[ VT ] Vechiul Testament
[ Dt ] Deuteronomul
[ Cap. 27 ] | CAPITOLUL 27 Scrierea Legii pe pietre; cele douăsprezece blesteme asupra celor ce o calcă. |
1 Moise şi bătrânii lui Israel a i-au poruncit poporului, zicând: „Să păziţi toate poruncile acestea pe care vi le poruncesc eu astăzi. |
2 Şi va fi că'n ziua când veţi trece Iordanul în ţara pe care Domnul, Dumnezeul tău, ţi-o dă ţie, îţi vei aşeza pietre mari şi le vei vărui cu var; |
3 şi pe pietrele acestea să scrii toate cuvintele acestei Legi, atunci când vei trece Iordanul ca să intri în ţara pe care Domnul, Dumnezeul părinţilor tăi, ţi-o dă, ţară'n care curge miere şi lapte, aşa cum a grăit Domnul, Dumnezeul părinţilor tăi. |
4 După ce veţi fi trecut Iordanul, să puneţi pietrele acestea, pe care vi le poruncesc eu astăzi, pe muntele Ebal şi să le văruiţi cu var. |
5 Să-I zideşti acolo jertfelnic Domnului, Dumnezeului tău, jertfelnic făcut din pietre; deasupra lor să nu pui fier b. |
6 Din pietre întregi să-I zideşti jertfelnic Domnului, Dumnezeului tău, şi arderi-de-tot să-I aduci pe el Domnului, Dumnezeului tău. |
7 Să jertfeşti acolo şi jertfă de mântuire; şi să mănânci şi să te saturi şi să te veseleşti în faţa Domnului, Dumnezeului tău. |
8 Pe pietre să scrii toată Legea aceasta, în scriere foarte lămurită“. |
9 Moise, împreună cu preoţii, leviţii, a grăit către tot Israelul, zicând: „Taci şi-ascultă, Israele: în ziua aceasta ai devenit popor Domnului, Dumnezeului tău. |
10 Ascultă glasul Domnului, Dumnezeului tău, şi plineşte toate poruncile şi hotărârile Lui, câte ţi le poruncesc eu astăzi“. |
11 În ziua aceea i-a poruncit Moise poporului, zicând: |
12 „După ce veţi fi trecut Iordanul, următorii vor sta pe muntele Garizim, ca să binecuvinteze poporul: Simeon, Levi, Iuda, Isahar, Iosif şi Veniamin; |
13 iar Ruben, Gad, Aşer, Zabulon, Dan şi Neftali vor sta pe muntele Ebal ca să blesteme. |
14 Şi începând leviţii, vor zice cu glas mare către tot Israelul: |
15 Blestemat să fie omul care va face chip cioplit sau turnat – urâciune înaintea Domnului, lucru de mână de meşter – şi-l va pune'n loc ascuns! Şi, răspunzând întregul popor, va zice: Amin c! |
16 Blestemat să fie cel ce nu cinsteşte pe tatăl său şi pe mama sa! Şi'ntregul popor va zice: Amin! |
17 Blestemat să fie cel ce mută hotarul aproapelui! Şi'ntregul popor va zice: Amin! |
18 Blestemat să fie cel care-l face pe orb să rătăcească'n cale! Şi'ntregul popor va zice: Amin! |
19 Blestemat să fie cel ce strâmbă judecata străinului şi pe a orfanului şi pe a văduvei! Şi'ntregul popor va zice: Amin! |
20 Blestemat să fie cel ce se culcă cu femeia tatălui său, pentru că a ridicat acoperământul tatălui său! Şi'ntregul popor va zice: Amin! Lv 18:6 Lv 18:8 Lv 20:11 Dt 22:30 Iz 22:10 Ios 08:34 1Co 05:1 |
21 Blestemat să fie cel ce se culcă cu orice fel de dobitoc! Şi'ntregul popor va zice: Amin! |
22 Blestemat să fie cel ce se culcă cu sora lui dinspre tată sau cu cea dinspre mamă! Şi'ntregul popor va zice: Amin! |
23 Blestemat să fie cel ce se culcă cu soacra sa! Şi'ntregul popor va zice: Amin! Blestemat să fie cel ce se culcă cu sora femeii sale! Şi'ntregul popor va zice: Amin! |
24 Blestemat să fie cel care-l loveşte cu vicleşug pe aproapele său! Şi'ntregul popor va zice: Amin! |
25 Blestemat să fie cel ce primeşte daruri ca să ucidă suflet din sânge nevinovat! Şi'ntregul popor va zice: Amin! |
26 Blestemat să fie tot omul care nu va fi statornic în toate cuvintele Legii acesteia, ca să le plinească! Şi'ntregul popor va zice: Amin! |
[ VT ] Vechiul Testament
[ Dt ] Deuteronomul
[ Cap. 28 ] | CAPITOLUL 28 Binecuvântări şi blesteme pentru cei ce păzesc sau calcă Legea. |
1 Şi va fi că după ce veţi fi trecut Iordanul în ţara pe care v'o dă Domnul, Dumnezeul vostru, dacă veţi asculta cu luare-aminte glasul Domnului, Dumnezeului vostru, ca să păziţi şi să pliniţi toate poruncile acestea pe care ţi le poruncesc eu astăzi, atunci Domnul, Dumnezeul tău, te va înălţa mai presus decât toate neamurile pământului. Ies 23:22 Lv 26:3 Dt 07:12 Dt 11:13 Dt 15:5 Dt 26:19 Dt 27:10 |
2 Dacă'ntru auz vei auzi glasul Domnului, Dumnezeului tău, asupra ta vor veni toate binecuvântările acestea şi te vor afla: |
3 Binecuvântat să fii în cetate şi binecuvântat să fii în ţarină! |
4 Binecuvântate fie roadele pântecelui tău şi roadele pământului tău şi cirezile tale şi turmele tale! |
5 Binecuvântate fie hambarele tale şi prisosurile tale! |
6 Binecuvântat să fii când intri şi binecuvântat să fii când ieşi! |
7 Pe vrăjmaşii tăi ce stau împotrivă-ţi să ţi-i dea Domnul, Dumnezeul tău, înfrânţi la picioare; pe o cale să vină asupră-ţi, pe şapte căi să fugă de tine! |
8 Să-ţi trimită Domnul binecuvântare în hambarele tale şi'ntru tot ce lucrează mâinile tale asupra ţării pe care ţi-o dă ţie Domnul, Dumnezeul tău! |
9 Domnul Dumnezeu să te facă Sieşi popor sfânt, aşa cum li S'a jurat părinţilor tăi, dacă vei asculta de glasul Domnului, Dumnezeului tău, şi vei umbla în căile Lui! |
10 Toate neamurile pământului vor vedea că tu eşti numit cu numele Domnului, Dumnezeului tău, şi se vor teme de tine. |
11 Domnul, Dumnezeul tău, te va umple de bunătăţi: roadele pântecelui tău, roadele vitelor tale şi roadele pământului tău în ţara pe care Domnul li S'a jurat părinţilor tăi să ţi-o dea. |
12 Să-ţi deschidă Domnul vistieria Sa cea bună, cerul, ca să-i dea pământului tău ploaie la vreme, să binecuvinteze tot lucrul mâinilor tale; tu vei împrumuta neamuri multe, dar tu nu te vei împrumuta; şi peste multe neamuri vei fi stăpân, dar ele pe tine nu te vor stăpâni. |
13 Domnul, Dumnezeul tău, te va pune'n frunte, nu la coadă, şi vei fi deasupra, iar nu dedesubt, dacă vei asculta de poruncile Domnului, Dumnezeului tău, pe care ţi le poruncesc eu astăzi, ca să le ţii şi să le plineşti, |
