veac este mila Lui! a |
2 Cine va spune puternicele fapte ale Domnului, cine va face ca toate laudele Lui să fie auzite? |
3 Fericiţi cei ce păzesc judecata şi fac dreptate fără'ncetare. |
4 Adu-Ţi aminte de noi, Doamne, întru bunăvoinţa Ta faţă de poporul Tău; cercetează-ne cu mântuirea Ta b, |
5 pentru ca s'o vedem în bunătăţile aleşilor Tăi, să ne veselim întru veselia neamului Tău, să ne lăudăm cu moştenirea Ta. |
6 Păcătuit-am împreună cu părinţii noştri c, nelegiuire şi nedreptate am făcut. |
7 Părinţii noştri în Egipt n'au înţeles minunile Tale, nu şi-au adus aminte de mulţimea milei Tale şi Te-au amărât când s'au suit la Marea Roşie. |
8 Iar El i-a mântuit de dragul numelui Său, să-Şi facă El cunoscută slăvita Sa putere. |
9 Şi a certat Marea Roşie şi a secat-o şi prin adâncuri i-a călăuzit ca prin pustie; |
10 El i-a scăpat din mâna celor ce-i urau şi din mâna vrăjmaşului i-a izbăvit; |
11 asupritorii au fost acoperiţi de ape, că n'a rămas nici unul. |
12 Iar ei au dat crezare cuvintelor Lui şi I-au cântat lauda. |
13 S'au pripit, au uitat de lucrurile Lui, sfatul nu I l-au aşteptat; |
14 cu poftă au poftit în pustie şi'n loc fără de apă L-au pus pe Dumnezeu la'ncercare. |
15 El le-a plinit cererea şi saţ a pus în sufletele lor. |
16 Iar ei l-au mâniat pe Moise'n tabără şi pe Aaron, sfântul Domnului; |
17 deschisu-s'a pământul şi l-a înghiţit pe Datan şi a acoperit adunarea lui Abiron d; |
18 şi foc s'a aprins în adunarea lor, văpaie i-a ars pe păcătoşi. |
19 Iar în Horeb au făcut un viţel şi s'au închinat la chip cioplit; |
20 şi slava Lui au schimbat-o în asemănarea unui viţel ce mănâncă iarbă. |
21 Şi L-au uitat pe Dumnezeu Care-i scăpase, Cel ce lucruri mari făcuse în Egipt, |
22 minunate lucruri în ţara lui Ham, înfricoşătoare la Marea Roşie. |
23 Iar El a zis, şi i-ar fi dat pierzării, dacă Moise, alesul Său, nu I-ar fi stat cu zdrobire'nainte, ca să-I întoarcă mânia şi să nu-i nimicească. |
24 La ţara cea dorită ei se gândeau cu dispreţ, cuvântului Său nu i-au dat crezare |
25 şi cârteau în corturile lor şi de glasul Domnului n'au ascultat. Dt 01:26-27 Nm 14:2 Nm 14:27 Nm 14:29 Nm 14:32 Nm 26:61-65 1Co 10:10 |
26 El mâna Şi-a ridicat-o împotriva lor, ca să-i doboare'n pustie, |
27 seminţia să le-o doboare printre neamuri şi prin ţinuturi să-i risipească. |
28 Ei s'au închinat lui Baal-Peor şi au mâncat jertfele morţilor; |
29 iar pe El L-au întărâtat cu scornirile lor şi nimicirea între ei a sporit. |
30 Atunci a stătut înainte Finees şi a făcut ispăşire şi plaga a încetat; |
31 şi i s'a socotit lui ca dreptate din neam în neam, până'n veac. |
32 Apoi L-au mâniat la Apa Certării şi Moise a'ndurat necaz de dragul lor, |
33 că ei îi amărâseră duhul, iar el a rostit judecăţi cu buzele sale. |
34 Ei nu i-au nimicit pe păgânii despre care le vorbise Domnul, |
35 ci s'au amestecat cu păgânii şi s'au deprins cu lucrurile lor |
36 şi au slujit chipurilor lor celor cioplite şi piatră de poticnire li s'a făcut aceasta; |
37 pe fiii lor şi pe fiicele lor le-au jertfit demonilor |
38 şi sânge nevinovat au vărsat, sângele fiilor şi fiicelor lor pe care i-au jertfit chipurilor cioplite ale Canaanului; şi s'a înecat pământul în sânge de omor |
39 şi pângărit a fost în faptele lor, iar ei s'au desfrânat întru scornirile lor e. |
40 Şi S'a aprins Domnul cu mânie împotriva poporului Său şi iată că Şi-a urât moştenirea. |
41 Şi i-a dat pe ei în mâinile păgânilor şi cei care-i urau le-au devenit stăpâni; |
42 vrăjmaşii lor i-au asuprit şi umiliţi erau sub mâinile acestora. |
43 De multe ori i-a izbăvit, dar ei L-au amărât cu sfatul lor şi umiliţi au fost în fărădelegile lor. |
44 Dar i-a văzut când erau în necaz, le-a auzit rugăciunea |
45 şi Şi-a adus aminte de legământul Său şi I-a părut rău, după mulţimea milei Sale, |
46 şi a făcut ca ei să afle milă în ochii tuturor celor ce-i robiseră. |
47 Mântuieşte-ne, Doamne, Dumnezeul nostru, şi ne adună de printre neamuri, ca să putem mărturisi numele Tău cel sfânt şi să ne fălim întru lauda Ta! |
48 Binecuvântat este Domnul, Dumnezeul lui Israel, din veac şi până'n veac!; şi tot poporul să zică: Amin! Amin! |
[ VT ] Vechiul Testament
[ Ps ] Psalmii
[ Cap. 106 ] | PSALMUL 106 Aliluia. |
1 Mărturisiţi-vă Domnului, că este bun, că în veac este mila Lui! |
2 S'o spună cei ce-au fost izbăviţi de Domnul, cei pe care El i-a izbăvit din mâna vrăjmaşului. |
3 Din ţări i-a adunat, de la răsărit şi de la apus, de la miazănoapte şi de la mare a. |
4 Ei au rătăcit prin pustie, în pământ fără de apă, fără să afle vreo cale spre cetate de locuit. |
5 Flămânzind şi însetând, sufletul în ei li se sfârşea. |
6 Şi în necazul lor au strigat către Domnul, iar El i-a scăpat din nevoile lor |
7 şi i-a călăuzit pe calea cea dreaptă, aşa ca ei să poată merge spre o cetate de locuit. |
8 Să-I dăm Domnului mulţumire pentru milele Sale b şi pentru minunile Sale spre fiii oamenilor, |
9 că suflet însetat c a săturat şi suflet flămând a umplut de bunătăţi. |
10 Cei ce şedeau în întuneric şi în umbra morţii d, ferecaţi în sărăcie şi fier, |
11 – fiindcă amarnici se făcuseră împotriva spuselor lui Dumnezeu şi mâniaseră sfatul Celui-Preaînalt, |
12 da, în muncă grea li se înjosise inima, slăbeau şi nu era cine să-i ajute – |
13 în necazul lor au strigat către Domnul şi El i-a mântuit din nevoile lor |
14 şi i-a scos din întuneric şi din umbra morţii şi legăturile lor le-a rupt în bucăţi. |
15 Să-I dea ei Domnului mulţumire pentru milele Sale şi pentru minunile Sale spre fiii oamenilor, |
16 că porţi de aramă a sfărâmat şi zăvoare de fier a rupt. |
17 El i-a ajutat să iasă din calea fărădelegii lor, că pentru fărădelegile lor fuseseră umiliţi; |
18 sufletul lor a urât orice fel de mâncare şi s'au apropiat pân'la porţile morţii; |
19 şi'n necazul lor au strigat către Domnul şi El i-a mântuit din nevoile lor; |
