[ NT ] Noul Testament
[ FA ] Faptele Apostolilor
Introducere la Faptele Apostolilor Se crede că Evanghelia a treia şi Faptele Apostolilor alcătuiau la început o singură operă care ar putea fi intitulată astăzi „Istoria obârşiilor creştine“ şi care s'ar fi segmentat după anul 150, când creştinii au dorit ca cele patru evanghelii să formeze, separat, un singur codice. Cele două opere sunt scrise de acelaşi autor, Evanghelistul Luca, sunt adresate aceluiaşi Teofil, nobil roman convertit la creştinism, şi se constituie în documente de primă mână asupra vieţii lui Iisus Hristos şi a Bisericii primare. Cât despre timpul şi locul scrierii, analiza textului şi mărturiile adiacente duc la concluzia că Luca a început-o la numai câteva luni după ce-şi încheiase Evanghelia, adică în preajma anului 65 (oricum, după 63 şi înainte de 70), în cetatea Romei. Planul (foarte) general al lucrării se prezintă astfel:
Luca face, şi aici, operă de istoric, căutându-şi cu grijă sursele de documentare, decalându-le valoric, ordonându-le cronologic şi redactând o scriere compactă şi unitară. El este însă avantajat de faptul că o bună parte a evenimentelor au fost trăite de el însuşi, înregistrându-le ca martor ocular. Unii critici noutestamentari presupun că Luca a folosit şi o seamă de izvoare scrise (îndeosebi aramaice); e posibil, dar ele nu pot fi identificate. Şi nici nu le-am vedea importanţa, de vreme ce tradiţia era încă vie, de primă mână, vehiculată de participanţi direct la evenimente. Nimic mai simplu decât ca autorul să înregistreze relatările despre întâia comunitate creştină din Ierusalim (ai cărei membri ajunseseră deja în Asia Mică) sau despre formarea comunităţii din Antiohia (unde el îşi avea părinţii şi rudele). Cât despre convertirea lui Pavel şi călătoriile misionare ale acestuia, Luca le-a aflat, cu siguranţă, din gura însăşi a marelui Apostol, pe care, de altfel, l-a şi însoţit de-a lungul prizonieratului şi mai ales de-a lungul anevoiosului său drum spre Roma; o seamă din episoadele acestui drum sunt relatate la persoana întâi plural, ca şi cum notele de călătorie ale lui Luca ar fi fost transcrise direct (vezi 16, 10-17; 20, 5-15; 21, 1-18; 27, 1 - 28, 16). Faptele Apostolilor constituie istoria aproape completă a răspândirii creştinismului de-a lungul primelor trei decenii şi de-a lungul coastelor cunoscute şi accesibile ale Mediteranei, din Ierusalim până'n Roma (şi'n perspectivă, Spania). Dacă în prima etapă (Ierusalim - Samaria - Antiohia) personajul principal este Petru împreună cu ceilalţi unsprezece apostoli, în cea de a doua autorul îl introduce şi îl menţine pe Pavel ca erou unic şi inegalabil în propria sa atenţie şi admiraţie. Alături de el, portretele luminoase ale unor colaboratori ca Ştefan, Barnaba, Ioan Marcu, Apollo, Sila sau Timotei întregesc imaginea unei cohorte spirituale prin care Duhul Sfânt lucrează din plin şi cu putere întru cunoaşterea şi răspândirea Evangheliei, în ciuda împotrivirilor şi violenţelor care - straniu! - nu vin din partea autorităţilor romane păgâne, ci din aceea a iudeo-creştinilor care se simt încă legaţi de circumcizie şi de formalismul vechitestamentar. Rezultatul acestei ofensive misionare sunt cele aproape treizeci de comunităţi care vor fi conduse şi dezvoltate în continuare de o ierarhie stabilită de apostolii înşişi. Se creează astfel conştiinţa că, deşi Bisericile sunt şi pot fi mai multe, Biserica lui Hristos este una, sfântă, sobornicească şi apostolică, şi că ea este mai mult decât suma aritmetică a celor locale. „Biserica şi Bisericile“, iată o realitate biblică pe care se va constitui, mai târziu, Mişcarea Ecumenică |
[ NT ] Noul Testament
[ FA ] Faptele Apostolilor
[ Cap. 1 ] | Cuvânt începător. Înălţarea lui Iisus la cer. Alegerea lui Matia în locul lui Iuda Iscarioteanul. |
1 Întâia mea carte a, Teofile, am întocmit-o despre toate câte a început Iisus a face şi a învăţa |
2 până în ziua când S'a înălţat la cer, după ce prin Duhul Sfânt le-a dat porunci apostolilor pe care i-a ales, |
3 cărora după patima Sa li S'a şi arătat pe Sine viu, cu multe semne doveditoare, timp de patruzeci de zile arătându-li-Se şi vorbindu-le despre cele ale împărăţiei lui Dumnezeu. Mt 28:18-20 Lc 24:36-42 Lc 24:46-49 In 20:19-23 In 20:26-27 In 21:1 |
