[ VT ] Vechiul Testament
[ Nm ] Numerele
[ Cap. 14 ] | CAPITOLUL 14 Poporul cârteşte, Domnul Se mânie, Moise se roagă. Iertare şi pedeapsă. |
1 Atunci toată adunarea s'a ridicat cu strigare; şi'n noaptea aceea toată, poporul a plâns. |
2 Fiii lui Israel, toţi, au cârtit împotriva lui Moise şi a lui Aaron, şi'ntreaga obşte le-a zis: „Mai bine-am fi murit noi în pământul Egiptului sau am muri în pustiul acesta! |
3 La ce ne duce Domnul în această ţară: să cădem în război? iar femeile şi copiii noştri să ajungă pradă?... Mai bine-ar fi de pe-acum să ne întoarcem în Egipt“. |
4 Şi au zis unii către alţii: „Să ne facem noi o căpetenie şi să ne întoarcem în Egipt!“ |
5 Atunci Moise şi Aaron au căzut cu faţa la pământ înaintea'ntregii adunări a fiilor lui Israel. |
6 Iar Iosua, fiul lui Navi, şi Caleb al lui Iefone, care erau dintre cei ce iscodiseră ţara, şi-au sfâşiat hainele |
7 şi au zis către'ntreaga adunare a fiilor lui Israel: „Pământul pe care l-am cercetat noi este bun, foarte bun. |
8 Dacă Domnul e cu noi şi ne va duce în ţara aceea şi ne-o va da nouă, acolo e pământul în care curge lapte şi miere. |
9 Aşadar, nu staţi voi împotriva Domnului, şi nici nu vă temeţi de poporul acelei ţări, căci el va ajunge să ne fie nouă de mâncare: vremea lor a trecut, Domnul e cu noi, nu vă temeţi de ei!“ |
10 Atunci toată adunarea a zis să-i ucidă cu pietre, dar iată că slava Domnului li s'a arătat tuturor fiilor lui Israel în norul de deasupra cortului mărturiei. |
11 Şi a zis Domnul către Moise: „Până când Mă va înfrunta poporul acesta? până când nu-Mi va da crezare, în ciuda tuturor minunilor pe care le-am făcut în mijlocul lui? |
12 Cu moarte-l voi lovi şi-l voi nimici, iar pe tine şi casa tatălui tău vă voi face neam mare şi mai puternic decât acesta!“ |
13 Moise însă a zis către Domnul: „Da, dar Egiptenii au aflat cum Tu cu puterea Ta l-ai scos pe poporul acesta din mijlocul lor, |
14 iar locuitorii acestei ţări a au auzit b şi ei că Tu eşti Domn întru poporul acesta, că Tu, Doamne, i Te arăţi cătătură'n cătătură, că norul Tău stă deasupra lor şi că Tu mergi înaintea lor în stâlp de nor ziua şi'n stâlp de foc noaptea. |
15 Dacă Tu vei face ca poporul acesta să piară ca un singur om, atunci neamurile care au auzit de numele Tău vor zice: |
16 Domnul c n'a fost în stare să-l ducă pe poporul acesta în ţara pe care i-a jurat-o, iată de ce i-a omorât pe ei în pustie... |
17 Aşadar, înalţă-se acum puterea Ta, Doamne, după cum Tu Însuţi ai grăit, zicând: |
18 Domnul este îndelung-răbdător, mult-milostiv şi adevărat, Cel ce şterge fărădelegile, nedreptăţile şi păcatele, şi cu curăţie nu-l va curăţi pe cel vinovat, ci nelegiuirile părinţilor le va strămuta în copii până la al treilea şi al patrulea neam d. |
19 Iartă păcatul acestui popor, după mare mila Ta şi după cum ai suferit Tu poporul acesta din Egipt până'n ziua de azi“. |
20 Zis-a Domnul către Moise: „Milostiv le sunt lor, după cuvântul tău; |
21 dar viu sunt Eu şi viu e numele Meu şi de slava Domnului e plin întreg pământul: |
22 toţi bărbaţii câţi Mi-au văzut slava şi minunile pe care le-am făcut în ţara Egiptului şi'n această pustie şi care de zece ori e M'au pus prin aceasta la'ncercare şi n'au ascultat glasul Meu, |
23 aceia nu vor vedea ţara pe care Eu am jurat-o părinţilor lor; ci numai copiilor lor, care sunt aici cu Mine, care nu ştiu ce este binele şi ce este răul, şi tuturor nevârstnicilor neştiutori, lor le voi da ţara f, iar toţi cei ce M'au întărâtat nu o vor vedea. |
24 Cât despre robul Meu Caleb, de vreme ce'ntru el a fost alt duh şi pentru că el Mi-a urmat Mie, pe el îl voi duce în ţara unde-a fost, şi seminţia lui o va moşteni. |
25 Întrucât însă Amaleciţii şi Canaaneenii locuiesc pe vale, mâine să vă întoarceţi şi să vă îndreptaţi către pustie cu faţa spre Marea Roşie“ g. |
26 Şi a grăit Domnul către Moise şi Aaron, zicând: |
27 „Până când această obşte rea, care cârteşte'mpotrivă-Mi? Căci am auzit cârtirea cu care fiii lui Israel cârtesc împotriva Mea. |
28 Aşadar, spune-le: – Viu sunt Eu, zice Domnul. Aşa cum voi aţi grăit în auzul Meu, întocmai vă voi face vouă: |
29 În această pustie vă vor cădea oasele, vouă tuturor, aşa număraţi cum sunteţi de la douăzeci de ani în sus, voi, cei ce aţi cârtit împotriva Mea. |
30 Nu, voi nu veţi intra în ţara'n care cu mâna ridicată M'am jurat să vă aşez; nimeni în afară de Caleb, fiul lui Iefone, şi de Iosua, fiul lui Navi. |
31 Pe copiii voştri, despre care voi ziceaţi că vor ajunge pradă, pe ei îi voi duce acolo'n ţară şi ei vor moşteni pământul de care voi v'aţi ferit, |
32 în timp ce oasele voastre vor rămâne'n pustia aceasta. |
33 Patruzeci de ani vor fi copiii voştri rătăcitori h prin pustie şi vor purta povara desfrânării i voastre până ce oasele voastre se vor topi toate în pustie. |
34 După numărul celor patruzeci de zile în care-aţi iscodit voi ţara, patruzeci de ani veţi purta povara păcatelor voastre, un an pentru o zi, şi veţi cunoaşte lăuntrul j mâniei Mele. |
35 Eu, Domnul, am grăit!, da, aşa voi face cu această obşte rea care s'a răzvrătit împotrivă-Mi: în pustia aceasta se vor topi; acolo vor muri“. |
36 Cât despre oamenii pe care Moise îi trimisese să iscodească ţara şi care la'ntoarcere au defăimat-o în faţa adunării spunând vorbe rele despre ţara aceea, |
37 oamenii care-au vorbit ţara de rău au murit de grea lovire'n faţa Domnului. |
38 Iosua, fiul lui Navi, şi Caleb, fiul lui Iefone, au fost singurii care-au rămas vii dintre bărbaţii ce merseseră să iscodească ţara. |
39 Cuvintele acestea le-a spus Moise înaintea tuturor fiilor lui Israel, şi a plâns poporul foarte. |
40 Şi sculându-se ei dis-de-dimineaţă, s'au urcat pe vârful muntelui, zicând: „Iată-ne!, noi ne vom sui la locul de care ne-a grăit Domnul; căci am păcătuit!“ k |
41 Moise însă le-a zis: „De ce călcaţi voi porunca Domnului? Asta nu vă va da izbândă. |
42 Nu vă suiţi, căci Domnul nu-i cu voi şi veţi cădea în faţa vrăjmaşilor voştri; |
43 căci Amaleciţii şi Canaaneenii sunt acolo, în faţa voastră, şi veţi cădea de sabie; de vreme ce v'aţi împotrivit şi n'aţi ascultat de Domnul, nici Domnul nu va fi cu voi“. |
44 Dar ei au trecut peste asta şi s'au urcat pe vârful muntelui; dar chivotul legii Domnului şi Moise nu s'au urnit din tabără. |
45 Iar Amaleciţii şi Canaaneenii care trăiau în muntele acela s'au coborât şi i-au înfrânt şi i-au măcelărit până la Horma; şi s'au întors în tabără. |
[ VT ] Vechiul Testament
[ Nm ] Numerele
[ Cap. 15 ] | CAPITOLUL 15 Felurite jertfe. Pedeapsă pentru călcarea zilei de odihnă. |
