[ NTNoul Testament

[ RmEpistola către Romani
[ Cap. 11 ]Rămăşiţa lui Israel. Mântuirea păgânilor. Restaurarea lui Israel.
1 Aşadar, zic: Nu cumva Dumnezeu Şi-a lepădat poporul? Doamne fereşte! Că şi eu sunt israelit, din seminţia lui Avraam, din tribul lui Veniamin.

1Rg 12:22 Ps 093:143 2Co 11:22 Flp 03:5

2 Nu Şi-a lepădat Dumnezeu poporul pe care mai dinainte l-a cunoscut. Sau nu ştiţi ce zice Scriptura despre Ilie? cum I se ruga lui Dumnezeu împotriva lui Israel, zicând:

1Rg 12:22 Ps 093:143

3 Doamne, pe profeţii Tăi i-au omorât, jertfelnicele Tale le-au surpat şi eu am rămas singur şi ei umblă să-mi ia viaţa!

3Rg 19:10 3Rg 19:14

4 Dar ce-i spune dumnezeiescul răspuns?: Mi-am pus deoparte şapte mii de bărbaţi, cei ce nu şi-au plecat genunchiul în faţa lui Baal.

3Rg 19:18

5 Deci, tot astfel, şi'n vremea de acum există o rămăşiţă a, aleasă prin har.

Rm 09:27

6 – Dar dacă este prin har, atunci nu mai e din fapte; altfel, harul n'ar mai fi har. Iar dacă este din fapte, atunci nu mai e har; altfel, fapta n'ar mai fi faptă –.

Rm 04:4 Ga 03:18

7 Asta ce'nseamnă? Ceea ce caută Israel, aceea n'a dobândit; au dobândit însă cei aleşi. Cât despre ceilalţi, ei s'au împietrit b.

Is 63:17 Rm 09:31

8 Aşa cum este scris: Datu-le-a Dumnezeu duh de amorţire, ochi ca să nu vadă şi urechi ca să nu audă până'n ziua de azi.

Dt 29:4 Is 06:9 Is 29:10 Ir 05:21 Mt 13:14 Mc 04:12 Lc 08:10 In 12:40 FA 28:26

9 Şi David zice: Facă-se masa lor cursă şi laţ şi piatră de poticnire şi răsplătire lor!

Ps 034:8 Ps 068:22-23

10 Întunece-se ochii lor ca să nu vadă, iar spinarea lor să le-o'ncovoi fără'ncetare.

Ps 034:8 Ps 068:22-23

11 Aşadar, zic: Nu cumva s'au poticnit ei ca să cadă? Doamne fereşte! Dar prin poticnirea lor le-a venit păgânilor mântuirea, aşa ca lor să le aţâţe gelozia.

Dt 32:21 FA 13:46-47 Rm 10:19

12 Dar dacă poticnirea lor îi este lumii bogăţie şi dacă'mpuţinarea lor le e bogăţie păgânilor, cu cât mai mult deplinătatea lor?! c
13 Dar v'o spun eu vouă, păgânilor d: În măsura'n care eu sunt într'adevăr apostol al neamurilor, îmi slăvesc slujirea
14 în nădejdea că voi aţâţa gelozia celor din neamul meu şi-i voi mântui pe unii din ei.

1Co 09:22

15 Căci dacă înlăturarea lor a fost reîmpăcarea lumii, atunci reprimirea lor ce va fi, dacă nu o înviere din morţi? e

2Co 05:19

16 Iar dacă pârga f este sfântă, aşa e şi frământătura; şi dacă rădăcina este sfântă, atunci şi ramurile sunt.

Nm 15:17-21 Ne 10:37 Iz 44:30

17 Dar dacă unele din ramuri au fost tăiate şi dacă tu, măslin sălbatic, ai fost altoit în locul lor g şi-ai devenit părtaş al rădăcinii şi-al grăsimii măslinului,

Ir 11:16 Ef 02:11-19

18 nu te mândri faţă de ramuri; iar dacă te mândreşti, nu tu porţi rădăcina, ci rădăcina pe tine...

In 04:22

19 Dar vei zice: Au fost tăiate ramurile ca să fiu altoit eu...
20 Bine! Ele au fost tăiate din pricina necredinţei, dar tu stai prin credinţă. Nu te îngâmfa, ci teme-te;

Pr 28:14 Rm 12:16

21 că dacă Dumnezeu n'a cruţat ramurile fireşti, nici pe tine nu te va cruţa.
22 Vezi dar bunătatea şi asprimea lui Dumnezeu: asprimea faţă de cei ce-au căzut, dar faţă de tine, bunătatea lui Dumnezeu, dacă vei rămâne în această bunătate; altfel, şi tu vei fi tăiat.

In 15:2 In 15:4 Evr 03:14

23 Dar şi aceia, de nu vor rămâne în necredinţă vor fi altoiţi, că putere are Dumnezeu să-i altoiască din nou.
24 Căci dacă tu ai fost tăiat din măslinul cel din fire sălbatic şi'mpotriva firii ai fost altoit în măslin bun, cu cât mai mult aceştia, cei ce sunt după fire, vor fi altoiţi în chiar măslinul lor!
25 Dar ca nu cumva să vă socotiţi pe voi înşivă înţelepţi, nu vreau ca voi, fraţilor, să nu ştiţi taina aceasta: lui Israel i s'a făcut împietrire în parte până ce întregul număr h al păgânilor va fi intrat.

Lc 21:24 In 10:16 Rm 12:16

26 Şi'n felul acesta, întregul Israel se va mântui, precum este scris: Din Sion va veni Izbăvitorul şi necredincioşiile le va îndepărta de la Iacob;

Mt 23:39 Ps 013:7 Is 59:20-21 Is 27:9

27 şi acesta este legământul Meu cu ei, când voi ridica păcatul lor.

Ps 013:7 Is 27:9 Is 59:20-21 Ir 31:33-34 Ir 32:40 Evr 08:10

28 E adevărat că, potrivit Evangheliei, ei sunt vrăjmaşi din pricina voastră; dar, potrivit Alegerii, ei sunt iubiţi din pricina părinţilor.
29 Pentru că darurile şi chemarea lui Dumnezeu nu pot fi luate înapoi.
30 Aşa cum voi odinioară n'aţi ascultat de Dumnezeu, dar acum aţi fost miluiţi prin neascultarea lor,
31 tot astfel şi ei n'au ascultat acum, pentru ca prin mila dăruită vouă i să fie şi ei miluiţi acum.
32 Căci Dumnezeu pe toţi i-a închis în neascultare, pentru ca pe toţi să-i miluiască.

Sol 12:16 Ga 03:22 1Tim 02:4

33 O, adâncul bogăţiei şi al înţelepciunii şi al ştiinţei lui Dumnezeu! Cât sunt căile Lui de necercetat şi judecăţile Sale de nepătruns!

Iov 09:10 Ps 035:6 Ps 091:5 Is 55:8 Sol 02:22 Sol 17:1 1Co 02:11

34 Căci cine a cunoscut gândul Domnului sau cine a fost sfetnicul Lui?

Iov 15:8 Is 40:13 Ir 23:18 Idt 08:14 Sol 09:13 Sol 42:21 1Co 02:16

35 Sau cine I-a dat Lui primul ca să poată fi plătit în schimb?

Iov 35:7

36 Pentru că din El şi prin El şi'ntru El sunt toate j, Lui fie-I slava în veci. Amin!

1Co 08:6

[ NTNoul Testament

[ RmEpistola către Romani
[ Cap. 12 ]Viaţa cea nouă întru Hristos. Rânduieli ale vieţii creştine.
1 Vă îndemn deci, fraţilor, pentru îndurările lui Dumnezeu, să înfăţişaţi trupurile a voastre ca pe o jertfă vie, sfântă, bineplăcută lui Dumnezeu; e închinarea voastră cea duhovnicească b.

Rm 06:11 Rm 06:13 1Ptr 02:5

2 Şi nu vă potriviţi acestui veac c, ci schimbaţi-vă prin înnoirea minţii, ca să deosebiţi care este voia lui Dumnezeu: ce este bun şi bineplăcut şi desăvârşit.

Rm 06:11 Rm 06:13 Ef 04:23 Ef 05:10 Ef 05:17 1Ptr 02:5

3 Că prin harul ce mi s'a dat îi spun fiecăruia din voi: Să nu te crezi mai mult decât trebuie să-ţi crezi, ci să-ţi crezi întru crezarea măsurii d, după cum ţi-a împărţit Dumnezeu măsura credinţei.

Sir 03:21 1Co 12:11 Ef 04:7

4 Că după cum într'un singur trup avem multe mădulare şi mădularele nu au toate aceeaşi lucrare,

1Co 12:12

5 tot aşa şi noi, cei mulţi, un trup suntem în Hristos, şi fiecare ne suntem mădulare unii altora,

1Co 12:27 Ef 04:25

6 având însă daruri felurite, după harul ce ni s'a dat: profeţie e?: după măsura credinţei;

Mt 25:15 1Co 12:4-11 1Co 12:28 1Ptr 04:10-11

7 slujbă?: slujind; învăţătură?: învăţând;

1Co 12:4-11 1Ptr 04:10-11

8 mângâiere?: mângâind; cel ce dăruieşte, întru mărinimie; cel ce stă în frunte, întru râvnă; cel ce miluieşte, cu voie bună s'o facă.

1Co 12:4-11 2Co 09:7 1Ptr 04:10-11

9 Iubirea să fie nefăţarnică. Urâţi răul, alipiţi-vă de bine.

Ps 035:4 Ps 096:10 Am 05:14-15 1Tim 01:5 1Ptr 01:22

10 Întru frăţească prietenie iubiţi-vă unii pe alţii, unii pe alţii întrecându-vă cu cinstirea f.

In 13:14 Ef 04:2 Flp 02:3 1Ptr 02:17 2Ptr 01:7

11 În râvnă nu pregetaţi; fiţi arzători cu duhul; Domnului slujiţi-I;

FA 18:25 Ap 03:15

12 întru nădejde bucuraţi-vă; fiţi răbdători întru necaz, stăruitori în rugăciune;

Lc 18:1 Rm 15:13 1Tes 05:17

13 luaţi parte la nevoile sfinţilor g; iubirii de străini h daţi-i urmare.

Iov 31:32 1Co 16:1 Evr 13:2 1Ptr 04:9

14 Binecuvântaţi pe cei ce vă prigonesc: binecuvântaţi şi nu blestemaţi.

Mt 05:44 Lc 06:28 FA 07:60 1Co 04:12 1Ptr 03:9

15 Bucuraţi-vă cu cei ce se bucură; plângeţi cu cei ce plâng.

Iov 30:25 Sir 07:34 1Co 12:26

16 Fiţi într'acelaşi gând unii pentru alţii; nu vă gândiţi la cele de slavă, ci spre cele smerite aplecaţi-vă. Nu vă socotiţi voi înşivă înţelepţi.

