[ VTVechiul Testament

[ 4RgCartea a Patra a Regilor
[ Cap. 18 ]CAPITOLUL 18
Iezechia, rege peste Iuda. Cucerirea Samariei şi sfârşitul regatului de nord. Primele invazii ale lui Senaherib asupra Ierusalimului.
1 În cel de al treilea an al domniei lui Osea, fiul lui Ela, regele lui Israel, peste Iuda a devenit rege Iezechia, fiul lui Ahaz.
2 Douăzeci şi cinci de ani avea când a început să domnească; şi a domnit în Ierusalim vreme de douăzeci şi nouă de ani. Mama sa se numea Abia, şi era fiica lui Zaharia.
3 El a făcut ceea ce e drept în ochii Domnului, pe potriva a tot ceea ce făcuse David, părintele său;
4 el a desfiinţat înălţimile şi a sfărâmat toţi stâlpii şi a nimicit tufişurile, precum şi şarpele de aramă pe care-l făcuse Moise, pentru că, până la vremea aceea, fiii lui Israel îi aduceau arderi de tămâie; el l-a numit Nehuştan. a
5 El s'a încrezut în Domnul, Dumnezeul lui Israel; ca el n'a mai fost altul între regii lui Iuda, nici înainte, şi nici după;
6 că s'a lipit de Domnul şi nu s'a abătut de la El şi I-a păzit poruncile, cele pe care i le poruncise lui Moise.
7 Şi Domnul era cu el; şi înţelept era în tot ce făcea; şi s'a răzvrătit de sub mâna regelui Asiriei şi nu i-a mai slujit.
8 El i-a bătut pe Filisteni, până la Gaza şi pân' la hotarele ei, de la turnul de pază pân' la cetatea cea tare. b
9 Şi a fost că în cel de al patrulea an de domnie a regelui Iezechia (adică în anul al şaptelea al domniei lui Osea, fiul lui Ela, regele lui Israel), s'a ridicat Salmanasar, regele Asiriei, împotriva Samariei şi a împresurat-o,
10 iar după aproape trei ani a luat-o, adică în cel de al şaselea an al domniei lui Iezechia (ceea ce înseamnă al zecelea an al domniei lui Osea, regele lui Israel: atunci a fost luată Samaria).
11 Atunci regele Asiriei i-a strămutat pe Samarineni în Asiria şi i-a aşezat în Halach, în Habor, lângă râul Gozan, în munţii Mediei;
12 aceasta, fiindcă ei nu au ascultat de glasul Domnului, Dumnezeului lor, şi I-au călcat legământul în tot ceea ce Moise, robul lui Dumnezeu, le poruncise: nici că le-au ascultat, nici că le-au făcut. c
13 Iar în cel de al paisprezecelea an al domniei lui Iezechia s'a ridicat Senaherib, regele Asiriei, împotriva puternicelor cetăţi ale Iudeii şi le-a luat. d
14 Iar Iezechia, regele lui Iuda, a trimis soli la regele Asiriei, în Lachiş e, zicând: „Am greşit; îndepărtează-te de mine; orice povară vei pune asupra mea, o voi duce“. Iar regele Asirienilor a pus asupra lui Iezechia, regele lui Iuda, un bir de trei sute de talanţi de argint şi treizeci de talanţi de aur. f
15 Iezechia a dat tot argintul care s'a găsit în templul Domnului şi în vistieria casei domneşti.
16 În vremea aceea a ras Iezechia aurul de pe uşile templului şi de pe stâlpii pe care-i aurise însuşi Iezechia, regele lui Iuda, şi i l-a dat regelui Asiriei.
17 Regele Asiriei a trimis din Lachiş pe Tartan, pe Rabsaris şi pe Rabşache g spre regele Iezechia, cu o mare oaste împotriva Ierusalimului. Aceştia s'au ridicat şi au venit la Ierusalim şi s'au oprit lângă scocul lacului de sus, pe drumul către ţarina nălbitorului.
18 Şi strigându-l aceia pe Iezechia, au ieşit Eliachim, fiul lui Hilchia, căpetenia casei regale, Şebna grămăticul şi Ioah cronicarul, fiul lui Asaf.
19 Şi le-a zis Rabşache: h „Spuneţi-i acum lui Iezechia: Acestea zice regele, marele rege al Asirienilor: Ce fel de nădejde este aceea pe care tu te reazemi?
20 Tu ai spus (dar acestea erau vorbe goale): Am sfat şi putere să duc un război!... Acum, pe cine te bizui tu, de te-ai răzvrătit împotriva mea?
21 Iată, acum tu ţi-ai pus nădejdea în Egipt, în acest toiag de trestie frântă care, de se va rezema cineva în el, îi va intra prin mână şi i-o va găuri; aşa e Faraon, regele Egiptului, şi toţi cei ce se încred în el.
22 Iar dacă-mi veţi zice: – Noi ne încredem în Domnul, Dumnezeul nostru!, oare nu El e Acela Căruia însuşi Iezechia i-a stricat înălţimile şi altarele, zicând către Iuda şi Ierusalim: Numai în faţa acestui jertfelnic din Ierusalim vă veţi închina?
23 Acum, fă un legământ cu domnul meu, regele Asirienilor, şi-ţi voi da două mii de cai, dacă tu vei fi în stare să urci pe ei tot atâţia călăreţi...
24 Cum vei putea tu să faci faţă chiar unui singur satrap, cel din urmă dintre slugile domnului meu? Ai cumva nădejde în Egipt pentru care de luptă şi călăreţi?
25 Şi acum: Credeţi voi că fără Domnul ne-am ridicat noi împotriva acestui loc ca să-l nimicim? Domnul este Cel ce mi-a zis: – Mergi împotriva acestei ţări şi nimiceşte-o!“
26 Atunci Eliachim, fiul lui Hilchia, şi Şebna şi Ioah au zis către Rabşache: „Vorbeşte-le robilor tăi în limba siriană i, căci noi o înţelegem, şi nu ne vorbi în limba ebraică; o faci oare ca să vorbeşti în auzul oamenilor de pe zid?“
27 Iar Rabşache le-a zis: „Credeţi cumva că la stăpânul vostru sau la voi m'a trimis domnul meu să spun aceste cuvinte? nu m'a trimis oare la oamenii care stau pe zid, pentru ca ei împreună cu voi să-şi mănânce scârna şi să-şi bea udul?“
28 Şi a stat Rabşache în picioare şi a strigat în limba ebraică, zicând: „Ascultaţi cuvintele marelui rege al Asirienilor:
29 Acestea zice regele: Să nu vă amăgească Iezechia cu vorbe, căci el nu va fi în stare să vă scape din mâna mea.
30 Şi să nu vă facă Iezechia să vă puneţi nădejdea în Domnul, zicând: Domnul, negreşit, vă va scăpa; această cetate nu va fi dată în mâna regelui Asirienilor!...
31 Nu-l ascultaţi pe Iezechia! Căci acestea zice regele Asirienilor: Împăcaţi-vă cu mine şi veniţi la mine, şi fiecare om va bea din viţa lui de vie şi va mânca din smochinul său şi va bea apă din propria sa fântână
32 până când vin eu şi vă voi strămuta într'o ţară care-i asemenea ţării voastre, o ţară de grâu şi de vin, de pâine şi de vii, o ţară de untdelemn şi miere, unde voi veţi trăi şi nu veţi muri. Şi nu-l ascultaţi pe Iezechia, fiindcă el vă amăgeşte zicând: Domnul vă va scăpa!...
33 A putut oare vreunul din dumnezeii neamurilor să-şi scape ţara din mâna regelui Asirienilor?
34 Unde e dumnezeul Hamatului sau al Arpadului? unde e dumnezeul Sefarvaimului, al Inei sau al Hevei? şi unde sunt dumnezeii Samariei? j fost-au ei în stare să scape Samaria din mâna mea?
35 Care din dumnezeii acestor ţări şi-a scăpat ţara din mâna mea, pentru ca Domnul să scape din mâna mea Ierusalimul?“
36 Iar ei au tăcut şi nimeni nu i-a răspuns măcar o vorbă, fiindcă regele poruncise ca nimeni să nu-i răspundă.
37 Iar Eliachim, fiul lui Hilchia, căpetenia casei regale, şi Şebna grămăticul şi Ioah cronicarul, fiul lui Asaf, au venit la Iezechia, avându-şi hainele sfâşiate k, şi i-au spus cuvintele lui Rabşache.