4 Şi'n timp ce era împreună cu ei le-a poruncit să nu se'ndepărteze de Ierusalim, ci să aştepte făgăduinţa Tatălui b „pe care aţi auzit-o de la Mine; |
5 că Ioan a botezat cu apă, dar voi veţi fi botezaţi întru Duhul Sfânt, nu mult după aceste zile“. Mt 03:11 Mc 01:8 Lc 03:16 In 01:26 In 01:33 FA 11:16 FA 19:4 |
6 Iar ei, adunându-se, L-au întrebat, zicând: „Doamne, oare în acest timp aşeza-vei Tu la loc împărăţia lui Israel?“ |
7 Iar El le-a zis: „Nu al vostru este să ştiţi anii sau vremile pe care Tatăl întru a Sa stăpânire le-a pus; |
8 dar putere veţi primi prin venirea peste voi a Sfântului Duh şi-Mi veţi fi Mie martori în Ierusalim şi'n toată Iudeea şi'n Samaria şi pân'la marginea pământului“. Mt 28:19 Lc 24:48 In 15:27 FA 02:23 FA 03:15 FA 05:32 FA 13:31 Rm 10:18 Ef 03:16 1Ptr 05:1 |
9 Şi acestea zicând, în timp ce ei priveau, S'a înălţat şi un nor L-a luat din ochii lor. |
10 Şi privind ei, în timp ce El mergea la cer, iată că lângă ei au stat doi bărbaţi în haine albe, |
11 care au şi zis: „Bărbaţi galileeni, de ce staţi privind la cer? Acest Iisus, Care S'a înălţat de la voi la cer, aşa va şi veni, cum L-aţi văzut voi mergând la cer“. Dn 07:13 Mt 25:31 Mt 26:64 Mc 13:26 Lc 21:27 In 06:62 FA 02:7 Ap 01:7 |
12 Atunci ei s'au întors la Ierusalim de la Muntele ce se cheamă al Măslinilor, care era aproape de Ierusalim, cale de o sâmbătă c. |
13 Şi când au intrat, s'au suit în încăperea de sus, unde se adunau de obicei Petru şi Ioan, Iacob şi Andrei, Filip şi Toma, Bartolomeu şi Matei, Iacob al lui Alfeu şi Simon Zelotul şi Iuda al lui Iacob. Mt 10:2-4 Mc 03:16-19 Mc 05:37 Mc 09:2 Mc 10:35 Mc 14:33 Lc 06:14-16 |
14 Toţi aceştia într'un cuget stăruiau în rugăciune, împreună cu femeile şi cu Maria, mama lui Iisus, şi cu fraţii Lui. |
15 Şi'n zilele acelea, sculându-se Petru în mijlocul fraţilor (iar numărul lor era ca la o sută douăzeci), a zis: |
16 „Bărbaţi fraţi, trebuia să se plinească Scriptura aceasta pe care Duhul Sfânt, prin gura lui David, mai dinainte a spus-o despre Iuda, care s'a făcut călăuză celor ce L-au prins pe Iisus. |
17 Că numărat era cu noi şi luase sorţul acestei slujiri. |
18 Aşadar, el a dobândit o ţarină din plata nedreptăţii; şi căzând, a plesnit pe la mijloc şi toate măruntaiele i s'au vărsat. |
19 Şi s'a făcut aceasta cunoscută tuturor celor ce locuiesc în Ierusalim, aşa încât în limba lor s'a numit ţarina aceasta Hacheldamah, adică Ţarina Sângelui. |
20 Că scris este în Cartea Psalmilor: Facă-se curtea lui pustie şi să nu aibă cine s'o locuiască! Şi: Dregătoria lui s'o ia altul! |
21 Deci trebuie ca din aceşti bărbaţi care s'au adunat cu noi în timpul cât Domnul Iisus a fost cu noi |
22 – începând de la botezul lui Ioan până în ziua în care S'a înălţat de la noi –, unul din ei să fie împreună cu noi martor al învierii Lui“. Mt 03:13-15 Mc 01:9 Mc 16:19 Lc 01:2 Lc 03:31 Lc 20:4 In 15:27 FA 01:9 1Co 15:15 |
23 Şi au pus înainte pe doi: pe Iosif, numit Barsaba, zis şi Iustus, şi pe Matia. |
24 Şi, rugându-se, au zis: „Tu, Doamne, Care cunoşti inimile tuturor, arată pe care din aceştia doi l-ai ales |
25 să ia locul acestei slujiri şi al apostoliei din care a căzut Iuda, ca să meargă în locul lui“. |
26 Şi au tras la sorţi; şi sorţul a căzut pe Matia; şi el s'a rânduit împreună cu cei unsprezece apostoli. |
[ NT ] Noul Testament
[ FA ] Faptele Apostolilor
[ Cap. 2 ] | Pogorârea Duhului Sfânt. Cuvântarea lui Petru. Botezul primilor trei mii. Viaţa primilor creştini. |
1 Şi când a sosit ziua Cincizecimii a, erau toţi împreună la un loc b. |
2 Şi fără de veste s'a făcut din cer un vuiet ca de suflare de vânt ce vine repede şi a umplut toată casa unde şedeau. |
3 Şi limbi ca de foc c li s'au arătat, împărţite, şi au şezut pe fiecare din ei. |
4 Şi s'au umplut toţi de Duh Sfânt şi au început să grăiască în alte limbi, precum le dădea lor Duhul a grăi. Mt 03:11 Mc 13:11 Mc 16:17 In 07:39 FA 04:31 FA 10:44-46 FA 15:7 FA 15:8 FA 19:6 1Co 12:10 1Co 13:1 |
5 Şi erau locuind în Ierusalim Iudei, bărbaţi cucernici, din toate neamurile care sunt sub cer d. |
