[ VT ] Vechiul Testament
[ Ps ] Psalmii
[ Cap. 75 ] | PSALMUL 75 Pentru sfârşit: Printre cântări. Un psalm al lui Asaf, cântare Asirienilor a. |
1 Cunoscut este Dumnezeu în Iudeea, mare este numele Lui în Israel. |
2 Locul Său s'a făcut întru Pace b şi locuinţa Lui în Sion; |
3 acolo a zdrobit tăria arcurilor, arma şi sabia şi războiul. |
4 Tu luminezi minunat din munţii cei veşnici; |
5 tulburatu-s'au toţi cei nepricepuţi cu inima, somnul şi l-au dormit, iar oamenii bogăţiei n'au mai găsit, nici unul, nimic în mâinile lor. |
6 De certarea Ta, Dumnezeule al lui Iacob, de certarea Ta au aţipit călăreţii pe cai. |
7 Tu eşti de temut, şi cine-Ţi va sta Ţie'mpotrivă? De atunci Îţi este mânia. |
8 Tu ai făcut să se audă din cer judecată; pământul s'a temut şi s'a alinat |
9 când Dumnezeu S'a ridicat la judecată să-i mântuiască pe toţi blânzii pământului. |
10 Că gândul lăuntric c al omului Îţi va aduce laudă şi rămăşiţa gândului lăuntric Te va prăznui. |
11 Domnului, Dumnezeului vostru faceţi-I făgăduinţe şi pliniţi-le, toţi cei dimprejurul Său daruri Îi vor aduce, |
12 Lui, Celui de temut, Celui ce prinţilor le taie răsuflarea, Celui de temut între regii pământului. |
[ VT ] Vechiul Testament
[ Ps ] Psalmii
[ Cap. 76 ] | PSALMUL 76 Pentru sfârşit: un psalm al lui Asaf, cu privire la Iditun. |
1 Cu glasul meu către Domnul am strigat, cu glasul meu către Dumnezeu, şi El a luat aminte la mine. |
2 În ziua necazului meu pe Dumnezeu L-am căutat, cu mâinile mele ridicate noaptea'n faţa Lui, şi nu m'am înşelat; sufletul meu n'a vrut să se mângâie. a |
3 Adusu-mi-am aminte de Dumnezeu şi m'am veselit; în mine am cugetat şi duhul mi-a slăbit b. |
4 Ochii mi-au fost veghetori mai'naintea vegherilor c; tulburat am fost şi n'am grăit. |
5 Gândit-am la zilele cele de demult, anii veacurilor duse i-am chemat în minte şi am cugetat; |
6 cugetat-am noaptea întru inima mea şi duhul mi se'nfrigura căutând d. |
7 Oare'n veci Se va lepăda Domnul de mine şi nu va mai avea nici o bunăvoinţă? |
8 oare pân'la sfârşit şi din neam în neam mă va lipsi de mila Lui? |
9 oare uita-va Dumnezeu să fie milostiv, sau întru mânia Sa Îşi va opri îndurările? |
10 Şi am zis: Acum am pus un început; această schimbare e a dreptei Celui-Preaînalt e. |
11 Adusu-mi-am aminte de lucrurile Domnului, că-mi voi aduce aminte de minunile Tale cele dintru început |
12 şi la toate lucrurile Tale voi cugeta şi la faptele Tale voi gândi f. |
13 Dumnezeule, calea Ta e'n locul cel sfânt; cine este Dumnezeu mare ca Dumnezeul nostru?: |
14 Tu eşti Dumnezeu Carele faci minuni. Cunoscută Ţi-ai făcut puterea între popoare; |
15 cu braţul Tău Ţi-ai izbăvit poporul, pe fiii lui Iacob şi ai lui Iosif. |
16 Văzutu-Te-au apele, Dumnezeule, văzutu-Te-au apele şi s'au înfricoşat şi adâncurile s'au tulburat de clocotul răsunetului apelor. |
17 Glas au slobozit norii, căci săgeţile Tale cutreieră; |
18 în vârtejul lor e glasul tunetului Tău, fulgerele Tale luminat-au lumea g, clătinatu-s'a pământul şi s'a cutremurat. |
19 În mare sunt căile Tale, în ape multe cărările Tale, şi urmele Tale nu se vor cunoaşte. |
20 Ca pe o turmă Ţi-ai călăuzit poporul prin mâna lui Moise şi a lui Aaron. |
[ VT ] Vechiul Testament
[ Ps ] Psalmii
[ Cap. 77 ] | PSALMUL 77 Al lui Asaf, spre înţelegere. a |
1 Luaţi aminte, poporul meu, la legea mea, b plecaţi-vă auzul la graiurile gurii mele! |
2 În parabole c îmi voi deschide gura, lucruri umbrite d rosti-voi din cele ce-au fost de la'nceput, |
3 câte-am auzit şi-am cunoscut şi câte părinţii noştri ne-au povestit. |
4 Ele nu le erau ascunse copiilor lor din alte generaţii; ele vesteau laudele Domnului şi puterile Lui şi minunile pe care El le-a făcut. |
5 El a ridicat mărturie în Iacob şi lege a pus în Israel, acele lucruri pe care El le poruncise părinţilor noştri, pentru ca ei să le facă cunoscute fiilor lor, |