14 şi dacă nu te vei abate nici la dreapta şi nici la stânga de la nici unul din cuvintele pe care ţi le poruncesc eu astăzi, să mergi cumva după dumnezei străini ca să le slujeşti. |
15 Şi va fi că dacă nu vei asculta de glasul Domnului, Dumnezeului tău, şi nu vei păzi şi nu vei plini toate poruncile Lui pe care ţi le poruncesc eu astăzi, veni-vor peste tine toate blestemele acestea şi te vor prinde: Lv 26:14 Dt 11:26 Dt 29:20 Dt 30:1 Dt 30:17 2Par 34:24 Pr 03:33 Plg 02:17 Dn 09:11 Dn 09:13 Mi 06:13 Mal 02:2 Tob 03:4 Bar 01:20 Bar 02:10 Bar 02:29 |
16 Blestemat să fii în cetate şi blestemat să fii în ţarină! |
17 Blestemate fie hambarele tale şi prisosurile tale! |
18 Blestemate fie roadele pântecelui tău şi roadele pământului tău, ale cirezilor tale şi ale turmelor tale! |
19 Blestemat să fii când intri şi blestemat să fii când ieşi! |
20 Trimită Domnul asupră-ţi lipsuri şi foamete şi sleire în toate şi peste tot unde-ţi vei pune mâna să facă ceva, până vei fi stârpit, până vei pieri degrab pentru răutatea faptelor tale, că M'ai părăsit. |
21 Moartea s'o lipească Domnul de tine până te va topi din ţara'n care intri s'o moşteneşti. |
22 Bată-te Domnul cu sfârşeală şi cu lingoare şi cu friguri şi cu fierbinţeli şi cu omor şi cu vătămare de vânt rău şi cu tăciune, iar ele să te fugărească până ce vei pieri. |
23 Cerul de deasupră-ţi să fie aramă, pământul de sub tine să fie fier. |
24 Praf să-i dea Domnul pământului tău în loc de ploaie, pulbere din cer să cadă peste tine până ce degrab te va nimici. |
25 Dea Domnul să fii sfârtecat în faţa duşmanilor tăi; pe o cale să le ieşi înainte, pe şapte căi să fugi de ei, şi'mprăştiat să fii prin toate'mpărăţiile pământului. |
26 Morţii voştri să fie hrană păsărilor cerului şi fiarelor pământului, de care nimeni nu va fi să-i apere. |
27 Bată-te Domnul cu bubă egipteană'n şezut şi cu râie sălbatică şi cu mâncărimi de care să nu te poţi vindeca. |
28 Bată-te Domnul cu minte bezmetică şi cu orbire şi cu ieşirea din minţi! |
29 Ziua'n amiază să pipăi cum pipăie orbu'n întuneric; să n'ai noroc în drumurile tale; năpăstuit şi jefuit să fii de-a lungul zilelor tale şi nimeni să-ţi fie spre ajutor. |
30 Femeie să-ţi iei, dar alt bărbat s'o ţină; casă să zideşti, dar în ea să nu trăieşti; vie să sădeşti, dar de cules să n'o culegi. |
31 Boul tău să fie'njunghiat sub ochii tăi, dar din el să nu mănânci; asinul cu de-a sila să-ţi fie luat, dar înapoi să nu-ţi fie adus; oile tale să fie date vrăjmaşilor tăi, şi nimeni să-ţi fie într'ajutor. |
32 Fiii tăi şi fiicele tale să fie daţi altui neam; ochii tăi să sece uitându-se la ei, dar braţul tău să nu aibă nici o putere. |
33 Roadele pământului tău şi toate ostenelile tale să le mănânce un neam pe care tu nu-l cunoşti; năpăstuit şi asuprit să fii în toate zilele tale! |
34 Mintea-ţi va ieşi din ţâţâni din pricina priveliştilor la care ochii tăi vor privi. |
35 Bată-te Domnul cu bubă rea peste genunchi şi pulpe; din tălpile picioarelor tale şi până'n creştetul capului să nu te poţi vindeca! |
36 Ducă-te Domnul, pe tine şi pe regele tău pe care-l vei pune peste tine, ducă-te la neamul pe care nu l-ai cunoscut – nici tu, nici părinţii tăi – şi-acolo vei sluji la dumnezei străini, la lemne şi la pietre; |
37 şi fi-vei acolo de râs şi de arătat cu degetul şi de pomină prin toate neamurile la care Domnul te va duce. |
38 Sămânţă multă vei semăna în ţarină, dar puţină vei culege, pentru că o vor mânca lăcustele; |
39 vie îţi vei sădi şi o vei lucra, dar vin dintr'însa nu vei bea şi nici te vei veseli, pentru că o va mânca viermele. |
40 Măslini vei avea în toate hotarele tale, dar cu untdelemn nu te vei unge, pentru că măslinele tale vor cădea. |
41 Fii şi fiice vei naşte, dar nu vor fi ai tăi, pentru că vor fi duşi în robie. |
42 Toţi pomii tăi şi roadele pământului se vor topi ofilindu-se. |
43 Străinul cel ce este'n mijlocul tău se va ridica deasupră-ţi foarte sus, iar tu te vei cobor] din ce în ce mai jos; |
44 el te va împrumuta pe tine, dar tu pe el nu-l vei împrumuta; el va fi cap, iar tu vei fi coadă. |
45 Veni-vor peste tine toate blestemele acestea şi te vor fugări şi te vor prinde pân'te vor surpa şi pân'te vor stârpi, pentru că n'ai ascultat de glasul Domnului, Dumnezeului tău, ca să-I păzeşti poruncile şi hotărârile pe care ţi le-a poruncit. |
46 Şi vor fi'ntru tine semne şi minuni, fi-vor ele'n neamul tău până în veac, |
47 pentru că nu I-ai slujit Domnului, Dumnezeului tău, cu bucurie şi cu inimă bună pentru toate'mbelşugările. |
48 Ci vrăjmaşilor tăi, pe care Domnul îi va trimite asupră-ţi, lor le vei sluji în foame şi'n sete şi'n golătate şi'n tot felul de lipsuri; şi jug de fier vor pune pe grumazul tău, până ce te vor nimici. |
49 Aduce-va Domnul asupră-ţi un neam de departe, de la marginea pământului, ca pe un vultur ce se aruncă, neam a cărui limbă tu n'o vei întelege, Is 33:19 Ir 05:15 Ir 06:22 Plg 04:19 Os 08:1 Bar 04:15 1Co 14:21 |
50 neam neobrăzat, care nu se va sfii de obrazul bătrânului, iar de cel tânăr nu-i va fi milă. |
51 El va mânca roadele vitelor tale şi roadele pământului tău şi nu-ţi va lăsa nici grâu, nici vin, nici untdelemn, nici cirezile vacilor tale şi nici turmele oilor tale, nimic pân'ce te va nimici. |
52 În toate cetăţile tale te va zdrobi până ce în toată ţara ta se vor surpa zidurile tale cele înalte şi tari în care ai nădăjduit; şi te va împila în toate cetăţile tale pe care ţi le-a dat ţie Domnul, Dumnezeul tău. |
53 În strâmtorarea şi'n necazul cu care te va chinui vrăjmaşul tău vei mânca rodul pântecelui tău, carnea fiilor tăi şi pe a fiicelor tale pe care ţi i-a dat Domnul, Dumnezeul tău a. Lv 26:29 4Rg 06:28-29 Ir 19:9 Plg 02:20 Plg 04:10 Iz 05:10 Bar 02:3 |