[ VTVechiul Testament

[ 4RgCartea a Patra a Regilor
[ Cap. 19 ]CAPITOLUL 19
Urmarea istorisirii. Înfrângerea, prin rugăciune, a lui Senaherib.
1 Şi a fost că dacă regele Iezechia a auzit acestea, şi-a sfâşiat hainele şi s'a îmbrăcat în sac şi s'a dus în templul Domnului.
2 Şi i-a trimis pe Eliachim, căpetenia curţii domneşti, pe Şebna grămăticul şi pe bătrânii preoţilor, îmbrăcaţi în sac, la Isaia profetul, fiul lui Amos a.
3 Aceştia i-au zis: „Aşa grăieşte Iezechia: – Ziua de azi e o zi de necaz, de certare şi de mânie: copiii stau să se nască, dar mama n'are putere.
4 Poate că Domnul, Dumnezeul tău b, va auzi cuvintele lui Rabşache, pe care regele Asirienilor, stăpânul său, l-a trimis să-L ocărască pe Dumnezeul-Cel-Viu, şi anume să-L ocărască chiar cu vorbele pe care Domnul, Dumnezeul tău, le-a auzit; aşadar, roagă-te Domnului, Dumnezeului tău, pentru aceştia care au rămas c.
5 Aşa că servii regelui Iezechia au venit la Isaia.
6 Iar Isaia le-a zis: „Aşa să-i spuneţi domnului vostru: Aşa grăieşte Domnul: Să nu te temi de cuvintele pe care le-ai auzit, cu care M'au ocărât slugile regelui Asirienilor.
7 Iată, Eu voi trimite într'însul un duh şi va auzi o veste şi se va întoarce în ţara sa; şi acolo, în propria lui ţară, îl voi lovi Eu cu sabia“.
8 Aşa că Rabşache s'a întors şi l-a găsit pe regele Asiriei războindu-se împotriva Libnei d – căci auzise că acesta a plecat din Lachiş
9 de îndată ce a auzit despre Tirhaca, regele Etiopienilor, spunându-se: „Iată, vine să te izbească“. Aşa că s'a întors şi a trimis soli la Iezechia, zicând:
10 „Aşa îi veţi grăi lui Iezechia, regele lui Iuda: – Să nu te amăgească Dumnezeul tău, în care te încrezi, spunând: Ierusalimul nu va fi dat în mâna regelui Asirienilor!...
11 Oare tu n'ai auzit despre tot ceea ce regii Asirienilor au făcut în toate ţările, cum le-au nimicit? iar tu crezi c'ai să scapi?
12 Oare dumnezeii neamurilor pe care părinţii mei le-au nimicit fost-au în stare să scape Gozanul şi Haranul şi Reţeful şi pe fiii lui Eden care erau în Telasar? e
13 Unde e regele Hamatului? unde e regele Arpadului? şi unde-i regele cetăţii Sefarvaim, al Inei şi al Hevei?...“.
14 Iar Iezechia a luat scrisoarea din mâna solilor şi a citit-o; şi s'a suit în templul Domnului; şi acolo, înaintea Domnului, a deschis-o
15 şi a zis: „Doamne, Dumnezeul lui Israel, Tu, Cel ce şezi pe heruvimi, doar Tu eşti Dumnezeu în toate împărăţiile pământului; Tu eşti Cel ce ai făcut cerul şi pământul.
16 Pleacă-Ţi, Doamne, auzul şi ia aminte; deschide-Ţi, Doamne, ochii şi vezi; şi auzi cuvintele lui Senaherib, pe care le-a trimis ca să-L ocărască pe Dumnezeul-Cel-Viu.
17 Că, într'adevăr, Doamne, regii Asirienilor au pustiit neamurile
18 şi pe dumnezeii lor i-au aruncat în foc; pentru că aceia nu sunt dumnezei, ci lucru de mâini omeneşti, din lemn şi din piatră; şi i-au nimicit.
19 Dar acum, Doamne, Dumnezeul nostru, scapă-ne din mâinile lor, pentru ca fiece împărăţie de pe pământ să aibă cunoştinţă că Tu singur eşti Dumnezeu!“
20 Iar Isaia, fiul lui Amos, a trimis la Iezechia şi i-a zis: „Aşa grăieşte Domnul, Dumnezeul puterilor, Dumnezeul lui Israel: Am auzit rugăciunea cu care Mi te-ai rugat asupra lui Senaherib, regele Asirienilor.
21 Acesta este cuvântul pe care Domnul l-a grăit despre el: f
Fiica fecioară a Sionului te-a dispreţuit
şi te-a batjocorit;
fiica Ierusalimului g şi-a râs de tine dând din cap.
22
Pe Cine-ai ocărât tu şi L-ai întărâtat?
Împotriva Cui ţi-ai înălţat tu glasul
şi ţi-ai ridicat ochii spre înălţimi?:
Împotriva Sfântului lui Israel.
23
Că prin soli L-ai ocărât pe Domnul,
fiindc'ai zis:
«Cu mulţimea carelor de luptă
m'am ridicat eu pe înălţimea munţilor
şi pe coamele Libanului
şi i-am tăiat vârfurile cedrilor
şi mândreţea chiparoşilor
şi am intrat până'n inima codrului,
a codrului Carmelului
24
şi m'am răcorit bând ape străine,
şi cu urma piciorului meu am secat toate râurile'ntre maluri».
25
N'ai auzit tu oare de aceste lucruri
pe care din vechime le-am făcut?
Din vremuri de demult am rânduit,
dar doar acum Mi-am arătat Eu planul
ca tu să pustieşti
cetăţile'n puternicia lor.
26
Celor ce locuiau în cetăţi întărite
le-am slăbit mâinile,
iar ei s'au veştejit;
ca iarba uscată pe acoperişuri au devenit,
cum e troscotul s'au făcut.
27
Dar acum îţi cunosc şederea
şi ieşirea şi intrarea
şi mânia
cu care'mpotriva Mea te-ai mâniat.
28
De vreme ce'mpotriva Mea te-ai mâniat
şi cu trufia Mi-ai atins auzul,
belciugul Meu în nări am să ţi-l pun
şi'n buze îţi voi pune o zăbală
şi te-oi întoarce'n calea
pe care ai venit... h
29
Şi acesta-ţi va fi semnul: i
În anu-acesta vei mânca ce-ai strâns;
în anu-al doilea, ce răsare;
în anu-al treilea semănaţi şi seceraţi
şi sădiţi vii şi poama le-o mâncaţi.
30
Vor creşte cei rămaşi în Iuda
şi-şi vor înfige rădăcini în jos
şi roadă vor purta în sus;
31
că din Ierusalim va ieşi o rămăşiţă
şi din muntele Sion vor fi cei mântuiţi; j
râvna Domnului puterilor va face acestea.
32
De aceea, aşa grăieşte Domnul
despre regele Asirienilor:
Nu va intra el în cetatea aceasta
şi nici săgeată'n ea va repezi,
nici pavăză'mpotrivă-i va aduce
şi nici cu şanţ o va împresura;
33
ci pe drumul pe care a venit
pe acela se va întoarce
şi în cetatea aceasta nu va intra,
zice Domnul.
34
Eu voi ocroti cetatea aceasta
ca să o mântuiesc
de dragul Meu
şi-al robului Meu David“. k
35 Şi a fost că'n noaptea aceea a venit îngerul Domnului şi a ucis din tabăra Asirienilor o sută optzeci şi cinci de mii; când s'au sculat dimineaţa, iată că toate trupurile erau leşuri.
36 Iar Senaherib, regele Asirienilor, s'a ridicat şi a plecat şi s'a întors şi a locuit în Ninive.
37 Şi'n timp ce el se închina în templul lui Nisroc, dumnezeul său, Adramelec şi Şareţer, fiii săi, l-au ucis cu sabia şi au fugit în ţara Araratului; iar în locul lui a domnit Asarhadon, fiul său.

[ VTVechiul Testament

[ 4RgCartea a Patra a Regilor
[ Cap. 20 ]CAPITOLUL 20
Boala şi vindecarea lui Iezechia. Solia lui Merodac Baladan.
1 În vremea aceea, Iezechia s'a îmbolnăvit de moarte. Iar profetul Isaia, fiul lui Amos, a venit la el şi i-a zis: „Aşa grăieşte Domnul: Pune-ţi casa'n rânduială, că vei muri şi nu vei trăi“.
2 Iar Iezechia s'a întors cu faţa la perete şi I s'a rugat Domnului, zicând:
3 „Adu-ţi aminte, Doamne, cum am umblat eu în faţa Ta întru adevăr – cu inimă plină – şi cum am făcut eu ceea ce e bun în ochii Tăi!“ Şi a plâns Iezechia cu plângere mare.
4 Şi'n timp ce Isaia se afla în curtea cea din mijloc, fost-a cuvântul Domnului către el, zicând:
5 „Întoarce-te şi spune-i lui Iezechia, cârmuitorul poporului Meu: – Aşa grăieşte Domnul, Dumnezeul lui David, părintele tău: Rugăciunea ţi-am auzit-o, lacrimile ţi le-am văzut, şi iată că Eu te voi face sănătos: în cea de a treia zi te vei sui în templul Domnului;
6 şi-i voi adăuga duratei tale cincisprezece ani. Şi te voi izbăvi – pe tine şi cetatea aceasta – din mâna regelui Asirienilor; şi voi ocroti cetatea aceasta, de dragul Meu şi de dragul robului Meu David“.
7 Atunci Isaia a zis: „Să ia ei o turtă de smochine şi să i-o pună pe rană şi se va însănătoşi“.
8 Iar Iezechia a zis către Isaia: „Care este semnul că Domnul mă va vindeca şi că în cea de a treia zi mă voi sui în templul Domnului?“
9 Iar Isaia i-a zis: „Acesta este semnul de la Domnul, că adică Domnul Îşi va ţine cuvântul pe care l-a grăit: umbra va merge cu zece trepte înainte, sau se va întoarce cu zece trepte înapoi“.
10 Şi a zis Iezechia: „Uşor este ca umbra să se întindă cu zece trepte!... Nu, nu aşa!, ci să se întoarcă umbra cu zece trepte înapoi!“
11 Atunci Isaia a strigat către Domnul, iar umbra s'a întors cu zece trepte înapoi pe cadran a.
12 În vremea aceea, Merodac Baladan, fiul lui Baladan, regele Babilonului, auzind că Iezechia fusese bolnav, i-a trimis acestuia o scrisoare şi un dar. b
13 Iar Iezechia, bucurându-se de venirea solilor, le-a arătat toată casa în care îşi avea mirodeniile şi argintul şi aurul şi aromatele şi uleiul cel scump, şi cămara odoarelor şi tot ce se afla în vistieriile lui; nimic n'a fost în casa lui sau în ceea ce se afla în stăpânirea sa pe care el, Iezechia, să nu-l fi arătat.
14 Iar profetul Isaia a venit la regele Iezechia şi i-a zis: „Ce-au spus oamenii aceştia? şi de unde au venit ei la tine?“ Iar Iezechia a zis: „Au venit la mine dintr'o ţară de departe: tocmai din Babilon“.
15 Atunci el a zis: „Ce-au văzut ei în casa ta?“ Iar acela a zis: „În casa mea au văzut totul; nimic nu este'n casa mea pe care eu să nu li-l fi arătat, chiar şi tot ce e'n vistieriile mele“.
16 Atunci Isaia a zis către Iezechia: „Ascultă cuvântul Domnului:
17 Iată, vin zilele când vor fi duse'n Babilon toate câte se află'n casa ta şi tot ceea ce părinţii tăi au strâns până'n ziua de azi; nu se va pierde cuvântul pe care Domnul l-a grăit.
18 Şi fiii tăi, odraslele tale, ei, cei născuţi din tine, şi ei vor fi luaţi şi vor deveni eunuci c în casa regelui Babilonului“.
19 Iar Iezechia a zis către Isaia: „Bun este cuvântul Domnului, pe care El l-a grăit. Fie pace'n zilele mele!“ d
20 Cât despre celelalte întâmplări ale lui Iezechia, despre toată lupta lui şi despre toate pe care el le-a înfăptuit: iazul, şi apeductul, şi cum a adus el apă în cetate, oare nu sunt ele scrise în Cartea Faptelor din Vremea Regilor lui Iuda?
21 Şi a adormit Iezechia împreună cu părinţii săi şi a fost îngropat în cetatea lui David, iar în locul lui a devenit rege Manase, fiul său.