6 aşa ca şi o altă generaţie să le poată cunoaşte, adică fiii ce se vor naşte şi se vor ridica şi le vor vesti fiilor lor, |
7 pentru ca ei în Dumnezeu să-şi pună nădejdea şi lucrurile lui Dumnezeu să nu le uite şi poruncile Lui să le cerceteze, |
8 pentru ca ei să nu fie ca părinţii lor: neam nestatornic e şi înăcrit, neam care nu şi-a îndreptat inima şi duhul nu şi l-a deprins să stea cu Dumnezeu. |
9 Fiii lui Efraim, cei ce-şi încordează arcurile şi trag, dat-au dosul în zi de război. |
10 Ei n'au păzit legământul lui Dumnezeu şi în legea Lui n'au vrut să umble. |
11 Uitat-au facerile Lui de bine şi minunile Lui, cele pe care El le-a arătat lor, |
12 minunile pe care El le făcuse în faţa părinţilor lor, în ţara Egiptului, în câmpia Tanis f. |
13 El a despicat marea şi i-a trecut prin ea, El a făcut apele să stea ca într'un burduf; |
14 cu nor i-a călăuzit în timpul zilei, şi toată noaptea cu lumină de foc; |
15 El a despicat stânca în pustie şi le-a dat să bea ca într'un afund adânc; |
16 din stâncă a scos apă şi apele le-a revărsat ca pe nişte râuri. |
17 Dar ei din nou au păcătuit faţă de El, în loc lipsit de apă L-au amărât pe Cel-Preaînalt. |
18 Şi'n inimile lor L-au pus pe Dumnezeu la'ncercare cerând mâncare pentru sufletele lor. |
19 Grăit-au ei împotriva lui Dumnezeu şi au zis: „Oare nu va putea Dumnezeu să pregătească o masă în pustie? |
20 – pentru că El lovise stânca şi apele au ţâşnit şi pâraiele s'au revărsat –, oare nu va fi El în stare să dea şi pâine sau să pregătească o masă pentru poporul Său?” |
21 Iată deci că Domnul a auzit şi S'a mâniat şi foc s'a aprins în Iacob şi mânie s'a ridicat împotriva lui Israel, |
22 fiindcă ei n'au crezut în Dumnezeu şi nici n'au nădăjduit în mântuirea Lui. |
23 Şi El poruncă le-a dat norilor de deasupra şi porţile cerului le-a deschis |
24 şi peste ei a plouat mană să mănânce, şi pâine cerească le-a dat. Ies 16:4 Ies 16:14 Nm 11:7 Dt 08:16 Sol 16:2 Sol 16:20 In 06:31 In 06:49 1Co 10:3 Ap 02:17 |
25 Pâine îngerească a mâncat omul, hrană le-a trimis din destul. |
26 Şi vântul austru l-a strămutat din cer şi cu puterea Lui a adus vântul de miazăzi |
27 şi cărnuri a plouat peste ei ca şi cum ar fi fost pulbere, şi ca nisipul mării păsări zburătoare, |
28 care au căzut în mijlocul taberei lor, împrejurul corturilor lor. |
29 Şi au mâncat şi s'au săturat foarte şi El le-a împlinit pofta; |
30 nimic nu le lipsea din cele ce pofteau. Dar pe când mâncarea încă era în gura lor, |
31 mânia lui Dumnezeu s'a ridicat asupră-le şi i-a ucis pe îmbuibaţii lor şi aleşilor lui Israel le-a'mpleticit picioarele. |
32 Întru toate acestea ei n'au contenit să păcătuiască şi n'au crezut în minunile Lui. |
33 Şi zilele lor s'au stins în zadar şi anii lor cu de-a fuga. |
34 Când El îi ucidea, ei Îl căutau şi se întorceau şi dis-de-dimineaţă se uitau după Dumnezeu. |
35 Şi şi-au adus aminte că Dumnezeu e ajutorul lor şi că Dumnezeul Cel-Preaînalt e Mântuitorul lor. |
36 Ei însă Îl iubeau din gură, dar cu limba Îl minţeau, |
37 căci inima lor nu-L avea cu adevărat, nici că ei credeau în legământul Său. |
38 El însă este'ndurător şi le va uşura păcatele şi nu-i va nimici; şi de multe ori Îşi va întoarce mânia şi urgia nu Şi-o va aprinde. |
39 Adusu-Şi-a aminte că ei sunt doar trup, suflare ce se duce şi nu se mai întoarce. |
40 De câte ori L-au amărât ei în pustie şi L-au mâniat în pământ fără de apă? |
41 Şi s'au întors şi L-au pus pe Dumnezeu la'ncercare şi pe Sfântul lui Israel L-au întărâtat. |
42 Nu şi-au adus aminte de mâna Lui, de ziua'n care i-a mântuit din mâna asupritorului, |
43 cum a făcut El în Egipt semnele Lui şi minunile Lui în câmpia Tanis: |
44 în sânge le-a prefăcut g râurile şi ploile, ca ei să nu poată bea; |
45 tăuni a trimis asupră-le şi i-au mâncat, şi broaşte şi i-au prăpădit; |
46 şi roadele lor le-a dat omizilor şi ostenelile lor le-a dat lăcustelor; |