6 Şi când s'a făcut vuietul acela, s'a adunat mulţimea şi s'a tulburat, căci fiecare îi auzea pe ei grăind în limba sa. |
7 Şi erau uimiţi toţi şi se minunau, zicând: „Iată, nu sunt oare galileeni toţi aceştia care vorbesc? |
8 şi cum de auzim noi, fiecare, limba noastră în care ne-am născut?, |
9 Parţi şi Mezi şi Elamiţi şi cei ce locuiesc în Mesopotamia, în Iudeea şi în Capadocia, în Pont şi în Asia, |
10 în Frigia şi în Pamfilia, în Egipt şi în părţile Libiei cea de lângă Cirene, şi Romani aflaţi în trecere, Iudei şi prozeliţi, |
11 Cretani şi Arabi, îi auzim pe ei vorbind în limbile noastre despre măreţiile lui Dumnezeu!“ |
12 Şi toţi erau uimiţi şi nu se dumereau, zicând unul către altul: „Ce va să fie aceasta?“ |
13 Iar alţii, luându-i în bătaie de joc, ziceau că sunt plini de must... |
14 Şi stând în picioare Petru cu cei unsprezece, şi-a ridicat glasul şi le-a zis: „Bărbaţi iudei, şi toţi cei ce locuiţi în Ierusalim, fie-vă cunoscută aceasta şi luaţi aminte la cuvintele mele e; |
15 că aceştia nu sunt beţi, cum vi se pare vouă, de vreme ce este doar al treilea ceas din zi f, |
16 ci aceasta este ceea ce s'a spus prin profetul Ioil: |
17 Şi va fi că'n zilele din urmă, zice Dumnezeu, turna-voi din Duhul Meu peste tot trupul; şi fiii voştri şi fiicele voastre vor profeţi şi tinerii voştri vedenii vor vedea şI bătrânii voştri vise vor visa. Is 44:3 Iz 36:26 Iz 37:5 Za 12:10 Ioil 03:1-5 In 07:39 FA 11:28 FA 16:9 FA 21:9 |
18 Şi'n zilele acelea Eu peste robi şi peste roabe voi revărsa din Duhul Meu şi ei vor profeţi, |
19 şi minuni voi face sus în cer şi semne jos pe pământ: sânge, foc şi fumegare de fum; |
20 soarele se va schimba în întuneric şi luna în sânge, înainte de a veni ziua Domnului cea mare şi năprasnică; |
21 şi va fi că tot cel ce va chema numele Domnului se va mântui. |
22 Bărbaţi israeliţi, ascultaţi cuvintele acestea: Pe Iisus Nazarineanul, bărbat adeverit între voi de Dumnezeu cu puteri, minuni şi semne pe care Dumnezeu le-a făcut prin El în mijlocul vostru, aşa cum şi voi înşivă o ştiţi, |
23 pe Acesta, fiind El predat potrivit planului celui dinainte rânduit şi preştiinţei lui Dumnezeu g, voi L-aţi luat şi L-aţi omorât, răstignindu-L prin mâinile celor fărădelege. Mt 27:35 Mt 27:50 Mc 15:24 Mc 15:37 Lc 23:33 Lc 23:46 In 19:18 In 19:30 FA 03:15 FA 04:28 1Tes 02:15 1Ptr 01:20 |
24 Pe Acesta Dumnezeu L-a înviat, dezlegând durerile morţii, deoarece nu era cu putinţă ca El să fie ţinut de ea. 2Rg 22:6 Ps 114:3 Mt 28:6 Mc 16:6 Lc 24:5 FA 03:15 FA 04:10 FA 05:30 FA 10:40 FA 13:30 FA 17:31 1Co 15:4 Evr 13:20 |
25 Căci David zice despre El: Pe Domnul Îl vedeam pururea înaintea mea, căci El îmi stă de-a dreapta, ca eu să nu mă clatin. |
26 De aceea inima mea s'a veselit şi limba mi s'a bucurat; chiar şi trupul meu se va sălăşlui întru nădejde, |
27 că nu-mi vei lăsa sufletul în iad, nici îl vei da pe cel sfânt al Tău să vadă stricăciune. |
28 Cunoscute mi-ai făcut căile vieţii; cu faţa Ta, de veselie mă vei umple. |
29 Bărbaţi fraţi, cuvine-se a vorbi cu îndrăznire către voi despre patriarhul David, că şi el a murit şi a fost şi îngropat, iar mormântul său este la noi până în ziua aceasta. |
30 Dar el, profet fiind şi ştiind că Dumnezeu i S'a jurat cu jurământ să-i aşeze pe tron din rodul coapsei sale, |
31 mai'nainte văzând, despre învierea lui Hristos a vorbit, că sufletul Său n'a fost lăsat în iad şi nici trupul Său n'a văzut stricăciune. |
32 Dumnezeu L-a înviat pe Acest Iisus, Căruia noi toţi Îi suntem martori. Lc 24:8 FA 01:8 FA 03:15 FA 04:33 FA 05:30 FA 05:32 FA 13:30 FA 13:31 1Co 15:4 |
33 Deci, înălţându-Se de-a dreapta lui Dumnezeu şi primind de la Tatăl făgăduinţa Duhului Sfânt, El L-a revărsat pe Acesta, aşa cum vedeţi voi şi auziţi acum. Mc 16:19 In 14:16-17 In 15:26 FA 01:4 FA 07:55-56 FA 05:31 Rm 08:34 Flp 02:9 Col 03:1 Evr 01:3 Evr 08:1 Evr 10:12 Evr 12:2 1Ptr 03:22 |
34 Că David nu s'a suit la ceruri, dar el a zis: Zis-a Domnul către Domnul meu: Şezi de-a dreapta Mea Ps 109:1 Mt 22:44 Mc 12:36 Mc 14:62 Mc 16:19 Lc 20:42-43 FA 07:55 1Co 15:25 Ef 01:20 Col 03:1 Evr 01:3 Evr 01:13 Evr 08:1 Evr 10:12 Evr 12:22 |
35 până ce-i voi pune pe vrăjmaşii Tăi aşternut picioarelor Tale.
