1 Atunci a zis Domnul către mine: „Du-te şi ia un vas de lut, lucrare de olar, şi vei aduce pe cei mai bătrâni din popor şi dintre preoţi |
2 şi vei ieşi la locul de îngropare al fiilor copiilor lor, a care este la intrarea porţii Harsit, b şi citeşte acolo toate cuvintele acestea pe care Eu ţi le voi grăi. |
3 Şi le vei spune: Auziţi cuvântul Domnului, voi, regi ai lui Iuda, şi voi, bărbaţi ai lui Iuda, şi voi, cei ce locuiţi în Ierusalim, şi voi, cei ce intraţi pe porţile acestea! Aşa zice Domnul, Dumnezeul lui Israel: Iată, Eu voi aduce rele asupra acestui loc, în aşa fel încât fiecăruia din cei ce le vor auzi îi vor ţiui urechile. |
4 Aceasta, pentru că ei M'au părăsit şi au înstrăinat locul acesta c şi au ars în el tămâie pentru dumnezei străini, pe care nici ei şi nici părinţii lor nu i-au ştiut, iar regii lui Iuda au umplut locul acesta cu sânge nevinovat |
5 şi i-au zidit înălţimi lui Baal, ca să-şi ardă copiii în foc d, lucru pe care Eu nu l-am poruncit şi nici nu l-am gândit în inima Mea. |
6 De aceea, iată, vin zile – zice Domnul – când locul acesta nu se va mai numi Tofet şi «Locul-de-Îngropare-al-fiului-lui-Hinom», ci «Locul-de-Îngropare-al-Măcelului». |
7 Şi'n locul acesta voi nimici sfatul lui Iuda şi al Ierusalimului şi cu sabie îi voi doborî în faţa duşmanilor lor şi'n mâinile celor ce le caută viaţa, iar pe morţii lor îi voi da de mâncare păsărilor cerului şi fiarelor pământului. |
8 Şi voi duce această cetate la pustiire şi batjocură: tot cel ce va trece prin ea se va încrâncena şi va fluiera văzând atâta rană. |
9 Carnea fiilor lor o vor mânca, şi carnea fiicelor lor; fiecare va mânca din carnea vecinului său, în strâmtorarea şi'n împresurarea cu care vrăjmaşii lor îi vor împresura. |
10 Iar tu vei zdrobi vasul cel de lut sub ochii oamenilor care vor ieşi cu tine |
11 şi le vei zice: Acestea grăieşte Domnul: Aşa voi zdrobi poporul acesta şi cetatea aceasta, ca pe un vas de lut care, odată zdrobit, nu mai poate fi făcut la loc. |
12 Aşa voi face Eu cu locul acesta şi cu locuitorii lui – zice Domnul –, ca să fie cetatea aceasta asemenea unui lut care s'a surpat. |
13 Iar casele Ierusalimului şi casele regilor lui Iuda vor fi ca un morman de dărâmături, din pricina necurăţiilor lor de prin toate casele pe ale căror acoperişuri au ars tămâie pentru toată «oştirea cerului» şi au vărsat prinoase de băutură pentru dumnezei străini“. |
14 Ieremia a revenit din Tofet, unde-l trimisese Domnul să profeţească; şi a stat în curtea casei Domnului şi a grăit către'ntregul popor: |
15 „Acestea zice Domnul: Iată, Eu aduc asupra acestei cetăţi şi asupra tuturor cetăţilor ce se ţin de ea şi asupra satelor ei toate relele pe care le-am grăit împotrivă-i, pentru că ea şi-a învârtoşat cerbicea, ca să nu asculte de poruncile Mele“. |
1 Iar Paşhur, fiul preotului Imer, cel ce fusese numit şi veghetor al casei Domnului, l-a auzit pe Ieremia profeţind aceste cuvinte. |
2 Şi l-a lovit şi l-a aruncat în temniţa jilavă a, ce se afla lângă poarta casei de sus, cea care dădea în templul Domnului. |
3 Apoi Paşhurr l-a scos pe Ieremia din temniţa jilavă, iar Ieremia i-a zis: „Domnul nu te-a numit cu numele de Paşhurr, ci cu acela de Surghiunitul. |
4 Căci aşa zice Domnul: Iată, Eu voi face ca tu să fii dus în surghiun b împreună cu toţi prietenii tăi; ei vor cădea sub sabia duşmanilor lor, iar ochii tăi îi vor vedea; iar pe tine şi pe întregul Iuda vă voi da în mâinile regelui Babilonului; acesta îi va robi şi cu săbiile îi va tăia'n bucăţi. |
5 Şi toată puterea acestei cetăţi şi toată strânsura ei şi toate vistieriile regelui lui Iuda le voi da în mâinile vrăjmaşilor acestuia, iar ei le vor duce în Babilon. |
6 Iar tu şi casnicii tăi veţi merge în robie; tu vei muri în Babilon, şi acolo vei fi îngropat, tu şi toţi prietenii tăi cărora le-ai profeţit minciuni“. |
7 Tu m'ai amăgit, Doamne, c iar eu m'am amăgit; Tu ai fost puternic, Tu ai biruit, eu m'am făcut de râs; fără'ncetare'n toată ziua sunt batjocorit. |
8 Da, eu cu graiul meu amar voi râde, la răscoală şi sleire voi chema, căci cuvântul Domnului mi-a devenit ocară şi'n zilele mele toate, bătaie de joc. |
9 Atunci am zis: Numele Domnului nu-l voi mai numi şi'ntru numele Său nu voi mai grăi!... Dar asta-mi era în oase ca o văpaie-aprinsă; mă şubrezesc din toate'ncheieturile şi cad sub propriile mele puteri. |
10 Ocara multora am auzit-o, a celor adunaţi prin preajmă: „Ridicaţi-vă!; laolaltă să ne ridicăm împotrivă-i, bărbaţii toţi, prietenii lui! Băgaţi de seamă la ce-şi pune el în gând: poate că se va amăgi, iar noi îl vom învinge şi răzbunaţi vom fi asupră-i!“ |
11 Dar Domnul e cu mine ca un războinic tare; iată de ce ei m'au prigonit, dar au rămas buimaci; d umplutu-s'au de ruşine, că nu şi-au priceput ocara veşnică, de neuitat. |
12 Doamne, Tu, Cel ce pătrunzi pe cele drepte, Tu, Cel ce cunoşti rărunchii şi inimile, fă ca eu să-Ţi văd răzbunarea asupră-le, că Ţie Ţi-am încredinţat apărarea mea! |
13 Cântaţi-I Domnului, laude cântaţi-I, că El a scos sufletul săracului din mâna răufăcătorilor! |
14 Blestemată fie ziua'n care m'am născut!; da, ziua'n care maica m'a născut să nu fie binecuvântată! |
15 Blestemat fie omul care i-a vestit tatălui meu: „Un fiu ţi s'a născut!“ |
16 Bucură-se omul acela precum cetăţile pe care Domnul le-a prăpădit cu mânie, fără să-I pară rău: strigăt audă dimineaţa, răcnete de jale'n amiazăzi! |
17 Că nu m'a ucis în pântecele maicii mele!; că maică-mea nu mi s'a făcut mormânt şi pântece de ne'ncetată zămislire! |
18 La ce bun ieşit-am eu din pântece?: Să văd doar osteneală şi durere şi să-mi istovesc zilele'n ruşine? |
1 Cuvântul care sa făcut de la Domnul către Ieremia când regele Sedechia a trimis la el pe Paşhur, fiul lui Malchia, şi pe Sofonie, fiul preotului Maaseia, ca să-i zică: 1Par 24:9
|
2 „Întreabă-L pentru noi pe Domnul; că regele Babilonului s'a ridicat împotriva noastră; poate că Domnul va face ceva potrivit lucrurilor Sale minunate, şi acela se va duce de la noi“. |
3 Iar Ieremia le-a zis: „Aşa veţi grăi către Sedechia, regele lui Iuda: |
4 Aşa grăieşte Domnul: Iată, Eu voi întoarce îndărăt armele războinice cu care voi vă luptaţi împotriva Caldeilor care v'au împresurat de dinafara zidului şi le voi îngrămădi în mijlocul acestei cetăţi. |
5 Şi Eu Mă voi lupta împotriva voastră cu mână tare şi cu braţ înalt, cu mânie şi cu urgie mare. |
6 Şi pe toţi cei ce locuiesc în cetatea aceasta, oameni şi animale, îi voi lovi cu moarte dureroasă, iar ei vor muri. |
7 Şi după aceea – aşa zice Domnul – pe Sedechia, regele lui Iuda, şi pe slujitorii lui şi poporul care'n cetatea aceasta a scăpat din ciumă şi de la moarte şi de la sabie îi voi da în mâna vrăjmaşilor, a celor ce le caută vieţile, iar ei îi vor trece prin ascuţişul săbiei; şi nu-i vor cruţa şi nici o milă nu vor avea de ei“. |
8 Iar acestui popor îi vei spune: Aşa grăieşte Domnul: Iată, Eu v'am pus înainte calea vieţii şi calea morţii. |
9 Cel ce rămâne în cetatea aceasta va muri de sabie şi de foamete; iar cel ce va ieşi şi se va duce la Caldeii care v'au împresurat, acela va trăi; viaţa îi va fi ca o pradă, dar va trăi a. |