20 L-a trimis pe Cuvântul Său şi El i-a vindecat şi i-a izbăvit din stricăciunile lor. |
21 Să-I dea ei Domnului mulţumire pentru milele Sale şi pentru minunile Sale spre fiii oamenilor |
22 şi jertfă de laudă să-I jertfească şi'ntru bucurie să vestească lucrurile Sale. |
23 Cei ce se coboară la mare în corăbii făcându-şi lucrarea lor în ape multe, |
24 aceia au văzut lucrurile Domnului şi minunile Lui întru adânc; |
25 El a zis, şi vânt de furtună s'a stârnit şi valurile mării s'au înălţat; |
26 pân'la ceruri se urcă şi până'n adâncuri se coboară, iar sufletul lor în tot ce e mai rău li se topea; |
27 tulburaţi erau şi se clătinau ca omul când e beat şi toată înţelepciunea le-a fost înghiţită. |
28 Şi'n necazul lor au strigat către Domnul şi El i-a scos din necazurile lor; |
29 El i-a poruncit furtunii, şi ea s'a făcut adiere şi valurile ei au tăcut; |
30 şi ei s'au veselit că se alinaseră, iar El i-a călăuzit la limanul vrerii Sale. |
31 Să-I dea ei Domnului mulţumire pentru milele Sale, pentru minunile Sale spre fiii oamenilor; |
32 să-L înalţe în adunarea poporului, în scaunul bătrânilor să-L laude. |
33 El a prefăcut râuri în albii pustii, curgeri de ape, în pământ însetat, |
34 pământ roditor, în sărătură, din pricina răutăţii celor ce locuiesc pe el. |
35 El a prefăcut un pustiu în iezere de apă, şi pământ scorojit, în curgeri de ape, |
36 şi i-a aşezat acolo pe cei flămânzi; iar ei au întemeiat cetăţi de locuit |
37 şi au semănat ţarine şi au sădit vii şi au făcut roadă de sămânţă. |
38 Iar El i-a binecuvântat, şi ei s'au înmulţit foarte şi numărul vitelor lor nu l-a micşorat. |
39 Şi ei din nou au fost împuţinaţi şi încovoiaţi de necazuri, rele şi dureri. |
40 Dispreţ au revărsat asupra mai-marilor lor, iar El i-a făcut să rătăcească în pământ neumblat, unde nu-i nici o cărare. |
41 Dar pe cel sărac l-a ajutat să iasă din sărăcie şi familia i-a făcut-o cât o turmă. |
42 Vedea-vor drepţii şi se vor veseli şi toată fărădelegea îşi va astupa gura. |
43 Cine este oare înţelept şi va păzi aceste lucruri şi va pricepe milele Domnului? |
[ VT ] Vechiul Testament
[ Ps ] Psalmii
[ Cap. 107 ] | PSALMUL 107 O cântare psalmică a lui David. |
1 Gata este inima mea, Dumnezeule, gata-mi este inima; întru slava mea cânta-voi şi-Ţi voi aduce laudă. |
2 Deşteptaţi-vă, voi, psaltire şi alăută!; în zori mă voi trezi. |
3 Pe Tine Te voi mărturisi între popoare, Doamne, Ţie Îţi voi cânta între neamuri a, |
4 că mare e mila Ta, deasupra cerurilor, şi pân'la nori e adevărul Tău. |
5 Înalţă-Te peste ceruri, Dumnezeule, şi peste tot pământul slava Ta. |
6 Pentru ca ei, cei iubiţi ai Tăi, să se izbăvească, mântuieşte-mă cu dreapta Ta şi mă auzi! |
7 Grăit-a Dumnezeu în locul Său cel sfânt: „Mă voi înălţa şi voi împărţi Sichemul şi Valea Corturilor o voi măsura; |
8 al Meu este Galaadul, al Meu este Manase, Efraim e ocrotitorul capului Meu, Iuda e regele Meu; Moab, vas al nădejdii Mele, |
9 peste Idumeea Îmi voi întinde sandala, Mie Mi s'au supus triburile străine.“ |
10 Cine mă va aduce în cetatea întărită? Cine mă va călăuzi până la Idumeea? |
11 Oare nu Tu, Dumnezeule, Cel ce ne-ai lepădat? Oare nu Tu vei ieşi, Dumnezeule, cu oştirile noastre? |
12 Dă-ne ajutor ca să ieşim din necaz, că deşartă e mântuirea ce vine de la om. |
13 Întru Dumnezeu vom face fapte puternice şi El îi va nimici pe vrăjmaşii noştri. |
[ VT ] Vechiul Testament
[ Ps ] Psalmii
[ Cap. 108 ] | PSALMUL 108 Pentru sfârşit a; un psalm al lui David. |
1 Dumnezeule, lauda mea să n'o ţii sub tăcere, |
2 că gura păcătosului şi gura vicleanului s'au deschis împotrivă-mi; cu limbă vicleană au grăit împotrivă-mi |
3 şi cu vorbe de ură m'au împresurat şi fără pricină s'au războit cu mine; |
4 în loc să mă iubească mă cleveteau, iar eu mă rugam; |
5 în locul binelui m'au răsplătit cu rău şi cu ură, în locul iubirii mele. |
6 Pune peste el un păcătos deasupră-i, şi diavolul să stea de-a dreapta lui; |
7 când e judecat, să iasă osândit, iar rugăciunea lui prefacă-se'n păcat. |
8 Puţine să-i fie zilele, iar dregătoria b lui s'o ia altul; |
9 copiii să-i ajungă orfani şi femeia lui, văduvă; |
10 copiii lui să rătăcească fără nici un adăpost şi să cerşească, alungaţi din vatra caselor lor. |
11 Cămătarul să-i scotocească prin tot ce are, străinii să-i jefuiască ostenelile; |
12 să nu aibă cine să-l ocrotească şi nici să-i miluiască pe copiii lui rămaşi fără tată; |
13 copiii lui să fie daţi pierzării, iar numele său într'un singur neam c să se stingă; |
14 fie fărădelegea părinţilor lui pomenită'n faţa Domnului, iar păcatul maicii lui să nu se stingă. |
15 Fie ei de-a pururi înaintea Domnului şi piară-le amintirea de pe pământ, |
16 că nu şi-au amintit să facă milă şi l-au asuprit pe cel sărac şi pe cel sărman şi pe cel cu inima umilă, ca să-l poată ucide. |
17 Că a iubit blestemul, şi va veni asupră-i; şi n'a vrut binecuvântarea, şi va fugi de la el. |
18 Cu blestemul s'a îmbrăcat precum cu o haină, ca apa i-a intrat în măruntaie şi ca uleiul, în oase; |
19 fie-i ca o haină cu care se îmbracă şi ca un brâu cu care pururea se încinge. |
20 Aceasta-i ceea ce face Domnul cu cei ce mă defaimă şi cu cei ce vorbesc de rău împotriva sufletului meu. |
21 Dar Tu, Doamne, Doamne, de dragul numelui Tău fă milă cu mine, că bună e mila Ta. |
22 Izbăveşte-mă, că sărac şi sărman sunt eu şi inima în lăuntrul meu s'a tulburat. |
23 Ca o umbră când se'nclină mă petrec, ca lăcustele mă scutur; |
24 genunchii mei au slăbit de post, carnea mi s'a ponosit de dorul uleiului. |
25 Iar eu le-am devenit lor ocară, m'au văzut, şi capetele şi le-au clătinat. |
26 Ajută-mă, Doamne, Dumnezeul meu, mântuieşte-mă după mila Ta |
27 şi să cunoască ei că aceasta-i mâna Ta şi că Tu, Doamne, ai făcut-o. |
28 Ei vor blestema, Tu vei binecuvânta; să se ruşineze cei ce se ridică împotrivă-mi, iar robul Tău să se veselească. |