54 Cel alintat şi gingaş foarte'n mijlocul tău va căta cu ochi rău asupra fratelui său şi asupra femeii de la sânul său şi asupra celor din urmă fii care-i vor fi rămas, |
55 ca nu cumva vreunuia din ei să-i dea carne din copiii lui pe care el îi va mânca, fiindcă nimic nu i-a rămas de dat în strâmtorarea şi'n necazul cu care te vor chinui vrăjmaşii tăi în toate cetăţile tale. |
56 Cea alintată şi gingaşă foarte'n mijlocul vostru, al cărei alint şi a cărei gingăşie n'au cutezat să-i facă piciorul s'atingă pământul, va căta cu ochi rău asupra bărbatului de la sânul ei şi asupra fiului ei şi asupra fiicei sale, |
57 ca nu cumva să le dea căiţa b ieşită dintre coapsele ei şi pruncul pe care l-a născut; că din pricina lipsei de toate îi va mânca pe ascuns în strâmtorarea ei şi în necazul cu care te va chinui vrăjmaşul tău în cetăţile tale. |
58 Dacă nu veţi da ascultare, să pliniţi toate cuvintele acestei Legi, cele ce sunt scrise în cartea aceasta, şi dacă nu vă veţi teme de numele acesta cinstit şi minunat: Domnul, Dumnezeul tău, |
59 atunci Domnul îţi va face parte de rănile tale şi de rănile urmaşilor tăi, răni mari şi nemaipomenite c, de boli rele şi statornice, |
60 şi va aduce asupră-ţi toate plăgile cele rele ale Egiptului – în faţa cărora tu te-ai temut – şi se vor lipi de tine. |
61 Mai mult, toate bolile şi toate plăgile care nu sunt scrise în cartea acestei Legi le va aduce Domnul asupra ta, până te va nimici. |
62 Şi puţini veţi rămâne la număr – voi, cei ce mai'nainte eraţi mulţi ca stelele cerului – pentru că tu n'ai ascultat de glasul Domnului, Dumnezeului tău. |
63 În ce chip S'a bucurat Domnul de voi, ca să vă facă binele şi să vă înmulţească, tot aşa Se va bucura Domnul de voi ca să vă nimicească; aruncaţi veţi fi din ţara în care mergeţi s'o moşteniţi. |
64 Domnul, Dumnezeul tău, te va împrăştia prin toate neamurile, de la o margine a pământului pân'la cealaltă, şi acolo vei sluji altor dumnezei – lemnelor şi pietrelor – pe care nici tu şi nici părinţii tăi nu i-aţi ştiut d. |
65 Dar nici între neamurile acestea nu vei avea odihnă, nici odihnă va fi pentru talpa piciorului tău, că-ţi va da Domnul acolo inimă sperioasă şi ochi sleiţi şi suflet istovit. |
66 Fi-va viaţa ta spânzurată'n faţa ochilor tăi şi te vei teme ziua şi noaptea, şi vieţii tale nu-i vei da crezare. |
67 De frica inimii tale ce te va'nfrica şi de vedeniile pe care cu ochii tăi le vei vedea, vei zice dimineaţa: O, de s'ar face seară!, iar seara vei zice: O, de s'ar face dimineaţă!... |
68 Şi te va întoarce Domnul în Egipt pe corăbii pe calea despre care ţi-am spus: De-acum tu n'o vei mai vedea!... Şi acolo vă veţi vinde vrăjmaşilor voştri, să le fiţi robi şi roabe; şi nu va fi cine să vă cumpere“. |
[ VT ] Vechiul Testament
[ Dt ] Deuteronomul
[ Cap. 29 ] | CAPITOLUL 29 Înnoirea legământului. |
1 a Iată cuvintele legământului pe care Domnul i-a poruncit lui Moise să-l încheie cu fiii lui Israel în ţara Moabului, pe lângă legământul pe care-l făcuse cu ei în Horeb. |
2 Moise i-a chemat pe toţi fiii lui Israel şi le-a zis: „Voi aţi văzut toate câte'n faţa ochilor voştri a făcut Domnul în ţara Egiptului cu Faraon şi cu slugile lui şi cu toată ţara lui, |
3 marile'ncercări pe care le-au văzut ochii tăi: semnele şi minunile cele mari, mâna cea tare şi braţul cel înalt; |
4 dar până'n ziua de astăzi nu v'a dat Domnul Dumnezeu inimă să înţelegeţi şi ochi să vedeţi şi urechi să auziţi. |
5 Patruzeci de ani v'a purtat prin pustie; hainele voastre nu s'au învechit, încălţămintele nu s'au stricat în picioarele voastre. |
6 Pâine n'aţi mâncat, vin şi sicheră n'aţi băut, ca să ştiţi că Acesta este Domnul, Dumnezeul vostru. |
7 Când însă aţi ajuns la locul acesta, au ieşit cu război împotriva voastră Sihon, regele Heşbonului, şi Og, regele Vasanului. |
8 Dar noi i-am bătut şi le-am luat ţara şi am dat-o de moştenire lui Ruben şi lui Gad şi la jumătate din neamul lui Manase. |
9 Păziţi dar şi pliniţi toate cuvintele acestui legământ, ca să cunoaşteţi toate câte veţi face. |
10 Voi staţi astăzi cu toţii înaintea feţei Domnului, Dumnezeului vostru: căpeteniile neamurilor voastre, bătrânii voştri, judecătorii voştri, condeierii voştri, toţi bărbaţii lui Israel, |
11 femeile voastre, copiii voştri şi străinul tău ce se află'n tabăra voastră, de la tăietorul de lemne pân'la cărătorul de apă, |
12 ca să pătrundeţi în legământul Domnului, Dumnezeului vostru, şi'n blestemele Lui b, câte le pune Domnul, Dumnezeul tău, astăzi asupra ta; |
13 ca să te întărească Sieşi popor, şi El să fie Dumnezeul tău, aşa cum ţi-a spus El ţie şi cum li S'a jurat părinţilor tăi: lui Avraam, lui Isaac şi lui Iacob. |
14 Şi nu numai vouă vă pun eu înainte acest legământ şi blestemul acesta, |
15 ci şi celor ce sunt astăzi aici împreună cu voi înaintea Domnului, Dumnezeului vostru, precum şi celor ce nu sunt astăzi aici împreună cu voi c. |
16 Că voi ştiţi cum am trăit noi în ţara Egiptului şi cum am trecut prin neamurile cu care ne-am petrecut |
17 şi aţi văzut urâciunile lor şi idolii lor – lemn şi piatră, argint şi aur – care sunt la ele. |
18 Printre voi să nu fie nimeni – bărbat sau femeie sau familie sau neam – care să cugete cumva să se abată de la Domnul, Dumnezeul vostru, şi să meargă să slujească dumnezeilor acelor neamuri. Printre voi să nu fie vreo rădăcină care odrăsleşte deasupră-i fiere şi amărăciune, |
19 cineva care să audă cuvintele acestui blestem şi să cugete'ntru inima sa, zicând: – Dreptatea-i de partea mea, de vreme ce eu întru rătăcirea inimii mele umblu... d, pentru ca nu cumva păcătosul să-l nimicească pe cel nepăcătos; |
20 spre unul ca acesta nu va vrea Dumnezeu să Se milostivească; dimpotrivă, de abia atunci se va aprinde mânia Domnului şi gelozia Lui e, asupra acelui om, peste care vor cădea toate blestemele acestui legământ – cele ce sunt scrise în cartea aceasta –, căruia Domnul îi va şterge numele de sub cer |