47 şi viile lor le-a nimicit cu grindină şi duzii lor, cu brumă; |
48 vitele lor le-a dat pe seama grindinei, pe seama focului averile lor; |
49 împotriva lor a trimis urgia mâniei Lui; mânie, urgie şi necaz prin îngeri răi anume trimişi; |
50 o cale-i făcuse mâniei Sale şi sufletele lor nu le-a cruţat de la moarte şi cirezile lor în moarte le-a închis. |
51 Şi a lovit pe fiecare întâi-născut în Egipt, pârga sârguinţelor lor în corturile lui Ham. |
52 Ca pe o turmă Şi-a ridicat poporul, ca pe o turmă i-a dus în pustie |
53 şi'ntru nădejde i-a călăuzit, iar ei nu s'au temut şi pe vrăjmaşii lor marea i-a acoperit. |
54 Şi i-a dus în muntele sfinţeniei Sale, muntele acesta pe care dreapta Lui îl dobândise. |
55 Neamuri a izgonit de dinaintea lor şi lor le-a împărţit prin sorţi pământ de moştenire şi'n corturile lor a aşezat seminţiile lui Israel. |
56 Dar ei L-au pus la'ncercare şi L-au amărât pe Dumnezeu Cel-Preaînalt şi mărturiile Lui nu le-au păzit. |
57 Şi s'au întors şi au trădat ca şi părinţii lor şi s'au făcut ca într'un arc viclean h |
58 şi L-au mâniat între înălţimile dealurilor lor şi prin idolii lor L-au făcut gelos i. |
59 Dumnezeu a auzit şi nu S'a mai uitat la ei şi ca pe o nimica l-a socotit pe Israel |
60 şi nu i-a mai vrut locaşul din Şilo, locaşul Său în care locuise printre oameni. |
61 Tăria lor a dat-o robiei şi'n mâinile vrăjmaşului frumuseţea lor. |
62 Cu sabie Şi-a îngrădit poporul şi spre moştenirea Lui n'a mai privit. |
63 Focul i-a înghiţit pe tinerii lor şi fecioarele lor nu s'au jelit. |
64 Preoţii lor de sabie au căzut şi pentru văduvele lor nimeni nu va plânge. |
65 Şi Domnul Se trezi ca unul ce-a dormit, ca un bărbat puternic prea-săturat de vin, |
66 şi pe vrăjmaşii Săi i-a lovit din spate, ocară veşnică le-a dat. |
67 De sălaşul lui Iosif S'a lepădat şi seminţia lui Efraim n'a ales-o; |
68 ci a ales seminţia lui Iuda j, muntele Sion pe care l-a iubit, |
69 şi Şi-a zidit locaşul Său cel sfânt ca pe al unui inorog, în veac l-a întemeiat pe pământ. |
70 Şi l-a ales pe David, robul Său, şi l-a luat de la turmele de oi, |
71 de lângă oile fătătoare l-a luat, ca să-l păstorească pe Iacob, poporul Său, şi pe Israel, moştenirea Sa. |
72 Şi i-a păstorit întru nerăutatea inimii lui şi prin iscusinţa mâinilor sale i-a călăuzit. |
[ VT ] Vechiul Testament
[ Ps ] Psalmii
[ Cap. 78 ] | PSALMUL 78 Un psalm al lui Asaf. |
1 Dumnezeule, intrat-au păgânii a în moştenirea Ta, locaşul Tău cel sfânt Ţi l-au pângărit, făcut-au Ierusalimul colibă prădată b. |
2 Leşurile robilor Tăi le-au făcut mâncare păsărilor cerului, trupurile celor cuvioşi ai Tăi, fiarelor pământului. |
3 Vărsat-au sângele lor ca apa împrejurul Ierusalimului, şi nu era cine să-i îngroape. |
4 Făcutu-ne-am ocară vecinilor noştri, batjocură şi râs celor dimprejurul nostru. |
5 Până când, Doamne, Te vei mânia?: oare până la sfârşit? până când ca focul Ţi se va aprinde mânia c? |
6 Varsă-Ţi mânia d peste neamurile care nu Te cunosc şi peste regatele care n'au chemat numele Tău; |
7 că l-au mâncat pe Iacob şi locul lui l-au pustiit. |
8 Nu-Ţi aminti de fărădelegile noastre cele de demult; degrab să ne întâmpine îndurările Tale, că am sărăcit foarte. |
9 Ajută-ne, Dumnezeule, Mântuitorul nostru, pentru slava numelui Tău; de dragul numelui Tău ne izbăveşte şi uşurează-ne păcatele, |
10 ca nu cumva să zică păgânii: „Unde-i Dumnezeul lor?“ Acum, în faţa ochilor noştri, fă-Ţi cunoscută între neamuri răzbunarea sângelui robilor Tăi, care s'a vărsat. |
11 În faţa ochilor Tăi să ajungă suspinul celor ferecaţi, după măreţia braţului Tău păzeşte-i pe fiii celor ucişi. |
12 Vecinilor noştri dă-le'n sân de şapte ori ocara cu care ei Te-au ocărât pe Tine, Doamne. |
13 Iar noi, poporul Tău şi oile păşunii Tale, Ţie Îţi vom mulţumi e în veac, din neam în neam vom vesti lauda Ta. |
