[ VT ] Vechiul Testament
[ Iona ] Cartea lui Iona
[ Cap. 3 ] | Iona mustră, mustrarea lui rodeşte, Ninivitenii se pocăiesc. |
1 Şi s'a făcut a doua oară cuvântul Domnului către Iona, zicând: |
2 „Scoală-te şi du-te în Ninive, cetatea cea mare, şi propovăduieşte'n în ea potrivit întâiului cuvânt pe care Eu ţi l-am grăit“. |
3 Iar Iona s'a sculat şi s'a dus la Ninive, aşa cum îi spusese Domnul. Ninive Îi era lui Dumnezeu cetate mare a, ca la trei zile de mers b. |
4 Şi Iona a prins a intra în cetate preţ de o zi de mers, şi propovăduia, zicând: „Încă trei zile c, şi Ninive va fi nimicită!“ |
5 Iar oamenii din Ninive i-au dat crezare lui Dumnezeu şi au propovăduit d post şi s'au îmbrăcat în sac e, de la cel mai mare dintre ei pân' la cel mai mic. |
6 Iar cuvântul a ajuns până la regele Ninivei; iar el s'a ridicat de pe tronul său şi s'a dezbrăcat de hainele lui şi s'a îmbrăcat în sac şi a şezut pe cenuşă. |
7 Şi s'a dat de veste, şi poruncă s'a dat în Ninive din partea regelui şi a dregătorilor săi, zicând: „Nici oamenii, nici dobitoacele, nici boii şi nici oile să nu guste nimic, nici să pască, şi nici apă să bea!“ |
8 Iar oamenii s'au îmbrăcat în sac, vitele n'au păscut. Şi au strigat cu tot dinadinsul către Dumnezeu; şi s'au întors fiecare din calea lui cea rea f şi de la nedreptatea ce se afla în mâinile lor, zicând: |
9 „Cine ştie dacă lui Dumnezeu o să-I pară rău şi Se va îndura şi Se va întoarce de la aprinderea mâniei Sale, şi astfel noi nu vom pieri?“. |
10 Iar Dumnezeu a văzut faptele lor, că s'au întors din căile lor cele rele; şi I-a părut rău lui Dumnezeu de răul pe care zisese să li-l facă; şi nu l-a făcut g. 1Par 21:15 Is 26:20 Ir 18:8 Ir 26:19 Am 07:3 Ioil 02:13 Lc 11:32 |
[ VT ] Vechiul Testament
[ Iona ] Cartea lui Iona
[ Cap. 4 ] | Iona se întristează, Dumnezeu îl mustră. |
1 Dar Iona s'a întristat cu întristare mare şi s'a tulburat a. |
2 Şi I s'a rugat Domnului, zicând: „O, Doamne!, oare nu acestea erau cuvintele mele pe care eu le-am grăit pe când încă mă aflam în ţara mea? Tocmai de-aceea apucasem să fug la Tarsis: fiindcă eu ştiam că Tu eşti milostiv şi îndurat, îndelung-răbdător şi mult-milostiv, şi că-Ţi pare rău de răutăţi. |
3 Şi acum, Stăpâne Doamne, viaţa mea ia-o de la mine; că mai bine-mi este să mor decât să trăiesc b!“ |
4 Iar Domnul a zis către Iona: „Eşti foarte supărat c?“... |
5 Şi a ieşit Iona din cetate şi a şezut în preajma cetăţii; şi acolo şi-a făcut un umbrar; şi a şezut sub el, la umbră, până când va vedea ce se întâmplă cu cetatea. |
6 Şi Domnul Dumnezeu i-a poruncit unui vrej d, iar acesta a crescut până deasupra capului lui Iona, ca să fie umbră deasupra capului său şi să-l umbrească de necazurile lui. Şi s'a bucurat Iona de vrej: mare bucurie! |
7 A doua zi de dimineaţă, însă, Dumnezeu i-a poruncit unui vierme, iar acesta a ros vrejul pe dedesubt, şi el s'a uscat. |
8 Şi a fost că la răsăritul soarelui i-a poruncit Dumnezeu unui vânt cald, plin de zăduf; şi soarele lovea pe capul lui Iona, iar acesta se sfârşea şi nu mai trăgea nădejde de viaţa lui; şi zicea: „Mai bine-mi este să mor decât să trăiesc!“ |
