CÂRTIRE
(vezi NESUPUNERE, ÎMPOTRIVIRE)
Este oprită fiind păcat împotriva aproapelui: 1 Co 10, 10; Flp 2, 11.
A cârti este:
nebunie: Is 45, 9; Pr 19, 3.
a ispiti pe Domnul: Iş 17, 2.
a mânia pe Dumnezeu: Nm 11, 1; 14, 2, 11; Dt 9, 78; Ps 77, 40-43.
De aceea este pedepsită de către Dumnezeu: Nm 11, 1; 14, 27-29; 16, 41; 16, 46-50; 1 Co 10, 10.
CEARTĂ
Este păcat: 1 Co 3, 3; 1 Tim 6, 3.
Domnul este Cel îndreptăţit să certe:
Domnul ceartă pe cei care nu îi păzesc poruncile: Dt 8, 5; Iov 36, 12; Ps 93, 10.
Domnul îi ceartă pe credincioşi, dar cu dreaptă măsură: Ir 10, 24.
Dumnezeu îl ceartă pe diavol: Za 3, 2; Iuda 9.
Domnul îl ceartă pe cel pe care-l iubeşte: Pr 3, 12; Evr 12, 6.
Cearta:
Aduce sărăcie: Pr 17, 14.
Este ca o moarte: Pr 25, 10.
Sfaturi cu privire la certare:
Fugi de ceartă şi vei păcătui mai puţin: Sir 28, 8.
O ceartă ascuţită face să curgă sânge: Sir 28, 11.
Cel care greşeşte trebuie certat: Lc 17, 3.
CEAS
Cu înţeles temporal:
Are în unele locuri semnificaţia: „din acel moment“, „pe loc“: Mt 8, 13; 9, 22; 15, 28; 17, 18.
Iar de la ceasul al şaselea, întuneric mare s'a făcut peste tot pământul, până la ceasul al nouălea: Mt 27, 45; Mc 15, 33.
În ceasul al nouălea a strigat Iisus cu glas mare, zicând: Eli, Eli, lama sabahtani? Mt 27, 46; Mc 15, 34.
Şi era ceasul al treilea când L-au răstignit: Mc 15, 25.
Cu sens figurativ eshatologic:
Ceasul trecerii cerului şi a pământului nu este ştiut de nimeni, în afară de Tatăl: Mt 24, 36; Mc 13, 32.
Ceasul în care Fiul Omului va veni: Mt 25, 13; Lc 12, 40; In 2, 4; 7, 30; 8, 20.
CER
(vezi: RAI)
CERCETARE
(vezi: CONŞTIINŢĂ, POCĂINŢĂ)
Cercetarea de sine:
este obligatorie: Ps 4, 4; Plg 3, 40; Sof 2, 1; Ag 1, 5; 1, 7; Mt 7, 3-5; Lc 6, 41-42; 2 Co 13, 5.
este necesară înaintea împărtăşirii: 1 Co 11, 28; 11, 31.
trebuie făcută cu frică: Ps 4, 4.
CEZAR
Împăratul roman:
August: Lc 2, 1.
Tiberiu: Lc 3, 1; 20, 22.
Claudiu: FA 11, 28.
Nero: Flp 4, 22.
I se cuvenea o dajdie: Mt 22; Mc 12; Lc 20.
Pavel face apel la judecata cezarului: FA 25, 11.
CHEMARE
Chemarea a fost adresată de Dumnezeu:
- lui Iisus ca Mesia: Is 42, 1; 49, 3; Mt 12, 18; 1 Ptr 2, 6.
- Îngerilor celor buni: 1 Tim 5, 21.
- lui Israel: Dt 7, 6; 10, 15; 14, 2; Ps 104, 6; 134, 4; Is 41, 8-9; 48, 10-12.
- proorocilor: Ps 88, 3-5; 104, 25; Ir 1, 5.
- apostolilor: Mc 3, 13; Lc 6, 12-13; In 15, 16; FA 9, 15; 26, 16.
- Bisericilor: 1 Ptr 5, 13.
Chemarea credincioşilor:
este lucrul lui Dumnezeu: Ef 1, 3-4; 1 Tes 1, 4.
s'a făcut prin Iisus Hristos: Mc 3, 13; In 13, 18; 15, 16.
este după har: Rm 11, 5; Ga 1, 15; 2 Tim 1, 9.
este spre mântuire: 1 Tes 5, 9; 2 Tes 2, 13.
este cauza luminării: Col 3, 12-17.
Respingerea ei duce la:
orbire spirituală: FA 28, 24; 28, 27; Rm 1, 21.
depărtarea de Dumnezeu: Pr 1, 24-30; Ir 6, 19; 6, 30; Os 9, 17; Za 7, 13.
depărtarea de har: Iz 3, 26; 12, 2-3; Mt 10, 14; Mc 6, 11; Lc 9, 5; Ap 2, 5.