10 Că nu spre bine, ci spre rău Mi-am întors Eu faţa asupra acestei cetăţi; ea va fi dată în mâna regelui Babilonului, iar acela cu foc o va mistui. |
11 Tu, casă a regelui lui Iuda, ascultaţi cuvântul Domnului! Tu, casă a lui David, aşa grăieşte Domnul: |
12 Judecaţi dimineaţa cu judecată şi faceţi ce e drept şi scoateţi-l pe cel jefuit din mâna celui ce-l apasă, ca nu cumva mânia Mea ca focul să se-aprindă, căci ea va arde şi nimeni nu va fi care s'o stingă. |
13 Iată, Eu sunt împotriva ta, a celui ce locuieşte în Valea Sorului-de-şes, b şi a celor ce zic: «Cine ne va înfricoşa?» sau: «Cine va intra în locaşul nostru?» |
14 Şi foc voi aprinde'n pădurea ei şi toate'mprejurimile ei le va mistui. |
1 Aşa grăieşte Domnul: Du-te şi te coboară la casa regelui lui Iuda, şi acolo vei grăi cuvântul acesta |
2 şi vei zice: Ascultă cuvântul Domnului, tu, rege al lui Iuda, cel ce stai pe tronul lui David, tu şi casa ta şi poporul tău şi cei ce intră pe porţile acestea! |
3 Aşa grăieşte Domnul: Faceţi judecată şi dreptate şi scoateţi-l pe cel jefuit din mâna celui ce-l apasă; iar pe străin şi pe orfan şi pe văduvă să nu-i asupriţi; nu fiţi necredincioşi, a iar sânge nevinovat să nu vărsaţi în locul acesta. |
4 Că dacă'ntr'adevăr veţi plini cuvântul acesta, atunci pe poarta acestei case vor intra regi care şed pe tronul lui David şi care aleargă'n căruţe şi pe cai, ei şi slujitorii lor. |
5 Dar dacă nu veţi plini cuvintele acestea, pe Mine Însumi M'am jurat – zice Domnul – că această casă fi-va spre pustiire. |
6 Că acestea grăieşte Domnul despre casa regelui lui Iuda:Tu Îmi eşti Galaadul şi creştetul Libanului. b Cu toate acestea, în pustiu te voi preface, în cetăţi nelocuite. |
7 Şi'mpotriva ta voi aduce om nimicitor şi securea lui; tăia-vor cedrii tăi cei mai frumoşi şi-i vor arunca în foc. |
8 Şi neamuri multe vor trece prin cetatea aceasta; şi fiece om va zice către vecinul său: «De ce-a făcut Domnul astfel cu această mare cetate?». |
9 Şi se va răspunde: «Pentru că au părăsit legământul Domnului Dumnezeului lor şi s'au închinat la dumnezei străini şi le-au slujit«. |
10 Nu-l plângeţi pe cel mort, nici vă tânguiţi pentru el; plângeţi-l amarnic pe cel ce pleacă, fiindcă nu se va mai întoarce, nici va mai vedea el ţara'n care s'a născut! c |
11 Că pe acestea le zice Domnul despre Şalum, fiul lui Iosia, regele lui Iuda, cel ce domneşte în locul lui Iosia, tatăl său, care s'a dus din locul acesta: el nu se va mai întoarce acolo, |
12 ci în locul acela în care Eu l-am strămutat ca rob, acolo va muri, iar ţara aceasta nu o va mai vedea. |
13 [Vai de] cel ce fără dreptate îşi durează casa şi fără judecată foişoarele, cel ce-şi face aproapele să-i muncească pe nimic şi nu-i dă nici un fel de plată! |
14 Tu ţi-ai durat o casă bine măsurată, şi foişoare largi cu ferestre potrivite, pe care ţi le-ai căptuşit în cedru şi'n roşu le-ai vopsit. |
15 Domni-vei oare fiindcă te făleşti cu tatăl tău Ahaz? Nu mâncare şi nu băutură; mai bine-ţi este ţie să faci judecată şi dreptate. |
16 Ei nu înţeleg, nu judecă pricina necăjitului, nici pricina săracului; oare nu'nseamnă asta că tu nu Mă cunoşti? zice Domnul. |
17 Iată, ochii tăi nu sunt buni, nici inima ta, ci merg după lăcomia ta şi după sângele nevinovat pe care vrei să-l verşi şi după nedreptăţile şi omorurile pe care vrei să le faci. |
18 De aceea, aşa zice Domnul despre Ioiachim, fiul lui Iosia, regele lui Iuda, chiar despre bărbatul acesta: Nimeni nu-l va plânge: «O, frate!», şi nimeni pentru el nu se va tângui: «Vai, Doamne!». |
19 El nu va fi îngropat cum se'ngroapă morţii, ci putred va fi aruncat în afara porţii Ierusalimului. |
20 Urcă-te'n Liban şi strigă şi glasul ţi-l sloboade spre Vasan şi strigă până dincolo de mare, că toţi ibovnicii d tăi sunt striviţi. |
21 Eu ţi-am vorbit despre căderea ta, dar tu ai zis: «N'am să ascult!». Aceasta ţi-a fost calea e încă din tinereţea ta: n'ai ascultat de glasul Meu. |
22 Pe toţi păstorii tăi îi va paşte vântul, f ibovnicii tăi vor merge în robie; atunci ruşinată vei fi şi dispreţuită din pricina ibovnicilor tăi. |
23 Tu, cea care locuieşti în Liban făcându-ţi cuib în cedri, amarnic îţi va fi suspinul când chinuri vor veni peste tine, dureri ca ale celei ce naşte! |
24 Aşa cum Eu într'adevăr sunt viu g, zice Domnul: Dacă Iehonia, fiul lui Ioiachim, regele lui Iuda, s'ar face chiar pecete pe mâna Mea cea dreaptă h, chiar şi de acolo te voi smulge |
25 şi te voi da în mâna celor ce-ţi caută viaţa, în faţa celor de care-ţi este frică: în mâna Caldeilor. |
26 Pe tine şi pe mama care te-a născut vă voi azvârli într'o ţară în care nu te-ai născut, dar în care vei muri. |
27 Iar ei nicicum nu se vor mai întoarce în ţara după care sufletul lor tânjeşte. |
28 Lipsit de cinste este Iehonia, precum un vas netrebnic, pentru că doborât a fost şi aruncat într'o ţară pe care n'o ştia. |
29 Pământule, pământule, ascultă cuvântul Domnului: |
30 Înscrie-l i pe bărbatul acesta: «Om-izgonit» j; că nimeni din seminţia lui nu va ajunge să şadă pe tronul lui David, să mai domnească'n Iuda. |
1 [Vai vouă], păstori care pierdeţi şi risipiţi oile păşunii Mele! |
2 De aceea, aşa zice Domnul împotriva celor ce pasc poporul Meu: Voi aţi risipit oile Mele şi le-aţi scos afară şi nu le-aţi cercetat. Iată, Eu Mă voi răzbuna asupra voastră pe potriva faptelor voastre celor rele. |
3 Şi voi aduna înlăuntru rămăşiţa poporului Meu din fiece ţară în care i-am alungat şi-i voi aşeza în păşunea lor; şi vor creşte şi se vor înmulţi. |
4 Şi le voi ridica păstori care-i vor hrăni; şi nu se vor mai teme, nici se vor mai înfricoşa, zice Domnul. |
5 Iată, vin zilele – zice Domnul – când îi voi ridica lui David o Odraslă'ndreptăţită a; un Rege va domni şi va înţelege b şi va face judecată şi dreptate pe pământ. |
6 În zilele Lui se va mântui Iuda şi Israel va locui cu încredere c. Iată numele cu care-L vor chema: «Domnul-dreptatea-noastră». |
7 De aceea: d Iată, vin zilele – zice Domnul – când nu se va mai spune: «Viu este Domnul, Cel ce a scos casa lui Israel din ţara Egiptului», |
8 ci: «Viu este Domnul, Cel ce a scos şi a adunat seminţia casei lui Israel din ţara de la miazănoapte şi din toate ţările în care îi risipise, pentru ca să locuiască ei în ţara lor»“. |
9 Despre profeţi: e Inima în mine s'a zdrobit, oasele mele toate s'au clătinat, devenit-am ca un bărbat sfărâmat în ţărână, ca un om pe care vinul l-a'ntrecut, din pricina Domnului şi din pricina strălucirii slavei Sale. |
10 „Că din pricina acestora f a plâns pământul, păşunile pustiei s'au uscat. Alergarea lor se'mpiedică în rele şi tot aşa tăria lor. |
11 Că preot şi profet s'au pângărit, până şi'n casa Mea le-am văzut răutăţile. |
12 De aceea facă-li-se calea spre lunecare'n întuneric; în ea se vor împiedica şi vor cădea; că rele voi aduce Eu asupră-le în anul cercetării lor. |
13 Şi'n profeţii Samariei am văzut fărădelegi; au profeţit în numele lui Baal şi l-au făcut pe poporul Meu Israel să rătăcească. |
14 Dar în profeţii Ierusalimului văzut-am lucruri groaznice, de vreme ce săvârşeau adulter şi umblau întru minciuni şi sprijineau mâinile răufăcătorilor pentru ca nimeni să nu se'ntoarcă din calea lui cea rea; Ei sunt pentru Mine ca Sodoma, iar locuitorii de acolo, ca Gomora. |