[ VT ] Vechiul Testament
[ Ps ] Psalmii
[ Cap. 79 ] | PSALMUL 79 Pentru sfârşit: în legătură cu cei ce se schimbă; o mărturie a lui Asaf; un psalm despre Asirieni. |
1 Tu, Cel ce eşti Păstorul lui Israel, ia aminte, Tu, Cel ce pe Iosif îl călăuzeşti ca pe o turmă de oi, Tu, Cel ce şezi pe heruvimi, arată-Te! |
2 În faţa lui Efraim şi-a lui Veniamin şi-a lui Manase ridică-Ţi puterea şi vino să ne mântuieşti! a |
3 Dumnezeule, întoarce-ne, arată-Ţi faţa şi ne vom mântui. |
4 Doamne, Dumnezeul puterilor, până când Te vei mânia pe ruga robilor Tăi? |
5 Oare cu pâine de lacrimi ne vei hrăni şi cu lacrimi după măsură b ne vei adăpa? |
6 Pusu-ne-ai în răspăr cu vecinii noştri şi vrăjmaşii noştri ne-au batjocorit. |
7 Doamne, Dumnezeul puterilor, întoarce-ne şi arată-Ţi faţa şi ne vom mântui. |
8 O vie din Egipt ai adus, păgâni ai alungat şi ai răsădit-o c. |
9 Cale ai făcut înainte-i d, i-ai răsădit rădăcinile şi s'a umplut pământul. |
10 Umbra ei acoperit-a munţii, iar mlădiţele ei, cedrii lui Dumnezeu; e |
11 viţele şi le-a întins până la mare, şi lăstarii până la râu f. |
12 De ce i-ai dărâmat gardul şi de ce o culeg toţi cei ce trec pe cale? |
13 Mistreţul pădurii a stricat-o, fiara sălbatică s'a cuibărit într'însa. |
14 Dumnezeul puterilor, întoarce-Te iarăşi, caută din cer şi vezi şi cercetează via aceasta |
15 pe care a făcut-o dreapta Ta, şi o desăvârşeşte g, şi caută spre fiul omului pe care Ţi l-ai făcut puternic! |
16 Arsă e cu foc şi scormonită; ei de mustrarea feţei Tale vor pieri. |
17 Fie mâna Ta peste bărbatul dreptei Tale şi peste fiul omului pe care Ţi l-ai întărit! |
18 Şi nu ne vom îndepărta de Tine; Tu ne vei via, iar noi numele Tău îl vom chema. |
19 Doamne, Dumnezeul puterilor, întoarce-ne, arată-Ţi faţa şi ne vom mântui! |
[ VT ] Vechiul Testament
[ Ps ] Psalmii
[ Cap. 80 ] | PSALMUL 80 Pentru sfârşit: un psalm al lui Asaf despre teascurile de vin. a |
1 Bucuraţi-vă întru Dumnezeu, ajutorul nostru, cu bucurie strigaţi-I Dumnezeului lui Iacob. |
2 Alegeţi un psalm şi aduceţi timpanul b, dulcea psaltire cu alăută c. |
3 Sunaţi din trâmbiţă la lună nouă, în ziua cea vestită a sărbătorii noastre! d |
4 Fiindcă aceasta e poruncă pentru Israel şi judecată a Dumnezeului lui Iacob; |
5 El a poruncit-o drept mărturie în Iosif când a ieşit din ţara Egiptului; acesta a auzit o limbă pe care n'o înţelegea. e |
6 El i-a luat povara din spinare; mâinile lui robiseră la coşuri: |
7 „Întru necaz M'ai chemat şi te-am izbăvit; auzitu-te-am din taina furtunii f, te-am pus la'ncercare la Apa'Ncercării g. |
8 Ascultă, poporul Meu, şi-ţi voi grăi h, cu tine, Israele, voi vrea să stau de vorbă i, de Mă vei auzi: |
9 Nu va fi un dumnezeu nou în mijlocul tău, nici te vei închina la dumnezeu străin j; |
10 căci Eu sunt Domnul, Dumnezeul tău, Cel ce te-am scos din ţara Egiptului. Deschide-ţi mare gura, şi Eu o voi umple k. |
11 Dar poporul Meu nu Mi-a auzit glasul şi Israel n'a căutat spre Mine. |
12 Şi i-am lăsat să umble după calea inimii lor, şi au mers în căile lor. |
13 Dacă poporul Meu M'ar fi ascultat, dacă Israel ar fi umblat în căile Mele, |
14 degrab i-aş fi umilit pe vrăjmaşii lor şi mâna Mi-aş fi pus-o pe cei care-i asupreau“. |
15 Vrăjmaşii Domnului L-au minţit l, dar va veni cândva şi vremea lor. |
16 Şi i-a hrănit din frunte de grâu şi cu miere din stâncă i-a săturat. |
[ VT ] Vechiul Testament
[ Ps ] Psalmii
[ Cap. 81 ] | PSALMUL 81 Un psalm al lui Asaf. |
1 Dumnezeu a stat în adunare de dumnezei şi în mijloc pe dumnezei îi va osebi a. |
2 Până când veţi judeca voi cu nedreptate şi-i veţi acoperi pe păcătoşi b? |
3 Cumpăniţi asupra orfanului şi săracului c, faceţi dreptate celui smerit, celui sărman. |
4 Scăpaţi-l pe cel sărman şi pe cel nevoiaş, din mâna păcătosului scăpaţi-l! |
5 Ei d n'au ştiut şi nici n'au priceput, ei umblă'n întuneric: toată aşezarea e pământului se clatină. |