Ps 130:1-2 Pr 03:7 Pr 26:12 Is 05:21 Ir 45:5 In 17:11 Rm 11:20 Rm 15:5 Flp 03:16

17 Nu plătiţi nimănui cu rău pentru rău. Îngrijiţi-vă de cele bune în faţa tuturor oamenilor.

Pr 03:4 Pr 17:13 Pr 20:12 Lc 06:29 2Co 08:21 1Tes 05:15

18 Dacă-i cu putinţă, pe cât ţine de voi, trăiţi în pace cu toţi oamenii.

Sir 06:6 Mc 09:50 Evr 12:14

19 Nu vă răzbunaţi singuri, iubiţilor, ci daţi-i loc mâniei grăite de Domnul, căci scris este: A Mea este răzbunarea; Eu voi răsplăti.

Lv 19:18 Dt 32:35 Ps 093:1 Ir 50:15 Sir 28:1 Mt 05:39 Rm 13:4 2Tes 01:6-7 Evr 10:30

20 Dimpotrivă, dacă duşmanul tău e flămând, dă-i să mănânce; dacă-i e sete, dă-i să bea; căci făcând aceasta, cărbuni de foc vei grămădi pe capul lui.

1Rg 24:20 4Rg 06:22 Pr 25:21-22 Mt 05:44

21 Nu te lăsa biruit de rău, ci răul cu binele biruieşte-l.

[ NTNoul Testament

[ RmEpistola către Romani
[ Cap. 13 ]Supunerea faţă de stăpâniri. Iubirea frăţească. Apropierea Zilei lui Hristos.
1 Tot sufletul a să se supună înaltelor stăpâniri; că nu este stăpânire decât de la Dumnezeu; iar cele ce sunt, de la Dumnezeu sunt rânduite.

Pr 08:15 Dn 02:21 Sol 06:3 Sir 17:17 In 19:11 Tit 03:1

2 Ca atare, cel ce se împotriveşte stăpânirii, rânduielii lui Dumnezeu i se împotriveşte. Iar cei ce se împotrivesc îşi vor atrage osândă.

Pr 24:21-22

3 Că dregătorii nu pentru fapta bună sunt frică, ci pentru cea rea b. Vrei dar să nu-ţi fie frică de stăpânire?: Fă binele şi vei avea laudă de la ea;

Pr 14:35 Ecc 08:3-5 1Ptr 02:13-14 1Ptr 03:13

4 căci ea ţie îţi este slujitoare a lui Dumnezeu spre bine. Dar dacă tu faci rău, teme-te, că nu'n zadar poartă sabia; pentru că ea este slujitoare a lui Dumnezeu, răzbunare a mâniei Lui asupra celui ce săvârşeşte răul.

Rm 12:11

5 Pentru aceasta e nevoie să vă supuneţi, nu numai din pricina mâniei, ci şi în virtutea conştiinţei.
6 Că de aceea şi plătiţi dări; căci dregătorii sunt slujitori ai lui Dumnezeu, ca'ntru aceasta să stăruiască.
7 Daţi-le tuturor cele datorate: celui cu darea, darea; celui cu vama, vama; celui cu teama, teama; celui cu cinstea, cinstea.

Mt 22:21 Mc 12:17 Lc 20:25

8 Nimănui cu nimic să nu-i fiţi datori, decât cu iubirea unuia faţă de altul; fiindcă cel ce-l iubeşte pe altul a plinit legea.

Mt 07:12 Lc 06:31 Ga 05:14 Col 03:14 1Tim 01:5

9 Pentru că porunca: să nu săvârşeşti adulter; să nu ucizi; să nu furi; să nu mărturiseşti strâmb; să nu pofteşti şi oricare alta se cuprind în acest cuvânt, adică: să-l iubeşti pe aproapele tău ca pe tine însuţi.

Ies 20:13-17 Lv 19:18 Dt 05:17-21 Mt 05:43 Mt 19:18-19 Mt 22:39 Mc 12:31 Lc 10:27 Ga 05:14 Iac 02:8

10 Iubirea nu-i face rău aproapelui; aşadar, iubirea e plinirea legii.

Mt 22:40

11 Şi aceasta, întrucât cunoaşteţi timpul; că de-acum e ceasul să vă treziţi din somn; că mântuirea este acum mai aproape de noi decât în clipa când am crezut.

1Co 15:34 Ef 05:14 1Tes 05:6-7

12 Noaptea-i pe sfârşite, apropiatu-s'a Ziua c. Să lepădăm dar lucrurile întunericului şi să ne îmbrăcăm în armura luminii.

2Co 04:6 Ef 05:11 Ef 06:11 1Tes 05:5 1In 02:8

13 Aşa ca'n plină zi, să umblăm cuviincios, nu în ospeţe şi'n beţii, nu în desfrânări şi'n fapte de ruşine, nu în ceartă şi'n invidie;

Pr 13:20 Lc 21:34 Ef 05:18 1Tes 04:12

14 ci îmbrăcaţi-vă în Domnul Iisus Hristos, iar grija pentru trup să nu o faceţi spre pofte.

Ga 03:27 Ga 05:16 1Ptr 02:11

[ NTNoul Testament

[ RmEpistola către Romani
[ Cap. 14 ]Să nu-l judeci pe aproapele tău. Să nu-i fi fratelui tău piatră de poticnire.
1 Pe cel slab în credinţă primiţi-l fără să-i judecaţi gândurile a.

Rm 15:1 Rm 15:7 1Co 08:12

2 Unul crede că poate să mănânce de toate; cel slab însă mănâncă legume.

Fc 01:29 Fc 09:3 1Co 10:25

3 Cel ce mănâncă să nu-l dispreţuiască pe cel ce nu mănâncă, iar cel ce nu mănâncă să nu-l judece pe cel ce mănâncă; pentru că Dumnezeu l-a primit.

Is 65:5 Col 02:16

4 Cine eşti tu, cel ce judeci pe servul altuia b? Pentru stăpânul său stă el în picioare sau cade. Dar se va ţine'n picioare, căci Domnul are putere să-l facă să stea drept.

Mt 07:1 Iac 04:11-12

5 Unul deosebeşte o zi de alta, iar altul judecă toate zilele la fel. Fiecare să-şi aibă'n minte deplina sa încredinţare.

Ga 04:10

6 Cel ce ţine ziua c, pentru Domnul o ţine; şi cel ce nu ţine ziua, pentru Domnul n'o ţine. Şi cel ce mănâncă, pentru Domnul mănâncă, fiindcă-I mulţumeşte lui Dumnezeu; şi cel ce nu mănâncă, pentru Domnul nu mănâncă, şi-I mulţumeşte lui Dumnezeu.

1Co 10:31 1Tim 04:4

7 Că nimeni dintre noi nu trăieşte pentru sine şi nimeni nu moare pentru sine.

2Co 05:15 1Tes 05:10

8 Că dacă trăim, pentru Domnul trăim; şi dacă murim, pentru Domnul murim. Aşadar, şi dacă trăim, şi dacă murim, ai Domnului suntem.

Lc 20:38 Ga 02:20 1Tes 05:10

9 Căci pentru aceasta a trăit şi a murit şi a înviat d Hristos, ca El să stăpânească şi peste morţi şi peste vii.

FA 17:31 2Co 05:15 1Tes 05:10

10 Dar tu, de ce-l judeci pe fratele tău? sau tu, pe fratele tău de ce-l dispreţuieşti? Fiindcă toţi ne vom înfăţişa înaintea scaunului de judecată al lui Dumnezeu.

Mt 07:1-2 Mt 25:31-32 FA 17:31 2Co 05:10

11 Că scris este: Viu sunt Eu! – zice Domnul –; Mie Mi se va pleca tot genunchiul şi toată limba Îi va da slavă lui Dumnezeu.

Is 45:23 Is 49:18 Flp 02:10-11

12 Astfel că fiecare din noi va da seama despre sine înaintea lui Dumnezeu.

Mt 12:36 Ga 06:5

13 Aşadar, să nu ne mai judecăm unii pe alţii, ci mai degrabă judecaţi aceasta: să nu pui în calea fratelui piatră de alunecare sau de poticnire e.

Mt 18:6-7 1Co 08:9

14 Ştiu şi sunt încredinţat în Domnul Iisus că nimic nu este spurcat prin sine f; dar pentru cel ce gândeşte că ceva e spurcat, pentru acela spurcat este.

Mc 07:15 Mc 07:19 FA 10:15 Tit 01:15

15 Dacă însă, din pricina mâncării g, fratele tău se mâhneşte, tu nu mai umbli potrivit iubirii. Cu mâncarea ta nu-l da pierzării pe acela pentru care a murit Hristos.

1Co 08:11-13

16 Aşadar, să nu fie bunul vostru defăimat,

Tit 02:5

17 căci împărăţia lui Dumnezeu nu este mâncare şi băutură, ci dreptate şi pace şi bucurie întru Duhul Sfânt;

Rm 15:13 1Co 08:8 Ga 05:22

18 şi cel ce'ntru aceasta-I slujeşte lui Hristos este bineplăcut lui Dumnezeu şi cinstit de oameni.
19 Drept aceea, să le urmăm pe cele spre pace şi pe cele spre zidirea unuia de către altul.

Rm 12:18 Rm 15:2

20 Nu strica, de dragul mâncării, lucrul lui Dumnezeu. Toate sunt curate, dar sunt un rău pentru omul care mănâncă spre'mpiedicare.
21 E bine să nu mănânci carne, nici să bei vin, nici să faci ceva de care fratele tău se'mpiedică, se poticneşte sau slăbeşte.

1Co 08:13

22 Credinţa pe care o ai, s'o ai pentru tine însuţi în faţa lui Dumnezeu. Fericit este cel ce nu se osândeşte pe sine în ceea ce alege h.

1In 03:21

23 Dar cel ce are îndoieli e osândit dacă mănâncă, fiindcă n'o face din credinţă. Şi tot ce nu-i din credinţă e păcat.

Tit 01:15

[ NTNoul Testament

[ RmEpistola către Romani
[ Cap. 15 ]Să-i placi semenului tău, nu ţie însuţi. Aria misionară a lui Pavel. Un plan de călătorie la Roma.
1 Datori suntem noi cei tari să purtăm slăbiciunile celor neputincioşi şi nu nouă înşine să ne facem plăcuţi;

Rm 14:1 1Co 09:22

2 ci fiecare din noi să i se facă plăcut aproapelui său în ceea ce este bun spre zidire.

Ps 121:8-9 Rm 14:1 1Co 09:19 1Co 10:24 1Co 10:33

3 Că şi Hristos, nu Luişi făcutu-S'a plăcut, ci după cum este scris: Ocările celor ce Te ocărăsc pe Tine au căzut asupra Mea.