29 Cei ce mă clevetesc îmbrace-se cu ocară şi'n ruşinarea lor ca într'un ţol să se'nvelească. |
30 Cu gura mea Îl voi mărturisi foarte pe Domnul şi'n mijlocul multora Îl voi lăuda, |
31 că El a stat de-a dreapta săracului ca să-mi mântuiască sufletul de cei ce mă prigonesc. |
[ VT ] Vechiul Testament
[ Ps ] Psalmii
[ Cap. 109 ] | PSALMUL 109 Un psalm al lui David a. |
1 Zis-a Domnul către Domnul meu: „Şezi de-a dreapta Mea până ce-i voi pune pe vrăjmaşii Tăi aşternut picioarelor Tale“. b Mt 22:44 Mt 26:64 Mc 12:36 Mt 14:62 Mt 16:19 Lc 20:42-43 Mt 22:69 FA 02:34-35 Rm 08:34 1Co 15:25 Ef 01:20 Col 03:1 Evr 01:3 Evr 01:13 Evr 08:1 Evr 10:13 Evr 12:2 |
2 Toiagul puterii c Ţi-l va trimite Domnul din Sion: „Stăpâneşte în mijlocul vrăjmaşilor Tăi! |
3 Cu Tine este înstăpânirea d în ziua puterii Tale, întru strălucirea sfinţilor Tăi; din pântece mai înainte de luceafăr Te-am născut“. |
4 Juratu-S'a Domnul şi nu-I va părea rău: „Tu eşti preot în veac, după rânduiala lui Melchisedec“ e! Fc 14:18 Evr 05:6 Evr 05:10 Evr 07:3 Evr 07:17 Evr 07:21 Evr 06:20 |
5 Domnul de-a dreapta Ta va sfărâma regi în ziua mâniei Sale; |
6 El va judeca între popoare, El le va umple de leşuri, El va zdrobi capetele multora pe pământ f. |
7 El din pârâu pe cale va bea g; de-aceea El capul Şi-l va înălţa. |
[ VT ] Vechiul Testament
[ Ps ] Psalmii
[ Cap. 110 ] | PSALMUL 110 Aliluia. |
1 Mărturisi-mă-voi Ţie, Doamne, cu toată inima mea, în sfatul celor drepţi şi'n adunare. |
2 Mari sunt lucrurile Domnului, dovedite în toate vrerile Sale; |
3 mărturisire şi măreţie este lucrarea Lui şi dreptatea Lui rămâne în veacul veacului. |
4 Pomenire a făcut de minunile Lui; milostiv şi îndurat este Domnul, |
5 hrană le-a dat celor ce se tem de El a. El pururea va avea grijă de legământul Său. |
6 Tăria lucrurilor Sale i-a vestit-o poporului Său, aşa ca El să le poată da moştenirea neamurilor. |
7 Lucrurile mâinilor Sale sunt adevăr şi judecată; vrednice de crezare sunt toate poruncile Lui, |
8 întărite în veacul veacului, făcute întru adevăr şi dreptate. |
9 El i-a trimis mântuire poporului Său, în veac Şi-a pus legământul sub poruncă; sfânt şi de temut e numele Său. |
10 Frica de Domnul b este începutul înţelepciunii, toţi cei ce o plinesc au asupră-i o bună înţelegere. Lauda Lui rămâne în veacul veacului. |
[ VT ] Vechiul Testament
[ Ps ] Psalmii
[ Cap. 111 ] | PSALMUL 111 Aliluia. |
1 Fericit bărbatul care se teme de Domnul, întru poruncile Lui se va dori foarte a. |
2 Puternică va fi pe pământ seminţia lui; neamul drepţilor se va binecuvânta. |
3 Slavă şi bogăţie vor fi în casa lui şi dreptatea lui rămâne în veacul veacului. |
4 Celor drepţi în întuneric le-a răsărit lumină: milostiv este El b şi îndurat şi drept. |
5 Bun este omul care se îndură şi împrumută; cu judecată îşi va rândui cuvintele, că în veac nu se va clinti; |
6 întru pomenire veşnică va fi dreptul, de vorbire de rău nu se va teme. |
7 Gata este inima lui să nădăjduiască în Domnul; inima îi este întărită, el nu se va teme până ce se va uita de sus la vrăjmaşii săi. |
8 A risipit, a dat săracilor, dreptatea lui rămâne în veacul veacului, |
9 fruntea lui se va înălţa întru slavă. |
10 Păcătosul va vedea şi se va mânia, va scrâşni din dinţi şi se va topi; pofta păcătoşilor va pieri. 1Rg 02:33 Iov 08:13 Ps 034:16 Ps 036:12 Ps 090:8 Ps 091:11 Pr 10:29 Pr 11:23 FA 07:54 |
[ VT ] Vechiul Testament
[ Ps ] Psalmii
[ Cap. 112 ] | PSALMUL 112 Aliluia. |
1 Lăudaţi-L, copii a, pe Domnul, numele Domnului lăudaţi-l. |
2 Fie numele Domnului binecuvântat de acum şi până'n veac. |
3 Din răsărituri pân'la apusuri de soare b lăudat fie numele Domnului. |
4 Înalt este Domnul peste toate neamurile, sus, peste ceruri, Îi este slava. |
5 Cine este oare ca Domnul, Dumnezeul nostru, Cel ce locuieşte întru cele înalte |
6 şi spre cele smerite priveşte în cer şi pe pământ? |
7 El, Cel ce de la pământ îl ridică pe sărac şi din gunoi îl urcă pe sărman 1Rg 02:8 1Rg 16:12 3Rg 16:2 Iov 36:7 Ps 067:5-6 Dn 04:17 Dn 04:17 Lc 01:52 |
8 ca să-l aşeze laolaltă cu mai-marii, cu mai-marii poporului Său; |
9 El, Cel ce o face pe cea stearpă să locuiască în casă, mamă să fie, veselindu-se asupra copiilor. |
[ VT ] Vechiul Testament
[ Ps ] Psalmii
[ Cap. 113 ] | PSALMUL 113 Aliluia. |
1 Când a ieşit Israel din Egipt şi casa lui Iacob din mijlocul unui popor barbar, |
2 Iudeea a devenit locaşul Său cel sfânt, Israel, stăpânirea Lui. |
3 Marea a văzut şi a fugit, Iordanul s'a întors înapoi; |
4 munţii au săltat ca berbecii, şi dealurile ca mioarele a. |
5 Ce ţi-a venit, mare, de ai fugit? dar ţie, Iordane, de te-ai întors înapoi? |
6 dar vouă, munţilor, de aţi săltat ca berbecii? dar vouă, dealurilor, ca mioarele? |
7 De faţa Domnului b a tremurat pământul, de faţa Dumnezeului lui Iacob, |
8 Cel ce a prefăcut stânca în iezer de răcoare şi piatra în izvoare de apă. |
9 Nu nouă, Doamne, nu nouă, ci numelui Tău să-i dai mărire, pentru mila Ta şi adevărul Tău, |
10 ca nu cumva să zică păgânii: „Unde este Dumnezeul lor?“ |
11 Dar Dumnezeul nostru este în cer; în ceruri şi pe pământ pe toate câte le-a vrut le-a făcut. |
12 Idolii neamurilor sunt argint şi aur, lucruri de mâini omeneşti: Ps 134:15 Sol 14:8 Sol 15:15 Ir 02:11 Ir 10:5 Avc 02:19 Epist 01:9 |
13 gură au şi nu vor grăi, ochi au şi nu vor vedea, |
14 urechi au şi nu vor auzi, nări au şi nu vor mirosi, |
15 mâini au şi nu vor pipăi, picioare au şi nu vor umbla, cu gâtlejul lor nu vor glăsui. |
16 Cum sunt ei să fie cei care-i făuresc şi toţi cei ce se încred în ei! |
17 Casa lui Israel a nădăjduit în Domnul: El este ajutorul şi apărătorul lor; |
18 casa lui Aaron a nădăjduit în Domnul: El este ajutorul şi apărătorul lor; |
19 cei ce se tem de Domnul au nădăjduit în Domnul: El este ajutorul şi apărătorul lor. |
20 Domnul Şi-a amintit de noi şi ne-a binecuvântat: a binecuvântat casa lui Israel, a binecuvântat casa lui Aaron, |