6 Eu am zis: „Dumnezei sunteţi voi, şi toţi sunteţi fii ai Celui-Preaînalt;“ f |
7 dar voi ca nişte oameni muriţi şi ca unul din dregători cădeţi. g |
8 Scoală-Te, Dumnezeule, judecă pământul, că'n stăpânirea Ta sunt toate neamurile! |
[ VT ] Vechiul Testament
[ Ps ] Psalmii
[ Cap. 82 ] | PSALMUL 82 Un psalm-cântare al lui Asaf. |
1 Dumnezeule, cine va fi asemenea Ţie? a Să nu taci şi nici să Te domoleşti, Dumnezeule! b |
2 Că, iată, vrăjmaşii Tăi au fremătat c şi cei ce Te urăsc şi-au ridicat capul. |
3 Împotriva poporului Tău au uneltit şi împotriva sfinţilor Tăi s'au sfătuit. d |
4 Zis-au: „Veniţi!, să-i nimicim de tot ca neam, şi numele lui Israel nicicum să mai fie pomenit!“ |
5 Că ei într'un gând s'au sfătuit împotriva lui; împotriva Ta legământ au făcut |
6 corturile e Idumeilor şi ale Ismaeliţilor, ale Moabului şi Agarienilor, |
7 ale lui Ghebal şi Amon şi Amalec şi ale străinilor de pe lângă locuitorii Tirului. |
8 Că până şi Asur a venit împreună cu ei, ajutor li s'au făcut fiilor lui Lot. |
9 Fă-le lor ca lui Madian şi lui Sisera şi ca lui Iabin la pârâul Chişon; |
10 nimiciţi au fost în Endor, ca nişte gunoaie f i-au devenit pământului. |
11 Fă din mai-marii lor ce-ai făcut din Oreb şi din Zeeb şi din Zebah şi din Ţalmuna, da, pe toţi mai-marii lor |
12 care ziceau: „Să luăm pentru noi ca moştenire jertfelnicul lui Dumnezeu! |
13 Dumnezeul meu, fă-i ca pe o roată, ca pe o trestie în faţa vântului, |
14 ca pe un foc ce va arde pădurea, ca pe o văpaie ce va mistui munţii; |
15 aşa îi vei alunga Tu cu viforul Tău şi'ntru urgia Ta îi vei umple de groază. |
16 Umple feţele lor cu ocară şi vor căuta la numele Tău, Doamne. |
17 Să se ruşineze şi să se'ngrozească în veacul veacului, înfruntaţi să fie şi nimiciţi. |
18 Şi să cunoască ei că numele Tău este Domnul; numai Tu eşti Cel-Preaînalt peste tot pământul. |
[ VT ] Vechiul Testament
[ Ps ] Psalmii
[ Cap. 83 ] | PSALMUL 83 Pentru sfârşit: fiilor lui Core, cu privire la teascurile de vin. |
1 Cât sunt de iubite locaşurile Tale, Doamne al puterilor! |
2 Tânjeşte şi se sfârşeşte sufletul meu după curţile Domnului; a inima mea şi trupul meu s'au bucurat în Dumnezeu Cel-viu. |
3 Că până şi vrabia şi-a aflat o casă şi turtureaua cuib unde-şi va pune puii: în chiar altarele Tale, Doamne al puterilor, Împăratul meu şi Dumnezeul meu! |
4 Fericiţi sunt cei ce locuiesc în casa Ta, în vecii vecilor Te vor lăuda. |
5 Fericit e omul al cărui ajutor e de la Tine, Doamne; suişuri în inima sa şi-a făcut, b |
6 în valea plângerii, în locul ce i s'a rânduit; că binecuvântare va da dătătorul de lege. |
7 Merge-vor din putere în putere, Dumnezeul dumnezeilor va fi văzut în Sion. |
8 Doamne, Dumnezeul puterilor, ascultă-mi rugăciunea, pleacă-Ţi auzul, Dumnezeule al lui Iacob! |
9 Tu, ocrotitorul nostru, vezi, Dumnezeule, şi caută la faţa unsului Tău! |
10 Că mai bună e o zi în curţile Tale decât mii pe oareunde; c am ales: mai degrabă să fiu lepădat în casa Dumnezeului meu d decât să locuiesc în sălaşele păcătoşilor. |
11 Fiindcă milă şi adevăr iubeşte Domnul, har şi slavă va dărui Dumnezeu; Domnul nu-i va lipsi de bunătăţi pe cei ce umblă întru nerăutate. |
12 Doamne al puterilor, fericit e omul cel ce nădăjduieşte'n Tine! |
[ VT ] Vechiul Testament
[ Ps ] Psalmii
[ Cap. 84 ] | PSALMUL 84 Pentru sfârşit: un psalm fiilor lui Core. |
1 Binevoit-ai, Doamne, ţării Tale, întors-ai robimea lui Iacob. |
2 Fărădelegile poporului Tău le-ai trecut cu vederea, păcatele lor le-ai acoperit. a |
3 Mânia Ţi-ai potolit-o, de la iuţimea mâniei Tale Te-ai întors. |
4 Întoarce-ne şi pe noi, Dumnezeul mântuirii noastre, mânia Ta întoarce-Ţi-o dinspre noi. |
5 Oare în veci Te vei mânia pe noi, sau din neam în neam Îţi vei întinde mânia? |
6 Întorcându-Te Tu, Dumnezeule, pe noi ne vei via b şi poporul Tău se va veseli întru Tine. |
7 Doamne, arată-ne mila Ta şi dă-ne mântuirea Ta! |