Ps 109:1 Mt 22:44 Mc 12:36 Lc 20:42-43 FA 07:55 1Co 15:25 Ef 01:20 Evr 01:13 |
36 Aşadar, cu încredinţare să ştiţi voi, toată casa lui Israel, că pe Acest Iisus, pe Care voi L-aţi răstignit, Dumnezeu L-a făcut Domn şi Hristos“. |
37 Iar ei, auzind acestea, au fost pătrunşi la inimă şi au zis către Petru şi ceilalţi apostoli: „Bărbaţi fraţi, ce să facem?“ |
38 Iar Petru le-a zis: „Pocăiţi-vă, şi fiecare din voi să se boteze în numele lui Iisus Hristos, spre iertarea păcatelor voastre; şi veţi primi darul Sfântului Duh. |
39 Că pentru voi este dată făgăduinţa şi pentru copiii voştri şi pentru cei de departe h, pentru oricâţi îi va chema Domnul, Dumnezeul nostru“. |
40 Şi cu alte mai multe vorbe mărturisea şi-i îndemna, zicând: „Mântuiţi-vă de acest neam viclean!“ |
41 Drept aceea, cei ce i-au primit cuvântul s'au botezat; şi în ziua aceea s'au adăugat ca la trei mii de suflete. FA 02:47 FA 04:4 FA 05:14 FA 06:7 FA 11:21 FA 11:24 FA 21:20 |
42 Şi stăruiau în învăţătura apostolilor şi în părtăşie i, în frângerea pâinii j şi în rugăciuni. |
43 Şi tot sufletul era cuprins de teamă, că multe minuni şi semne se făceau prin apostoli. FA 05:5 FA 05:11-12 FA 06:8 FA 14:3 FA 15:12 FA 19:17 1Co 10:16 |
44 Iar toţi cei ce au crezut erau laolaltă şi aveau toate îndeobşte. |
45 Şi îşi vindeau pământul şi bunurile şi le împărţeau tuturor, după cum avea nevoie fiecare. |
46 Şi zi de zi într'un cuget stăruind în templu, şi'n casă frângând pâinea, împreună îşi luau Hrana întru bucurie şi întru curăţia inimii, |
47 lăudându-L pe Dumnezeu k şi având har la tot poporul. l Iar Domnul îi adăuga zilnic Bisericii pe cei ce se mântuiau. Tob 13:13 FA 02:41 FA 04:4 FA 05:14 FA 06:7 FA 11:21 FA 11:24 FA 21:20 1Co 10:16 |
[ NT ] Noul Testament
[ FA ] Faptele Apostolilor
[ Cap. 3 ] | Petru vindecă un olog la poarta templului şi propovăduieşte Evanghelia în pridvorul lui Solomon. |
1 Iar Petru şi Ioan se suiau la templu pentru rugăciunea din ceasul al nouălea. |
2 Şi era un bărbat, olog din pântecele mamei sale, pe care-l aduceau şi-l puneau în fiecare zi la poarta templului zisă Cea Frumoasă, ca să ceară milostenie de la cei ce intrau în templu. |
3 Acesta, văzându-i pe Petru şi pe Ioan că aveau să intre în templu, le-a cerut milostenie. |
4 Iar Petru, cătând spre el împreună cu Ioan, a zis: „Uită-te la noi!“ |
5 Iar el îi privea cu luare-aminte, aşteptând să primească ceva de la ei. |
6 Iar Petru a zis: „Argint şi aur nu am; dar ce am, aceea îţi dau: În numele lui Iisus Hristos Nazarineanul, ridică-te şi umblă!“ a |
7 Şi apucându-l de mâna dreaptă, l-a ridicat; şi îndată tălpile şi gleznele lui s'au întărit. |
8 Şi sărind, a stat în picioare şi umbla; şi a intrat cu ei în templu, umblând şi sărind şi lăudând pe Dumnezeu. |
9 Şi tot poporul l-a văzut umblând şi lăudând pe Dumnezeu; |
10 şi-l cunoşteau că el era cel ce şedea pentru milostenie la Poarta Frumoasă a templului, şi s'au umplut de spaimă şi de mirare pentru ceea ce i se întâmplase. |
11 Şi ţinându-se el de Petru şi de Ioan, tot poporul, uimit, alerga la ei, în pridvorul numit al lui Solomon. |
12 Iar Petru, văzând aceasta, i-a răspuns poporului: b „Bărbaţi israeliţi, de ce vă minunaţi de lucrul acesta?, sau de ce ne aţintiţi cu privirea, ca şi cum noi cu a noastră putere sau cucernicie l-am fi făcut pe acesta să umble? |
13 Dumnezeul lui Avraam şi al lui Isaac şi al lui Iacob, Dumnezeul părinţilor noştri L-a slăvit pe Fiul Său, Iisus, pe Care voi L-aţi predat şi L-aţi tăgăduit în faţa lui Pilat, care găsise cu cale să-L elibereze. Ies 03:6 Ies 03:15 Is 52:13 Mt 22:32 Mt 27:22-23 Mc 12:26 Mc 15:1 Mc 15:12-14 Lc 23:14-24 Lc 24:26 In 08:54 In 13:32 In 18:38-40 In 19:4 In 19:12-15 FA 04:27 FA 07:32 Flp 02:9 |
14 Dar voi v'aţi lepădat de Cel sfânt şi drept şi aţi cerut să vă dăruiască un bărbat ucigaş, |