Nu însemnează mântuire automată:
Mulţi chemaţi, puţini aleşi: Mt 20, 16; 22, 14.
CLEVETIRE
Păcatul clevetirii este interzis prin porunci: Iş 20, 16; 22, 28; 23, 1; Lv 19, 16; Ps 33, 12; Ecc 10, 20; Tit 3, 2; Iac 1, 26; 4, 11.
Este urât înaintea Domnului: Pr 6, 16; 6, 19.
El vine din:
ură: Ps 40, 7; 108, 2-3.
mândrie: Ps 118, 21-23; 1 Tim 6, 4.
inimă rea: Mt 12, 34-35; 15, 19; Lc 6, 45.
Şi duce la:
ucidere: Iz 22, 9.
despărţirea de prieteni: Pr 16, 28; 17, 9.
CONŞTIINŢĂ
Cea bună Îl are pe Dumnezeu ca şi călăuzitor: FA 23, 1.
Cum trebuie să fie conştiinţa:
Trebuie să fie neîntinată: FA 24, 16; Evr 10, 22; 1 Ptr 3, 16.
A celor păcătoşi se întinează: 1 Co 8, 7; Tit 1, 15.
Conştiinţa este judecătorul nostru:
Libertatea fiecăruia trebuie judecată de propria conştiinţă: 1 Co 10, 29.
Trebuie să-I slujim lui Dumnezeu în conştiinţă curată: 2 Tim 1, 3.
COPII
(vezi: FII)
Sunt un dar al lui Dumnezeu: Fc 20, 17-18; 25, 21; 29, 33; 30, 6; 30, 17; 1 Rg 1, 27.
Sunt născuţi în dureri, după căderea în păcat: Fc 3, 16.
Sunt etalon pentru intrarea în împărăţia cerurilor:
„Adevăr vă spun: De nu vă veţi reveni şi nu veţi fi precum copiii, nu veţi intra în împărăţia cerurilor“ Mt 18, 3.
Au fost iubiţi şi binecuvântaţi de Mântuitorul: Mt 19, 13-15; Mc 10, 13-16; Lc 18, 15-16.
Copiii şi cinstirea părinţilor:
Trebuie să-şi cinstească părinţii: Iş 20, 12; Lv 19, 3; Dt 5, 16; Mt 15, 4; 19, 19; Mc 7, 10; 10, 19; Lc 18, 20; Ef 6, 2; Evr 12, 9.
CREATOR
Dumnezeu este Creatorul universului: Fc 1, 1; Ne 9, 6; Iov 26, 7; Ps 101, 25; FA 14, 15; Evr 11, 3.
Dumnezeu este Creatorul omului: Fc 1, 26; 2, 7; 5, 2; Dt 4, 32; Iov 33, 4; Ps 8, 3; 99, 3; Is 51, 13; Mal 2, 10; FA 17, 28.
Duhul Sfânt este creator: Fc 1, 2; Iov 26, 13; 33, 4; Ps 103, 30.
Dumnezeu a creat totul prin Fiul Său: Ef 3, 9; Evr 1, 2.
CREAŢIE
Toate sunt creaţia lui Dumnezeu:
Lumea este creaţia lui Dumnezeu: FA 17, 24; Evr 1, 2.
El este Creatorul:
- cerurilor şi al pământului: Fc 1, 1; Ps 101, 26; 120, 2; 123, 8; Pr 3, 19; Is 42, 5; 45, 12; 45, 18; Ir 32, 17; Za 12, 1; Evr 1, 10; Ap 14, 7.
- omului, pe care l-a creat după chipul Său: Fc 1, 26; 2, 7; 5, 1; 9, 6; 1 Co 11, 7.
- luminii şi a întunericului: Fc 1, 3-5; Is 45, 7; Am 4, 13.
- luminătorilor mici şi mari: Fc 1, 14-19; Ps 8, 3; 135, 7-9; Ir 31, 35.
- plantelor şi a animalelor: Fc 1, 21-25; 2, 5; Ir 27, 5; Iov 12, 7-9.
Actul creării s'a săvârşit în şase zile:
A fost făcută în şase zile: Fc 1, 31; 2, 2; Iş 20, 11; 31, 17.
Participaţia Fiului la actul creării:
Totul s'a creat prin Cuvântul lui Dumnezeu: Fc 1, 3; 1, 6; 1, 9; 1, 11; Ps 32, 6; 147, 4; In 1, 1-3; Evr 11, 3; 2 Ptr 3, 5.
Creaţia - cale de realizare a revelării:
Toată creaţia vesteşte măreţia Lui: Ps 8, 1; 8, 9; 18, 1; 144, 5; Is 6, 3.
CREDINCIOŞIE
Este o atribuţie a credincioşilor în general şi a creştinilor în particular: FA 16, 1; Ef 1, 1; Col 1, 2; 4, 9; 1 Tim 6, 2; 1 Ptr 5, 12; Ap 17, 14.