1 Şi a grăit Domnul către Moise, zicând: |
2 „Vorbeşte fiilor lui Israel şi spune-le: – Când veţi intra în ţara'n care veţi locui şi pe care Eu v'o dau, |
3 şi când Îi veţi aduce Domnului jertfe, ardere-de-tot, sau jertfă de făgăduinţă sau de bunăvoie, sau când la sărbătorile voastre Îi veţi aduce Domnului mireasmă plăcută din cirezi sau din turme, |
4 cel ce aduce darul său Domnului să aducă jertfă de pâine a zecea parte dintr'o efă a de făinuţă de grâu frământată cu un sfert de hin b de untdelemn, |
5 iar vin pentru turnare, un sfert de hin veţi aduce la arderea-de-tot sau la altă jertfă; aceasta e aducerea pe care o veţi face pentru fiecare miel, întru miros de bună mireasmă Domnului. |
6 Iar pentru un berbec, când îl veţi aduce ca ardere-de-tot sau ca o jertfă oarecare, veţi jertfi şi două zecimi dintr'o efă de făinuţă de grâu frământată cu o treime dintr'un hin de untdelemn, |
7 iar vin pentru turnare, o treime de hin veţi aduce întru miros de bună mireasmă Domnului. |
8 De veţi aduce un taur ca ardere-de-tot sau ca jertfă de făgăduinţă sau ca jertfă de mântuire, |
9 atunci pe lângă junc veţi aduce ca prinos de pâine trei zecimi dintr'o efă de făinuţă de grâu frământată cu o jumătate dintr'un hin de untdelemn, |
10 precum şi vin pentru turnare o jumătate de hin, jertfă întru miros de bună mireasmă Domnului. |
11 Aşa veţi face pentru fiecare junc sau pentru fiecare berbec sau pentru fiecare cap de vită ales dintre oi sau dintre capre; |
12 după numărul jertfelor aduse, aşa veţi face pentru fiecare: după numărul lor. |
13 Aşa va face tot băştinaşul când Îi va aduce Domnului astfel de jertfe întru miros de bună mireasmă. |
14 Iar dacă printre voi se va afla un străin locuind în ţara voastră, sau dacă un oarecare se va afla în neamurile voastre şi-I va aduce Domnului jertfă întru miros de bună mireasmă: cum faceţi voi, aşa va face şi el. Aşa va face obştea Domnului: |
15 o singură lege va fi, atât pentru voi, cât şi pentru străinii care s'au aşezat între voi, lege veşnică'ntru neamurile c voastre: cum sunteţi voi, aşa va fi şi străinul înaintea Domnului. |
16 O singură lege şi un singur drept va fi, atât pentru voi, cât şi pentru străinul care locuieşte la voi“. |
17 Şi a grăit Domnul către Moise, zicând: |
18 „Vorbeşte fiilor lui Israel şi spune-le: – Când veţi intra în ţara'n care Eu vă voi duce |
19 şi veţi mânca din pâinea acelei ţări, prinoase din prinos Îi veţi afierosi d Domnului. |
20 Drept pârgă din rodul grâului vostru veţi aduce o turtă; o veţi aduce aşa cum aduceţi prinosul din arie |
21 ca pârgă din rodul grâului vostru; aşa I-o veţi aduce Domnului, din neam în neam. |
22 Dacă însă veţi greşi şi nu veţi împlini toate poruncile acestea pe care Domnul le-a rostit către Moise |
23 aşa cum vi le-a poruncit Domnul prin Moise din ziua când a'nceput Domnul a vă porunci, vouă, şi mai departe'n neamurile voastre – |
24 astfel va fi: dacă greşala e fără de voie şi fără ştiinţa obştii, atunci toată obştea să aducă din cireadă un junc fără meteahnă, ardere-de-tot, întru miros bineplăcut Domnului, cu dar de pâine, cu turnarea lui după rânduială; iar din turma de capre, un ţap ca jertfă pentru păcat. |
25 Preotul se va ruga pentru toată obştea fiilor lui Israel; şi li se va ierta, fiindcă fără de voie au greşit şi şi-au adus prinosul ca jertfă Domnului pentru păcatul pe care fără de voie l-au făcut înaintea Domnului. |
26 Atunci iertată va fi întreaga obşte a fiilor lui Israel, precum şi străinul care trăieşte între voi, pentru că'ntreg poporul a greşit din neştiinţă. |
27 Dacă cel ce a greşit din neştiinţă este un singur suflet, va aduce o capră de un an ca jertfă pentru păcat. |
28 Şi se va ruga preotul pentru cel ce din neştiinţă a greşit înaintea Domnului; şi'n urma rugăciunii i se va ierta. |
29 Fie că e vorba de băştinaşul din Israel, fie că e vorba de străinul care locuieşte la voi, o singură lege va fi pentru cel ce păcătuieşte din neştiinţă. |
30 Dar cel ce va păcătui din trufie e, ori că-i dintre băştinaşi, ori că-i dintre străini, acela Îl defaimă pe Domnul; sufletul f acela va fi stârpit din poporul său. |
31 De vreme ce a nesocotit cuvântul Domnului şi I-a călcat poruncile, omul acela va fi nimicit: păcatul său este'ntru el“. |
32 La vremea când fiii lui Israel erau în pustie, au găsit un om adunând lemne în ziua odihnei. |
33 Iar cei ce l-au găsit adunând lemne în ziua odihnei l-au adus în faţa lui Moise şi Aaron şi a'ntregii adunări a fiilor lui Israel. |
34 Şi l-au pus sub pază, pentru că încă nu era hotărât ce anume să-i facă. |
35 Atunci a grăit Domnul către Moise, zicând: „Acest om trebuie dat morţii; întreaga obşte să-l ucidă cu pietre afară din tabără!“ |
36 Şi'ntreaga obşte l-a scos în afara taberei; acolo, afară din tabără, întreaga obşte l-a ucis cu pietre, aşa cum Domnul îi poruncise lui Moise. |
37 Şi a grăit Domnul către Moise, zicând: |
38 „Vorbeşte fiilor lui Israel şi spune-le să-şi facă ciucuri la poalele hainelor lor din neam în neam, iar pe deasupra ciucurilor de la poalele hainelor să pună un şiret de mătase violetă. |
39 Şi va fi că'n ciucurii aceştia vă veţi uita spre a vă aduce aminte de toate poruncile Domnului ca să le pliniţi şi spre a nu mai rătăci după cugetele voastre şi după ochii voştri, întru care voi vă desfrânaţi g urmându-i. |
40 Astfel vă veţi aduce aminte de toate poruncile Mele şi le veţi plini, şi veţi fi voi sfinţi în faţa Dumnezeului vostru. |
41 Eu sunt Domnul, Dumnezeul vostru, Cel ce v'am scos din ţara Egiptului ca să fiu Dumnezeul vostru, Eu, Domnul, Dumnezeul vostru“. |
[ VT ] Vechiul Testament
[ Nm ] Numerele
[ Cap. 16 ] | CAPITOLUL 16 Răzvrătirea lui Core, Datan şi Abiron. |
1 Atunci Core, fiul lui Iţhar, fiul lui Cahat, fiul lui Levi, împreună cu Datan şi cu Abiron, fiii lui Eliab, şi împreună cu On, fiul lui Felet, din seminţia lui Ruben, s'au vorbit între ei |
2 şi s'au ridicat împotriva lui Moise împreună cu două sute cincizeci de bărbaţi dintre fiii lui Israel, capi ai adunării, aleşi ai sfatului, oameni de seamă. |
3 Adunându-se aceştia, împotriva lui Moise şi Aaron, le-au zis: „Destul cu voi! De vreme ce'ntreaga obşte, de vreme ce toţi sunt sfinţi şi Domnul este'ntru ei, de ce vă urcaţi voi deasupra adunării Domnului? a“ |
4 Auzind acestea, Moise a căzut cu faţa la pământ |
5 şi a grăit către Core şi către toată ceata lui, zicând: „Dumnezeu este Cel ce-a socotit şi Cel ce-a cunoscut pe cei ce sunt ai Lui şi pe cei ce sunt sfinţi, El este Cel ce şi I-a apropiat; iar pe cei ce nu i-a ales să fie ai Săi, pe aceia nu şi I-a apropiat. |