Ps 068:9

4 Fiindcă toate câte mai'nainte s'au scris, spre învăţătura noastră s'au scris, ca prin răbdarea a şi mângâierea Scripturilor să avem nădejde.

In 20:31 Rm 04:23-24 1Co 10:11

5 Iar Dumnezeul răbdării şi-al mângâierii să vă dea vouă ca unii pentru alţii să fiţi într'un gând, potrivit lui Iisus Hristos,

1Co 01:10 Flp 02:2 Flp 03:16 1Ptr 03:8

6 pentru ca toţi laolaltă şi cu o singură gură să-L slăviţi pe Dumnezeu şi Tatăl Domnului nostru Iisus Hristos.
7 De aceea, primiţi-vă unii pe alţii, aşa cum şi Hristos v'a primit pe voi, spre slava lui Dumnezeu.

Rm 14:1

8 Căci spun: Pentru adevărul lui Dumnezeu S'a făcut Hristos slujitor al tăierii'mprejur b, ca să se plinească făgăduinţele date părinţilor.

Mi 07:20 Mt 15:24 FA 03:25

9 Cât despre neamuri, ele să-L slăvească pe Dumnezeu pentru mila Lui, precum este scris: Pentru aceasta Te voi lăuda între neamuri şi numelui Tău îi voi cânta.

2Rg 22:50 Ps 017:49 FA 09:15 Rm 11:20

10 Şi iarăşi zice: Voi, neamuri, veseliţi-vă cu poporul Său.

Dt 32:43

11 Şi iarăşi: Lăudaţi pe Domnul toate neamurile; lăudaţi-L pe El toate popoarele.

Ps 116:1

12 Şi iarăşi, zice Isaia: Fi-va rădăcina lui Iesei Cel ce Se ridică să domnească peste neamuri; întru Acela neamurile vor nădăjdui.

Is 11:10 Ap 05:5 Ap 22:16

13 Iar Dumnezeul nădejdii să vă umple pe voi de toată bucuria şi pacea în credinţă, ca prin puterea Duhului să prisosiţi c întru nădejde.

Rm 12:12 Rm 14:17

14 Însă, fraţii mei, şi eu însumi sunt încredinţat asupră-vă că şi voi sunteţi plini de bunătate, plini de toată cunoştinţa, putând şi voi înşivă să vă povăţuiţi unii pe alţii.
15 Dar, fraţilor, v'am scris pe-alocuri mai cu îndrăzneală, spre a vă face să vă aduceţi aminte de harul ce mi-a fost dat de Dumnezeu,

Rm 01:5

16 să fiu eu slujitor al lui Iisus Hristos la neamuri, preoţeşte slujind Evanghelia lui Dumnezeu, pentru ca prinosul d neamurilor, sfinţit în Duhul Sfânt, să fie bineprimit.

Is 66:20 Iz 20:41 FA 09:15 Rm 11:13

17 Aşadar, în Iisus Hristos am lauda în cele ce sunt către Dumnezeu.
18 Căci nu voi îndrăzni să vorbesc ceva din cele ce n'a lucrat Hristos prin mine spre aducerea neamurilor la ascultare, cu vorba şi cu fapta,

2Co 03:5

19 cu puterea semnelor şi a minunilor, cu puterea Duhului Sfânt, aşa încât de la Ierusalim şi'mprejurimile lui până în Iliria am împlinit propovăduirea Evangheliei lui Hristos,

FA 09:15

20 râvnind astfel să binevestesc nu acolo unde Hristos fusese numit e, ca să nu zidesc pe temelia altuia,

1Co 03:10 2Co 10:15-16

21 ci după cum e scris: Cei cărora nu le-a fost vestit Îl vor vedea; şi cei ce n'au auzit de El vor înţelege.

Is 52:15

22 E pricina pentru care am şi fost de multe ori împiedicat să vin la voi.

Rm 01:10-13

23 Dar acum, nemaiavând loc f în aceste ţinuturi şi de multe ori având dorinţa să vin la voi

1Tes 03:10

24 când va fi să mă duc în Spania... g Căci nădăjduiesc să vă văd în trecere şi să fiu însoţit de voi acolo, de va fi ca mai întâi să mă bucur de voi pentru o vreme.

1Co 16:6

25 Acum însă mă duc la Ierusalim în slujba sfinţilor.

FA 19:21 FA 20:22

26 Căci Macedonia şi Ahaia au binevoit să facă o strângere de ajutoare pentru săracii dintre sfinţii din Ierusalim.

1Co 16:1 2Co 08:1 2Co 09:2 2Co 09:12 Ga 02:10

27 Au binevoit şi le sunt datori. Că dacă neamurile s'au împărtăşit de cele duhovniceşti ale lor, datoare sunt şi ele să le slujească în cele trupeşti.

Rm 09:4 1Co 09:11

28 Aşadar, după ce voi face aceasta şi le voi încredinţa această roadă h, voi trece în Spania pe la voi.
29 Şi ştiu că venind la voi, cu deplinătatea binecuvântării lui Hristos voi veni.
30 Dar vă rog, fraţilor, pentru Domnul nostru Iisus Hristos şi pentru iubirea Duhului, ca împreună cu mine să vă luptaţi în rugăciunile voastre către Dumnezeu pentru mine,

2Co 01:11 Flp 01:27 Col 04:3 2Tes 03:1 Evr 13:18

31 ca să scap de necredincioşii din Iudeea şi ca slujirea mea la Ierusalim să fie bineprimită de către sfinţi,
32 aşa ca prin voia lui Dumnezeu să vin la voi cu bucurie şi'n mijlocul vostru să-mi iau oarecare odihnă i.

Rm 01:10

33 Iar Dumnezeul păcii să fie cu voi cu toţi. Amin!

Rm 16:20 1Co 14:33 Flp 04:9

[ NTNoul Testament

[ RmEpistola către Romani
[ Cap. 16 ]Urările lui Pavel pentru cei din Roma. Doxologie.
1 V'o încredinţez pe Febe, sora noastră a, care este diaconiţă b a Bisericii din Chenhreea,
2 ca s'o primiţi în Domnul, cu vrednicia cuvenită sfinţilor, şi să-i fiţi de ajutor în orice lucru ar avea nevoie din partea voastră. Că şi ea multora le-a fost de ajutor, şi mie însumi.
3 Îmbrăţişaţi-i pe Priscila şi Acvila, împreună-lucrători cu mine în Hristos Iisus

FA 18:2 FA 18:18 FA 18:26

4 – cei ce capul şi l-au pus c pentru viaţa mea şi cărora nu numai eu le mulţumesc, ci şi toate Bisericile neamurilor –,
5 precum şi Biserica din casa lor. Îmbrăţişaţi-l pe Epenet, iubitul meu, care este pârga întru Hristos a Asiei.

1Co 16:15 1Co 16:19

6 Îmbrăţişaţi-o pe Maria, care mult s'a ostenit pentru voi.
7 Îmbrăţişaţi-i pe Andronic şi pe Iunias, cei de un neam cu mine d şi fraţii mei de temniţă, care sunt vestiţi între apostoli şi care înaintea mea au fost întru Hristos.
8 Îmbrăţişaţi-l pe Ampliat, iubitul meu întru Domnul.
9 Îmbrăţişaţi-i pe Urban, împreună-lucrător cu noi întru Hristos, şi pe Stahis, iubitul meu.
10 Îmbrăţişaţi-l pe Apelles, cel încercat întru Hristos. Îmbrăţişaţi-i pe cei din casa lui Aristobul.
11 Îmbrăţişaţi-l pe Irodion, cel de un neam cu mine. Îmbrăţişaţi-i pe cei din casa lui Narcis, care sunt întru Domnul.
12 Îmbrăţişaţi-i pe Trifena şi pe Trifosa, cei ce s'au ostenit întru Domnul. Îmbrăţişaţi-o pe draga Persida, care mult s'a ostenit întru Domnul.
13 Îmbrăţişaţi-i pe Ruf, cel ales întru Domnul, şi pe mama lui şi a mea.

Mc 15:21

14 Îmbrăţişaţi-i pe Asinerit, pe Flegon, pe Hermes, pe Patrova, pe Herma şi pe fraţii care sunt împreună cu ei.
15 Îmbrăţişaţi-i pe Filolog şi pe Iulia, pe Nereu şi pe sora lui, pe Olimpan şi pe toţi sfinţii care sunt împreună cu ei.
16 Îmbrăţişaţi-vă unii pe alţii cu sărutare sfântă. Pe voi vă îmbrăţişează toate Bisericile lui Hristos.

1Co 16:20 2Co 13:12 1Ptr 05:14

17 Şi vă rog, fraţilor, să vă păziţi de cei care fac dezbinări şi poticniri împotriva învăţăturii pe care aţi primit-o. Feriţi-vă de ei e.

Mt 07:15 1Co 05:11 Flp 03:2 Tit 03:10

18 Că unii ca aceştia nu-I slujesc Domnului nostru Iisus Hristos, ci pântecelui lor; şi prin vorbe atrăgătoare şi cuvântări plăcute înşeală inimile celor simpli.

Pr 14:15 Flp 03:19 Col 03:4 2Ptr 02:3 Mt 10:16 Rm 01:8 1Co 14:20

19 Fiindcă ascultarea f voastră este cunoscută de toţi. Mă bucur deci de voi, dar vreau să fiţi prevăzători cu binele şi neamestecaţi cu răul g.

Mt 10:16 Rm 01:8 1Co 14:20

20 Iar Dumnezeul păcii îl va zdrobi curând pe Satana sub picioarele voastre. Harul Domnului nostru Iisus Hristos cu voi!

Fc 03:15 Ios 20:24 Mal 04:3 Rm 15:33

21 Vă îmbrăţişează Timotei, cel împreună-lucrător cu mine, şi Luciu şi Iason şi Sosipatru, cei de un neam cu mine.

FA 16:1 FA 19:22 FA 20:4 Flp 02:19

22 Vă îmbrăţişez în Domnul eu, Tertius, care am scris epistola h.
23 Vă îmbrăţişează Gaius, gazda mea şi a toată Biserica. Vă îmbrăţişează Erast, vistiernicul cetăţii, şi fratele Cvartus.