9 Şi a zis Domnul Dumnezeu către Iona: „Aşa de tare te-ai mâhnit tu din pricina vrejului?“. Iar el a zis: „Foarte mult m'am mâhnit, pân' la moarte!“ |
10 Iar Domnul a zis: „Ţie ţi-a părut rău de un vrej, pentru care nu te-ai ostenit, şi nici că l-ai crescut, şi care într'o noapte a crescut şi într'o noapte a pierit. |
11 Dar Eu, cum să nu cruţ Ninive, cetatea cea mare, în care locuiesc mai mult de o sută douăzeci de miriade e de oameni care nu-şi cunoşteau dreapta sau stânga? şi vitele lor multe?...“. |
[ VT ] Vechiul Testament
[ Naum ] Naum
Introducere la Cartea Profetului Naum Fericitul Ieronim gândea că numele de Naum (Nahum), care înseamnă „mângâiere“, i-ar fi fost anume rânduit omului care avea să-şi mângâie compatrioţii cu prevestirea căderii Ninivei. E greu de ştiut dacă şi în ce măsură a izbutit profetul să consoleze, dar e cert că singurul obiectiv al cărţii sale este capitala Asiriei, simbol al opresiunii seculare pe care acest imperiu a exercitat-o asupra poporului evreu; e de ajuns să ne amintim că, în 721 (722) î. H., Sargon al II-lea cucerise Samaria, deportase majoritatea populaţiei şi prefăcuse regatul Israel în provincie asiriană, sub numele de Samerina; amintire dureroasă, ca o rană veşnic deschisă în sufletul unui popor pe care altădată îl cârmuise David, rană care hrănea resentimente vecine cu şovinismul. Situarea în timp a lui Naum ţine seama de două repere: căderea Tebei şi căderea Ninivei. Primul eveniment e amintit în cartea profetului ca fiind un fapt împlinit; or, No-Amon, capitala Egiptului Superior, adică Teba, a fost cucerită şi distrusă de către Asirieni în 663. Pe de altă parte, Ninive a căzut în 612 sub forţele armate reunite ale Mezilor şi Babilonienilor, sub dubla comandă a lui Cinaxar şi Nabopolasar. Aşadar, profeţia lui Naum a fost scrisă după 663 şi înainte de 612. Dincolo de numeroasele controverse pe această temă, tradiţia biblică românească optează pentru deceniul 660-650 î. H.; pe de-o parte, căderea Tebei e încă proaspătă în memorie, pe de alta, perspectivei profetice nu i se pot pune hotare. Stilul lui Naum e ca un ropot de harapnice: văzduhul tremură, adâncul se cutremură, vrăjmaşii se-ngrozesc şi pier, profetul jubilează într-un final de capodoperă vechitestamentară. Pe deasupra tuturor, Dumnezeu este Cel ce face istoria. |
[ VT ] Vechiul Testament
[ Naum ] Naum
[ Cap. 1 ] | CAPITOLUL 1 Mânia Domnului. Profeţìi despre Iuda şi Ninive. |
1 Profeţie asupra Ninivei a. Cartea vedeniei lui Naum cel din Elcoş. |
2 Dumnezeu este gelos |
3 Domnul e îndelung-răbdător |
4 El ceartă marea şi o usucă |
5 Munţii se cutremură de El, Ies 19:18 Dt 32:22 4Rg 17:29 Ps 096:5 Am 09:5 Mi 01:4 Sir 43:16-17 |
6 Cine va putea să-I îndure mânia? |
7 Domnul e bun cu cei ce-L cheamă în ziua necazului |
8 dar cu potop nimicitor îi va sfârşi f |
9 Ce puneţi voi la cale împotriva Domnului? |
10 Că ei h pân' la tălpi vor fi despuiaţi |
11 Din tine i ieşi-va un gând împotriva Domnului, |
12 Aşa grăieşte Domnul j, |
13 Şi acum, sfărâma-voi toiagul l său de deasupră-ţi |