21 şi pe care Domnul îl va însingura spre nenorociri – pe el, dintre toţi fiii lui Israel – după toate blestemele legământului, cele ce sunt scrise în această carte a Legii. |
22 Iar neamul de după voi, fiii voştri, cei ce se vor ridica în urma voastră, precum şi străinul ce va veni din ţară'ndepărtată, vor zice văzând plăgile acelei ţări şi bolile ei pe care Domnul le-a trimis asupră-i |
23 – sare şi pucioasă, tot pământul este ars; pe el nu se va semăna, el nimic nu va rodi, nici va creşte pe el verdeaţă, aidoma cu Sodoma şi Gomora, cu Adma şi Ţeboimul, pe care Domnul le-a stârpit întru aprindere şi mânie – |
24 da, toate neamurile vor zice: – De ce a făcut Domnul aşa cu ţara aceasta? Ce'nseamnă oare această mare aprindere a mâniei?... |
25 Şi vor răspunde: – Pentru că au părăsit legământul Domnului, Dumnezeului părinţilor lor, pe care El l-a încheiat cu părinţii lor când i-a scos din ţara Egiptului, |
26 şi s'au dus de au slujit la dumnezei străini şi li s'au închinat lor, pe care ei nu i-au cunoscut şi care nu le-au fost daţi ca parte f. |
27 De aceea cu aprindere S'a mâniat Domnul asupra ţării aceleia, ca să aducă asupră-i toate blestemele scrise în cartea acestei Legi; |
28 cu mânie şi cu urgie şi cu aprindere mare foarte i-a smuls pe ei Domnul din ţara lor şi i-a aruncat în altă ţară, aşa cum sunt acum. |
29 Lucrurile ascunse sunt la Domnul, Dumnezeul nostru, dar cele descoperite sunt la noi şi'n veac la fiii noştri, ca să plinim noi toate cuvintele acestei Legi. |
[ VT ] Vechiul Testament
[ Dt ] Deuteronomul
[ Cap. 30 ] | CAPITOLUL 30 Iertare celor ce se pocăiesc, osândă celor împietriţi. |
1 Şi va fi că, după ce vor veni asupră-ţi toate cuvintele acestea – binecuvântarea şi blestemul – pe care ţi le-am pus înainte şi pe care le vei cugeta cu inima ta prin toate neamurile de oriunde te va împrăştia Domnul, Dumnezeul tău, |
2 dacă te vei întoarce la Domnul, Dumnezeul tău, şi dacă din toată inima ta şi din tot sufletul tău vei asculta glasul Său întru toate câte-ţi poruncesc eu ţie astăzi, |
3 atunci Domnul îţi va vindeca păcatele şi te va milui şi iarăşi te va aduna de prin toate neamurile'n care Domnul, Dumnezeul tău, te-a împrăştiat. Ne 01:9 Mi 04:6 Iov 42:10 Ir 23:3 Ir 29:14 Ir 31:8 Ir 32:37 Os 06:11 Iz 36:11 3Mac 06:28 Ps 105:45 |
4 Dac'ai fi tu împrăştiat de la o margine a cerului pân'la cealaltă margine a cerului, chiar şi de acolo te va aduna Domnul, Dumnezeul tău, şi de acolo te va lua; Ne 01:9 Mi 04:6 Iz 36:11 2Mac 01:29 2Mac 02:18 Mt 24:31 Mc 13:27 |
5 şi te va aduce Domnul, Dumnezeul tău, în ţara pe care-au moştenit-o părinţii tăi; tu o vei moşteni, iar El îţi va da binele şi te va înmulţi mai mult decât pe părinţii tăi. |
6 Domnul va curăţi'mprejur a inima ta şi inima urmaşilor tăi, aşa ca tu să-L iubeşti pe Domnul, Dumnezeul tău, din toată inima ta şi din tot sufletul tău, ca să trăieşti. Dt 10:16 Ps 050:10 Ir 04:4 Ir 24:7 Bar 02:31 FA 07:51 Rm 02:29 |
7 Atunci Domnul, Dumnezeul tău, va întoarce blestemele acestea asupra vrăjmaşilor tăi şi asupra celor ce te-au urât şi te-au prigonit. |
8 Iar tu te vei întoarce şi vei asculta glasul Domnului, Dumnezeului tău, şi vei plini poruncile Lui pe care ţi le poruncesc eu astăzi. |
9 Domnul, Dumnezeul tău, îţi va purta de grijă întru tot lucrul mâinilor tale, întru roadele pântecelui tău, întru prăsila vitelor tale şi'ntru roadele pământului tău; că Domnul, Dumnezeul tău, Se va întoarce şi El, ca să Se bucure de tine şi să-ţi facă binele, aşa cum S'a bucurat de părinţii tăi, |
10 dacă tu vei asculta de glasul Domnului, Dumnezeului tău, şi vei păzi şi-I vei plini poruncile şi hotărârile şi rânduielile care sunt scrise în cartea acestei Legi şi dacă te vei întoarce la Domnul, Dumnezeul tău, din toată inima ta şi din tot sufletul tău. |
11 Căci porunca aceasta pe care ţi-o poruncesc eu astăzi nu este mai sus de tine, şi nici de tine departe. |
12 Ea nu este în cer, ca să zici: – Cine dintre noi se va sui în cer şi ne-o va aduce, pentru ca noi s'o auzim şi s'o plinim?... ; |
13 şi nu este nici peste mare, ca să zici: – Cine dintre noi va trece marea şi ne-o va aduce, pentru ca noi s'o auzim şi s'o plinim?... |
14 Ci cuvântul este foarte aproape de tine; el e'n gura ta şi'n inima ta şi'n mâinile tale: numa' să-l plineşti! |
15 Iată, eu astăzi ţi-am pus înainte viaţa şi moartea, binele şi răul. |
16 Dacă vei asculta de poruncile Domnului, Dumnezeului tău, pe care ţi le poruncesc eu astăzi: să-L iubeşti pe Domnul, Dumnezeul tău, să umbli în toate căile Lui, să-I păzeşti hotărârile şi rânduielile, veţi trăi şi vă veţi înmulţi şi Domnul, Dumnezeul tău, te va binecuvânta în întreaga ţară'n care vei intra s'o moşteneşti. |
17 Dar dacă inima ta se va schimba şi dacă tu nu vei asculta, ci, lăsându-te înşelat, te vei închina la alţi dumnezei şi le vei sluji, |
18 îţi spun eu ţie astăzi: Veţi pieri de istov; zile multe nu veţi trăi în ţara pe care Domnul Dumnezeu ţi-o dă, spre care treceţi voi acum Iordanul ca s'o moşteniţi. |
19 Cerul şi pământul le iau astăzi ca martori împotriva voastră: v'am pus în faţă viaţa şi moartea, binecuvântarea şi blestemul. Alege viaţa, ca să trăieşti, tu şi urmaşii tăi! |
20 Iubeşte-L pe Domnul, Dumnezeul tău, şi ascultă-I glasul şi lipeşte-te de El, că aceasta este viaţa ta şi'ndelungarea zilelor tale, de a locui pe pământul pentru care Domnul, Dumnezeul tău, li S'a jurat părinţilor tăi, lui Avraam, lui Isaac şi lui Iacob, să li-l dea“. |
[ VT ] Vechiul Testament
[ Dt ] Deuteronomul
[ Cap. 31 ] | CAPITOLUL 31 Moise îl rânduieşte pe Iosua Navi ca urmaş al său. |
1 Şi dac'a sfârşit Moise de grăit cuvintele acestea către toţi fiii lui Israel, |