FA 19:29 1Co 01:14 2Tim 04:20

24 Harul Domnului nostru Iisus Hristos să fie cu voi cu toţi. Amin!
25 Iar Celui ce putere are să vă întărească după Evanghelia mea şi după propovăduirea lui Iisus Hristos, potrivit cu descoperirea tainei celei ascunse din timpuri veşnice,

1Co 02:7 Ef 01:9 Ef 03:5 Ef 03:9 Col 01:26

26 dar arătată acum şi, prin Scripturile profeţilor, după porunca veşnicului Dumnezeu, cunoscută la toate neamurile spre ascultarea credinţei –

Rm 01:5

27 Unuia Înţeleptului Dumnezeu fie-I slava prin Iisus Hristos în vecii vecilor. Amin!

1Tim 01:17 2Tim 04:18 Iuda 01:25

[ NTNoul Testament

[ 1CoEpistola Întâi către Corinteni
Cap. 1 Salutări şi mulţumiri. Dezbinări în Biserică. Hristos, puterea şi înţelepciunea lui Dumnezeu.
Cap. 2 A-L propovădui pe Hristos-Cel-Răstignit. Descoperirea prin Duhul lui Dumnezeu.
Cap. 3 Apostolii, colaboratori ai lui Dumnezeu.
Cap. 4 Slujba apostolilor.
Cap. 5 Judecata asupra celor imorali.
Cap. 6 Creştini în faţa tribunalelor păgâne. Slăviţi-L pe Dumnezeu în trupurile voastre!
Cap. 7 Despre căsătorie, necăsătorie şi văduve.
Cap. 8 Hrana jertfită idolilor.
Cap. 9 Drepturile unui apostol.
Cap. 10 Feriţi-vă de idolatrie! Pe toate săle faceţi spre slava lui Dumnezeu.
Cap. 11 Ţinuta femeii la slujbele religioase. Necuviinţe ale Corintenilor la Cina Domnului. Întemeierea Cinei Domnului. Împărtăşirea în stare de nevrednicie.
Cap. 12 Darurile duhovniceşti. Multe mădulare, un singur trup.
Cap. 13 Iubirea.
Cap. 14 Limbile şi profeţia. Toate, făcute cu rânduială.
Cap. 15 Învierea lui Hristos. Învierea morţilor. Cum vor învia trupurile.
Cap. 16 Ajutoare pentru fraţi. Plan de călătorie.Ultime îndemnuri. Salutări.

Introducere la Epistola Întâi către Corinteni

Port între două mări, vad comercial între Răsărit şi Apus, sinteză de cultură greco-romană şi orientală, cu o populaţie de peste o jumătate de milion de locuitori, Corintul devenise, încă de timpuriu, unul din cele mai înfloritoare oraşe ale lumii antice. Geloasă, Roma l-a distrus în 146 î. H., pentru ca, după un secol, Iuliu Cezar să-l readucă la viaţă cu statut de colonie romană şi, puţin după aceea, Octavian August să-l proclame capitală a provinciei Ahaia, cu drepturile şi privilegiile unei mari metropole. Cum belşugul şi luxul atrag după ele lascivitatea şi desfrâul, Corintul devenise faimos şi prin libertinajul moravurilor; aci se afla templul Afroditei (Venus), ale cărei peste o mie de ierodule pervertiseră erosul la treapta de prostituţie sacralizată (un éros căruia Pavel îi va opune pe agápe, iubirea pură, duhovnicească, netrecătoare - vezi celebrul capitol 13). O astfel de metropolă a păgânismului devenise însă şi ţinta convertitului de pe drumul Damascului.

Apostolul Pavel poposeşte la Corint în cursul celei de a doua călătorii misionare şi rămâne în el timp de un an şi jumătate, adică între anii 50-52. Aria predicii sale are în faţă două lumi distincte: comunitatea iudaică, numeroasă, prosperă şi conservatoare în jurul sinagogii, şi cea păgână, cosmopolită, stratificată şi coruptă în marasmul inechităţilor sociale şi al sincretismului religios. Ca de obicei, el începe de la nucleul iudaic (prin soţii Acvila şi Priscila, evrei încreştinaţi, la care locuieşte şi împreună cu care îşi câştigă pâinea), apoi pătrunde în universul păgân şi izbuteşte ca-n cele optsprezece luni să întemeieze una din cele mai puternice Biserici, cu cel puţin încă două locaşuri de cult în casele lui Iustus şi Gaius şi cu premisele unei protecţii morale şi juridice din partea proconsulului Galion, fratele filosofului Seneca.

Nu la multă vreme după plecarea sa încep tulburările. Convertiţii dintre Iudei se lasă influenţaţi de conservatorismul rabinic şi continuă să practice formalismul lipsit de conţinut al Legii Vechi; convertiţii dintre păgâni păstrează reminiscenţele libertinajului moral, şi uneori îl practică până la incest. Pavel trimite la Corint o primă epistolă, care însă nu ni s-a păstrat (numită de critici „epistola precanonică“), dar se pare că aceasta nu are efectul scontat.

Se scurg aproape trei ani, lucrurile nu se liniştesc. Pavel se află în Efes. La Corint sosise Apollo, iudeu alexandrin foarte învăţat şi talentat, în jurul căruia se crease un adevărat cult. Creştinii iudaizanţi şi-l revendică pe Chefa (Petru) drept patron, liberalii i se declară devotaţi lui Pavel, o anume pretinsă elită creştină neagă rolul oricărui apostolat şi alcătuieşte o a patra partidă, „a lui Hristos“. În acelaşi timp, unii creştini se judecă în tribunalele păgâne, alţii sunt nedumeriţi asupra noilor lor relaţii civile, sociale şi familiale, alţii ridică probleme de natură dogmatică, îndeosebi cu privire la învierea morţilor; alţii ignoră sfinţenia agapelor euharistice şi le confundă cu ospeţele obişnuite; toate acestea, într-un moment în care Pavel e interesat să-i antreneze şi pe Corinteni în colecta de ajutorare a fraţilor din Ierusalim.

Pavel e tot mai neliniştit şi îngrijorat. O seamă de informaţii îi veniseră prin nişte trimişi speciali ai unei creştine de vază, Hloia, dar în primăvara anului 56 primeşte la Efes o delegaţie a Corintenilor, alcătuită din Ştefanas, Fortunat şi Ahaic; se pare că aceştia aveau cu ei şi o scrisoare. Lor le încredinţează Apostolul Epistola cunoscută ca Întâia către Corinteni (în fapt, a doua), dictată probabil lui Sostene şi încheiată cu propria sa mână; ea nu e altceva decât răspunsul la problemele şi întrebările ce frământau puternica, dar mult prea tânăra comunitate creştină din Corint.

Acestea fiind zise, planul Epistolei e ca şi prezentat, iar schema lui generală poate fi următoarea:

Preambul (adresare şi salutare) (1, 1-9).
 
  1. Diviziuni şi fapte scandaloase (cele patru grupe, cazul incestuosului, creştini în tribunale păgâne, desfrâul) (1, 10 - 6, 20).
  2. Probleme morale şi liturgice (căsătorie şi feciorie, cărnurile jertfite idolilor, conştiinţa proprie şi menajarea conştiinţei altuia, buna rânduială în adunările religioase şi ierarhia lor, discernerea duhurilor; reguli practice)
    (7, 1 - 14, 40).
  3. Dogma învierii morţilor (faptul în sine, modalitatea; imn de laudă lui Dumnezeu)
    (15, 1-58).
Încheiere (16, 1-24)

[ NTNoul Testament

[ 1CoEpistola Întâi către Corinteni
[ Cap. 1 ]Salutări şi mulţumiri. Dezbinări în Biserică. Hristos, puterea şi înţelepciunea lui Dumnezeu.
1 Pavel, apostol chemat a al lui Iisus Hristos prin voia lui Dumnezeu, şi fratele Sostene,

Rm 01:1 2Co 01:1 Ef 01:1 Col 01:1

2 Bisericii lui Dumnezeu, care este în Corint, celor sfinţiţi întru Iisus Hristos, chemaţi să fie sfinţi împreună cu toţi cei ce cheamă numele Domnului nostru Iisus Hristos în tot locul, şi al lor, şi al nostru:

In 17:19 FA 09:14 Rm 01:7 1Co 06:11 Col 01:22 1Tes 04:7 2Tim 02:19

3 Har vouă şi pace de la Dumnezeu, Tatăl nostru, şi de la Domnul nostru Iisus Hristos!

Rm 01:7 2Co 01:2 1Ptr 01:2

4 Mulţumesc pururea Dumnezeului meu pentru voi, pentru harul lui Dumnezeu dat vouă întru Hristos Iisus,

Flp 01:3 2Tes 01:3

5 că'ntru El în toate pe deplin v'aţi îmbogăţit, în tot cuvântul şi'n toată cunoştinţa

2Co 08:7 Col 01:9 Col 02:7

6 - aşa cum mărturia lui Hristos s'a'mputernicit întru voi -,
7 aşa încât voi nu sunteţi lipsiţi de nici un dar duhovnicesc în aşteptarea descoperirii b Domnului nostru Iisus Hristos,

Lc 17:30 Flp 03:20 2Tes 01:7 Tit 02:13

8 Care vă va şi întări până la capăt, ca să fiţi nevinovaţi în ziua Domnului nostru Iisus Hristos.

Flp 01:6 Flp 01:10 Flp 02:16 1Tes 03:13 1Tes 05:23 2Ptr 03:14

9 Credincios c este Dumnezeu prin Care voi aţi fost chemaţi la împărtăşirea cu Fiul Său Iisus Hristos, Domnul nostru.

Dt 07:9 Dt 32:4 1Co 10:13 1Tes 05:24 2Tes 03:3 1In 01:3

10 Vă rog, fraţilor, pentru numele Domnului nostru Iisus Hristos, ca toţi să fiţi într'o vorbă şi'n sânul vostru să nu fie dezbinări; ci să fiţi cu totul uniţi în acelaşi gând şi'n aceeaşi dreaptă judecată;

Rm 15:5 1Co 03:3 1Co 11:18 Flp 02:2 Flp 03:16

11 fiindcă despre voi, fraţii mei, prin oameni de-ai Hloiei d mi s'a făcut cunoscut că la voi sunt certuri.

1Co 03:3 1Co 11:18

12 Şi ei spun aceasta, că fiecare din voi zice: Eu sunt al lui Pavel!, sau: Eu, al lui Apollo e!, sau: Eu, al lui Chefa f!, sau: Eu, al lui Hristos!

In 01:42 FA 18:24-28 1Co 03:4 1Co 11:18 1Co 16:12

13 Împărţitu-S'a oare Hristos? Nu cumva Pavel s'a răstignit pentru voi? sau în numele lui Pavel aţi fost botezaţi?
14 Mulţumesc lui Dumnezeu că pe niciunul din voi n'am botezat, decât pe Crispus şi pe Gaiu,

FA 18:8 FA 19:29 Rm 16:23

15 ca să nu zică cineva că aţi fost botezaţi în numele meu...
16 – ba nu!, g am botezat şi casa h lui Ştefanas –; încolo, nu ştiu să mai fi botezat pe altcineva.

1Co 16:15

17 Căci Hristos nu m'a trimis să botez, ci să binevestesc, nu întru'nţelepciunea vorbirii i, ca nu cumva crucea lui Hristos să rămână deşartă j.