6 Iată ce să faceţi: Core şi toată ceata lui, luaţi-vă cădelniţe, |
7 iar mâine să puneţi în ele foc şi să vărsaţi în ele tămâie'n faţa Domnului: omul pe care-l va alege Domnul, acela va fi sfânt. Acum ajunge, fii ai lui Levi!“ |
8 Şi a zis Moise către Core: „Ascultaţi voi la mine, fii ai lui Levi: |
9 Este oare prea puţin pentru voi că Dumnezeul lui Israel v'a osebit din obştea lui Israel şi v'a apropiat de Sine pentru ca voi să faceţi slujbele în cortul Domnului şi pentru ca voi să staţi înaintea adunării Domnului spre a-i sluji? |
10 El te-a apropiat pe tine, şi'mpreună cu tine pe toţi fraţii tăi, fiii lui Levi, iar voi încă mai vreţi şi preoţie? |
11 Ei bine, împotriva lui Dumnezeu v'aţi adunat b, tu şi toată ceata ta! Şi ce este Aaron să cârtiţi împotrivă-i?“ |
12 Atunci a trimis Moise să-i cheme pe Datan şi pe Abiron, fiii lui Eliab. Ei însă au zis: „Nu ne vom duce! |
13 Oare puţin lucru e că ne-ai ridicat din ţara'n care curge lapte şi miere ca să ne omori în pustie? mai vrei să fii şi stăpân peste noi? |
14 Dusu-ne-ai tu oare'n ţara unde curge lapte şi miere şi datu-ne-ai tu oare moştenire de holde şi vii? Vrei s'arunci cu praf în ochii acestor oameni? Nu mergem!“ |
15 Şi s'a mâniat Moise foarte şi a zis către Domnul: „Nu căuta spre jertfa lor! Eu n'am poftit nimic din ceea ce-i al lor şi pe nimeni din ei n'am asuprit“. |
16 Apoi a zis Moise către Core: „Sfinţeşte-ţi ceata, iar mâine să fiţi gata'n faţa Domnului: tu cu ai tăi, şi Aaron. |
17 Luaţi-vă fiecare cădelniţe, puneţi în ele tămâie şi aduceţi-vă fiecare cădelniţa'n faţa Domnului, două sute cincizeci de cădelniţe. Tu şi Aaron, fiecare cu cădelniţa sa“. |
18 Şi şi-a luat fiecare cădelniţa, au pus în ele foc şi peste el tămâie. Moise şi Aaron au stătut la intrarea cortului mărturiei, |
19 dar Core şi-a strâns adunarea lui c, toată'mpotriva lor la uşa cortului mărturiei. Iar slava Domnului s'a arătat la toată adunarea. |
20 Şi a grăit Domnul către Moise şi Aaron, zicând: |
21 „Osebiţi-vă din mijlocul acestei adunări: îi voi topi într'o singură clipă“. |
22 Iar ei au căzut cu feţele la pământ şi au zis: „Dumnezeule, Dumnezeul duhurilor şi a tot trupul, pentru păcatul unui singur om va fi oare peste'ntreaga obşte mânia Domnului?“ |
23 Domnul însă i-a zis lui Moise: |
24 „Vorbeşte către obşte şi spune-i: - Depărtaţi-vă de'mprejurimile locuinţei lui Core, Datan şi Abiron!“ |
25 Şi s'a sculat Moise şi s'a dus la Datan şi Abiron; şi'mpreună cu el s'au dus toţi bătrânii lui Israel. |
26 Şi i-a grăit adunării, zicând: „Depărtaţi-vă de corturile acestor oameni netrebnici; de nimic din ce este al lor să nu vă atingeţi, ca să nu pieriţi împreună cu ei în întregul lor păcat!“ |
27 Iar ei s'au depărtat din preajma cortului lui Core, Datan şi Abiron; iar Datan şi Abiron ieşiseră şi stăteau la uşile corturilor lor, cu femeile, cu copiii şi cu bunurile lor. |
28 Zis-a Moise: „Cum că Domnul m'a trimis pe mine să fac toate lucrurile acestea şi cum că nu de la mine le fac, aşa veţi cunoaşte: |
29 dacă aceştia vor muri aşa cum mor toţi oamenii, şi dacă certarea lor va fi precum certarea tuturor oamenilor, atunci nu Domnul m'a trimis; |
30 dar dacă Domnul va lucra în chip neobişnuit, şi dacă pământu-şi va deschide gura şi-i va înghiţi, pe ei şi casele lor şi corturile lor şi tot ce e al lor, şi dacă ei de vii se vor pogorî la iad d, atunci veţi cunoaşte că oamenii aceştia L-au mâniat pe Domnul“. |
31 De cum a isprăvit el de spus toate lucrurile acestea, pământul li s'a crăpat acelora sub picioare |
32 şi s'a deschis pământul şi i-a înghiţit, pe ei şi casele lor, pe toţi oamenii de partea lui Core cu toate bunurile lor. |
33 De vii s'au pogorât la iad, ei cu toate ale lor, şi i-a acoperit pământul şi au pierit din mijlocul adunării. |
34 La strigătele lor au fugit toţi Israeliţii ce se aflau în preajma lor, zicând: „Să nu ne înghită şi pe noi pământul!“ |
35 Foc a ieşit apoi de la Domnul şi i-a mistuit pe cei două sute cincizeci de bărbaţi care aduseseră tămâie. |
36 e Şi a grăit Domnul către Moise şi către Eleazar, fiul preotului Aaron: |
37 „Luaţi cădelniţele cele de aramă din mijlocul celor arşi; iar focul acesta străin să-l risipiţi mai încolo, căci s'au sfinţit cădelniţele păcătoşilor acestora'ntru sufletele lor. |
38 Din ele să faceţi foi bătute'n ciocan pentru acoperit jertfelnicul, fiindcă ele au fost aduse înaintea Domnului şi s'au sfinţit şi semn au devenit pentru fiii lui Israel“. |
39 A luat deci Eleazar, fiul preotului Aaron, cădelniţele cele de aramă pe care le aduseseră cei ce-aveau să fie arşi |
40 şi le-a pus în foi ca acoperământ jertfelnicului, ca să-şi aducă aminte fiii lui Israel că nimeni din alt neam, care nu e din seminţia lui Aaron, să nu se apropie spre a aduce tămâiere'n faţa Domnului şi să nu fie precum Core şi ceata lui, aşa cum Domnul grăise prin Moise. |
41 A doua zi însă toată obştea fiilor lui Israel a cârtit împotriva lui Moise şi a lui Aaron, zicând: „Voi sunteţi cei ce aţi omorât poporul Domnului!“ |
42 Şi a fost că'n timp ce obştea se îndrepta împotriva lui Moise şi Aaron, aceştia s'au întors către cortul mărturiei, şi iată că norul l-a acoperit şi slava Domnului s'a arătat. |
43 Moise şi Aaron au venit în faţa cortului mărturiei, |
44 iar Domnul a grăit către Moise şi Aaron, zicând: |
45 „Osebiţi-vă din sânul acestei adunări, că'ntr'o clipă o voi pierde“. Iar ei au căzut cu faţa la pământ. |
46 Şi a zis Moise către Aaron: „Ia-ţi cădelniţa, pune în ea foc de pe jertfelnic, aruncă peste el tămâie şi du-te degrab în tabără şi roagă-te pentru ei; că mânie a ieşit de la faţa Domnului şi-a'nceput să prăpădească poporul“. |
47 Atunci Aaron a luat aşa cum îi zisese Moise şi a alergat la obşte; şi iată că'ncepuse prăpădul în popor; şi a pus tămâia şi s'a rugat pentru popor |
48 şi a stat el aşa în mijlocul morţilor şi-al viilor, şi prăpădul a'ncetat. |
49 Iar morţii, cei ce au murit atunci în prăpădul acela, au fost paisprezece mii şapte sute de oameni, în afară de cei ce muriseră din pricina lui Core. |
50 Aaron s'a întors apoi lângă Moise, la intrarea cortului mărturiei: prăpădul încetase. |
[ VT ] Vechiul Testament
[ Nm ] Numerele
[ Cap. 17 ] | CAPITOLUL 17 Adeverirea preoţiei lui Aaron: toiagul odrăslit. |
1 Şi a grăit Domnul către Moise, zicând: |
2 „Vorbeşte-le fiilor lui Israel şi ia de la ei câte un toiag, un toiag de fiecare casă părintească a, de la toţi mai-marii lor după casele lor părinteşti, întru totul douăsprezece toiege, şi numele fiecăruia scrie-l pe toiagul său. |