[ VTVechiul Testament

[ 4RgCartea a Patra a Regilor
[ Cap. 21 ]CAPITOLUL 21
Domnia lui Manase, apoi a lui Amon, fiul său.
1 Doisprezece ani avea Manase când a început să domnească; el a domnit în Ierusalim vreme de cincizeci şi cinci de ani. Pe mama sa o chema Hefţibah.
2 El a făcut ceea ce e rău în ochii Domnului, urmând urâciunile neamurilor pe care Domnul le izgonise din faţa fiilor lui Israel. a
3 El a rezidit înălţimile pe care Iezechia, tatăl său, le dărâmase; i-a ridicat lui Baal un altar; a făcut tufişuri, aşa cum făcuse Ahab, regele lui Israel; şi i s'a închinat la toată „oştirea cerului“ şi i-a slujit;
4 a zidit un altar chiar în templul Domnului, despre care Domnul spusese: „În Ierusalim Îmi voi pune numele“,
5 iar în cele două curţi ale templului Domnului a zidit un altar pentru întreaga „oştire a cerului“;
6 şi-a trecut fiii prin foc, a ghicit, a vrăjit, a adus oameni care se îndeletniceau cu chemarea morţilor şi a înmulţit vrăjitoarele, făcând astfel ceea ce e rău în ochii Domnului, ca să-I stârnească mânia;
7 şi a aşezat idolul tufişului b în templul despre care Domnul îi spusese lui David şi lui Solomon, fiul său: „În această casă şi în Ierusalimul pe care Eu l-am ales din toate seminţiile lui Israel, aici Îmi voi pune numele pe veci;
8 şi nu voi mai urni piciorul lui Israel din ţara pe care Eu le-am dat-o părinţilor lor pentru cei ce-Mi vor păzi tot ceea ce Eu am poruncit, adică după legea pe care robul meu Moise le-a poruncit-o“.
9 Dar ei n'au ascultat; ci Manase i-a împins în a face ceea ce e rău în ochii Domnului mai mult decât neamurile pe care Domnul le-a stârpit din faţa fiilor lui Israel.
10 Atunci Domnul a grăit prin robii Săi, profeţii, zicând:
11 „De vreme ce Manase, regele lui Iuda, a făcut toate aceste urâciuni mai rău decât tot ce au făcut Amoreii c care au fost înainte de el, împingându-i şi pe Iudei să păcătuiască prin idolii lor,
12 de aceea, aşa grăieşte Domnul, Dumnezeul lui Israel: Iată, Eu voi aduce peste Ierusalim şi peste Iuda atâtea rele, încât celui ce va auzi îi vor ţiui amândouă urechile.
13 Şi voi întinde peste Ierusalim funia de măsură a Samariei şi firul cu plumb al casei lui Ahab; şi voi şterge Ierusalimul aşa cum se şterge o oală golită, pusă apoi cu gura'n jos. d
14 Şi voi lepăda rămăşiţa moştenirii Mele şi-i voi da în mâinile vrăjmaşilor lor: de jaf şi de pradă le vor fi tuturor vrăjmaşilor lor,
15 fiindcă au făcut ceea ce e rău în ochii Mei şi Mi-au stârnit mânia, chiar din ziua'n care i-am scos pe părinţii lor din Egipt şi până'n ziua de azi“.
16 Mai mult, pe lângă păcatele lui, cu care l-a făcut pe Iuda să păcătuiască făcând ceea ce e rău în ochii Domnului, Manase a vărsat şi mult sânge nevinovat, încât a umplut Ierusalimul de la un capăt la altul.
17 Cât despre celelalte întâmplări ale lui Manase, despre toate faptele lui şi despre păcatul cu care a păcătuit, oare nu sunt ele scrise în Cartea Faptelor din Vremea Regilor lui Iuda?
18 Şi a adormit Manase împreună cu părinţii săi şi a fost îngropat în grădina casei sale, adică în grădina lui Uza, iar în locul lui a devenit rege Amon, fiul său.
19 Amon avea douăzeci şi doi de ani când a început să domnească; el a domnit în Ierusalim vreme de doi ani. Pe mama sa o chema Meşulemet, şi era fiica lui Haruţ din Iotba.
20 El a făcut ceea ce e rău în ochii Domnului, aşa cum făcuse Manase, tatăl său,
21 mergând pe toate urmele tatălui său, slujind idolilor cărora şi tatăl său le slujise şi cărora li s'a închinat,
22 părăsindu-L pe Domnul, Dumnezeul părinţilor săi, şi neumblând în calea Domnului.
23 Servii lui Amon însă au uneltit împotrivă-i; şi l-au ucis pe rege chiar în casa lui.
24 Dar poporul ţării i-a ucis pe cei ce uneltiseră împotriva regelui Amon; în locul acestuia, poporul ţării l-a pus rege pe Iosia, fiul său.
25 Cât despre celelalte întâmplări ale lui Amon, despre faptele lui, oare nu sunt ele scrise în Cartea Faptelor din Vremea Regilor lui Iuda?
26 Şi l-au îngropat în mormântul său din grădina lui Uza; iar în locul lui a devenit rege Iosia, fiul său.

[ VTVechiul Testament

[ 4RgCartea a Patra a Regilor
[ Cap. 22 ]CAPITOLUL 22
Cartea legii descoperită sub domnia lui Iosia.
1 Iosia avea opt ani când a devenit rege; şi a domnit în Ierusalim vreme de treizeci şi unu de ani. Pe mama sa o chema Iedida, şi era fiica lui Adaia din Boţcat.
2 El a făcut ceea ce e drept în ochii Domnului şi a umblat pe de-a'ntregul în calea lui David, părintele său, fără să se abată nici la dreapta, nici la stânga. a
3 Şi a fost că în cel de al optsprezecelea an al regelui Iosia, în luna a opta b, regele l-a trimis la templul Domnului pe grămăticul Şafan, fiul lui Aţalia, fiul lui Meşulam, zicând:
4 „Du-te la Hilchia, marele preot, pentru ca el să socotească banii aduşi la templul Domnului, banii adunaţi de la popor de către cei ce stau de pază la uşă, c
5 şi să-i dea în mâinile celor puşi să facă lucrările la templul Domnului“. Iar acela i-a dat lucrătorilor de la templul Domnului, ca să dreagă stricăciunile templului:
6 dulgherilor, pietrarilor şi zidarilor, ca şi la cumpărarea lemnăriei şi a pietrei cioplite pentru dregerea stricăciunilor de la templu.
7 Acestora însă nu li se cerea socoteală pentru banii ce li se încredinţaseră, fiindcă erau cu desăvârşire cinstiţi.
8 Iar Hilchia, marele preot, a zis către grămăticul Şafan: „Am găsit în templul Domnului Cartea legii“ d. Şi Hilchia i-a dat lui Şafan Cartea, iar el a citit-o.
9 Şi a intrat la regele Iosia, în templul Domnului, şi i-a spus ce avea de spus, zicând: „Robii tăi au luat banii ce s'au găsit în templu şi i-au dat în mâna celor puşi să facă lucrările în templul Domnului“.
10 Iar grămăticul Şafan i-a mai spus regelui, zicând: „Preotul Hilchia mi-a dat o Carte“. Şi a citit-o Şafan în faţa regelui.
11 Şi a fost că dacă regele a auzit cuvintele din Cartea legii, şi-a sfâşiat hainele. e
12 Apoi regele a poruncit preotului Hilchia şi lui Ahicam, fiul lui Şafan, şi lui Acbor, fiul lui Miheia, şi lui Şafan grămăticul, şi lui Asaia, servul regelui, zicând:
13 „Mergeţi şi întrebaţi-L pe Domnul pentru mine şi pentru tot poporul şi pentru întregul Iuda despre cuvintele acestei Cărţi care a fost găsită; că tare s'a aprins mânia Domnului asupra noastră, deoarece părinţii noştri nu au ascultat de cuvintele acestei Cărţi, ca să facă tot ceea ce s'a scris pentru noi“.
14 Aşa că preotul Hilchia şi Ahicam şi Acbor şi Şafan şi Asaia s'au dus la proorociţa Hulda, soţia lui Şalum veşmântarul f, fiul lui Ţicva, fiul lui Harhas; ea locuia în Ierusalim, în partea lui cea nouă; iar ei i-au vorbit.
15 Iar ea le-a zis: „Aşa grăieşte Domnul, Dumnezeul lui Israel: Spuneţi-i omului care v'a trimis la mine:
16 Aşa grăieşte Domnul: Iată, Eu voi aduce rele asupra acestui loc şi asupra celor care-l locuiesc, după toate cuvintele Cărţii pe care regele lui Iuda a citit-o;
17 aceasta, pentru că ei M'au părăsit şi au adus jertfe unor dumnezei străini, ca să-Mi stârnească mânia în toate faptele mâinilor lor; aşadar, mânia Mea se va aprinde asupra acestui loc şi nu se va stinge.
18 Iar regelui lui Iuda, care v'a trimis să-L întrebaţi pe Domnul, spuneţi-i acestea: Aşa grăieşte Domnul, Dumnezeul lui Israel: Cât despre cuvintele pe care tu le-ai auzit:
19 De vreme ce inima ta s'a mâhnit, iar tu te-ai smerit în faţa Domnului de îndată ce ai auzit ceea ce Eu am grăit despre locul acesta şi despre cei care-l locuiesc – că vor fi nimiciţi şi blestemaţi –, de vreme ce ţi-ai sfâşiat hainele şi ai plâns în faţa Mea, ei bine, şi Eu am auzit, zice Domnul;
20 de aceea, nu va fi aşa: iată, Eu te voi adăuga la părinţii tăi şi te vei aduna în pace la mormântul tău, şi ochii tăi nu vor vedea relele pe care Eu le voi aduce peste locul acesta“. Şi i-au spus regelui răspunsul.