Este roadă a Duhului: Ga 5, 22.
Trebuie manifestată faţă de Evanghelie: 2 Tim 1.
Credincioşia urmăreşte realizarea:
slujirii lui Dumnezeu: Mt 24, 25; Lc 12, 42; 1 Co 4, 1-2; 1 Tim 1, 12.
predicării cuvântului lui Dumnezeu: Ir 23, 28; FA 20, 20; 20, 27; 1 Co 7, 25; 2 Co 2, 17; 4, 2; Ef 6, 21; Col 1, 7.
ajutorării fraţilor creştini: 3 In 5; Iuda 5.
CRUCE
Crucea - ca instrument de tortură şi schimbarea sensului existenţei sale:
Pilat a scris vina Sa pe o tăbliţă şi a pus-o pe cruce. Şi era scris: Iisus Nazarineanul, împăratul Iudeilor: In 19, 19.
Crucea lui Hristos a fost purtată de un om numit Simon Cireneul: Mt 27, 32; Mc 15, 21; Lc 23, 26.
Căci cuvântul crucii nebunie este pentru cei ce pier; dar pentru noi, cei ce ne mântuim, este puterea lui Dumnezeu: 1 Co 1, 18.
Prin cruce, omorând în ea ura, să-i împace cu Dumnezeu pe amândoi, uniţi într'un singur trup: Ef 2, 16.
S'a smerit pe Sine făcându-Se ascultător până la moarte - şi încă moarte de cruce! Flp 2, 8.
Prin cruce biruit-a El Începătoriile şi Stăpâniile, dezbrăcându-le şi dându-le'n privelişte: Col 2, 14-15.
Crucea - ca asumare a suferinţei:
Cel ce'n locul bucuriei care-I stătea'nainte a îndurat crucea: Evr 12, 2.
Cel ce nu-şi ia crucea sa şi nu-Mi urmează Mie, nu este vrednic de Mine: Mt 8, 38; Mc 8, 34; Lc 14, 27.
„Dacă vrea cineva să vină după Mine, să se lepede de sine, să-şi ia crucea şi să-Mi urmeze Mie“: Mt 16, 24; Lc 9, 23.
Prevestirea ei în V. T.:
Semnul pus pe frunte de slujitorii Domnului: Iz 9. Toate locurile care vorbesc despre cel spânzurat pe lemn. Vezi: IISUS.
CUNOŞTINŢĂ
(vezi: ÎNVĂŢĂTURĂ)
Cunoaştere a binelui şi a răului: Fc 2, 9; 2, 17; 3, 22.
Pământul va fi plin de ea în vremile mesianice: Is 11, 9.
Valorează mai mult decât aurul: Pr 8, 10.
Necredincioşii o urăsc: Pr 1, 22; 1, 29.
Despre cunoştinţa de Dumnezeu:
A cunoaşte pe Dumnezeu înseamnă:
a fi cunoscut de El: 1 Co 8, 3; Ga 4, 9.
a cunoaşte pe Hristos: In 8, 19; 14, 7; 14, 9; 16, 3.
a-I păzi poruncile: 1 In 2, 3.
a iubi pe aproapele: 1 In 4, 7-8.
Cunoştinţa aduce viaţa veşnică:
In 17, 3; 1 In 5, 20; 2 Ptr 1, 3-4.
Necredincioşii nu Îl cunosc pe Dumnezeu: In 17, 25; 1 Co 1, 21; 1 In 3, 1.
CURĂŢIREA DE PĂCATE
(vezi şi: PATIMA, RĂSCUMPĂRARE, MÂNTUIRE)
A fost hotărâtă de Dumnezeu: Rm 3, 24; 2 Co 5, 21; Ef 5, 2; Evr 9, 26; 1 Ptr 2, 24; 1 In 2, 2; 4, 10.
În V. T. era preînchipuită prin jertfe (vezi: JERTFA): Iş 24, 8; 30, 10; Lv 16, 15-17.
Va veni prin Hristos, fapt prezis şi de profeţi: Ps 64, 3; Pr 16, 6; Is 6, 7; 27, 9; 53, 4-12; Dn 9, 24-27; Za 9, 9-11; In 1, 29; 11, 50-51; 1 Ptr 1, 11.
Este cerută de Mântuitorul tuturor oamenilor: Mt 20, 17-19; 20, 28; 26, 28; Mc 10, 45; Lc 18, 31-33; In 6, 51; 10, 15.
DAR
Orice dar vine de la Dumnezeu:
El Însuşi, Hristos, Mântuitorul, este prezentat ca dar: Is 42, 6; 55, 4; In 3, 16; 4, 10; 6, 32-33.
Duhul Sfânt, Mângâietorul, asemeni Fiului este prezentat ca dar făcut oamenilor: (vezi: Duhul Sfânt)
Acesta poate consta în:
- mâncare şi băutură: Mt 6, 25; 6, 33.