3 Cât despre numele lui Aaron, să-l scrii pe toiagul lui Levi, căci un toiag va fi pentru fiecare cap de casă părintească. |
4 Şi le vei pune în cortul mărturiei, în faţa chivotului mărturiei, acolo unde Mă arăt Eu ţie. |
5 Şi omul al cărui toiag va odrăsli, el e cel pe care l-am ales; şi aşa voi risipi de la Mine cârtirea fiilor lui Israel cu care cârtesc împotriva voastră“. |
6 Iar Moise le-a grăit fiilor lui Israel; şi toate căpeteniile lor i-au dat toiegele, câte un toiag de fiecare căpetenie, adică douăsprezece toiege, după cele douăsprezece seminţii ale lor; iar toiagul lui Aaron era printre toiegele lor. |
7 Apoi Moise a pus toiegele înaintea Domnului, în cortul mărturiei. |
8 Şi a fost că a doua zi au intrat Moise şi Aaron în cortul mărturiei; şi iată că pentru casa lui Levi toiagul lui Aaron odrăslise şi'nmugurise şi'nflorise şi făcuse migdale. |
9 Atunci Moise a scos toate toiegele de dinaintea Domnului înaintea tuturor fiilor lui Israel; şi au văzut, şi fiecare şi-a luat toiagul său. |
10 Şi a zis Domnul către Moise: „Pune toiagul lui Aaron în faţa [chivotului] mărturiei, să fie păstrat ca semn pentru fiii neascultării: vor înceta să mai cârtească'mpotrivă-Mi şi nu vor muri“. |
11 Iar Moise şi Aaron au făcut aşa cum Domnul îi poruncise lui Moise; întocmai au făcut. |
12 Şi au zis fiii lui Israel către Moise: „Iată că ne-am topit, iată c'am pierit, iată că ne-am potopit!; |
13 tot cel ce se atinge de cortul Domnului, moare. Muri-vom oare până la unul?...“. |
[ VT ] Vechiul Testament
[ Nm ] Numerele
[ Cap. 18 ] | CAPITOLUL 18 Slujba şi veniturile preoţilor şi leviţilor. |
1 Zis-a Domnul către Aaron: „Tu şi fiii tăi, şi'mpreună cu tine casa tatălui tău a, voi veţi purta păcatele cele'mpotriva sfântului locaş; tu şi fiii tăi veţi purta păcatele cele'mpotriva preoţiei voastre b. |
2 Apropie-ţi pe fraţii tăi, ramura lui Levi, seminţia tatălui tău, ca să fie pe lângă tine şi să te ajute când tu şi'mpreună cu tine fiii tăi veţi fi înaintea cortului mărturiei. |
3 Ei îşi vor lua asupră-le cele rânduite pentru tine şi cele rânduite pentru cort; nu se vor apropia însă nici de lucrurile cele sfinte şi nici de jertfelnic, ca să nu moară, ei şi voi împreună cu ei. |
4 Ei vor fi deci pe lângă tine şi vor avea în seamă cele rânduite pentru cortul mărturiei şi pentru toate lucrările la cort; iar altul să nu se apropie de tine. |
5 Şi veţi păzi rânduielile sfintelor slujbe, şi pe cele ale jertfelnicului, şi mânia nu va mai veni asupra fiilor lui Israel; |
6 că dintre fiii lui Israel i-am luat pe fraţii voştri, pe leviţi, ca dar afierosit Domnului, să facă ei slujbele la cortul mărturiei; |
7 iar tu şi fiii tăi împreună cu tine să vă îndepliniţi preoţia după toată rânduiala jertfelnicului şi a celor din lăuntrul catapetesmei; să săvârşiţi slujbele darului vostru preoţesc. Străinul ce se va apropia va fi dat morţii“. |
8 Zis-a Domnul către Aaron: „Iată, Eu am dat în seama voastră pârga Mea din toate cele'nchinate Mie de la fiii lui Israel: ţie ţi le-am dat pe acestea, şi cinului tău şi fiilor tăi de după tine, prin lege veşnică. |
9 Iată ce va fi al vostru din cele preasfinte: din aduceri, din toate darurile lor de pâine, din toate jertfele lor pentru greşală şi din toate jertfele lor pentru păcat, din toate cele sfinte câte-Mi aduc ei Mie, ale tale vor fi şi ale fiilor tăi. |
10 În locul cel preasfânt le veţi mânca; numai bărbaţii le vor mânca, tu şi fiii tăi; sfinte să-ţi fie. |
11 Veţi mai avea parte: din pârga darurilor lor, din toate cele ce aduc fiii lui Israel; ţie ţi le-am dat şi fiilor tăi şi fiicelor tale care sunt cu tine; lege veşnică: tot cel curat din casa ta va mânca din ele. |
12 Toată pârga untului-de-lemn şi toată pârga vinului şi a grâului, pârga din tot ceea ce I se aduce Domnului, ţie ţi-am dat-o. |
13 Întâile roade ale pământului lor, toate, pe care ei le vor aduce Domnului, ale tale vor fi; tot cel curat din casa ta va mânca din ele. |
14 Tot darul pe care fiii lui Israel Mi-l vor afierosi Mie, al tău va fi. |
15 Tot întâi-născutul din tot trupul, ce I se aduce Domnului, fie din oameni, fie din dobitoace, al tău va fi; dar întâiul-născut dintre oameni va fi răscumpărat c; răscumpărat va fi şi întâi-născutul dintre dobitoacele necurate d; |
16 iar preţul răscumpărării lui, socotit de la o lună după naştere, este de cinci sicli de argint, după siclul sfânt, care are douăzeci de ghere. |
17 Însă întâi-născutul vacilor, întâi-născutul oilor şi întâi-născutul caprelor nu se răscumpără: ei sunt sfinţi; sângele lor îl vei turna pe jertfelnic, iar grăsimea lor o vei aduce jertfă întru miros de bună mireasmă Domnului; |
18 carnea lor însă este a ta, şi tot ale tale vor fi pieptul punerii-înainte şi şoldul drept. |
19 Toate prinoasele din lucrurile sfinte pe care fiii lui Israel I le aduc Domnului ţi le-am dat ţie şi fiilor tăi şi fiicelor tale care sunt cu tine, prin lege veşnică; acesta-i legământ de sare e, veşnic, înaintea Domnului, ţie şi urmaşilor tăi de după tine“. |
20 Zis-a Domnul către Aaron: „În ţara lor tu nu vei avea moştenire, nici parte nu vei avea între ei: Eu sunt partea ta şi moştenirea ta între fiii lui Israel. |
21 Cât despre fiii lui Levi, iată că le-am dat toată zeciuiala în Israel, în schimbul slujbelor lor, al slujbelor pe care le fac la cortul mărturiei. |
22 Iar fiii lui Israel nu vor mai veni ei la cortul mărturiei, ca să nu cadă'n păcat aducător de moarte; |
23 la cortul mărturiei vor face slujbe numai leviţii, şi numai ei îşi vor purta păcatele; aceasta-i lege veşnică'ntru neamurile lor; şi'ntre fiii lui Israel ei nu vor moşteni moşie, |
24 căci zeciuiala fiilor lui Israel, pe care aceştia I-o aduc Domnului ca dar, pe aceea le-am dat-o leviţilor ca parte; iată de ce le-am spus că'ntre fiii lui Israel nu vor moşteni moşie“. |
25 Şi a grăit Domnul către Moise, zicând: |
26 „Vorbeşte leviţilor şi spune-le: Când veţi lua de la fiii lui Israel zeciuiala pe care Eu v'am dat-o ca parte, din ea Îi veţi aduce Domnului o zecime: zeciuială din zeciuială. |
27 Aducerile voastre se vor socoti ca acelea din arie şi din teasc f. |
28 Aşa încât şi voi Îi veţi aduce Domnului prinoase din toate zeciuielile pe care le veţi lua de la fiii lui Israel; prinos Domnului veţi da din ele preotului Aaron. |
29 Din toate cele dăruite vouă să-I aduceţi prinos Domnului; şi din toată pârga, cele sfinţite dintr'însa. |
30 Şi să le spui: Când veţi aduce pârgă din ele, li se va socoti leviţilor ca roada de la arie şi ca aducerile de la teasc. |