21 i-a binecuvântat pe cei ce se tem de Domnul, pe cei mici împreună cu cei mari. |
22 Domnul să vă dea mai mult decât aveţi, vouă şi copiilor voştri! |
23 Voi sunteţi binecuvântaţii Domnului, Cel ce a făcut cerul şi pământul. |
24 Cerul cerului este al Domnului, dar pământul l-a dat fiilor oamenilor. |
25 Nu morţii Te vor lăuda pe Tine, Doamne, nici careva din cei ce se pogoară în iad, |
26 ci noi, cei vii, noi Îl vom binecuvânta pe Domnul de acum şi până'n veac c. |
[ VT ] Vechiul Testament
[ Ps ] Psalmii
[ Cap. 114 ] | PSALMUL 114 Aliluia. |
1 Plin am fost de iubire, că auzit-a Domnul glasul rugii mele, |
2 că auzul Şi l-a plecat spre mine şi'n zilele mele Îl voi chema. |
3 Durerile morţii m'au cuprins, primejdiile iadului m'au găsit; necaz şi durere am aflat. |
4 Şi am chemat numele Domnului: „O, Doamne, scapă-mi sufletul!“ |
5 Milostiv şi drept este Domnul şi miluieşte Dumnezeul nostru. |
6 Domnul este Cel ce păzeşte pruncii a; umilit am fost, şi El m'a mântuit. |
7 Întoarce-te, suflete al meu, la odihna ta, că Domnul ţi-a făcut bine b; |
8 că El mi-a scos sufletul din moarte, ochii din lacrimi şi picioarele din lunecare. |
9 Bineplăcut voi fi eu înaintea Domnului în pământul celor vii. |
[ VT ] Vechiul Testament
[ Ps ] Psalmii
[ Cap. 115 ] | PSALMUL 115 Aliluia. |
1 Crezut-am, de aceea am grăit, dar eu foarte m'am smerit a. |
2 Zis-am eu întru uimirea mea: „Tot omul este mincinos“. |
3 Ce oare Îi voi da eu Domnului pentru toate câte El mi-a dat?: |
4 Paharul mântuirii voi lua şi numele Domnului voi chema b. |
5 Făgăduinţele mele Domnului I le voi plini în faţa întregului Său popor. |
6 Scumpă este înaintea Domnului moartea cuvioşilor Lui. |
7 O, Doamne, eu sunt robul Tău, eu sunt robul Tău şi fiul slujnicei Tale; Tu ai rupt legăturile mele, |
8 Ţie-Ţi voi aduce jertfă de laudă şi numele Domnului voi chema. |
9 Făgăduinţele mele Domnului I le voi plini în faţa întregului Său popor, |
10 în curţile casei Domnului, în mijlocul tău, Ierusalime. |
[ VT ] Vechiul Testament
[ Ps ] Psalmii
[ Cap. 116 ] | PSALMUL 116 Aliluia. |
1 Lăudaţi-L pe Domnul, voi, toate neamurile, pe El lăudaţi-L voi, toate popoarele; |
2 că s'a întărit mila Lui peste noi şi adevărul Domnului rămâne în veac. |
[ VT ] Vechiul Testament
[ Ps ] Psalmii
[ Cap. 117 ] | PSALMUL 117 Aliluia. |
1 Mărturisiţi-vă Domnului, că e bun, că în veac este mila Lui a. |
2 Să spună dar casa lui Israel că e bun, că în veac este mila Lui. |
3 Să spună dar casa lui Aaron că e bun, că în veac este mila Lui. |
4 Să spună dar toţi cei ce se tem de Domnul că e bun, că în veac este mila Lui b. |
5 Eu din necaz L-am chemat pe Domnul şi El m'a auzit întru lărgimea auzului. |
6 Domnul este ajutorul meu, nu mă voi teme de ce-mi va face mie omul. |
7 Domnul este ajutorul meu şi eu de sus mă voi uita la vrăjmaşii mei. |
8 Mai bine e să te încrezi în Domnul decât să te încrezi în om. |
9 Mai bine e să nădăjduieşti în Domnul decât să nădăjduieşti în mai-marii pământului. |
10 Toate neamurile m'au împresurat, iar eu în numele Domnului le-am biruit; |
11 de jur-împrejur m'au împresurat, iar eu în numele Domnului le-am înfrânt; |
12 m'au împresurat precum albinele un fagure c şi s'au aţâţat ca focul între spini, iar eu în numele Domnului le-am biruit; |
13 împins am fost şi răsucit să cad, dar Domnul mi-a sărit în sprijin. |
14 Domnul e tăria mea şi cântecul meu şi El mi S'a făcut mie spre mântuire. |
15 Glas de bucurie şi mântuire în corturile drepţilor: „Dreapta Domnului a lucrat putere, |
16 dreapta Domnului m'a înălţat, dreapta Domnului a lucrat putere“. |
17 Nu voi muri, ci voi fi viu şi voi povesti lucrurile Domnului. |
18 Certând m'a certat Domnul, dar morţii nu m'a dat. |
19 Deschideţi-mi porţile dreptăţii: prin ele voi intra şi-L voi lăuda pe Domnul. |
20 Aceasta este poarta Domnului, drepţii vor intra printr'însa d. |
21 Pe Tine Te voi mărturisi, că Tu m'ai auzit şi mie mi Te-ai făcut spre mântuire. |
22 Piatra pe care au nesocotit-o ziditorii, aceasta a ajuns în capul unghiului; Is 28:16 Mt 21:42 Mc 12:10-11 Lc 20:17 FA 04:11 Rm 09:33 1Ptr 02:4 |
23 de la Domnul s'a făcut aceasta şi minunată este în ochii noştri e. |
24 Aceasta este ziua pe care Domnul a făcut-o: să ne bucurăm şi să ne veselim într'însa! f |
25 O, Doamne, Te rog, mântuieşte! O, Doamne, Te rog, adu belşug! |
26 Binecuvântat este cel ce vine întru numele Domnului; pe voi v'am binecuvântat, cei din casa Domnului. |
27 Dumnezeu este Domnul şi S'a arătat nouă; sărbătoare rânduiţi în umbrare până la coarnele jertfelnicului g. |
28 Dumnezeul meu eşti Tu, Ţie mă voi mărturisi; Dumnezeul meu eşti Tu, pe Tine Te voi înălţa; Ţie Îţi voi mulţumi, că Tu m'ai auzit şi mi Te-ai făcut mie spre mântuire. |
29 Mărturisiţi-vă Domnului, că este bun, că în veac este mila Lui! |
[ VT ] Vechiul Testament
[ Ps ] Psalmii
[ Cap. 118 ] | PSALMUL 118 a Aliluia. |
01 Fericiţi cei fără prihană în cale, cei ce umblă în legea Domnului! |
02 Fericiţi cei ce caută să-I afle mărturiile b; cu toată inima Îl vor căuta. |
03 Fiindcă cei ce lucrează fărădelegea n'au umblat în căile Sale. |
04 Tu eşti Cel ce poruncile Tale le-ai poruncit pentru ca noi să le păzim foarte. |
05 O, de s'ar face căile mele drepte spre paza dreptăţilor Tale! |
06 Atunci de-abia nu mă voi ruşina, când voi căuta spre toate poruncile Tale. |
07 Ţie mă voi mărturisi, Doamne, întru deschiderea inimii c când voi fi învăţat judecăţile dreptăţii Tale. |
08 Îndreptările d Tale le voi păzi, Nu mă părăsi în cele din urmă! |
09 Prin ce îşi va îndrepta un tânăr calea sa?: prin păzirea cuvintelor Tale. |
10 Eu cu toată inima Te-am căutat, să nu mă lepezi de la poruncile Tale. |
11 Cuvintele Tale mi le-am ascuns în inimă, ca nu cumva să păcătuiesc faţă de Tine. |
12 Binecuvântat eşti, Doamne, învaţă-mă îndreptările Tale. |
13 Cu buzele mele am vestit toate judecăţile gurii Tale. |