8 Auzi-voi ce va grăi întru mine Domnul Dumnezeu, că pace va grăi El peste poporul Său şi peste cei cuvioşi ai Săi şi peste cei ce-şi întorc inima spre El. |
9 Da, aproape-i mântuirea Lui de cei ce se tem de El, pentru ca'n ţara noastră să-şi facă slava sălaş. |
10 Mila şi adevărul s'au întâmpinat, dreptatea şi pacea s'au sărutat; |
11 adevărul din pământ a răsărit şi dreptatea din cer a privit. c |
12 Că Domnul va da bunătate, iar pământul nostru îşi va da rodul; |
13 dreptatea va merge înaintea Lui şi-I va pune paşii pe cale. |
[ VT ] Vechiul Testament
[ Ps ] Psalmii
[ Cap. 85 ] | PSALMUL 85 O rugăciune a lui David. |
1 Pleacă-Ţi, Doamne, auzul şi ascultă-mă, că sărac şi lipsit sunt eu; |
2 păzeşte-mi sufletul, că sfânt a sunt eu; Dumnezeul meu, mântuieşte-l pe robul Tău, pe cel ce nădăjduieşte'n Tine. |
3 Miluieşte-mă, Doamne, că spre Tine voi striga toată ziua; |
4 veseleşte sufletul robului Tău, că spre Tine, Doamne, mi-am ridicat sufletul. |
5 Că Tu, Doamne, eşti bun şi blând şi mult-milostiv tuturor celor ce Te cheamă. |
6 Ascultă-mi, Doamne, rugăciunea şi ia aminte la glasul rugii mele. b |
7 Spre Tine am strigat eu în ziua necazului, fiindcă Tu m'ai auzit. |
8 Nimeni nu-i asemenea Ţie între dumnezei, c Doamne, şi nici oricare alte fapte nu sunt ca faptele Tale. |
9 Toate neamurile pe care le-ai făcut vor veni şi se vor închina înaintea Ta, Doamne, şi vor preamări numele Tău, |
10 că mare eşti Tu, Cel ce faci minuni, numai Tu singur eşti Dumnezeu. |
11 Călăuzeşte-mă, Doamne, pe calea Ta şi voi umbla întru adevărul Tău; veselească-se inima mea, ca să se teamă de numele Tău. |
12 Mărturisi-mă-voi Ţie, Doamne, Dumnezeul meu, cu toată inima mea şi'n veac voi preamări numele Tău. |
13 Că mare este mila Ta spre mine, sufletul mi l-ai izbăvit din iadul cel mai de jos. |
14 Dumnezeule, călcătorii de lege s'au ridicat împotrivă-mi şi adunarea celor tari a căutat după sufletul meu; şi nu pe Tine Te-au pus înaintea lor. |
15 Dar Tu, Doamne, Dumnezeule, Tu eşti îndurat şi milostiv, îndelung-răbdător, mult-milostiv şi adevărat. |
16 Caută spre mine şi mă miluieşte, tăria Ta dă-i-o slugii Tale şi mântuieşte-l pe fiul slujnicei Tale. |
17 Fă cu mine semn spre bine, ca să vadă cei ce mă urăsc şi să se ruşineze, că Tu, Doamne, m'ai ajutat şi m'ai mângâiat. |
[ VT ] Vechiul Testament
[ Ps ] Psalmii
[ Cap. 86 ] | PSALMUL 86 Un psalm-cântare, fiilor lui Core. |
1 Temeliile Lui sunt în munţii cei sfinţi; |
2 Domnul iubeşte porţile Sionului mai mult decât toate sălaşele lui Iacob. |
3 Lucruri slăvite s'au grăit despre tine, cetate a lui Dumnezeu. |
4 Celor ce mă cunosc le voi pomeni de Raab a şi de Babilon; şi, iată, străinii şi Tirul şi poporul Etiopienilor, aceştia acolo s'au născut. |
5 Un om va spune: „Mamă Sion“ şi: „Omul acesta s'a născut în el“ şi: „Însuşi Cel-Preaînalt l-a întemeiat“. |
6 Domnul o va povesti în scriptura b popoarelor şi a căpeteniilor lor, a celor ce s'au născut în ea. |
7 Cât de mult se veselesc toţi cei ce-şi au sălaşul în Tine! |
[ VT ] Vechiul Testament
[ Ps ] Psalmii
[ Cap. 87 ] | PSALMUL 87 Un psalm-cântare, fiilor lui Core; pentru sfârşit, privitor la răspunsul lui Maelet a, în legătură cu înţeleptele învăţături către Eman Israelitul. |
1 Doamne, Dumnezeul mântuirii mele, ziua am strigat şi noaptea înaintea Ta; |
2 să ajungă rugăciunea mea înaintea Ta, pleacă-Ţi, Doamne b, auzul spre ruga mea c! |
3 Că sufletul mi s'a umplut de rele d şi viaţa mea de iad s'a apropiat. |
4 Socotit am fost cu cei ce se coboară în groapă, ajuns-am ca un neajutorat, liber printre cei morţi e, |
5 ca nişte răniţi ce zac aruncaţi f în mormânt, de care Tu nu-Ţi mai aduci aminte, lepădaţi de la mâna Ta. |
6 Pusu-m'au în groapa cea mai de jos, întru cele întunecate şi în umbra morţii. |
7 Asupra mea s'a întărit mânia Ta şi toate valurile Tale le-ai adus peste mine. |