14 Şi Domnul va porunci pentru tine n: |
[ VT ] Vechiul Testament
[ Naum ] Naum
[ Cap. 2 ] | CAPITOLUL 2 Vestirea mântuirii. Împotriva leului din Asur. |
1 Iată pe munţi picioarele celui ce binevesteşte, |
2 Cel ce'ndeobşte scoate din necaz |
3 (Căci Domnul a'ntors mândria lui Iacob, |
4 Stricatu-le-am armele puterii'ntre neamuri: |
5 Şi carele de luptă se vor învălmăşi |
6 Mai-marii lor vor sta cu gându'n cumpeni |
7 Dar porţile cetăţii s'au deschis |
8 şi s'a văzut din ce erau făcute d; |
9 Iar cât despre Ninive: |
10 Argintu-l jefuiau, |
11 Scuturătură, îmbrânceală, vălmăşag |
12 Unde-i culcuşul leilor? |
13 De-ajuns prădat-a leul pentru puii săi, |
14 Iată că Eu îţi stau chiar împotrivă |
[ VT ] Vechiul Testament
[ Naum ] Naum
[ Cap. 3 ] | CAPITOLUL 3 Încă o vedenie despre căderea Ninivei. Cetatea piere, profetul jubilează. |
1 O, tu, cetate a vărsărilor de sânge, |
2 Sunete, zgomote: bice pocnesc, |
3 călăreţii sar în şei, |
4 după atâta desfrânare |
5 Iată că Eu îţi stau chiar împotrivă |
6 Şi-asupra ta voi arunca cu scârnă, |
7 Şi fi-va că acel ce te-o vedea |
8 O, pregăteşte-ţi porţie |
9 a căreia tărie-i Etiopia |
10 Dar ea printre străini va fi'n robie f; |
11 Iar tu ai să te'mbeţi |
12 Şi toate ale tale'ntărituri |
13 Iată, |
14 Hai, scoate-ţi apă, s'o ai la'mpresurare, |
15 Acolo focul te va mistui |
16 Ţi-ai înmulţit negustoriile |
17 Ca greierele ţi-a sărit adunătura |
18 Păstorii tăi au dormitat h, |
19 Nu-i vindecare vânătăii tale, |
[ VT ] Vechiul Testament
[ Avc ] Avacum
Cap. 1 CAPITOLUL 1 Dialogul profetului cu Dumnezeu. |
Cap. 2 CAPITOLUL 2 (continuare) |
Cap. 3 CAPITOLUL 3 Psalmodia profetului Avacum. |
Cartea Profetului Avacum Amvakoúm (din care derivă românescul Avacum) este transcrierea grecească a ebraicului Chabacuc (Habacuc), care ar însemna „îmbrăţişare“, dar putea fi şi numele unei flori domestice. Acest nume e cu totul singular în Biblie, iar despre purtătorul lui nu ştim nimic. Scrierea, de numai trei capitole, e construită cu multă grijă, ca de un cunoscător al artei poetice. Primele două capitole cuprind un dialog între profet şi Dumnezeu; fiecărei plângeri din partea profetului i se răspunde printr'o „vedenie“, care însă nu e o viziune propriu-zisă, ci mai degrabă o comunicare asupra nenorocirilor ce se vor abate asupra Caldeilor, popor păgân, nelegiuit, crud, asupritor, sângeros ??âŹâ? al cărui nume, de altfel, are o rezonanţă sinistră în conştiinţa fiilor lui Israel. Partea a treia este un preafrumos imn pe care profetul I-l înalţă Creatorului şi Proniatorului. Unii comentatori au înclinat să creadă că acesta nu ar face parte din opera propriu-zisă, ci ar fi un adaos preluat din imnografia ebraică; cu toate acestea, exegeţii cei mai autorizaţi recunosc integritatea operei, imnul nefiind altceva decât încheierea firească, apoteotică, a primelor două părţi. De asemenea, se admite că această scriere datează de la sfârşitul secolului al VII-lea î. H., adică din jurul anilor 609-608. Cartea lui Avacum a avut un puternic ecou în conştiinţa noutestamentară, mai ales prin