15 De aceea, aşa zice Domnul: Iată, Eu îi voi hrăni cu durere, şi apă amară le voi da de băut; că de la profeţii Ierusalimului s'a răspândit în tot pământul spurcăciunea. |
16 Aşa grăieşte Domnul Atotţiitorul: Nu ascultaţi la vorbele profeţilor, că'n zadar îşi închipuie loruşi vedenii; din propria lor inimă vorbesc, iar nu din gura Domnului. |
17 Ei le spun celor ce leapădă cuvântul Domnului: «Pace va fi vouă!». Şi tuturor celor ce umblă întru poftele lor şi oricui umblă'ntru rătăcirea inimii sale: «Nici un rău nu va veni asupră-ţi!». |
18 Dar cine oare a stat în adâncul g Domnului şi I-a văzut cuvântul? cine a ascultat şi a auzit? |
19 Iată, cutremur de la Domnul: mânie se-aruncă'n cutremur, vârtej se va roti pe deasupra necredincioşilor; |
20 şi urgia Domnului nu va mai da înapoi până când El o va fi'mplinit până când El o va fi'ntărit după sfatul inimii Lui. La sfârşitul zilelor, ei o vor înţelege. |
21 Pe profeţi nu i-am trimis, dar ei aleargă; către ei n'am grăit, dar ei profeţesc!... |
22 Dar dacă ei ar fi stat în sfatul Meu şi ar fi ascultat la cuvintele Mele, atunci Mi-ar fi întors poporul de la faptele cele rele. |
23 Eu sunt un Dumnezeu de aproape, zice Domnul, iar nu un Dumnezeu de departe. |
24 Se va ascunde oare cineva în locuri ascunse fără ca Eu să-l văd? Oare nu umplu Eu cerul şi pământul? zice Domnul. |
25 Am auzit ce spun profeţii, cum anume profetizează ei minciuni în numele Meu, zicând: «Azi-noapte am avut un vis!». h |
26 Până când vor fi acestea în inima acelor profeţi care profeţesc minciuni vestind voile inimilor lor? |
27 ale celor ce, prin visele pe care şi le povestesc unii altora, îi fac [pe oameni] uite legea Mea, aşa cum părinţii lor Mi-au uitat numele în [închinarea lor la] Baal? |
28 Profetul care a visat, să-şi povestească visul, iar cel căruia îi este cuvântul Meu, cuvântul Meu întru adevăr să-l povestească.Ce are de-a face pleava cu grâul? Aşa-i cu cuvintele Mele, zice Domnul. |
29 Iată, oare nu sunt cuvintele Mele ca focul – zice Domnul – şi ca un ciocan care taie piatra? |
30 Iată, de aceea sunt Eu împotriva profeţilor – zice Domnul Dumnezeu –, a celor ce-Mi fură cuvintele, fiecare de la vecinul său. i |
31 Iată, Eu sunt împotriva profeţilor care scornesc vorbe profetice şi-şi dormitează somnul. j |
32 De aceea, iată, Eu sunt împotriva profeţilor care profeţesc vise mincinoase şi, povestindu-le, Îmi înşală poporul cu minciunile şi rătăcirile lor. Dar nu Eu i-am trimis şi nu Eu le-am poruncit; ca atare, ei nu-i vor fi acestui popor de nici un folos. |
33 Şi dacă poporul acesta, sau preotul, sau profetul, va întreba: «Care este povara Domnului k?», atunci tu le vei spune: «Voi sunteţi povara, şi Eu vă voi prăvăli», zice Domnul. |
34 Pe profetul şi pe preoţii şi pe cei din popor care vor zice: «Povara Domnului», ei bine, pe omul acela Mă voi răzbuna, pe el şi pe casa lui. |
35 Aşa veţi grăi fiecare către aproapele său şi fiecare către fratele său: «Ce a răspuns Domnul?» şi: «Ce a zis Domnul?» |
36 Şi să nu mai pomeniţi de «povara Domnului», căci povară îi va fi omului cuvântul său. |
37 Dar din ce pricină – [vei spune] – a grăit Domnul Dumnezeul nostru? |
38 De aceea, aşa grăieşte Domnul Dumnezeul nostru: Pentru că tu ai spus cuvântul acesta: «Povara Domnului», cu toate că Eu v'am trimis cuvânt: Nu veţi spune «Povara Domnului», |
39 de aceea, iată, Eu vă apuc şi vă prăvălesc, pe voi şi cetatea pe care v'am dat-o, vouă şi părinţilor voştri; |
40 şi voi aduce peste voi ocară veşnică şi veşnică necinste, de neuitat“. |
1 Domnul mi-a arătat două coşuri de smochine puse în faţa templului Domnului, după ce Nabucodonosor, regele Babilonului, îi dusese în robie pe Iehonia, fiul lui Ioiachim, regele lui Iuda, şi pe principi şi pe meşteri şi pe cei prinşi şi pe cei legaţi care au fost scoşi afară din Ierusalim şi duşi în Babilon. |
2 În unul din coşuri erau smochine foarte bune, cum sunt smochinele timpurii, iar în coşul celălalt erau smochine foarte rele, care, de rele ce erau, nu se puteau mânca. |
3 Şi a grăit Domnul către mine: „Ce vezi, Ieremia?“ Şi am răspuns: „Smochine; smochinele cele bune sunt foarte bune, iar cele rele sunt foarte rele: atât de rele, că nu se pot mânca“. |
4 Şi a fost cuvântul Domnului către mine, zicând: |
5 „Aşa grăieşte Domnul, Dumnezeul lui Israel: Ca pe aceste smochine bune, aşa îi voi recunoaşte Eu, spre binele lor, pe Iudeii care-au fost duşi în robie, cei pe care Eu i-am strămutat din locul acesta în ţara Caldeilor. |
6 Şi spre binele lor Îmi voi aţinti ochii asupră-le, şi spre binele lor îi voi reaşeza b în ţara aceasta; şi-i voi zidi şi nu-i voi dărâma şi-i voi sădi şi nu-i voi smulge. |
7 Şi le voi da inimă ca să Mă ştie că Eu sunt Domnul; şi ei Îmi vor fi Mie popor, iar Eu le voi fi lor Dumnezeu c, pentru că din toată inima lor se vor întoarce la Mine. d |
8 Şi precum smochinele cele rele, care, de rele ce sunt, nu se pot mânca – zice Domnul –, aşa voi face cu Sedechia, regele lui Iuda, şi cu dregătorii lui şi cu rămăşiţa Ierusalimului, cei rămaşi în ţara aceasta e şi cei ce locuiesc în Egipt f. |
9 Şi-i voi face să se risipească prin toate regatele pământului, şi vor fi de ocară şi de poveste şi [ţinte] de ură şi de blestem în tot locul în care Eu i-am alungat. |
10 Şi'mpotriva lor voi trimite foamete şi moarte şi sabie, până ce vor pieri din ţara pe care le-o dădusem“. g |
1 Cuvântul ce s'a făcut către Ieremia cu privire la întregul popor al lui Iuda, în cel de al patrulea an al lui Ioiachim, fiul lui Iosia, regele lui Iuda, a |
2 pe care el l-a grăit către întregul popor al lui Iuda şi către locuitorii Ierusalimului, zicând: |
3 „Din cel de al treisprezecelea an al lui Iosia, fiul lui Amos, regele lui Iuda, şi până astăzi, adică timp de douăzeci şi trei de ani, am grăit către voi, sculându-Mă dis-de-dimineaţă şi vorbind; |
4 şi i-am trimis la voi pe robii Mei, profeţii, devreme trimiţându-i (dar voi n'aţi ascultat şi cu urechile voastre n'aţi auzit): |
5 Întoarceţi-vă fiecare din calea sa cea rea şi de la năravurile voastre cele rele, şi veţi locui în ţara pe care Eu v'am dat-o vouă şi părinţilor voştri din veac până'n veac. |
6 Nu mergeţi după dumnezei străini, cărora să le slujiţi şi la care să vă închinaţi, ca să nu-Mi stârniţi mânia prin faptele mâinilor voastre şi să vă fac rău. |
7 Dar voi nu M'aţi ascultat. |
8 De aceea, aşa zice Domnul: De vreme ce voi n'aţi dat crezare cuvintelor Mele, |
9 iată, Eu voi trimite şi voi aduce neamul de la miazănoapte b; împotriva acestei ţări îl voi aduce şi împotriva locuitorilor ei (şi a tuturor neamurilor dimprejurul ei) şi-i voi pustii şi-i voi da spre nimicire şi batjocură şi ocară veşnică. |
10 De printre ei voi nimici orice glas al bucuriei şi glas al veseliei şi orice glas de mire şi glas de mireasă, mireasma mirului şi lumina sfeşnicului. |
11 Şi'ntreaga ţară va fi spre stingere, iar ei vor sluji printre neamuri c vreme de şaptezeci de ani d. |
12 Iar după ce se vor împlini aceşti şaptezeci de ani, Eu Mă voi răzbuna împotriva acelui neam: spre veşnică pustiire îl voi da. |