- înţelepciune: 2 Par 1, 12.
- pace: Lv 26, 6; 1 Par 22, 9.
- bucurie: Ps 4, 7.
- putere: Ps 28, 11.
- cunoaştere şi înţelepciune: Ecc 2, 26; Dn 2, 21-23.
- viaţă veşnică: Is 42, 5; Iz 11, 19; In 3, 16.
- har: Iac 4, 6.
DĂRNICIE
(vezi şi: MILOSTIVIRE)
Este o îndatorire cerută fiecăruia: Dt 15, 10-14; Ecc 11, 1-2; Mt 5, 42; 6, 1-4; 10, 8; Lc 12, 13; 18, 22; 1 Tim 6, 17-19.
Este plăcută lui Dumnezeu: 2 Co 9, 7; Evr 13, 16.
Trebuie arătată:
- faţă de cei săraci: Iş 23, 11; Lv 19, 10; 23, 22; 25, 35; Dt 15, 7-11; Is 58, 7; Lc 3, 11.
- faţă de văduve, orfani şi străini: Dt 14, 29; 16, 11; 16, 14; 24, 19-21.
Roadele dărniciei:
Cel ce dăruieşte va fi binecuvântat de Domnul: Fc 15, 10; Ps 112, 9; 2 Co 9, 9; Pr 19, 17; 22, 9; Is 58, 7-10; Lc 6, 35; 14, 14.
DEFĂIMARE
Defăimarea lui Dumnezeu de către necredincioşi prin cuvinte şi fapte: 1 Rg 3, 13; 3 Rg 21, 10; 2 Par 32, 17; Is 52, 5.
Este pedepsită cu moartea: 3 Rg 21, 13; Dn 3, 29.
Se realizează şi prin idolatrie: Ne 9, 18.
Dumnezeu, a fost defăimat de Israel şi Iuda: Ir 5, 11; Ps 73, 11.
Defăimarea iese din inimă: Mt 15, 19; Mc 7, 21-23.
Ea spurcă pe om: Mt 15, 19-20; Mc 7, 21-23.
Slujitorii adevărului au fost defăimaţi:
Hristos a fost defăimat: Mt 28, 39; Mc 8, 31; 15, 29; Lc 9, 22; 22, 65; 23, 39; FA 18, 6.
Apostolii au fost defăimaţi: FA 13, 45; Rm 3, 8; 1 Co 4, 13; Evr 10, 33; 3 In 10; Iuda 10.
DEPĂRTARE
Depărtarea de Dumnezeu vine prin:
- părăsirea Legii Lui: 3 Rg 18, 18; Ezr 9, 10; Pr 28, 4; Ir 9, 13; Mc 7, 8.
- depărtarea cu inima de Dumnezeu: 3 Rg 11, 9; Ps 94, 11; Is 29, 13; Evr 3, 12.
- închinarea la idoli: Dt 32, 15-18; Jd 10, 13; 1 Rg 8, 8; 3 Rg 11, 33; Ir 2, 27; 19, 4; Iz 14, 5; Os 4, 12.
DESĂVÂRŞIRE
Desăvârşirea - prezentată în V. T.:
Cel ce merge în căile Domnului este desăvârşit: Fc 17, 1.
Cel ce e desăvârşit în faţa Domnului e răsplătit: Dt 18, 13-14.
Să fie inimile noastre desăvârşite spre Domnul, Dumnezeul nostru: 3 Rg 8, 61.
Noe s'a aflat desăvârşit şi drept: Sir 44, 17.
Porunca desăvârşirii revelată în N. T. şi plinită de Hristos:
Drept aceea, fiţi voi desăvârşiţi, precum Tatăl vostru Cel ceresc desăvârşit este! Mt 5, 48.
Ea este cerută tuturor creştinilor: 2 Co 13, 11.
Iubirea este legătura desăvârşirii: Col 3, 14.
Prin aducerea unei singure jertfe, El pentru totdeauna ia desăvârşit pe cei ce se sfinţesc: Evr 10, 14.
DESFRÂNARE
Păcatul desfrânării este oprit prin porunca lui Dumnezeu: Iş 20, 14; Dt 5, 18; Pr 5; 7; Tob 4, 12; Mt 5, 27; Mc 10, 19; Lc 18, 20; Rm 13, 13.
Pedepsirea lui: Fc 38, 24; Nm 25.
Exemple de desfrânate:
Rahab: Ios 2, 1; 6, 17; 6, 23; 6, 25.
Ţerua: 3 Rg 12, 24.
Idolatria este considerată desfrânare: Jd 2, 17; 8, 33; 1 Par 5, 25; Is 57, 9; Ir 3, 9; Ps 105, 39.
Sionul, comparat cu o desfrânată: Is 1, 21.