31 Pe aceasta o veţi mânca oriunde, voi şi fiii voştri şi familiile voastre, căci aceasta vă este plata pentru munca la cortul mărturiei. |
32 Pentru aceasta nu veţi avea păcat, de vreme ce veţi aduce pârgă dintr'însa; pe cele sfinte ale lui Israel nu le veţi întina şi nu veţi muri“. |
[ VT ] Vechiul Testament
[ Nm ] Numerele
[ Cap. 19 ] | CAPITOLUL 19 Apa care curăţă întinarea. |
1 Grăit-a Domnul către Moise şi Aaron, zicând: |
2 „Iată rânduiala legii pe care a dat-o Domnul când a zis: Spune fiilor lui Israel să-ţi aducă o junincă roşie, fără meteahnă şi fără cusur şi care să nu fi purtat jug; |
3 i-o vei da lui Eleazar, preotul; el o va scoate afară din tabără, la loc curat, şi o va înjunghia înaintea lui. |
4 Eleazar, preotul, va lua din sângele ei, şi cu sângele ei de şapte ori va stropi partea de dinainte a cortului mărturiei. |
5 Apoi sub ochii lui o vor arde de tot; de tot îi vor arde pielea şi carnea şi sângele şi necurăţenia. |
6 Luând apoi preotul lemn de cedru, isop şi aţă de lână roşie, le va arunca pe focu'n care arde juninca. |
7 După aceea preotul îşi va spăla hainele, îşi va spăla trupul cu apă şi va intra în tabără şi necurat va fi până seara. |
8 Iar cel ce a ars-o îşi va spăla hainele, îşi va spăla trupul cu apă şi necurat va fi până seara. |
9 Un om curat va strânge cenuşa junincii şi o va pune afară din tabără, la loc curat; păstrată va fi pentru obştea fiilor lui Israel spre a face cu ea apă de stropire; spre curăţire este. |
10 Cel ce a adunat cenuşa junincii îşi va spăla hainele şi necurat va fi până seara. Lege veşnică va fi aceasta pentru fiii lui Israel şi pentru străinii ce locuiesc la ei. |
11 Cel ce se atinge de mort, de leşul unui om, oricare ar fi el, necurat va fi şapte zile. |
12 Acesta se va curăţi în ziua a treia şi în ziua a şaptea şi va fi curat; dar dacă nu se va curăţi în ziua a treia şi în ziua a şaptea, nu va fi curat. |
13 Tot cel ce se atinge de mort, de trupul mort al unui om, şi nu se va curăţi, acela a pângărit cortul Domnului; omul acela stârpit va fi din Israel, căci cu apă de stropire nu s'a stropit şi necurat este, şi necurăţia lui e încă într'însul. |
14 Iată legea: De va muri un om într'o casă, tot cel ce va intra în casa aceea şi câte sunt în casă vor fi necurate şapte zile. |
15 Tot vasul descoperit, care nu are capac şi nici nu e legat la gură, necurat este. |
16 Tot cel ce se atinge în câmp de un om ucis cu sabia, sau de mort, sau de os de om, sau de mormânt, necurat va fi şapte zile. |
17 Pentru cel necurat se va lua din cenuşa jertfei arse pentru curăţire şi se va turna peste ea, într'un vas, apă vie; |
18 un om curat va lua isop, îl va muia în apă şi va stropi casa, lucrurile şi oamenii câţi vor fi acolo, ca şi pe cel ce s'a atins de os omenesc sau de om ucis cu sabia sau de mort sau de mormânt. |
19 Omul curat îl va stropi pe cel necurat în ziua a treia şi în ziua a şaptea; în ziua a şaptea îl va curăţi şi-şi va spăla hainele şi-şi va scălda trupul în apă şi necurat va fi până seara. |
20 Dar omul care-i necurat şi nu se va curăţi, omul acela stârpit va fi din sânul adunării, de vreme ce a spurcat locaşul Domnului; întrucât el nu a fost stropit cu apă curăţitoare, necurat este. |
21 Lege veşnică să vă fie: cel ce a stropit cu apă curăţitoare îşi va spăla hainele; iar cel ce s'a atins de apa curăţitoare, necurat va fi până seara. |
22 Tot ceea ce-i atins de cel necurat, necurat va fi; şi tot cel ce va atinge acel ceva, necurat va fi până seara“. |
[ VT ] Vechiul Testament
[ Nm ] Numerele
[ Cap. 20 ] | CAPITOLUL 20 Moartea Mariamei. Apa din piatră. Moartea lui Aaron. |
1 În luna întâi au ajuns fiii lui Israel, toată obştea, în pustia Sin şi s'a aşezat poporul la Cadeş. Acolo a murit Mariam a şi acolo a fost îngropată. |
2 Cum însă acolo nu era apă pentru obşte, s'au adunat împotriva lui Moise şi a lui Aaron. |
3 Şi-l blestema poporul pe Moise şi zicea: „O, de-am fi pierit şi noi când au pierit fraţii noştri înaintea Domnului! |
4 De ce-aţi adus voi obştea Domnului în pustiul acesta, ca să ne omorâţi, şi pe noi şi vitele noastre? |
5 De ce ne-aţi scos voi din Egipt ca să ajungem în acest loc rău? În locul acesta nici că se poate semăna, aici nu se află nici smochini, nici vii, nici rodii, şi nici măcar apă de băut!“ |
6 Şi plecând Moise şi Aaron din faţa poporului, au venit la uşa cortului mărturiei şi au căzut cu feţele la pământ; şi li s'a arătat slava Domnului. |
7 Şi a grăit Domnul către Moise, zicând: |
8 „Ia-ţi toiagul şi adună obştea, tu şi Aaron, fratele tău, şi'n faţa lor îi veţi spune stâncii să-şi dea apele; şi le veţi scoate apă din stâncă şi veţi adăpa obştea şi vitele ei“. |
9 A luat deci Moise toiagul de dinaintea Domnului, aşa cum poruncise Domnul. |
10 Şi au adunat Moise şi Aaron adunarea'n faţa stâncii; şi a zis către obşte: „Ascultaţi, voi, neascultătorilor: oare din stânca aceasta vă vom scoate apă?“ |
11 Şi ridicându-şi Moise mâna, cu toiagul său a lovit stânca de două ori: şi a ieşit apă multă şi a băut obştea, precum şi vitele ei. Ps 073:15 Ps 077:15-16 Ps 104:41 Ps 113:8 Is 48:21 Sol 11:4 1Co 10:4 |
12 Atunci a zis Domnul către Moise şi Aaron: „Pentru că n'aţi crezut că prin voi Mă sfinţesc Eu b în faţa fiilor lui Israel, ei bine!: nu voi veţi duce această obşte în ţara pe care i-am dat-o!“ |
13 Aceasta este apa Meriba, [numită astfel] fiindcă aici s'au certat fiii lui Israel înaintea Domnului c, iar El S'a sfinţit întru ei. |
14 Din Cadeş a trimis Moise soli la regele Edomului ca să-i spună: „Aşa zice fratele tău Israel: Tu ştii toate greutăţile pe care le-am îndurat, |
15 cum s'au coborât părinţii noştri în Egipt şi cum am pribegit noi îndelung în Egipt şi cum ne-au chinuit Egiptenii, pe noi şi pe părinţii noştri. |
16 Dar noi am strigat către Domnul, iar Domnul ne-a auzit strigarea: înger a trimis de ne-a scos pe noi din Egipt. Acum ne aflăm în Cadeş, oraşul de lângă hotarele tale. |
17 Lasă-ne să trecem prin ţara ta. Nu vom trece nici prin ogoare, nici prin vii, nici apă că vom bea din fântânile tale; ci vom merge pe calea'mpărătească d, fără să ne abatem nici la dreapta, nici la stânga, până ce vom trece de hotarele tale“. |
18 Edom însă i-a răspuns: „Nu veţi trece pe la mine!; altminteri, cu război voi ieşi înainte-ţi“. |
19 Zisu-i-au fiii lui Israel: „Vom trece pe lângă munte, iar de vom bea din apa ta, eu sau vitele mele, îţi vom plăti: aproape o nimica-i să trecem pe lângă munte“. |
20 Dar acela a răspuns: „Nu vei trece pe la mine!“ Şi a ieşit Edom înaintea lor cu gloată mare şi cu braţ puternic. |