[ VTVechiul Testament

[ 4RgCartea a Patra a Regilor
[ Cap. 23 ]CAPITOLUL 23
Iosia curăţă de idoli templul Domnului şi regatul lui Iuda, faptă care se răsfrânge şi în hotarele lui Israel. Regii Ioahaz şi Ioachim.
1 Atunci regele a trimis şi i-a adunat la el pe toţi bătrânii din Iuda şi din Ierusalim. a
2 Şi s'a suit regele în templul Domnului, şi'mpreună cu el fiecare om din Iuda şi toţi locuitorii Ierusalimului şi preoţii şi profeţii şi'ntregul popor, de la mic la mare; şi'n auzul lor a citit toate cuvintele din Cartea legii, cea care fusese găsită în templul Domnului.
3 Şi a şezut regele pe scaunul de judecată b şi a făcut legământ în faţa Domnului că vor umbla după Domnul şi cu toată inima şi cu tot sufletul Îi vor păzi poruncile şi mărturiile şi rânduielile şi vor plini cuvintele acestui legământ – cele ce sunt scrise în Cartea aceasta. Şi tot poporul a stat întru legământ. c
4 Regele i-a poruncit lui Hilchia, marele preot, ca şi preoţilor de rândul al doilea şi celor ce păzeau uşa, să scoată din templul Domnului toate obiectele ce fuseseră făcute pentru Baal şi pentru tufiş şi pentru toată „oştirea cerului“, şi le-au ars în afara Ierusalimului, în valea Cedrilor, iar cenuşa au dus-o la Betel. d
5 Şi a isprăvit cu preoţii idolatri – pe care regii lui Iuda îi puseseră să ardă tămâie pe înălţimi şi în cetăţile lui Iuda şi împrejurul Ierusalimului; de asemenea, cu cei care-i ardeau tămâie lui Baal şi soarelui şi lunii şi stelelor şi la toată „oştirea cerului“.
6 Tufişul e din templul Domnului l-a scos afară din Ierusalim, la pârâul Cedrilor, şi l-a ars şi l-a prefăcut în cenuşă, iar cenuşa a aruncat-o pe groapa de obşte a oamenilor de rând f.
7 Şi a dărâmat casa sodomiţilor ce se afla în templul Domnului g, unde femeile ţeseau perdele pentru tufiş. h
8 Şi i-a adus pe toţi preoţii din cetăţile lui Iuda şi a spurcat înălţimile unde ei, preoţii, arseseră tămâie, de la Gheba până la Beer-Şeba; şi a stricat şi casa porţilor i, care se afla lângă uşa porţii lui Iosua, mai-marele cetăţii, adică pe partea stângă de cum intra omul pe poarta cetăţii.
9 Preoţii înălţimilor însă nu se suiau la jertfelnicul Domnului în Ierusalim, ci doar mâncau azimă în mijlocul fraţilor lor.
10 Şi a spurcat Tofetul din valea fiului lui Hinom, pentru ca nimeni să nu-şi mai treacă fiul sau fiica prin foc, [ca jertfă] lui Moloh. j
11 Şi a isprăvit cu caii pe care regii lui Iuda îi aşezaseră în cinstea soarelui la intrarea templului Domnului, aproape de cămara eunucului Netan-Melec, cea din Parvarim, iar carul soarelui l-a ars.
12 Iar jertfelnicele de pe acoperişul foişorului lui Ahaz, pe care le făcuseră regii lui Iuda, precum şi jertfelnicele pe care le făcuse Manase în amândouă curţile templului Domnului, le-a dărâmat regele şi le-a dus de acolo, aruncându-le molozul în pârâul Cedrilor.
13 Regele a spurcat şi casa din faţa Ierusalimului, în dreapta Muntelui Măslinilor, pe care Solomon, regele lui Israel, i-o zidise Astartei, idolul Sidonienilor, şi lui Chemoş, idolul Moabului, şi lui Milcom, idolul Amoniţilor;
14 a sfărâmat stâlpii [idoleşti] şi a nimicit tufişurile, iar locul lor l-a umplut cu oase omeneşti.
15 De asemenea, altarul cel înalt din Betel, făcut de Ieroboam, fiul lui Nabat – cel care-l făcuse pe Israel să păcătuiască –, altarul cel înalt l-a dărâmat, i-a sfărâmat pietrele făcându-le praf, iar tufişul l-a ars. k
16 Şi, întorcându-se Iosia, a văzut mormintele ce se aflau acolo, în cetate; şi a trimis de au luat oasele din morminte şi le-a ars pe altar şi l-a spurcat, după cuvântul pe care Domnul îl grăise prin omul lui Dumnezeu la vremea când Ieroboam şedea lângă altar, la sărbătoare; apoi, întorcându-se, şi-a ridicat ochii la mormântul omului lui Dumnezeu care prevestise aceste lucruri l
17 şi a zis: „Ce e movila aceea de acolo pe care-o văd?“ Iar oamenii cetăţii i-au spus: „Aici e omul lui Dumnezeu care a venit din Iuda şi a prevestit ceea ce tu faci cu altarul din Betel“.
18 Iar el a zis: „Lăsaţi-l! Nimeni să nu se atingă de oasele lui!“ Aşa că osemintele lui au fost cruţate, împreună cu osemintele profetului care venise din Samaria.
19 Mai mult, Iosia a dărâmat şi toate capiştile înălţimilor din cetăţile Samariei, pe care regii lui Israel le făcuseră ca să-L mânie pe Domnul, şi a făcut cu ele ceea ce făcuse în Betel.
20 Şi i-a înjunghiat acolo, pe altare, pe toţi preoţii înălţimilor şi a ars pe ele oase omeneşti şi s'a întors la Ierusalim.
21 După aceea, regele i-a poruncit întregului popor, zicând: „Sărbătoriţi Paştile Domnului, Dumnezeului vostru, aşa cum este scris în Cartea acestui legământ!“
22 Căci un Paşte ca acesta nu mai fusese sărbătorit din vremea judecătorilor care-l judecau pe Israel, şi nici cât au domnit regii lui Israel şi regii lui Iuda;
23 dar în cel de al optsprezecelea an al domniei lui Iosia, Paştile a fost sărbătorit în Ierusalim. m
24 Mai mult, Iosia i-a alungat pe cei ce cheamă morţii, şi vrăjitoarele şi terafimii n şi idolii şi toate urâciunile ce-şi făcuseră sălaş în ţara lui Iuda şi în Ierusalim, pentru ca astfel să se plinească cuvintele Legii, cele scrise în Cartea pe care preotul Hilchia o aflase în templul Domnului.
25 Asemenea lui n'a mai fost nici un rege de dinainte de el, care să se fi întors către Domnul cu toată inima sa şi cu tot sufletul său şi cu toată tăria sa pe potriva întregii legi a lui Moise, şi nici după el nu s'a ridicat un altul care să-i semene.
26 Cu toate acestea, Domnul nu S'a întors de la aprinderea mâniei Sale celei mari pe care o îndreptase asupra lui Iuda din pricina tuturor întărâtărilor cu care-L întărâtase Manase.
27 Şi a zis Domnul: „Şi pe Iuda îl voi lepăda de la faţa Mea, aşa cum l-am lepădat pe Israel; şi voi lepăda această cetate pe care Eu am ales-o, Ierusalimul, şi templul despre care am zis: «Acolo va fi numele Meu»“. o
28 Cât despre celelalte întâmplări ale lui Iosia, despre toate faptele lui, nu sunt ele oare scrise în Cartea Faptelor din Vremea Regilor lui Iuda?
29 În zilele lui s'a ridicat Faraonul Neco, regele Egiptului, împotriva regelui Asirienilor, la râul Eufratului. Iosia i-a ieşit în întâmpinare, iar Neco, când l-a văzut, l-a ucis la Meghiddo. p
30 Iar servii săi l-au ridicat, mort, din Meghiddo şi l-au adus în Ierusalim şi l-au îngropat în mormântul său, în cetatea lui David. Iar poporul ţării l-a luat pe Ioahaz, fiul lui Iosia, şi l-au uns şi l-au făcut rege în locul tatălui său.
31 Ioahaz avea douăzeci şi trei de ani când a început să domnească; şi a domnit în Ierusalim vreme de trei luni. Pe mama sa o chema Hamutal, şi era fiica lui Ieremia din Libna.
32 El a făcut ceea ce e rău în ochii Domnului, pe potriva a tot ceea ce făcuseră părinţii lui. r
33 Faraonul Neco l-a mutat în Ribla, în ţinutul Hamat, ca să nu mai domnească în Ierusalim s, şi a pus pe ţară un bir de o sută de talanţi de argint şi o sută de talanţi de aur.
34 Apoi Faraonul Neco l-a pus rege peste ei pe Eliachim, fiul lui Iosia, regele lui Iuda, în locul lui Iosia, tatăl său, dar i-a schimbat numele în Ioiachim; pe Ioahaz l-a luat şi l-a dus în Egipt, unde a murit.
35 Ioiachim i-a dat lui Faraon aurul şi argintul, însă a pus o dare pe pământ, ca să poată da argintul poruncit de Faraon; fiecare a dat după preţul rânduit de el, şi aşa a strâns el argintul şi aurul de la poporul ţării, ca să i-l dea Faraonului Neco.
36 Ioiachim avea douăzeci şi cinci de ani când a început să domnească; şi a domnit în Ierusalim vreme de unsprezece ani. Pe mama sa o chema Zebuda, şi era fiica lui Pedaia, din Ruma.
37 El a făcut ceea ce e rău în ochii Domnului, aşa cum făcuseră şi părinţii lui.

[ VTVechiul Testament

[ 4RgCartea a Patra a Regilor
[ Cap. 24 ]CAPITOLUL 24
Ioiachim, Iehonia şi Sedechia, ultimii regi ai lui Iuda.
1 În zilele lui s'a ridicat Nabucodonosor, regele Babilonului a. Iar Ioiachim i-a fost acestuia preasupus vreme de trei ani, după care şi-a luat seama şi s'a răsculat împotriva lui.
2 Atunci Domnul a trimis împotriva lui pâlcuri de Caldei, pâlcuri de Sirieni, pâlcuri de Moabiţi şi pâlcuri de Amoniţi; i-a trimis în ţara lui Iuda ca s'o încovoaie b, după cuvântul pe care Domnul l-a rostit prin robii Săi profeţii. c
3 Dar, mai mult, mânia Domnului asupra lui Iuda era aceea de a-l lepăda de la faţa Sa, din pricina păcatelor lui Manase, adică pe măsura a tot ceea ce făptuise el;
4 că şi sânge nevinovat a vărsat, de-a umplut Ierusalimul cu sânge nevinovat, încât Domnul n'a vrut să-l ierte.
5 Cât despre celelalte întâmplări ale lui Ioiachim, despre toate faptele lui, oare nu sunt ele scrise în Cartea Faptelor din Vremea Regilor lui Iuda?
6 Şi a adormit Ioiachim împreună cu părinţii săi, iar în locul lui a devenit rege Iehonia, fiul său.
7 Regele Egiptului n'a mai ieşit din ţara sa, fiindcă regele Babilonului i-a luat regelui Egiptului tot ceea ce acesta avea sub stăpânire, de la râul Egiptului până la râul Eufratului. d
8 Iehonia avea optsprezece ani când a devenit rege, şi a domnit în Ierusalim vreme de trei luni. Pe mama sa o chema Nehuşta, şi era fiica lui Elnatan din Ierusalim.
9 El a făcut ceea ce e rău în ochii Domnului, pe potriva a tot ceea ce făcuse tatăl său.
10 În vremea aceea, Nabucodonosor, regele Babilonului, s'a ridicat împotriva Ierusalimului şi a împresurat cetatea.
11 Atunci a venit Nabucodonosor, regele Babilonului, împotriva cetăţii, după ce servii săi o împresuraseră. e
12 Iar Iehonia, regele lui Iuda, a ieşit în faţa regelui Babilonului, împreună cu servii săi, cu mama sa, cu dregătorii şi eunucii săi; iar regele Babilonului l-a luat rob, în cel de al optulea an al domniei lui.
13 Şi a scos de acolo toate comorile ce se aflau în templul Domnului şi comorile din casa regelui; şi a tăiat toate vasele de aur pe care Solomon, regele lui Israel, le făcuse în templul Domnului, după cuvântul Domnului.
14 Şi a dus Ierusalimul în robie, pe toţi fruntaşii şi pe toţi vitejii, zece mii de robi, cu toţi dulgherii şi fierarii; şi n'au mai rămas decât sărmanii ţării.
15 Şi l-au dus şi pe Iehonia în Babilon; de asemenea, pe mama regelui şi pe femeile regelui şi pe eunucii săi; şi pe vitejii ţării i-a dus în robie, de la Ierusalim la Babilon;
16 şi pe toţi luptătorii, în număr de şapte mii, precum şi o mie de dulgheri şi fierari, toţi fiind buni de folosit în război: regele Babilonului i-a dus robi în Babilon.
17 Atunci regele Babilonului l-a pus în locul lui [Iehonia] pe Matania, unchiul său f, schimbându-i numele în Sedechia.
18 Sedechia avea douăzeci şi unu de ani când a devenit rege; şi a domnit în Ierusalim vreme de unsprezece ani. Pe mama sa o chema Hamutal, şi era fiica lui Ieremia din Libna.
19 El a făcut ceea ce e rău în ochii Domnului, pe potriva a tot ceea ce făcuse Iehonia;
20 căci mânia Domnului era peste Ierusalim şi Iuda, într'atât încât i-a lepădat de la faţa Sa: Sedechia a uneltit împotriva regelui Babilonului. g