14 În calea mărturiilor Tale m'am desfătat tot atât de mult cât în toată bogăţia. |
15 La poruncile Tale voi gândi şi căile Tale le voi înţelege; |
16 la îndreptările Tale voi cugeta, cuvintele Tale nu le voi da uitării. |
17 Dă-i răsplată robului Tău e, viază-mă f şi-Ţi voi păzi cuvintele. |
18 Ia-mi vălul de pe ochi şi voi înţelege minunatele lucruri din legea Ta. |
19 Străin sunt eu pe pământ, poruncile Tale nu mi le ascunde. |
20 Sufletul meu de-a pururi a tânjit să dorească judecăţile Tale g. |
21 Tu i-ai certat pe cei mândri; blestemaţi sunt cei ce se abat de la poruncile Tale. |
22 Despresoară-mă de ocară şi defăimare, că mărturiile Tale le-am păzit; |
23 fiindcă mai-marii şezut-au şi grăiau împotrivă-mi, dar robul Tău cugeta la îndreptările Tale; |
24 fiindcă mărturiile Tale sunt cugetarea mea şi îndreptările Tale sunt sfetnicii mei. |
25 Sufletul mi s'a lipit de pământ h; viază-mă, după cuvântul Tău. |
26 Eu mi-am vestit căile, Tu m'ai auzit, învaţă-mă îndreptările Tale. |
27 Fă-mă să înţeleg calea îndreptărilor Tale şi la minunile Tale voi cugeta. |
28 Sufletul meu a dormitat de mâhnire, întăreşte-mă întru cuvintele Tale. |
29 Calea nedreptăţii îndepărteaz-o de mine şi cu legea Ta miluieşte-mă. |
30 Eu calea adevărului am ales-o, judecăţile Tale nu le-am uitat. |
31 De mărturiile Tale, Doamne, m'am lipit, Tu fă-mă să nu-mi fie ruşine. |
32 Pe calea poruncilor Tale am alergat când Tu inima mi-ai lărgit-o. |
33 Lege pune-mi, Doamne, calea îndreptărilor Tale, şi ne'ncetat o voi păzi. |
34 Dă-mi mie pricepere şi voi căuta să aflu legea Ta şi cu toată inima mea o voi păzi. |
35 Îndrumează-mă pe cărarea poruncilor Tale, că aceasta-i ceea ce mi-am vrut. |
36 Pleacă-mi inima spre mărturiile Tale i, iar nu spre lăcomie. |
37 Întoarce-mi ochii, ca să nu văd deşertăciunea; în calea Ta viază-mă. |
38 Pune-i robului Tău în faţă cuvântul Tău întru teama de Tine. |
39 Îndepărtează-mi ocara de care m'am temut, căci bune sunt judecăţile Tale. |
40 Iată, am tânjit după poruncile Tale, viază-mă întru dreptatea Ta. |
41 Să vină peste mine mila Ta, Doamne, mântuirea Ta, după cuvântul Tău, |
42 şi cuvânt le voi răspunde celor ce mă ocărăsc că am nădăjduit în cuvintele Tale. |
43 Din gura mea să nu iei nicicum cuvântul adevărului, că în judecăţile Tale am nădăjduit î. |
44 Şi legea Ta o voi păzi de-a pururi, în veac şi în veacul veacului. |
45 În largul meu am umblat căutând să-Ţi aflu poruncile. |
46 În faţa regilor am vorbit despre mărturiile Tale şi nu m'am ruşinat. |
47 Şi la poruncile Tale am cugetat, că le-am iubit foarte. |
48 Mâinile mi le-am ridicat spre poruncile Tale pe care le-am iubit şi spre îndreptările Tale gândul mi l-am aşternut. |
49 Adu-Ţi aminte de cuvântul Tău către robul Tău, întru care m'ai făcut să nădăjduiesc. |
50 Aceasta m'a mângâiat întru smerenia mea, că rostirea Ta m'a păzit în viaţă. |
51 Cei mândri s'au nelegiuit peste măsură, dar eu de la legea Ta nu m'am abătut. |
52 Adusu-mi-am aminte de judecăţile Tale cele de demult, Doamne, şi m'am alinat. |
53 Mâhnire m'a cuprins din pricina păcătoşilor care părăsesc legea Ta. |
54 Îndreptările Tale erau cântecele mele j în locu'n care pribegeam. |
55 Noaptea mi-am adus aminte de numele Tău, Doamne, şi legea Ta am păzit-o. |
56 Aceasta s'a petrecut cu mine, că am căutat să aflu îndreptările Tale. |
57 Tu eşti partea mea, Doamne k, eu am zis că se cade să-Ţi păzesc legea. |
58 Feţei Tale m'am rugat cu toată inima mea, miluieşte-mă după cuvântul Tău. |
59 La căile Tale am cugetat, picioarele mi le-am întors la mărturiile Tale. |
60 Gata m'am făcut, şi nu m'am tulburat că trebuie să-Ţi păzesc poruncile. |
61 Funiile păcătoşilor s'au încâlcit împrejuru-mi, dar eu legea Ta n'am uitat-o. |
62 La miezul nopţii m'am sculat ca să-Ţi aduc laudă l pentru judecăţile dreptăţii Tale. |
63 Părtaş le sunt tuturor celor ce se tem de Tine şi poruncile Tale le păzesc. |
64 De mila Ta, Doamne, este plin pământul, învaţă-mă îndreptările Tale. |
65 Bunătate ai făcut cu robul Tău, Doamne, după cuvântul Tău. |
66 Bunătate şi rânduială şi cunoaştere învaţă-mă, că în poruncile Tale am crezut m. |
67 Mai înainte de a fi fost umilit, am păcătuit; de aceea Ţi-am păzit cuvântul. |
68 Bun eşti Tu, Doamne, şi întru bunătatea Ta învaţă-mă îndreptările Tale. |
69 Nedreptatea celor mândri s'a înmulţit împotrivă-mi, dar eu cu toată inima mea voi cerceta poruncile Tale. |
70 Inima lor s'a închegat ca laptele, dar eu întru legea Ta am cugetat. |
71 Bine-mi este mie că m'ai smerit, ca să pot învăţa îndreptările Tale n. |
72 Bună-mi este mie legea gurii Tale, mai mult decât mii de aur şi argint. |
73 Mâinile Tale m'au făcut şi m'au zidit o, înţelepţeşte-mă şi mă voi învăţa poruncile Tale. |
74 Cei ce se tem de Tine mă vor vedea şi se vor veseli, că eu în cuvintele Tale am nădăjduit. |
75 Cunoscut-am, Doamne, că drepte sunt judecăţile Tale şi că întru adevăr m'ai smerit. |
76 Facă-se dar ca mila Ta să-mi fie mângâiere, după spusa Ta p către robul Tău. |
77 Să vină îndurările Tale peste mine şi voi trăi, că legea Ta e cugetarea mea. |
78 Să se ruşineze cei mândri, că'ntru nedreptate m'au nedreptăţit, eu însă la poruncile Tale voi cugeta. |
79 Întoarcă-se la mine cei ce se tem de Tine şi cei ce cunosc mărturiile Tale. |
80 Neprihănită să-mi fie inima întru îndreptările Tale, ca nu cumva să fiu ruşinat. |
81 Sufletul mi se topeşte de dorul mântuirii Tale q; în cuvântul Tău am nădăjduit. |
82 Ochii mi s'au sleit de dorul cuvântului Tău, zicând: „Când mă vei alina?“ |
83 Că m'am făcut ca un burduf de piele'n brumă r, dar îndreptările Tale nu le-am uitat. |
84 Câte sunt zilele robului Tău?; când vei face pentru mine judecată asupra celor ce mă prigonesc? |
85 Nelegiuiţii mi-au spus o puzderie de vorbe, dar ele nu sunt ca legea Ta, Doamne. |
86 Toate poruncile Tale sunt adevăr; pe nedrept m'au prigonit, ajută-mă! |