13 Şi voi aduce peste ţara aceasta toate cuvintele pe care Eu le-am grăit împotriva ei, toate câte sunt scrise în cartea aceasta, pe care le-a profeţit Ieremia asupra tuturor neamurilor; |
14 că le-au slujit lor, atunci când ele erau neamuri multe şi regi mari; şi le voi plăti după faptele lor şi după lucrurile mâinilor lor. e |
15 Aşa a grăit Domnul, Dumnezeul lui Israel: Ia din mâna Mea acest pahar de vin curat şi vei da de băut tuturor neamurilor la care Eu te trimit. |
16 Iar ei vor bea şi vor vărsa şi vor înnebuni de dinaintea săbiei pe care Eu o trimit printre ei“. |
17 Iar eu am luat paharul din mâna Domnului şi le-am dat de băut tuturor neamurilor la care Domnul m'a trimis: |
18 Ierusalimul şi cetăţile lui Iuda şi regii lui Iuda şi principii săi, ca să-i dea spre pustiire şi spre stingere şi spre batjocură; |
19 şi Faraon, regele Egiptului, şi slugile lui şi boierii săi şi poporul său întreg |
20 şi toată adunătura f lui; şi toţi regii Filistenilor; şi Ascalonul şi Gaza şi Ecronul şi rămăşiţa Aşdodului; |
21 şi Idumeea şi Moabul şi fiii lui Amon |
22 şi regii Tirului şi regii Sidonului şi regii de dincolo de mare; |
23 şi Dedan şi Teman şi Buz şi toţi cei care-şi rad chipul împrejur |
24 şi toată adunătura care locuieşte'n pustiu |
25 şi toţi regii Elamului şi toţi regii Perşilor |
26 şi toţi regii de la miazănoapte, cei de departe şi cei de aproape – fiecare cu fratele său – şi toate regatele care se află pe faţa pământului. g |
27 „Şi le vei grăi: Aşa zice Domnul Atotţiitorul: Beţi şi îmbătaţi-vă; veţi vărsa şi veţi cădea şi nu vă veţi ridica de dinaintea săbiei pe care Eu o trimit printre voi. |
28 Şi va fi că atunci când ei nu vor vrea să-ţi ia paharul din mână ca să bea, tu le vei spune: Aşa grăieşte Domnul: Negreşit, veţi bea! |
29 Că Eu încep să chinui cetatea'n care numele Meu este chemat, iar voi nicicum nu veţi rămâne cu faţa |
30 Iar tu le vei profeţi toate cuvintele acestea şi vei zice: Domnul din înălţime va striga cu putere, din locaşul Său cel sfânt Îşi va ridica glasul; pe locul Său va rosti cuvânt; ca oamenii ce calcă strugurii în lin h va fi răspunsul Său asupra tuturor celor ce locuiesc pământul, |
31 şi chiar asupra marginii pământului. Că are Domnul o judecată cu neamurile: la judecată intră cu tot trupul, i iar necredincioşii vor fi daţi săbiei, zice Domnul. |
32 Aşa grăieşte Domnul: Iată, rele vin de la un neam la altul şi grozavă'nvolburare se ridică de la marginea pământului. |
33 Şi răniţi de la Domnul vor fi în ziua Domnului j, de la o margine a pământului pân'la cealaltă margine a pământului; nu vor fi îngropaţi: ca un gunoi se vor afla pe faţa pământului. |
34 Urlaţi, păstori, şi strigaţi, şi tânguiţi-vă, voi, berbeci ai turmelor, k că zilele vi s'au plinit spre'njunghiere şi veţi cădea ca berbecii de soi. |
35 Scăpare nu va fi pentru păstori, nici mântuire pentru berbecii turmelor. |
36 Strigare de păstori se-aude şi zbieret de turme şi berbeci, că Domnul le-a nimicit păşunile. |
37 Nimicite vor fi rămăşiţele păcii din faţa aprinderii mâniei Mele. |
38 Ca un leu şi-a părăsit culcuşul, că pustie li s'a făcut lor ţara de dinaintea săbiei celei mari“. l |
1 La începutul domniei lui Ioiachim, fiul lui Iosia, s'a făcut cuvântul acesta de la Domnul: |
2 „Aşa grăit-a Domnul: Stai în curtea casei Domnului; şi tuturor Iudeilor şi tuturor celor ce vin să se închine în casa Domnului le vei grăi toate cuvintele pe care Eu ţi-am poruncit să le grăieşti către ei; nici un cuvânt să nu-l ţii sub tăcere. |
3 Poate că vor auzi şi se vor întoarce fiecare din calea sa cea rea; atunci Eu voi pune capăt relelor pe care socotesc să le fac împotriva lor din pricina faptelor lor celor rele. |
4 Şi vei zice: Aşa grăit-a Domnul: Dacă nu Mă veţi asculta, să umblaţi adică în rânduielile Mele pe care Eu vi le-am pus înainte, |
5 să ascultaţi cuvintele servilor Mei, profeţii, pe care Eu îi trimit la voi dis-de-dimineaţă (că i-am trimis, dar voi nu M'aţi ascultat), |
6 atunci voi face casa aceasta precum Şilo b, iar cetatea aceasta o voi face blestem pentru toate neamurile pământului“. |
7 Atunci preoţii şi profeţii mincinoşi şi tot poporul l-au auzit pe Ieremia grăind cuvintele acestea în casa Domnului. |
8 Şi a fost că după ce Ieremia a încetat să grăiască tot ceea Domnul îi poruncise să spună către tot poporul, preoţii şi profeţii mincinoşi şi tot poporul au pus mâna pe el zicând: „Cu moarte vei muri!, |
9 că ai profeţit în numele Domnului, zicând: «Această casă fi-va precum Şilo, iar cetatea aceasta va fi golită de locuitori!»“. Şi'ntreg poporul s'a adunat împotriva lui Ieremia în casa Domnului. |
10 Şi auzind principii lui Iuda cuvântul acesta, s'au suit din casa regelui în casa Domnului şi au stătut la intrarea porţii celei noi. |
11 Iar preoţii şi profeţii mincinoşi au zis către principi şi către tot poporul: „Judecată de moarte [i se cuvine] acestui om, pentru că a profeţit împotriva acestei cetăţi, aşa cum aţi auzit cu urechile voastre“. |
12 Atunci Ieremia a grăit către principi şi către tot poporul, zicând: „Domnul m'a trimis să profeţesc împotriva acestei case şi împotriva acestei cetăţi toate cuvintele pe care le-aţi auzit. |
13 Şi acum, îmbunătăţiţi-vă căile şi faptele, ascultaţi glasul Domnului, iar Domnul va pune capăt relelor pe care le-a rostit împotriva voastră. |
14 Iată, eu sunt în mâinile voastre; faceţi cu mine aşa cum credeţi că e de folos şi cum vi se pare vouă mai bine. |
15 Să ştiţi însă cu toată tăria: dacă mă veţi ucide, sânge nevinovat aduceţi asupra voastră şi asupra acelei cetăţi şi asupra locuitorilor ei; că'ntru adevăr m'a trimis la voi Domnul, ca în urechile voastre să grăiesc toate cuvintele acestea“. |
16 Atunci principii şi'ntregul popor au zis către preoţi şi către profeţii mincinoşi: „Acestui om nu i se cuvine judecată de moarte, fiindcă el ne-a vorbit în numele Domnului Dumnezeului nostru“. |
17 Şi s'au ridicat bărbaţi dintre cei mai bătrâni ai ţinutului şi au grăit către'ntreaga adunare a poporului: |
18 „Miheia din Moreşet a trăit în zilele lui Iezechia, regele lui Iuda, şi a grăit către'ntregul popor al lui Iuda: «Aşa grăieşte Domnul:Sionul va fi arat ca o ţarină, Ierusalimul va deveni morman de pietre, iar muntele casei [acesteia], o leasă pădureaţă» c. |
19 L-au omorât cumva Iezechia şi'ntregul Iuda? Oare n'a fost că ei s'au temut de Domnul şi că s'au rugat în faţa Domnului şi că Domnul a pus capăt relelor pe care le rostise împotriva lor? Noi însă am săvârşit răutăţi mai mari împotriva propriilor noastre suflete“. |
20 Şi era [încă] un om care profeţea în numele Domnului, anume Urie, fiul lui Şemaia, din Chiriat-Iearim, şi el a profeţit asupra acestei ţări pe potriva tuturor cuvintelor lui Ieremia. |
21 Iar regele Ioiachim şi principii toţi, auzind toate cuvintele lui, căutau să-l ucidă; dar Urie a aflat şi s'a dus în Egipt. |
22 Regele însă a trimis oameni în Egipt; |
23 aceştia l-au scos de acolo şi l-au adus în faţa regelui, iar acesta l-a lovit cu sabia şi l-a aruncat în groapa de obşte a oamenilor de rând d. |
24 Ieremia însă avea asupră-i mâna lui Ahicam, fiul lui Şafan e, ca să nu fie dat în mâinile poporului ca să fie ucis. |