15 iar pe Începătorul vieţii L-aţi omorât, pe Care însă Dumnezeu L-a înviat din morţi şi ai Cărui martori suntem noi. Lc 24:48 FA 01:8 FA 02:23 FA 02:24 FA 02:32 FA 04:10 FA 05:30 FA 13:30 FA 13:31 FA 17:31 |
16 Şi prin credinţa în numele Lui, însuşi numele Lui l-a întărit pe acesta pe care-l vedeţi şi-l ştiţi; şi credinţa în El i-a dat lui această întregire, în faţa voastră, a tuturor. c |
17 Şi acum, fraţilor, ştiu că voi din neştiinţă aţi făptuit d, ca şi mai-marii voştri. |
18 Dar Dumnezeu astfel a plinit cele ce mai'nainte vestise prin gura tuturor profeţilor, că Hristosul Său va să pătimească. |
19 Aşadar, pocăiţi-vă şi întoarceţi-vă, ca să vi se şteargă păcatele, |
20 ca să vină de la faţa Domnului vremi de uşurare şi să vă trimită pe Cel mai dinainte vestit vouă, pe Hristos Iisus, |
21 pe Care cerul trebuie să-L primească până la vremile reaşezării tuturor celor despre care a grăit Dumnezeu prin gura sfinţilor Săi profeţi din veac. |
22 Pentru că Moise a zis către părinţi: Prooroc ca mine vă va ridica Domnul, Dumnezeul vostru, dintre fraţii voştri; pe El să-L ascultaţi în toate câte vă va grăi. Dt 18:15 Dt 18:18 Mt 17:5 Mc 09:7 Lc 09:35 In 01:21 In 05:46 In 06:14 In 07:40 FA 07:37 |
23 Şi tot sufletul care nu va asculta de Proorocul Acela, va fi nimicit din popor. |
24 Şi toţi profeţii, de la Samuel şi urmaşii săi câţi au grăit, zilele acestea le-au vestit. |
25 Voi sunteţi fiii profeţilor şi ai legământului pe care l-a încheiat Dumnezeu cu părinţii noştri când i-a zis lui Avraam: Şi întru seminţia ta se vor binecuvânta toate neamurile pământului. Fc 12:3 Fc 18:18 Fc 22:18 Fc 26:4 FA 02:39 Rm 03:2 Rm 09:4 Rm 15:8 Ga 03:8 |
26 Dumnezeu, înviindu-L pe Fiul Său, întâi la voi L-a trimis, să vă binecuvinteze, pentru ca fiecare să se întoarcă de la răutăţile sale“. |
[ NT ] Noul Testament
[ FA ] Faptele Apostolilor
[ Cap. 4 ] | Biserica sporeşte cu încă două mii de bărbaţi. Petru şi Ioan în faţa sinedriului. Rugăciunea creştinilor în prigoană. Viaţa de obşte a primilor creştini. |
1 Pe când vorbea către popor, au venit asupra lor preoţii, căpetenia templului şi saducheii a, Os 06:9 Mt 22:23 Mt 24:9 Mc 12:18 Lc 20:27 Lc 22:4 Lc 22:52 FA 05:17 FA 05:24 FA 23:8 |
2 tulburaţi că ei învaţă poporul şi vestesc întru Iisus învierea din morţi. Mt 22:23 Mt 24:9 Mc 12:18 Lc 20:27 FA 04:33 FA 17:18 FA 23:8 FA 26:23 Col 01:18 Flp 02:11 |
3 Şi punând mâna pe ei, i-au pus sub pază până a doua zi, căci acum era seară. |
4 Iar mulţi din cei ce auziseră cuvântul au crezut, şi numărul bărbaţilor a ajuns ca la cinci mii b. FA 02:41 FA 02:47 FA 05:14 FA 06:7 FA 11:21 FA 11:24 FA 21:20 |
5 Şi a fost că a doua zi s'au adunat căpeteniile lor şi bătrânii şi cărturarii din Ierusalim, |
6 şi Anna arhiereul şi Caiafa şi Ioan şi Alexandru şi câţi erau din neamul arhieresc, |
7 şi punându-i la mijloc, i-au întrebat: „Cu ce putere sau în numele cui aţi făcut voi aceasta?“ |
8 Atunci Petru, plin de Duhul Sfânt, le-a zis: „Căpetenii ale poporului şi bătrâni ai lui Israel, Mt 10:19-20 Mc 13:11 Lc 12:11-12 FA 06:3 FA 06:5 FA 07:55 FA 09:17 FA 11:24 FA 13:9 |
9 dacă noi suntem astăzi cercetaţi pentru facere de bine unui om bolnav, prin Cine a fost el vindecat, |
10 fie-vă cunoscut vouă tuturor şi întregului popor Israel că întru numele lui Iisus Hristos Nazarineanul, pe Care voi L-aţi răstignit, dar pe Care Dumnezeu L-a înviat din morţi, întru El c stă acesta sănătos înaintea voastră! 1Mac 02:53 FA 02:24 FA 02:32 FA 02:36 FA 03:6 FA 03:15 FA 05:30 FA 10:40 FA 13:30 FA 17:31 |
11 El este piatra cea neluată în seamă de către voi, ziditorii, care a ajuns în capul unghiului; Ps 117:22 Is 28:16 Mt 21:42 Mc 12:10 Lc 20:17 Rm 09:33 1Ptr 02:4 1Ptr 02:7 |
12 şi întru nimeni altul nu este mântuirea, căci sub cer nu este dat între oameni nici un alt nume întru care noi trebuie să ne mântuim“. |