87 Puţin a fost de nu m'au terminat la pământ, dar eu nu Ţi-am părăsit poruncile. |
88 După mila Ta viază-mă şi voi păzi mărturiile gurii Tale. |
89 În veşnicie, Doamne, Cuvântul Tău rămâne în cer s. |
90 În neam şi în neam e adevărul Tău; Tu ai întemeiat pământul, şi el rămâne. |
91 Prin rânduiala Ta rămâne ziua, că toate lucrurile sunt Ţie slujitoare. |
92 Dacă legea Ta nu mi-ar fi fost mie cugetare, atunci aş fi pierit în umilinţa mea. |
93 În veac nu voi uita îndreptările Tale, că într'însele m'ai viat, Doamne ş. |
94 Al Tău sunt eu, mântuieşte-mă, că îndreptările Tale le-am căutat. |
95 Păcătoşii m'au aşteptat să mă dea pierzării, dar eu am înţeles mărturiile Tale. |
96 Oricărei desăvârşiri eu i-am văzut hotarul, porunca Ta hotărnicie n'are t. |
97 O, legea Ta cât am iubit-o, Doamne!; ea e gândul meu de-a lungu'ntregii zile. |
98 Tu pe deasupra duşmanilor mei m'ai înţelepţit cu poruncile Tale ţ, că ele ale mele sunt în veac. |
99 Pe deasupra tuturor dascălilor mei am câştigat pricepere, că mărturiile Tale sunt cugetarea mea. |
100 Pe deasupra bătrânilor mei am dobândit pricepere, că poruncile Tale le-am căutat. |
101 Din toată calea cea rea mi-am oprit picioarele, ca să pot eu păzi cuvintele Tale. |
102 De la judecăţile Tale nu m'am abătut, că Tu mi-ai pus o lege. |
103 Cât sunt de dulci cuvintele Tale în cerul gurii mele!, mai dulci sunt decât mierea'n gura mea. |
104 Din poruncile Tale mi-am dobândit pricepere, de aceea urât-am toată calea nedreptăţii. |
105 Făclie picioarelor mele este legea Ta, şi lumină cărărilor mele u. |
106 Juratu-m'am şi am hotărât să păzesc judecăţile dreptăţii Tale. |
107 Umilit am fost peste măsură; viază-mă, Doamne, după cuvântul Tău. |
108 Prinoasele de bunăvoie ale gurii mele binevoieşte-le, Doamne, şi învaţă-mă judecăţile Tale. |
109 Sufletul meu e de-a pururi în mâinile Tale şi legea Ta n'am uitat-o. |
110 Păcătoşii mi-au întins o cursă, dar eu de poruncile Tale nu m'am rătăcit. |
111 Mărturiile Tale le-am moştenit pe veci, că ele sunt bucuria inimii mele. |
112 Inima mi-am plecat-o spre săvârşirea îndreptărilor Tale, pentru ca'n veci să-mi fie răsplătire. |
113 Pe călcătorii de lege i-am urât, dar legea Ta am iubit-o. |
114 Ajutorul meu şi ocrotitorul meu Tu eşti, în cuvântul Tău am nădăjduit. |
115 Îndepărtaţi-vă de mine, voi, făcătorii de rele, şi eu voi cerceta poruncile Dumnezeului meu. |
116 Ocroteşte-mă, după cuvântul Tău, şi viază-mă, şi de la aşteptarea mea să nu mă'ndepărtezi în ruşine. |
117 Ajută-mă şi mă voi mântui şi pururea voi cugeta la îndreptările Tale. |
118 De nimic i-ai făcut pe toţi cei ce se îndepărtează de la îndreptările Tale, pentru că nedrept este gândul lor lăuntric v. |
119 Călcători de lege i-am socotit pe toţi păcătoşii pământului; de aceea eu pururea am iubit mărturiile Tale. |
120 Ţintuieşte-mi trupul cu frica de Tine w, că de judecăţile Tale m'am temut. |
121 Făcut-am judecată şi dreptate; nu mă da pe mâna celor ce mă nedreptăţesc. |
122 Primeşte-l pe robul Tău întru bunătate; cei mândri să nu mă năpăstuiască x. |
123 Ochii mi s'au sleit de dorul mântuirii Tale şi de dorul cuvântului dreptăţii Tale y. |
124 Fă cu robul Tău după mila Ta şi învaţă-mă îndreptările Tale. |
125 Robul Tău sunt eu; dă-mi pricepere şi voi cunoaşte mărturiile Tale. |
126 Vremea este a lucra pentru Domnul, că ei au risipit legea Ta. |
127 De aceea Ţi-am iubit poruncile mai mult decât aurul şi topazul. |
128 De aceea m'am îndreptat spre toate poruncile Tale şi toată calea cea strâmbă am urât-o. |
129 Minunate sunt mărturiile Tale, de aceea sufletul meu le-a cercetat z. |
130 Dezvăluirea a2 cuvintelor Tale va face lumină şi pricepere le va da pruncilor. |
131 Eu gura mi-am deschis-o şi duh am tras într'însa, că după poruncile Tale am tânjit. |
132 Caută spre mine şi mă miluieşte după judecata celor ce iubesc numele Tău. |
133 Paşii mei îndreaptă-i după cuvântul Tău şi nici o fărădelege să nu mă stăpânească. |
134 Izbăveşte-mă de năpasta oamenilor şi voi păzi poruncile Tale. |
135 Faţa Ta arat-o peste robul Tău şi învaţă-mă poruncile Tale. |
136 Din ochii mei curs-au izvoare de apă, fiindcă eu legea Ta n'am păzit-o. |
137 Drept eşti, Doamne, şi drepte sunt judecăţile Tale. |
138 Mărturiile Tale le-ai poruncit cu'ntreaga dreptate şi cu'ntreg adevărul. |
139 Râvna pentru Tine b2 m'a mistuit, că vrăjmaşii mei au uitat de cuvintele Tale. |
140 Lămurită'n foc este spusa Ta foarte, şi robul Tău a iubit-o c2. |
141 Tânăr sunt eu şi socotit de nimic, dar îndreptările Tale nu le-am uitat. |
142 Dreptatea Ta este dreptate în veac şi adevăr e legea Ta. |
143 Necazuri şi nevoi au dat peste mine; poruncile Tale sunt cugetarea mea. |
144 Drepte sunt în veci mărturiile Tale; dă-mi Tu pricepere, şi eu voi fi viu. |
145 Strigat-am din toată inima mea: „Auzi-mă, Doamne!; îndreptările Tale voi căuta să le aflu“. |
146 Strigat-am către Tine: „Mântuieşte-mă şi voi păzi mărturiile Tale!“ |
147 În puterea nopţii d2 m'am sculat şi am strigat, în cuvintele Tale am nădăjduit. |
148 Ochii mi s'au trezit înaintea zorilor ca să cuget la cuvintele Tale. |
149 Glasul meu auzi-l, Doamne, după mila Ta; după judecata Ta viază-mă. |
150 Cei ce întru fărădelege mă prigonesc s'au apropiat, dar de legea Ta s'au îndepărtat. |
151 Aproape eşti Tu, Doamne e2, şi toate poruncile Tale sunt adevăr. |
152 Dintru'nceput am cunoscut din mărturiile Tale că pentru veci le-ai întemeiat. |
153 Vezi-mi smerenia şi scapă-mă, că legea Ta n'am uitat-o. |
154 Judecă-mi pricina şi mă izbăveşte; de dragul cuvântului Tău viază-mă. |
155 Departe de păcătoşi e mântuirea, că ei nu Ţi-au căutat îndreptările. |
156 Multe sunt îndurările Tale, Doamne; după judecata Ta viază-mă. |
157 Mulţi sunt cei ce mă prigonesc şi mă necăjesc, dar eu de la mărturiile Tale nu m'am abătut. |
158 Mă mistuiam văzându-i pe cei nepricepuţi, fiindcă spusele Tale nu le-au păzit. |