Mt 28:19 In 04:2 1Co 02:1 1Co 02:13 2Co 01:12 2Co 11:6

18 Căci cuvântul crucii nebunie este pentru cei ce pier; dar pentru noi, cei ce ne mântuim, este puterea lui Dumnezeu.

Rm 01:16 2Co 02:15 2Co 04:3

19 Că scris este: Pierde-voi înţelepciunea înţelepţilor şi deşteptăciunea celor deştepţi o voi ascunde.

Is 29:14 Is 44:25 Avd 01:8 Mt 11:25 2Co 10:5

20 Unde este înţeleptul? unde este cărturarul? unde este întrebătorul acestui veac? Oare n'a arătat Dumnezeu drept nebună înţelepciunea lumii acesteia?

Is 19:12 Is 33:18 Is 44:25 Bar 03:23 Rm 01:22

21 Că de vreme ce prin înţelepciune lumea nu L-a cunoscut pe Dumnezeu întru'nţelepciunea lui Dumnezeu, atunci, pe cei ce cred a binevoit Dumnezeu să-i mântuiască prin nebunia propovăduirii.

Mt 11:25 Lc 08:12 Lc 10:21

22 Şi'n timp ce Iudeii cer semne şi Elinii caută înţelepciune,

Bar 03:23 Mt 12:38 Mt 16:1 Lc 11:16 Lc 11:29 In 04:48 In 06:30 FA 17:18 FA 17:32

23 noi Îl propovăduim pe Hristos-Cel-Răstignit: pentru Iudei, piatră de poticnire; iar pentru păgâni, nebunie;

Is 08:14 Lc 02:34 FA 26:24 Rm 09:32 1Co 02:2 1Co 02:14 Ga 05:11 Flp 03:18

24 dar pentru cei chemaţi, şi Iudei şi Elini: Hristos-Puterea-lui-Dumnezeu-şi-Înţelepciunea-lui-Dumnezeu.

Pr 08:1 Sir 24:1 Rm 01:16 Col 02:3

25 Pentru că nebunia lui Dumnezeu e mai înţeleaptă decât oamenii, şi slăbiciunea lui Dumnezeu mai puternică decât oamenii.

2Co 13:4

26 Fiindcă uitaţi-vă la chemarea voastră, fraţilor: că nu mulţi sunt înţelepţi după trup k, nu mulţi sunt puternici, nu mulţi sunt de neam bun l;

Sof 03:12 Mt 11:25 Lc 10:21 In 07:48 Iac 02:1-5

27 dar tocmai pe cele nebune ale lumii le-a ales Dumnezeu ca să-i dea de ruşine pe cei înţelepţi; şi tocmai pe cele slabe ale lumii le-a ales Dumnezeu ca să-i dea de ruşine pe cei tari;

1Rg 17:22 Pr 09:4 Bar 03:27 Mt 11:25 Lc 10:21 Lc 14:21 Iac 02:1-5

28 şi tocmai pe cele de neam de jos ale lumii, pe cele dispreţuite le-a ales Dumnezeu; pe cele ce nu sunt, ca să le facă de nimic m pe cele ce sunt,

Mt 11:25 Lc 10:21 Lc 14:21 Iac 02:1-5

29 aşa ca nici un trup să nu se laude în faţa lui Dumnezeu.

Mt 11:25 Rm 03:27 Ef 02:9

30 Din El dar sunteţi voi întru Hristos Iisus, Cel ce de la Dumnezeu S'a făcut pentru noi înţelepciune, dreptate şi sfinţire şi răscumpărare,

Ir 23:5-6 In 17:19 2Co 05:21 Col 02:3

31 pentru ca, după cum este scris, cel ce se laudă, în Domnul să se laude.

Ir 09:23 Rm 03:27 2Co 10:17 Ga 06:14

[ NTNoul Testament

[ 1CoEpistola Întâi către Corinteni
[ Cap. 2 ]A-L propovădui pe Hristos-Cel-Răstignit. Descoperirea prin Duhul lui Dumnezeu.
1 Şi când am venit la voi, fraţilor, nu cu greutatea a cuvântului sau a înţelepciunii am venit eu să vă vestesc taina lui Dumnezeu.

1Co 01:17 2Co 11:6

2 Că n'am socotit ca'ntre voi să ştiu altceva decât pe Iisus Hristos; şi pe Acesta, răstignit...

1Co 01:23 1Co 15:3 2Co 04:5 Ga 06:14

3 Şi'ntru slăbiciune şi cu frică şi cu mare cutremur b am fost la voi.

FA 18:1 2Co 10:1 Ga 04:13

4 Şi cuvântul meu şi propovăduirea mea nu stăteau în cuvântări de'nduplecare c ale înţelepciunii omeneşti, ci în arătarea Duhului şi a puterii d,

Sir 33:11 1Co 02:13 1Co 04:20 2Co 06:7 1Tes 01:5

5 pentru ca credinţa voastră să nu fie întru înţelepciunea oamenilor, ci întru puterea lui Dumnezeu.

Sir 33:11 2Co 04:7 2Co 06:7 1Tes 01:5

6 Celor desăvârşiţi e însă le grăim înţelepciunea, dar nu înţelepciunea acestui veac, nici a stăpânitorilor acestui veac f, care sunt pieritori,

Ef 04:13 Flp 03:15 Iac 03:15

7 ci grăim înţelepciunea lui Dumnezeu cea întru taină g, cea ascunsă, pe care Dumnezeu mai înainte de veci a rânduit-o spre slava noastră,

Ps 050:6 Bar 03:31 Rm 16:25 Ef 03:9 Col 01:26

8 pe care nimeni din stăpânitorii acestui veac n'a cunoscut-o; că dacă ar fi cunoscut-o, nu L-ar fi răstignit pe Domnul slavei;

Sol 02:22 Bar 03:31 Lc 23:34 FA 03:17 FA 13:27 Iac 02:1

9 ci precum este scris: Pe cele ce ochiul nu le-a văzut şi urechea nu le-a auzit şi la inima omului nu s'au suit, pe acelea le-a gătit Dumnezeu celor ce-L iubesc.

Is 52:15 Is 64:4

10 Nouă însă ni le-a dezvăluit Dumnezeu prin Duhul Său, fiindcă Duhul pe toate le cercetează, chiar şi adâncurile lui Dumnezeu.

Iov 11:7 Sol 07:23 Mt 13:11 Mc 04:11 In 14:26

11 Căci cine dintre oameni le ştie pe cele ale omului, în afară de duhul omului, care este în el? Aşa şi cele ale lui Dumnezeu, nimeni nu le-a cunoscut, în afară de Duhul lui Dumnezeu.

Pr 20:27 Rm 11:33

12 Dar noi nu duhul lumii l-am primit, ci Duhul Cel de la Dumnezeu, ca să cunoaştem cele prin har dăruite nouă de Dumnezeu;

In 16:13-14

13 pe care le şi grăim, nu în cuvinte învăţate din înţelepciunea omenească, ci în cuvinte învăţate de la Duhul Sfânt, pe cele duhovniceşti supunându-le spre judecată celor ce sunt duhovniceşti h.

Sir 39:5 1Co 01:17 1Co 02:4 2Co 11:6

14 Omul firesc însă nu primeşte pe cele ce sunt ale Duhului lui Dumnezeu, căci pentru el sunt nebunie şi el nu le poate înţelege, fiindcă ele se judecă duhovniceşte;

Sir 17:30-31 In 08:47 In 14:17 FA 26:24 Rm 08:5 1Co 01:23 Iuda 01:19

15 cel duhovnicesc însă pe toate le judecă, dar el nu-i să fie judecat de nimeni;

Pr 28:5 1In 02:20

16 căci cine a cunoscut gândul Domnului, ca să-L înveţe pe El? Noi însă avem gândul i lui Hristos.

Is 40:13 Sol 09:13 Rm 11:34

[ NTNoul Testament

[ 1CoEpistola Întâi către Corinteni
[ Cap. 3 ]Apostolii, colaboratori ai lui Dumnezeu.
1 Şi eu, fraţilor, n'am putut să vă vorbesc ca unor oameni duhovniceşti, ci ca unora trupeşti, ca unor prunci întru Hristos.

Is 11:8 In 16:12 Ef 04:14 Evr 05:12-13

2 Cu lapte v'am hrănit, nu cu bucate, căci încă nu eraţi în stare; şi nici chiar acum nu sunteţi în stare,

Evr 05:12-13 1Ptr 02:2

3 fiindcă sunteţi încă trupeşti. Atâta vreme cât între voi există invidie şi ceartă şi dezbinări, nu sunteţi oare trupeşti, şi nu după firea omenească vă purtaţi?

1Co 01:10-11 1Co 11:18 Evr 05:12-13 Iac 03:16

4 Când unul zice: Eu sunt al lui Pavel!, iar altul: Eu sunt al lui Apollo!, oare nu sunteţi oameni trupeşti?

1Co 01:12

5 Ei bine, ce este Apollo? dar Pavel, ce este?: Slujitori prin care voi aţi crezut, şi după cum i-a dat fiecăruia Dumnezeu.

FA 18:24 FA 18:27 1Co 16:22 2Co 04:5 Tit 03:13

6 Eu am sădit, Apollo a udat, dar Dumnezeu a făcut să crească.

Ps 126:1 Mc 16:20 FA 18:4 FA 18:11 FA 18:24-28 1Co 16:22 Tit 03:13

7 Aşa că nici cel ce sădeşte e ceva, nici cel ce udă, ci Dumnezeu, Cel ce face să crească.
8 Cel ce sădeşte şi cel ce udă sunt una, dar fiecare-şi va primi plata după osteneala sa.

1Co 04:5 Ga 06:5 1Ptr 01:17 Ap 20:12-13 Ap 22:12

9 Că noi împreună-lucrători cu Dumnezeu a suntem; voi sunteţi ogorul lui Dumnezeu, zidirea lui Dumnezeu.

Is 05:1 Mt 13:3-9 Ef 02:20

10 Potrivit harului lui Dumnezeu ce mi s'a dat, eu ca un iscusit meşter-ziditor b am pus temelia; un altul însă zideşte pe ea. Dar fiecare să ia seama la felul cum zideşte;

Ps 068:35 Rm 15:20 1Co 15:10 2Ptr 03:15

11 că o altă temelie nu poate nimeni să pună în afara celei puse, care este Iisus Hristos.

Is 28:16 1Ptr 02:4-6

12 Iar dacă pe această temelie zideşte cineva cu aur, cu argint, cu pietre scumpe, cu lemn, cu fân, cu paie c,
13 lucrul fiecăruia se va face cunoscut; îl va vădi Ziua d; fiindcă el în foc se descoperă, şi focul însuşi va lămuri e cum anume e lucrul fiecăruia.