21 Şi dacă Edom nu s'a învoit să-l lase pe Israel să treacă prin hotarele sale, Israel s'a depărtat de la el. |
22 Atunci fiii lui Israel, toată obştea, şi-au ridicat tabăra din Cadeş şi au venit la muntele Hor e. |
23 Iar în muntele Hor, care e lângă hotarele ţării lui Edom, a grăit Domnul către Moise şi Aaron, zicând: |
24 „Aaron se va adăuga f la poporul său; că nu veţi intra în ţara pe care Eu le-am dat-o ca moştenire fiilor lui Israel, iar aceasta pentru că tare M'aţi supărat la apa Meriba. |
25 Ia-l pe fratele tău Aaron şi pe Eleazar, fiul său, şi'n faţa întregii adunări îi vei sui pe muntele Hor. |
26 Acolo-l vei dezbrăca pe Aaron de veşminte şi-l vei îmbrăca pe Eleazar, fiul său; atunci se va adăuga Aaron şi va muri acolo“. |
27 Şi a făcut Moise aşa cum îi poruncise Domnul: sub ochii'ntregii adunări i-a suit pe muntele Hor. |
28 Moise l-a dezbrăcat pe Aaron de veşminte şi l-a îmbrăcat cu ele pe Eleazar, fiul acestuia. Şi a murit Aaron acolo, în vârful muntelui. Iar Moise şi Eleazar s'au pogorât din munte. |
29 Toată obştea a văzut atunci că Aaron murise, şi toată casa lui Israel l-a plâns timp de treizeci de zile. |
[ VT ] Vechiul Testament
[ Nm ] Numerele
[ Cap. 21 ] | CAPITOLUL 21 Şarpele de aramă. |
1 Auzind însă regele canaaneean din Arad, care locuia Neghebul, că Israel vine pe drumul dinspre Atarim, a ridicat război asupra lui Israel şi multă robime dintre ei a robit. |
2 Atunci Israel I-a făcut Domnului făgăduinţă şi a zis: „Dacă-mi vei da pe poporul acesta sub mâna mea, Ţi-l voi aduce'n dar a, pe el şi cetăţile lui“. |
3 Şi a ascultat Domnul glasul lui Israel şi i-a dat pe Canaaneeni sub mâna lui, iar el i-a adus în dar Domnului, pe ei şi oraşele lor, şi i-a pus locului aceluia numele Horma b. |
4 De la muntele Hor au apucat pe calea cea dinspre Marea Roşie, ca să ocolească ţara lui Edom. Dar pe drum poporul a început să-şi piardă răbdarea. |
5 Şi grăia poporul împotriva lui Dumnezeu şi împotriva lui Moise, zicând: „Ne-ai scos din Egipt ca să ne omori în pustie? Că aici nu este nici pâine, nici apă, şi sufletul ni s'a scârbit de această hrană sărăcăcioasă c“. |
6 Atunci a trimis Domnul asupra poporului şerpii ucigaşi d care muşcau poporul; şi mult popor a murit dintre fiii lui Israel. |
7 Şi ducându-se poporul la Moise, a zis: „Păcătuit-am vorbind împotriva Domnului şi'mpotriva ta; roagă-te tu Domnului, ca să'ndepărteze şerpii de la noi“. Şi Moise I s'a rugat Domnului pentru popor. |
8 Iar Domnul a zis către Moise: „Fă-ţi un şarpe şi pune-l pe un stâlp e; şi va fi că tot omul atins de muşcătură şerpească, de se va uita la el, va trăi“. |
9 Şi a făcut Moise un şarpe de aramă şi l-a pus pe un stâlp; şi când un şarpe muşca vreun om, acela privea la şarpele cel de aramă şi trăia. |
10 Fiii lui Israel s'au ridicat apoi de acolo şi şi-au pus tabăra la Obot. |
11 Iar după ce s'au ridicat şi din Obot, şi-au aşezat tabăra la Iie-Abarim, dincolo, în pustia din faţa Moabului, către soare-răsare. |
12 De acolo s'au ridicat şi şi-au pus tabăra în valea Zared. |
13 Ridicându-se apoi şi de acolo, şi-au aşezat tabăra dincolo de Arnon, în pustia care e în afara hotarelor Amoreilor; căci Arnonul este hotarul Moabului, între Moab şi Amorei. |
14 De aceea se şi zice la carte: |
15 „Războiul Domnului a'nvăpăiat Zoobul şi curgerile Arnonului, iar curgerile le-a dus în locaşul Arului şi le-a făcut vecine cu hotarul Moabului“ f. |
16 De acolo s'au îndreptat spre Beer. Aceasta-i fântâna g despre care a zis Domnul lui Moise: „Adună poporul şi le voi da apă să bea“. |
17 Atunci a cântat Israel la fântână cântarea aceasta:„Cântaţi-i: |
18 Fântâna pe care voievozii au săpat-o, |
19 Din Beer [au mers] la Matana, de la Matana la Nahaliel, de la Nahaliel la Bamot; |
20 iar de la Bamot la dumbrava din câmpia Moabului, spre vârful muntelui Fazga, cel ce cată spre faţa pustiei. |
21 De acolo a trimis Moise soli la Sihon, regele Amoreilor, cu vorbe de pace, zicând: |
22 „Vom trece prin ţara ta. Pe cale vom trece, nu ne vom abate nici în ţarină, nici în vie, nici apă din fântâna ta nu vom bea; pe calea'mpărătească vom merge, până ce vom trece de hotarele tale“. |
23 Dar Sihon nu l-a lăsat pe Israel să treacă prin hotarele lui; şi-a adunat Sihon tot poporul şi a ieşit în pustie să stea'mpotriva lui Israel şi, ajungând la Iahaţ, s'a luptat cu Israel. |
24 Dar Israel l-a bătut măcelărindu-l cu sabia, şi i-a cuprins ţara de la Arnon până la Iaboc, până la fiii lui Amon, căci Iazir este hotarul fiilor lui Amon. Dt 02:33 Dt 31:4 Ios 09:10 Jd 11:13 Jd 11:21 Ne 09:22 Ps 134:10-12 Ps 135:18-19 Am 02:9 |
25 Şi a luat Israel toate cetăţile acestea şi s'a aşezat în toate cetăţile Amoreilor, în Heşbon şi în toate satele ce ţineau de el. |
26 Căci Heşbonul era cetatea lui Sihon, regele Amoreilor. Acesta se luptase cu fostul rege al Moabului şi-i luase toată ţara, de la Aroer până la Arnon. |
27 De aceea şi zic poeţii h:„Veniţi la Heşbon, |
28 Că foc a ieşit din Heşbon |
29 Vai ţie, Moab! |
30 De la Heşbon pierit-au pruncii până la Dibon, |
31 Şi aşa s'a aşezat Israel în toate cetăţile Amoreilor. |
32 De acolo a trimis Moise să iscodească Iazirul, pe care l-a luat împreună cu satele lui şi i-a alungat pe Amoreii care locuiau acolo. |
33 Şi întorcându-se, s'a suit în cale spre Vasan. Iar Og, regele Vasanului, le-a ieşit înainte la Edrei, cu tot poporul său, ca să se războiască cu ei. |
34 Şi a zis Domnul către Moise: „Să nu te temi de el, că'n mâinile tale l-am dat, pe el şi tot poporul lui şi toată ţara lui, şi vei face cu el aşa cum ai făcut cu Sihon, regele Amoreilor, cel ce locuia în Heşbon“. |
35 Şi l-a bătut, pe el, pe fiii lui şi tot poporul lui, de n'a lăsat viu pe nici unul din ai lui, şi le-a cuprins ţara. |
[ VT ] Vechiul Testament
[ Nm ] Numerele
[ Cap. 22 ] | CAPITOLUL 22 Istoria lui Balaam. |
1 Şi dac'au plecat de acolo, fiii lui Israel şi-au pus tabăra la apus de Moab, lângă Iordan, în faţa Ierihonului. |
2 Iar Balac, fiul lui Sefor, a văzut tot ceea ce Israel le făcuse Amoreilor. |
3 Şi tare s'a'nfricoşat Moab de poporul acesta, pentru că era mult la număr; şi s'a'ngrozit Moab în faţa fiilor lui Israel. |
4 Şi a zis Moab către bătrânii Madianului a: „Gloata asta va'nghiţi acum tot ce e'mprejurul nostru aşa cum înghite boul verdeaţa de pe câmp“. La vremea aceea însă rege al Moabiţilor era Balac, fiul lui Sefor. |
5 Acesta a trimis soli la Balaam, fiul lui Beor, în Petor – care se află pe Râu b, în ţara fiilor poporului său – ca să-l cheme, spunându-i: „Iată, a ieşit un popor din Egipt şi a acoperit faţa pământului şi iată că stă'mpotriva mea. |