2 le-a zis: „Eu sunt acum de o sută douăzeci de ani; de-acum nu mai pot să intru şi să ies, iar Domnul mi-a zis: – Tu nu vei trece Iordanul acesta. |
3 Domnul, Dumnezeul tău, Cel ce merge'n faţa ta, El va nimici neamurile acestea de dinainte-ţi, pentru ca tu să le moşteneşti; iar Iosua este cel ce va merge înaintea ta, precum a grăit Domnul. |
4 Domnul va face cu ei cum a făcut cu Sihon şi cu Og, cei doi regi ai Amoreilor, care erau dincolo de Iordan, precum şi cu ţara lor în care i-a nimicit. |
5 Şi după ce Domnul vi-i va da vouă, să faceţi cu ei aşa cum v'am poruncit. |
6 Îmbărbătează-te şi întăreşte-te, nu-ţi fie teamă, nu te speria de ei şi nici nu te'ngrozi; că Domnul, Dumnezeul tău, Cel ce merge înaintea ta împreună cu tine, nu te va lăsa şi nu te va părăsi“. |
7 Şi l-a chemat Moise pe Iosua şi i-a zis în faţa'ntregului Israel: „Îmbărbătează-te şi întăreşte-te, că tu eşti cel ce vei intra cu poporul acesta în ţara pe care Domnul li S'a jurat părinţilor voştri să le-o dea; tu eşti cel ce le-o vei da ca moştenire. |
8 Domnul, Cel ce'mpreună cu tine merge'nainte, El este Cel ce nu te va lăsa şi nu te va părăsi; nu te teme şi nici nu te'ngrozi!“ |
9 Cuvintele acestei Legi le-a scris Moise într'o carte, pe care a dat-o preoţilor, fiii lui Levi, cei ce purtau chivotul legământului Domnului, precum şi bătrânilor fiilor lui Israel. |
10 În ziua aceea le-a poruncit Moise, zicând: „După şapte ani, la vremea anului iertării, la sărbătoarea Corturilor, |
11 când tot Israelul se va aduna să se înfăţişeze înaintea Domnului, Dumnezeului tău, în locul pe care-l va alege Domnul, să citiţi Legea aceasta înaintea întregului Israel, în auzul lor. |
12 Să aduni poporul, bărbaţii, femeile, copiii, precum şi pe străinii ce se vor afla în cetăţile voastre, ca să audă şi să înveţe a se teme de Domnul, Dumnezeul vostru, şi, auzind, să plinească toate cuvintele acestei Legi. |
13 Şi fiii lor, care nu ştiu, vor auzi şi vor învăţa a se teme de Domnul, Dumnezeul vostru, în toate zilele câte vor trăi ei pe pământul spre care voi treceţi Iordanul ca să-l moşteniţi“. |
14 Şi a zis Domnul către Moise: „Iată, zilele morţii tale s'au apropiat; cheamă-l pe Iosua şi staţi la uşile cortului mărturiei, ca să-i dau porunci“. Şi au venit Moise şi Iosua la cortul mărturiei şi au stat la uşile cortului mărturiei. |
15 Şi Domnul S'a pogorât într'un nor, şi a stat la uşile cortului mărturiei; iar stâlpul de nor a stat la uşile cortului mărturiei. |
16 Şi a zis Domnul către Moise: „Iată, tu vei adormi împreună cu părinţii tăi, iar poporul acesta se va scula şi se va desfrâna după dumnezeii străini ai ţării în care intră, iar pe Mine Mă vor părăsi şi vor călca legământul Meu pe care l-am încheiat cu ei. |
17 În ziua aceea Mă voi aprinde cu mânie'mpotrivă-le şi-i voi părăsi şi-Mi voi întoarce faţa de la ei, iar ei le vor fi altora spre hrană a; şi-l vor ajunge mulţime de rele şi de necazuri şi va zice'n ziua aceea: Pentru că Domnul, Dumnezeul meu, nu este'ntru mine, de aceea m'au ajuns relele acestea!... |
18 Dar Eu Îmi voi întoarce, da, în ziua aceea Îmi voi întoarce faţa de la ei, din pricina tuturor răutăţilor pe care le-au făcut, că s'au dus la dumnezei străini. |
19 Iar acum, scrieţi cuvintele acestei cântări şi puneţi-i pe fiii lui Israel s'o înveţe; puneţi-o în gura lor, pentru ca ea, cântarea aceasta, să-Mi fie spre mărturie întru b fiii lui Israel. |
20 Căci Eu îi voi duce la pământul cel bun, cel pentru care M'am jurat părinţilor lor să li-l dau, pământ din care curge lapte şi miere; ei vor mânca şi, săturându-se, se vor îmbuiba şi se vor întoarce către dumnezei străini şi le vor sluji, iar pe Mine Mă vor mânia şi vor strica legământul Meu, cel pe care Eu l-am dat lor. |
21 Şi va fi că, după ce-i vor ajunge mulţime de rele şi necazuri, cântarea aceasta va fi mărturie'mpotriva lor, căci ea nu va fi uitată din gura lor şi din gura urmaşilor lor; că Eu le cunosc răutatea, câte vor face ei aici şi acum, mai'nainte chiar de a-i fi dus Eu la pământul cel bun pentru care M'am jurat părinţilor lor“. |
22 Şi a scris Moise cântarea aceasta în chiar ziua aceea şi i-a pus pe fiii lui Israel s'o înveţe. |
23 Iar Moise i-a poruncit lui Iosua, fiul lui Navi, zicând: „Îmbărbătează-te şi întăreşte-te, că tu eşti cel ce îi vei duce pe fiii lui Israel în ţara pentru care Domnul li S'a jurat, iar El va fi cu tine“ c. |
24 După ce Moise a isprăvit de scris în carte până la capăt toate cuvintele acestei Legi, |
25 le-a poruncit leviţilor care purtau chivotul legământului Domnului, zicând: |
26 „Luaţi Cartea acestei Legi şi puneţi-o alături de chivotul legământului Domnului, Dumnezeului vostru, şi va fi ea acolo spre mărturie'ntru tine. |
27 Că Eu îţi cunosc îndărătnicia şi'nvârtoşarea cerbicei; că, dacă acum, când eu sunt cu voi încă viu, I-aţi stat împotrivă lui Dumnezeu, cum veţi fi altfel după moartea mea? |
28 Aduceţi-i la mine pe mai-marii seminţiilor voastre şi pe bătrânii voştri şi pe judecătorii voştri şi pe condeierii voştri, pentru ca'n auzul lor să rostesc toate cuvintele acestea şi să le pun înainte-le ca martori cerul şi pământul. |
29 Că ştiu eu că după moartea mea veţi face tot felul de nelegiuiri şi vă veţi abate de la calea pe care v'am poruncit-o; în zilele cele de apoi vă vor ajunge relele, pentru că voi veţi face răul în faţa Domnului şi-L veţi mânia cu lucrul mâinilor voastre“. |
30 Şi'n auzul întregii adunări a lui Israel a rostit Moise cuvintele cântării acesteia, până la sfârşit: |
[ VT ] Vechiul Testament
[ Dt ] Deuteronomul
[ Cap. 32 ] | CAPITOLUL 32 Cântarea lui Moise a. |
1 „Ia aminte, cerule, şi voi grăi, |
2 Rostirea să mi-o aştepte ca pe-o ploaie, |
3 Că numele Domnului l-am chemat, |
4 Dumnezeu: adevărate-s lucrurile Sale, Dt 07:9 Iov 08:3 Ps 005:4 Ps 024:8 Is 26:4 Dn 04:37 Rm 09:14 1Co 01:9 Ap 15:3 Ap 16:5 |