textul din 2, 4: „Cel drept al Meu din credinţă va trăi“ (sau: „... va fi viu“). Apostolul Pavel îl citează nu mai puţin de trei ori în epistolele sale (Rm 1, 17; Ga 3, 11; Evr 10, 38), în următoarea construcţie teologică: Principalul temei al relaţiei dintre Dumnezeu şi om este credinţa; aceasta, la rândul ei, implică atât încrederea cât şi credincioşia. Pe de-o parte, Dumnezeu îi rămâne credincios omului prin aceea că-|i ţine făgăduinţele pe care i le-a făcut; pe de alta, omul drept are încredere că Dumnezeu Îşi ţine întotdeauna cuvântul dat şi, în consecinţă, Îi rămâne fidel, în ciuda tuturor încercărilor la care poate fi supus. Acelaşi Pavel, în cuvântarea sa din Antiohia Pisidiei, lansează un avertisment printr'un citat din Avacum (FA 13, 41; Avc 1, 5), spre a-i atenţiona pe cei ce nu sunt dispuşi să dea crezare cuvintelor Domnului. Opera nu e lipsită nici de un anume dramatism dilematic. Prin revelaţie, profetul e conştient că, în speţă, Caldeii nu sunt altceva decât instrumentul prin care Dumnezeu pedepseşte nelegiuirile lui Israel ??âŹâ? şi nu numai pe ale lui. Întrebare: De ce Dumnezeu pedepseşte un popor nelegiuit printr'un altul şi mai nelegiuit? Răspuns: Instrumentul pedepsitor va fi şi el, la rându-i, pedepsit şi nimicit, dar nu pentru că a instrumentat, inconştient, voia lui Dumnezeu, ci pentru că el poartă asupră-i păcatul capital al trufiei (2, 2-5). Cât despre psalmul din capitolul 3, el a intrat de mult în circuitul imnografic. |
[ VT ] Vechiul Testament
[ Avc ] Avacum
[ Cap. 1 ] | CAPITOLUL 1 Dialogul profetului cu Dumnezeu. |
1 Vedenia pe care a văzut-o Avacum profetul: |
2 – Până când, Doamne, voi striga |
3 De ce mi-ai arătat Tu mie |
4 De-aceea e legea călcată |
5 – „Vedeţi, voi, cei ce dispreţuiţi, |
6 Că, iată, Eu îi stârnesc pe Caldei, |
7 El e'nfricoşător şi preavestit; |
8 Şi caii lui sări-vor mai mult ca leoparzii |
9 Veni-va nimicire în cei necredincioşi, |
10 La largul său el fi-va printre regi |
11 Atuncea vântu-şi va schimba suflarea, |
12 – Nu eşti Tu oare chiar dintru'nceput, |
13 E ochiul prea curat |
14 Vei face Tu pe oameni precum sunt peştii mării |
15 El nimicirea'n undiţă a smuls'o, |
16 De-aceea va aduce jertfe |
17 De-aceea mreaja şi-o va arunca |
[ VT ] Vechiul Testament
[ Avc ] Avacum
[ Cap. 2 ] | CAPITOLUL 2 (continuare) |
1 Voi sta de strajă unde sunt, |
2 Şi Domnul mi-a răspuns, zicând: |
3 Că e vedenia încă pentru-o vreme Ps 026:14 Ps 129:5 Plg 03:24-25 Iz 12:22 Sir 24:33 Evr 10:37 2Ptr 03:9 |
4 Dacă [un om] se va feri, |
5 Dar cel semeţ şi cel ce ia'n derâdere |
6 Acestea toate, oare, |
7 Că fără veste s'or scula |
8 Şi fiindcă neamuri multe ai prădat, |
9 Vai celui lacom, ce-şi sporeşte |
10 Ruşine plănuit-ai casei tale; |
11 că piatra din perete va striga |
12 Vai celui ce zideşte cu sânge o cetate |
13 Nu oare de la Domnul Atoateţiitorul |
14 Că'ntreg pământul se va umple |
15 Vai celui care-i dă să bea |
16 O, bea acum şi tu pe săturate |
17 Că necredinţa din Liban |
18 La ce bun chip cioplit, că l-au cioplit?; |
19 Vai celui care-i zice lemnului: |