6 Vino deci acum şi blesteamă-mi poporul acesta, că-i mai tare decât mine; poate că atunci voi fi în stare să ucid o parte din el şi să-l alung din ţară. Eu ştiu că cel pe care tu îl binecuvintezi este binecuvântat şi cel pe care tu îl blestemi este blestemat“ c. |
7 S'au dus deci bătrânii din Moab şi bătrânii din Madian cu mâinile pline de daruri pentru vrăji d; şi ajungând la Balaam, i-au spus cuvintele lui Balac. |
8 Iar el le-a zis: „Rămâneţi aici peste noapte, iar eu vă voi răspunde prin ceea ce-mi va spune Domnul“. Şi au rămas căpeteniile lui Moab la Balaam. |
9 Atunci a venit Dumnezeu la Balaam e şi a zis: „Ce e cu oamenii aceştia care sunt la tine?“ |
10 Iar Balaam a zis către Dumnezeu: „Balac, fiul lui Sefor, regele Moabului, i-a trimis la mine să-mi spună: |
11 Iată, a ieşit din Egipt un popor şi a acoperit faţa pământului şi iată că stă'mpotriva mea; vino dar de mi-l blesteamă, doar l-aş putea birui şi alunga din ţară“. |
12 Dumnezeu însă a zis către Balaam: „Nu te vei duce cu ei şi nici nu vei blestema poporul acela, că este binecuvântat“. |
13 Dimineaţa s'a sculat Balaam şi a zis către bătrânii lui Balac: „Duceţi-vă la stăpânul vostru, că nu mă lasă Dumnezeu să merg cu voi“. |
14 Sculându-se deci căpeteniile Moabului, au venit la Balac şi i-au spus: „Balaam n'a vrut să vină cu noi“. |
15 Atunci Balac a trimis alţi bătrâni, mai mulţi şi mai însemnaţi decât aceia. |
16 Şi venind aceştia la Balaam, i-au zis: „Aşa grăieşte Balac al lui Sefor: Rogu-te, nu pregeta să vii până la mine, |
17 căci cu cinste mare te voi cinsti şi-ţi voi face toate câte-mi vei spune, numa' vino de-mi blesteamă poporul acesta“. |
18 Iar Balaam, răspunzând, a zis către bătrânii lui Balac: „Chiar de mi-ar da Balac casa sa plină de argint şi de aur, nu pot să calc porunca Domnului Dumnezeului meu şi să fac ceva mic sau mare, după bunul meu plac. |
19 Acum însă rămâneţi şi voi aici peste noapte, ca să ştiu ce-mi va mai spune Domnul“. |
20 Şi a venit Dumnezeu la Balaam noaptea şi i-a zis: „De vreme ce oamenii aceştia au venit să te cheme, scoală-te şi du-te cu ei; dar numai ceea ce-ţi voi spune Eu, aceea să faci!“ |
21 A doua zi s'a sculat Balaam, şi-a pus samarul pe asina sa şi s'a dus cu bătrânii Moabului. |
22 Dar se aprinsese mânia lui Dumnezeu pentru că s'a dus, iar îngerul lui Dumnezeu f s'a sculat ca să-l împiedice în timp ce el şedea pe asina sa, însoţit de două slugi ale sale. |
23 Asina l-a văzut atunci pe îngerul lui Dumnezeu proptit în drum, cu sabia ridicată'n mână; asina s'a abătut din drum şi a luat-o pe câmp; iar el îşi bătea asina cu toiagul, ca s'o întoarcă la drum. |
24 Dar îngerul lui Dumnezeu a stat în drumeagul dintre răzoarele viilor, cu gard într'o parte şi gard în cealaltă; |
25 iar asina, văzându-l pe îngerul lui Dumnezeu, s'a tras către gard şi i-a strâns lui Balaam piciorul în gard, iar el a'nceput din nou s'o bată. |
26 Îngerul lui Dumnezeu însă a mers mai departe şi a stat la loc strâmt, unde nu era chip să te abaţi nici la dreapta, nici la stânga. |
27 Iar asina, văzându-l pe îngerul lui Dumnezeu, s'a culcat sub Balaam; şi s'a mâniat Balaam şi-şi bătea asina cu toiagul. |
28 Dar Dumnezeu a deschis gura asinei, iar ea a zis către Balaam: „Ce ţi-am făcut eu, de mă baţi acum pentru a treia oară?“ |
29 Iar Balaam a zis către asină: „Pentru că ţi-ai râs de mine; de-aş fi avut cuţit în mână, pe loc te-aş fi ucis“. |
30 A zis asina către Balaam: „Au nu sunt eu asina ta, pe care-ai umblat din tinereţile tale şi până'n ziua de azi? Crezi oare că din nesăbuinţă ţi-am făcut ţie asta?“ Iar el a zis: „Nu“. |
31 Atunci Dumnezeu a deschis ochii lui Balaam, iar acesta l-a văzut pe îngerul Domnului proptit în drum, cu sabia ridicată'n mână; şi s'a plecat şi s'a'nchinat în faţa lui. |
32 Iar îngerul lui Dumnezeu i-a zis: „De ce ţi-ai bătut acum asina pentru a treia oară? Iată, eu am ieşit să te împiedic, deoarece acest drum al tău nu-mi e pe plac; |
33 şi asina, văzându-mă, de trei ori s'a abătut pân'acum de dinainte-mi; dacă ea nu s'ar fi abătut, acum eu pe tine te-aş fi ucis, iar pe ea aş fi cruţat-o“. |
34 Zis-a Balaam către îngerul Domnului: „Păcătuit-am, că n'am ştiut că tu erai proptit în drumul meu. Iar acum, dacă asta nu-ţi place, mă voi întoarce“. |
35 Zis-a îngerul lui Dumnezeu către Balaam: „Du-te cu oamenii aceştia, dar să grăieşti numai ceea ce-ţi voi spune eu!“ Şi s'a dus Balaam cu bătrânii lui Balac. |
36 Când a auzit Balac că vine Balaam, i-a ieşit în întâmpinare în oraşul moabit care este lângă hotarul de la Arnon, chiar la hotar. |
37 Şi a zis Balac către Balaam: „Oare n'am trimis eu la tine să te cheme? De ce n'ai venit la mine? Crezut-ai cumva că eu nu pot să te cinstesc?“ |
38 Şi a zis Balaam către Balac: „Iată, am venit la tine. Crezi tu că eu pot acum să-ţi spun orice? Cuvântul pe care mi-l va pune Dumnezeu în gură, pe acela-l voi grăi!“ |
39 Apoi s'a dus Balaam cu Balac şi au venit la Kiriat-Huţot. |
40 Atunci a'njunghiat Balac oi şi boi şi i-a trimis lui Balaam şi bătrânilor care erau cu el. |
41 Şi a fost că a doua zi de dimineaţă l-a luat Balac pe Balaam şi l-a suit pe Bamot-Baal g, şi i-a arătat de acolo o parte din popor. |
[ VT ] Vechiul Testament
[ Nm ] Numerele
[ Cap. 23 ] | CAPITOLUL 23 Balaam îi binecuvintează pe Israeliţi. |
1 Atunci a zis Balaam către Balac: „Zideşte-mi aici şapte jertfelnice şi pregăteşte-mi şapte viţei şi şapte berbeci“. |
2 Şi a făcut Balac după cum zisese Balaam şi au jertfit câte un viţel şi câte un berbec pe fiecare jertfelnic. |
3 Apoi a zis Balaam către Balac: „Stai lângă jertfa ta. Eu mă duc, că poate mi Se va arăta Dumnezeu în întâmpinare; şi ce-mi va descoperi El, aceea îţi voi spune“. Şi a rămas Balac lângă jertfa sa, iar Balaam s'a dus să-L întrebe pe Dumnezeu, şi s'a dus de-a dreptul a. |
4 Şi i S'a arătat Dumnezeu lui Balaam şi a zis Balaam către El: „Am zidit şapte jertfelnice şi am ridicat câte un viţel şi câte un berbec pe fiecare jertfelnic“. |
5 Iar Domnul a pus cuvânt în gura lui Balaam b şi a zis: „Întoarce-te la Balac, şi aşa să-i spui!“ |
6 Şi s'a întors la el, şi iată că el stătea lângă arderile-lui-de-tot, şi toate căpeteniile Moabului erau cu el. Şi Duhul lui Dumnezeu a fost peste [Balaam], iar el şi-a rostit poemul c, zicând: |
7 „Din Mesopotamia m'a chemat Balac, |
8 Cum îl voi blestema pe cel ce Dumnezeu nu-l blesteamă? |
9 Că de pe vârful munţilor îl voi vedea, |