5 Greşit-au: nu sunt ai Săi fiii cei cu prihană Ps 077:8 Is 01:2 Is 01:4 Is 65:3 Mt 17:17 FA 02:40 Flp 02:15 |
6 Cu acestea-I răsplătiţi voi Domnului, |
7 Aduceţi-vă aminte de zilele veacului, |
8 Atunci când Cel-Preaînalt a împărţit neamurile, |
9 partea Domnului a devenit poporul lui Iacob, |
10 Îndestulatu-l-a pe el în pustie, |
11 Ca un vultur ce-şi umbreşte cuibul |
12 Domnul singur i-a povăţuit, |
13 Urcatu-i-a pe ei la tăria pământului, |
14 unt de vacă şi lapte de oaie |
15 A mâncat Iacob şi s'a săturat Dt 28:47 Dt 31:20 2Par 12:1 Iov 15:27 Is 17:10 Ir 05:7 Ir 05:28 Os 08:13 Os 13:6 |
16 Mâniatu-M'a'ntru [dumnezei] străini h, |
17 el nu lui Dumnezeu I-a adus jertfe, |
18 Pe Dumnezeu Cel ce te-a născut L-ai părăsit |
19 Văzut-a Domnul şi S'a stârnit |
20 Şi a zis: – Întoarce-voi faţa Mea de la ei |
21 Ei Mi-au întărâtat gelozia prin cei ce nu sunt Dumnezeu, |
22 Că foc s'a aprins din mânia Mea; |
23 Rele voi aduna asupră-le |
24 Sleiţi vor fi de foame şi de păsări hulpave |
25 Din afară-i va stârpi sabia, |
26 Zis-am: Îi voi împrăştia |
27 Aceasta, dacă n'ar fi mânia vrăjmaşilor, |
28 Că-i neam ce şi-a pierdut capul, |
29 ei n'au gândit ca să'nţeleagă: |
30 Cum oare va fugări unul o mie |
31 Că dumnezeii lor nu sunt ca Dumnezeul nostru, |
32 Că via lor este din via Sodomei, |
33 vinul lor, suflare de balaur, |
34 Oare nu sunt acestea, iată, adunate la Mine, |
35 În ziua răzbunării voi plăti, |
36 Că Domnul îl va judeca pe poporul Său |
37 Atunci a zis Domnul: – Unde sunt dumnezeii lor |
38 din ale căror jertfe voi mâncaţi grăsimea |
39 Vedeţi, vedeţi că Eu sunt Dt 04:35 1Rg 02:6 4Rg 05:7 Iov 05:18 Ps 029:2 Ps 067:20 Ps 070:20 Is 19:22 Is 44:6 Is 44:8 Is 45:5 Is 46:9 Is 57:18 Tob 13:2 Sol 16:13 |
40 Că mâna Mea Mi-o voi ridica în cer |
41 Că sabia ca pe un fulger Mi-o voi ascuţi |
42 Săgeţile Mi le voi îmbăta de sânge |
43 Veseliţi-vă, voi, ceruri, împreună cu El, Ps 009:12 Ps 096:7 Is 11:14 Ioil 04:21 1 2: 2Mac 07:6 Rm 15:10 Evr 01:6 Ap 06:10 Ap 18:20 Ap 19:2 |
44 Moise a scris această cântare în chiar ziua aceea şi i-a pus pe fiii lui Israel s'o înveţe. Şi a venit Moise şi a grăit toate cuvintele acestei Legi în auzul poporului, el şi Iosua, fiul lui Navi. |
45 Iar după ce Moise a sfârşit de spus toate cuvintele acestea în faţa'ntregului Israel, le-a zis: |
46 „Puneţi la inimă toate cuvintele pe care vi le mărturisesc eu astăzi şi porunciţi-le fiilor voştri să păzească şi să plinească toate cuvintele acestei Legi; |
47 că ea nu-i pentru voi doar o vorbă goală, ci e însăşi viaţa voastră, şi prin cuvântul acesta vă veţi îndelunga zilele pe pământul spre care treceţi Iordanul ca să-l moşteniţi“. |
48 Tot în ziua aceea a grăit Domnul cu Moise, zicând: |
49 „Suie-te în muntele acesta Abarim, muntele Nebo, care este în ţara Moabului, faţă'n faţă cu Ierihonul, şi vezi ţara Canaanului, pe care-o dau eu ca moştenire fiilor lui Israel, |
50 şi mori acolo, în muntele pe care te sui, şi te adaugă la poporul tău, în acelaşi chip în care Aaron, fratele tău, a murit în muntele Hor şi s'a adăugat la poporul său, |
51 pentru că n'aţi ascultat de cuvântul Meu în mijlocul fiilor lui Israel, la apa Meribei, la Cadeş, în pustia Sin, pentru că nu M'aţi arătat pe Mine sfânt l întru fiii lui Israel; |
52 că vei vedea ţara cum îţi stă'nainte, dar într'însa nu vei intra“ m. |
[ VT ] Vechiul Testament
[ Dt ] Deuteronomul
[ Cap. 33 ] | CAPITOLUL 33 Moise binecuvintează poporul şi prooroceşte. |
1 Şi iată binecuvântarea a cu care Moise, omul lui Dumnezeu b, i-a binecuvântat pe fiii lui Israel înainte ca el să fi murit. |
2 Şi a zis: „Din Sinai venit-a Domnul |
3 El Şi-a cruţat poporul: |
4 pe care ne-a poruncit-o nouă Moise, |
5 Rege va fi întru cel-iubit, |
6 Să trăiască Ruben şi să nu moară; |
7 Şi iată pentru Iuda: „Ascultă, Doamne, glasul lui Iuda, |
8 Iar lui Levi i-a zis: „Lui Levi daţi-i Urimul său |
9 celui ce-i zice tatălui său şi mamei sale: |
10 îi vor arăta lui Iacob hotărârile Tale |
11 Binecuvintează, Doamne, puterea lui |
12 Iar lui Veniamin i-a zis: „Iubit de Domnul, fără de frică va locui: |
13 Lui Iosif i-a zis: „Din binecuvântarea Domnului pământul lui, |
14 din roadele pe care soarele |
15 din ce-i mai bun al munţilor bătrâni, |
16 din roadele îmbelşugatului pământ. |
17 Cel întâi-născut al taurului h, lui fie-i frumuseţea; |
18 Iar lui Zabulon i-a zis: „Veseleşte-te, Zabulon, în ieşirea ta, |
19 Neamuri vor surpa şi [numele Domnului] acolo-l veţi chema |
20 Lui Gad i-a zis: „Binecuvântat este Cel ce lărgeşte hotarele lui Gad; |
21 El şi-a văzut pârga, |
22 Iar lui Dan i-a zis: „Dan, pui de leu |
23 Lui Neftali i-a zis: „Neftali, saţul roadelor celor bineprimite, |
24 Lui Aşer i-a zis: „Binecuvântat fie Aşer între fii; |
25 fier şi aramă-i vor fi încălţările; |
26 Nimeni nu-i ca Dumnezeul celui-iubit, |
27 Puterea lui Dumnezeu te va acoperi; |
28 Şi va locui Israel fără frică |
29 Ferice de tine, Israele! |
[ VT ] Vechiul Testament
[ Dt ] Deuteronomul
[ Cap. 34 ] | CAPITOLUL 34 Moartea lui Moise. |
1 Şi s'a suit Moise din şesurile Moabului în muntele Nebo, pe vârful Fazga, care este faţă'n faţă cu Ierihonul. Şi Domnul i-a arătat tot ţinutul Galaad, până la Dan, |
2 şi tot ţinutul lui Neftali şi tot ţinutul lui Efraim şi al lui Manase şi tot ţinutul lui Iuda, până la marea de dincolo de zare a, |
3 şi Neghebul b şi împrejururile Ierihonului, cetatea Palmierilor, până la Ţoar. |
4 Şi a zis Domnul către Moise: „Iată ţara pentru care M'am jurat lui Avraam, lui Isaac şi lui Iacob, zicând: – Seminţiei tale o voi da... Iată, le-am arătat-o ochilor tăi; dar tu într'însa nu vei intra!“ |
5 Şi a murit Moise, robul lui Dumnezeu, acolo, în ţinutul Moabului, după cum îi spusese Domnul. |
6 Şi l-au îngropat în vale, în ţinutul Moabului, aproape de templul lui Peor c, dar mormântul său nimeni nu-l ştie, nici până'n ziua de astăzi d. |