8 Depărtat-ai pe cunoscuţii mei de la mine, urâciune m'au făcut loruşi, |
9 predat am fost şi n'am putut să scap, ochii mei au slăbit de întristare g; |
10 strigat-am către Tine, Doamne, toată ziua, spre Tine mi-am întins eu mâinile mele: |
11 Oare morţilor le vei face minuni? sau doctorii îi vor scula pe ei din morţi pentru ca aceia să-Ţi aducă laudă? h |
12 Oare'n mormânt va povesti cineva despre mila Ta şi'ntru pierzanie despre adevărul Tău? |
13 Oare în întuneric vor fi cunoscute minunile Tale şi dreptatea Ta, în pământ uitat? |
14 Dar eu către Tine, Doamne, am strigat şi dimineaţa rugăciunea mea Te va întâmpina. |
15 De ce, Doamne, lepezi Tu sufletul meu şi-Ţi întorci faţa de la mine? |
16 Sărac sunt eu şi'n suferinţe din tinereţile mele, înălţat am fost, dar şi umilit şi mâhnit. |
17 Furiile Tale au trecut peste mine, înfricoşările Tale m'au tulburat, ca nişte ape m'au împresurat, toată ziua laolaltă m'au cuprins. |
18 Depărtat-ai de la mine pe prieten şi pe vecin şi pe cunoscuţii mei de la suferinţă. |
[ VT ] Vechiul Testament
[ Ps ] Psalmii
[ Cap. 88 ] | PSALMUL 88 Spre învăţătură, lui Etan Israelitul. a |
1 Milele Tale, Doamne, în veac le voi cânta, cu gura mea din neam în neam voi vesti adevărul Tău. |
2 Că ai zis: „Mila pe veci se va zidi, în ceruri se va întări adevărul Tău. |
3 Făcut-am legământ cu aleşii Mei, juratu-M'am lui David, robul Meu: 2Rg 07:12-13 3Rg 11:34 Ps 131:11 Iz 37:26 Sir 45:25 In 07:42 FA 02:30 |
4 – Până'n veac îţi voi întări seminţia şi din neam în neam îţi voi zidi tronul“. 2Rg 07:12-13 3Rg 11:34 Ps 131:11 Iz 37:26 Sir 45:25 In 07:42 FA 02:30 In 12:34 |
5 Cerurile vor mărturisi minunile Tale, Doamne, şi adevărul Tău în adunarea sfinţilor. |
6 Că cine fi-va în nori asemenea Domnului? şi cine se va asemăna cu Domnul între fiii lui Dumnezeu? |
7 Dumnezeu, Cel preamărit în sfatul sfinţilor, mare este şi de temut peste toţi cei dimprejurul Său. |
8 Doamne, Dumnezeul puterilor, cine este asemenea Ţie? Tare eşti, Doamne, şi adevărul Tău e împrejurul Tău. |
9 Tu stăpâneşti puterea mării, pornirea valurilor ei Tu o potoleşti. |
10 Tu l-ai smerit pe cel mândru ca pe un rănit, cu braţul puterii Tale Ţi-ai risipit vrăjmaşii. |
11 Ale Tale sunt cerurile, al Tău este pământul; lumea b şi plinirea ei Tu le-ai întemeiat, |
12 miazănoaptea şi marea Tu le-ai făcut, Taborul şi Ermonul în numele Tău se vor bucura. |
13 Al Tău este braţul care are putere; întărească-se mâna Ta, dreapta Ta să se înalţe! |
14 Dreptatea şi judecata sunt temelia tronului Tău, mila şi adevărul vor merge înaintea feţei Tale. |
15 Fericit e poporul care cunoaşte strigăt de bucurie; Doamne, în lumina feţei Tale vor merge |
16 şi întru numele Tău ziua'ntreagă se vor bucura şi întru dreptatea Ta se vor înălţa. |
17 Că Tu eşti lauda puterii lor şi întru bunăvoinţa Ta ni se va înălţa nouă fruntea. |
18 Că de la Domnul ne este apărarea, de la Sfântul lui Israel, Împăratul nostru. |
19 Pe-atunci le-ai grăit în vedenii sfinţilor Tăi c şi ai zis: „Celui puternic i-am dat ajutor, pe cel ales din poporul Meu l-am înălţat; |
20 pe robul Meu David l-am aflat, cu untdelemnul Meu cel sfânt l-am uns; |
21 pentru că mâna Mea îi va veni într'ajutor şi braţul Meu îl va întări; |
22 duşmanul nu va avea nici un spor împotrivă-i şi nici fiul nelegiuirii nu-i va mai face rău; |
23 pe vrăjmaşii lui îi voi despica înaintea feţei sale şi pe cei ce-l urăsc îi voi pune pe fugă. |
24 Şi adevărul Meu şi mila Mea cu el vor fi şi fruntea lui în numele Meu se va înălţa; |
25 şi mâna lui o voi pune'n mare şi dreapta lui o voi pune'n râuri. |
26 El mă va chema d: – Tatăl meu eşti Tu, Dumnezeul meu şi ocrotitorul mântuirii mele! |
27 Pe el Mi-l voi face întâi-născut, mai înalt decât regii pământului; |
28 în veac îi voi păstra mila Mea şi legământul Meu credincios îi va fi; |