159 Iată, vezi că Ţi-am iubit poruncile; Doamne, întru mila Ta viază-mă. |
160 Adevăr este începutul cuvintelor Tale şi toate judecăţile dreptăţii Tale vor dăinui în veci. |
161 Fără pricină m'au prigonit puternicii zilei f2 şi din pricina cuvintelor Tale inima mi s'a înfricoşat. |
162 Bucura-mă-voi întru spusele Tale ca unul ce-a dat peste pradă multă. |
163 Urât-am nedreptatea şi am dispreţuit-o, dar legea Ta am iubit-o. |
164 De şapte ori pe zi Te-am lăudat g2 pentru judecăţile dreptăţii Tale. |
165 Pace multă au cei ce iubesc legea Ta şi cărora nu le e piatră de poticnire h2. |
166 Mântuirea Ta am aşteptat-o, Doamne, şi poruncile Tale le-am iubit. |
167 Păzit-a sufletul meu mărturiile Tale şi le-a iubit foarte. |
168 Păzit-am poruncile şi mărturiile Tale, că toate căile mele înaintea Ta sunt, Doamne. |
169 Apropie-se rugăciunea mea înaintea Ta, Doamne, după spusa Ta dă-mi mie pricepere i2. |
170 Să intre cererea mea în faţa Ta; după spusa Ta izbăveşte-mă. |
171 Buzele mele să reverse laudă când Tu mă vei învăţa îndreptările Tale. |
172 Rosti-va limba mea spusele Tale, fiindcă toate poruncile Tale sunt drepte. |
173 Fie-mi spre mântuire mâna Ta, că eu poruncile Tale le-am ales. |
174 Tânjit-am după mântuirea Ta, Doamne, şi legea Ta îmi este cugetare. |
175 Viu va fi sufletul meu şi Te va lăuda şi judecăţile Tale îmi vor ajuta j2. |
176 Rătăcit-am ca o oaie pierdută; caută-l pe robul Tău, că poruncile Tale nu le-am uitat. |
[ VT ] Vechiul Testament
[ Ps ] Psalmii
[ Cap. 119 ] | PSALMUL 119 O cântare a treptelor a. |
1 Către Domnul am strigat în necazul meu şi El m'a auzit. |
2 Doamne, izbăveşte-mi sufletul de buze nedrepte şi de limbă vicleană! |
3 Ce ţi se va da şi ce ţi se va adăuga prin limba vicleană?: |
4 Săgeţile Celui-Tare, ascuţite în cărbunii pustiului b. |
5 Vai mie, că pribegia mea s'a prelungit, în sălaşele lui Chedar c m'am sălăşluit. |
6 Mult a pribegit sufletul meu. |
7 Cu cei ce urăsc pacea eram paşnic; când le grăiam, fără pricină se războiau cu mine. |
[ VT ] Vechiul Testament
[ Ps ] Psalmii
[ Cap. 120 ] | PSALMUL 120 O cântare a treptelor. |
1 Ridicat-am ochii mei la munţi, de unde-mi va veni mie ajutorul. |
2 Ajutorul meu vine de la Domnul, Cel ce a făcut cerul şi pământul. |
3 Nu-ţi va da piciorul spre tremur, nici va dormita Cel ce te păzeşte. |
4 Iată, nu va dormita şi nici nu va dormi Cel care-l păzeşte pe Israel. |
5 Domnul te va păzi, Domnul îţi este acoperământ de-a dreapta ta a. |
6 Ziua soarele nu te va arde, nici luna noaptea. |
7 Domnul te va păzi de tot răul, Domnul îţi va păzi sufletul. |
8 Domnul îţi va păzi intrarea şi ieşirea de acum şi până'n veac. |
[ VT ] Vechiul Testament
[ Ps ] Psalmii
[ Cap. 121 ] | PSALMUL 121 O cântare a treptelor. |
1 Veselitu-m'am spre cei ce mi-au zis: „Să mergem în casa Domnului!“ |
2 Stând erau picioarele noastre în curţile Tale, Ierusalime, |
3 Ierusalime, cel ce eşti zidit ca o cetate ce-şi ţine obştea toată deopotrivă a. |
4 Că acolo s'au suit seminţiile, seminţiile Domnului ca mărturie lui Israel, numele Domnului să-l mărturisească. |
5 Că acolo s'au aşezat scaune de judecată, scaune asupra casei lui David. |
6 Rugaţi-vă pentru cele ce sunt spre pacea Ierusalimului şi pentru propăşirea celor ce te iubesc. |
7 Pace fie în puterea ta şi propăşire în meterezele tale. |
8 De dragul fraţilor mei şi al vecinilor mei, pace de-acum grăiam pentru tine. |
9 De dragul casei Domnului Dumnezeului nostru, pe cele bune le-am căutat pentru tine. |
[ VT ] Vechiul Testament
[ Ps ] Psalmii
[ Cap. 122 ] | PSALMUL 122 O cântare a treptelor. |
1 Spre Tine mi-am ridicat ochii, spre Tine, Cel ce locuieşti în cer. |
2 Iată, aşa cum ochii robilor se uită la mâinile stăpânilor lor, aşa cum ochii slujnicei se uită la mâinile stăpânei sale, tot astfel şi ochii noştri spre Domnul Dumnezeul nostru până ce Se va milostivi de noi. |
3 Miluieşte-ne pe noi, Doamne, miluieşte-ne, că prea sătui suntem de dispreţ; |
4 peste măsură ni s'a umplut sufletul de ocara celor îndestulaţi şi de dispreţul celor mândri. |
[ VT ] Vechiul Testament
[ Ps ] Psalmii
[ Cap. 123 ] | PSALMUL 123 O cântare a treptelor. |
1 De n'ar fi fost că Domnul era întru noi – să spună acum Israel –, |
2 de n'ar fi fost că Domnul era întru noi când oamenii s'au ridicat împotriva noastră, |
3 atunci ei de vii ne-ar fi înghiţit în mânia ce împotriva noastră se pornise; |
4 apa ne-ar fi copleşit, sufletul nostru ar fi trecut prin şuvoi, |
5 aşa ar fi trecut sufletul nostru prin ape de netrecut a. |
6 Binecuvântat să fie Domnul, Cel ce nu ne-a dat pradă dinţilor lor. |
7 Sufletul nostru ca o pasăre a scăpat din laţul vânătorilor; laţul s'a rupt, iar noi ne-am izbăvit. |
8 Ajutorul nostru este în numele Domnului, Cel ce a făcut cerul şi pământul. |
[ VT ] Vechiul Testament
[ Ps ] Psalmii
[ Cap. 124 ] | PSALMUL 124 O cântare a treptelor. |
1 Cei ce se încred în Domnul sunt ca muntele Sionului a: în veac nu se va clinti cel ce locuieşte în Ierusalim. |
2 Munţi se află împrejuru-i şi Domnul este împrejurul poporului Său de acum şi până'n veac. |
3 Că Domnul nu va îngădui ca toiagul păcătoşilor să fie peste moştenirea drepţilor, ca nu cumva drepţii întru fărădelegi să-şi întindă mâinile b. |
4 Fă-le bine, Doamne, celor buni şi celor drepţi cu inima; |
5 dar pe cei ce se abat pe căi strâmbe îi va duce Domnul cu cei ce lucrează fărădelege. Pace peste Israel! |
[ VT ] Vechiul Testament
[ Ps ] Psalmii
[ Cap. 125 ] | PSALMUL 125 O cântare a treptelor. |
1 Când i-a întors Domnul din robie pe cei din Sion a, devenit-am ca nişte oameni ai alinării. |
2 Atunci ni s'a umplut gura de bucurie şi limba de veselie; atunci se zicea între neamuri: „Mari lucruri a făcut Domnul cu ei!“ |
3 Mari lucruri a făcut Domnul cu noi, iar noi eram atunci bucurându-ne. |
4 Întoarce-i, Doamne, pe cei robiţi ai noştri aşa cum se întorc pâraiele în miazăzi b. |