Păcatul acesta aduce multă ruşine: Is 47, 10; Sir 41, 17.
Desfrânatul e lipsit de minte: Pr 6, 32.
Prinoasele din simbria desfrânatei nu sunt curate: Pr 19, 13.
DEŞERTĂCIUNE
Omul, încrederea exagerată în sine şi bogăţia sunt deşertăciuni:
Deşertăciunea deşertăciunilor, toate sunt deşertăciune: Ecc 1, 2; 1, 14.
Tot ce e omenesc e deşertăciune: Ecc 2.
Deşertăciunea e iubită de fiii oamenilor: Ps 4, 2.
Deşertăciune este nădăjduirea în mântuirea ce vine de la om: Ps 59, 11.
Omul cu deşertăciunea se aseamănă: Ps 143, 4.
Cei ce umblă după deşertăciuni sunt lipsiţi de minte: Pr 12, 11.
Bogăţiile sunt deşertăciune: Ecc 5.
DEZBINARE
E lucrarea lui Satana: Mt 12, 26; Lc 11, 18.
De aceea dezbinările în Biserică sau învăţăturile mincinoase:
- sunt oprite şi osândite: 1 Co 1, 10-13; 11, 17-18; 12, 25; 1 Ptr 3, 8.
- sunt urmarea şi semnul lucrării trupeşti: 1 Co 3, 3; 1 In 4, 1.
- trebuie evitate: Rm 16, 17; 1 Tim 6, 5.
DEZNĂDĂJDUIRE
Fiii lui Israel au deznădăjduit: Iş 6, 9.
Dumnezeu e mântuitorul celor deznădăjduiţi: Idt 9, 11.
Fericiţi aceia care nu cad pradă ei!: Sir 14, 2.
Creştinii, care trăiesc în Domnul, nu au parte de ea: 2 Co 4, 8.
DIACON
Alegerea şi hirotonia celor şapte diaconi: FA 6.
Febe, sora noastră, este diaconiţă a Bisericii din Chenhreea: Rm 16, 1.
Cei din Filipi erau slujiţi şi de diaconi: Flp 1, 1.
Însuşirile diaconilor sunt prezentate de Apostolul Pavel ucenicului său: 1 Tim 3.
DIAVOL
Numiri ale lui:
Abaddon: Ap 9, 11.
Potrivnicul: 1 Ptr 5, 8.
Şarpele cel de demult: Ap 12, 9; 20, 2.
Îngerul adâncului: Ap 9, 11.
Apollion: Ap 9, 11.
Beelzebul: Mt 12, 24; Mc 3, 22; Lc 11, 15.
Fiara: Ap 11, 7; 19, 19.
Diavol: Mt 4, 1; 25, 41; Lc 4, 2; In 8, 44; ş. a.
Satana: Ap 12, 9; 20.
Duh mincinos: 3 Rg 22, 22.
Stăpânitorul lumii acesteia: In 12, 31; 14, 30; 16, 11.
El este:
mândru: Mt 4, 9; Lc 4, 6-7.
viclean: Fc 3, 1; 2 Co 11, 14; Ef 6, 11.
rău: Lc 8, 12; Ef 6, 16.
înşelător: 2 Co 11, 14; Ef 6, 11.
capul îngerilor decăzuţi: Ap 12, 7-9.
ispititorul Evei: Fc 3, 1-6.
mincinos: Fc 3, 4-5; In 8, 44.
Lucrarea sa a fost îndreptată împotriva:
A ispitit pe Hristos: Mt 4, 1-11; 16, 22; Mc 1, 13; 8, 33; Lc 4, 2-13.
Vrea să strice Scripturile: Mt 4, 6; Lc 4, 10-11.
Este potrivnic lui Dumnezeu: Za 3, 1; Mc 3, 11; 1 Tes 2, 18; Iuda 9; Ap 12, 7.
În această lucrare este chip perfect al amăgitorului:
Poate lua chip de înger luminos: 2 Co 11, 14.
Pedeapsa lui este:
Va fi aruncat în foc în ziua de apoi: Mt 25, 41; Ap 20, 1.
DISPREŢ
Este păcat să dispreţuieşti: Sir 8, 6.
A dispreţui jertfa care se aducea Domnului este păcat: 1 Rg 2, 17.
Idolii, lucruri deşarte, singure vrednice de dispreţ: Ir 51, 18; Iz 7, 19.
Dispreţul este adus de trufie: Pr 11, 2.
Omul drept pricepe inimile necredincioşilor şi-i dispreţuieşte pe cei necredincioşi pentru răutatea lor: Pr 21, 12.
Dumnezeu şi dispreţul oamenilor:
Dumnezeu dispreţuieşte pe cel care face răul: Ps 4, 14.
Iisus a răbdat crucea în dispreţul ruşinii: Evr 12, 2.
Cei ce dispreţuiesc Domnia Cerească vor fi pedepsiţi: 2 Ptr 2, 10.