[ VTVechiul Testament

[ 4RgCartea a Patra a Regilor
[ Cap. 25 ]CAPITOLUL 25
Asediul şi cucerirea Ierusalimului. Sedechia, rob. Jefuirea templului, dărâmarea zidurilor. A doua deportare. Guvernatorul Godolia. Eliberarea lui Ioiachim.
1 Şi a fost că în cel de al nouălea an al domniei lui Sedechia, în luna a zecea a, Nabucodonosor, regele Babilonului, a venit cu toată oastea lui împotriva Ierusalimului şi l-a împresurat şi a făcut întărituri împrejuru-i.
2 Şi a stat cetatea împresurată până în anul al unsprezecelea al domniei regelui Sedechia.
3 Iar în ziua a noua [a lunii a patra], când foametea a biruit în cetate şi poporul ţării nu mai avea pâine,
4 o spărtură a fost făcută'n cetate, şi toţi războinicii au ieşit noaptea pe calea porţii cea dintre ziduri, adică [poarta] de lângă grădina regelui. – Caldeii însă stăteau aşezaţi în jurul cetăţii. – Şi a ieşit [şi regele] pe calea ce duce în câmpie. b
5 Dar oastea Caldeilor l-a urmărit pe rege şi l-a ajuns în şesul Ierihonului, iar oastea lui s'a risipit toată dimprejuru-i.
6 Şi l-au luat pe rege şi l-au dus la regele Babilonului, în Ribla c, şi l-au supus judecăţii.
7 Pe fiii regelui i-au înjunghiat în faţa ochilor lui, iar lui Sedechia i-au scos ochii şi i-au încătuşat picioarele în piedică de cai d şi l-au dus în Babilon.
8 Iar în luna a cincea, în cea de a şaptea zi a lunii, adică în cel de al nouăsprezecelea an al domniei lui Nabucodonosor, regele Babilonului, a venit la Ierusalim Nebuzaradan, căpetenia gărzii – cel dintâi între dregătorii regelui Babilonului –
9 şi a ars templul Domnului şi casa regelui şi toate casele din Ierusalim: casă cu casă, pe toate le-a ars
10 căpetenia gărzii.
11 Apoi a strămutat şi restul poporului care mai rămăsese în cetate, pe cei ce se predaseră regelui Babilonului şi rămăşiţa poporului de rând;
12 căpetenia gărzii n'a lăsat decât o parte din sărăcimea ţării, să lucreze viile şi ogoarele.
13 Caldeii au sfărâmat stâlpii de aramă din templul Domnului, şasiurile spălătoarelor şi marea de aramă din templul Domnului, iar arama lor au dus-o în Babilon;
14 şi căldările şi lopeţile şi cupele şi cădelniţele şi toate vasele de aramă ce se foloseau la slujbe, pe toate le-a luat.
15 A mai luat căpetenia gărzii tigăile, precum şi cupele de aur şi de argint,
16 cei doi stâlpi şi marea şi şasiurile pe care le făcuse Solomon pentru templul Domnului. Arama din toate aceste lucruri nu se mai putea cântări.
17 Un singur stâlp era înalt de optsprezece coţi; capitelul îi era de aramă, iar înălţimea acestuia era de trei coţi; plasa şi rodiile unui capitel, de jur-împrejur, erau de aramă; aşa era şi cel de al doilea stâlp, cu plasa... e
18 Căpetenia gărzii l-a luat apoi pe Seraia, marele preot, pe Ţefania, al doilea preot, şi pe cei trei care străjuiau uşile.
19 Iar din cetate a luat un eunuc care era căpetenie peste oşteni şi cinci oameni din cei ce vedeau faţa regelui şi care au fost găsiţi în cetate, şi pe secretarul mai-marelui oastei, cel care ţinea socoteala poporului din ţară, precum şi şaizeci de oameni din poporul ţării, care se aflau în cetate;
20 pe aceştia i-a luat Nebuzaradan, căpetenia gărzii, şi i-a dus la regele Babilonului, în Ribla.
21 Iar regele Babilonului i-a lovit şi i-a ucis acolo, în Ribla, în ţinutul Hamatului. Aşa a fost strămutat Iuda din ţara lui.
22 Iar peste poporul care a rămas în ţara lui Iuda - cel pe care Nabucodonosor, regele Babilonului, l-a lăsat - acesta l-a pus pe Godolia, fiul lui Ahicam, fiul lui Şafan.
23 Atunci toţi mai-marii oastei – ei şi oamenii lor f – au auzit că regele Babilonului îl rânduise pe Godolia şi au venit la Godolia, în Miţpa: Ismael, fiul lui Netania, Iohanan, fiul lui Careah, Seraia, fiul lui Tanhumet, din Netofa, şi Iaazania, fiul lui Maacai, ei cu oamenii lor.
24 Iar Godolia li s'a jurat – lor şi oamenilor lor – şi le-a zis: „Nu vă temeţi de trecerea Caldeilor; rămâneţi în ţară, slujiţi-l pe regele Babilonului şi va fi bine de voi“. g
25 Dar a fost că în luna a şaptea a venit Ismael, fiul lui Netania, fiul lui Elişama, din neamul regesc, cu zece oameni şi l-a lovit pe Godolia, iar acesta a murit, el şi Iudeii şi Caldeii care se aflau cu el în Miţpa.
26 Atunci s'a sculat tot poporul – de la mic la mare –, cu căpeteniile oastei, şi s'au dus în Egipt, fiindcă se temeau de Caldei.
27 Şi a fost că în cel de al treizeci şi şaptelea an de la strămutarea lui Ioiachim, regele lui Iuda, şi anume în ziua a douăzeci şi şaptea a lunii a douăsprezecea, Evil-Merodac, regele Babilonului h, în primul an al domniei sale, a ridicat fruntea lui Ioiachim i, regele lui Iuda, şi l-a scos din temniţă.
28 Şi i-a spus vorbe bune şi i-a pus tronul mai presus de tronurile regilor care se aflau cu el în Babilon;
29 şi i-a schimbat hainele de temniţă; iar [Ioiachim] a mâncat întotdeauna de faţă cu el, în toate zilele vieţii lui.
30 Întreţinerea i se dădea, fără sminteală, din casa regelui, porţia zilnică în fiecare zi, în toate zilele vieţii lui. j

[ VTVechiul Testament

[ 1Par1 Paralipomena
Cap. 1 CAPITOLUL 1
Neamul patriarhilor până la Iacob.
Cap. 2 CAPITOLUL 2
Urmaşii lui Iacob (Israel) şi ai lui Iuda.
Cap. 3 CAPITOLUL 3
Urmaşii lui David: regii lui Iuda.
Cap. 4 CAPITOLUL 4
Urmaşii lui Iuda şi ai lui Simeon.
Cap. 5 CAPITOLUL 5
Urmaşii lui Ruben, Gad, Manase şi Levi.
Cap. 6 CAPITOLUL 6
Urmaşii lui Levi şi ai lui Aaron. Cetăţile lor.
Cap. 7 CAPITOLUL 7
Urmaşii lui Isahar, ai lui Veniamin, ai lui Neftali, ai lui Manase, ai lui Efraim şi ai lui Aşer.
Cap. 8 CAPITOLUL 8
Alte ştiri despre urmaşii lui Veniamin. Urmaşii şi familia lui Saul.
Cap. 9 CAPITOLUL 9
Locuitori ai Ierusalimului întorşi din robie. O spiţă a neamului lui Saul.
Cap. 10 CAPITOLUL 10
Moartea lui Saul în lupta cu Filistenii.
Cap. 11 CAPITOLUL 11
David rege. Luarea Ierusalimului. Vitejii lui David.
Cap. 12 CAPITOLUL 12
Vitejii care l-au urmat pe David.
Cap. 13 CAPITOLUL 13
Aducerea chivotului la Obed-Edom.
Cap. 14 CAPITOLUL 14
Femeile şi fiii lui David. Două biruinţe asupra Filistenilor.
Cap. 15 CAPITOLUL 15
Aducerea chivotului în cetatea lui David.
Cap. 16 CAPITOLUL 16
Cântarea lui David; rânduiala slujbelor dumnezeieşti.
Cap. 17 CAPITOLUL 17
Profeţia lui Natan. Rugăciunea lui David.
Cap. 18 CAPITOLUL 18
Războaiele lui David. Aşezarea dregătorilor.
Cap. 19 CAPITOLUL 19
David îi pedepseşte pe Amoniţi şi-i bate din nou pe Sirieni.
Cap. 20 CAPITOLUL 20
Războaiele şi biruinţele lui David asupra Amoniţilor şi Filistenilor.
Cap. 21 CAPITOLUL 21
Numărătoarea poporului. Ciuma de trei zile. Un jertfelnic în aria lui Ornan.
Cap. 22 CAPITOLUL 22
Pregătiri pentru zidirea casei Domnului.
Cap. 23 CAPITOLUL 23
Numărul, rânduiala şi slujba leviţilor.
Cap. 24 CAPITOLUL 24
Cetele preoţilor.
Cap. 25 CAPITOLUL 25
Cântăreţii.
Cap. 26 CAPITOLUL 26
Portarii, cămăraşii şi judecătorii.
Cap. 27 CAPITOLUL 27
Alţi dregători ai lui David.
Cap. 28 CAPITOLUL 28
Sfaturile lui David pentru zidirea casei Domnului.
Cap. 29 CAPITOLUL 29
Danii pentru casa Domnului. Rugăciunea regelui. Ungerea lui Solomon. Moartea lui David.
Introducere la Cărţile Paralipomena

În Versiunea Ebraică, aceste două cărţi alcătuiau la început una singură, sub denumirea de „Fapte ale zilelor“, ceea ce s'ar traduce: „Întâmplări din vremile de altădată“ sau, mai pe scurt, „Cronici“. Cu toate acestea, Cartea Cronicilor nu era catalogată printre operele istorice, ci printre acelea pe care canonul Vechiului Testament le numea „Scrieri“, şi era aşezată după Ezdra şi Neemia, deşi evenimentele relatate în ea se petrec înaintea celor evocate de acestea.

Septuaginta este aceea care a prezentat-o în două cărţi, sub numele de „Paralipomena“, de la grecescul paraleípo = „a omite“, „a lăsa deoparte“, ceea ce, în referire directă la Cărţile Regilor, ar însemna: „ceea ce a fost omis“, „ceea ce nu s'a spus“, cu subînţelesul că ea ar fi o completare a celor patru principale scrieri istorice. Titlul însă nu acoperă decât în mică măsură conţinutul, acesta cuprinzând mult mai multe şi mai importante omisiuni decât adaosuri, potrivit unui plan pe care autorul l-a cercetat cu foarte mare atenţie, în funcţie de scopul pe care-l urmărea.

Împărţirea în două cărţi a fost adoptată şi de Fericitul Ieronim, în a cărui Vulgata sunt prezentate sub titlul: „1 şi 2 Paralipomena“.

Păstrându-i titlul de „Cronici“, editorii sau traducătorii Textului Masoretic au adoptat, la rândul lor, începând din secolul XVI, împărţirea în două cărţi, aşa cum le avem în ediţiile curente ale Bibliei.

În afara celor patru Cărţi ale Regilor, autorul a mai utilizat şi numeroase alte izvoare, pe care le menţionează în diferite părţi ale operei, precum: „Cartea Regilor lui Israel“; „Cartea Regilor lui Israel şi Iuda“; „Cartea Regilor lui Iuda şi Israel“; „Cartea Regilor“; „Faptele Regilor lui Israel“; „Cronica regelui David“; „Faptele lui Samuel văzătorul“; „Faptele Profetului Natan“; „Faptele lui Gad văzătorul“; „Profeţia lui Ahia Şilonitul“; „Vedeniile lui Ido văzătorul“; „Faptele profetului Şemaia“; „Faptele lui Iehu, fiul lui Hanani“; „Celelalte fapte ale lui Ozia scrise de Isaia“; „Vedenia lui Isaia“; „Cartea Văzătorilor“; „Plângerea lui Ieremia asupra lui Iosia“. Nici una din aceste scrieri nu ne este cunoscută. Pe lângă ele, a mai folosit şi tradiţia orală, îndeosebi pe aceea păstrată la templu de către preoţi şi leviţi.

Scriindu-şi opera, autorul urmăreşte un scop care poate fi decelat printr'o analiză sumară a textului: istoria statului teocratic iudeu, îndelung pregătit de la Adam până la începutul dinastiei davidice, consolidat şi ilustrat exemplar prin David şi Solomon, dezmembrat prin apariţia celor două regate adverse, plutind în derivă de-a lungul a două şiruri paralele de suverani în zig-zag, distrus prin intervenţia lui Nabucodonosor şi mijindu-şi renaşterea prin decretul lui Cirus. Raţiunea de a fi a statului teocratic rezidă în templu, ca prezenţă văzută a lui Dumnezeu, şi în cultul monoteist, ca expresie a credincioşiei poporului ales faţă de Cel ce l-a ales. În funcţie de aceste coordonate, cronicarul îşi parcurge documentele cu ochiul critic al celui ce evaluează, discerne, copiază, omite, adaugă, modifică, îngroaşă reliefuri sau simplifică traiectorii.