5 Cei ce seamănă cu lacrimi, cu bucurie vor secera. |
6 În mergerea lor mergeau şi plângeau aruncându-şi seminţele, dar în venire cu bucurie vor veni purtându-şi în seceră snopii. |
[ VT ] Vechiul Testament
[ Ps ] Psalmii
[ Cap. 126 ] | PSALMUL 126 O cântare a treptelor. |
1 De n'ar zidi Domnul casa, în zadar s'ar osteni ziditorii a; de n'ar păzi Domnul cetatea, zadarnic ar veghea-o paznicul. |
2 Zadarnic vă sculaţi de dimineaţă, voi, cei ce mâncaţi pâinea durerii; sculaţi-vă după ce v'aţi odihnit, atunci când El le-a dat iubiţilor Săi somnul. |
3 Iată, fiii sunt moştenirea Domnului, răsplata rodului pântecelui. |
4 Ca nişte săgeţi în mâna viteazului, aşa sunt fiii părinţilor aprigi. |
5 Fericit e omul care-şi va sătura dorul cu ei; nu vor fi ruşinaţi când le vor grăi duşmanilor în poartă. |
[ VT ] Vechiul Testament
[ Ps ] Psalmii
[ Cap. 127 ] | PSALMUL 127 O cântare a treptelor. |
1 Fericiţi sunt toţi cei ce se tem de Domnul, cei ce umblă în căile Sale. |
2 Tu vei mânca rodul muncii tale; fericit eşti, şi bine-ţi va fi a. |
3 Femeia ta va fi ca o vie roditoare în laturile casei tale; fiii tăi, ca nişte tinere odrasle de măslin împrejurul mesei tale. |
4 Iată, aşa se va binecuvânta omul care se teme de Domnul. |
5 Domnul te va binecuvânta din Sion şi vei vedea bunătăţile Ierusalimului în toate zilele vieţii tale; |
6 şi-i vei vedea pe fiii fiilor tăi. Pace peste Israel! |
[ VT ] Vechiul Testament
[ Ps ] Psalmii
[ Cap. 128 ] | PSALMUL 128 O cântare a treptelor. |
1 De multe ori, din tinereţile mele, s'au luptat ei cu mine – s'o spună astăzi Israel –, |
2 de-atâtea ori, din tinereţile mele, s'au luptat ei cu mine şi nu m'au biruit. |
3 Prin spatele meu au uneltit a păcătoşii, pe-acolo şi-au prelungit nelegiuirea. |
4 Domnul e drept; grumajii păcătoşilor i-a retezat. |
5 Ruşinaţi să fie şi întorşi îndărăt toţi cei ce urăsc Sionul; |
6 facă-se ca iarba pe acoperişuri, care se usucă mai'nainte de-a fi smulsă, |
7 care n'a umplut mâna celui ce seceră şi nici braţul celui ce adună snopii, |
8 asupra căreia trecătorii nu vor zice: „Binecuvântarea Domnului fie peste voi!“ sau: „Întru numele Domnului v'am binecuvântat“. |
[ VT ] Vechiul Testament
[ Ps ] Psalmii
[ Cap. 129 ] | PSALMUL 129 O cântare a treptelor. |
1 Dintru adâncuri am strigat către Tine, Doamne; Doamne, auzi glasul meu! a |
2 Fie urechile Tale cu luare-aminte la glasul rugăciunii mele. |
3 De Te vei uita la fărădelegi, Doamne, Doamne, cine va suferi? b |
4 Că la Tine este iertarea c. |
5 De dragul numelui Tău, îndelung Te-am aşteptat d, Doamne, îndelung aşteptat-a sufletul meu spre cuvântul Tău, |
6 nădăjduit-a sufletul meu spre Domnul. Din straja dimineţii până'n noapte, din straja dimineţii să nădăjduiască Israel spre Domnul. |
7 Că la Domnul este mila şi la El e multă mântuire |
8 şi El Îl va mântui pe Israel de toate fărădelegile lui. |
[ VT ] Vechiul Testament
[ Ps ] Psalmii
[ Cap. 130 ] | PSALMUL 130 O cântare a treptelor. |
1 Doamne, inima nu mi s'a semeţit, nici ochii nu mi s'au trufit, nici n'am umblat în lucruri prea mari şi nici în cele ce sunt cu mult mai presus decât mine a. |
2 Dacă n'aş fi fost cu gândul în smerenie, ci, dimpotrivă, sufletul mi l-aş fi semeţit precum e pruncul înţărcat de maică b, aşa i-ai fi răsplătit sufletului meu. |
3 Să nădăjduiască Israel în Domnul de acum şi până'n veac! |
[ VT ] Vechiul Testament
[ Ps ] Psalmii
[ Cap. 131 ] | PSALMUL 131 O cântare a treptelor. |
1 Adu-Ţi aminte, Doamne, de David şi de toată blândeţea lui a, |
2 cum I s'a jurat el Domnului şi I-a făgăduit Dumnezeului lui Iacob: |
3 Nu voi intra în sălaşul casei mele, nu mă voi sui în patul culcuşului meu, |
4 nu voi da somn ochilor mei şi nici genelor mele dormitare şi nici odihnă tâmplelor mele |
5 până nu-I voi afla un loc Domnului, un locaş Dumnezeului lui Iacob. |
6 Iată, am auzit de el b în Efrata, l-am aflat în poienile din dumbravă. |
7 Intra-vom în locaşurile Lui, ne vom închina pe locul unde-au stat picioarele Lui. |
8 Scoală-Te, Doamne, întru odihna Ta, Tu şi chivotul sfinţeniei Tale! |
9 Preoţii Tăi se vor îmbrăca întru dreptate şi sfinţii Tăi se vor bucura. |
10 De dragul lui David, robul Tău, să nu întorci faţa Unsului c Tău. |
11 Domnul i-a jurat lui David un adevăr, şi nu se va dezice d: „Din rodul coapsei tale voi pune pe tronul tău. e 1Rg 07:12 3Rg 08:25 2Par 06:16 Ps 088:3 Lc 01:32 FA 02:30 FA 13:23 FA 26:6 |
12 Dacă fiii tăi vor păzi legământul Meu şi aceste mărturii ale Mele pe care Eu am să-i învăţ, atunci şi fiii lor de-a pururi vor şedea pe tronul tău“. |
13 Fiindcă Domnul a ales Sionul, locuinţă pentru Sine Şi l-a ales: |
14 „Aceasta este odihna Mea în veacul veacului, aici voi locui, că Eu l-am ales. |
15 Binecuvântând îi voi binecuvânta strânsura, pe săracii săi îi voi sătura de pâine, |
16 pe preoţii săi îi voi îmbrăca în mântuire şi sfinţii lui cu bucurie se vor bucura. |
17 Acolo voi face să răsară fruntea lui David, acolo I-am pregătit făclie Unsului Meu f; |
18 pe duşmanii Lui îi voi îmbrăca în ruşine, dar peste El sfinţenia Mea va înflori“. |
[ VT ] Vechiul Testament
[ Ps ] Psalmii
[ Cap. 132 ] | PSALMUL 132 O cântare a treptelor; a lui David. |
1 Iată acum: ce este atât de bun sau atât de frumos decât să locuiască fraţii împreună a? |
2 Aceasta este ca mirul pe cap ce se coboară pe barbă, b pe barba lui Aaron, ce se coboară pe marginea veşmântului său; |
3 e ca roua Ermonului ce se coboară pe Munţii Sionului; că acolo a poruncit Domnul binecuvântarea şi viaţă până'n veac. |
[ VT ] Vechiul Testament
[ Ps ] Psalmii
[ Cap. 133 ] | PSALMUL 133 O cântare a treptelor. |
1 Iată, acum, binecuvântaţi pe Domnul, voi, toate slugile Domnului, voi, cei ce staţi în casa Domnului, în curţile casei Dumnezeului nostru. |
2 Noaptea ridicaţi-vă mâinile spre cele sfinte şi binecuvântaţi pe Domnul. |
3 Domnul din Sion să te binecuvinteze, El, Cel ce a făcut cerul şi pământul. |