DRAGOSTE
(vezi: IUBIRE)
DREPTATE
Este o îndatorire obligatorie pentru toţii oamenii:
Dt 16, 18-20; Is 1, 17; 56, 1; Ir 22, 3; Mt 7, 12; Lc 3, 13-14; 6, 31; In 7, 24.
E cerută de Dumnezeu: Mi 6, 8.
Roadele dreptăţii:
Cei care o fac se vor binecuvânta: Ps 14, 1-2; Is 33, 15-16; Ir 7, 5-7; Iz 18, 5-9.
Cei care suferă pentru ea sunt binecuvântaţi: Mt 5, 10.
Este un atribut fundamental al lui Dumnezeu: Iş 34, 6-7; Nm 14, 18; Dt 32, 4; Ps 7, 9; 10, 7; 88, 14; 96, 2; Is 45, 21; Sof 3, 5.
Trebuie săvârşită faţă de:
- săraci, orfani şi văduve: Ps 81, 3.
- E iubită de Domnul: Ps 10, 7; Pr 11, 1; 21, 3.
Este temelia tronului lui Dumnezeu: Ps 88, 14; 96, 2.
DUHUL SFÂNT
A treia Persoană a Sfintei Treimi
Numirile Duhului Sfânt:
Duh: Is 48, 16; Mt 4, 1; In 1, 32; FA 8, 29; 1 Co 2, 10; 1 In 3, 24; Ap 14, 13.
Sfântul Duh: Ps 50, 12; Mt 12, 32; Mc 1, 8; Lc 3, 22; In 14, 26; FA 1, 5; Rm 15, 16.
Duh al Domnului: Is 61, 1; FA 5, 9; 2 Co 3, 17.
Duh al lui Dumnezeu: Fc 1, 2; Iov 33, 4; Mt 3, 16; Rm 8, 9.
Duh al Tatălui: Mt 10, 20.
Duh al Celui Veşnic: 2 Rg 23, 2; Iz 11, 5.
Duh al Fiului: Ga 4, 6.
Duh al lui Iisus: FA 16, 7.
Duh al lui Hristos: Rm 8, 9.
Duh al vieţii: Rm 8, 2.
Mângâietorul: In 14, 16; 14, 26.
Duh al harului: Za 12, 10.
Duh al adevărului: In 14, 17; 15, 26.
Deofiinţimea Sa cu Tatăl şi cu Fiul:
Duhul Sfânt este deopotrivă cu Dumnezeu şi una cu El: Is 48, 16; Mt 12, 28; Lc 11, 20; Rm 8, 11.
Lucrările Sf. Duh:
- vădeşte păcatul: Fc 6, 3; In 16, 8-11.
- mângâie: In 14, 16; 14, 17; 14, 26; 15, 26; 16, 7-14; FA 9, 31.
- călăuzeşte: In 16, 13; FA 13, 2-4; 15, 8; 15, 28; 16, 6-7; Rm 8, 4; 8, 14; Ga 5, 16; 5, 18; 5, 25.
- vine în ajutor slăbiciunilor noastre: Rm 8, 26.
- ne naşte din nou: In 3, 5-6; 2 Co 3, 3; 3, 18; Tit 3, 5-6.
- sfinţeşte: Rm 15, 16; 1 Co 6, 11; 2 Tes 2, 13; 1 Ptr 1, 2.
- locuieşte în credincioşi: Rm 8, 11.
- cheamă la mântuire Ap 22, 17.
- împărtăşeşte: 2 Co 13, 14; Flp 2, 1.
- eliberează: 2 Co 3, 17.
- scoate demoni: Mt 12, 28.
- mărturiseşte despre Hristos: In 14, 26; 15, 26; 16, 14; FA 5, 32; 1 Co 12, 3; 1 In 4, 2.
- L-a uns şi călăuzit pe Iisus Hristos: Is 61, 1; Mt 3, 16; 4, 1; Mc 1, 10; Lc 3, 22; 4, 18; In 1, 32-33; FA 10, 38; Evr 9, 14.
a grăit prin:
- prooroci: 2 Ptr 1, 21.
- Azaria: 2 Par 15, 1.
- Zaharia: 2 Par 24, 20.
- Zaharia: Lc 1, 67.
- Elisabeta: Lc 1, 41.
- Simeon: Lc 2, 25-26.
- Ioan Botezătorul: Lc 1, 15.
- ucenici: FA 6, 3; 7, 55; 8, 29; 9, 17; 10, 45.
Dumnezeu Tatăl este dăruitorul Sfântului Duh:
Tatăl Cel din ceruri va da Duh Sfânt celor care-L cer de la El! Lc 11, 13.
Este dat tuturor: 1 Co 12, 7.
Vine prin punerea mâinilor: FA 8, 17-19; 19, 6.