20 Dar Domnul este'n sfântul Său locaş: |
[ VT ] Vechiul Testament
[ Avc ] Avacum
[ Cap. 3 ] | CAPITOLUL 3 Psalmodia profetului Avacum. |
1 Rugăciunea profetului Avacum, cu cântec de strune a: |
2 Doamne, auzit-am auzul Tău şi m'am temut, |
3 Dumnezeu va veni din Teman c |
4 Şi strălucirea Lui va fi ca lumina; |
5 Cuvânt va merge înaintea feţei Sale, |
6 El S'a oprit, pământul s'a clătinat, |
7 În tulburare am văzut |
8 O, Doamne, |
9 Cu vrere arcul Ţi-l vei încorda |
10 Popoarele Te vor vedea |
11 Soarele s'a ridicat |
12 Cu înfricoşare vei împuţina pământul |
13 Ieşit-ai pentru mântuirea poporului Tău, |
14 Tăiat-ai întru uimire capetele celor puternici, |
15 Şi Ţi-ai făcut caii să intre în mare, |
16 Am privegheat, şi inima mi s'a înspăimântat |
17 Că smochinul nu va rodi |
18 Dar eu întru Domnul mă voi bucura, |
19 Domnul Dumnezeu e puterea mea |
[ VT ] Vechiul Testament
[ Sof ] Sofonie
Introducere la Cartea Profetului Sofonie Sofonie este transcrierea grecească a ebraicului Ţefania, care înseamnă „scutul Domnului“ sau „Domnul ocroteşte“. Mai important ca profet decât ca scriitor, Sofonie şi-a exercitat mandatul în vremea regelui Iosia al Iudeii, care a domnit între anii 640 şi 609 î. H. Severitatea cu care profetul înfierează decadenţa poporului iudeu, în frunte cu cârmuitorii săi, duce la concluzia că opera sa a fost scrisă înainte de reforma religioasă introdusă de Iosia, adică înainte de 622, la vremea când Ieremia se afla încă la începutul activităţii sale; de aici, o seamă de similitudini între operele celor doi profeţi. Scrierea este alcătuită din trei părţi: Ziua Domnului; ameninţări asupra neamurilor păgâne; mustrări, dar şi făgăduinţe asupra regatului Iuda. Ziua Domnului va fi, în fapt, ziua mâniei Domnului, temă care în Evul Mediu îi va furniza imnografiei creştine apusene celebra Dies irae, parte a misei catolice, copios exploatată de numeroşi compozitori. Profetul o înfăţişează în culori sumbre, ca pe o revărsare a urgiei divine asupra unor cugete înnebunite de spaimă. E perioada purificării generale, un proces care implică arderi, decantări, nimicire şi salvare. Ea însă nu va veni înainte ca Domnul să-Şi fi istovit mustrările, avertismentele, ameninţările. Aceasta, nu de dragul de a înspăimânta, ci spre a le oferi păcătoşilor şansa de a se îndrepta înainte de dezastru şi, pe de altă parte, spre a-i face pe nelegiuiţi să priceapă că în ziua judecăţii finale nu vor avea nici o scuză; este ceea ce Însuşi Iisus va rosti asupra acestui soi de oameni: „De n-aş fi venit şi nu le-aş fi grăit, păcat n-ar avea; dar acum ei nu au cuvânt de dezvinovăţire pentru păcatul lor“ (In 15, 22). Se cădea aşadar ca fiii lui Iuda – şi îndeosebi locuitorii Ierusalimului – să nu fie cruţaţi de asprimea mustrărilor lui Dumnezeu, începând cu demnitarii şi cârmuitorii spirituali; principii sunt lei înfometaţi, judecătorii sunt lupi răpitori, profeţii sunt nişte simpli „cărători de vânt“, preoţii au ajuns profanatori. Decadenţa şi nepocăinţa vor stârni mânia Domnului şi vor grăbi sfârşitul, dar îndurarea divină şi, mai mult, iubirea lui Dumnezeu faţă de om vor face ca minoritatea celor drepţi, celebra „rămăşiţă a lui Israel“ să constituie nucleul regenerării universale. Din acest punct de vedere, cartea lui Sofonie e dătătoare de speranţă şi anunţă apropiatul reviriment spiritual pe care-l va aduce domnia de maturitate a regelui Iosia. |