1 (La începutul domniei lui Sedechia b, fiul lui Iosia, fost-a cuvântul acesta de la Domnul către Ieremia). „Aşa grăit-a Domnul: Fă-ţi nişte curele şi juguri c şi pune-ţi-le împrejurul grumazului. |
2 Şi le vei trimite la regele Idumeii şi la regele Moabului şi la regele fiilor lui Amon şi la regele Tirului şi la regele Sidonului, prin mâinile trimişilor lor care vin să se întâlnească la Ierusalim pe lângă Sedechia, regele lui Iuda. |
3 Şi le vei porunci să le spună stăpânilor lor: Aşa grăit-a Domnul, Dumnezeul lui Israel! Aşa le veţi grăi stăpânilor voştri: |
4 Eu am făcut pământul, cu puterea Mea cea mare şi cu braţul Meu cel înalt, şi-l voi da oricui va fi plăcut înaintea ochilor Mei. |
5 Pământul i l-am dat lui Nabucodonosor, regele Babilonului, ca să-l slujească, precum şi fiarele câmpului, ca să muncească pentru el. (Toate neamurile îi vor sluji lui şi fiului său şi fiului fiului său, până când îi va veni vremea, şi lui şi ţării lui; popoare multe şi regi mari îi vor sluji). |
6 Iar neamul şi regatul, pe toţi cei ce nu-şi vor pune grumajii sub jugul regelui Babilonului, îi voi cerceta cu sabie şi cu foamete – zice Domnul – până ce se vor mistui în mâna lui. |
7 Voi să nu ascultaţi de profeţii voştri cei mincinoşi, nici de cei ce vă ghicesc, nici de cei ce vă prevestesc prin mijlocirea viselor, nici de cei ce vă descântă, nici de cei ce vrăjesc, de cei ce vă spun: «Nicicum nu veţi lucra pentru regele Babilonului!»; |
8 căci profeţiile lor vă mint, ca să vă îndepărteze de ţara voastră. d |
9 Dar neamul care-şi va pune grumazul sub jugul regelui Babilonului şi-i va sluji, pe acela îl voi lăsa în propria lui ţară şi o va lucra şi va locui în ea. |
10 Potrivit acestor cuvinte i-am grăit şi lui Sedechia, regele lui Iuda, zicându-i: Plecaţi-vă grumazul |
11 şi slujiţi regelui Babilonului! Că ei vă profeţesc minciuni; |
12 că nu Eu i-am trimis – zice Domnul – să profeţească minciuni în numele Meu şi să vă nimicească. Veţi pieri, voi şi profeţii voştri care cu strâmbătate vă profeţesc şi vă mint. |
13 Le-am grăit şi preoţilor, şi la tot poporul acesta, zicând: Aşa grăieşte Domnul: |
14 Nu ascultaţi de cuvintele profeţilor care vă profeţesc, zicând: «Iată, vasele casei Domnului e se vor întoarce din Babilon!», că minciuni vă profeţesc. (Nu-i ascultaţi; slujiţi-i regelui Babilonului şi veţi trăi. De ce să devină cetatea aceasta o ruină?). |
15 Nu Eu i-am trimis. Şi, la urma urmelor, sunt ei profeţi? Dacă'ntru ei este cuvântul Domnului, atunci să dea faţă cu mine, că aşa a zis Domnul. |
16 Cât despre vasele rămase, pe care nu le-a luat regele Babilonului atunci când l-a dus pe Iehonia din Ierusalim, ele vor fi duse în Babilon – zice Domnul –, (unde vor rămâne până'n ziua când Eu le voi cerceta; atunci le voi scoate şi le voi întoarce în locul acesta)“. f |
1 Şi a fost că în cel de al patrulea an al domniei lui Sedechia, regele lui Iuda, anume în cea de a cincea lună, atunci profetul cel mincinos Anania, fiul lui Azur, din Gabaon, mi-a vorbit în casa Domnului, în faţa preoţilor şi a'ntregului popor, zicând: |
2 „Aşa grăieşte Domnul: Am sfărâmat jugul regelui Babilonului! |
3 Încă doi ani de zile, şi Eu voi întoarce aici, în locul acesta, vasele casei Domnului, |
4 şi pe Iehonia şi pe cei robiţi ai lui Iuda; că voi sfărâma jugul regelui Babilonului“. |
5 Atunci Ieremia i-a vorbit lui Anania în faţa'ntregului popor şi'n faţa preoţilor ce stăteau în casa Domnului. |
6 A zis Ieremia: „Aşa, într'adevăr, să facă Domnul!: Adeverească-ţi cuvântul pe care-l profeţeşti, anume să se'ntoarcă din Babilon la locul acesta vasele casei Domnului şi toţi cei înstrăinaţi acolo! |
7 Ascultaţi însă cuvântul Domnului pe care eu îl grăiesc în auzul vostru şi'n auzul întregului popor. |
8 Profeţii care au fost înaintea mea şi cu mult înaintea voastră au profeţit şi ei, pentru multe ţări şi pentru mulţi regi, război; |
9 cât despre profetul care profeţeşte pacea: când cuvântul său se plineşte, atunci vor recunoaşte ei profetul pe care într'adevăr Dumnezeu l-a trimis lor“. |
10 Atunci, în faţa'ntregului popor, a luat Anania jugurile de pe grumazul lui Ieremia şi le-a sfărâmat. |
11 Şi a grăit Anania în faţa'ntregului popor, zicând: „Aşa zice Domnul: Aşa voi sfărâma jugul regelui Babilonului de pe grumajii tuturor neamurilor!“ |
12 Iar Ieremia s'a dus în calea sa. Atunci, după ce Anania îi sfărâmase jugurile de pe grumaz, fost-a cuvântul Domnului către Ieremia, zicând: |
13 „Du-te şi vorbeşte-i lui Anania, zicând: |
14 Aşa grăit-a Domnul: Tu ai sfărâmat juguri de lemn; dar în locul lor eu voi face juguri de fier. Fiindcă astfel grăit-a Domnul: Eu jug de fier am pus pe grumajii tuturor neamurilor: să-i slujească regelui Babilonului“. |
15 Şi i-a zis Ieremia lui Anania: „Nu Domnul te-a trimis; iar tu l-ai făcut pe poporul acesta să se încreadă'n minciună. |
16 De aceea, aşa grăit-a Domnul: Iată, Eu te nimicesc de pe faţa pământului; în chiar anul acesta vei muri (fiindcă tu ai propovăduit nesupunere faţă de Domnul)“. |
17 Şi a murit în luna a şaptea. |
1 Acestea sunt cuvintele cărţii pe care Ieremia a trimis-o din Ierusalim bătrânilor robimii şi preoţilor şi profeţilor mincinoşi, epistolă către Babilon, pentru robime şi pentru tot poporul b |
2 (aceasta, după ce regele Iehonia părăsise Ierusalimul împreună cu regina şi cu eunucii şi cu toţi oamenii liberi şi cu sclavii şi meşterii), |
3 [trimisă] prin Eleasa, fiul lui Şafan, şi prin Ghemaria, fiul lui Hilchia, pe care Sedechia, regele lui Iuda, i-a trimis în Babilon la regele Babilonului: |
4 „Aşa grăit-a Domnul, Dumnezeul lui Israel, despre robimea pe care Eu am făcut-o să fie dusă departe de Ierusalim: |
5 Zidiţi case şi locuiţi-le, sădiţi grădini şi mâncaţi-le roada. |
6 Luaţi-vă femei şi naşteţi fii şi fiice; fiilor voştri luaţi-le femei, pe fetele voastre măritaţi-le şi înmuţiţi-vă şi nu vă împuţinaţi. |
7 Căutaţi pacea ţării în care Eu v'am înstrăinat şi rugaţi-vă Domnului pentru ea, c fiindcă'n pacea ei va fi pacea voastră. |
8 Că aşa grăieşte Domnul: Să nu vă înşele profeţii mincinoşi care sunt printre voi; să nu vă înşele prezicătorii voştri şi să nu ascultaţi de visele pe care le visaţi; |
9 fiindcă ei în numele Meu vă profeţesc neadevăruri; nu Eu i-am trimis. |
10 Că aşa grăit-a Domnul: Când şaptezeci de ani vor fi pe cale de a se'mplini în Babilon, Eu vă voi cerceta şi-Mi voi adeveri cuvintele către voi, ca să întoarceţi poporul vostru în locul acesta. |
11 Şi voi gândi pentru voi un gând de pace, iar nu de rău, ca să revărs asupra voastră aceste [lucruri bune]. |
12 Rugaţi-vă Mie, iar Eu vă voi auzi; |
13 căutaţi-Mă, şi Mă veţi afla – căci Mă veţi căuta cu toată inima voastră – |
14 şi Mă voi arăta vouă. |
15 Că aţi zis: Datu-ne-a nouă Domnul profeţi în Babilon. d |
16 Aşa grăit-a Domnul despre regele care şade pe tronul lui David şi despre tot poporul care trăieşte în cetatea aceasta şi despre fraţii voştri care n'au fost duşi cu voi în robie. |
17 Aşa grăieşte Domnul despre aceştia: Iată, voi trimite asupra lor sabie, foamete şi ciumă, şi-i voi face ca smochinele cele stricate care, de rele ce sunt, nu se pot mânca, |