Is 48:10 1Co 04:5 2Tes 01:7-10 1Ptr 01:7

14 Dacă lucrul pe care cineva l-a zidit deasupra rămâne, acela plată va primi;
15 dacă lucrul cuiva va fi ars, păgubit va fi; el însă se va mântui, dar aşa ca prin foc f.

Za 13:9

16 Nu ştiţi oare că voi sunteţi templul g lui Dumnezeu şi că Duhul lui Dumnezeu locuieşte'ntru voi?

Rm 08:9 1Co 06:19 2Co 06:16 Ef 02:21 Ga 04:6

17 De va strica cineva templul lui Dumnezeu, îl va strica pe el Dumnezeu, pentru că sfânt este templul lui Dumnezeu, care sunteţi voi.
18 Nimeni să nu se înşele pe sine. Dacă'ntre voi i se pare cuiva că-i înţelept în veacul acesta, să se facă nebun ca să devină înţelept.

Ecc 10:1 Is 05:21 1Co 04:10

19 Că înţelepciunea lumii acesteia nebunie este în faţa lui Dumnezeu; pentru că scris este: Cel ce-i prinde pe cei înţelepţi în viclenia lor.

Iov 05:12 Iov 05:13 Ecc 10:1 Is 55:8

20 Şi iarăşi: Domnul cunoaşte gândurile înţelepţilor, că sunt deşarte.

Iov 05:13 Ps 093:11

21 Aşa că nimeni să nu se laude cu oamenii; fiindcă totul e al vostru,
22 fie Pavel, fie Apollo, fie Chefa, fie lumea, fie viaţa, fie moartea, fie cele de acum, fie cele viitoare, toate sunt ale voastre;
23 iar voi, ai lui Hristos; iar Hristos, al lui Dumnezeu.

1Co 11:3

[ NTNoul Testament

[ 1CoEpistola Întâi către Corinteni
[ Cap. 4 ]Slujba apostolilor.
1 Aşa să ne socotească pe noi fiecare om: ca slujitori ai lui Hristos şi iconomi ai tainelor lui Dumnezeu.

Mal 02:8 Mt 13:11 1Co 09:17 2Co 06:4 Col 01:25

2 Or, ceea ce se caută mai mult la iconomi e ca fiecare să fie găsit credincios.

Dn 06:5 Mt 24:45 Lc 12:42

3 Pentru mine însă prea puţin înseamnă că sunt judecat de voi sau de vreo judecată omenească a; de altfel, nici eu însumi nu mă judec;

Ir 17:16

4 că nu mă ştiu vinovat cu nimic, dar nu prin aceasta m'am îndreptăţit; Cel ce mă judecă pe mine este Domnul.

Iov 09:2 Iov 09:21 Iov 09:35 Iov 27:6 Ps 142:2 FA 23:1 2Co 10:18

5 Aşadar, nu judecaţi ceva înainte de vreme, înainte de a veni Domnul, Cel ce va aduce la lumină pe cele ascunse ale întunericului şi va vădi gândurile b inimilor. Şi atunci fiecare-şi va avea de la Dumnezeu lauda.

Dn 02:22 Sir 01:30 Mt 07:1 Mt 25:21 Rm 02:16 Rm 02:29 Rm 08:27 1Co 03:8 1Co 03:13 2Co 10:18

6 Iar pe acestea, fraţilor, despre mine şi despre Apollo le-am zis de dragul vostru, pentru ca din pilda noastră să nu treceţi peste ce este scris c, ca să nu vă făliţi cu unul sau cu altul împotriva celuilalt d.

Pr 03:7 Rm 12:3

7 Căci cine te deosebeşte pe tine de alţii? Şi ce ai tu pe care să nu-l fi primit? Iar dacă l-ai primit, de ce te făleşti ca şi cum nu l-ai fi primit?

In 03:27 Rm 12:6

8 Iată, sunteţi sătui!..., iată, v'aţi îmbogăţit!...; fără noi aţi ajuns regi!..., şi măcar de-aţi fi ajuns, ca să domnim şi noi împreună cu voi!... e

Ap 03:17 Ap 03:21

9 Căci mi se pare că pe noi, apostolii, Dumnezeu ne-a arătat ca pe cei din urmă oameni, ca pe nişte osândiţi la moarte; fiindcă privelişte f lumii ne-am făcut, şi îngerilor, şi oamenilor.

Ps 043:22 Rm 08:36 2Co 04:11 2Tim 02:9 Evr 10:33

10 Noi suntem nebuni pentru Hristos, dar voi, înţelepţi întru Hristos; noi suntem slabi, dar voi, tari; voi sunteţi ţinuţi în slavă, dar noi în necinste!

1Co 03:18 1Co 15:31

11 Noi până'n ceasul de acum flămânzim şi însetăm, suntem goi şi suntem pălmuiţi şi pribegim

1Co 15:31 2Co 06:4 2Co 11:23-27

12 şi ne ostenim lucrând cu mâinile noastre. Ocărâţi fiind, binecuvântăm; prigoniţi fiind, răbdăm;

Ps 108:28 Mt 05:44 Lc 06:28 Lc 23:34 FA 07:60 FA 18:3 FA 20:34 Rm 12:14 1Co 09:14-15 1Tes 02:9 2Tes 03:8

13 defăimaţi fiind, mângâiem. Ca gunoiul lumii am ajuns, lepădătura tuturor pân'acum.

Ps 108:28 Ecc 08:14 Ecc 10:6 Plg 03:45

14 Nu ca să vă ruşinez vă scriu acestea, ci ca să vă dojenesc ca pe nişte copii ai mei iubiţi.

2Co 06:13

15 Că de-aţi avea zeci de mii de învăţători g în Hristos, totuşi nu aveţi mulţi părinţi; că pe voi eu v'am născut întru Hristos Iisus prin Evanghelie.

1Co 09:1 Ga 04:19 Flm 01:10

16 Aşadar, vă rog eu pe voi: călcaţi pe urmele mele h!

1Co 11:1 Flp 03:17 1Tes 01:6 2Tes 03:9 Evr 03:17

17 Pentru aceasta l-am trimis la voi pe Timotei, care este fiul meu iubit şi credincios întru Domnul. El vă va aduce aminte de căile mele cele întru Hristos Iisus, cum învăţ eu pretutindeni în toată Biserica.

FA 19:22 1Co 16:10 Flp 02:19 Flp 02:22

18 Ca şi cum ar fi ca eu să nu mai vin la voi, unii s'au împăunat i.
19 Dar voi veni la voi degrabă – dacă Domnul va vrea – şi voi cunoaşte nu vorba celor împăunaţi, ci puterea lor.

FA 18:21 1Co 16:7 2Co 01:15 Iac 04:15

20 Căci împărăţia lui Dumnezeu nu stă în cuvânt, ci în putere.

1Co 02:4 1Tes 01:5

21 Ce vreţi?: Să vin la voi cu toiagul, sau cu dragoste şi cu duhul blândeţii?

Iz 20:37 2Co 02:1 2Co 10:2 2Co 13:10

[ NTNoul Testament

[ 1CoEpistola Întâi către Corinteni
[ Cap. 5 ]Judecata asupra celor imorali.
1 De peste tot se aude că'ntre voi există desfrânare, şi'ncă o astfel de desfrânare cum nici între păgâni nu se pomeneşte, ca unul să trăiască cu femeia tatălui său a!

Lv 18:8 Dt 22:30 Dt 27:20 2Co 02:5

2 Şi voi, vă împăunaţi!, în loc ca mai degrabă să fi fost cuprinşi de jale, pentru ca cel ce a făcut această faptă să fie scos din mijlocul vostru.
3 Ci eu, deşi departe cu trupul, dar de faţă cu duhul, ca şi cum aş fi de faţă l-am şi judecat pe cel ce a făcut una ca aceasta:

Col 02:5

4 În numele Domnului nostru Iisus Hristos, voi şi duhul meu fiind adunaţi cu puterea Domnului nostru Iisus Hristos,

Mt 16:19 Mt 18:18 2Co 13:10

5 pe unul ca acesta să-l daţi Satanei spre pieirea trupului, pentru ca sufletul să se mântuiască în ziua Domnului Iisus b!

Ps 108:6 1Tim 01:20 1Ptr 04:6

6 Lauda voastră nu e bună c. Oare nu ştiţi că puţin aluat d dospeşte toată frământătura?

Mt 13:33 1Co 15:33 Ga 05:9

7 Curăţiţi-vă deci de aluatul cel vechi, ca să fiţi frământătură nouă, aşa cum şi sunteţi fără aluat; căci Hristos, Paştile nostru, S'a jertfit pentru noi.

Ies 12:21 Ies 13:7 Is 53:7 1Ptr 01:19

8 De aceea să prăznuim nu cu aluatul cel vechi, nici cu aluatul răutăţii şi al vicleşugului, ci cu azimele curăţiei şi ale adevărului.

Ies 12:15-20 Ies 13:7 Dt 16:3

9 V'am scris în epistolă e să nu vă amestecaţi cu desfrânaţii;

Mt 18:17 2Tes 03:14

10 nu pe de-a'ntregul cu desfrânaţii acestei lumi, sau cu lacomii şi hrăpitorii, sau cu închinătorii la idoli, că altfel ar trebui să ieşiţi din lume;

Mt 15:19

11 dar acum v'am scris să nu vă amestecaţi cu vreunul care, deşi numindu-se frate, va fi desfrânat, sau lacom, sau închinător la idoli, sau ocărâtor, sau beţiv, sau hrăpitor. Cu unul ca acesta nici să nu mâncaţi.

Mt 15:19 Mc 07:21-22 Rm 16:17 2Tes 03:6 2Tes 03:14 Tit 03:10 2In 01:10

12 Căci ce-am eu cu cei din afară f, ca să-i judec eu? Iar pe cei dinlăuntru, nu-i judecaţi voi?

Mt 07:1 Mc 04:11

13 Pe cei din afară însă îi va judeca Dumnezeu. Pe cel rău scoateţi-l din mijlocul vostru!

Dt 13:5 Dt 17:7 Dt 19:19 Dt 21:21 Dt 22:21 Dt 22:24 Dt 24:7 Ios 07:13

[ NTNoul Testament

[ 1CoEpistola Întâi către Corinteni
[ Cap. 6 ]Creştini în faţa tribunalelor păgâne. Slăviţi-L pe Dumnezeu în trupurile voastre!
1 Dacă cineva dintre voi are o pâră împotriva altuia, îndrăzneşte el să se judece în faţa celor nedrepţi a şi nu în faţa celor sfinţi?
2 Oare nu ştiţi că sfinţii vor judeca lumea b? Şi dacă voi sunteţi judecătorii lumii, sunteţi voi nevrednici să judecaţi lucrurile cele mai neînsemnate?