O constantă a demersului său este aceea de a evalua moralitatea fiecărui personaj sau pe a întregului popor într'o anumită perioadă şi de a-i conferi evenimentului istoric o explicaţie teologică: în mod inevitabil, păcatul atrage pedeapsa, virtutea atrage bunăstarea. În felul acesta, biografia primului rege al lui Israel nu-l interesează câtuşi de puţin; el se opreşte doar asupra morţii tragice a lui Saul, aceasta fiind consecinţa consultării vrăjitoarei din Endor. În schimb, David e regele ideal; autorul trece sub tăcere problemele de familie ale acestuia, motivaţiile precare ale peregrinărilor lui de la început, adulterul cu Batşeba şi uciderea lui Urie, precum şi spiritul vindicativ de pe patul morţii, spre a insista, cu lux de amănunte, asupra suveranului evlavios care a iniţiat şi pregătit zidirea templului, legiferând, în acelaşi timp, atribuţiile sacerdoţiului şi strălucirea cultului. De nu mai puţină atenţie se bucură Solomon, în aceeaşi ipostază a credinţei şi ctitoriei; din cele nouă capitole închinate acestuia, şase se ocupă cu zidirea şi sfinţirea templului; în final, cronicarul trece peste episodul bătrânului afemeiat care cedează presiunilor idolatre, spre a-i rezerva marelui rege o imagine apoteotică. Popasuri lungi va face autorul şi asupra regilor Iosafat, Iezechia şi Iosia, mari restauratori ai monoteismului şi înnoitori ai cultului de la templu, dar va fi obligat să consemneze, cu nereţinută amărăciune, decrepitudinea morală a celor mai mulţi dintre suveranii lui Israel şi Iuda, urmată de aceea a unui popor debusolat şi tot mai neatent la avertismentele profeţilor, ceea ce va atrage mânia lui Dumnezeu şi dezastrul final.

De reţinut faptul că gândirea istoricului din Paralipomene nu e departe de cea profetică: Neco al Egiptului, Nabucodonosor al Babilonului şi Cirus al Persiei, puternici conducători ai marilor imperii de care depinde soarta lui Israel, nu sunt altceva decât instrumente ale unuia şi aceluiaşi Dumnezeu, fie pentru pedepsirea poporului păcătos, fie pentru eliberarea poporului prea mult încercat.

După toate probabilităţile, cronicarul - al cărui nume nu ne este cunoscut - pare a face parte din tagma leviţilor: ştie bine istoria poporului său, iar stilul adiază, nu rareori, incantaţii liturgice.

Cât priveşe data scrierii, aceasta poate fi aşezată între 538 î.H., anul edictului lui Cirus, şi 330, domnia lui Alexandru cel Mare. Există însă şi suficiente motive să credem că ea a fost alcătuită în timpul lui Ezdra (şi, după unii, chiar de către acesta). Oricum, importanţa ei istorică e cu totul aparte, mai ales prin datele şi informaţiile suplimentare în raport cu cele patru Cărţi ale Regilor.

[ VTVechiul Testament

[ 1Par1 Paralipomena
[ Cap. 1 ]CAPITOLUL 1
Neamul patriarhilor până la Iacob.
1 Adam a, Set, Enos;

Fc 04:25 Fc 05:1 Fc 05:3 Fc 05:6 Lc 03:36-38

2 Cainan, Maleleil, Iared;

Fc 05:12 Lc 03:36-38

3 Enoh, Matusalem, Lameh;

Lc 03:36-38

4 Noe. Fiii lui Noe: Sem, Ham şi Iafet.

Fc 05:32 Fc 06:10 Fc 09:18 Fc 10:1 Lc 03:36-38

5 Fiii lui Iafet: Gomer, Magog, Madai, Iavan, Tubal, Meşec şi Tiras.

Fc 10:2-4

6 Fiii lui Gomer: Aşchenaz, Rifat şi Togarma.

Fc 10:2-4

7 Fiii lui Iavan: Elişa şi Tarşiş, Chitim şi Dodanim.

Fc 10:2-4

8 Fiii lui Ham: Cuş, Miţraim, Put şi Canaan.

Fc 10:6-8

9 Fiii lui Cuş: Seba, Havila, Sabta, Rama şi Sabteca. Fiii lui Rama: Şeba şi Dedan.

Fc 10:6-8

10 Lui Cuş i s'a născut şi Nimrod; acesta, cel dintâi, a fost un puternic vânător pe pământ.

Fc 10:6-8

11 Lui Miţraim i s'au născut: Ludim, Anamim, Lehabim, Naftuhim,

Fc 10:13-18

12 Patrusim, Casluhim - din care se trag Filistenii - şi Caftorim.

Fc 10:13-18

13 Lui Canaan i s'au născut: Sidon, întâiul său născut, şi Heteul,

Fc 10:13-18

14 Iebuseul, Amoreul, Ghergheseul,

Fc 10:13-18

15 Heveul, Archeul, Sineul,

Fc 10:13-18

16 Arvadeul, Ţemareul şi Hamateul.

Fc 10:13-18

17 Fiii lui Sem: Elam, Asur, Arpaxad, Lud şi Aram. Fiii lui Aram: Uţ, Hul, Gheter şi Meşec.

Fc 10:22-29

18 Lui Arpaxad i s'a născut Cainan, lui Cainan i s'a născut Şelah, lui Şelah i s'a născut Eber.

Fc 10:22-29

19 Lui Eber i s'au născut doi fii: numele unuia era Peleg, pentru că în zilele lui a fost împărţit pământul; iar numele fratelui său era Ioctan.

Fc 10:22-29

20 Lui Ioctan i s'au născut: Almodad, Şelef, Haţarmavet, Ierah,

Fc 10:22-29

21 Hadoram, Uzal, Dicla,

Fc 10:22-29

22 Ebal, Abimael, Şeba,

Fc 10:22-29

23 Ofir, Havila şi Iobab. Toţi aceştia sunt fiii lui Ioctan.

Fc 10:22-29

24 Sem: Arpaxad, Cainan, Şelah,

Fc 11:10-26 Lc 03:34-36

25 Eber, Peleg, Reu,

Fc 11:10-26 Lc 03:34-36

26 Serug, Nahor, Terah

Fc 11:10-26 Lc 03:34-36

27 şi Avram, adică Avraam.

Fc 11:10-26 Fc 17:5 Lc 03:34-36

28 Fiii lui Avraam: Isaac şi Ismael;

Fc 16:11 Fc 17:19 Lc 03:34

29 iată-i pe urmaşii lor: Nebaiot, întâiul-născut al lui Ismael; apoi Chedar,Adbeel, Mibsam,

Fc 25:13-15

30 Mişma, Duma, Maşa, Hadad, Tema,

Fc 25:13-15

31 Ietur, Nafiş şi Chedma. Aceştia sunt fiii lui Ismael.

Fc 25:13-15

32 Fiii Cheturei, ţiitoarea lui Avraam b: Ea i-a născut pe Zimran, Iocşan, Medan, Madian, Işbac şi Şuah. Fiii lui Iocşan: Şeba şi Dedan. Fiii lui Dedan: Raguel, Navdeel, Aşurim, Letuşim şi Leumim.

Fc 25:1-4

33 Fiii lui Madian: Efa, Efer, Enoh, Abida şi Eldaa. Toţi aceştia sunt fiii Cheturei.

Fc 25:1-4

34 Avraam i-a dat naştere lui Isaac. Fiii lui Isaac: Esau şi Iacob.

Fc 25:19 Fc 25:25-26 Mt 01:2 Lc 03:34

35 Fiii lui Esau: Elifaz, Raguel, Ieuş, Ialam şi Core.

Fc 36:4 Fc 36:10-14

36 Fiii lui Elifaz: Teman, Omar, Ţefo, Gatam, Chenaz; iar Timna, ţiitoarea lui Elifaz, l-a născut pe Amalec.

Fc 36:4 Fc 36:10-14

37 Fiii lui Raguel: Nahat, Zerah, Şama şi Miza.

Fc 36:4 Fc 36:10-14

38 Fiii lui Seir: Lotan, Şobal, Ţibeon, Ana, Dişon, Eţer şi Dişan.

Fc 36:20-28

39 Fiii lui Lotan: Hori şi Heman; iar sora lui Lotan se numea Timna.

Fc 36:20-28

40 Fiii lui Şobal: Alvan, Manahat, Ebal, Şefo şi Onam. Fiii lui Ţibeon: Aia şi Ana.

Fc 36:20-28

41 Fiii lui Ana: Dişon şi Olibama. Fiii lui Dişon: Hemdan, Eşban, Itran şi Cheran.

Fc 36:20-28

42 Fiii lui Eţer: Bilhan, Zaavan şi Acan. Fiii lui Dişan: Uţ şi Aran.

Fc 36:20-28

43 Aceştia sunt regii lor c: Bela, fiul lui Beor, a cărui cetate se numea Dinhaba.

Fc 36:32

44 Bela a murit; iar în locul lui a devenit rege Iobab, fiul lui Zerah din Boţra.

Fc 36:32

45 După moartea lui Iobab, în locul său a domnit Huşam, din ţara Temaniţilor.

Fc 36:32

46 Huşam a murit, iar după el a domnit Hadad, fiul lui Bedad, care i-a lovit pe Madianiţi în câmpia Moabului; cetatea lui se numea Avit.

Fc 36:32

47 După moartea lui Hadad a domnit Samla, din Masreca.

Fc 36:32

48 După moartea lui Samla, în locul său a domnit Şaul, din Rehobotul cel de lângă râu.

Fc 36:32

49 Şaul a murit, iar în locul său a domnit Baal-Hanan, fiul lui Acbor.

Fc 36:32

50 După moartea lui Baal-Hanan, în locul său a domnit Hadad. Cetatea lui se chema Pau, iar numele femeii sale era Mehetabel, fiica lui Matred, fiica lui Mezahab.

Fc 36:32

51 După moartea lui Hadad, în Edom au fost căpetenii: căpetenia Timna, căpetenia Alva, căpetenia Ietet,

Fc 36:32

52 căpetenia Oholibama, căpetenia Ela, căpetenia Pinon,

Fc 36:32

53 căpetenia Chenaz, căpetenia Teman, căpetenia Mibţar,

Fc 36:32

54 căpetenia Magdiel, căpetenia Iram. Acestea sunt căpeteniile Edomului.

Fc 36:32

[ VTVechiul Testament

[ 1Par1 Paralipomena
[ Cap. 2 ]CAPITOLUL 2
Urmaşii lui Iacob (Israel) şi ai lui Iuda.
1 Iată numele fiilor lui Israel a: Ruben, Simeon, Levi, Iuda, Isahar, Zabulon,

Fc 35:23-26 Lc 03:32-38

2 Dan, Iosif, Veniamin, Neftali, Gad şi Aşer.

Fc 35:23-26 Lc 03:32-38

3 Fiii lui Iuda: Ir, Onan şi Şela. Aceştia trei i s'au născut din fiica Şuei, canaaneanca. Ir, întâiul-născut al lui Iuda, a fost rău în ochii Domnului, Care l-a ucis.

Fc 38:2-5 Fc 29_30: Fc 46:12 Mt 01:3 Lc 03:32-38

4 Tamara, nora lui [Iuda], i-a născut acestuia pe Fares şi pe Zara: toţi fiii lui Iuda au fost cinci.

Fc 38:2-5 Fc 29_30: Fc 46:12 1Par 04:1 Mt 01:3 Lc 03:32-38

5 Fiii lui Fares: Heţron şi Hamul.

Fc 38:2-5 Fc 29_30: Fc 46:12 Nm 26:21 Rut 04:18 Mt 01:3 Lc 03:32-38

6 Fiii lui Zara: Zimri, Etan, Heman, Calcol şi Darda; de toţi, cinci.

3Rg 05:11 Lc 03:32-38

7 Fiul lui Carmi: Acar, aducătorul de nenorociri asupra lui Israel prin aceea că a dispreţuit anatema.

Ios 07:1 Ios 22:20 Lc 03:32-38

8 Fiul lui Etan: Azaria.

Lc 03:32-38

9 Fiii lui Heţron, care i s'au născut: Ierahmeel, Aram şi Caleb.

Rut 04:19-22 Mt 01:3-5 Lc 03:32-38

10 Aram i-a dat naştere lui Aminadab; Aminadab i-a dat naştere lui Naason, căpetenia casei lui Iuda.

Nm 01:7 Rut 04:19-22 Mt 01:3-5 Lc 03:32-38

11 Naason i-a dat naştere lui Salmon; Salmon i-a dat naştere lui Booz;

Rut 04:19-22 Mt 01:3-5 Lc 03:32-38

12 Booz i-a dat naştere lui Obed; Obed i-a dat naştere lui Iesei;

Rut 04:19-22 Mt 01:3-5 Lc 03:32-38

13 lui Iesei i s'a născut Eliab, întâiul-său-născut, apoi al doilea, Aminadab, al treilea, Şama,

Mt 01:6 Lc 03:32-38

14 al patrulea, Natanael, al cincilea, Radai,

Mt 01:6 Lc 03:32-38

15 al şaselea, Oţen, al şaptelea, David.