10 Cine-a numărat seminţia lui Iacob? |
11 Atunci a zis Balac către Balaam: „Ce mi-ai făcut? Eu te-am chemat să-mi blestemi vrăjmaşii, şi iată că tu cu binecuvântare i-ai binecuvântat!“... |
12 Zis-a Balaam către Balac: „Oare nu ceea ce-mi va pune Dumnezeu în gură trebuie să spun eu cu grijă?“ |
13 Iar Balac a zis către el: „Vino acum cu mine în alt loc, de unde nu vei vedea [poporul] întreg, ci numai o parte din el vei vedea; nu pe toţi îi vei vedea, şi de-acolo să mi-l blestemi“... |
14 Şi l-a dus într'o măgură, de pe vârful muntelui Fazga, şi a zidit acolo şapte jertfelnice şi a pus câte un viţel şi câte un berbec pe fiecare jertfelnic. |
15 Şi a zis Balaam către Balac: „Stai aici lângă jertfa ta, iar eu mă duc să-L întreb pe Dumnezeu“. |
16 Şi l-a întâmpinat Dumnezeu pe Balaam şi a pus cuvânt în gura lui şi a zis: „Întoarce-te la Balac, şi aşa să-i spui“. |
17 Şi s'a întors la el. Iar acela stătea lângă jertfa sa, cu toate căpeteniile Moabului. Şi l-a întrebat Balac: „Ce ţi-a spus Domnul?“ |
18 Iar el şi-a rostit poemul, zicând:„Scoală-te, Balac, şi ascultă, |
19 Dumnezeu nu-i ca omul, să se clatine, |
20 Iată, primit-am să binecuvintez |
21 Sleire nu va fi în Iacob, |
22 Dumnezeu Care l-a scos din Egipt |
23 De vreme ce'n Iacob nu-i vrăjitorie, |
24 Iată popor ce se va ridica precum un pui de leu, |
25 Zis-a Balac către Balaam: „Dacă de blestemat nu mi-l blestemi, cel puţin nu-l binecuvânta!“ |
26 Iar Balaam, răspunzând, a zis către Balac: „Nu ţi-am grăit eu oare că nu voi face decât ceea ce-mi va spune Domnul?“ |
27 Atunci a zis Balac către Balaam: „Hai să te duc în alt loc, şi de-I va plăcea lui Dumnezeu, blesteamă-l de acolo“. |
28 Şi l-a luat Balac pe Balaam pe vârful lui Peor, care priveşte spre pustie. |
29 Aici Balaam a zis către Balac: „Zideşte-mi şapte jertfelnice şi pregăteşte-mi şapte viţei şi şapte berbeci“. |
30 Şi a făcut Balac aşa cum a zis Balaam şi a pus câte un viţel şi câte un berbec pe fiecare jertfelnic. |
[ VT ] Vechiul Testament
[ Nm ] Numerele
[ Cap. 24 ] | CAPITOLUL 24 Proorocia lui Balaam. |
1 Văzând Balaam că plăcut Îi este Domnului să-l binecuvinteze pe Israel, n'a mai alergat, ca'n alte dăţi, după semne prevestitoare, ci s'a întors cu faţa spre pustie. |
2 Şi ridicându-şi Balaam ochii, l-a văzut pe Israel aşezat în tabără după seminţiile sale; şi Duhul lui Dumnezeu a fost peste el |
3 şi şi-a rostit poemul, zicând:„Aşa zice Balaam, fiul lui Beor, |
4 aşa glăsuieşte cel ce aude cuvintele lui Dumnezeu, |
5 Cât de frumoase sunt sălaşurile tale, Iacobe, |
6 Ca nişte văi umbroase, |
7 Un Om va odrăsli din seminţia lui |
8 Dumnezeu l-a scos din Egipt, |
9 Culcându-se s'a odihnit |
10 Atunci s'a mâniat Balac pe Balaam; şi, frângându-şi mâinile, a zis Balac către Balaam: „Eu te-am chemat să-mi blestemi pe vrăjmaşii mei, dar tu, iată, de trei ori i-ai binecuvântat pân'acum. |
11 Fugi dar în ţara ta! Am zis că te voi cinsti; dar iată că Domnul te-a lipsit de slavă“. |
12 Balaam însă a zis către Balac: „Oare nu le-am spus eu şi solilor tăi pe care i-ai trimis la mine: |
13 Chiar de mi-ar da Balac casa sa plină de argint şi de aur, nu voi putea să calc porunca Domnului şi să fac ceva bun sau rău după bunul meu plac; ce-mi va spune mie Domnul, aceea voi grăi!? |
14 Şi acum, iată că alerg spre ţara mea, dar vino să-ţi spun ce va face poporul acesta cu poporul tău în vremile ce-au să vină.“ |
15 Şi şi-a urmat Balaam poemul, zicând:„Aşa grăieşte Balaam, fiul lui Beor, |
16 cel ce aude cuvintele lui Dumnezeu, |
17 I-l voi arăta, dar nu acum; |
18 Lua-va'n stăpânire pe Edom, |
19 Din Iacob se va ridica |
20 Apoi, văzându-l pe Amalec, şi-a urmat poemul, zicând:„Amalec, cel dintâi dintre neamuri, |
21 Văzându-l apoi pe Cheneu, şi-a urmat poemul, zicând:„Tare-ţi este locaşul, |
22 şi chiar dacă lui Beor i se va face cuib învăluit, |
23 Iar când l-a văzut pe Og, şi-a urmat poemul, zicând: „Vai, vai, cine va mai trăi când Dumnezeu va aduce acestea? |
24 că va scăpa din mâna Cheteilor, |
25 Sculându-se apoi Balaam, s'a dus înapoi în ţara sa; şi s'a dus şi Balac întru ale sale. |
[ VT ] Vechiul Testament
[ Nm ] Numerele
[ Cap. 25 ] | CAPITOLUL 25 Pedeapsa pentru idolatrie şi desfrânare. |
1 Atunci s'a aşezat Israel în Şitim, iar poporul s'a dedat la desfrânare cu fetele din Moab. |
2 Acestea îi pofteau la jertfele idolilor lor, iar poporul mânca din acele jertfe şi se închina la idolii lor a. |
3 Şi i s'a închinat Israel lui Baal-Peor, şi s'a aprins mânia lui Dumnezeu asupra lui Israel. |
4 Şi a zis Domnul către Moise: „Ia pe toate căpeteniile poporului şi dă-I-le Domnului în vileag b la faţa soarelui, pentru ca aprinderea mâniei Domnului să se abată de la Israel“. |
5 Atunci a zis Moise către neamurile lui Israel: „Ucideţi fiecare pe casnicul său care i s'a închinat lui Baal-Peor!“ |
6 Iată însă că un om dintre fiii lui Israel a venit şi l-a apropiat pe fratele său de o madiancă c, sub ochii lui Moise şi sub ochii întregii obşti a fiilor lui Israel, în timp ce ei plângeau la uşa cortului mărturiei. |
7 Şi văzând aceasta Finees, fiul lui Eleazar, fiul lui Aaron preotul, s'a sculat din mijlocul adunării şi, luându-şi în mână lancea, |
8 a intrat pe urma israelitului în culcuş şi i-a străpuns pe amândoi, pe bărbatul israelit, precum şi pe femeie prin josul pântecelui ei; şi a încetat pedeapsa d de deasupra fiilor lui Israel. |
9 Cei ce au murit de pedeapsa aceasta au fost douăzeci şi patru de mii. |
10 Şi a grăit Domnul către Moise, zicând: |
11 „Finees, fiul lui Eleazar, fiul lui Aaron preotul, a potolit mânia Mea de deasupra fiilor lui Israel prin aceea că'ntre ei a gelozit în locul geloziei Mele, aşa că Eu nu i-am nimicit pe fiii lui Israel în gelozia e Mea. |
12 Drept aceea, am zis: Iată că am încheiat cu el legământ de pace; |
13 fi-va pentru el şi pentru urmaşii săi legământ de preoţie veşnică pentru aceea că a gelozit în locul Dumnezeului său şi s'a rugat pentru fiii lui Israel“. |
14 Omul israelit care a fost ucis împreună cu madianca se numea Zimri, fiul lui Salu, mai-mare peste casa seminţiei lui Simeon; |
15 iar numele madiancei ucise era Cozbi, fiica lui Ţur, mai-mare peste neamurile lui Omot, casă părintească din Madian. |
16 Şi a grăit Domnul către Moise, zicând: „Vorbeşte către fiii lui Israel şi spune-le: |
17 Fiţi duşmanii Madianiţilor şi omorâţi-i, |
18 că ei vă duşmănesc pe voi prin vicleniile cu care-au viclenit prin Peor şi prin Cozbi, fiica unei căpetenii din Madian, sora lor care-a fost ucisă în ziua când s'a făcut ucidere din pricina lui Peor“. |