18 şi-i voi urmări cu sabie, cu foamete şi cu ciumă, şi-i voi da spre chin în toate regatele pământului, spre blestem şi grozăvie, spre râs şi batjocură în faţa tuturor popoarelor printre care-i voi izgoni, |
19 pentru că n'au ascultat cuvintele Mele, zice Domnul, deşi le-am trimis dis-de-dimineaţă pe slujitorii Mei, profeţii, zice Domnul. |
20 Iar voi, toţi cei ce sunteţi în robie, pe care v'am trimis din Ierusalim la Babilon, ascultaţi cuvântul Domnului! |
21 Aşa grăit-a Domnul despre Ahab şi despre Sedechia: Iată, Eu îi voi da în mâinile regelui Babilonului, iar acela îi va lovi chiar sub ochii voştri. |
22 Şi ei vor ajunge de blestem pe toată durata înstrăinării lui Iuda în Babilon; se va zice: «Să facă Domnul cu tine cum a făcut cu Sedechia şi cum a făcut cu Ahab!», pe care regele Babilonului i-a ars în foc |
23 din pricina nelegiuirii pe care au făcut-o ei în Israel, că săvârşeau adulter cu femeile concetăţenilor lor şi'n numele Meu grăiau cuvânt pe care nu Eu le-am poruncit să-l grăiască; iar Eu sunt martor, zice Domnul. |
24 Iar lui Şemaia Elamitul îi vei spune: |
25 Eu nu te-am trimis în numele Meu. Iar lui Sofonie preotul, fiul lui Maaseia, spune-i: |
26 Domnul te-a făcut preot în locul lui Iehoiada preotul, să fii tu în casa Domnului cârmuitor peste tot omul care profeţeşte şi peste tot omul care vorbeşte'n dodii: e în închisoare îi vei pune şi'n temniţa jilavă. |
27 Şi acum, de ce v'aţi năpustit voi grămadă asupra lui Ieremia din Anatot, cel ce v'a profeţit? |
28 Oare nu pentru aceasta l-am trimis? Că'n curgerea acestei luni a făcut trimitere la voi în Babilon, zicând: Mai e încă mult! Zidiţi case şi locuiţi-le, sădiţi grădini şi mâncaţi-le roada“. |
29 Iar Sofonie a citit cartea în auzul lui Ieremia. |
30 Şi s'a făcut cuvântul Domnului către Ieremia, zicând: „Fă trimitere către cei din robime şi spune-le: |
31 Aşa grăieşte Domnul despre Şemaia Elamitul: De vreme ce Şemaia v'a profeţit fără ca Eu să-l fi trimis şi v'a făcut să nădăjduiţi în minciună, |
32 de aceea, aşa grăieşte Domnul: Iată, Eu îl voi cerceta pe Şemaia şi pe cei din neamul său: Între voi nu va fi om dintre ei care să vadă binele pe care Eu vi-l voi face vouă; nu-l vor vedea!“ |
1 Cuvântul care s'a făcut de la Domnul către Ieremia, zicând: b |
2 „Aşa grăit-a Domnul, Dumnezeul lui Israel: Scrie într'o carte toate cuvintele pe care Eu le-am grăit către tine. c |
3 Că, iată, vin zile – zice Domnul – când Eu îi voi întoarce pe cei robiţi din poporul Meu Israel şi Iuda, a zis Domnul; şi-i voi întoarce în ţara pe care Eu le-am dat-o părinţilor lor şi o vor lua în stăpânire“. |
4 Şi iată cuvintele pe care Domnul le-a grăit despre Israel şi Iuda: |
5 „Aşa grăit-a Domnul: Glas de'nfricoşare veţi auzi; frică este, nu pace. |
6 Întrebaţi şi vedeţi dac'un bărbat e'n stare să nască; [întrebaţi] de frica'ntru care se vor ţine de coapse cătând mântuire. Că Eu pe fiece om l-am văzut: cu mâinile se ţine de coapse; d feţele lor palide se fac, de şofran. |
7 Că mare e ziua aceea şi alta ca ea nu se află şi vreme de strâmtorare îi este lui Iacob, dar din ea se va mântui. e |
8 În vremea aceea – zice Domnul – voi sfărâma jugul de pe grumazul lor şi legăturile lor le voi rupe şi nu vor mai sluji la străini, |
9 ci pe Domnul Dumnezeul lor Îl vor sluji, iar Eu pe David, regele lor, li-l voi ridica. f |
10 Şi tu, robul Meu Iacob, nu te teme, zice Domnul, nici nu te înspăimânta, Israele, că, iată, Eu te voi scăpa din ţara cea de departe, iar neamul tău îl voi aduce din ţara robiei tale. Şi se va întoarce Iacob şi va trăi în pace şi în linişte şi nimeni nu-l va mai îngrozi. |
11 Că Eu cu tine sunt, zice Domnul, ca să te izbăvesc; voi nimici toate popoarele printre care te-am risipit, dar pe tine nu te voi nimici; te voi pedepsi după dreptate, nepedepsit nu te voi lăsa. |
12 Aşa grăieşte Domnul: Zdrobire ţi-am adus, dureroasă-ţi este rana. |
13 Nu-i nimeni care să-ţi judece pricina; vindecarea ţi-a fost spre durere, de nici un folos nu-ţi este. |
14 Toţi prietenii tăi te-au uitat, de tine nicicum nu vor mai întreba; că Eu te-am izbit cu lovitură de vrăjmaş, cruntă certare: păcatele ţi s'au îngrămădit pe'ntreaga ta nedreptate. |
15 De ce te plângi de rana ta, de durerea ta ce nu poate fi vindecată? Pentru mărimea fărădelegii tale, pentru că adânci ţi-au fost păcatele, de-aceea ţi-am făcut aşa! |
16 Dar toţi cei ce te mănâncă vor fi mâncaţi şi toţi vrăjmaşii tăi propria lor carne, pe toată, şi-o vor mânca. Păcatele ţi s'au înmulţit înapoia nedreptăţilor tale, [de aceea] ţi-au făcut ei ţie acestea. Dar cei ce te pradă vor fi ei înşişi pradă, iar cei ce te'nspăimântă vor fi înspăimântaţi. |
17 Că Eu îţi voi aduce vindecare, de rana ta cea dureroasă te voi vindeca, zice Domnul; că tu te-ai chemat «Risipit»: – «Prada voastră este, că nimeni nu-i poartă de grijă!» g |
18 Aşa grăieşte Domnul: Iată, Eu îi voi întoarce pe cei robiţi ai lui Iacob, robimea lui o voi milui şi cetatea se va zidi pe colina ei şi poporul se va aşeza după pofta inimii. |
19 Şi de la ei vor ieşi oameni cântând, chiar glasul celor ce fac veselie, iar Eu îi voi înmulţi şi ei nu se vor împuţina. |
20 Şi fiii lor vor umbla ca mai'nainte şi mărturiile lor vor fi statornice înainte-Mi, iar Eu îi voi cerceta pe toţi cei care-i necăjesc. |
21 Şi puternicii lor vor fi peste ei, iar mai-marele lor dintr'înşii va ieşi. Iar Eu îi voi aduna şi-i voi întoarce la Mine; căci: cine este acesta pe care l-a'ndemnat inima să se'ntoarcă la Mine? zice Domnul. |
22 Voi veţi fi poporul Meu, iar Eu voi fi Dumnezeul vostru. |
23 Că urgia Domnului a ieşit mânioasă, vârtej de mânie-a ieşit, peste cei necredincioşi va veni. |
24 Aprinderea mâniei Domnului nu se va întoarce până ce-şi va face lucrarea, până ce El Îşi va plini gândul inimii Lui; în zilele de apoi veţi cunoaşte acestea. |
1 În vremea aceea – zice Domnul – Eu voi fi Dumnezeul neamului lui Israel, iar ei Îmi vor fi Mie popor. |
2 Aşa grăit-a Domnul: Era încă viu b când l-am găsit în pustie laolaltă cu cei ucişi de sabie: – Duceţi-vă şi nu-l nimiciţi pe Israel! |
3 Domnul de departe i S'a arătat: Cu iubire veşnică te-am iubit, de-aceea te-am atras către'ndurare. |
4 Că Eu te voi zidi, iar tu zidită vei fi, fecioară a lui Israel; din nou îţi vei lua tamburina şi vei ieşi cu ceata celor ce merg la dans. |
5 Sădiţi vii pe munţii Samariei, c sădiţi şi lăudaţi! |
6 Fiindcă-i o zi când paznicii de pe muntele lui Efraim d vor face chemare: «Sculaţi-vă şi suiţi-vă în Sion la Domnul Dumnezeul vostru!». |
7 Că aşa grăieşte Domnul către Iacob: Veseliţi-vă şi nechezaţi peste coama neamurilor!; faceţi vestire şi lăudaţi! Ziceţi: «Domnul Şi-a mântuit poporul, rămăşiţa lui Israel!». |
8 Iată, Eu îi aduc de la miazănoapte; de la marginea pământului îi voi aduna la sărbătoarea Paştilor e; şi [poporul] va naşte mulţime de copii şi ei se vor întoarce aici. |
9 Cu plângere au plecat, cu mângâiere îi voi aduce îndărăt, pe curgeri de ape făcându-i să-şi afle calea cea dreaptă în care nu se vor rătăci; căci Tată M'am făcut Eu lui Israel, iar Efraim este întâiul-Meu-născut. |