Rut 04:19-22 Mt 01:6

16 Surorile lor au fost Ţeruia şi Abigail. Fiii Ţeruiei au fost trei: Abişai, Ioab şi Asael.

2Rg 02:18 1Par 18:12

17 Abigail l-a născut pe Amasa, tatăl lui Amasa fiind Ieter Ismaelitul.
18 Caleb, fiul lui Heţron, a luat-o de femeie pe Azuba [dar] şi pe Ieriot. Fiii [Azubeiî: Ieşer, Şobab şi Ardon b.
19 Murind însă Azuba, Caleb şi-a luat-o de femeie pe Efrata, iar aceasta i l-a născut pe Hur.
20 Hur i-a dat naştere lui Urie; Urie i-a dat naştere lui Beţaleel.
21 După aceea Heţron a intrat la fiica lui Machir, tatăl lui Galaad, şi a luat-o – el fiind de şaizeci şi cinci de ani –, iar ea i l-a născut pe Segub.
22 Lui Segub i s'a născut Iair; el avea douăzeci şi trei de cetăţi în Galaad.
23 Dar Gheşur şi Aram au luat de la ei satele lui Iair; cu Chenatul şi satele lui, şaizeci de cetăţi. Toate acestea erau ale fiilor lui Machir, tatăl lui Galaad.

Nm 32:40-42

24 După moartea lui Heţron, Caleb a intrat la Efrata, femeia lui Heţron, tatăl său, iar ea i l-a născut pe Aşur, tatăl lui Tecoa.
25 Fiii lui Ierahmeel – întâiul născut al lui Heţron –: Ram, întâiul-său-născut, apoi Vuna, Oren, Oţem şi Ahia.
26 Ierahmeel a mai avut şi o altă femeie, care se numea Atara; aceasta este mama lui Onam.
27 Fiii lui Ram – întâiul născut al lui Ierahmeel –: Maaţ, Iamin şi Echer.
28 Fiii lui Onam: Şamai şi Iada. Fiii lui Şamai: Nadab şi Abişur.
29 Numele femeii lui Abişur era Abihail; aceasta i-a născut pe Ahban şi pe Molid.
30 Fiii lui Nadab: Seled şi Efraim. Seled însă a murit fără copii.
31 Fiul lui Efraim a fost Işei; fiul lui Işei a fost Şeşan, iar fiul lui Şeşan a fost Ahlai.
32 Fiii lui Iada, fratele lui Şamai: Ieter şi Ionatan; Ieter a murit fără copii.
33 Fiii lui Ionatan: Pelet şi Zaza. Aceştia sunt fiii lui Ierahmeel.
34 Şeşan n'a avut fii, ci doar fiice. Şeşan avea un serv egiptean, care se numea Iarha.
35 Şeşan i-a dat de femeie lui Iarha, servul său, pe una din fiicele sale, iar ea i l-a născut acestuia pe Atai.
36 Atai i-a dat naştere lui Natan, iar lui Natan i s'a născut Zabad.
37 Zabad i-a dat naştere lui Eflal, iar lui Eflal i s'a născut Obed.
38 Lui Obed i s'a născut Iehu, iar lui Iehu i s'a născut Azaria.
39 Azaria i-a dat naştere lui Heleţ, iar lui Heleţ i s'a născut Eleasa.
40 Lui Eleasa i s'a născut Sismai, iar lui Sismai i s'a născut Şalum.
41 Şalum i-a dat naştere lui Iecamia, iar lui Iecamia i s'a născut Elişama.
42 Fiul lui Caleb, fratele lui Ierahmeel, a fost Meşa, întâiul-său-născut, tatăl lui Zif. Acesta i-a dat naştere lui Mareşa, tatăl lui Hebron.
43 Fiii lui Hebron: Core, Tapuah, Rechem şi Şema.
44 Lui Şema i s'a născut Raham, tatăl lui Iorachean; iar lui Rechem i s'a născut Şamai.
45 Fiul acestuia a fost Maon, iar Maon este tatăl lui Bet-Ţur.
46 Iar Efa, ţiitoarea lui Caleb, i-a născut pe Haran, Moţa şi Gazez; iar Haran a fost tatăl lui Gazez.
47 Fiii lui Iahdai: Reghem, Iotan, Gheşan, Pelet, Efa şi Şaaf.
48 Maaca, ţiitoarea lui Caleb, i-a născut pe Şeber şi pe Tirhana.
49 Tot ea i-a născut pe Şaaf, tatăl Madmanei, pe Şeva, tatăl Macbenei şi tatăl Ghibeii. Fiica lui Caleb este Acsa.
50 Aceştia au fost fiii lui Caleb. Fiii lui Hur: întâiul-născut al Efratei, Şobal, tatăl lui Chiriat-Iearim,
51 Salma, tatăl lui Betleem, Haref, tatăl lui Bedgader.
52 Şobal, tatăl lui Chiriat-Iearim, i-a avut fii pe Haroe, Haţi şi Hamenuhot
53 şi familiile lui Chiriat-Iearim: Itrienii, Putienii, Şumatienii şi Mişraenii; din acestea se trag Ţoreenii şi Eştaulenii.
54 Fiii lui Salma: Betleem, Netofatiţii, Atrot-Bet-Ioab, jumătate din Manahteni, Ţoareni,
55 familiile Soferiţilor, care trăiau în Iabeţ, Tiratiţii, Şimatiţii şi Sucatiţii. Aceştia sunt Chineenii, care se trag din Hamat, tatăl casei lui Recab.

Ir 35:2

[ VTVechiul Testament

[ 1Par1 Paralipomena
[ Cap. 3 ]CAPITOLUL 3
Urmaşii lui David: regii lui Iuda.
1 Fiii lui David, care i s'au născut în Hebron: Amnon, întâiul-născut, din Ahinoam Izreeliteanca; al doilea, Daniel, din Abigail Carmelita;

2Rg 03:2-5

2 al treilea, Abesalom, fiul Maacăi, fiica lui Talmai, regele Gheşurului; al patrulea, Adonia, fiul Haghitei;

2Rg 03:2-5 3Rg 01:5

3 al cincilea, Şefatia, din Abital; al şaselea, Itream, din Egla, femeia sa.

2Rg 03:2-5

4 Aceştia şase i s'au născut în Hebron. În Hebron a domnit David şapte ani şi şase luni, iar în Ierusalim a domnit treizeci şi trei de ani.

2Rg 03:2-5

5 Iată-i şi pe cei care i s'au născut în Ierusalim: Şimea, Şobab, Natan şi Solomon – patru –, din Batşeba, fiica lui Amiel;

2Rg 05:14-16 1Par 14:4-7

6 Ibhar, Elişama, Elifelet,

2Rg 05:14-16 1Par 14:4-7

7 Nogah, Nefeg, Iafia,

2Rg 05:14-16 1Par 14:4-7

8 Elişama, Eliada şi Elifelet; de toţi, nouă.

2Rg 05:14-16 1Par 14:4-7

9 Aceştia sunt, toţi, fiii lui David, în afară de fiii de la ţiitoare. [A fost] şi Tamara, sora lor.

2Rg 13:1

10 Fiul lui Solomon: Roboam; fiul acestuia, Abia; fiul acestuia, Asa; iar fiul acestuia, Iosafat;

Mt 01:7-12

11 fiul acestuia, Ioram; al acestuia, Azaria; iar al acestuia, Ioaş;

Mt 01:7-12

12 fiul acestuia, Amasia; al acestuia, Zaharia; al acestuia, Ioatam;

Mt 01:7-12

13 fiul acestuia, Ahaz; al acestuia, Iezechia; iar al acestuia, Manase;

4Rg 20:21 Mt 01:7-12

14 fiul acestuia, Amon; iar al acestuia, Iosia;

Mt 01:7-12

15 fiii lui Iosia: întâiul-născut, Iohanan; al doilea, Ioiachim; al treilea, Sedechia; şi al patrulea, Şalum.

4Rg 23:34 4Rg 24:17 Mt 01:7-12

16 Fiii lui Ioiachim: Iehonia, fiul său; Sedechia, fiul său;

2Par 36:8 Mt 01:7-12

17 iar fiii lui Iehonia au fost: Salatiel,

Mt 01:12 Lc 03:27

18 Malchiram, Pedaia, Şenaţar, Iecamia, Hoşama şi Nedabia.
19 Fiii lui Pedaia: Zorobabel şi Şimei; fiii lui Zorobabel: Meşulam şi Hanania, precum şi sora acestora, Şelomit.
20 Fiii lui Meşulam: Haşuba, Ohel, Berechia, Hasadia şi Iuşab-Hesed;
21 fiii lui Hanania: Pelatia şi Isaia; fiul acestuia, Refaia; al acestuia, Arnan; al acestuia, Obadia, iar al acestuia, Şecania.
22 Fiii lui Şecania au fost şase: Şemaia, Hatus, Igheal, Bariah, Nearia şi Şafat;
23 fiii lui Nearia, trei: Elioenai, Iezechia şi Azricam;
24 fiii lui Elioenai, şapte: Hodavia, Eliaşib, Pelaia, Acub, Iohanan, Delaia şi Anani.

[ VTVechiul Testament

[ 1Par1 Paralipomena
[ Cap. 4 ]CAPITOLUL 4
Urmaşii lui Iuda şi ai lui Simeon.
1 Fiii lui Iuda: Fares, Heţron, Carmi, Hur şi Şobal.

Fc 46:12 1Par 02:4

2 Reaia, fiul lui Şobal, l-a avut fiu pe Iahat; lui Iahat i s'au născut Ahumai şi Lahad. Acestea sunt familiile Ţoreenilor.
3 Fiii lui Etam: Izreel, Işma şi Idbaş, precum şi sora lor ce se chema Haţlelponi.
4 Panuel, tatăl lui Ghedor, şi Ezer, tatăl lui Huşa, sunt fiii lui Hur, întâiul-născut al Efratei şi tatăl lui Betleem.
5 Aşhur, tatăl lui Tecoa, a avut două femei: Helea şi Naara.
6 Naara i-a născut pe Ahuzam, Hefer, Temni şi Ahaştari. Aceştia sunt fiii Naarei.
7 Iar fiii Helei: Ţeret, Ţohar, Etna şi Coţ.
8 Lui Coţ i s'au născut Anub, Ţobeba, Iaheţ şi odraslele lui Aharhel, fiul lui Harum.
9 Iabeţ a fost un om mai însemnat decât fraţii săi; mama lui i-a dat numele de Iabeţ, zicând: „Cu durere l-am născut“.
10 Iabeţ L-a chemat pe Dumnezeul lui Israel, zicând: „O, de m'ai binecuvânta cu binecuvântare şi de mi-ai lărgi hotarele şi dacă mâna Ta ar fi cu mine şi m'ai face să ştiu că nu mă umileşti...!“. Şi Dumnezeu i-a dăruit tot ce i-a cerut.
11 Lui Chelub, fratele lui Şuha, i s'a născut Mehir; acesta e tatăl lui Eşton.
12 Lui Eşton i s'au născut Bet-Rafa, Paseah şi Techina, întemeietorul cetăţii Nahaş; aceştia erau oameni din Recab.
13 Fiii lui Chenaz: Otniel şi Seraia; fiii lui Otniel: Hatat şi Meonotai.