Dn 07:22 Sol 03:8 Mt 19:28 Lc 22:30 Ap 03:21 Ap 20:4

3 Nu ştiţi oare că noi vom judeca îngeri c? Cu cât mai mult, lucruri din viaţa aceasta!
4 Care va să zică, dacă voi aveţi de judecat lucruri din viaţa aceasta, tocmai pe cei mai puţin preţuiţi în Biserică îi puneţi să vă judece!... d
5 O spun spre ruşinea voastră. Oare'ntre voi nu-i nici un om înţelept care să poată judeca între frate şi frate?

1Co 15:34

6 Ci frate cu frate se judecă, şi aceasta în faţa necredincioşilor?!...
7 Negreşit, însuşi faptul că aveţi judecăţi unii cu alţii este o înfrângere pentru voi. De ce nu suferiţi mai degrabă nedreptatea? de ce nu răbdaţi mai degrabă paguba?

Mt 05:39-40 Lc 06:29 1Tes 05:15 1Ptr 03:9

8 Dar voi înşivă faceţi nedreptate şi aduceţi pagubă; şi aceasta, fraţilor!...
9 Nu ştiţi oare că nedrepţii nu vor moşteni împărăţia lui Dumnezeu? Nu vă amăgiţi: Nici desfrânaţii, nici închinătorii la idoli, nici adulterii, nici stricaţii de tot felul e, nici sodomiţii,

Lv 18:22 Lv 20:12-13 Mc 07:21-22 Rm 01:27 Ga 05:19-21 Ef 05:5 Col 03:5 2Ptr 03:13 Ap 21:8 Ap 22:15 Ap 21:27

10 nici hoţii, nici lacomii, nici beţivii, nici batjocoritorii sau hrăpitorii f nu vor moşteni împărăţia lui Dumnezeu.

Mc 07:21-22 Ga 05:19-21 Ef 05:5 2Ptr 03:13 Ap 21:27 Ap 22:15

11 Şi aşa eraţi voi, unii. Dar v'aţi spălat, dar v'aţi sfinţit, dar v'aţi îndreptăţit întru numele Domnului Iisus Hristos şi întru Duhul Dumnezeului nostru.

1Co 01:2 Ef 02:2 Tit 03:3-7 1In 02:12

12 Toate-mi sunt îngăduite, dar nu toate-mi sunt de folos. Toate-mi sunt îngăduite, dar eu nu voi fi stăpânit de ceva.

Ecc 03:1 Ecc 08:6 Sir 37:28 1Co 10:23

13 Bucatele sunt pentru pântece şi pântecele pentru bucate, dar Dumnezeu le va nimici – şi pe acesta ca şi pe acelea. Trupul însă nu este pentru desfrânare, ci pentru Domnul, şi Domnul este pentru trup.

Mt 15:17 Rm 06:13 1Co 15:50 1Tes 04:3-5

14 Iar Dumnezeu, Cel ce L-a înviat pe Domnul, ne va învia şi pe noi prin puterea Sa.

Rm 06:5 Rm 08:11 1Co 15:15 1Co 15:20 2Co 04:14 1Tes 04:14

15 Nu ştiţi oare că trupurile voastre sunt mădulare ale lui Hristos? Voi lua deci mădularele lui Hristos ca să fac din ele mădularele unei desfrânate? Să nu fie!

FA 15:20 Rm 12:5 1Co 12:27 Ef 05:3 Ef 05:30 1Tes 04:4

16 Sau nu ştiţi că cel ce se alipeşte de desfrânată este un trup cu ea? Că vor fi – zice Scriptura – cei doi un trup.

Fc 02:24 Cant 07:8 Mt 19:5 Mc 10:7-8 Ef 05:31

17 Iar cel ce se lipeşte de Domnul este un duh cu El.

In 17:21-23 Rm 08:9-11 Ga 02:20

18 Fugiţi de desfrânare! Orice păcat pe care-l va face omul este în afară de trup; dar cel ce se desfrânează, păcătuieşte în trupul său.
19 Sau nu ştiţi că trupul vostru este templu g al Duhului Sfânt, Cel ce este întru voi, Cel pe care de la Dumnezeu Îl aveţi?; şi că voi nu sunteţi ai voştri?:

In 02:21 1Co 03:16 2Co 06:16

20 căci cu preţ aţi fost cumpăraţi h! Slăviţi-L dar pe Dumnezeu în trupul vostru şi în duhul vostru, care sunt ale lui Dumnezeu!

1Co 07:23 Ga 03:13 Flp 01:20 1Ptr 01:18-19 Ap 14:4

[ NTNoul Testament

[ 1CoEpistola Întâi către Corinteni
[ Cap. 7 ]Despre căsătorie, necăsătorie şi văduve.
1 Cât despre cele ce mi-aţi scris, bine este pentru om să nu se atingă de femeie.

Mt 19:10

2 Dar, din pricina desfrânării a, fiecare să-şi aibă femeia sa şi fiecare femeie să-şi aibă bărbatul ei.

Mt 19:10

3 Bărbatul să-i dea femeii ceea ce-i datorează b; de asemenea şi femeia, bărbatului.

Ecc 09:9 Ef 05:25 Ef 05:28 Col 03:19 1Ptr 03:7

4 Femeia nu este stăpână pe trupul său, ci bărbatul; tot aşa, nici bărbatul nu este stăpân pe trupul său, ci femeia.
5 Să nu vă lipsiţi unul de altul decât prin bună înţelegere, pentru un timp, ca să vă îndeletniciţi cu postul şi cu rugăciunea; şi apoi să fiţi din nou împreună, ca nu cumva Satana să vă ispitească prin neputinţa voastră de a vă stăpâni.

Ioil 02:16

6 Şi aceasta o spun ca pogorământ c, nu ca poruncă.
7 Fiindcă vrerea mea este ca toţi oamenii să fie ca mine. Dar fiecare îşi are de la Dumnezeu darul lui: unul aşa, iar altul într'alt fel.

Mt 19:10 Mt 19:11-12 1Co 12:11

8 Celor necăsătoriţi şi văduvelor le spun: Bine este pentru ei să rămână ca mine.
9 Dar dacă nu se pot înfrâna, să se căsătorească. Fiindcă mai bine este să se căsătorească decât să ardă.

Mt 19:10 Tim 05:14

10 Iar celor căsătoriţi le poruncesc – nu eu, ci Domnul: Femeia să nu se despartă de bărbat

Mt 05:32 Mt 19:6 Mt 19:9 Mc 10:11-12 Lc 16:18 1Tes 04:15

11 – dar dacă se va despărţi, să rămână nemăritată sau să se împace cu bărbatul ei –; şi nici bărbatul să nu-şi lase femeia.

Mt 05:32 Mt 19:6 Mt 19:9 Mc 10:11-12 Lc 16:18

12 Iar celorlalţi le grăiesc – eu, nu Domnul: Dacă un frate d are femeie necredincioasă e şi ea vrea să locuiască cu el, să nu se despartă de ea.
13 Şi femeia, dacă are bărbat necredincios şi el vrea să locuiască cu ea, să nu-şi lase bărbatul.
14 Fiindcă bărbatul necredincios se sfinţeşte f prin femeia credincioasă şi femeia necredincioasă se sfinţeşte prin bărbatul credincios. Fiindcă altfel copiii voştri ar fi necuraţi; dar acum ei sunt sfinţi.

Rm 11:16

15 Dacă însă cel necredincios se desparte, să se despartă. În astfel de împrejurare, fratele sau sora nu sunt legaţi; căci Dumnezeu ne-a chemat spre pace.

Rm 12:18 Rm 14:19 1Co 14:33

16 Fiindcă ce ştii tu, femeie, dacă-ţi vei mântui bărbatul? sau ce ştii tu, bărbate, dacă-ţi vei mântui femeia?

1Ptr 03:1

17 Atât numai: fiecare să-şi meargă drumul aşa cum i-a făcut parte Dumnezeu, aşa cum pe fiecare l-a chemat Dumnezeu. Şi aşa poruncesc eu în toate Bisericile.

1Co 07:20 1Co 07:24 Ef 04:1

18 A fost cineva chemat fiind tăiat împrejur?: Să nu-şi ascundă semnele tăierii g. A fost cineva chemat fiind netăiat împrejur?: Să nu se taie'mprejur.

1Mac 01:15 1Co 09:20-21

19 Tăierea'mprejur nu este nimic, şi netăierea'mprejur nimic nu este, ci paza poruncilor lui Dumnezeu.

Rm 02:25 Ga 05:6 Ga 06:15

20 Întru chemarea'n care-a fost chemat, într'aceea să rămână fiecare.

1Co 07:17 1Tes 02:12

21 Ai fost chemat fiind rob?: N'avea grijă; mai mult îţi foloseşte, chiar dacă poţi ajunge liber h.
22 Căci robul chemat al Domnului e dezrobit al Domnului. Tot aşa, şi cel chemat, fiind liber, este rob al lui Hristos.

In 08:36 Rm 06:22 Ef 06:6 Flm 01:16 1Ptr 02:16

23 Cu preţ aţi fost cumpăraţi!: Nu deveniţi robi ai oamenilor! i

1Co 06:20

24 Fiecare, fraţilor, în starea'n care-a fost chemat, în aceea să rămână înaintea lui Dumnezeu.

1Co 07:17

25 Cât despre fecioare, nu am poruncă de la Domnul. Vă dau însă sfatul meu, ca unul care-am fost miluit de Domnul să fiu vrednic de crezare.

1Tes 04:15 1Tim 01:12-13

26 Socotesc dar că, la trebuinţa de-acum j, aceasta este bine, că adică bine este pentru fiecare să fie astfel:

Ier 16:2

27 Eşti legat de femeie?: Nu căuta dezlegare. Te-ai dezlegat de femeie?: Nu căuta femeie.
28 Dacă totuşi te-ai însurat, n'ai păcătuit. Numai că unii ca aceştia vor avea suferinţă în trupul lor, şi eu aş vrea să vă cruţ.

Lc 21:23

29 Şi pe aceasta v'o spun, fraţilor: Că de-acum vremea se scurtează, aşa că şi aceia care au femei să fie ca şi cum n'ar avea;

Iov 09:25 Ps 102:15 Iz 24:16 Rm 13:11 1In 02:17

30 şi cei ce plâng, ca şi cum n'ar plânge; şi cei ce se bucură, ca şi cum nu s'ar bucura; şi cei ce cumpără, ca şi cum n'ar fi stăpâni;
31 şi cei ce se folosesc de lumea aceasta, ca şi cum nu s'ar folosi deplin; căci chipul lumii acesteia trece.