[ VT ] Vechiul Testament
[ Sof ] Sofonie
[ Cap. 1 ] | CAPITOLUL 1 Judecata obştească. Împotriva păcatelor din Iuda şi Ierusalim. Ziua mâniei Domnului. |
1 Cuvântul Domnului, care s'a făcut către Sofonie al lui Cuşi, fiul lui Ghedalia, fiul lui Amaria, fiul lui Iezechia a, în zilele lui Iosia, fiul lui Amon, regele lui Iuda b. |
2 Să piară' ntru sfârşit de pe faţa pământului, |
3 Să piară omul şi vitele, |
4 Şi mâna Mi-o voi întinde peste Iuda |
5 şi pe cei ce pe acoperişuri |
6 şi pe cei ce se abat de la Domnul |
7 Temeţi-vă de faţa Domnului Dumnezeu, Ps 036:7 Is 13:3 Is 34:6 Ir 46:10 Iz 39:17 Avc 02:20 Za 02:17 |
8 Şi va fi că'n ziua jertfei Domnului |
9 Şi'n ziua aceea Mă voi răzbuna |
10 Şi va fi în ziua aceea |
11 Plângeţi, voi, cei ce locuiţi Ţara-arsă j, |
12 Şi va fi că'n ziua aceea |
13 Şi puterea lor va fi bună de jaf |
14 Că aproape este marea zi a Domnului, |
15 Zi de mânie e ziua aceea, Ir 30:3 Ir 30:7 Am 05:18 Ioil 02:1-2 Ioil 02:11 Mc 13:24-25 Lc 21:25 |
16 zi de trâmbiţă şi de strigăt |
17 Şi oamenilor le voi aduce necazuri |
18 Argintul lor şi aurul lor |
[ VT ] Vechiul Testament
[ Sof ] Sofonie
[ Cap. 2 ] | CAPITOLUL 2 Îndemn la îndreptare. Profeţìi împotriva unor neamuri păgâne. |
1 Adunaţi-vă şi legaţi-vă laolaltă, |
2 Mai'nainte de-a fi voi ca o floare |
3 căutaţi-L pe Domnul, |
4 Căci Gaza fi-va jefuită |
5 Vai celor ce locuiesc în chinga mării d, |
6 Şi va fi Cheretul |
7 Iar chinga mării fi-va |
8 Am auzit ocările lui Moab |
9 De aceea, viu sunt Eu – |
10 Aceasta-i pedeapsa pentru semeţia lor, |
11 Domnul se va arăta împotriva lor |
12 Şi voi, Etiopienilor, |
13 Şi mâna Mi-o voi întinde împotriva Miazănopţii |
14 Şi'n mijlocul ei vor paşte turmele |
15 Aceasta e cetatea ce'mprăştie dispreţ, |
[ VT ] Vechiul Testament
[ Sof ] Sofonie
[ Cap. 3 ] | CAPITOLUL 3 Iudeii sunt mustraţi şi preveniţi. Rămăşiţa lui Israel. Întoarcerea celor împrăştiaţi. |
1 Vai, cetatea cea măreaţă şi răscumpărată, |
2 Glasul b nu l-a ascultat, |
3 Principii ei într'însa |
4 Profeţii ei sunt cărători de vânt c, Ir 23:11 Ir 23:32 Iz 13:19 Iz 14:7 Iz 22:26 Os 09:7 Mi 03:11 |
5 Dar drept e Domnul în mijlocul ei, |
6 Pe cei trufaşi i-am doborât la putrezire, |
7 Am zis: Dar temeţi-vă de Mine |
8 De-aceea, tu aşteaptă-Mă – |
9 Că voi întoarce-atunci către popoare |
10 De la hotarele râurilor Etiopiei |
11 Atunci, în ziua-aceea, nu te vei ruşina |
12 Şi voi lăsa'ntru tine |
13 şi nu vor face nedreptate |
14 Bucură-te foarte, tu, fiica Sionului, |
15 Domnul ţi-a şters nedreptăţile Ps 045:5 Is 12:6 Is 35:1-2 Is 40:2 Is 54:1 Za 08:13 Za 10:6 Ap 19:16 |
16 În vremea aceea |
17 Domnul Dumnezeu e'n tine, |
18 Şi îi voi aduna pe cei sfărmaţi ai tăi. |
19 Iată că'n vremea aceea – |
20 Şi'n vremea-aceea se vor ruşina |