10 Auziţi, voi, neamuri, cuvintele Domnului şi vestiţi-le la insulele cele de departe f! Ziceţi: «Cel ce l-a risipit pe Israel, Acela îl va şi aduna şi-l va păzi precum păstorul turma. |
11 Că Domnul l-a mântuit pe Iacob; El l-a scăpat din mâna celor mai tari decât el. Şi ei vor veni şi'n muntele Sionului se vor veseli. |
12 Şi vor veni la bunătăţile Domnului, la pământul grâului şi al vinului şi al poamelor şi al vitelor şi al oilor; şi fi-va sufletul lor ca un pom roditor, iar ei nu vor mai flămânzi. |
13 Atunci fecioarele se vor bucura în adunare de tineri şi se vor bucura bătrânii; plânsul lor în bucurie îl voi preschimba şi veseli îi voi face. |
14 Voi lărgi sufletul preoţilor, fiii lui Levi, şi cu vin îl voi înveseli şi poporul se va sătura de bunătăţile Mele». |
15 Aşa zice Domnul: Glas în Rama s'a auzit, plângere şi tânguire şi jale: Rahela nu vrea să-şi înceteze plânsul pentru copiii ei, fiindcă nu mai sunt. g |
16 Aşa zice Domnul: Să înceteze glasul tău din plâns h şi ochii tăi din lacrimile tale; că pentru lucrarea ta e o răsplată şi ei se vor întoarce din ţara duşmanilor. |
17 Statornic [aşezământ va fi] pentru copiii tăi. |
18 L-am auzit pe Efraim tânguindu-se: «Tu m'ai pedepsit, eu am fost pedepsit, eu ca un viţel nu m'am învăţat: întoarce-mă şi mă voi întoarce, că Tu eşti Domnul, Dumnezeul meu. |
19 Că după robia mea m'am pocăit; şi după ce am cunoscut, am suspinat pentru zilele ruşinii şi Ţi-am arătat că din tinereţile mele primit-am ocară i». |
20 Efraim e fiu iubit, copil plăcut Îmi este Mie, că de dragul cuvintelor Mele care sunt într'însul Îmi voi aduce pururi aminte de el; iată de ce M'am grăbit spre el: mila Mea va fi de-a pururi asupră-i – zice Domnul. |
21 Găteşte-te, Sioane! Răzbună-te: Pune-ţi inima pe umeri j şi vezi-ţi căile! Întoarce-te, fecioară a lui Israel, pe calea pe care te-ai dus!; plângând întoarce-te la cetăţile tale! |
22 Până când îţi vei întoarce pasul, tu, fiică lipsită de cinste? Că Domnul a făcut ocrotire pentru răsaduri noi k; sub ocrotire vor umbla oamenii prin preajmă. l |
23 Că aşa grăit-a Domnul: Ei încă vor mai grăi cuvântul acesta în ţara lui Iuda şi'n cetăţile din ea atunci când Eu voi întoarce robimea: «Binecuvântat fie Domnul în sfântul Său munte al dreptăţii!». |
24 Şi fi-vor locuitori în cetăţile lui Iuda şi'n toată ţara lui, laolaltă cu gospodarul şi cu cel ce-şi poartă turma. |
25 Că tot sufletul însetat l-am adăpat pân'la beţie şi tot sufletul flămând l-am săturat“. |
26 De aceea m'am sculat şi am privit şi somnul dulce mi s'a făcut. m |
27 „De aceea, iată, vin zile – zice Domnul – când Eu voi semăna casa lui Israel şi casa lui Iuda cu sămânţă de om şi cu sămânţă de dobitoc. n |
28 Şi va fi că aşa cum am vegheat asupra lor spre a dărâma şi spre a necăji, tot astfel voi veghea asupră-le spre a zidi şi spre a sădi – zice Domnul. |
29 În zilele acelea nu vor mai zice: «Părinţii au mâncat aguridă şi copiilor li s'au strepezit dinţii», o |
30 ci fiecare va muri în propriul său păcat; şi dinţii celui ce a mâncat aguridă, aceia se vor strepezi. |
31 Iată, vin zile – zice Domnul – când voi face un nou legământ, p cu casa lui Israel şi cu casa lui Iuda; |
32 nu după legământul pe care l-am făcut cu părinţii lor în ziua când i-am luat de mână ca să-i scot din ţara Egiptului; pentru că ei n'au rămas în legământul Meu, de aceea şi Eu i-am părăsit – zice Domnul. |
33 Că acesta este legământul Meu pe care-l voi face cu casa lui Israel după acele zile – zice Domnul: pune-voi legile Mele în cugetul lor şi'n inima lor le voi scrie şi le voi fi lor Dumnezeu şi ei Îmi vor fi Mie popor. |
34 Şi nu va mai învăţa fiecare pe vecinul său şi fiecare pe fratele său, zicând: «Cunoaşte-L pe Domnul!», fiindcă toţi Mă vor cunoaşte, de la cel mai mic al lor pân' la cel mai mare; că milostiv voi fi cu nedreptăţile lor, iar de păcatele lor nu-Mi voi mai aduce-aminte. |
35 Chiar dacă cerul s'ar înălţa mai sus – zice Domnul – şi chiar dacă adâncul pământului s'ar cufunda mai jos, |
36 Eu nu voi mai izgoni neamul lui Israel – zice Domnul – pentru toate câte ei au făcut. |
37 Aşa grăieşte Domnul, Cel ce a făcut soarele spre luminarea zilei, luna şi stelele spre luminarea nopţii şi vuiet în mare ca să-i vuiască valurile – Domnul Atotţiitorul e numele Său: |
38 Dacă legile acestea vor înceta de dinaintea Mea – zice Domnul –, atunci şi neamul lui Israel va înceta pe totdeauna să mai fie neam înaintea Mea. |
39 Iată, vin zile – zice Domnul – când Domnului I se va zidi cetate de la turnul Hananeel r până la Poarta Colţului. Şi funia de măsurat pământul va înainta drept înainte până la dealurile Gareb; şi de jur-împrejur va fi împrejmuită cu un zid de pietre alese. |
40 Şi tot Asaremotul dinspre pârâul Cedrilor până'n colţul dinspre răsărit al Porţii Cailor va fi sfinţire Domnului; prăbuşire nu va mai fi, şi niciodată nimicire“. |
1 Cuvântul care s'a făcut de la Domnul către Ieremia, în cel de al zecelea an al regelui Sedechia, adică în al optsprezecelea al lui Nabucodonosor, regele Babilonului. Atunci oştirea regelui Babilonului a făcut o încercuireb asupra Ierusalimului; şi Ieremia era ţinut în curtea închisorii, care se afla în casa regelui, |
2 Atunci oştirea regelui Babilonului a făcut o încercuire b asupra Ierusalimului; şi Ieremia era ţinut în curtea închisorii, care se afla în casa regelui, |
3 cea în care regele Sedechia îl închisese, zicând: „De ce profeţeşti tu, grăind: – Aşa grăit-a Domnul: Iată, Eu voi da această cetate în mâinile regelui Babilonului, şi el o va lua, |
4 iar Sedechia, regele Iudeilor, nicicum nu va scăpa din mâna Caldeilor, fiindcă el negreşit va fi dat în mâinile regelui Babilonului şi gura sa va vorbi către gura aceluia şi ochii săi se vor uita în ochii aceluia |
5 şi va intra Sedechia în Babilon şi va muri acolo“? c |
6 Şi s'a făcut cuvântul Domnului către Ieremia, zicând: |
7 „Iată, Hanameel, fiul lui Şalum, fratele tatălui tău, vine la tine, zicând: «Cumpără pentru tine ţarina mea care este în Anatot; că, după rudenie, ţie ţi se cuvine s'o cumperi»“. d |
8 Iar Hanameel, fiul lui Şalum, fratele tatălui meu, a venit la mine în curtea închisorii şi a zis: „Cumpără pentru tine ţarina mea care este în Anatot, anume în ţinutul lui Veniamin, fiindcă ţie ţi se cade s'o cumperi, că tu eşti cel mai vârstnic“. Iar eu am cunoscut că acesta-i cuvântul Domnului. |
9 Şi am cumpărat ţarina lui Hanameel, fiul fratelui tatălui meu, şi i-am cântărit şaptesprezece sicli de argint. |
10 Şi am făcut înscrisul într'o carte şi am pecetluit-o; şi am luat mărturie de la martori şi am cântărit banii în cumpănă. |
11 Şi am luat cartea de cumpărare, cea citită şi pecetluită, |
12 şi i-am dat-o lui Baruh, fiul lui Neria, fiul lui Maasia, în faţa lui Hanameel, fiul fratelui tatălui meu, şi în faţa bărbaţilor-martori care se iscăliseră în cartea de cumpărare şi în faţa Iudeilor care se aflau în curtea închisorii. |
13 Şi'n faţa lor i-am poruncit lui Baruh, zicând: „Aşa grăieşte Domnul Atotţiitorul: |
14 Ia această carte de cumpărare şi carte citită; şi o vei pune într'un vas de lut ars, ca să se păstreze zile multe. |
15 Că aşa grăieşte Domnul: În ţara aceasta se vor mai cumpăra case şi ţarini şi vii“. |