13 Şi văzând ei îndrăzneala lui Petru şi a lui Ioan şi ştiind că sunt oameni fără carte şi simpli, se mirau; şi îi cunoşteau că fuseseră împreună cu Iisus. |
14 Pe de altă parte, văzându-l pe omul cel tămăduit stând cu ei, nimic n'aveau de zis împotrivă. |
15 Dar poruncindu-le să iasă afară din sinedriu, vorbeau între ei, |
16 zicând: „Ce vom face noi cu oamenii aceştia? Cum că prin ei s'a făcut o minune învederată, vădit le este tuturor celor ce locuiesc în Ierusalim, şi noi nu putem tăgădui. |
17 Dar ca nu cumva să se răspândească mai mult în popor, să-i ameninţăm, pentru ca nici unui om să nu-i mai vorbească ei în numele acesta“. |
18 Şi chemându-i, le-au poruncit ca nicidecum să nu mai grăiască şi nici să mai înveţe în numele lui Iisus. |
19 Iar Petru şi Ioan, răspunzând, le-au zis: „Judecaţi dacă înaintea lui Dumnezeu este drept să ascultăm de voi mai mult decât de Dumnezeu; |
20 că noi nu putem să nu vorbim despre cele ce-am văzut şi-am auzit“. |
21 Iar ei, ameninţându-i din nou, le-au dat drumul, negăsind nici un chip să-i pedepsească, din pricina poporului; că toţi Îl slăveau pe Dumnezeu pentru ceea ce se făcuse. |
22 Căci omul cu care se făcuse această minune a vindecării avea mai mult de patruzeci de ani. |
23 Fiind eliberaţi, au venit la ai lor şi le-au spus câte le-au vorbit lor arhiereii şi bătrânii. |
24 Iar ei, auzind, într'un cuget au ridicat glasul către Dumnezeu şi au zis: „Stăpâne, Dumnezeule, Tu, Cel ce ai făcut cerul şi pământul şi marea şi toate cele ce sunt într'însele, |
25 Cel ce prin gura părintelui nostru David, slujitorul tău, ai zis prin Duhul Sfânt: De ce oare s'au întărâtat neamurile şi de ce'n deşert au cugetat popoarele? |
26 S'au strâns laolaltă regii pământului, mai marii între ei s'au sfătuit împotriva Domnului şi a Hristosului d Său. |
27 Că'ntr'adevăr asupra Sfântului Tău Fiu Iisus, pe Carele Tu L-ai uns, în cetatea aceasta s'au adunat laolaltă şi Irod, şi Pilat cu păgânii şi cu popoarele lui Israel, Is 61:1 Mt 26:3-4 Mt 26:3-5 Lc 01:35 Lc 04:18 Lc 22:2 Lc 23:12 In 10:36 In 11:47-55 FA 03:13 Evr 01:9 |
28 ca să le facă pe toate câte mâna Ta şi planul Tău mai dinainte le-au rânduit să fie. |
29 Şi acum, Doamne, caută spre ameninţările lor şi dă-le robilor Tăi ca'ntru toată'ndrăznirea cuvântul să Ţi-l grăiască; |
30 întinde-Ţi mâna spre vindecare, şi semne şi minuni săvârşeşte prin numele Sfântului Tău Fiu, Iisus!“ |
31 Şi pe când se rugau astfel, s'a cutremurat locul în care erau adunaţi şi s'au umplut toţi de Duhul Sfânt şi cu'ndrăznire grăiau cuvântul lui Dumnezeu. |
32 Iar inima şi sufletul mulţimii celor ce au crezut erau una; şi nici unul nu zicea că este al său ceva din averea sa, ci toate le erau de obşte. |
33 Şi cu mare putere dădeau apostolii mărturie despre învierea Domnului Iisus Hristos şi mare har era peste ei toţi. |
34 Şi nimeni între ei nu era lipsit, pentru că toţi câţi aveau ţarini sau case le vindeau şi aduceau preţul celor vândute |
35 şi-l puneau la picioarele apostolilor. Şi se împărţea fiecăruia după cum avea nevoie. |
36 Iar Iosif, cel numit de apostoli Barnaba – care se tâlcuieşte Fiul Mângâierii –, levit de neam cipriot, |
37 având ţarină şi vânzând-o, a adus banii şi i-a pus la picioarele apostolilor. |
[ NT ] Noul Testament
[ FA ] Faptele Apostolilor
[ Cap. 5 ] | Anania şi Safira. Multe semne şi minuni. Apostolii sunt închişi, dar un înger îi eliberează, apoi sunt duşi în sinedriu. Sfatul lui Gamaliel. |
1 Dar un om anume Anania, împreună cu Safira, femeia lui, şi-au vândut ţarina. |
2 Şi el, cu ştirea femeii sale, a dosit din preţ; şi aducând o parte, a pus-o la picioarele apostolilor. |
3 Iar Petru a zis: „Anania, de ce ţi-a umplut Satana inima ca să minţi Duhului Sfânt şi să doseşti din preţul ţarinei? |