29 seminţia lui o voi aşeza în veacul veacului şi tronul său ca zilele cerului. Ies 15:18 Dt 11:21 2Rg 07:13 Ps 071:5 Dn 02:44 Lc 01:33 In 12:34 |
30 Dacă fiii lui vor părăsi legea Mea şi nu vor umbla după judecăţile Mele, |
31 de vor necinsti dreptăţile Mele şi poruncile Mele nu le vor păzi, |
32 atunci cu toiag le voi cerceta fărădelegile şi cu biciuiri păcatele; |
33 dar mila Mea nu o voi risipi de la ei, nici nu voi fi nedrept întru adevărul Meu, |
34 nici legământul nu Mi-l voi necinsti, iar cele ce ies din buzele Mele nu le voi desfiinţa. |
35 Juratu-M'am odată întru sfinţenia Mea că lui David nu îi voi minţi; |
36 seminţia lui în veac va dura şi tronul său va fi ca soarele înaintea Mea |
37 şi ca luna pe'ntotdeauna aşezată şi martor credincios în cer“. |
38 Dar Tu Te-ai lepădat de unsul Tău şi l-ai înjosit şi Te-ai aruncat asupră-i; |
39 legământul robului Tău l-ai rupt şi sfântul său locaş pe pământ l-ai batjocorit. |
40 Toate gardurile i le-ai doborât, întăriturile lui i le-ai făcut spaimă. |
41 Toţi cei ce treceau pe drum l-au jefuit, ocară li s'a făcut el vecinilor săi. |
42 Dreapta celor ce-l necăjesc ai înălţat-o, pe toţi vrăjmaşii lui i-ai veselit; |
43 ajutorarea săbiei lui ai luat-o de la el şi-n război nu l-ai ajutat. |
44 Stării lui de curăţie i-ai pus capăt, tronul i l-ai doborât la pământ; |
45 zilele vieţii i le-ai micşorat, ruşine ai revărsat asupră-i. |
46 Până când, Doamne, Te'ndepărtezi întru totul? până când mânia Ta ca focul se va aprinde? |
47 Aminteşte-Ţi ce anume e fiinţa e mea; oare'n zadar i-ai făcut Tu pe toţi fiii oamenilor? |
48 Cine este omul care va trăi şi nu va vedea moartea şi sufletul şi-l va izbăvi din mâna iadului f? |
49 Unde sunt, Doamne, milele Tale de odinioară pe care'ntru adevărul Tău i le-ai jurat lui David? |
50 Adu-Ţi aminte, Doamne, de ocara robilor Tăi pe care eu de la multe neamuri o port în sân, |
51 de ocara cu care vrăjmaşii Tăi m'au ocărât, cu care au ocărât reîmpăcarea g unsului Tău. |
52 Binecuvântat este Domnul în veci! Amin! Amin! |
[ VT ] Vechiul Testament
[ Ps ] Psalmii
[ Cap. 89 ] | PSALMUL 89 O rugăciune a lui Moise, omul lui Dumnezeu. a |
1 Doamne, scăpare Te-ai făcut nouă în neam şi în neam. |
2 Mai înainte de a se fi făcut munţii şi de a se fi plăsmuit pământul şi lumea lui b, din veşnicie până'n veşnicie c Tu eşti d. |
3 Să nu-l întorci îndărăt pe om în umilinţă, Tu, Cel ce ai zis: „Întoarceţi-vă, fii ai oamenilor!“ |
4 Că o mie de ani în ochii Tăi, Doamne e, sunt ca ziua de ieri care a trecut şi cât o strajă în noapte f. |
5 Anii lor vor fi ca o nimica; el se va trece ca iarba dimineaţa, Iov 07:6 Is 40:6-7 Is 51:12 Is 64:5-6 Ps 038:5 Sir 14:18 Iac 01:1-10 |
6 dimineaţa va înflori şi se va trece, în seară va cădea, se va ofili şi se va usca. |
7 Că'ntru urgia Ta ne-am istovit şi'ntru mânia Ta ne-am tulburat. |
8 Pus-ai fărădelegile noastre înaintea Ta, veleatul nostru în lumina feţei Tale. g |
9 Că zilele noastre toate s'au istovit, întru mânia Ta ne-am istovit, anii noştri ca un păianjen şi-au depănat povestea h. |
10 Zilele anilor noştri, în durata lor, sunt şaptezeci de ani, iar de vor fi'n putere, optzeci de ani; iar ce e mai mult decât aceştia, trudă şi durere. Că liniştire i s'a aşternut peste noi şi ne vom domoli j. |
11 Cine cunoaşte puterea urgiei Tale, şi'n afara fricii de Tine cine-Ţi va măsura mânia? |
12 Aşa că fă-mi mie cunoscută dreapta Ta, şi celor ce'n inima lor şi-au cercat înţelepciunea. |
13 Întoarce-Te, Doamne; până când?... şi mângâie-i pe robii Tăi! |
14 Umplutu-ne-am dimineaţa de mila Ta şi ne-am bucurat şi ne-am veselit în toate zilele noastre; |
15 să ne veselim pentru zilele în care ne-ai smerit, pentru anii în care-am văzut rele. |
16 Caută spre robii Tăi şi spre lucrurile Tale şi călăuzeşte-i pe fiii lor; |
17 şi fie peste noi strălucirea Domnului Dumnezeului nostru şi lucrurile mâinilor noastre le îndreptează. |