16 Iar după ce i-am dat lui Baruh, fiul lui Neria, cartea de cumpărare, m'am rugat Domnului, zicând: |
17 Doamne, Tu ai făcut cerul şi pământul cu puterea Ta cea mare şi cu braţul Tău cel înalt şi măreţ; nimic nu se poate ascunde de Tine; |
18 Tu, Cel ce faci milă cu mii de oameni şi răsplăteşti păcatele părinţilor în sânurile copiilor de după ei, Tu, Dumnezeul Cel mare şi puternic, |
19 Domnul Sfatului celui mare, puternic în fapte, Tu, marele Dumnezeu Atotţiitor şi Domnul Cel cu nume mare: ochii Tăi sunt deschişi spre toate căile fiilor oamenilor, pentru ca fiecăruia să-i dai după purtarea lui; |
20 Tu, Cel ce ai făcut semne şi minuni în ţara Egiptului chiar până'n ziua de azi, precum şi în Israel şi'ntre locuitorii pământului, şi Ţi-ai făcut un nume, ca şi în ziua aceasta; |
21 şi l-ai scos pe poporul Tău Israel din ţara Egiptului, cu semne şi cu minuni, cu mână tare şi cu braţ înalt şi cu vedenii mari |
22 şi le-ai dat ţara aceasta pe care Tu Te-ai jurat să le-o dai părinţilor lor, ţară în care curge lapte şi miere; |
23 şi ei au intrat în ea şi au luat-o, dar n'au ascultat de glasul Tău şi n'au umblat întru poruncile Tale; nimic n'au făcut din câte le-ai poruncit să facă, iar Tu ai făcut să vină asupră-le toate nenorocirile acestea. |
24 Iată, mulţime mare a venit împotriva cetăţii, ca s'o ia; şi cetatea e dată în mâinile Caldeilor ce se luptă împotriva ei, prin puterea săbiei şi a foametei. Cum ai zis, aşa s'a făcut. |
25 Şi Tu, Tu zici către mine: Cumpără-ţi ţarină pe bani! Şi eu am scris carte şi am pecetluit-o şi am luat mărturia martorilor..., şi cetatea este dată în mâinile Caldeilor!... |
26 Şi a fost cuvântul Domnului către mine, zicând: |
27 „Eu sunt Domnul, Dumnezeul a tot trupul; se va ascunde oare ceva de Mine? |
28 De aceea, aşa grăieşte Domnul, Dumnezeul lui Israel: Negreşit, această cetate va fi dată în mâinile regelui Babilonului, iar el o va lua; |
29 iar Caldeii vor veni să bată război împotriva acestei cetăţi; cetatea aceasta o vor arde cu foc; şi vor arde pân' la cenuşă casele pe ale căror acoperişuri i-au ars tămâie lui Baal şi au turnat prinoase de băutură pentru alţi dumnezei, ca să Mă întărâte. |
30 Fiindcă numai fiii lui Israel şi fiii lui Iuda, încă din tinereţile lor, au făcut răutăţi în faţa ochilor mei. |
31 Că această cetate a fost [o ţintă] mâniei şi urgiei Mele încă din ziua'n care a fost zidită şi până'n ziua de astăzi; s'o înlătur din faţa Mea, |
32 din pricina tuturor răutăţilor fiilor lui Israel şi ai lui Iuda, pe care ei le-au făcut ca să Mă întărâte, ei şi regii lor şi principii lor şi mai-marii lor şi preoţii lor şi profeţii lor, oamenii lui Iuda şi locuitorii Ierusalimului. |
33 Şi ei Mi-au întors spatele, nu faţa; Eu i-am învăţat dimineaţa devreme, dar ei n'au mai ascultat, ca să primească învăţătură. |
34 Şi prin necurăţiile lor şi-au aşezat spurcăciunile în casa deasupra căreia numele Meu a fost chemat. |
35 Şi i-au zidit lui Baal capiştile care sunt în Valea fiilor lui Hinom, ca să-i aducă prinos regelui Moloh pe fiii şi pe fiicele lor, fapte pe care eu nu le-am poruncit, nici că prin mintea Mea a trecut că ei ar putea face urâciunea aceasta, să-l facă pe Iuda să păcătuiască. |
36 Şi acum, aşa grăit-a Domnul, Dumnezeul lui Israel, asupra acestei cetăţi de care vorbeşti tu: Prin sabie, prin foamete şi prin surghiun va fi ea dată în mâinile regelui Babilonului. |
37 Iată, Eu îi voi aduna din fiece ţară în care i-am risipit întru mânia Mea şi'ntru urgia Mea şi'n aprindere mare; şi-i voi întoarce în locul acesta şi-i voi face să locuiască fără grijă; |
38 şi ei Îmi vor fi Mie popor, iar Eu le voi fi Dumnezeu. |
39 Şi le voi da o altă cale şi o altă inimă, ca să se teamă de Mine în toate zilele; [aceasta], spre binele lor şi al fiilor lor de după ei. |
40 Şi voi face cu ei legământ veşnic, pe care nicicum nu-l voi întoarce de la ei, şi frica de Mine o voi pune în inima lor, pentru ca ei să nu se îndepărteze de Mine. |
41 Şi-i voi cerceta pentru a le face bine şi-i voi sădi în pământul acesta întru credincioşie, cu toată inima Mea şi cu tot sufletul Meu. |
42 Că aşa grăieşte Domnul: Aşa cum am adus asupra acestui popor toate răutăţile acestea mari, tot astfel voi aduce asupră-i toate bunătăţile despre care le-am vorbit. |
43 Şi vor mai fi încă ţarini cumpărate în ţara despre care tu zici: «Lipsită va fi de oameni şi de dobitoace, dată este ea în mâinile Caldeilor». |
44 Şi vor cumpăra ţarini pe argint, iar tu vei scrie o carte şi o vei pecetlui şi vei lua mărturia martorilor în ţinutul lui Veniamin şi'n preajma Ierusalimului şi'n cetăţile lui Iuda şi'n cetăţile Muntelui şi'n cetăţile câmpiei şi'n cetăţile Neghebului e, că-i voi întoarce pe cei robiţi ai lor“. |
1 Şi a fost a doua oară cuvântul Domnului către Ieremia, când el era încă legat în curtea închisorii, zicând: |
2 „Aşa grăit-a Domnul, Cel ce a făcut pământul şi l-a plăsmuit ca să-l statornicească b: Domnul este numele Lui: |
3 Strigă spre Mine şi-ţi voi răspunde şi-ţi voi rosti lucruri mari şi tari, pe care tu nu le ştii. |
4 Că aşa grăit-a Domnul Dumnezeul lui Israel despre casele acestei cetăţi şi despre casele regelui lui Iuda, care au fost dărâmate spre [a face din ele] pălimare c şi întărituri |
5 pentru lupta împotriva Caldeilor; plină va fi de stârvurile oamenilor pe care Eu i-am lovit în mânia Mea şi'n urgia Mea şi de la care Mi-am întors faţa, din pricina tuturor răutăţilor lor. |
6 Iată, Eu aduc asupra ei leac şi vindecare; şi Mă voi arăta lor, pentru ca ei să asculte; şi o voi vindeca, iar lor le voi înfăptui pace şi credincioşie. |
7 Şi-i voi întoarce pe cei robiţi ai lui Iuda şi pe cei robiţi ai lui Israel şi-i voi zidi aşa cum au fost înainte. |
8 Şi-i voi curăţi de toate nedreptăţile cu care au păcătuit împotriva Mea şi nu-Mi voi aduce aminte de păcatele cu care au păcătuit împotriva Mea şi [prin care] s'au îndepărtat de Mine. |
9 Şi va fi spre veselie şi laudă şi spre mărire întregului popor de pe pământ, cel care va auzi toate bunătăţile pe care Eu le voi face; şi se vor teme şi se vor întărâta pentru toate bunătăţile şi pentru toată pacea pe care Eu le voi aduce asupra lor. d |
10 Aşa grăieşte Domnul: În locul acesta despre care voi ziceţi: «Lipsit e de oameni şi de vite», în cetăţile lui Iuda şi pe uliţele pustii ale Ierusalimului, acolo unde nu sunt nici oameni şi nici vite, încă se vor mai auzi glas de veselie şi glas de bucurie, glas de mire şi glas de mireasă, glasul celor ce zic: |
11 «Aduceţi-I laudă Domnului, Atotţiitorului, că bun este Domnul, că în veac este mila Lui!» Şi vor aduce daruri în casa Domnului, fiindcă Eu voi întoarce toată robimea acestei ţări ca mai înainte, a zis Domnul. |
12 Aşa grăit-a Domnul puterilor e: În locul acesta, adică în pustiul în care nu este nici om şi nici vită, în toate cetăţile lui, încă vor mai fi locuri de popas pentru păstorii care-şi aduc turmele la odihnă. |
13 În cetăţile Muntelui şi'n cetăţile câmpiei şi'n cetăţile Neghebului şi'n ţinutul lui Veniamin şi'n [cetăţile] cele din preajma Ierusalimului şi'n cetăţile lui Iuda încă vor mai trece turmele pe sub mâna celui ce numără, zice Domnul“. f |