7 Şi era Moise de o sută douăzeci de ani când a murit; vederea nu i se înnegurase, nici gura nu i se zbârcise. |
8 Şi l-au plâns fiii lui Israel pe Moise, în şesurile Moabului, la Iordan, aproape de Ierihon, timp de treizeci de zile, până s'au sfârşit zilele jelitului în plângerea după Moise. |
9 Iar Iosua, fiul lui Navi, s'a umplut de duhul înţelepciunii, pentru că Moise îşi pusese mâinile peste el e. Iar fiii lui Israel i s'au supus şi au făcut aşa precum Domnul poruncise prin Moise. |
10 Şi nu s'a mai ridicat în Israel prooroc ca Moise, pe care Domnul să-l fi cunoscut faţă către faţă f, |
11 întru toate semnele şi minunile pe care Domnul l-a trimis să le facă în ţara Egiptului, lui Faraon şi slugilor lui şi ţării lui întregi, |
12 precum şi'ntru minunile cele mari şi'ntru mâna cea tare pe care Moise le-a săvârşit în faţa'ntregului Israel. |
[ VT ] Vechiul Testament
[ Ios ] Iosua Navi
Introducere la Cartea Iosua Personaj biblic, Iosua este succesorul şi executorul testamentar al lui Moise. Misiunea esenţială a lui Moise fusese aceea de a-i elibera pe fiii lui Israel din robia egipteană şi de a-i strămuta în Ţara Făgăduinţei, hărăzită astfel încă din vremea lui Avraam. Dar marele profet avea să-i ducă până în pragul Canaanului, după o peregrinare de patruzeci de ani, anume rânduită din raţiuni pedagogice; el va muri acolo, din porunca Domnului, apucând doar să vadă pământul dorit, fără să şi păşească pe el. Ocuparea teritoriului palestinian va fi făcută de către Israeliţi sub comanda lui Iosua, pe care Domnul i-l rânduieşte lui Moise la capătul călătoriei prin pustia Sinaiului: „Ia-ţi pe Iosua, fiul lui Navi, om cu duh într'însul, pune-ţi mâinile peste el şi du-l în faţa lui Eleazar preotul; şi'n faţa întregii adunări îi vei da porunci şi'n faţa lor vei da porunci asupră-i; şi dă-i ceva din măreţia ta, pentru ca'n felul acesta fiii lui Israel să asculte de el“ (Nm 27, 18-20). Numele lui Iosua (transcris în greceşte Iisus) înseamnă „Dumnezeu mântuieşte“; singur sau în asociere cu acela al lui Navi, el va da numele celei de a şasea cărţi din canonul Vechiului Testament. O seamă de critici susţin chiar şi astăzi că, de fapt, cartea lui Iosua ar trebui legată, prin învecinare, de aceea a Deuteronomului, ea nefiind altceva decât o continuare a acesteia; în acest caz, nu se mai poate vorbi de Pentateuh, ci de Hexateuh (cele şase cărţi). Obiecţia însă nu stă în picioare. Pentateuhul, operă unitară a lui Moise, a fost receptată ca atare încă din vremile străvechi, nu numai de tradiţia rabinică, dar şi de cea creştină. Literar vorbind, dacă Moise este eroul a patru din cele cinci cărţi ale Pentateuhului, opera sa nu putea să se încheie decât cu tainica apoteoză a sfârşitului său. Faptul în sine că această carte, a lui Iosua, este o prelungire, în plan istoric, a Deuteronomului, nu susţine teza integrării ei în Pentateuh, după cum Odiseea, de pildă, deşi e continuarea Iliadei, rămâne totuşi o scriere distinctă (deşi ambele sunt opera aceluiaşi autor). Cartea lui Iosua cuprinde trei părţi distincte: 1. Capitolele 1-12: Cucerirea Canaanului, care se face dinspre răsărit spre apus şi de la sud la nord. Aceasta însă nu este o cucerire propriu-zisă, adică o invazie pe pământ străin, iar biruitorii nu sunt „ocupanţi“. Pornindu-se de la principiul că Dumnezeu e creatorul şi stăpânul absolut al pământului, El îl atribuie cui vrea, total sau în parte. În istoria mântuirii, Canaanul devine teritoriul în care va trăi şi se va dezvolta poporul ales, al cărui strămoş, Avraam, este anume chemat din Mesopotamia şi aşezat aici şi a cărui odraslă după trup, Iisus Hristos, născut tot aici, va fi Mântuitorul lumii. În vremea exilului egiptean, Canaanul devine „Ţara Făgăduinţei“, care mai apoi se va numi „Ţara Sfântă“. Aşadar, Iosua şi supuşii săi au conştiinţa că „revin“ în ţara părinţilor lor, în care se află mormintele acestora, ca mărturii ale unei istorii comune; chiar şi osemintele înstrăinatului Iosif vor fi aduse din Egipt şi îngropate aici. Ţara astfel cucerită nu e o obişnuită „captură“, ci, pur şi simplu, o moştenire; fiecare trib şi fiecare familie se vor înstăpâni pe moşia proprie. E raţiunea pentru care cucerirea Canaanului, deşi are caracterul unei campanii militare, este în foarte mică măsură opera armelor: ea este, în principal, opera lui Dumnezeu, Cel ce se luptă alături de protejaţii Săi prin mijloacele clasice: semne şi minuni. Iordanul e trecut printr'o minune, Ierihonul e cucerit printr'o minune, şi tot printr'o minune este învinsă coaliţia militară a suveranilor băştinaşi. La rândul său, Iosua este o copie fidelă a lui Moise şi purtător al mandatului divin. 2. Capitolele 13-21: Împărţirea ţării către cele unsprezece triburi ale lui Israel (leviţii, ca sacerdoţi, având beneficii speciale). În mare, ea se face după prescripţiile lui Moise, dar operaţia de amănunt presupune mai întâi catagrafierea terenului şi numai după aceea repartizarea lui, prin tragere la sorţi, către beneficiari. Cartea lui Iosua este documentul pe baza căruia numeroase echipe de cercetători (arheologi, istorici, geografi şi etnologi) au făcut investigaţii pe teren, căutând să identifice adevărul celor relatate cu o mie de ani în urmă. Dificultăţile nu sunt puţine, iar acestea au devenit evidente în însăşi redactarea versiunii de faţă; deşi, precum şi în celelalte cărţi ale Vechiului Testament, grafierea toponimelor s'a făcut după ediţiile româneşti curente (care, la rândul lor, urmează Versiunea Ebraică), unele aproximaţii nu pot fi evitate, ţinând seama de faptul că unele localităţi aveau câte două (şi chiar trei) nume, păstrate multă vreme în paralel, dar şi de faptul că transcrierea numelui lor dintr'o limbă în alta sau dintr'un dialect în