Is 40:6-7 Sol 02:7 Iac 01:10 Iac 04:14 1Ptr 01:24 1In 02:17

32 Dar aş vrea ca voi să fiţi lipsiţi de grijă. Cel neînsurat se îngrijeşte de ale Domnului, cum să-I placă Domnului;
33 dar cel însurat se îngrijeşte de ale lumii, cum să-i placă femeii,

Lc 14:20

34 şi iată-l împărţit k. Şi femeia nemăritată, şi fecioara se îngrijeşte de ale Domnului, ca să fie sfântă şi cu trupul şi cu duhul; dar cea măritată se îngrijeşte de ale lumii, cum să-i placă bărbatului.
35 Şi aceasta spre folosul vostru o spun, nu ca să vă întind un laţ l, ci spre buna rânduială şi spre alipirea, fără abatere, de Domnul.
36 Iar de crede cineva că pentru fata lui e o necinste dacă trece de floarea vârstei şi că trebuie s'o mărite, facă ce vrea; nu păcătuieşte; să se căsătorească.
37 Dar cel ce stă neclintit în inima sa şi nu e strâns de vreo nevoie, şi stăpânire are peste voinţa lui şi aceasta a hotărât el în inima sa: să-şi ţină fata fecioară, bine va face.
38 Aşadar, cel ce-şi mărită fata, bine face; dar cel ce n'o mărită, mai bine face c.
39 Femeia este legată de lege câtă vreme îi trăieşte bărbatul; dar dacă bărbatul ei va muri, liberă este să se mărite cu cine vrea, numai întru Domnul.

Rm 07:2-3

40 Dar, după părerea mea, e mai fericită dacă rămâne cum e. Şi cred că şi eu am Duhul lui Dumnezeu.

[ NTNoul Testament

[ 1CoEpistola Întâi către Corinteni
[ Cap. 8 ]Hrana jertfită idolilor.
1 Cât despre cărnurile jertfite idolilor a, ştim că toţi avem cunoştinţă. Cunoştinţa însă îngâmfă, dar iubirea zideşte.

FA 15:29

2 Dacă i se pare cuiva că ştie ceva, acela încă n'a cunoscut cum trebuie să cunoască.

1Co 13:12 Ga 06:3

3 Dar dacă cineva Îl iubeşte pe Dumnezeu, acela este cunoscut de El b.

Ga 04:9 2Tim 02:19

4 Aşadar, în ce priveşte a mânca din cărnurile jertfite idolilor, noi ştim că idolul nu este nimic în lume şi că nu este alt Dumnezeu decât numai Unul.

Dt 04:35 Dt 04:39 Dt 06:4 1Rg 12:21 Sof 13:13-19 1Co 10:19 1Tim 02:5 Ga 04:8

5 Că deşi sunt unii aşa-zişi dumnezei, fie în cer, fie pe pământ – aşa cum sunt mulţi dumnezei şi mulţi domni c –,

Dt 06:4 Dt 10:17 Ga 04:8

6 totuşi pentru noi este un singur Dumnezeu, Tatăl, din Care sunt toate şi'ntru Care suntem noi, şi un singur Domn, Iisus Hristos, prin Care sunt toate şi prin care suntem noi.

Dt 06:4 Dn 11:37 Za 14:9 Mal 02:10 In 01:3 In 01:10 In 13:13 Rm 11:36 1Co 12:5-6 Ga 04:8 Ef 04:5-6 Flp 02:11 Col 01:16

7 Dar nu toţi au cunoştinţa d. Căci unii, din obişnuinţa de până acum cu idolul, mănâncă din cărnuri jertfite ca atare idolilor; şi conştiinţa lor, fiind slabă, se întinează e.

1Co 10:28

8 Dar nu mâncarea ne va pune pe noi înaintea lui Dumnezeu. Că nici dacă vom mânca ne prisoseşte, nici dacă nu vom mânca ne lipseşte.

Rm 14:17

9 Aveţi grijă însă ca nu cumva această libertate a voastră să devină'mpiedicare pentru cei slabi.

Rm 14:13 Rm 14:15 Rm 14:21 Ga 05:13

10 Că dacă cineva te va vedea şezând la masă în templul idolilor pe tine, cel care ai cunoştinţa, oare conştiinţa lui, a celui slab, nu va găsi temei să mănânce din cele jertfite idolilor?
11 Prin cunoştinţa ta deci va pieri cel slab, fratele tău pentru care a murit Hristos!

Rm 14:15 Rm 14:20

12 Şi astfel, păcătuind voi împotriva fraţilor şi lovindu-le conştiinţa lor cea slabă, împotriva lui Hristos păcătuiţi.

Rm 14:1 Rm 14:15

13 De aceea, dacă mâncarea-i devine fratelui meu piatră de poticnire, în veac nu voi mânca eu carne, ca să nu-l poticnesc pe fratele meu.

Rm 14:15 Rm 14:21

[ NTNoul Testament

[ 1CoEpistola Întâi către Corinteni
[ Cap. 9 ]Drepturile unui apostol.
1 Nu sunt eu liber? Nu sunt eu apostol? Nu L-am văzut eu pe Iisus, Domnul nostru? Nu sunteţi voi lucrul meu întru Domnul?

FA 09:5 FA 09:27 FA 22:17-18 FA 26:16 1Co 04:15 1Co 15:8

2 Dacă altora nu le sunt apostol, cel puţin vouă vă sunt. Că voi sunteţi, întru Domnul, pecetea apostoliei mele.

2Co 03:2-3

3 Apărarea mea către cei ce mă judecă, aceasta este:
4 Oare nouă nu ne stă'n putere a să mâncăm şi să bem?

Lc 10:8 1Co 09:13-14 2Tes 03:9

5 Oare nouă nu ne stă'n putere să purtăm cu noi o femeie-soră b, ca şi ceilalţi apostoli şi ca fraţii Domnului c şi ca Chefa?

Mt 08:14 In 01:42

6 Sau numai mie şi lui Barnaba nu ne stă'n putere să nu ne'ntreţinem din muncă? d

Lc 10:7 2Tes 03:9

7 Cine slujeşte vreodată în oaste cu solda lui? Cine sădeşte vie şi nu mănâncă din roada ei? Sau cine paşte o turmă şi nu mănâncă din laptele turmei?

Lc 10:7 2Tim 02:6

8 Oare după judecata omenească spun eu acestea? Oare nu şi legea le spune?

Lc 10:7

9 Că scris este în legea lui Moise: Să nu legi gura boului care treieră. Oare de boi Se îngrijeşte Dumnezeu,

Dt 25:4 Ps 035:6 Lc 10:7 2Tim 05:18

10 sau chiar de dragul nostru o spune? Că de dragul nostru s'a scris: Cel ce ară trebuie să are cu nădejde, şi cel ce treieră trebuie să treiere cu nădejdea că-şi va avea partea lui.

Lc 10:7 2Tim 02:6

11 Dacă noi am semănat la voi pe cele duhovniceşti, mare lucru este oare dacă pe cele pământeşti ale voastre le vom secera?

Lc 10:7 FA 20:33 Rm 15:27 Ga 06:6 Flp 04:17

12 Dacă altora le stă'n putere dreptul asupra voastră, nu mai mult oare nouă? Noi însă nu ne-am folosit de această putere; dimpotrivă, pe toate le răbdăm spre a nu-i pune piedică Evangheliei lui Hristos.

Lc 10:7 FA 20:34-35 1Co 13:7 2Co 11:7 2Co 11:9 3In 01:7

13 Oare nu ştiţi că cei ce săvârşesc cele sfinte mănâncă de la templu? că cei care-i slujesc altarului, de la altar au parte?

Lv 06:16 Lv 06:26 Lv 07:34 Nm 18:8 Nm 18:31 Nm 18:1-3 Lc 10:7 1Co 09:4 Evr 13:10

14 În acelaşi chip şi Domnul le-a poruncit celor ce propovăduiesc Evanghelia, ca din Evanghelie să trăiască.

Sir 07:31 Mt 10:10 Lc 10:7 1Co 04:12 1Co 09:4 Ga 06:6

15 Eu însă de nimic din acestea nu m'am folosit şi n'am scris acestea pentru ca şi cu mine să se facă aşa. Că pentru mine mai bine-i să mor decât să-mi zădărnicească cineva lauda.

FA 18:3 1Co 04:12 2Co 11:10 3In 01:7

16 Că dacă eu binevestesc Evanghelia, nu am de ce să mă laud; fiindcă asupra mea stă trebuinţa e. Că vai mie dacă nu voi binevesti!

Ir 20:9 Lc 17:10 FA 13:2

17 Că dacă fac aceasta de bunăvoie, am plată; dar dacă o fac fără voie, am doar o sarcină ce mi s'a încredinţat.

Ir 20:9 Mt 19:11-12 1Co 04:1

18 Atunci, care este plata mea? Aceea că, binevestind Evanghelia, o vestesc fără plată, fără să mă folosesc de puterea pe care mi-o dă Evanghelia.

2Co 11:7 Col 01:25

19 Fiindcă deşi sunt liber faţă de toţi, rob tuturor m'am făcut, pentru ca pe cei mai mulţi să-i dobândesc.

Mt 20:26-27 Rm 15:2 1Co 10:33

20 Cu Iudeii ca un iudeu am fost, ca să-i dobândesc pe Iudei. Cu cei de sub lege, ca unul de sub lege – deşi eu nu sunt sub lege –, ca să-i dobândesc pe cei de sub lege.

FA 16:3 FA 21:20-26 1Co 07:18 1Co 10:33

21 Cu cei ce nu au legea, ca unul ce nu are legea – deşi nu sunt fără lege în faţa lui Dumnezeu, ci întru legea lui Hristos –, ca să-i dobândesc pe cei ce nu au legea.

1Co 07:18 1Co 10:33 Ga 02:3

22 Slab m'am făcut cu cei slabi, ca să-i dobândesc pe cei slabi. Tuturor toate m'am făcut, pentru ca'n orice chip să-i mântuiesc pe unii.

Rm 11:14 Rm 15:1 1Co 10:33 2Co 11:29

23 Dar pe toate de dragul Evangheliei le fac, ca să-i fiu părtaş.
24 Nu ştiţi că cei ce aleargă'n stadion f aleargă toţi, dar numai unul ia premiul? Alergaţi aşa ca să-l luaţi.

Flp 03:12 Flp 03:14 2Tim 04:7 Evr 12:1

25 Şi orice luptător, de la toate se'nfrânează. Ei însă, ca să ia o cunună stricăcioasă; dar noi, una nestricăcioasă.

1Tim 06:12 2Tim 02:4-5 2Tim 04:8 Iac 01:12 1Ptr 05:4 Ap 02:10

26 Ei bine, eu aşa alerg, nu ca la'ntâmplare; eu aşa mă lupt cu pumnul g, nu ca şi cum aş lovi în aer.

1Tim 06:12

27 Ci-mi chinuiesc h trupul şi-l supun robiei, de teamă ca nu cumva după ce le-am fost altora crainic, să devin eu însumi de neluat în seamă i.

Rm 08:13 Rm 13:14