Ios 15:17 Jd 01:13

14 Lui Meonotai i s'a născut Ofra. Lui Seraia i s'a născut Ioab, tatăl lui Gheharaşim; căci ei erau dulgheri.
15 Fiii lui Caleb, fiul lui Iefoni: Ir, Ela şi Naam; fiul lui Ela: Chenaz.
16 Fiii lui Iehaleleel: Zif, Zifa, Tiria şi Asareel.
17 Fiii lui Ezra: Ieter, Mered, Efer şi Ialon. Şi iată-i pe fiii Bitiei, fiica lui Faraon, pe care a luat-o Mered: Miriam, Şamai şi Işbah, tatăl lui Eştemoa.
18 Iar Iehudia, femeia lui, i-a născut pe Iered, tatăl lui Ghedor, pe Heber, tatăl lui Soco, şi pe Iecutiel, tatăl lui Zanoah. a
19 Fiii femeii lui Hodia, sora lui Naham, tatăl Cheilei: Garmi şi Eştemoa Maacateanul.
20 Fiii lui Simeon: Amnon, Rina, Benhanan şi Tilon. Fiii lui Işi: Zohet şi Benzohet.
21 Fiii lui Şela, fiul lui Iuda: Er, tatăl lui Leca, Laeda, tatăl lui Mareşa, şi familiile din casa lui Aşbeia,
22 Iochim şi locuitorii din Cozeba, Ioaş şi Saraf, care au locuit în Moab şi al căror nume a fost schimbat în Iaşubi şi Lehem.
23 Aceştia erau olari, locuitori ai Netaimului şi ai Ghederei, pe lângă rege; ei au propăşit în regatul acestuia şi trăiau acolo.
24 Fiii lui Simeon: Nemuel, Iamin, Iarib, Zerah şi Saul.

Fc 46:10 Ies 06:15

25 Fiul lui Saul: Şalum; fiul acestuia, Mibsam; iar al acestuia, Mişma.
26 Fiii lui Mişma: Hamuel, fiul său; fiul acestuia, Zacar; iar al acestuia, Şimei.
27 Şimei a avut şaisprezece fii şi şase fiice; fraţii lui n'au avut mulţi copii, iar neamurile lor, toate la un loc, nu s'au înmulţit precum fiii lui Iuda.
28 Ei trăiau în Beer-Şeba, Molada, Haţar-Şual,

Ios 19:2-8

29 Bilha, Eţem, Tolad,

Ios 19:2-8

30 Betuel, Horma, Ţiclag,

Ios 19:2-8

31 Bet-Marcabot, Haţar-Susim, Bet-Birei şi Şaarim; acestea erau cetăţile lor de dinainte de [domnia lui] David.

Ios 19:2-8

32 Şi mai aveau: Etam, Ain, Rimon, Tochen şi Aşan: cinci cetăţi

Ios 19:2-8

33 şi toate satele dimprejurul lor, până la Baal. Iată locurile'n care îşi aveau sălaşul, precum şi spiţa neamului lor:

Ios 19:2-8

34 Meşobab, Iamlec şi Ioşa, fiul lui Amasia;
35 Ioil şi Iehu, fiul lui Ioşibia, fiul lui Seraia, fiul lui Asiel;
36 Elioenai, Iaacoba, Ieşohaia, Asaia, Adiel, Ieşimiel, Benaia,
37 Ziza, fiul lui Şifei, fiul lui Alon, fiul lui Iedaia, fiul lui Şimri, fiul lui Şemaia.
38 Aceştia, ale căror nume s'au dat mai sus, erau căpetenii în neamurile lor, iar familiile lor s'au înmulţit peste măsură.
39 Ei s'au întins până la Gherar şi până la răsărit de Gai, în căutare de păşuni pentru vitele lor;
40 şi au găsit păşuni grase şi bune şi pământ cu lărgime'n faţa lor, paşnic şi liniştit; fiindcă înainte de ei trăiseră acolo doar câţiva din fiii lui Ham.
41 Aceştia, ale căror nume sunt scrise mai sus, au venit acolo în zilele lui Iezechia, regele lui Iuda, şi au lovit corturile celor ce se aflau acolo şi i-au nimicit pentru totdeauna şi s'au aşezat în locul lor, căci acolo se aflau păşuni pentru vitele lor.
42 Dar câţiva din ei, fiii lui Simeon, s'au dus la muntele Seir – cinci sute de oameni care-i aveau în frunte pe Pelatia, Nearia, Refaia şi Uziel, fiii lui Işei;
43 şi i-au bătut pe cei care mai rămăseseră din Amaleciţi [şi trăiesc acolo] până'n ziua de azi.

Dt 25:19

[ VTVechiul Testament

[ 1Par1 Paralipomena
[ Cap. 5 ]CAPITOLUL 5
Urmaşii lui Ruben, Gad, Manase şi Levi.
1 Fiii lui Ruben, întâiul-născut al lui Israel (căci el a fost născut întâi, dar pentru că el a întinat patul tatălui său, binecuvântarea [de întâietate] i-a fost dată fiului său Iosif – fiul lui Israel –, aşa că el n'a mai fost socotit ca întâi-născut;

Fc 35:21 Fc 46:8 Fc 49:4 Ies 06:14 Nm 26:5

2 cu toate că Iuda era cel mai puternic între fraţii săi – şi din el avea să fie un cârmuitor –, întâietatea i-a fost dată lui Iosif).

Fc 49:9-10

3 Fiii lui Ruben, întâiul-născut al lui Israel: Enoh, Falu, Heţron şi Carmi.

Fc 46:8-9 Ies 06:14

4 Fiii lui Ioil: Şemaia, fiul său; fiul acestuia, Gog; iar al acestuia, Şimei;
5 fiul acestuia: Mihea; al acestuia, Reaia; iar al acestuia, Baal;
6 fiul acestuia: Beera – pe care Tiglatfalasar, regele Asiriei, l-a dus în robie; el era căpetenia Rubeniţilor.
7 Şi fraţii lui, după familiile lor, după spiţa neamului lor: cel mai însemnat, Ioil; apoi, Zaharia
8 şi Bela, fiul lui Azaz, fiul lui Şema, fiul lui Ioil. El locuia în Aroer, până la Nebo şi Baal-Meon;
9 iar spre răsărit se întindea până la marginea pustiului care începe de la râul Eufrat, fiindcă vitele lor erau foarte multe în ţinutul Galaadului.
10 În zilele lui Saul au purtat ei război cu localnicii, care au căzut în mâinile lor; şi toţi au locuit în corturile lor, în latura de răsărit a Galaadului.

Ps 082:6

11 Fiii lui Gad trăiau în faţa lor, în ţinutul Vasanului, până la Salca:
12 Ioil, întâiul-născut; Şafam, al doilea, apoi Iaenai şi Şafat în Vasan.
13 Fraţii lor, după familiile părinţilor lor, erau în număr de şapte: Micael, Meşulam, Şeba, Iorai, Iacan, Zia şi Eber;
14 ei erau fiii lui Abihail, fiul lui Huri, fiul lui Iaroah, fiul lui Galaad, fiul lui Micael, fiul lui Ieşişai, fiul lui Iahdo, fiul lui Buz;
15 Ahi, fiul lui Abdiel, fiul lui Guni, era capul familiilor lor.
16 Ei trăiau în Galaad, în Vasan şi în satele acestora, în tot ţinutul dimprejurul Şirionului, până la margini.
17 Ei au fost cu toţii număraţi în zilele lui Iotam, regele lui Iuda, şi în zilele lui Ieroboam, regele lui Israel.
18 Fiii lui Ruben, ai lui Gad şi jumătate din seminţia lui Manase aveau războinici, bărbaţi care purtau scut şi sabie, care încordau arcul şi erau deprinşi cu războiul: patruzeci şi patru de mii şapte sute şaizeci care ieşeau la luptă.
19 Ei au dus război cu Agarenii, cu Ietur, cu Nafiş şi cu Nodab

Fc 25:15

20 şi i-au biruit; Agarenii au fost daţi în mâna lor, ei şi toate corturile lor; fiindcă ei în vremea luptei au strigat spre Dumnezeu şi El i-a ascultat, pentru că ei aveau încredere în El.

Ps 144:19 1Mac 04:10

21 Şi le-au poprit ce mai aveau: cincizeci de mii de cămile, două sute cincizeci de mii de oi, două mii de asini şi o sută de mii de oameni;
22 fiindcă mulţi căzuseră ucişi, de vreme ce războiul fusese al lui Dumnezeu. Şi au trăit în locul acelora până la ducerea în robie.
23 Jumătate din seminţia lui Manase au locuit ţinutul de la Vasan până la Baal-Hermon şi Senir şi până la muntele Hermon; şi s'au întins şi în Liban.

Dt 03:8-9

24 Iată capii lor de familie: Efer, Işei, Eliel, Azriel, Ieremia, Hodavia şi Iahdiel, bărbaţi puternici, bărbaţi vestiţi, căpetenii ale neamurilor lor.
25 Dar când ei s'au răzvrătit împotriva Dumnezeului părinţilor lor şi s'au desfrânat după dumnezeii neamurilor din acel ţinut, cele pe care Dumnezeu le izgonise din faţa lor,

4Rg 17:7

26 atunci Dumnezeul lui Israel a întărâtat duhul lui Ful, regele Asiriei – adică duhul lui Tiglatfalasar, regele Asiriei –, şi acesta i-a strămutat pe Rubeniţi şi pe Gadiţi şi jumătate din seminţia lui Manase şi i-a dus în Halach, Habor, Hara şi la râul Gozan, unde sunt până azi.

4Rg 15:29

27 Fiii lui Levi: Gherşon, Cahat şi Merari.

Fc 46:11 Ies 06:16 Nm 03:17 Nm 26:57 1Par 23:6

28 Fiii lui Cahat: Amram, Iţhar, Hebron şi Uziel.
29 Fiii lui Amram: Aaron, Moise şi Mariam. Fiii lui Aaron: Nadab, Abiud, Eleazar şi Itamar.

Ies 06:20

30 Lui Eleazar i s'a născut Finees; lui Finees i s'a născut Abişua;

Ies 06:25

31 lui Abişua i s'a născut Buchi, iar lui Buchi i s'a născut Uzi;
32 lui Uzi i s'a născut Zerahia, iar lui Zerahia i s'a născut Meraiot;

Ezr 07:3-4

33 lui Meraiot i s'a născut Amaria, iar lui Amaria i s'a născut Ahitub;
34 lui Ahitub i s'a născut Ţadoc, iar lui Ţadoc i s'a născut Ahimaaţ;

2Rg 08:17 2Rg 15:27

35 lui Ahimaaţ i s'a născut Azaria, iar lui Azaria i s'a născut Iohanan;
36 lui Iohanan i s'a născut Azaria; acesta a slujit ca preot la templul pe care Solomon l-a zidit în Ierusalim.
37 Lui Azaria i s'a născut Amaria, iar lui Amaria i s'a născut Ahitub;
38 lui Ahitub i s'a născut Ţadoc, iar lui Ţadoc i s'a născut Şalum;
39 lui Şalum i s'a născut Hilchia, iar lui Hilchia i s'a născut Azaria;

Ezr 07:1-2

40 lui Azaria i s'a născut Seraia, iar lui Seraia i s'a născut Iehosadac.

Ezr 07:1-2

41 Iehosadac a fost dus în robie cu Iuda şi Ierusalimul, sub Nabucodonosor.