4 Oare nu ţie-ţi rămânea dacă o păstrai? şi, odată vândută, nu a ta era stăpânirea ei? Cum de-ai pus în inima ta lucrul acesta? Nu oamenilor ai minţit, ci lui Dumnezeu!“ a |
5 Iar Anania, auzind aceste cuvinte, a căzut şi a murit. Şi frică mare i-a cuprins pe toţi cei ce au auzit. |
6 Şi ridicându-se cei mai tineri, l-au înfăşurat şi l-au scos afară şi l-au îngropat. |
7 Şi a fost că după un răstimp ca de trei ceasuri a intrat şi femeia lui, neştiind ce se întâmplase. |
8 Iar Petru i-a zis: „Spune-mi dacă aţi vândut ţarina cu atât?“ Iar ea a zis: „Da, cu atât“. |
9 Iar Petru i-a zis: „De ce v'aţi învoit voi să ispitiţi b Duhul Domnului? Iată picioarele celor care l-au îngropat pe bărbatul tău sunt la uşă şi te vor scoate afară şi pe tine“. |
10 Şi ea a căzut îndată la picioarele lui Petru şi a murit. Şi intrând tinerii, au găsit-o moartă şi au scos-o afară şi au îngropat-o lângă bărbatul ei. |
11 Şi frică mare a fost în toată Biserica şi în toţi cei ce au auzit de aceasta. |
12 Iar prin mâinile apostolilor se făceau multe semne şi minuni în popor; şi toţi erau într'un cuget în pridvorul lui Solomon. |
13 Şi nimeni dintre ceilalţi nu îndrăznea să li se alăture, dar poporul îi preamărea. |
14 Şi din ce în ce mai mult se adăugau cei ce credeau în Domnul, mulţime de bărbaţi şi de femei, FA 02:41 FA 02:47 FA 04:4 FA 06:7 FA 11:21 FA 11:24 FA 16:5 FA 21:20 |
15 încât scoteau pe cei bolnavi în uliţe şi-i puneau pe paturi şi pe tărgi pentru ca, atunci când vine Petru, măcar umbra lui să umbrească c pe vreunul din ei. |
16 Şi se aduna şi mulţimea din cetăţile dimprejurul Ierusalimului, aducând bolnavi şi bântuiţi de duhuri necurate, şi toţi se vindecau. |
17 Şi sculându-se arhiereul şi toţi cei împreună cu el – cei din neamul saducheilor –, s'au umplut de invidie. |
18 Şi au pus mâna pe apostoli şi i-au aruncat în temniţa obştească. |
19 Dar în timpul nopţii un înger al Domnului a deschis uşile temniţei şi scoţându-i afară, le-a zis: |
20 „Mergeţi şi staţi drept şi grăiţi-i poporului în templu toate cuvintele Vieţii acesteia d“. |
21 Şi ei, auzind, au intrat de dimineaţă în templu şi învăţau. Dar venind arhiereul şi cei împreună cu el, au adunat sinedriul şi tot sfatul bătrânilor fiilor lui Israel şi au trimis la temniţă să-i aducă. |
22 Dar slujitorii, ducându-se, nu i-au găsit în temniţă; şi s'au întors şi au dat de veste, |
23 zicând: „Temniţa am găsit-o încuiată cu toate întăriturile, iar pe paznici, stând la uşi; dar când am deschis, înlăuntru n'am găsit pe nimeni“. |
24 Când au auzit cuvintele acestea, căpetenia templului şi arhiereii erau nedumeriţi cu privire la ei, ce-ar putea să fie aceasta. |
25 Dar venind cineva, le-a dat de veste: „Iată, bărbaţii pe care i-aţi pus în temniţă sunt în templu, stând în picioare şi învăţând poporul“. |
26 Atunci ducându-se căpetenia împreună cu slujitorii, i-au adus, dar nu cu sila, că se temeau de popor să nu-i ucidă cu pietre. Mt 14:5 Mt 21:26 Mt 21:46 Mc 11:32 Mc 12:12 Lc 20:19 Lc 22:2 |
27 Şi, aducându-i, i-au pus în faţa sinedriului. Iar arhiereul i-a întrebat, |
28 zicând: „Oare nu cu poruncă v'am poruncit noi vouă să nu mai învăţaţi în numele acesta? Şi iată, aţi umplut Ierusalimul cu învăţătura voastră şi vreţi să aduceţi asupra noastră sângele acestui om!“ |
29 Iar Petru şi apostolii, răspunzând, au zis: „Noi trebuie să-L ascultăm pe Dumnezeu mai mult decât pe oameni. |
30 Dumnezeul părinţilor noştri L-a înviat pe Iisus pe Care voi L-aţi omorât spânzurându-L pe lemn e. FA 02:23-24 FA 02:32 FA 02:36 FA 03:15 FA 04:10 FA 10:39-40 FA 13:30 FA 17:31 |
31 Pe Acesta Dumnezeu L-a înălţat, prin dreapta Sa, Stăpânitor şi Mântuitor, ca să-i dea lui Israel pocăinţă şi iertare de păcate. Mt 01:21 Mc 16:19 Lc 24:27 FA 02:33 FA 02:38 FA 04:12 Evr 02:10 |