altul nu avea criterii uniforme (fenomen întâlnit şi în zilele noastre, când Peking â" Pekin, Pei-King â" a devenit Beijing). Distribuirii propriu-zise i se adaugă locurile de azil („cetăţile de scăpare“) pentru ucigaşii fără voie. 3. Capitolele 22-24: Ultimele evenimente şi cele din urmă dispoziţii ale lui Iosua; moartea acestuia şi a arhiereului Eleazar. Tradiţia biblică creştină (inclusiv cea românească) admite că Iosua însuşi este autorul celor mai importante părţi ale scrierii (e vorba de cineva care cunoştea foarte bine topografia Canaanului), dar că autori mai târzii au adus o seamă de completări şi precizări, aşa încât cartea, aşa cum o avem noi astăzi, s'a constituit ca operă integrală cândva în jurul anului 1000 (dar nu înainte de 1006), în vremea domniei regelui David. Cu ea se începe seria scrierilor numite, în limbajul canonului biblic, „istorice“, adică cele situate între Tora (Pentateuhul) şi Profeţi. |
[ VT ] Vechiul Testament
[ Ios ] Iosua Navi
[ Cap. 1 ] | CAPITOLUL 1 Domnul îl îmbărbătează pe Iosua Navi pentru trecerea Iordanului. |
1 Şi a fost că după moartea lui Moise a grăit Domnul către Iosua, fiul lui Navi a, ajutătorul b lui Moise, zicând: |
2 „Moise, robul Meu, a murit. Ridică-te dar şi treci Iordanul, tu şi tot poporul acesta, în ţara pe care Eu le-o dau. |
3 Tot locul pe care-l va călca talpa piciorului vostru vi-l dau, aşa cum i-am grăit lui Moise. |
4 Pustiul c şi Antilibanul până la marele râu al Eufratului şi până la marea cea mai îndepărtată dinspre soare-apune, acelea vor fi hotarele voastre d. |
5 Nu va fi om care să vă stea împotrivă, pe toată durata zilelor vieţii tale; aşa cum am fost cu Moise, întocmai voi fi şi cu tine: nu te voi părăsi şi nu te voi trece cu vederea. |
6 Întăreşte-te şi îmbărbătează-te, căci tu îi vei împărţi acestui popor pământul pe care Eu M'am jurat părinţilor voştri să li-l dau. |
7 Întăreşte-te dar şi îmbărbătează-te, ca să păzeşti şi să faci aşa cum ţi-a poruncit Moise, sluga Mea, şi de la ele să nu te abaţi nici la dreapta, nici la stânga, pentru ca să fii tu înţelept în tot ceea ce vei face. |
8 Iar cartea acestei legi să nu lipsească, ci întru ea să cugeţi ziua şi noaptea, pentru ca tu să înţelegi cum anume să faci toate lucrurile care sunt scrise [în ea]; atunci vei păşi drept şi-ţi vei face căile uşoare şi atunci vei fi înţelept. |
9 Iată, Eu îţi poruncesc: Întăreşte-te şi îmbărbătează-te!; să nu te sperii, şi nici să ai teamă, căci Domnul, Dumnezeul tău, este cu tine în toate locurile unde vei merge“. |
10 Iar Iosua le-a poruncit scribilor poporului e, zicând: |
11 „Treceţi prin mijlocul taberei poporului şi porunciţi-i poporului, zicând: Pregătiţi-vă merinde; căci încă trei zile, şi veţi trece Iordanul acesta ca să intraţi spre a lua în stăpânire pământul pe care vi-l dă vouă Domnul, Dumnezeul părinţilor voştri!“ |
12 Iar către Ruben şi către Gad şi către jumătate din neamul lui Manase f a zis Iosua: |
13 „Aduceţi-vă aminte de cuvântul Domnului pe care Moise, robul Domnului, vi l-a poruncit, zicând: Domnul, Dumnezeul vostru, El v'a dat odihnă şi v'a dat pământul acesta. |
14 Femeile voastre şi copiii voştri şi vitele voastre să locuiască pe pământul pe care El vi l-a dat. Iar voi toţi, cei ce sunteţi în stare, să mergeţi cu bună rânduială înaintea fraţilor voştri şi să vă luptaţi laolaltă cu ei |
15 până când Domnul, Dumnezeul vostru, le va da fraţilor voştri odihnă, aşa cum v'a dat şi vouă, şi până când vor moşteni şi ei pământul pe care li-l dă Domnul, Dumnezeul nostru; şi veţi merge fiecare la moşia sa pe care Moise v'a dat-o dincolo de Iordan, spre soare-răsare“. |
16 Iar ei, răspunzându-i lui Iosua, i-au zis: „Vom face tot ceea ce ne vei porunci şi vom merge peste tot unde ne vei trimite; |
17 în orice am ascultat de Moise vom asculta şi de tine, numai să fie cu tine Domnul, Dumnezeul nostru, aşa cum a fost El cu Moise. |
18 Iar omul care nu ţi se va supune ţie şi care nu-ţi va asculta cuvintele pe care tu i le vei porunci, acela să moară; doar atât, tu fii tare şi îmbărbătează-te!“ |
[ VT ] Vechiul Testament
[ Ios ] Iosua Navi
[ Cap. 2 ] | CAPITOLUL 2 Iosua trimite iscoade în Canaan. |
1 Iosua, fiul lui Navi, a trimis din Şitim doi tineri să iscodească [ţara], zicându-le: „Duceţi-vă şi vedeţi ţara şi Ierihonul a!“ Şi ducându-se acei doi tineri, au venit în Ierihon; şi au intrat în casa unei femei desfrânate, al cărei nume era Rahab, şi s'au odihnit acolo. |
2 Dar regelui Ierihonului i s'a dat de ştire cum că aici au intrat nişte bărbaţi dintre fiii lui Israel, ca să iscodească ţara. |
3 Iar regele Ierihonului a trimis şi a grăit către Rahab, zicând: „Scoate-i afară pe bărbaţii care ţi-au intrat azi-noapte în casă, fiindcă ei au venit să iscodească ţara!“ |
4 Dar femeia, luându-i pe cei doi bărbaţi, i-a ascuns şi le-a grăit [trimişilor regelui], zicând: „Au intrat la mine nişte bărbaţi, dar n'am ştiut de unde sunt; |
5 iar la vremea întunericului, când poarta s'a închis, bărbaţii aceia au ieşit, dar eu nu ştiu unde s'au dus; alergaţi după ei şi-i veţi prinde!“... |
6 Iar ea s'a suit la ei, deasupra casei b, şi i-a ascuns între nişte snopi de in pe care ea îi pusese acolo, pe acoperişul casei. |
7 Iar oamenii c au alergat după ei pe calea Iordanului, până la vad; şi poarta s'a închis d. |
8 Şi a fost că atunci când oamenii care umblau după ei s'au dus, şi mai înainte ca ei e să fi adormit, ea s'a urcat la ei pe acoperişul casei şi le-a zis: |
9 „Eu ştiu că Domnul v'a dat vouă ţara; că frica de voi a căzut asupră-ne; |
10 fiindcă noi am auzit cum a secat Domnul Dumnezeu Marea Roşie de dinaintea voastră, atunci când aţi ieşit din ţara Egiptului, precum şi tot ceea ce El le-a făcut celor doi regi ai Amoreilor de dincolo de Iordan, lui Sihon şi lui Og, pe care voi i-aţi nimicit. |