Prin El avem calea spre Tatăl: Ef 2, 18.
Botezul creştin se săvârşeşte în numele Lui, împreună cu al Tatălui şi al Fiului: Mt 28, 9.
Evanghelia este propovăduită prin puterea Duhului Sfânt: 1 Co 2, 4; 2, 10; 1 Tes 1, 5; 1 Ptr 1, 12.
Creştinii care au primit Duhul Sfânt:
templu al Duhului Sfânt: 1 Co 3, 16; 6, 19.
plini de El: FA 2, 4; 2, 33; 4, 8; 4, 31; 6, 5; 8, 17; 11, 24; 13, 9; 13, 52; Ef 5, 18; 2 Tim 1, 14.
au dreptate şi pace şi bucurie întru Duhul Sfânt: Rm 14, 17; 15, 13; 1 Tes 1, 6.
întru Duhul Sfânt, formează un singur trup: 1 Co 12, 13.
Păcatul împotriva Duhului Sfânt:
FA 8, 18-22; 1 In 5, 16.
prin întărâtare: Is 63, 10-11; 63, 14; Ef 4, 30.
prin ispitire: FA 5, 9.
prin împotrivire: FA 7, 51.
prin blasfemiere: Mt 12, 31-32; Mc 3, 29; Lc 12, 10.
prin minciună: FA 5, 3.
DUMNEZEU
Numirile lui Dumnezeu:
Domnul Dumnezeu: Iş 6, 7; 16, 12; 20, 5; Lv 19, 3; Dt 6, 4; 10, 17; 31, 6; Ios 23, 8; Jd 6, 10; Is 6, 1; Iz 13, 9; 20, 5; 23, 49; 24, 24; 24, 31; Mi 1, 2; Mc 12, 29-30; Lc 1, 16; 10, 27; Ap 22, 5.
Domnul: Iş 3, 15; 6, 3; 17, 15; 20, 2; 34, 5-6; Lv 11, 44; 20, 8; Dt 4, 35; 4, 39; 5, 6; 7, 9; 10, 17; Ios 22, 22; 22, 31; 24, 19; 1 Rg 2, 3; 2 Rg 22, 32; 3 Rg 8, 60; 18, 39; 4 Rg 19, 19-20; Ps 17, 31; 49, 1; 67, 4; 82, 17; 99, 2; 117, 27; Is 40, 28; 42, 8; 43, 15; 44, 6; 45, 5; Ir 3, 22; 9, 24; 10, 10; 32, 27; Iz 20, 5; Os 12, 6; 13, 4.
Tatăl (Părintele) nostru: Is 63, 16; 64, 7; Ir 3, 19; Lc 11, 2; Mt 6, 1; 6, 4; 6, 6; 6, 9; 10, 29; In 20, 17; Rm 1, 7; 8, 15-16; 2 Co 6, 18.
Cel-Vechi-de-Zile: Dn 7, 9; 7, 13.
Dumnezeu Mântuitorul: Ps 24, 5; 50, 13; 87, 1.
Părintele îndurărilor şi Dumnezeul a toată mângâierea: 2 Co 1, 3.
Dumnezeu-Cel-Viu: Dt 5, 26; Ios 3, 10; 1 Rg 17, 26; Ps 41, 2; 83, 2; Ir 10, 10; 23, 36; Dn 6, 27; Mt 16, 16; FA 14, 15; 2 Co 3, 3; 6, 16; 1 Tes 1, 9; 1 Tim 4, 10; 6, 17; Evr 3, 12; 9, 14; 10, 31; 12, 22.
Dumnezeul iubirii şi al păcii: 2 Co 13, 11.
Dumnezeul păcii: Rm 15, 33; 16, 20; Flp 4, 9; 1 Tes 5, 23; Evr 13, 20.
Dumnezeul şi Tatăl Domnului nostru Iisus Hristos: 2 Co 1, 3; Ef 1, 3; 1 Ptr 1, 3.
Dumnezeu este Creator:
- al universului: Fc 1, 1; Ne 9, 6; Iov 26, 7; Ps 101, 25; FA 14, 15; Evr 11, 3.
- al omului: Fc 1, 26; 2, 7; 5, 2; Dt 4, 32; Iov 33, 4; Ps 8, 3; 99, 3; Is 51, 13; Mal 2, 10; FA 17, 28.
Veşnicia lui Dumnezeu: Fc 21, 33; Iş 3, 15; 15, 18; Dt 32, 40; 33, 27; 1 Par 16, 36; 29, 10; Ne 9, 5; Iov 36, 26; Ps 9, 7; 40, 13; 89, 1-2; 89, 4; Is 40, 28; 44, 6; 57, 15; Ir 10, 10; Plg 5, 19; Dn 4, 3; 4, 34; Rm 1, 20; 16, 26; 2 Ptr 3, 8; Ef 3, 21.