32 Şi martori ai acestor cuvinte suntem noi şi Duhul Sfânt pe Care Dumnezeu L-a dat celor ce-L ascultă“. Lc 24:28 In 15:26-27 FA 01:8 FA 02:32 FA 03:15 FA 10:39 FA 13:31 1Co 15:15 |
33 Iar ei, auzind, mai tare se mâniau şi se sfătuiau să-i omoare. |
34 Dar ridicându-se în sinedriu un fariseu cu numele Gamaliel f, învăţător de lege, cinstit de tot poporul, a poruncit să-i scoată pe oameni afară puţin |
35 şi le-a zis: „Bărbaţi israeliţi, luaţi aminte la voi înşivă, ce aveţi să faceţi cu oamenii aceştia. |
36 Că înainte de zilele acestea s'a ridicat Teudav g, zicând că el este cineva, căruia i s'au alăturat un număr de bărbaţi ca la patru sute, care a fost ucis, şi toţi câţi l-au ascultat au fost risipiţi şi nimiciţi. |
37 După aceasta s'a ridicat Iuda Galileeanul h, în zilele numărătorii, şi a atras popor mult după el; şi acela a pierit, şi toţi câţi au ascultat de el au fost împrăştiaţi. |
38 Şi acum v'o spun eu vouă: Feriţi-vă de oamenii aceştia şi lăsaţi-i; că dacă planul acesta sau acest lucru e de la oameni, de la sine se va nimici; |
39 dar dacă-i de la Dumnezeu, nu veţi putea voi să-i nimiciţi; ba nu cumva să vă pomeniţi şi luptători împotriva lui Dumnezeu!...“. Şi l-au ascultat. |
40 Şi chemându-i pe apostoli şi bătându-i, le-au poruncit să nu mai vorbească în numele lui Iisus, şi le-au dat drumul. |
41 Iar ei au plecat din faţa sinedriului, bucurându-se că au fost învredniciţi să sufere necinste pentru numele Lui. Mt 05:10-12 2Co 12:10 Flp 01:29 Col 01:11 Evr 10:34 Iac 01:2 1Ptr 04:13 |
42 Şi'n toată ziua, în templu şi pe-acasă, nu încetau să înveţe şi să-L binevestească pe Hristos Iisus. |
[ NT ] Noul Testament
[ FA ] Faptele Apostolilor
[ Cap. 6 ] | Alegerea şi hirotonia celor şapte diaconi. Comunitatea creştinilor sporeşte. Arestarea lui Ştefan. |
1 În zilele acelea, înmulţindu-se ucenicii, Eleniştii a cârteau împotriva Evreilor, pentru că în slujirea zilnică b văduvele lor erau trecute cu vederea. |
2 Şi chemând cei doisprezece mulţimea ucenicilor c, au zis: „Nu e potrivit ca noi să lăsăm deoparte cuvântul lui Dumnezeu şi să slujim la mese. |
3 Drept aceea, fraţilor, căutaţi între voi şapte bărbaţi, cu nume bun, plini de Duh Sfânt şi de înţelepciune, pe care noi să-i rânduim la treaba aceasta; FA 04:8 FA 06:10 FA 07:55 FA 10:22 FA 16:2 FA 22:12 1Tim 03:7 |
4 iar noi vom stărui în rugăciune şi'n slujirea cuvântului d“. |
5 Şi a plăcut cuvântul înaintea întregii mulţimi; şi au ales pe Ştefan, bărbat plin de credinţă şi de Duh Sfânt şi pe Filip şi pe Prohor şi pe Nicanor şi pe Timon şi pe Parmena şi pe Nicolae, prozelit din Antiohia e, |
6 pe care i-au pus înaintea apostolilor; şi ei, rugându-se, şi-au pus mâinile peste ei f. |
7 Şi cuvântul lui Dumnezeu creştea; şi numărul ucenicilor se înmulţea foarte în Ierusalim; şi multă mulţime de preoţi se supuneau credinţei. FA 02:41 FA 02:47 FA 04:4 FA 05:14 FA 11:21 FA 11:24 FA 12:24 FA 16:5 FA 19:20 FA 21:20 |
8 Iar Ştefan, plin de har şi de putere, făcea minuni şi semne mari în popor. |
9 Şi s'au ridicat unii din sinagoga ce se zicea a Liberţilor g şi a Cireneilor şi a Alexandrinilor şi a celor din Cilicia şi din Asia, care se luau la întrebări cu Ştefan |
10 şi nu puteau să stea împotriva înţelepciunii şi Duhului cu care el vorbea. |
11 Atunci au pus pe nişte bărbaţi să zică: „L-am auzit grăind cuvinte de blasfemie împotriva lui Moise şi a lui Dumnezeu“. |
12 Şi au întărâtat poporul şi pe bătrâni şi pe cărturari şi, năvălind asupră-i, l-au răpit şi l-au dus în sinedriu. |
13 Şi au pus martori mincinoşi, care ziceau: „Acest om nu încetează a grăi cuvinte de blasfemie împotriva acestui loc sfânt h şi a legii. |
14 Că l-am auzit zicând că Iisus, acest Nazarinean, va strica locul acesta şi va schimba datinile pe care ni le-a lăsat nouă Moise“. |
15 Şi aţintindu-şi ochii asupra lui, toţi cei ce şedeau în sinedriu au văzut faţa lui ca o faţă de înger. |