Locuieşte cu cei drepţi: Iş 25, 8; 29, 45; Lv 26, 11-12; 3 Rg 6, 13; Iz 37, 26-27; 2 Co 6, 16; Ap 21, 3.
S'a arătat:
- lui Adam: Fc 3, 8-21.
- lui Avraam: Fc 17, 1; 18, 2-33.
- lui Iacob, la Peniel: Fc 32, 20.
- la Betel: Fc 35, 7; 35, 9.
- lui Moise, în rugul de foc: Iş 3, 2; Dt 33, 16; Mc 12, 26; Lc 20, 37; FA 7, 30.
- pe Sinai: Iş 19, 16-24; 24, 10; 33, 18-23.
- lui Moise şi Iosua: Dt 31, 14-15.
- principilor Israelului, pe Sinai: Iş 24, 9-11.
- lui Ghedeon: Jd 6, 11-24.
- lui Solomon: 3 Rg 3, 5; 9, 2; 11, 9; 2 Par 1, 7-12; 7, 12-22.
- lui Isaia: Is 6, 1-5.
- lui Iezechiel: Iz 1, 26-28.
Bunătatea lui Dumnezeu: Iş 33, 19; Dt 30, 9; Ps 24, 8-10; 30, 19; 32, 5; 35, 7; 85, 5; 99, 5; Mt 5, 45; FA 14, 17; Iac 1, 17.
Dumnezeu este Atotputernic: Fc 17, 1; 18, 14; Iov 42, 2; FA 26, 8; Ap 19, 6; 21, 22.
Înţelepciunea lui Dumnezeu: Ezr 7, 25; Iov 9, 4; 12, 13; Is 31; Dn 2, 20-22; 2, 28; Rm 11, 33; 16, 27; 1 Co 1, 24-25.
Iubirea lui Dumnezeu: Dt 4, 37; 7, 7; 8, 13; 10, 15; 10, 18; 23, 5; 33, 3; 33, 12; 2 Rg 12, 24; Ps 41, 8; 46, 4; 68, 16; Os 11, 1; Mal 1, 2; 2 Co 13, 11; 13, 14; 1 In 3, 1; 4, 12; 4, 16; 4, 19; Idt 21.
Mila lui Dumnezeu: Iş 20, 2; 20, 6; 33, 19; Dt 4, 31; 5, 10; 7, 9; 3 Rg 8, 23; 2 Par 30, 9; Ezr 9, 9; Ps 17, 50; 24, 6; 24, 8; 30, 7; Is 60, 10; Ir 9, 24; 31, 20; 32, 18; Dn 9, 4; Os 2, 23; Za 10, 6; Lc 6, 36; FA 17, 30; Rm 9, 15; 11, 32; 15, 9; 2 Co 1, 3; Evr 4, 16; 1 Ptr 1, 3; 2 Ptr 3, 9.
DUŞMAN
Suntem obligaţi a-i arăta bunătate: Iş 23, 4-5; Pr 25, 21-22; Mt 5, 43-48; Lc 6, 27-36; Rm 12, 14; 12, 20.
Bucuria la căderea lui este interzisă: Pr 24, 17-18.
Această poruncă nu a fost împlinită de către Iov: Iov 31, 29-30.
Cel mai mare duşman al făpturii este Diavolul: Mt 13, 25; 13, 28; 13, 39.
DUŞMĂNIE
(vezi: URĂ)
Manifestarea ei faţă de aproapele este oprită prin porunca lui Dumnezeu: Lv 19, 17; Mt 5, 43-44; Lc 6, 27; Rm 12, 14; Ga 5, 20-21; Col 3, 8; 1 In 2, 9; 2, 11.
Roadele ei:
Duce la ucidere: Fc 27, 41; Nm 35, 20; Dt 19, 11.
Otrăveşte viaţa: Pr 15, 17.
Aduce ceartă: Pr 10, 12.
Felurile ei:
E ascunsă, de cele mai multe ori: Pr 10, 18; 26, 24; 27, 6; Mt 26, 48-49.
Pusă de Dumnezeu între şarpe şi femeie: Fc 3, 15.
A Idumeei faţă de Dumnezeu: Iz 35.
Nimeni nu poate sluji la doi domni, căci sau pe unul îl va urî şi pe celălalt îl va iubi, sau de unul se va alipi şi pe celălalt îl va dispreţui; nu puteţi să slujiţi lui Dumnezeu şi lui Mamona: Mt 6, 24; Lc 16, 13; Iac 4, 4.
Cel ce Mă urăşte pe Mine Îl urăşte pe Tatăl Meu. De n'aş fi făcut între ei lucruri pe care nimeni altul nu le-a făcut, păcat n'ar avea; dar acum au şi văzut şi M'au urât - şi pe Mine, şi pe Tatăl Meu, dar aceasta, pentru a se plini cuvântul scris în legea lor: M'au urât pe nedrept: In 15, 23-24.